Krishnamurti Subtitles

Suntem oare conştienţi că suntem fragmentaţi?

Brockwood Park - 17 May 1976

The Transformation of Man 1



0:14 K: Despre ce anume vorbim?
 
0:20 Care credeţi că este cel mai
important lucru...
  
0:24 despre care noi 3 am putea discuta?
 
0:28 S: M-am gândit în ultimul timp la ceva...
 
0:31 care mă preocupă...
 
0:34 şi la care mă gândesc de la ultima
noastră întâlnire..
  
0:38 ai susţinut că..
 
0:42 întâi apare viaţa nu gândul sau munca...
 
0:49 aşa ceva. Adică eu, văd
atât în mine..
  
0:52 dar şi în ceilalţi...
 
0:55 că de fapt ...
 
0:57 avem o viaţă de mâna a doua.
 
1:00 Aş vrea să vorbim despre asta, cred...
 
1:04 despre viaţa limitată pe care o trăim .
 
1:07 K: Dar dvs.?
B: În legătură cu asta...
  
1:12 mi-ar plăcea să vorbim despre unitate.
 
1:18 K: Vom discuta mai întâi despre asta şi
apoi despre cealaltă.
  
1:21 S: De acord, cred că este o parte
a problemei.
  
1:24 Observ că viaţa de mâna a doua
nu este unitară.
  
1:27 K: Tocmai.
 
1:29 Mă întreb cum am putea aborda subiectul...
 
1:36 ştiind că mulţi oameni sunt fragmentaţi...
 
1:42 separaţi şi nu întregi.
 
1:46 Cum să abordăm subiectul?
 
1:56 S: Prin a conştientiza direct
fragmentarea.
  
1:59 K: Nu, eu aş vrea să...
-întreb asta pentru că...
  
2:05 Discutăm la nivel teoretic
despre asta ?
  
2:08 S:Nu.
 
2:10 K: La nivel verbal sau vorbim cu
noi înşine....
  
2:14 -tu, noi 3- vorbim despre cum suntem...
 
2:19 şi examinăm ce anume înţelegem
prin fragmentare.
  
2:23 Şi apoi, explorăm ce înseamnă întregul..
 
2:27 dar nu la nivel teoretic sau verbal.
 
2:31 Cred că astfel totul este dinamic şi
are un sens.
  
2:34 S: Păi, dacă vedem fragmentarea...
 
2:37 vedem şi întregul.
 
2:39 K: Hai să nu presupunem ceva anume.
S: Bine.
  
2:42 B: Este prea repede.
K: Atunci lăsăm teoria de-o parte.
  
2:45 S: Ok. Bine.
 
2:50 K: Am discutat...
 
2:52 cu mai mulţi studenţi de aici despre asta.
 
2:56 Era şi dl. Dl. Bohm acolo.
 
3:00 Dacă putem fi cu adevărat
conştienţi de noi.
  
3:13 Sau dacă nu cumva suntem
conştienţi pe bucăţi...
  
3:19 şi nu de totalitatea fragmentelor .
 
3:24 Nu ştiu dacă reuşesc să mă fac înţeles.
 
3:27 S: Continuaţi.
 
3:31 K: Poate cineva să îşi dea seama,
să fie conştient, să cunoască...
  
3:36 fragmentele...
 
3:42 să le examineze pe rând...
 
3:47 şi oare cel care examinează...
 
3:50 nu este şi el un fragment...
 
3:54 care şi-a asumat o competenţă?
 
3:59 Când vorbim despre a fi conştienţi
de fragmente..
  
4:08 în sfera socială, morală, etică,
religioasă, de afaceri, artă...
  
4:13 întreaga activitate este fragmentată.
 
4:15 Poate cineva, este oare cineva
conştient de mişcarea...
  
4:20 acestor fragmente...
 
4:25 sau examinăm doar unul din ele...
 
4:29 sau spunem "Da, sunt conştient de asta"
dar de restul nu .
  
4:34 Înţelegeţi ce spun?
 
4:36 S: Te urmăresc. Cred că suntem mai
conştienţi de...
  
4:42 când te aud mi se pare că
sunt conştient....
  
4:45 că există mai multe fragmente.
K: Oare?
  
4:48 S: Unul cate unul, apar împrăştiate.
 
4:54 K: Da. Deci eşti conştient de câte unul.
 
4:57 S: Corect. Şi sunt prins de mişcarea
fragmentelor.
  
5:01 K: Unul cate unul.
Este oare aşa?
  
5:05 Eşti sigur că aşa este ?
 
5:11 S: Da, pare că da.....
 
5:15 Câteodată faci un pas înapoi...
 
5:18 sau aşa pare...
 
5:20 sau pare că fac asta şi conştientizez
că sunt multe.
  
5:25 K: Nu, cand Dl.Bohm a întrebat "putem
să discutăm împreună...
  
5:29 despre unitate"...
 
5:33 care implică sfinţenie, sănătate,
bun-simţ şi altele...
  
5:40 mă întreb de unde îi vin
aceste întrebări.
  
5:46 S: Înţeleg. Adică dacă vin dintr-o
poziţie fragmentată...
  
5:49 sau din unitate.
 
5:51 K: Nu, nu.
 
5:52 Dacă întreabă din unitate,
întrebarea nu mai există.
  
6:01 Eu aş vrea dacă se poate...
 
6:06 Suntem conştienţi de
fragmente ca un întreg...
  
6:12 o colecţie de fragmente...
 
6:16 sau suntem conştienţi de
câte un fragment?
  
6:22 Ce credeţi domnule?
 
6:24 B: În general, lucrul se prezintă ...
 
6:27 mai întâi ca un fragment....
 
6:29 K:Câte un fragment pe rând.
B: ...în spatele căruia se află...
  
6:32 celelalte fragmente mai mici
care sunt acolo.
  
6:37 Cred că la început...
 
6:39 acel fragment pare că iese în evidenţă...
 
6:42 sau îl conştientizăm primul.
 
6:46 S: Şi nu cumva acel fragment
se fragmentează..
  
6:50 rapid în mai multe fragmente mici?
 
6:53 Am o idee şi apoi acesta intră
în contradicţie cu alta...
  
6:58 şi sunt imediat prins între
două fragmente...
  
7:02 şi apoi am o altă idee...
 
7:05 care este repetiţia primei idei...
 
7:08 aşa că sunt prins mai degrabă în
mişcarea fragmentelor decât...
  
7:12 atitudinea mea este fragmentată şi
la fel este şi relaţia mea...
  
7:18 substanţa mişcării îmi dă
sentimentul fragmentării.
  
7:23 Când sunt fragmentat nu am
un centru . Nu sunt...
  
7:28 K: Nu sunt atât de sigur.
S: Asta este întrebarea.
  
7:32 K: Nu sunt sigur...
 
7:34 că nu există un centru când
eşti fragmentat.
  
7:37 B:Cred că există un centru.
 
7:38 Este cel mai mare fragment
de care suntem conştienţi.
  
7:41 K: Aşa este.
 
7:43 S: Să continuăm.
 
7:48 B: Eu cred că există un centru...
 
7:51 pe care îl poti simţi oriunde....
 
7:54 aici sau aici....
 
7:57 care pare a fi centrul a orice...
 
8:00 care este conectat la orice, nu?
 
8:04 S: Îmi dau seama ce zici, dar simt că...
 
8:07 atunci când are loc fragmentarea...
 
8:09 este ca şi cum centrul se uită la sine...
 
8:11 şi pare că nu este un centru.
 
8:13 K: Eşti conştient de fragmentare?
 
8:16 Nu de "fragmentarea are loc".
 
8:18 S: Nu, nu sunt.
 
8:20 K: Atunci de ce anume eşti conştient?
 
8:24 S: Cred că asta este o întrebare teribilă,
pentru că eu cred...
  
8:29 când există fragmentarea
de care suntem conştienţi...
  
8:32 este ca şi cum esti absorbit în
mai multe fragmente.
  
8:36 Există o mişcare, care
fragmentează mai mult...
  
8:39 şi de aceasta suntem noi conştienţi.
 
8:43 Cam ce ce ai spus cu privire la plăcere.
 
