Krishnamurti Subtitles home


BR76CTM1 - Suntem oare conştienţi că suntem fragmentaţi?
Prima discuţie cu Bohm si Shainberg
Parcul Brockwood, GB
17 Mai 1976



0:12 K: Despre ce anume vorbim? Care credeţi că este cel mai important lucru... despre care noi 3 am putea discuta?
0:28 S: M-am gândit în ultimul timp la ceva... care mă preocupă... şi la care mă gândesc de la ultima noastră întâlnire.. ai susţinut că.. întâi apare viaţa nu gândul sau munca... aşa ceva. Adică eu, văd atât în mine.. dar şi în ceilalţi... că de fapt ... avem o viaţă de mâna a doua. Aş vrea să vorbim despre asta, cred... despre viaţa limitată pe care o trăim .
1:07 K: Dar dvs.?

B: În legătură cu asta... mi-ar plăcea să vorbim despre unitate.
1:18 K: Vom discuta mai întâi despre asta şi apoi despre cealaltă.
1:21 S: De acord, cred că este o parte a problemei. Observ că viaţa de mâna a doua nu este unitară.
1:27 K: Tocmai. Mă întreb cum am putea aborda subiectul... ştiind că mulţi oameni sunt fragmentaţi... separaţi şi nu întregi. Cum să abordăm subiectul?
1:56 S: Prin a conştientiza direct fragmentarea.
1:59 K: Nu, eu aş vrea să... -întreb asta pentru că... Discutăm la nivel teoretic despre asta ?
2:08 S:Nu.
2:10 K: La nivel verbal sau vorbim cu noi înşine.... -tu, noi 3- vorbim despre cum suntem... şi examinăm ce anume înţelegem prin fragmentare. Şi apoi, explorăm ce înseamnă întregul.. dar nu la nivel teoretic sau verbal. Cred că astfel totul este dinamic şi are un sens.
2:34 S: Păi, dacă vedem fragmentarea... vedem şi întregul.
2:39 K: Hai să nu presupunem ceva anume.

S: Bine.
2:42 B: Este prea repede.

K: Atunci lăsăm teoria de-o parte.
2:45 S: Ok. Bine.
2:50 K: Am discutat... cu mai mulţi studenţi de aici despre asta. Era şi dl. Dl. Bohm acolo. Dacă putem fi cu adevărat conştienţi de noi. Sau dacă nu cumva suntem conştienţi pe bucăţi... şi nu de totalitatea fragmentelor . Nu ştiu dacă reuşesc să mă fac înţeles.
3:27 S: Continuaţi.
3:31 K: Poate cineva să îşi dea seama, să fie conştient, să cunoască... fragmentele... să le examineze pe rând... şi oare cel care examinează... nu este şi el un fragment... care şi-a asumat o competenţă? Când vorbim despre a fi conştienţi de fragmente.. în sfera socială, morală, etică, religioasă, de afaceri, artă... întreaga activitate este fragmentată. Poate cineva, este oare cineva conştient de mişcarea... acestor fragmente... sau examinăm doar unul din ele... sau spunem "Da, sunt conştient de asta" dar de restul nu . Înţelegeţi ce spun?
4:36 S: Te urmăresc. Cred că suntem mai conştienţi de... când te aud mi se pare că sunt conştient.... că există mai multe fragmente.

K: Oare?
4:48 S: Unul cate unul, apar împrăştiate.
4:54 K: Da. Deci eşti conştient de câte unul.
4:57 S: Corect. Şi sunt prins de mişcarea fragmentelor.
5:01 K: Unul cate unul. Este oare aşa? Eşti sigur că aşa este ?
5:11 S: Da, pare că da..... Câteodată faci un pas înapoi... sau aşa pare... sau pare că fac asta şi conştientizez că sunt multe.
5:25 K: Nu, cand Dl.Bohm a întrebat "putem să discutăm împreună... despre unitate"... care implică sfinţenie, sănătate, bun-simţ şi altele... mă întreb de unde îi vin aceste întrebări.
5:46 S: Înţeleg. Adică dacă vin dintr-o poziţie fragmentată... sau din unitate.
5:51 K: Nu, nu. Dacă întreabă din unitate, întrebarea nu mai există. Eu aş vrea dacă se poate... Suntem conştienţi de fragmente ca un întreg... o colecţie de fragmente... sau suntem conştienţi de câte un fragment? Ce credeţi domnule?
6:24 B: În general, lucrul se prezintă ... mai întâi ca un fragment....
6:29 K:Câte un fragment pe rând.

B: ...în spatele căruia se află... celelalte fragmente mai mici care sunt acolo. Cred că la început... acel fragment pare că iese în evidenţă... sau îl conştientizăm primul.
6:46 S: Şi nu cumva acel fragment se fragmentează.. rapid în mai multe fragmente mici? Am o idee şi apoi acesta intră în contradicţie cu alta... şi sunt imediat prins între două fragmente... şi apoi am o altă idee... care este repetiţia primei idei... aşa că sunt prins mai degrabă în mişcarea fragmentelor decât... atitudinea mea este fragmentată şi la fel este şi relaţia mea... substanţa mişcării îmi dă sentimentul fragmentării. Când sunt fragmentat nu am un centru . Nu sunt...
7:28 K: Nu sunt atât de sigur.

