Krishnamurti Subtitles home


AM81T1 - Gândul şi timpul sunt rădăcina fricii
Discurs public 1
Amsterdam, Olanda
19 Septembrie 1981



1:30 Din păcate vor fi doar două prelegeri şi de aceea va trebui să sintetizăm discuţiile despre existenţa vieţii. Nu facem nici un fel de propagandă nu dorim să vă convingem să gândiţi într-un fel anume şi nici în legătură cu ceva anume. Trebuie să înţelegeţi asta. Nu aducem nimic exotic din Est, toate absurdităţile unor învăţători sau acei oameni care scriu lucruri ciudate despre India. Nu aparţinem acelei categorii. Dar am vrea să subliniem că în timpul acestor conferinţe explorăm împreună nu ascultăm doar nişte idei fiind de acord sau nu cu ele, nu creăm nici un fel de argumente, opinii, judecăţi ci împreună- şi vorbesc serios voi şi vorbitorul veţi observa ce a devenit lumea nu doar în Vest dar şi în Est acolo unde există multă sărăcie, mizerie pentru enorm de mulţi oameni şi unde politicienii-atât aici dar şi în Vest- sunt incapabili să gestioneze situaţia. Toţi politicienii gândesc în termeni de trib. Acesta a devenit un naţionalism glorificat. De aceea nu ne putem baza pe politicieni sau alţi lideri sau pe anumite cărţi de religie. Nu ne putem baza pe aceşti oameni, pe oamenii de ştiinţă, biologi, psihologi. Nu au reuşit să rezolve problemele oamenilor. Sunt sigur că sunteţi de acord cu asta. Şi nu ne putem baza nici pe aşa-zişii guru. Din păcate aceşti oameni vin în Vest şi exploatează oamenii, ajung foarte bogaţi şi nu au nici o legătura cu religia.
5:48 Acestea fiind zise este important ca noi -voi şi eu- să gândim împreună. Prin asta înţelegem să nu acceptăm orice fel de opinie sau evaluare ci să observăm împreună nu doar exteriorul -ce se întâmplă în lume- ci şi interiorul nostru. În exterior există multă incertitudine, confuzie, războaie sau ameninţarea războiului. Există războaie în anumte părţi ale lumii oamenii se ucid unii pe alţii. Asta nu se întâmplă aici în Vest dar există pericolul războiului nuclear, al bombei şi iminenţa unui război. Şi se pare că noi, oamenii obişnuiti nu suntem capabili să facem nimic. Există demonstraţii, terorism, greva foamei, etc. Asta se întâmplă acum în lumea exterioară; un trib împotriva altuia; Vestul-America- împotriva altei ţări, etc. Oamenii de ştiinţă contribuie la asta iar filozofii deşi par că iau poziţie continua de fapt să fie naţionalişti în funcţie de carieră, etc. Asta se întâmplă acum în lumea exterioară şi orice om inteligent poate observa asta.
8:59 În interiorul nostru, în mintea şi inima noastră suntem de asemenea confuzi. Nu există siguranţă, nici măcar pentru noi dar nici pentru viitor, pentru generaţiile următoare. Religiile au divizat fiinţele umane în Creştini, Indieni, Musulmani, Budişti, etc.
9:50 Dacă ţinem cont de toate acestea şi suntem obiectivi, calmi fără prejudecăţi, observăm şi este important să ne gândim împreună. Să gândim împreună. Nu să avem opinii diferite; sau concluzii diferite; idealuri opuse; ci să ne gândim şi să observăm ce putem face. Criza nu este în domeniul economic sau politic ci în conştiinţa noastră. Cred că puţini realizează asta. Criza este în mintea şi inima noastră. Adica, în conştiinţa noastră. Care este baza existenţei cu toate credinţele, concluziile, naţionalismul, fricile, plăcerile pe care le are cineva durerea care nu poate fi rezolvată, lucrurile pe care le iubim,compasiunea problema morţii, ce este acolo şi dacă există ceva după şi problema meditaţiei şi dacă există ceva dincolo de timp, de gând, dacă există ceva etern. Ăsta este conţinutul conştiinţei noastre. A fiecăruia dintre noi indiferent că trăieşte aici sau în Asia, în India, America sau Rusia. Conţinutul conştiinţei noastre este terenul comun al umanităţii. Cred că asta trebuie să stabilim clar de la început.