8:47 Ca şi cum plăcerea ne împinge
înainte în mai multe fragmente...
  
8:51 asta îmi face plăcere,
aia îmi face plăcere...
  
8:54 Şi ai acel sentiment că eşti din bucăţele.
 
8:56 K: Înainte să discutăm despre plăcere....
 
9:00 Suntem noi oare conştienţi...
 
9:03 dintr-un centru, care spune:
"Sunt fragmentat?"
  
9:13 Asta este întrebarea nu-i aşa?
 
9:15 B:Da.
S: Asta este întrebarea.
  
9:18 B: Amândoi suntem conştienţi de
un centru şi de acolo...
  
9:21 K: Asta este.
 
9:23 B: Acest centru pare că este, fragmentul...
 
9:27 care domină sau vrea să facă asta.
 
9:30 K: Acel centru este factorul dominant.
 
9:32 B: Da. Cu alte cuvinte...
 
9:34 K: El în sine este un fragment.
 
9:36 B: Da, adică acest centru este....
 
9:39 Pare a fi centrul fiinţei noastre...
 
9:41 dar şi centrul în care este
ego sau sinele...
  
9:46 despre care cineva crede că
este întregul.
  
9:48 K: Tocmai.
 
9:50 B: Pentru că este în contact
cu totul. Cu alte cuvinte....
  
9:55 K: Vrei să spui...
 
9:57 că acest centru este cauza fragmentării?
 
10:01 B: Aş spune asta, deşi
la prima vedere...
  
10:03 pare diferit.
 
10:05 S: La prima vedere...Cred
că asta este important.
  
10:07 Diferenţa- la prima vedere nu pare aşa.
 
10:11 B: La prima vedere pare că...
 
10:12 centrul este cel care organizează...
 
10:14 totul iîntr-un întreg.
K: Da.
  
10:16 B: Cneva crede că vrea un centru....
 
10:19 să facă un întreg, să
oprească fragmentarea.
  
10:22 K: Da, încearcă să integreze...
 
10:25 să întregească.
 
10:27 S: Da, Dacă simţi fragmentarea...
 
10:29 te aşezi în centru şi spui...
 
10:31 "Pot vedea fragmentele"
 
10:33 - dar cel care face asta
este centrul.
  
10:34 K: Nu, eu mă întreb dacă atunci
când există un centru...
  
10:39 el nu există pentru fragmente?
 
10:41 S: Înţeleg ce vrei să spui.
 
10:44 Dar vreau să....
 
10:45 Ce experimentăm când
există fragmentare?
  
10:49 Atunci nu pare să existe un centru.
K: Contradicţia.
  
10:54 S: Corect. Dar nu se simte ca un centru.
 
10:58 K: Nu. Contradicţia.
Când există fragmente...
  
11:01 Sunt conştient de ele...
 
11:03 datorită contradicţiei.
S: Corect.
  
11:06 K: Datorită factorilor opozanţi.
 
11:09 B: Prin contradicţie înţelegi conflict....
 
11:12 K: Conflict. Din contradicţie
apare conflictul.
  
11:16 Şi apoi conştientizez că există
fragmente.
  
11:19 Mă aflu într-un spaţiu fragmentat.
 
11:23 S: Corect. Dar apoi, eu nu sunt
conştient de faptul...
  
11:28 că am avut un centru.
 
11:32 Acolo apare dezamăgirea,
chiar acolo.
  
11:36 K: Nu, dar nu crezi, mă gândesc...
 
11:43 că unde există conflict...
 
11:47 doar atunci esti conştient de
conflict, contradicţie.
  
11:55 Adică cineva este conştient
doar când există un conflict.
  
12:02 Corect?
 
12:04 Şi apoi următoarea conştientizare,
mişcare este...
  
12:11 că din fragmentare apare conflictul...
 
12:18 elementele opuse...
 
12:20 dorinţele opuse, cheful,
gândurile opuse.
  
12:25 B: Tu spui oare că...
 
12:27 acestea sunt opuse dinainte ca
cineva să conştientizeze..
  
12:31 şi apoi brusc eşti conştient
prin neplăcere...
  
12:34 sau durerea opoziţiei ca un
conflict este neplăcut?
  
12:38 K: Da, conflictul este neplăcut şi de
aceea cineva este conştient..
  
12:42 B: ...că ceva nu este în regulă.
K: Da.
  
12:46 B: Ceva este greşit, nu pur si simplu....
 
12:49 întregul lucru este greşit.
 
12:51 K: Desigur.
 
12:54 În fond domnilor, conştiinţa de sine...
 
12:59 Sunteţi conştienţi doar...
 
13:01 când există durere sau
plăcere intensă....
  
13:06 altfel nu.
 
13:11 Iar fragmentarea cu conflictul său
aduce cu sine acest sentiment..
  
13:23 "Sunt conştient, sunt în conflict-
altfel nu există conştientizare.
  
13:29 S: Da, tu spui că fragmentarea
în sine....
  
13:35 crează centrul.
K: Crează centrul.
  
13:38 S: Iar centrul a creat fragmentarea,
este ca un...
  
13:41 K: Da, du-te, vino.
S: Corect.
  
13:44 B: Vrei să spui că gândul în sine
înainte de a fi centru...
  
13:47 crează conflictul? Sau există
gând înainte de centru?
  
13:52 K: Gândul înainte de centru.
 
13:56 B: Da.
 
13:57 O variantă ar fi să spunem că
centrul şi gândul...
  
14:00 coexistă mereu şi se crează unul pe altul.
 
14:02 K: Se crează unul pe altul.
 
14:04 B: O altă variantă ar fi că
poate mai întâi este gândul...
  
14:06 care produce conflict şi
asta crează centrul.
  
14:11 K: Hai să ne gândim un pic.
B: Bine.
  
14:13 S: (Râde)
 
14:15 Asta este bună.
 
14:19 K: Gândul există înainte de conflict?
 
14:23 B: Înainte de a fi centru.
K: Înainte de centru.
  
14:25 Cineva este conştient de centru
doar când există conflict.
  
14:30 B: Da, pentru că asta pare aparent că.
 
14:32 încearcă să conducă la unitate...
 
14:34 să gestioneze totul.
 
14:36 K: Centrul încearcă să gestioneze
sau să creeze unitatea.
  
14:41 B: Da, să aducă la un loc toţi factorii.
 
14:43 K: Dar centrul însuşi este un fragment.
 
14:46 B: Da, dar el nu ştie asta.
 
14:48 K: Sigur că nu, dar crede că
poate aduce...
  
14:51 fragementele la un loc să le facă întreg.
 
14:54 Iar Dl.Bohm întreabă care este...
 
14:58 Dacă gândul a existat înainte de centru...
 
15:02 sau centrul înainte de gând?
 
15:05 B: Sau amândouă împreună?
K: Sau aşa.
  
15:09 S: Corect.
 
15:10 El mai intreabă dacă gândul
a creat centrul.
  
15:13 K: Gândul crează centrul....
 
15:14 S: Asta ar fi o acţiune, creaţie,,,,
 
15:17 un fel de efect de după al gândului.
 
15:20 Cu alte cuvint.e, este organismul-
este producţia gândului......
  
15:26 cauza centrului?
 
15:30 Care cred că îl conţine pntru
că atunci....
  
15:32 K: Da, să clarificăm şi asta.
 
15:35 Ne întrebăm dacă gândul a creat centrul.
 
15:41 B: Şi dacă a existat gând
înainte de centru?
  
15:44 K: Da. Gandul înainte de centru.
Asta este.
  
15:47 B: Şi care ajung în contradicţie,
 
15:49 K: Da, gândul a creat centrul...
 
15:52 sau centrul a existat înainte de gând....
 
15:55 B: Sau centrul a fost....
 
15:57 -şi asta întâlnim des...
 
15:59 oamenii cred că ei au fost
primii şi asta este centrul.
  
16:02 K: Eu sunt primul.
 
16:03 B: Şi apoi am început să gândesc, nu?
 
16:06 K: Eu cred că gândul exista
înainte de centru.
  
16:10 S: Da, apoi trebuie să ne întrebăm...
 
16:13 poate nu acum imediat...
 
16:16 de ce există gândul, ce este el?
 