S: Asta este întrebarea.
7:32 K: Nu sunt sigur... că nu există un centru când eşti fragmentat.
7:37 B:Cred că există un centru. Este cel mai mare fragment de care suntem conştienţi.
7:41 K: Aşa este.
7:43 S: Să continuăm.
7:48 B: Eu cred că există un centru... pe care îl poti simţi oriunde.... aici sau aici.... care pare a fi centrul a orice... care este conectat la orice, nu?
8:04 S: Îmi dau seama ce zici, dar simt că... atunci când are loc fragmentarea... este ca şi cum centrul se uită la sine... şi pare că nu este un centru.
8:13 K: Eşti conştient de fragmentare? Nu de "fragmentarea are loc".

S: Nu, nu sunt.
8:20 K: Atunci de ce anume eşti conştient?
8:24 S: Cred că asta este o întrebare teribilă, pentru că eu cred...
8:29 când există fragmentarea de care suntem conştienţi... este ca şi cum esti absorbit în mai multe fragmente. Există o mişcare, care fragmentează mai mult... şi de aceasta suntem noi conştienţi. Cam ce ce ai spus cu privire la plăcere. Ca şi cum plăcerea ne împinge înainte în mai multe fragmente... asta îmi face plăcere, aia îmi face plăcere... Şi ai acel sentiment că eşti din bucăţele.
8:56 K: Înainte să discutăm despre plăcere.... Suntem noi oare conştienţi... dintr-un centru, care spune: "Sunt fragmentat?" Asta este întrebarea nu-i aşa?
9:15 B:Da.

S: Asta este întrebarea.
9:18 B: Amândoi suntem conştienţi de un centru şi de acolo...
9:21 K: Asta este.
9:23 B: Acest centru pare că este, fragmentul... care domină sau vrea să facă asta.
9:30 K: Acel centru este factorul dominant.
9:32 B: Da. Cu alte cuvinte...
9:34 K: El în sine este un fragment.
9:36 B: Da, adică acest centru este.... Pare a fi centrul fiinţei noastre... dar şi centrul în care este ego sau sinele... despre care cineva crede că este întregul.
9:48 K: Tocmai.
9:50 B: Pentru că este în contact cu totul. Cu alte cuvinte....
9:55 K: Vrei să spui... că acest centru este cauza fragmentării?
10:01 B: Aş spune asta, deşi la prima vedere... pare diferit.
10:05 S: La prima vedere...Cred că asta este important. Diferenţa- la prima vedere nu pare aşa.
10:11 B: La prima vedere pare că... centrul este cel care organizează... totul iîntr-un întreg.

K: Da.
10:16 B: Cneva crede că vrea un centru.... să facă un întreg, să oprească fragmentarea.
10:22 K: Da, încearcă să integreze... să întregească.
10:27 S: Da, Dacă simţi fragmentarea... te aşezi în centru şi spui... "Pot vedea fragmentele" - dar cel care face asta este centrul.
10:34 K: Nu, eu mă întreb dacă atunci când există un centru... el nu există pentru fragmente?
10:41 S: Înţeleg ce vrei să spui. Dar vreau să.... Ce experimentăm când există fragmentare? Atunci nu pare să existe un centru.

K: Contradicţia.
10:54 S: Corect. Dar nu se simte ca un centru.
10:58 K: Nu. Contradicţia. Când există fragmente... Sunt conştient de ele... datorită contradicţiei.

S: Corect.
11:06 K: Datorită factorilor opozanţi.
11:09 B: Prin contradicţie înţelegi conflict....
11:12 K: Conflict. Din contradicţie apare conflictul. Şi apoi conştientizez că există fragmente. Mă aflu într-un spaţiu fragmentat.
11:23 S: Corect. Dar apoi, eu nu sunt conştient de faptul... că am avut un centru. Acolo apare dezamăgirea, chiar acolo.
11:35 K: Nu, dar nu crezi, mă gândesc... că unde există conflict... doar atunci esti conştient de conflict, contradicţie. Adică cineva este conştient doar când există un conflict. Corect? Şi apoi următoarea conştientizare, mişcare este... că din fragmentare apare conflictul... elementele opuse... dorinţele opuse, cheful, gândurile opuse.
12:25 B: Tu spui oare că... acestea sunt opuse dinainte ca cineva să conştientizeze.. şi apoi brusc eşti conştient prin neplăcere... sau durerea opoziţiei ca un conflict este neplăcut?
12:38 K: Da, conflictul este neplăcut şi de aceea cineva este conştient..
12:42 B: ...că ceva nu este în regulă.

K: Da.
12:46 B: Ceva este greşit, nu pur si simplu.... întregul lucru este greşit.
12:51 K: Desigur. În fond domnilor, conştiinţa de sine... Sunteţi conştienţi doar... când există durere sau plăcere intensă.... altfel nu. Iar fragmentarea cu conflictul său aduce cu sine acest sentiment.. "Sunt conştient, sunt în conflict- altfel nu există conştientizare.
13:29 S: Da, tu spui că fragmentarea în sine.... crează centrul.