13:47 Pentru că un om care trăieşte aici, suferă nu doar fizic ci şi în interior. Este anxios, nesigur, fricos, confuz, anxios, nu se simte în siguranţă. Este la fel pentru orice om din Asia sau India, America sau Rusia. Deci conştiinţa noastră este comună umanităţii. Vă rog să fiţi atenţi la asta. Poate auziţi acest lucru pentru prima dată asa că vă rog să nu respingeţi ce auziţi. Să ne gândim împreună la asta. Nu când ajungeţi acasă. La faptul că ce gândiţi, simţiţi -conştiinţa voastră- reacţiile, anxietăţile, singurătatea, regretele, durerea, căutările nu sunt doar fizice ci merg dincolo de gând- sunt aceleaşi indiferent că traiţi în India, Rusia sau America. Oamenii trec prin aceleaşi probleme ca voi, în priviinţa relaţiilor dintre ei, bărbaţi, femei. Suntem deci pe acelaşi plan- conştiinţa. Împărtăşim aceeaşi conştiinţă. De aceea nu suntem indivizi. Gândiţi-vă la asta. Am fost educaţi, antrenaţi atât religios dar şi scolastic să credem că suntem suflete separate, indivizi, să ne gândim doar la noi dar asta este o iluzie pentru că împărtăşim aceeaşi conştiinţă. Deci suntem umanitatea. Nu indivizi separaţă care ne luptăm pentru noi înşine. Este logic, raţional, sănătos. Nu suntem deci entităţi separate psihologic care ne luptăm doar pentru noi. Fiecare dintre noi suntem umanitatea.
17:57 Poate că acceptaţi asta intelectual dar dacă simţiţi asta la nivel profund, în interior atunci întreaga activitate capătă altă dimensiune. Acesta este primul lucru la care trebuie să ne gândim: la faptul că această conştiinţă, felul în care gândim, simţim, poate mai confortabil, fluent, călătorind mai uşor,etc. dar în afară de asta, în interior, psihologic suntm exact ca cei care trăiesc la mii de mile distanţă.
19:19 Aşa că trebuie să ne gândim la asta împreună. Mai întâi problema relaţiilor: viata este relaţie, întreaga existenţă înseamnă a fi în legătură. Şi când observaţi ce am făcut în relaţiile dintre noi, indiferent că sunt intime sau nu, sau între două fiinţe umane, bărbat sau femeie vedem că în acea relaţie există un conflict enorm, luptă- de ce? De ce după ce au trait milioane de ani, fiinţele umane nu au rezolvat problema relaţiilor? Ca doi oameni să nu trăiască în conflict. Pare că nu am rezolvat asta. Poate timp de o oră, azi să ne gândim la asta. Să observăm împreună care este de fapt relaţia dintre un bărbat şi o femeie pentru că de fapt, societatea se bazează pe relaţii. Nu există societate dacă nu există relaţii, altfel societatea devine ceva abstract. Aşa că azi ar trebui să ne gândim împreună cum sunt de fapt relaţiile noastre.
21:51 Dacă ne uităm mai atent observăm un conflict între femeie şi bărbat. Bărbatul are propriile idealuri, căutări, ambiţii, caută mereu succesul, să fie cineva. Dar şi femeia se luptă să devină cineva, să ajungă ceva. Fiecare se luptă în direcţii diferite. Ca două şine de tren paralele, se întâlnesc poate în pat dar altfel, dacă privim atent psihologic, în interior nu se întâlnesc - de ce? Asta este întrebarea. Când întrebăm asta ne gandim la cauză, gândim în termeni de cauzalitate, sperând că dacă înţelegem cauza poate schimbăm efectul. Sper că înţelegeţi toţi Engleza. Altfel vorbesc de unul singur şi este absurd. Dacă cineva nu a mai fost aici de zece ani se bucură ca a revenit dar dacă nu înţelege Engleza mă tem că nu putem comunica. Aşa că sper că înţelegeţi Engleza. Dacă cineva vorbeşte în Franceză sau Italiană va fi dificil.