16:20 K: Asta este altceva. Discutăm
despre asta?
  
16:23 B: Poate fi o discuţie lungă.
 
16:25 S: Da, nu cred că trebuie
să facem asta acum.
  
16:27 Dar o să ajungem şi acolo.
K: Nu....
  
16:28 S: Să continuăm ce am început.
 
16:32 K: Am început să ne întrebăm...
 
16:36 Putem vorbi despre unitatea vieţii?
 
16:40 Cum poate fi cineva conştient de...
 
16:44 unitate când este fragmentat?
 
16:49 Asta este următoarea întrebare.
 
16:51 Nu pot fi conştient de întreg...
 
16:54 dacă mă uit printr-o gaură mică.
 
16:58 S: Corect. Dar pe de altă parte
întregul eşti de fapt tu.
  
17:04 K: Asta este o teorie.
 
17:08 S: Oare? Este atunci când...
 
17:09 B: O presupunere, da.
K: Desigur
  
17:11 fiind fragmentat....
 
17:12 cum poate cineva presupune
că este întregul?
  
17:16 S: Minunat...asta este o problemă
pentru că...
  
17:23 Eu de unde ştiu că sunt fragmentat?
 
17:25 K: Asta ne întrebăm şi noi.
S: Da.
  
17:27 K: Când esti conştient că eşti fragmentat?
 
17:31 Doar când există conflict.
 
17:33 S: Corect.
 
17:36 K: Când există două dorinţe opuse...
 
17:38 elemente opuse ale mişcării...
 
17:43 atunci există conflict...
 
17:45 experimentezi durere sau orice altceva...
 
17:47 şi devii conştient.
 
17:51 S: Corect dar în acele momente....
 
17:52 se întâmplă că nu vrei....
 
17:54 să laşi conflictul... Îţi simţi
fragmentarea...
  
17:57 K: Nu, asta este ceva diferit.
S: Corect.
  
18:00 K: Noi ne întrebăm...
 
18:02 Dacă fragmentarea se poate dizolva...
 
18:10 şi doar atunci putem vedea întregul.
 
18:14 Nu poţi fi fragmentat şi să
doreşti unitate.
  
18:17 S: Corect.
 
18:19 Tot ceea ce ştii de fapt este
propria fragmentare.
  
18:21 K: Este tot ce ştim.
 
18:23 De aceea ne putem lega de asta...
 
18:25 să nu ne ascundem şi să spunem...
 
18:29 "Hai sa vorbim despre unitate" şi restul.
 
18:34 B: Presupunerea că ...
 
18:35 există un întreg poate fi în
aparenţă rezonabilă...
  
18:38 dar atâta vreme cât eşti fragmentat
nu poţi vedea asta.
  
18:41 Ar fi doar o presupunere.
 
18:44 S: Corect.
 
18:45 B: Poţi crede că ai experimentat-o
o dată...
  
18:47 dar şi asta este o presupunere...
 
18:48 pentru că a dispărut deja...
 
18:50 K: Absolut. Foarte corect.
 
18:53 S: Mă întreb dacă nu există
o mare durere...
  
18:56 sau nu se întâmplă ceva...
 
18:58 când devin conştient de fragmentarea mea.
 
19:02 Este un fel de singurătate...
 
19:04 K: Domnule, puteţi fi conştient
de propriile fragmente?
  
19:08 Că sunteţi American...
 
19:09 că eu sunt Indian, tu eşti
Evreu, Comunist....
  
19:14 trăieşti în alt stat.
 
19:18 Nu spui: "Ştiu că sunt Indian."
 
19:23 Doar când eşti provocat...
 
19:27 spui "Ce eşti tu?" şi apoi spui...
 
19:31 "Da, sunt Indian, sau Hindus sau Arab."
 
19:35 B: Şi când tara este provocată
te duci la război.
  
19:39 K: Sigur că da.
S: Corect.
  
19:45 Spui deci că eu trăiesc reactiv.
 
19:49 K: Nu, ci că traieşti într-o, ce?
 
19:54 miasmă, confuzie.
 
19:56 S: De la una la alta...
 
19:58 de la o reacţie la alta.
 
20:01 K: Recompensă şi pedeapsă
în acea mişcare.
  
20:06 Putem noi oare fi conştienţi acum...
 
20:12 acum!- de fragmente?
 
20:20 Că sunt Hindus, Evreu...
 
20:22 Arab, Comunist....
 
20:24 Catolic, că sunt om de afaceri,
sunt căsătorit...
  
20:27 am responsabilităţi, sunt
artist, om de ştiinţă...
  
20:32 urmăriţi?- aceste fragmente sociale.
 
20:37 S: Corect.
 
20:38 K: La fel ca fragmentarea psihologică
 
20:41 S: Corect. Exact cu asta am început.
 
20:44 Sentimentul că sunt un fragment,
sentimentul că...
  
20:49 asta mă preocupă, că sunt un fragment....
 
20:52 K: Pe care îl denumeşti individ.
 
20:54 S: Asta mi se pare important
nu doar indvidul.
  
20:57 K: Numeşti asta important.
S:Corect. Că trebuie să lucrez.
  
21:02 K: Tocmai.
S: Asta este semnificativ.
  
21:05 K: Putem noi oare acum
vorbind împreună...
  
21:11 să conştientizăm că sunt asta?
 
21:17 Sunt un fragment şi deci.....
 
21:20 creez mai multe fragmente,
mai mult conflict....
  
21:24 mizerie, confuzie, regret....
 
21:26 pentru că dacă există conflict...
 
21:28 el afectează totul.
S: Corect.
  
21:31 K: Poţi fi conştient de asta
cât timp discutăm?
  
21:39 S: Dacă discutăm puţin.
 
21:42 K: Aha, nu puţin.
S: Asta este problema.
  
21:46 De ce nu pot face asta?
 
21:51 K: De fapt eşti conştient doar
când există conflict.
  
21:55 Şi acum în tine nu este conflict.
S: Da.
  
21:59 B: Este posibil să fim conştienţi
când nu există conflict?
  
22:02 K: Ăsta este următorul lucru.
Care necesită o diferită...
  
22:07 B: Cum să tratăm această
abordare diferită?
  
22:10 K: Ca pe o abordare diferită.
 
22:13 B:Mă gândeam la un moment
dat că..
  
22:16 importanţa acestor
fragmente este că...
  
22:18 atunci când mă identific şi
spun "Sunt asta"...
  
22:20 sau asta, mă refer în întregime la mine .
 
22:23 Altfel spus, întregul din mine
este bogat sau sărac...
  
22:26 American sau altceva...
 
22:28 şi este important pentru
că este întregul.
  
22:32 Cred că problema este că...
 
22:34 fiecare fragment crede că este întregul...
 
22:37 şi se crede foarte important.
 
22:40 S: Da, şi acaparează întreaga viaţă.
Asta este viaţa.
  
22:43 B: Şi apoi vine contradicţia...
 
22:45 şi vine alt fragment care
spune că este întregul.
  
22:48 K: Priviţi ce se întâmplă...
 
22:52 în Nordul Irlandei, în lumea Arabă...
 
22:55 în Orientul Mijlociu, Musulmanii
şi Hinduşii...
  
22:59 întreaga lume este spartă aşa...
 
23:03 în exterior şi în interior.
 
23:06 S: Eu şi tu.
 
23:07 K: Eu şi tu, noi şi ei şi restul.
 
23:12 B: Dar asta este diferenţa
dintre a spune....
  
23:14 că avem mai multe obiecte...
 
23:16 separate într-o cameră etc....
 
23:19 pe care le putem gestiona.
K: Asta este altceva.
  
23:22 B: Nu este nici o problemă.
Dar dacă spunem...
  
23:24 "Eu sunt asta, în întregime asta"...
 
23:26 şi apoi spun "Sunt în întregime
asta şi asta."
  
23:29 S: Vorbeşti de ceva diferit acum...
 
23:31 este exact ca atunci..
 
23:33 când ajungem să credem în
aceste fragmente.
  
23:36 Pentru că privim obiectele şi spunem...
 
23:39 "sunt lucruri diferite şi prin
urmare şi eu sunt diferit."
  
23:42 K: Mă întreb dacă este aşa, domnule.
 