K: Crează centrul.
13:38 S: Iar centrul a creat fragmentarea, este ca un...
13:41 K: Da, du-te, vino.

S: Corect.
13:44 B: Vrei să spui că gândul în sine înainte de a fi centru... crează conflictul? Sau există gând înainte de centru?
13:52 K: Gândul înainte de centru.
13:56 B: Da. O variantă ar fi să spunem că centrul şi gândul... coexistă mereu şi se crează unul pe altul.
14:02 K: Se crează unul pe altul.
14:03 B: O altă variantă ar fi că poate mai întâi este gândul... care produce conflict şi asta crează centrul.
14:10 K: Hai să ne gândim un pic.

B: Bine.
14:13 S: (Râde) Asta este bună.
14:19 K: Gândul există înainte de conflict?
14:22 B: Înainte de a fi centru.

K: Înainte de centru. Cineva este conştient de centru doar când există conflict.
14:30 B: Da, pentru că asta pare aparent că. încearcă să conducă la unitate... să gestioneze totul.
14:36 K: Centrul încearcă să gestioneze sau să creeze unitatea.
14:41 B: Da, să aducă la un loc toţi factorii.
14:43 K: Dar centrul însuşi este un fragment.
14:46 B: Da, dar el nu ştie asta.
14:47 K: Sigur că nu, dar crede că poate aduce... fragementele la un loc să le facă întreg. Iar Dl.Bohm întreabă care este... Dacă gândul a existat înainte de centru... sau centrul înainte de gând?
15:05 B: Sau amândouă împreună?

K: Sau aşa.
15:09 S: Corect. El mai intreabă dacă gândul a creat centrul.
15:13 K: Gândul crează centrul....
15:14 S: Asta ar fi o acţiune, creaţie,,,, un fel de efect de după al gândului. Cu alte cuvint.e, este organismul- este producţia gândului...... cauza centrului? Care cred că îl conţine pntru că atunci....
15:32 K: Da, să clarificăm şi asta. Ne întrebăm dacă gândul a creat centrul.
15:40 B: Şi dacă a existat gând înainte de centru?
15:44 K: Da. Gandul înainte de centru. Asta este.
15:46 B: Şi care ajung în contradicţie,
15:48 K: Da, gândul a creat centrul... sau centrul a existat înainte de gând....
15:55 B: Sau centrul a fost.... -şi asta întâlnim des... oamenii cred că ei au fost primii şi asta este centrul.
16:02 K: Eu sunt primul.
16:03 B: Şi apoi am început să gândesc, nu?
16:06 K: Eu cred că gândul exista înainte de centru.
16:10 S: Da, apoi trebuie să ne întrebăm... poate nu acum imediat... de ce există gândul, ce este el?
16:19 K: Asta este altceva. Discutăm despre asta?
16:22 B: Poate fi o discuţie lungă.
16:25 S: Da, nu cred că trebuie să facem asta acum. Dar o să ajungem şi acolo.

K: Nu....
16:28 S: Să continuăm ce am început.
16:31 K: Am început să ne întrebăm... Putem vorbi despre unitatea vieţii? Cum poate fi cineva conştient de... unitate când este fragmentat? Asta este următoarea întrebare. Nu pot fi conştient de întreg... dacă mă uit printr-o gaură mică.
16:58 S: Corect. Dar pe de altă parte întregul eşti de fapt tu.
17:04 K: Asta este o teorie.
17:08 S: Oare? Este atunci când...
17:09 B: O presupunere, da.

K: Desigur fiind fragmentat.... cum poate cineva presupune că este întregul?
17:16 S: Minunat...asta este o problemă pentru că... Eu de unde ştiu că sunt fragmentat?
17:25 K: Asta ne întrebăm şi noi.

S: Da.
17:27 K: Când esti conştient că eşti fragmentat? Doar când există conflict.
17:33 S: Corect.
17:36 K: Când există două dorinţe opuse... elemente opuse ale mişcării... atunci există conflict... experimentezi durere sau orice altceva... şi devii conştient.
17:51 S: Corect dar în acele momente.... se întâmplă că nu vrei.... să laşi conflictul... Îţi simţi fragmentarea...
17:57 K: Nu, asta este ceva diferit.

S: Corect.
18:00 K: Noi ne întrebăm... Dacă fragmentarea se poate dizolva... şi doar atunci putem vedea întregul. Nu poţi fi fragmentat şi să doreşti unitate.
18:17 S: Corect. Tot ceea ce ştii de fapt este propria fragmentare.
18:21 K: Este tot ce ştim. De aceea ne putem lega de asta... să nu ne ascundem şi să spunem... "Hai sa vorbim despre unitate" şi restul.
18:34 B: Presupunerea că ... există un întreg poate fi în aparenţă rezonabilă... dar atâta vreme cât eşti fragmentat nu poţi vedea asta. Ar fi doar o presupunere.
18:44 S: Corect.
18:45 B: Poţi crede că ai experimentat-o o dată... dar şi asta este o presupunere... pentru că a dispărut deja...
18:50 K: Absolut. Foarte corect.
18:53 S: Mă întreb dacă nu există o mare durere... sau nu se întâmplă ceva... când devin conştient de fragmentarea mea. Este un fel de singurătate...
19:04 K: Domnule, puteţi fi conştient de propriile fragmente? Că sunteţi American... că eu sunt Indian, tu eşti Evreu, Comunist.... trăieşti în alt stat. Nu spui: "Ştiu că sunt Indian." Doar când eşti provocat... spui "Ce eşti tu?" şi apoi spui... "Da, sunt Indian, sau Hindus sau Arab."
19:35 B: Şi când tara este provocată te duci la război.
19:39 K: Sigur că da.