24:53 Deci, ne întrebăm ceva simplu dar totodată complex: de ce nu au fost capabile fiinţele umane să rezolve probelema relaţiilor dintre ele deşi trăim aici de milioane şi milioane de ani? Poate pentru că fiecare are o imagine proprie realizată de gând iar relaţiile se bazează pe imagini: imaginea pe care el şi-o crează despre ea iar ea despre el? Iar relaţia arată aşa: două imagini care trăiesc împreună. Ăsta este un fapt. Vreau să subliniez că puteţi observa că aţi creat o imagine despre ea iar ea, o imagine, o structură verbală despre voi, bărbaţii. Iar relaţia este între aceste două imagini. Şi imaginile sunt împreună datorită gândului. Iar gândul nu se bazează pe iubire.
26:55 Este gândul iubire? Toate amintirile relaţiei, imaginile, concluziile fiecăruia sunt- dacă vă uitaţi atent- produsul gândului, rezultatul amintirilor, experienţelor, iritărilor, singurătăţii. Aşa că relaţiile dintre noi nu sunt iubire ci imaginea noastră despre fiecare.
28:03 Şi trebuie să examinăm dacă vrem să înţelegem cum este de fapt relaţia trebuie să înţelegem mişcarea gândului pentru că trăim prin gând, toate acţiunile noastre se bazează pe el toate clădirile din lume există datorită lui, catedralele, bisericile, templele şi moscheile sunt produsul gândului, construite de acesta. Iar ce există în interiorul acestor clădiri religioase, figurile, simbolurile, imaginile- toate sunt produsul gândului. Nu putem nega asta. Gândul a creat nu doar cele mai minunate clădiri şi ce conţin acestea dar şi instrumentele războiului, diferitele bombe. Gândul a creat de asemenea instrumentele chirurgicale atât de delicate. Şi tâmplarul a fost creat tot de gând. El trebuie să studieze lemnul, instrumentele, etc. Gândul a făcut deci toate acestea. Tot ce există, în biserică, chirurgul, inginerul care a construit un pod minunat toate acestea sunt create de gând. Nu putem nega asta oricât am încerca. Asa că trebuie saă cercetăm ce este gândul, de ce fiinţele umane sunt atât de ataşate de el, de ce a creat el atâta haos în lume- războaie, lipsa relaţiilor dintre oameni cu toată puterea pe care o are. Şi trebuie de asemenea să cercetăm cum timp de milioane de ani, gîndul a adus atâta durere oamenilor. Hai să observăm împreună. Nu negaţi ce vă spun, haideţi saă cercetăm împreună astfel încât să înţelegem ce se întâmplă cu fiinţele umane. Ne distrugem singuri.
32:12 Aşa că trebuie să cercetăm cu prudenţă subiectul. Gândul este răspunsul memoriei. Memoria ne ajută nu doar să ne amintim lucrurile din trecut ci de asemenea, să ne proiectăm în viitor. Gândul este răspunsul memoriei, memoria este cunoaştere, cunoaşterea este experienţă. Adică, există experienţă, din experienţă apare cunoaşterea, din cunoaştere apare memoria sau amintirea şi cu ajutorul memoriei acţionăm. Din acea acţiune învăţăm, ceea ce este iar cunoaştere. Trăim deci în acest ciclu- experienţă, cunoaştere, memorie, gând, acţiune. Trăim ca fiinţe umane în acest ciclu mereu în câmpul cunoaşterii. Sper că nu vă plictisesc. Regret dacă este aşa. Dacă doriţi ceva sentimental romantic, care să vă încânte, atunci nu ascultaţi. Dar vorbim de ceva foarte serios. Nu este un subiect de week-end, ceva uşor pentru că suntem preocupaţi de schimbarea radicală a conştiinţei umane. Trebuie să ne gândim la toate astea şi să vedem -dacă este posibil- de ce fiinţele umane care au trăit pe pământ atâtea milioane de ani sunt încă aşa. Poate că tehnologic am avansat, comunicaţiile, transportul sunt mai bune, igienă, etc. dar în interior suntem aceeaşi: nefericiţi, nesiguri, singuri, avem o imensă durere. Şi orice om serios care se confruntă cu acest subiect nu poate rămâne indiferent. De aceea întâlnirea de mâine este foarte serioasă pentru că trebuie să ne folosim mintea şi inima pentru a vedea dacă este posibil să facem o schimbare radicală în conştiinţa noastră şi deci în comportamentul nostru.