23:44 Să luăm de exemplu Arabii
şi Israelienii...
  
23:48 Şi ei sunt conştienţi că sunt...
 
23:51 eu sunt Arab, vreau să lupt....
 
23:54 şi nu mai este altcineva aşa.
 
23:58 Sau am o idee- mă urmăriţi?-o idee.
 
24:03 B: Ce vreţi să spuneţi?
O idee că sunt Arab?
  
24:05 K: Da.
 
24:06 B: Ideea este însă că acel
lucru este important.
  
24:09 Sunt în totalitate Arab.
 
24:11 K: Da, sunt Arab cu totul.
 
24:13 B: Totul este important. Asta este
forma unei idei, nu-i aşa?
  
24:16 K: Da.
 
24:17 B: Şi apoi altcineva are ideea...
 
24:19 sunt Evreu şi asta este important...
 
24:21 prin urmare trebuie să se
distrugă unul pe altul.
  
24:24 K: Imposibil să...
În totalitate.
  
24:28 Şi cred că politicienii...
 
24:30 oamenii religioşi, încurajează asta.
 
24:34 B: Dar şi ei sunt conduşi de fragmente...
 
24:36 K: Pentru că sunt fragmentaţi.
 
24:40 Vedeţi asta este problema.
 
24:42 Oamenii de la putere sunt fragmentaţi..
 
24:45 şi susţin fragmentarea.
 
24:48 S: Corect. Singura cale să ai
puterea este să fii fragmentat.
  
24:51 K: Desigur!
 
24:54 B: El spune "este important
să fiu politician...
  
24:57 de succes, etc."...
K:Desigur.
  
25:02 S: Această mişcare de fragmentare..
 
25:08 pare a fi cauzată de ceva.
 
25:14 Pare a fi....
 
25:17 K: Vrei să întrebi...
 
25:19 Care este cauza fragmentării?
 
25:23 S: Da.
 
25:25 Care este cauza fragmentării,
ce o crează?
  
25:28 K: Este foarte simplu.
S: Ce anume ne atrage?
  
25:32 K: Nu, ce anume conduce
la fragmentare?
  
25:40 S: Ştiţi, acum...
 
25:44 despre factorul care conduce
la asta...cînd mama şi copilul...
  
25:47 când copilul se separă de mamă.
Corect?
  
25:51 K: Biologic.
S: Nu, psihologic.
  
25:53 K: Dar şi biologic...
 
25:55 S: Copilul începe să poată merge...
 
25:57 poate face asta şi apoi...
 
25:59 fuge înapoi şi iar fuge înapoi...
 
26:02 şi se uită în urmă şi spune
"este încă acolo?"
  
26:05 şi începe să se îndepărteze.
 
26:07 Iar mama, care nu poate
renunţa spune...
  
26:10 "Hei, vino înapoi!"
 
26:12 Şi sperie copilul foarte tare ..
 
26:14 pentru că el crede că nu
poate face asta...
  
26:16 dacă ea aşa spune, aşa este.
 
26:19 K:Tocmai.
 
26:20 Acum ne întrebăm ceva foarte
important şi anume..
  
26:24 Care este cauza acestei fragmentări?
 
26:27 S: Da. De aceea am abordat asta...
 
26:30 -exista o cauză...
 
26:32 şi începe cu " trebuie să
mă agăţ de ceva."
  
26:36 K: Nu, priviţi domnule.
 
26:38 Ce anume a adus fragmentarea in dvs.?
 
26:46 S: Primul răspuns la care mă gândesc este
că vreau să mă agăţ de ceva.
  
26:50 K: Nu, este mai mult decât atât.
 
26:52 Mult mai mult. Priviţi.
 
26:54 Să o luăm încet.Nu răspundem imediat.
 
26:59 Ce conduce la acest conflict
care indică...
  
27:03 că sunt fragmentat şi apoi
mă întreb....
  
27:06 ce conduce la fragmentare?
 
27:09 Care este cauza?
 
27:20 B: Spui că este un conflict...
 
27:22 şi se întâmplă ceva...
 
27:24 care conduce la fragmentare,
la conflict?
  
27:27 S: Nu, spune ca fragmentarea
cauzează conflict.
  
27:30 B:Este cauza conflictului.
 
27:31 Atunci care este cauza fragmentării?
 
27:33 Corect. Este important.
 
27:36 K: De ce suntem tu, eu şi majoritatea
lumii fragmentaţi?
  
27:42 Care este sursa?
 
27:46 B: Pare că nu vom găsi cauza..
 
27:48 ducându-ne înapoi în timp la ceva anume.
 
27:51 S: Nu ma gândesc la genetică...
 
27:53 caut altceva acum...
 
27:57 Mă gândesc...
 
28:03 pare că asta...
 
28:05 că este o focalizare sau...
 
28:08 mă agăţ de ceva în
interiorul mişcării mele.
  
28:11 K: Priviţi asta ca pe un gand nu din...
 
28:16 punctul de vedere al Dr.Shainberg,
priviţi doar.
  
28:20 Puneţi totul pe masă şi priviţi obiectiv.
 
28:25 Ce conduce la fragmentare?
 
28:29 S: Frica.
K:Nu, mai mult.
  
28:34 B: Poate fragmentarea cauzează frică.
 
28:36 K: Exact asta este, asta este.
 
28:43 De ce sunt Hindus?
 
28:46 dacă nu sunt Hindus,,,
 
28:48 nu sunt Indian...nu am naţionalitate...
 
28:50 dar să presupunem că spun
că sunt Hindus.
  
28:53 Ce mă face Hindus?
 
28:56 S: Pai, condiţionarea te face Hindus.
 
29:01 K: Adică, de fapt ce este în spate..
 
29:04 care este sentimentul...
 
29:09 sau ce ma face să spun "Sunt Hindus?"
 
29:13 Care este evident fragmentare.
 
29:17 Ce anume?
 
29:19 Tatăl meu, bunicul, generaţii întregi...
 
29:23 după zece sau cinci mii de ani, spune...
 
29:26 "Esti Brahman".Iar eu spun
"Ok, sunt Brahman."
  
29:31 S: Nu spui "Bine, sunt Brahman"
 
29:33 -spui "Sunt Brahman".
 
29:35 K: Sunt Brahman.
 
29:36 S:Corect. Este diferit. Spui
"Sunt Brahman"...
  
29:39 pentru că este ca tine...
aşa te influenţează.
  
29:42 K: Eu sunt Brahman aşa cum
tu spui "Sunt Creştin."
  
29:44 S: Corect.
 
29:46 K: Adică?
 
29:48 S: Tradiţia, condiţionarea,
sociologia, istoria....
  
29:55 cultura, climatul, totul.
 
29:57 K: Dar ce este dincolo de astea?
 
30:00 S: Dincolo de asta este....
K:Nu, nu teoretiza.
  
30:04 Piveşte în tine.
 
30:10 S: Îmi dă un loc,
 
30:12 o identitate, ştiu cine sunt
şi am bucăţica mea.
  
30:18 K: Şi cine ţi-a dat acel spaţiu?
 
30:21 S: Eu l-am făcut iar ei m-au ajutat.
 
30:23 Cu alte cuvinte sunt co-creator
în această...
  
30:25 K: Nu cooperezi. Tu eşti asta.
 
30:28 S: Sunt asta! Corect, dar-corect...
 
30:31 întregul lucru mă îndreaptă către o gaură.
 
30:35 K: Ce te-a făcut deci aşa de mare...
 
30:40 strămoşii, bunciii...
 
30:44 au creat acest mediu, această
cultură, întreaga structură...
  
30:50 a existenţei umane, cu toată mizeria....
 
30:54 şi cu toată dezordine din ea....
 
30:56 cine, cine a adus asta?
 
30:59 Fragmentarea împreună cu
conflictul şi toată...
  
31:02 S: Dar la fel este şi acum.
 
31:05 K: Acum. Asta intreb.
 
31:07 S: Da. Aceeaşi acţiune care
crează acum omul.
  
31:09 K: Banilonieii, egiptenii, anticii...
 
31:12 suntem tot nişte maimuţe.
 
31:15 S:Corect.
 
31:22 Asta am obţinut de la început.
 