S: Corect. Spui deci că eu trăiesc reactiv.
19:49 K: Nu, ci că traieşti într-o, ce? miasmă, confuzie.
19:56 S: De la una la alta... de la o reacţie la alta.
20:01 K: Recompensă şi pedeapsă în acea mişcare. Putem noi oare fi conştienţi acum... acum!- de fragmente? Că sunt Hindus, Evreu... Arab, Comunist.... Catolic, că sunt om de afaceri, sunt căsătorit... am responsabilităţi, sunt artist, om de ştiinţă... urmăriţi?- aceste fragmente sociale.
20:37 S: Corect.
20:38 K: La fel ca fragmentarea psihologică
20:41 S: Corect. Exact cu asta am început. Sentimentul că sunt un fragment, sentimentul că... asta mă preocupă, că sunt un fragment....
20:52 K: Pe care îl denumeşti individ.
20:54 S: Asta mi se pare important nu doar indvidul.
20:57 K: Numeşti asta important.

S:Corect. Că trebuie să lucrez.
21:02 K: Tocmai.

S: Asta este semnificativ.
21:05 K: Putem noi oare acum vorbind împreună... să conştientizăm că sunt asta? Sunt un fragment şi deci..... creez mai multe fragmente, mai mult conflict.... mizerie, confuzie, regret.... pentru că dacă există conflict... el afectează totul.

S: Corect.
21:31 K: Poţi fi conştient de asta cât timp discutăm?
21:39 S: Dacă discutăm puţin.
21:42 K: Aha, nu puţin.

S: Asta este problema. De ce nu pot face asta?
21:51 K: De fapt eşti conştient doar când există conflict. Şi acum în tine nu este conflict.

S: Da.
21:59 B: Este posibil să fim conştienţi când nu există conflict?
22:02 K: Ăsta este următorul lucru. Care necesită o diferită...
22:07 B: Cum să tratăm această abordare diferită?
22:10 K: Ca pe o abordare diferită.
22:13 B:Mă gândeam la un moment dat că.. importanţa acestor fragmente este că... atunci când mă identific şi spun "Sunt asta"... sau asta, mă refer în întregime la mine . Altfel spus, întregul din mine este bogat sau sărac... American sau altceva... şi este important pentru că este întregul. Cred că problema este că... fiecare fragment crede că este întregul... şi se crede foarte important.
22:40 S: Da, şi acaparează întreaga viaţă. Asta este viaţa.
22:43 B: Şi apoi vine contradicţia... şi vine alt fragment care spune că este întregul.
22:48 K: Priviţi ce se întâmplă... în Nordul Irlandei, în lumea Arabă... în Orientul Mijlociu, Musulmanii şi Hinduşii... întreaga lume este spartă aşa... în exterior şi în interior.
23:06 S: Eu şi tu.
23:07 K: Eu şi tu, noi şi ei şi restul.
23:12 B: Dar asta este diferenţa dintre a spune.... că avem mai multe obiecte... separate într-o cameră etc.... pe care le putem gestiona.

K: Asta este altceva.
23:21 B: Nu este nici o problemă. Dar dacă spunem... "Eu sunt asta, în întregime asta"... şi apoi spun "Sunt în întregime asta şi asta."
23:29 S: Vorbeşti de ceva diferit acum... este exact ca atunci.. când ajungem să credem în aceste fragmente. Pentru că privim obiectele şi spunem... "sunt lucruri diferite şi prin urmare şi eu sunt diferit."
23:42 K: Mă întreb dacă este aşa, domnule. Să luăm de exemplu Arabii şi Israelienii... Şi ei sunt conştienţi că sunt... eu sunt Arab, vreau să lupt.... şi nu mai este altcineva aşa. Sau am o idee- mă urmăriţi?-o idee.
24:03 B: Ce vreţi să spuneţi? O idee că sunt Arab?
24:05 K: Da.
24:06 B: Ideea este însă că acel lucru este important. Sunt în totalitate Arab.
24:11 K: Da, sunt Arab cu totul.
24:13 B: Totul este important. Asta este forma unei idei, nu-i aşa?
24:16 K: Da.
24:17 B: Şi apoi altcineva are ideea... sunt Evreu şi asta este important... prin urmare trebuie să se distrugă unul pe altul.
24:24 K: Imposibil să... În totalitate. Şi cred că politicienii... oamenii religioşi, încurajează asta.
24:34 B: Dar şi ei sunt conduşi de fragmente...
24:36 K: Pentru că sunt fragmentaţi. Vedeţi asta este problema. Oamenii de la putere sunt fragmentaţi.. şi susţin fragmentarea.
24:48 S: Corect. Singura cale să ai puterea este să fii fragmentat.
24:51 K: Desigur!
24:54 B: El spune "este important să fiu politician... de succes, etc."...