35:53 Am spus deci că gândul se naşte din experienţă, cunoaştere şi deci nu există nimic sacru în gând. Este materialist, este un parcurs, gândire. Şi ne-am bazat pe faptul că gândul ne rezolvă problemele politice, religioase, din relaţie, etc. Iar creierul, mintea sunt condiţionate educate să rezolve probleme. Gândul a creat preoblema şi apoi creierul, mintea noastră s-au antrenat să rezolve problemele. Dacă aveţi de rezolvat o problemă inginerească, o problemă de sănătate, cineva o rezolvă. Mintea noastră este antrenată să rezolve probleme. Aceste probleme sunt rezolvate de gând prsihologic, în interior. Înţelegeţi ce se întâmplă? Gândul crează problema psihologic iar mintea este antrenată să rezolve probleme aşa că gândul crează problema şi apoi încearcă să o rezolve. Este deci prins în acelaşi proces vechi, în rutină. Problemele devin din ce în ce mai complexe din ce în ce mai imposibile. Trebuie deci, mai întâi să vedem dacă este posibil dacă este o altă cale de a aborda viaţa nu prin gând pentru că el nu a rezolvat problemele. El a făcut ca acestea să devină mai complexe. Noi trebuie să vedem dacă este posibil sau nu dacă există o altă cale, abordare a vieţii, dacă putem aborda diferit viaţa. De aceea este important să înţelegem natura gândului natura gândirii. Gândirea noastră se bazează pe amintirea trecutului. Ca atunci cand ne gândim ce s-a întâmplat acum o săptămână ne gândim la asta, ce s-a modificat în prezent şi proiectăm în viitor. Aşa decurge viaţa noastră de fapt. Cunoaşterea a devenit importantă pentru noi dar cunoaşterea nu este niciodată completaă. Cunoaşterea este încă incompletă şi asa va fi mereu. Deci cunoaşterea merge mână în mână cu ignoranţa cunoaşterea trăieşte mereu în umbra ignoranţei. Acesta este un fapt. Nu am inventat eu asta, nu este concluzia mea, aşa este.
40:11 Iubirea nu este deci cunoaştere. Iubirea nu este amintire. Iubirea nu este dorinţă sau plăcere. Dorinţa, plăcerea, aminitirea sunt bazate pe gând. Deci relaţia noastră, dintre noi apropiată, dacă ne gândim mai bine la asta se bazează pe amintire, care este gând. Deci într-o relaţie deşi cineva poate spune că ne iubim soţia sau soţul sau prietena, etc. totul se bazează pe amintire care este gând. Acolo nu există deci iubire. Vedeţi asta? Sau spunem "Spui ceva teribil. Eu îmi iubesc soţia- dar oare aşa este ? Poate exista iubire acolo unde este gelozie, posesivitate, ataşament, când fiecare îşi urmăreşte propria ambiţie, lăcomie, invidie, direcţie, şi sunt ca două linii paralele? Este asta iubire? Dacă vrem să continuăm, trebuie să ne întrebăm, să explorăm serios, profund, problema existenţei ce este dorinţa. De ce sunt conduse fiinţele umane de dorinţă. Putem aborda asta? Dacă sunteţi aici trebuie să suportaţi asta! Şi poate că şi eu! Sper că ne gândim împreună, observăm ca doi prieteni care merg pe acelaşi drum şi privesc în jur nu numai la ce vedem aproape şi este perceput imediat dar şi ce vedem la distanţă pentru că noi călătorim împreună poate afectiv, mână în mână, ca doi prieteni, amici, examinând problema complexă a vieţii în care nu există o ierarhie, un guru, pentru că atunci când cineva vede că, conştiinţa noastră este conştiinţa restului umanităţii vedem că suntem guru şi discipol, profesor dar şi elev suntem toate astea, totul este în conştiinţa noastră. Aceasta este o realizare extraordinară. Pe masură ce o persoană începe să se înţeleagă mai bine devine o lumină pentru sine şi nu mai depinde de nimeni de nici o carte, autoritate, inclusiv a mea, şi este capabil să înţeleagă cum este să trăieşti şi saă fii o lumină pentru tine însuţi.