31:25 Asta face ca viaţa mea să
fie de mâna a doua.
  
31:28 K: Da. Continuă. Să mergem mai departe.
 
31:33 Să aflăm de ce omul a adus...
 
31:37 aduce această stare...
 
31:43 pe care o acceptăm-mă urmăriţi?
 
31:46 bucuroşi sau...fără voie.
S: Îmi place.Îmi place.
  
31:50 K: Vreau să ucid pe cineva
pentru că este Comunist....
  
31:54 sau socialist sau altceva.
 
31:57 Exact ce se întâmplă în Nordul
Irlandei, în Orientul Mijlociu.
  
32:02 S: Oriunde, între doctori, avocaţi....
 
32:05 K: Desigur. Este aceeaşi problemă.
 
32:33 S: Simt că asta mă opreşte,
mă blochează...
  
32:41 menţine mişcarea, ştii...
 
32:45 ca şi cum nu încap.
 
32:49 Daca ştiu cine sunt nu mă uit la copac.
 
32:53 K: Da, însă nu răspundeţi la întrebare.
 
32:58 S: Am cateva răspunsuri, însă...
 
33:03 K: Este oare dorinţa de securitate...
 
33:09 biologică sau psihologică?
 
33:14 S: Ai putea spune.
 
33:17 K: Daca aparţin de ceva...
 
33:21 de o organizaţie, grup...
 
33:24 sectă sau comunitate ideologică...
 
33:29 sunt în siguranţă.
 
33:31 B: Nu prea este clar, poate
te simţi aşa însă...
  
33:34 K: Mă simt în siguranţă acolo.
Dar poate că nu este sigur.
  
33:37 B: Da, dar de ce nu văd că
nu sunt în siguranţă?
  
33:40 K: Pentru că aşa-ce?
 
33:43 Suntem aproape de răspuns.
 
33:49 S: Nu văd.
K: Priviţi. Mă alătur unei comunităţi....
  
33:53 S: Corect. Sunt doctor.
K: Da, sunteţi doctor.
  
33:55 S: Am nişte idei.
 
33:58 K: Sunteţi doctor, aveţi o
poziţie în societate.
  
34:02 S:Corect. Şi am idee despre
cum funcţionează lucrurile.
  
34:05 K: Aveţi o anumită poziţie în societate...
 
34:07 şi vă simţiţi în siguranţă.
 
34:10 S: Corect.
 
34:11 K: Poate greşiţi, etc...
 
34:13 dar sunteţi protejat...
 
34:16 de alţi doctori, organizaţii...
 
34:19 de un grup de doctori...
-Mă urmăriţi?
  
34:21 S: Corect.
K:Vă simţiţi în siguranţă.
  
34:24 B: Dar este esenţial să nu...
 
34:26 îmi pun prea multe întrebări
ca să mă simt în siguranţă, nu?
  
34:29 Adică la un moment dat nu
mai trebuie să mă întreb.
  
34:33 K: Sunt doctor-gata.
 
34:34 B: Nu pun prea multe întrebări, dar...
 
34:36 dacă încep să fac asta...
 
34:38 K: ...atunci gata eşti dat afară!
 
34:40 B: Şi oamenii spun "nu pune
întrebări" adică...
  
34:43 K: Dacă încep să pun întrebări
despre comunitatea mea...
  
34:47 şi despre relaţia mea cu aceasta...
 
34:49 relaţia mea cu lumea...
 
34:51 cu vecinul....
 
34:52 sunt terminat.
-Sunt în afara comunităţii.
  
34:55 Sunt pierdut.
 
34:57 S: Corect.
 
34:59 K: Şi aparţin pentru a mă simţi
în siguranţă, protejat.
  
35:06 S: Depind.
K: Depind.
  
35:08 S:Corect.
 
35:10 B: Într-un fel depind în totalitate.
 
35:13 Dacă nu am asta este ca şi
cum totul s-ar scufunda.
  
35:16 S: Asta este bine.
 
35:19 Vedeţi, eu nu depind numai ci...
 
35:22 fiecare problemă pe care o am...
 
35:25 se referă la această dependenţă.
 
35:28 Nu ştiu nimic despre pacient, ştiu doar...
 
35:32 că acesta nu se potriveşte cu sistemul.
 
35:35 K:Tocmai, tocmai.
S: Acesta este conflictul meu.
  
35:37 K:(Râde)
Este victima ta.
  
35:40 S: Corect, victima mea.
 
35:43 (râde). Îi place că...
 
35:46 B:Dar nu m-e clar de ce ar trebui
să continui să fac asta.
  
35:51 Dacă nu pun întrebări nu mă simt bine....
 
35:54 dar nu mă simt confortabil şi întreb...
 
35:56 pun întrebări profunde
şi inconfortabile...
  
35:59 pentru că întreaga situaţie
este provocatoare.
  
36:02 Dar dacă privesc mai atent...
 
36:05 văd că acest lucru nu are nici o bază...
 
36:07 este periculos.
 
36:09 Cu alte cuvinte....
 
36:10 comunitatea este în dezordine,
se poate dărâma.
  
36:14 Sau dacă nu se dărâmă întregul...
 
36:18 vedeţi, nu puteţi conta pe...
 
36:20 profesiile academice...
 
36:22 nu mai dau bani universităţilor....
 
36:25 K:Tocmai (râde).
 
36:26 B: Totul se schimbă atât
de repede...
  
36:28 că nu mai ştii unde te afli.
 
36:30 De ce nu ar trebui să pun întrebări?
 
36:35 K: De ce nu pun întrebări?
De frică.
  
36:38 B: Frica, dar frica vine din fragmentare.
 
36:40 K:Desigur. Este deci...
 
36:45 Începutul acestei fragmentări
care are loc...
  
36:49 cand cineva caută siguranţa?
 
36:55 S: Dar de ce...
 
36:56 K:Biologică dar şi psihologică.
 
37:00 Întâi psihologică, apoi biologică.
 
37:05 B: Dar tendinţa de a căuta securitate...
 
37:07 fizică nu este în organism?
 
37:09 K: Da, corect. Este. Trebuie să am
mâncare, haine, acoperiş.
  
37:14 Este absolut necesar.
S: Corect.
  
37:21 K: Şi când este ameninţată- să
spunem că pun la îndoaiă..
  
37:26 sistemul Comunist...
 
37:30 şi trăiesc în Rusia...
 
37:35 sunt persona non-grata.
 
37:38 S: Să o luăm încet.
 
37:42 Sugerezi că...
 
37:45 în căutarea securităţii biologice....
 
37:47 trebuie să existe o anumită fragmentare.
 
37:51 K: Nu domnule.
 
37:53 Fragmentarea biologică apare...
 
37:57 insecuritatea apare când vreau
siguranţă psihologică.
  
38:04 Nu ştiu dacă sunt suficient de clar.
Aşteptaţi.
  
38:09 Dacă psihologic, nu aparţin unui grup...
 
38:18 atunci sunt în afara lui.
 
38:23 S: Şi atunci nu sunt în siguranţă.
K: Sunt nesigur.
  
38:28 Şi pentru că grupul îmi oferă
siguranţă, fizică...
  
38:38 accept orice îmi dau, îmi spun.
 
38:41 S: Corect.
K: Dar în momentul în care obiectez...
  
38:44 psihologic la adresa structurii...
 
38:47 societăţii sau comunităţii, sunt pierdut.
 
38:52 Aşa este.
 
38:53 S: Corect.
B: Da.
  
38:56 S: Sugerezi de fapt că nesiguranţa...
 
38:58 de bază în care trăim...
 
39:02 este condiţionată...
 
39:07 răspunsul la asta..
 
39:10 este o fragmentare condiţionată.
 
39:12 K:Parţial.
S:Parţial.
  
39:15 Iar condiţionarea este mişcarea
fragmentării.
  
39:19 K:Domnule, uitaţi.
 
39:22 Dacă nu ar exista fragmentare,
atât istorică...
  
39:25 cât şi geografică, naţională....
 
39:29 nu ar exista naţiuni am trăi
în perfectă siguranţă.
  
39:33 Am fi toţi protejaţi şi toţi am...
 