K:Desigur.
25:02 S: Această mişcare de fragmentare.. pare a fi cauzată de ceva. Pare a fi....
25:16 K: Vrei să întrebi... Care este cauza fragmentării?
25:23 S: Da. Care este cauza fragmentării, ce o crează?
25:28 K: Este foarte simplu.

S: Ce anume ne atrage?
25:32 K: Nu, ce anume conduce la fragmentare?
25:40 S: Ştiţi, acum... despre factorul care conduce la asta...cînd mama şi copilul... când copilul se separă de mamă. Corect?
25:51 K: Biologic.

S: Nu, psihologic.
25:53 K: Dar şi biologic...
25:55 S: Copilul începe să poată merge... poate face asta şi apoi... fuge înapoi şi iar fuge înapoi... şi se uită în urmă şi spune "este încă acolo?" şi începe să se îndepărteze. Iar mama, care nu poate renunţa spune... "Hei, vino înapoi!" Şi sperie copilul foarte tare .. pentru că el crede că nu poate face asta... dacă ea aşa spune, aşa este.
26:19 K:Tocmai. Acum ne întrebăm ceva foarte important şi anume.. Care este cauza acestei fragmentări?
26:27 S: Da. De aceea am abordat asta... -exista o cauză... şi începe cu " trebuie să mă agăţ de ceva."
26:36 K: Nu, priviţi domnule. Ce anume a adus fragmentarea in dvs.?
26:46 S: Primul răspuns la care mă gândesc este că vreau să mă agăţ de ceva.
26:50 K: Nu, este mai mult decât atât. Mult mai mult. Priviţi. Să o luăm încet.Nu răspundem imediat. Ce conduce la acest conflict care indică... că sunt fragmentat şi apoi mă întreb.... ce conduce la fragmentare? Care este cauza?
27:20 B: Spui că este un conflict... şi se întâmplă ceva... care conduce la fragmentare, la conflict?
27:27 S: Nu, spune ca fragmentarea cauzează conflict.
27:30 B:Este cauza conflictului. Atunci care este cauza fragmentării? Corect. Este important.
27:36 K: De ce suntem tu, eu şi majoritatea lumii fragmentaţi? Care este sursa?
27:46 B: Pare că nu vom găsi cauza.. ducându-ne înapoi în timp la ceva anume.
27:51 S: Nu ma gândesc la genetică... caut altceva acum... Mă gândesc... pare că asta... că este o focalizare sau... mă agăţ de ceva în interiorul mişcării mele.
28:11 K: Priviţi asta ca pe un gand nu din... punctul de vedere al Dr.Shainberg, priviţi doar. Puneţi totul pe masă şi priviţi obiectiv. Ce conduce la fragmentare?
28:29 S: Frica.

K:Nu, mai mult.
28:34 B: Poate fragmentarea cauzează frică.
28:36 K: Exact asta este, asta este. De ce sunt Hindus? dacă nu sunt Hindus,,, nu sunt Indian...nu am naţionalitate... dar să presupunem că spun că sunt Hindus. Ce mă face Hindus?
28:56 S: Pai, condiţionarea te face Hindus.
29:01 K: Adică, de fapt ce este în spate.. care este sentimentul... sau ce ma face să spun "Sunt Hindus?" Care este evident fragmentare. Ce anume? Tatăl meu, bunicul, generaţii întregi... după zece sau cinci mii de ani, spune... "Esti Brahman".Iar eu spun "Ok, sunt Brahman."
29:31 S: Nu spui "Bine, sunt Brahman" -spui "Sunt Brahman".
29:35 K: Sunt Brahman.
29:36 S:Corect. Este diferit. Spui "Sunt Brahman"... pentru că este ca tine... aşa te influenţează.
29:42 K: Eu sunt Brahman aşa cum tu spui "Sunt Creştin."
29:44 S: Corect.
29:46 K: Adică?
29:48 S: Tradiţia, condiţionarea, sociologia, istoria.... cultura, climatul, totul.
29:57 K: Dar ce este dincolo de astea?
30:00 S: Dincolo de asta este....