45:30 Trebuie să examinăm împreună dorinţa pentru că dacă dorinţa este iubire, atunci ea crează probemele. Iubirea nu are probleme şi pentru a înţelege natura iubirii, compasiunii, a inteligenţei sale trebuie să înţelegem ce este dorinţa. Dorinţa are o vitalitate foarte mare, este foarte convingătoare, ne conduce, ne ajută să realizăm şi întregul drum către devenire, succes se bazează pe dorinţă- care ne determină să ne comparăm cu alţii, să imităm, saă ne conformăm. Asa că este foarte important pentru a înţelege propria natură să înţelegm ce este dorinţa, nu să o suprimăm, sau să fugim de ea, să o transcendem ci să o înţelegem, să o privim, să fim prezenţi. Putem face asta împreună şi asta nu înseamnă că învăţaţi de la mine. Eu nu am ce să vă învăţ. Vă rog să conştientizaţi asta. Eu sunt ca o oglindă în care vă vedeţi. Şi dacă vă vedeţi clar puteţi renunţa la oglindă, că nu are importanţă o puteţi sparge.
47:48 Pentru a înţelege dorinţa e nevoie de atenţie, seriozitate, pentru că este o problemă complexă. De ce au trăit fiinţele umane în această extraordinară energie a dorinţei cum este energia gândului. Care este relaţia dintre gând şi dorinţă? Dintre dorinţă şi voinţă? Pentru că toţi acordăm importanţă voinţei. Care este deci mişcarea, sursa, originea dorinţei? Dacă cineva se observă pe sine, vede că originea începutul dorinţei, apare datorită senzaţiilor, răspunsurilor senzoriale, când raspunsurile senzoriale se unesc cu senzaţiile gândul crează imaginea şi în acel moment apare dorinţa. Vă rog să priviţi cu atentie aceste lucruri. Cineva vede ceva în vitrină, o rochie, o cămaşă, o maşină, o eşarfă, nu contează- o vede, are o senzaţie apoi atinge obiectul şi gândul spune "Ce bine mi-ar sta cu această rochie sau cămaşă"- se crează imaginea şi apoi apare dorinţa. Corect? Urmăriţi toate astea? Puteţi constata singuri, este foarte simplu. Vedeţi ceva foarte drăguţ aveţi o senzaţie care crează un răspuns neuronal un răspuns optic şi apoi gândul spune "ce bine mi-ar sta cu acea rochie, cămaşă sau costum" sau orice altceva şi apare dorinţa. Relaţia dintre gând şi dorinţă este foarte strânsă. Dacă nu ar exista gândul ar fi doar senzaţia şi nu toate celelalte probleme create de dorinţă. Sper că gândim la fel.
51:15 Deci dorinţa este chitesenţa voinţei. Gaândul domină senzaţia şi crează o nevoie urgentă: dorinta de a poseda. Vorbesc de unul singur sau mă ascultaţi? Poate toate aceste lucrui sunt noi pentru voi dar trebuie să ne gândim la ele împreună nu ca indivizi separaţi fiecare cu propriile concluzii ci să observăm împreună toate astea şi să fim foarte clari.
52:16 În relaţiile în care acţionează gândul care este amintire şi crează o imagine despre noi în acea imagine creată de gând nu poate exista iubire. Unde există dorinţă, sexuală sau alte forme previne-pentru că dorinţa este parte a gândului-iubirea.
53:03 Şi ar trebui să mai cercetăm împreună natura fricii pentru că suntem toţi prinşi în ea. Şi se pare că nu o putem rezolva. Trăim cu ea, ne obişnuim cu ea, scăpăm de ea, prin umor, adorare, diferite forme de divertisment, religios sau altfel. Trebuie deci să examinăm împreună natura şi structura fricii. Pentru că ne este comună tuturor celor care trăiţi aici unde este curat, în India unde este dezordine, multă lume, etc. Avem aceeaşi problemă: frica. Iar omul a trăit cu ea mii de ani nefiind capabil să o rezolve. Este oare posbil-se poate întreba cineva- să ne eliberăm complet de frică nu doar de cea fizică ci şi de formele sale subtile sau de frica interioară? Fricile conştiente şi cele nedescoperite care sunt adânc ascunse în conştiinţă pe care nu le cunoaştem încă.