39:35 avea mâncare, am avea- mă urmăriţi?-
 
39:38 case, nu ar exista războaie, am fi uniţi.
 
39:44 El este fratele meu.
Eu sunt el, el este eu.
  
39:49 Dar această fragmentare împiedică asta.
 
39:54 S: Corect. Sugerezi ceva mai mult...
 
39:57 faptul că ar trebui să ne
ajutăm unii pe alţii.
  
40:03 K: Evident aşa ar fi..-evident!
 
40:07 B:Ne învârtim în cerc încă,
pentru că spui...
  
40:10 K: Nu mă învârt în cerc...
 
40:12 Vreau să ne întoarcem la ceva
care este....
  
40:16 dacă nu ar exista naţionalităţi...
 
40:20 grupuri ideologice, etc....
 
40:27 ar fi perfect....
 
40:29 adică am avea ce dorim...
 
40:31 în loc să cheltuim pe armament....
 
40:34 şi restul, am avea educaţie, etc.
 
40:37 Şi asta nu se întâmplă pentru că....
 
40:42 eu sunt Hindus, tu eşti Arab,
el este Rus....
  
40:45 mă urmăriţi- toate astea nu s-ar
întâmpla. Ne întrebăm...
  
40:50 de ce are loc această fragmentare?
 
40:55 Care este sursa ei?
 
41:06 K: Este cunoaşterea?
 
41:13 Da, domnilor!
 
41:20 S: Crezi că este cunoaşterea...
 
41:23 K: Dacă este cunoaşterea?
Sunt sigur (râde)...
  
41:26 dar acum mă întreb doar.
 
41:32 S: Pare a fi...
 
41:34 K: Nu, vă rog priviţi. Hai să aflăm.
 
41:41 S: Ce înţelegeţi prin cunoaştere?
 
41:43 Despre ce vorbim aici?
 
41:45 K: Cuvântul "a cunoaşte".
 
41:51 Te cunosc eu pe tine?
 
41:54 Sau...
 
41:57 Te-am cunoscut...
 
42:04 Nu pot spune....
 
42:05 "Te cunosc"- acum.
 
42:11 Ar fi exagerat să spun "te cunosc".
 
42:20 Te-am cunoscut.
 
42:26 Pentru că între timp te-ai schimbat....
 
42:29 -mă urmăriţi?-există o mare...
 
42:31 mişcare în tine....
 
42:36 K: Iar să spun"te cunosc"
înseamnă.....
  
42:38 că sunt familiarizat sau intim...
 
42:41 cu acea mişcare din tine.
 
42:45 Ar fi o imprudenţă să spun
"te cunosc".
  
42:49 S: Corect. Astfel nu doar
 
42:51 aş nega efectul tău asupra mea...
 
42:53 care mă influenţează, este o schimbare...
 
42:55 de la a te cunoaşte, la a fi cu tine...
 
42:57 K: A cunoaşte, a şti, ţine de trecut.
 
43:03 Ai spune că...
 
43:04 B: Vreau să spun că a şti
ţine de trecut....
  
43:06 K: Cunoaşterea este trecut.
B: Iar pericolul este că...
  
43:09 o numim prezent nu-i aşa?
 
43:12 Pericolul este ca folosim
cunoaşterea în prezent.
  
43:15 K: Exact aŞa.
B: Cu alte cuvinte dacă spunem...
  
43:17 trecutul este trecut, atunci...
 
43:20 nu ai spune că nu are nevoie
de fragmentare?
  
43:25 K:Cum anume?Scuze.
B: Dacă spunem recunoaştem...
  
43:28 sau acceptăm că trecutul este
trecut, gata...
  
43:31 că ce ştim şine de trecut...
 
43:33 atunci nu am introduce fragmentarea.
 
43:35 K: Nu s-ar întâmpla asta, aşa este.
B: Dar dacă spunem ce ştim....
  
43:38 că ştim ce este prezentul atunci...
 
43:40 introducem fragmentarea.
 
43:42 K:Corect.
 
43:44 B: Pentru că extindem cunoaşterea
parţială la întreg.
  
43:49 K: Ai spune deci....
 
43:51 cunoaşterea este un factor
al fragmentării?
  
43:59 Ăsta este un lucru groaznic-vedeţi?
 
44:01 Este prea greu de înghiţit!
 
44:03 B: Dar sugeraţi că există alţi factori.
 
44:05 K: Da. (Râsete)
 
44:08 Şi acesta poate fi singurul factor.
 
44:12 B: Dar cred că ar trebui
să îl privim....
  
44:13 astfel oamenii au sperat....
 
44:15 că prin cunoaştere vor
evita fragmentarea...
  
44:17 K: Desigur.
 
44:18 B: ...să producă un sistem
de cunoaştere...
  
44:20 care să pună totul la un loc.
 
44:21 K: Ca în Ascensiunea Omului
de Bronowsky...
  
44:24 prin cunoaştere, împărtăşirea ei,
cunoaşterea..
  
44:30 nu este ea unul dintre factorii
majori, sau poate...
  
44:35 factorul care conduce la fragmentare?
 
44:39 "Experienţa îmi spune că sunt Hindus...
 
44:44 experienţa îmi spune că ştiu
ce este Dumnezeu".
  
44:49 B: N-am putea spune
mai bine că...
  
44:51 rolul cunoaşterii fiind confuz...
 
44:53 conduce la fragmentare?
 
44:55 Cu alte cuvinte însăşi
cunoaşterea...
  
44:56 dacă spui cunoaştere ea este
mereu cauza....
  
44:59 K: Nu, eu spun să începem
să ne întrebăm...
  
45:02 B: Sa fie clar.
 
45:03 K: Desigur. Asta am spus ieri
în discuţie...
  
45:06 arta pune lucrurile la locul lor.
 
45:09 Iar eu pun conoaşterea la locul ei.
 
45:13 B: Da, şi asta înseamnă că nu
mai suntem confuzi.
  
45:15 K: Desigur.
S: Corect.
  
45:17 Ştiţi tocmai voiam să aduc
în discuţie...
  
45:19 acest exemplu interesant....
 
45:21 un pacient m-a învăţat ceva ieri....
 
45:23 Mi-a spus că are sentimentul
că eu ca doctor...
  
45:27 -modul în care fac asta-că
există anumiţi doctori...
  
45:30 care au văzut anumiţi pacienţi...
 
45:32 şi dacă fac un lucru "x" cu el...
 
45:34 obţin anumite efecte...
 
45:36 iar ei realizează ceva.
 
45:38 Ea spune " tu nu vorbeşti
cu mine...
  
45:39 faci asta sperând să obţii un
anumit rezultat".
  
45:44 K:Tocmai.
S: Asta spui.
  
45:48 K: Nu chiar, ceva mai mult.
 
45:50 Dl. Bohm şi eu spunem...
 
45:53 că există un loc pentru cunoaştere.
 
45:58 S: Să explorăm asta.
 
45:59 K: Condusul maşinii, învăţarea
unei limbi străine, etc.
  
46:02 B: Ne-am putea întreba de ce
nu este asta fragmentare?
  
46:05 Să fie mai clar...
 
46:06 dacă noi conducem o maşină
şi folosim cunoaşterea...
  
46:09 asta nu este fragmentare.
 
46:10 K: Dar când cunoaşterea
este folosită psihologic....
  
46:14 B: Cineva ar trebui să vadă
mai clar diferenţa.
  
46:17 Maşina este o parte limitată...
 
46:20 şi poate deci fi mânuită prin cunoaştere.
 
46:22 S: Spuneţi că este o parte
limitată a vieţii.
  
46:25 B: Viaţa, da. Dar când spunem
"sunt aşa şi aşa"...
  
46:27 adică eu aplic în totalitate,...
 
46:29 la întreg ceea ce este
valabil pentru o parte.
  
46:31 Încerc să cuprind întregul
printr-o parte.
  
46:33 K: Când cunoaşterea crede
că a înţeles întregul...
  
46:37 B: Da...
 
46:38 K:..începe problema.
B:Dar este foarte complicat...
  
46:40 pentru că eu nu spun explicit...
 
46:42 că înţeleg întregul, dar este
implicit când spun...
  
46:44 "Eu, totul este astfel
sau eu sunt astfel."
  