K:Nu, nu teoretiza. Piveşte în tine.
30:10 S: Îmi dă un loc, o identitate, ştiu cine sunt şi am bucăţica mea.
30:18 K: Şi cine ţi-a dat acel spaţiu?
30:21 S: Eu l-am făcut iar ei m-au ajutat. Cu alte cuvinte sunt co-creator în această...
30:25 K: Nu cooperezi. Tu eşti asta.
30:28 S: Sunt asta! Corect, dar-corect... întregul lucru mă îndreaptă către o gaură.
30:35 K: Ce te-a făcut deci aşa de mare... strămoşii, bunciii... au creat acest mediu, această cultură, întreaga structură... a existenţei umane, cu toată mizeria.... şi cu toată dezordine din ea.... cine, cine a adus asta? Fragmentarea împreună cu conflictul şi toată...
31:02 S: Dar la fel este şi acum.
31:05 K: Acum. Asta intreb.
31:07 S: Da. Aceeaşi acţiune care crează acum omul.
31:09 K: Banilonieii, egiptenii, anticii... suntem tot nişte maimuţe.
31:15 S:Corect. Asta am obţinut de la început. Asta face ca viaţa mea să fie de mâna a doua.
31:28 K: Da. Continuă. Să mergem mai departe. Să aflăm de ce omul a adus... aduce această stare... pe care o acceptăm-mă urmăriţi? bucuroşi sau...fără voie.

S: Îmi place.Îmi place.
31:50 K: Vreau să ucid pe cineva pentru că este Comunist.... sau socialist sau altceva. Exact ce se întâmplă în Nordul Irlandei, în Orientul Mijlociu.
32:02 S: Oriunde, între doctori, avocaţi....
32:05 K: Desigur. Este aceeaşi problemă.
32:33 S: Simt că asta mă opreşte, mă blochează... menţine mişcarea, ştii... ca şi cum nu încap. Daca ştiu cine sunt nu mă uit la copac.
32:53 K: Da, însă nu răspundeţi la întrebare.
32:58 S: Am cateva răspunsuri, însă...
33:03 K: Este oare dorinţa de securitate... biologică sau psihologică?
33:14 S: Ai putea spune.
33:17 K: Daca aparţin de ceva... de o organizaţie, grup... sectă sau comunitate ideologică... sunt în siguranţă.
33:31 B: Nu prea este clar, poate te simţi aşa însă...
33:34 K: Mă simt în siguranţă acolo. Dar poate că nu este sigur.
33:37 B: Da, dar de ce nu văd că nu sunt în siguranţă?
33:40 K: Pentru că aşa-ce? Suntem aproape de răspuns.
33:49 S: Nu văd.

K: Priviţi. Mă alătur unei comunităţi....
33:53 S: Corect. Sunt doctor.

K: Da, sunteţi doctor.
33:55 S: Am nişte idei.
33:58 K: Sunteţi doctor, aveţi o poziţie în societate.
34:02 S:Corect. Şi am idee despre cum funcţionează lucrurile.
34:05 K: Aveţi o anumită poziţie în societate... şi vă simţiţi în siguranţă.
34:10 S: Corect.
34:11 K: Poate greşiţi, etc... dar sunteţi protejat... de alţi doctori, organizaţii... de un grup de doctori... -Mă urmăriţi?
34:21 S: Corect.

K:Vă simţiţi în siguranţă.
34:24 B: Dar este esenţial să nu... îmi pun prea multe întrebări ca să mă simt în siguranţă, nu? Adică la un moment dat nu mai trebuie să mă întreb.
34:33 K: Sunt doctor-gata.
34:34 B: Nu pun prea multe întrebări, dar... dacă încep să fac asta...
34:38 K: ...atunci gata eşti dat afară!
34:40 B: Şi oamenii spun "nu pune întrebări" adică...
34:43 K: Dacă încep să pun întrebări despre comunitatea mea... şi despre relaţia mea cu aceasta... relaţia mea cu lumea... cu vecinul.... sunt terminat. -Sunt în afara comunităţii. Sunt pierdut.
34:57 S: Corect.
34:59 K: Şi aparţin pentru a mă simţi în siguranţă, protejat.
35:06 S: Depind.

K: Depind.
35:08 S:Corect.
35:10 B: Într-un fel depind în totalitate. Dacă nu am asta este ca şi cum totul s-ar scufunda.
35:16 S: Asta este bine. Vedeţi, eu nu depind numai ci... fiecare problemă pe care o am... se referă la această dependenţă. Nu ştiu nimic despre pacient, ştiu doar... că acesta nu se potriveşte cu sistemul.
35:35 K:Tocmai, tocmai.

S: Acesta este conflictul meu.
35:37 K:(Râde) Este victima ta.
35:39 S: Corect, victima mea. (râde). Îi place că...
35:46 B:Dar nu m-e clar de ce ar trebui să continui să fac asta. Dacă nu pun întrebări nu mă simt bine.... dar nu mă simt confortabil şi întreb... pun întrebări profunde şi inconfortabile... pentru că întreaga situaţie este provocatoare. Dar dacă privesc mai atent... văd că acest lucru nu are nici o bază... este periculos. Cu alte cuvinte.... comunitatea este în dezordine, se poate dărâma. Sau dacă nu se dărâmă întregul... vedeţi, nu puteţi conta pe... profesiile academice... nu mai dau bani universităţilor....
36:25 K:Tocmai (râde).
36:26 B: Totul se schimbă atât de repede... că nu mai ştii unde te afli. De ce nu ar trebui să pun întrebări?
36:35 K: De ce nu pun întrebări? De frică.
36:38 B: Frica, dar frica vine din fragmentare.
36:40 K:Desigur. Este deci... Începutul acestei fragmentări care are loc... cand cineva caută siguranţa?
36:55 S: Dar de ce...
36:56 K:Biologică dar şi psihologică. Întâi psihologică, apoi biologică.
37:05 B: Dar tendinţa de a căuta securitate... fizică nu este în organism?
37:09 K: Da, corect. Este. Trebuie să am mâncare, haine, acoperiş. Este absolut necesar.