55:34 Examinarea nu înseamnă analiză. Este la modă că dacă ai o problemă te duci la analist. Sper că nu este nici unul aici! Iar acesta este ca noi doar că are nişte tehnici. Trebuie însă să examinăm ce este observaţia şi analiza. Analiza implică pe cineva care analizează. Este acesta diferit de obiectul analizei? Sau este acelaşi? Înţelegeţi întrebarea? Analizatul este cel care analizează. E cert. Mă analizez pe mine dar cine este analizatorul în mine cine zice "Trebuie să analizez?" Cel care analizează este separat de ceea ce este de analizat şi apoi examinează ce trebuie analizat, nu? Cel care analizează este ceea ce analizează. Sunt la fel, este un truc al gândului. Când observăm nu exista analiză ci observam lucrurile aşa cum sunt. Să observăm nu să analizăm ce este pentru că analizând ne putem înşela. Şi dacă vreţi să faceţi asta analizaţi până muriţi şi nu vă transformaţi radical. În schimb a observa înseamnă să vedeţi lumea aşa cum este ea nu fiind Olandez, Englez, Francez, etc., ci văzând ce se întâmplă. Este pură observare a lucrurilor.
58:34 Trebuie să examinăm sau să observăm frica nu care sunt cauzele ei - suntem în prezent- nu analizăm cauzele-ele implică analiza să mergem înapoi la originea fricii -pe care o gâsim imediat- dar să învăţăm să observăm nu să traducem ce observăm sau să interpretăm, doar să observăm aşa cum de exemplu observăm o floare. În momentul în care o faceţi bucăţi ea nu mai există. Asta face analiza. Să observăm o floare frumoasă, lumina dintr-un nor, lumina nopţii, un copac din pădure, doar să observăm. Şi aşa să facem şi cu frica. Care este rădăcina ei, nu aspectele sale? Putem continua? Presupunem că mi-e frică. Presupun- mie nu mi-e- trebuie să vă spun clar. Eu trăiesc ce spun altfel nu m-aş afla aici. Am făcut asta şaizeci de ani, nu m-am dezamăgit poate alţii , dar eu nu. Iar eu cred în ce spun nu este o iluzie, o ieşire.
1:00:47 Ne întrebăm dacă ne putem elibera total de frică. Psihologic, în interior, care este rădăcina fricii? Ce înseamnă frica? Frica de ceva care vă doare frica de ceea ce se poate întâmpla. În trecut sau în viitor. Nu acum pentru că acum nu există frică. Vedeţi că frica este un proces care are loc în timp? Frica de ceva care s-a întâmplat săptămâna trecută, un incident fizic sau psihic dureros şi frica, că se poate întâmpla iar mâine: pierderea slujbei, să nu ai ce îţi doreşti, să nu devii iluminat, etc. Frica ete deci o mişcare a gândului. O mişcare din trecut în prezent şi care se modifică în viitor. Deci originea fricii este gândul. Iar gândul este timp pentru că este acumulare de cunoaştere prin experienţă, memorie, răspunsul ei, gând, acţiune. Gândul-timpul sunt una, iar gândul este rădăcina fricii. Asa este şi este evident.
1:03:35 Nu este nevoie să oprim gândul sau timpul. Ar fi imposibil să facem asta pentru că cine spune :"Trebuie să mă opresc?" Ar fi absurd pentru că acea entitate este parte a gândului. Mă urmăriţi? Este imposibil să oprim gândul. Ar trebui să existe cineva care să controleze gândul. Iar acesta este creat de gând. Ascultaţi şi observaţi. Observaţia este acţiune nu ceva ce trebuie să facem în legătura cu frica. Mă întreb dacă înţelegeţi?