46:48 K: Tocmai.
 
46:49 B: Dă senzaţia că
întregul este astfel.
  
46:50 Eu în întregime, întreaga viaţă,
întreaga lume.
  
46:53 S: Krishnaji spune prin
"Eu te cunosc"...
  
46:57 că aşa ne gestionăm pe noi înşine.
 
46:59 Noi spunem "ştiu asta despre mine"...
 
47:01 în loc să fim deschişi la un ceva nou .
 
47:04 Sau să fim atenţi la fragmentare.
 
47:06 B: Iar eu nu ar trebui să
spun că ştiu tot...
  
47:09 pentru că tu nu eşti limitat,
nu esti o parte de maşină...
  
47:11 asta înseamnă.
 
47:13 Maşina este limitată şi noi
putem şti tot...
  
47:15 ce este relevant despre ea,
sau aproape tot....
  
47:17 şi câteodată ea se strică.
 
47:19 K: Exact, exact.
 
47:21 B: Dar când vine vorba
despre altcineva
  
47:23 există multe lucruri pe care
nu le ştim.
  
47:28 Experienţele trecute nu ne
vorbesc despre esenţă.
  
47:34 K: Vrei să spui Dl. Bohm că..
 
47:37 atunci când cunoaşterea intră...
 
47:42 în domeniul pshologic...
 
47:46 B: Dar şi în alt câmp...
 
47:47 pe care iî denumesc întreg.
 
47:49 Câteodată intră în câmpul filozofic...
 
47:52 când omul are o viziune metafizică..
 
47:54 asupra universului...
K: Asta este desigur..
  
47:56 pur teoretic....
 
48:00 şi pentru mine nu are
nici o semnificaţie.
  
48:03 B: Vreau să spun că este una din
modalităţile în care are loc.
  
48:07 Şi nu funcţioează. Unii simt că...
 
48:10 atunci când discută metafizic..
 
48:12 faptul că universul nu este psihologic...
 
48:14 poate aşa este dar,
 
48:16 motivele din spate sunt psihologice..
 
48:19 dar unii simt...
 
48:21 că realizează o teorie
a universului..
  
48:22 nu discută psihologie.
 
48:24 Cred că ţine de felul în care
ne exprimăm.
  
48:26 K: Da, limbajul.
 
48:28 S: Vedeţi, asta...
 
48:29 ce spuneţi sau ce spune el...
 
48:32 poate fi extins la felul în
care sunt oamenii...
  
48:34 Ei au o metafizică despre alţii..
 
48:36 "Ştiu că nu pot avea încredere în alţii."
 
48:40 K:Tocmai.
B: Ai o metafizică...
  
48:42 despre tine spunând că eşti aşa.
 
48:44 S: Corect. Eu mă gândesc că viaţa....
 
48:47 este fără speranţă şi trebuie
să depind de aceste...
  
48:49 K: Nu, tot ce putem spune este...
că suntem fragmentatţi..
  
48:54 este cert-şi sunt conştient
de aceste fragmente...
  
48:59 mintea fragmentată...
 
49:01 există conştiinţa acestei
minţi fragmentate..
  
49:03 din cauza conflictului.
 
49:07 S:Corect.
 
49:10 B: Spuneai mai devreme că trebuie
să avem o abordare...
  
49:13 în care nu suntem conştienţi
doar din cauza asta.
  
49:15 K:Da. Corect.
B: Ajungem acolo?
  
49:17 K:Da. Deci de acolo, conflict.
 
49:20 Aş întreba care este
sursa conflictului?
  
49:25 Sursa este fragmentarea, desigur.
 
49:27 Dar ce conduce la fragmentare?
 
49:30 Care este cauza? Ce este în spatele ei.
 
49:36 Noi spunem că poate este cunoaşterea.
 
49:40 Cunoaşterea, folosesc acest termen.
 
49:47 "Mă cunosc"...
 
49:49 dar de fapt nu este aşa pentru
că sunt în mişcare.
  
49:55 Sau folosesc cunoaşterea
pentru propria satisfacţie.
  
50:02 Pentru poziţie, succes....
 
50:04 pentru a deveni cel mai
important din lume.
  
50:09 Sunt un elev grozav...
 
50:12 Am citit o groază de cărţi şi
vă pot vorbi despre ele.
  
50:19 Ele îmi dau un statut,
prestigiu, o poziţie.
  
50:26 Poate că...
 
50:29 fragmentarea are loc atunci
când există o dorinţă..
  
50:34 pentru siguranţă psihologică...
 
50:37 care împiedică securitatea biologică.
 
50:42 S: Corect.
 
50:45 K:Tu spui,... corect. Prin urmare...
 
50:48 siguranţa poate fi unul din factori.
 
50:51 Siguranţa dată de folosirea
necorespunzătoare a cunoaşterii.
  
50:56 B: Putem spune că s-a facut o greşeală...
 
50:59 omul nu se simte în siguranţă şi ...
 
51:03 neştiind ce să facă, greşeşte...
 
51:06 adică vrea să obţină...
 
51:09 un sentiment psihologic de
siguranţă prin cunoaştere.
  
51:15 K: Da, prin cunoaştere.
S: Prin faptul că ştiu.
  
51:20 B:Da.
S: Repetându-se...
  
51:24 depinzând de aceste structuri.
 
51:27 K: Omul se simte în siguranţă
dacă are un ideal.
  
51:30 S:Corect. Atât de adevărat.
 
51:32 B: Vedeţi însă...m-am
întrebat mereu...
  
51:35 de ce face cineva aceste greseli.
Cu alte cuvinte, dacă gândul..
  
51:39 sau mintea ar fi fost clare...
 
51:41 omul nu ar fi făcut asta, nu?
 
51:45 S: DacĂ mintea ar fi fost limpede...
 
51:47 dar am spus şi...
 
51:48 că există o nesiguranţă biologică.
Este un fapt asta.
  
51:53 B: Dar nu înseamnă caă trebuie
să te înşeli singur.
  
51:56 K:Foarte corect.
 
51:58 S: Dar asta înseamnă că organismul...
 
52:00 Nu, corect, asta înseamnă
că trebuie infruntat.
  
52:04 B: Da, dar amăgirea nu apare acolo.
 
52:07 S: Corect. Asta este problema.
 
52:10 K: Mai departe, vedeţi...
 
52:11 S:Adică există acel factor biologic..
 
52:14 de constantă incertitudine.
 
52:18 Faptul că biologic ne schimbăm continuu.
 
52:20 K: Asta este creata prin
fragmentare psihologică.
  
52:27 S: Incertitudinea biologică?
 
52:29 K:Desigur. Îmi pot pierde slujba...
 
52:34 poate mâine nu mai am bani.
 
52:36 B: Să analizăm asta...
 
52:38 poate mâine nu mai am bani.
 
52:40 Vedeţi, asta poate fi un
fapt real, acum...
  
52:42 dar întrebarea este ce se întâmplă.
 
52:45 Ce aţi spune...
 
52:46 dacă omnul ar fi întreg care
ar fi răspunsul?
  
52:49 K: Nu vei fi niciodată pus în
această ipostază.
  
52:52 B: În primul rând, nu ar ajunge acolo.
 
52:55 Dar să presupunem că rămâne fără bani.
 
52:58 K:Ar face ceva.
 
52:59 B: Ar face ceva. Mintea nu s-ar fragmenta.
 
53:02 K: Să intre într-un cerc vicios.
 
53:04 S: Nu ar trebui să aibă toţi
banii pe care şi-i doreşte.
  
53:07 B: În afară de asta, nu ar intra în
acest vârtej de confuzie.
  
53:09 K: Categoric, nu.
 
53:11 S: Adică 99% din cazuri este vorba că..
 
53:14 noi credem că avem nevoie de mai mult..
 
53:16 avem un ideal despre ce ar trebui să avem.
 
53:18 K: Nu, domnule. Încercăm saă ne agăţăm...
 
53:21 de ceva, care este...
 
53:22 Care este cauza fragmentării?
 
53:26 K: Am spus că este cunoaşterea
care pătrunde...
  
53:30 în domeniul în care nu ar trebui.
 
53:33 B:Dar de ce face asta?
 