S: Corect.
37:21 K: Şi când este ameninţată- să spunem că pun la îndoaiă.. sistemul Comunist... şi trăiesc în Rusia... sunt persona non-grata.
37:38 S: Să o luăm încet. Sugerezi că... în căutarea securităţii biologice.... trebuie să existe o anumită fragmentare.
37:51 K: Nu domnule. Fragmentarea biologică apare... insecuritatea apare când vreau siguranţă psihologică. Nu ştiu dacă sunt suficient de clar. Aşteptaţi. Dacă psihologic, nu aparţin unui grup... atunci sunt în afara lui.
38:23 S: Şi atunci nu sunt în siguranţă.

K: Sunt nesigur. Şi pentru că grupul îmi oferă siguranţă, fizică... accept orice îmi dau, îmi spun.
38:41 S: Corect.

K: Dar în momentul în care obiectez... psihologic la adresa structurii... societăţii sau comunităţii, sunt pierdut. Aşa este.
38:53 S: Corect.

B: Da.
38:56 S: Sugerezi de fapt că nesiguranţa... de bază în care trăim... este condiţionată... răspunsul la asta.. este o fragmentare condiţionată.
39:12 K:Parţial.

S:Parţial. Iar condiţionarea este mişcarea fragmentării.
39:19 K:Domnule, uitaţi. Dacă nu ar exista fragmentare, atât istorică... cât şi geografică, naţională.... nu ar exista naţiuni am trăi în perfectă siguranţă. Am fi toţi protejaţi şi toţi am... avea mâncare, am avea- mă urmăriţi?- case, nu ar exista războaie, am fi uniţi. El este fratele meu. Eu sunt el, el este eu. Dar această fragmentare împiedică asta.
39:54 S: Corect. Sugerezi ceva mai mult... faptul că ar trebui să ne ajutăm unii pe alţii.
40:03 K: Evident aşa ar fi..-evident!
40:07 B:Ne învârtim în cerc încă, pentru că spui...
40:10 K: Nu mă învârt în cerc... Vreau să ne întoarcem la ceva care este.... dacă nu ar exista naţionalităţi... grupuri ideologice, etc.... ar fi perfect.... adică am avea ce dorim... în loc să cheltuim pe armament.... şi restul, am avea educaţie, etc. Şi asta nu se întâmplă pentru că.... eu sunt Hindus, tu eşti Arab, el este Rus.... mă urmăriţi- toate astea nu s-ar întâmpla. Ne întrebăm... de ce are loc această fragmentare? Care este sursa ei?
41:06 K: Este cunoaşterea? Da, domnilor!
41:20 S: Crezi că este cunoaşterea...
41:23 K: Dacă este cunoaşterea? Sunt sigur (râde)... dar acum mă întreb doar.
41:32 S: Pare a fi...
41:34 K: Nu, vă rog priviţi. Hai să aflăm.
41:41 S: Ce înţelegeţi prin cunoaştere? Despre ce vorbim aici?
41:45 K: Cuvântul "a cunoaşte". Te cunosc eu pe tine? Sau... Te-am cunoscut... Nu pot spune.... "Te cunosc"- acum. Ar fi exagerat să spun "te cunosc". Te-am cunoscut. Pentru că între timp te-ai schimbat.... -mă urmăriţi?-există o mare... mişcare în tine....
42:36 K: Iar să spun"te cunosc" înseamnă..... că sunt familiarizat sau intim... cu acea mişcare din tine. Ar fi o imprudenţă să spun "te cunosc".
42:49 S: Corect. Astfel nu doar aş nega efectul tău asupra mea... care mă influenţează, este o schimbare... de la a te cunoaşte, la a fi cu tine...
42:57 K: A cunoaşte, a şti, ţine de trecut. Ai spune că...
43:04 B: Vreau să spun că a şti ţine de trecut....
43:06 K: Cunoaşterea este trecut.

B: Iar pericolul este că... o numim prezent nu-i aşa? Pericolul este ca folosim cunoaşterea în prezent.
43:15 K: Exact aŞa.

B: Cu alte cuvinte dacă spunem... trecutul este trecut, atunci... nu ai spune că nu are nevoie de fragmentare?
43:25 K:Cum anume?Scuze.

B: Dacă spunem recunoaştem... sau acceptăm că trecutul este trecut, gata... că ce ştim şine de trecut... atunci nu am introduce fragmentarea.
43:35 K: Nu s-ar întâmpla asta, aşa este.