1:04:35 Presupun că îmi este frica de ceva sau cineva, întuneric, că pleacă şoţia, sunt singur, etc. Mi-e frică cu adevărat. Şi veniţi să-mi spuneţi, să-mi explicaţi mişcarea fricii, originea ei-timpul. M-a durut ceva, am avut un accident, un incident care a creat frică, s-a înregistrat în creier iar incidentul ar putea reveni şi apare frica. Vă rog să îmi explicaţi. Şi voi asculta foarte atent, văd logica, văd că este sănătos, nu resping, ascult. Şi ascultarea devine artă. Nu resping şi nu accept, doar observ. Şi observ că îmi vorbiţi de timp, de gând. Nu spun:"Trebuie să mă opresc din timp şi gând" dar trebuie să-mi spuneţi, nu face asta observă doar cum apare frica, este o mişcare a gândului, timp. Observă doar această mişcare şi rămâi acolo nu pleca, trăieşte cu asta, priveşte pune energie în observaţie. Şi vei vedea că frica se dizolvă pentru că nu ai făcut nimic doar ai observat, i-ai dat atenţie. Este ca şi cum ai fi luminat frica. Atenţia înseamnă să pui energie în observaţie. Este clar? Vom avea din păcate două conferinţe aţ fi vrut să fie mai multe. Dacă începeţi să puneţi întrebări ajungem altundeva. Şi sper să fiţi de acord să continuăm. Pot?
1:07:50 Observaţia fără analiză înseamnă să dăm atenţie totală problemei. Care este relaţia, care este frica şi trebuie de asemenea să examinăm plăcerea. Ce oră este? Mă scuzaţi? Douasprezece şi un sfert. Am vorbit o oră. Vreţi să mai continuăm încă jumătate de oră? Suportaţi? Dvs. decideţi nu eu.
1:08:57 Şi vă rog să nu faceţi poze. Vorbesc serios. Este ceva important. E vorba de viaţa şi existenţa noastră. Şi dacă sunteţi serioşi trebuie să fiţi atenţi.
1:09:42 De ce urmează omul plăcerea? Întrebaţi-vă, de ce. Este plăcerea opusul durerii? Întrebaţi-vă. Toţi am experimentat durerea fizică şi psihologica. Mulţi avem răni psihologice din copilărie asta este durere. Drept urmare ne-am retras, izolat, să nu mai fim răniţi. Suntem răniţi în copilărie, la şcoală, când ne comparăm cu alţii mai deştepţi. Ne-am rănit şi am rănit prin dojenire, rănire, spunând ceva brutal, terorizându-ne. Şi această durere profundă conduce la izolare, rezistenţă şi retragere. Iar opusul lor este plăcerea. Durere şi opusul său plăcerea. Aşa este?
1:11:37 Trebui să examinăm îndeaproape dacă doriţi, aveţi timp, vreţi, dacă bunătatea este opusul răutăţii. Dacă este aşa atunci ea conţine opusul său, nu? Prin urmare nu este bun. Bunătatea este diferită de ce nu este bun. Este deci plăcerea- ascultaţi vă rog ne întrebăm este plăcerea opusul durerii? Sau este un contrast pe care noi îl urmăm opusul. Ne întrebăm dacă plăcerea este separată total ca bunătatea- care nu este plăcută? Înţelegeţi? Sau durerea strică plăcerea? Când priviţi plăcerea vă amintiţi nu? Nimeni nu spune când este fericit "Ce fericit sunt!" vine mai târziu, amintirea lucrului care v-a provocat plăcere şi amintirea acelei plăceri. Ca un apus, când îl priviţi acea lumină extraordinară este o plăcere. Când ne amintim de asta s-a născut plăcerea. Placerea este deci parte a gândului. Este cert.
1:14:24 Urmatoarea problemă este -foarte complexă ca toate problemele noastre- este posbil să nu mai avem regrete? Unde există regret nu există iubire. Unde există regret nu poate fi inteligenţă. Vom examina acest cuvânt complex inteligenţă.
1:15:10 Vrem să înţelegem relaţia dintre frica, plăcere şi regret pentru a face ordine. Fără ordine nu putem medita. Înţelegeţi acest cuvânt? El a fost adus în Vest din Est. Eu pun meditaţia la sfârşitul discuţiilor pentru că nu putem medita corect dacă nu am făcut ordine psihologică în casă. Dacă în casă este dezordine - casa psihologică, ceea ce sunteţi, dacă nu este ordine care este rostul meditaţiei? Este doar o evadare. Care duce la iluzii. Şi puteţi sta cu picioarele încrucişate sau în cap tot restul vieţii dar aia nu este meditaţie. Meditaţia începe cu a face ordine în casă: ordine în relaţie, în dorinţe, plăcere, etc.