53:34 K: De ce? Este foarte simplu.
 
53:37 B:De ce?
 
53:39 K: Mai avem 5 sau 6 minute.
 
53:41 Este foarte simplu.
 
53:47 Continuaţi, vă rog.
 
53:49 S: Eu cred că-pe baza a
ceea ce am discutat-
  
53:59 are loc o iluzie a siguranţei.
 
54:01 Crede că..
 
54:03 gândul crează iluzia că acolo
există siguranţă.
  
54:06 B: Dar, dar de ce nu apare inteligenţa...
 
54:08 să ne arate că nu există
aşa ceva, nu mi-e clar.
  
54:10 S: De ce nu apare inteligenţa?
 
54:13 K: Poate o minte fragmentata să fie inteligentă?
 
54:16 B: Ea opune rezistenţă inteligenţei.
 
54:18 K: Poate pretinde că este inteligentă.
 
54:21 B: Da. Dar vrei să spui că deîndată..
 
54:23 ce mintea este fragmentată
nu mai există inteligenţă?
  
54:25 K:Da.
B: Dar asta...
  
54:27 S: A spus "da".
 
54:29 B: Dar acum apare o problemă serioasă....
 
54:34 pentru că spui şi că...
 
54:36 fragmentarea poate lua sfârşit.
 
54:37 K:Asa este.
 
54:39 B: La prima vedere pare o contradicţie.
 
54:42 Este clar?
K: Pare dar nu este.
  
54:45 S: Tot ce ştiu este fragmentarea.
Asta am.
  
54:49 K: Să vorbim despre ea, să vedem
dacă se poate sfârsi.
  
54:53 S: Sunt....
 
54:54 B: Dar daca spui că mintea
fragmentată nu poate...
  
54:58 inteligenţa nu poate acţiona acolo.
 
55:01 K: Nu.
S: Simt că singurul răspuns...
  
55:03 la întrebarea ta este că
am vorbit despre ea...
  
55:07 în termeni de condiţionare.
Mă simt ca o victimă...
  
55:11 sau sunt tentat de această propunere.
 
55:17 Tu îmi oferi, îmi spui "Uite, băiete...
 
55:21 cred că te pot ajuta, iată un
fragment, vino".
  
55:26 Şi simt că gândul face asta. Mama sau...
 
55:30 tata spune "Uite, e bine să fii doctor..."
 
55:33 sau altcineva spune
că e bine să faci ceva.
  
55:36 K: Este oare mai importantă
siguranţa psihologică...
  
55:38 decât cea biologică?
 
55:43 S: Interesantă intrebare.
K: Continuă...
  
55:47 Mai avem cinci minute-hai.
 
55:49 S: Cred ceva...
 
55:51 că suntem convinşi cumva,
cred că societatea...
  
55:53 K: Nu, îti cer: nu te îndepărta
de întrebare...
  
55:57 Este siguranţa psihologică...
 
55:59 mai importantă decât cea fizică..
 
56:02 biologică?
S: Nu este dar aşa pare.
  
56:05 K: Nu, nu nu te îndepărta de întrebare.
 
56:07 Te întreb.Rămâi acolo. La tine.
 
56:10 B: Întrebi care este realitatea...
 
56:12 K: Care este realitatea.
 
56:13 S:Aş spune că da, siguranţa
psihologică pare...
  
56:17 K: Nu, acum nu..
B:Ce este de fapt adevărat?
  
56:20 S: Adevărat nu. Siguranţa biologică
este mai importantă.
  
56:25 K: Cea biologică, eşti sigur?
 
56:30 S: Nu. M-am răzgândit.
 
56:32 Cred că ne preocupă de fapt
siguranţa psihologică.
  
56:37 K: Siguranţa psihologică.
 
56:39 S: Asta mă preocupa cel mai mult.
 
56:41 K: Care asigura siguranţa biologică.
 
56:43 S: Corect. Am uitat de siguranţa
biologică.
  
56:46 K: Nu, nu.
 
56:48 Pentru că eu caut siguranţa
psihologică în idei....
  
56:52 în cunoaştere, în imagini...
 
56:56 în concluzii şi multe altele...
 
56:59 şi asta mă împiedică să am...
 
57:02 siguranţă biologică, fizică...
 
57:04 pentru mine, fiul meu, copii, fraţi.
 
57:07 Nu pot avea asta.
 
57:10 Pentru că siguranţa psihologică
spune că sunt Hindus....
  
57:14 un om oarecare de undeva.
 
57:21 S: Fără îndoială. Simt că
siguranţa psihologică...
  
57:24 K: Deci, ne putem elibera oare de
dorinţa de siguranţa psihologică?
  
57:36 S: Corect. Asta este întrebarea.
 
57:39 K: Desigur.
 
57:41 S: Ăsta este punctul culminant.
 
57:46 K: Am ascultat aseară câţiva
oameni din Muggeridge..
  
57:51 l-am ascultata pe preşedinte...
 
57:57 şi vorbeau despre Irlanda şi alte lucruri.
 
58:02 Fiecare era foarte convins.
 
58:06 S: Corect. Particip săptămânal
la întâlniri .
  
58:10 Fiecare crede că teritoriul
său este important.
  
58:14 K: Am dat deci...
 
58:17 omul acordă mai multă importanţă...
 
58:21 siguranţei psihologice decât
celei biologice. fizice.
  
58:25 B: Dar nu este clar de ce se
induce astfel în eroare.
  
58:29 K: Se induce în eroare..
 
58:30 De ce? Răspunsul este acolo. De ce?
 
58:36 Mai avem două minute.
Va trebui să ne oprim....
  
58:39 S: Imagini, putere...
 
58:40 K: Nu domnule, este mai profund.
De ce acordă atâta importanţă?
  
58:45 S: Poate crede că- noi nu el-
pare ca noi credem..
  
58:50 ca acolo este siguranţa,
asta este cel mai important.
  
58:53 K: Nu. Cercetaţi mai profund.
 
59:02 "Eu-l" este cel mai important .
 
59:07 S: Corect. Este acelaşi lucru.
 
59:10 K: Nu, nu- eu!
 
59:14 statutul meu, fericirea mea....
 
59:15 banii mei, casa mea, soţia mea-eu.
 
59:19 S: Eu.
 
59:21 B: Da. Şi nu este oare adevărat
că fiecare persoană..
  
59:23 simte că este esenţa întregului?
 
59:25 "eu-l" este esenţa întregului.
 
59:27 Simt că dacă "eu-l" ar
dispărea..
  
59:28 restul nu ar mai avea sens.
 
59:30 K: Asta este ideea!
 
59:32 Conceptul de "eu" imi oferă
siguranţă psihologică.
  
59:36 B: Pare important.
K: Desigur.
  
59:38 S: Super important.
K: Da, pentru că oamenii spun...
  
59:40 dacă sunt trist, lumea
nu are sens. Corect?
  
59:43 S: Nu este doar asta, este şi...
 
59:47 Sunt trist pentru că "eu" nu contez.
 
59:50 K: Nu, eu nu...
 
59:52 Noi spunem "eu"...
 
59:56 în "mine" găsesc siguranţa.
 
1:00:00 S: Corect. Aşa credem.
 
1:00:03 K: Nu, nu credem. Aşa este.
 
1:00:06 B: Ce vrei să spui cu asta?
 
1:00:07 K: Ce se întâmplă în lume.
B: Asta se întâmplă.
  
1:00:10 Dar este o iluzie, nu-i aşa?
 
1:00:12 K: O să vorbim mai târziu despre asta.
B: Da.
  
1:00:14 S: Cred că ai punctat bine.
Adică "eul" este..
  
1:00:18 îmi place cum ajungem la asta...
 
1:00:20 - că important este "eu-l".
 
1:00:22 Asta este tot!
K: Psihologic vorbind este totul.
  
1:00:25 S:Psihologic.
 
1:00:28 K: Eu, ţara mea, dumnezeul meu,
casa mea,etc...
  
1:00:31 S: Este greu de acceptat asta...
 
1:00:33 K: Mai bine ne oprim, este ora 12.
 
1:00:35 S: (Râde) Cel puţin am înţeles
ce vrei să spui.
  
1:00:37 B: Corect.