1:17:11 Şi una din cauzele dezordinii este regretul. Este comun tuturor fiinţelor umane. Fiecare are regrete în Asia sau În Vest. Încă un lucru pe care îl avem în comun. Nu există doar regretul personal ci şi cel al umanităţii, regrete aduse de războaie, cinci mii de ani de astfel de lucruri în fiecare an e un război, oamenii se ucid, este violenţă, teroare, brutalitate, mutilare, oameni fără mâini, ochi, toată oroarea şi brutalitatea razboiului care a adus multă mizerie umanităţii. Nu este doar regretul personal ci şi al umanitţăii regretul când vezi un om care nu are nimic decât nişte haine şi poate rămâne aşa toată viaţa lui. În Vest nu, dar în Asia da. Şi când vezi acea persoană există regret. Există regret când oamenii sunt cuprinşi de iluzii merg de la un guru la altul, adică fug de ei înşişi. Observaţi acest regret. Oamenii deştepţi pleacă din Est. Scriu cărţi despre asta,laudă un guru şi toţi ştim că este un non-sens. Şi asta este regret. Regret când vedeţi ce fac politicenii în lume. În termeni tribali şi asta este regret.
1:20:23 Există deci regret personal şi norul de regrete al umanităţii. Regretul nu este ceva romantic, sentimental, ilogic, este acolo. Fiul a murit şi a zdruncinat viaţa cuiva. Şi a trăit cu acel regret mult timp. Şi aparent nu a rezolvat problema. Când cineva suferaă, caută consolare care este o evadare din regret. Când există o durere încercaţi să vă amuzaţi, să evadaţi, dar el este acolo. Aparent omenirea nu a rezolvat asta. Şi ne întrebăm dacă este posibil să ne eliberăm complet. Nu prin evitare, nu prin consolare, nu aderând la teorii, ci să trăim cu asta? Să specificăm ce înseamnă să trăim cu asta: să nu devină un obicei ca la mulţi; trăiesc cu naţionalităţi, care sunt cele mai distructive trăiesc cu propriile lor concluzii religioase cu propriile lor idealuri care îi aduc înapoi la conflict. Să trăieşti cu ceva, cu regret, să nu îl accepţi, să nu devină obişnuinţă, adică, să îl priveşti, observi, fără să evadezi fără să vrei să mergi dincolo de el să îl priveşti doar. Regretul este o parte a acestui teribil sentiment de singurătate, indiferent dacă ai prieteni, sau poate eşti căsătorit, şi ai o mulţime de lucruri, în interior există acest sentiment de singurătate. Şi asta face parte din regret. Pentru a observa această singurătate, fără a vrea să mergi dincolo de ea, fără a încerca să găseşti un substitut, să trăieşti cu ea, nu să o venerezi sau să te îmbolnăveşti din aceasta cauză. Asta presupune să acorzi toată atenţia acestei dureri, acestei mâhniri, acestei supărări. Când a murit fiul meu, sau cand moare cineva la care ţin există o mare durere şi este nevoie să nu fug de asta doar... Este important să înţelegem suferinţa pentru că atunci când vă eliberaţi de supărare, exista compasiune. Şi nu este posibil să simţi compasiune dacă eşti ancorat într-o credinţă, într-o anumită religie. Compasiunea este eliberarea de supărare. Şi unde există compasiune există iubire şi acea compasiune este însoţită de inteligenţă- nu de cea a gândului cu vicleniile sale, cu propriile ajustări, cu capacitatea sa de a ordona lucrurile. Compasiunea înseamnă sfârşitul durerii şi doar atunci poate apărea inteligenţa.
1:26:51 O să continuăm mâine să vorbim despre moarte, ce se întâmplă, dacă se întâmplă ceva după asta, care este semnificaţia morţii şi ce este mediaţia. Asta dacă puteţi rezista până mâine.
1:27:27 O să vă rog să nu aplaudaţi. Asta nu mă ajută. Aplaudaţi pentru că înţelegeţi.
1:27:52 SUBTITLE TEXT COPYRIGHT 1981 KRISHNAMURTI FOUNDATION TRUST LTD