B: Dar dacă spunem ce ştim.... că ştim ce este prezentul atunci... introducem fragmentarea.
43:42 K:Corect.
43:44 B: Pentru că extindem cunoaşterea parţială la întreg.
43:49 K: Ai spune deci.... cunoaşterea este un factor al fragmentării? Ăsta este un lucru groaznic-vedeţi? Este prea greu de înghiţit!
44:03 B: Dar sugeraţi că există alţi factori.
44:05 K: Da. (Râsete) Şi acesta poate fi singurul factor.
44:12 B: Dar cred că ar trebui să îl privim.... astfel oamenii au sperat.... că prin cunoaştere vor evita fragmentarea...
44:17 K: Desigur.
44:18 B: ...să producă un sistem de cunoaştere... care să pună totul la un loc.
44:21 K: Ca în Ascensiunea Omului de Bronowsky... prin cunoaştere, împărtăşirea ei, cunoaşterea.. nu este ea unul dintre factorii majori, sau poate... factorul care conduce la fragmentare? "Experienţa îmi spune că sunt Hindus... experienţa îmi spune că ştiu ce este Dumnezeu".
44:49 B: N-am putea spune mai bine că... rolul cunoaşterii fiind confuz... conduce la fragmentare? Cu alte cuvinte însăşi cunoaşterea... dacă spui cunoaştere ea este mereu cauza....
44:59 K: Nu, eu spun să începem să ne întrebăm...
45:02 B: Sa fie clar.
45:03 K: Desigur. Asta am spus ieri în discuţie... arta pune lucrurile la locul lor. Iar eu pun conoaşterea la locul ei.
45:13 B: Da, şi asta înseamnă că nu mai suntem confuzi.
45:15 K: Desigur.

S: Corect. Ştiţi tocmai voiam să aduc în discuţie... acest exemplu interesant.... un pacient m-a învăţat ceva ieri.... Mi-a spus că are sentimentul că eu ca doctor... -modul în care fac asta-că există anumiţi doctori... care au văzut anumiţi pacienţi... şi dacă fac un lucru "x" cu el... obţin anumite efecte... iar ei realizează ceva. Ea spune " tu nu vorbeşti cu mine... faci asta sperând să obţii un anumit rezultat".
45:44 K:Tocmai.

S: Asta spui.
45:48 K: Nu chiar, ceva mai mult. Dl. Bohm şi eu spunem... că există un loc pentru cunoaştere.
45:58 S: Să explorăm asta.
45:59 K: Condusul maşinii, învăţarea unei limbi străine, etc.
46:02 B: Ne-am putea întreba de ce nu este asta fragmentare? Să fie mai clar... dacă noi conducem o maşină şi folosim cunoaşterea... asta nu este fragmentare.
46:10 K: Dar când cunoaşterea este folosită psihologic....
46:14 B: Cineva ar trebui să vadă mai clar diferenţa. Maşina este o parte limitată... şi poate deci fi mânuită prin cunoaştere.
46:22 S: Spuneţi că este o parte limitată a vieţii.
46:25 B: Viaţa, da. Dar când spunem "sunt aşa şi aşa"... adică eu aplic în totalitate,... la întreg ceea ce este valabil pentru o parte. Încerc să cuprind întregul printr-o parte.
46:33 K: Când cunoaşterea crede că a înţeles întregul...
46:37 B: Da...
46:38 K:..începe problema.

B:Dar este foarte complicat... pentru că eu nu spun explicit... că înţeleg întregul, dar este implicit când spun... "Eu, totul este astfel sau eu sunt astfel."
46:48 K: Tocmai.
46:49 B: Dă senzaţia că întregul este astfel. Eu în întregime, întreaga viaţă, întreaga lume.
46:53 S: Krishnaji spune prin "Eu te cunosc"... că aşa ne gestionăm pe noi înşine. Noi spunem "ştiu asta despre mine"... în loc să fim deschişi la un ceva nou . Sau să fim atenţi la fragmentare.
47:06 B: Iar eu nu ar trebui să spun că ştiu tot... pentru că tu nu eşti limitat, nu esti o parte de maşină... asta înseamnă. Maşina este limitată şi noi putem şti tot... ce este relevant despre ea, sau aproape tot.... şi câteodată ea se strică.
47:19 K: Exact, exact.
47:21 B: Dar când vine vorba despre altcineva există multe lucruri pe care nu le ştim. Experienţele trecute nu ne vorbesc despre esenţă.
47:34 K: Vrei să spui Dl. Bohm că.. atunci când cunoaşterea intră... în domeniul pshologic...
47:46 B: Dar şi în alt câmp... pe care iî denumesc întreg. Câteodată intră în câmpul filozofic... când omul are o viziune metafizică.. asupra universului...

K: Asta este desigur.. pur teoretic.... şi pentru mine nu are nici o semnificaţie.
48:03 B: Vreau să spun că este una din modalităţile în care are loc. Şi nu funcţioează. Unii simt că... atunci când discută metafizic.. faptul că universul nu este psihologic... poate aşa este dar, motivele din spate sunt psihologice.. dar unii simt... că realizează o teorie a universului.. nu discută psihologie. Cred că ţine de felul în care ne exprimăm.
48:26 K: Da, limbajul.
48:28 S: Vedeţi, asta... ce spuneţi sau ce spune el... poate fi extins la felul în care sunt oamenii... Ei au o metafizică despre alţii.. "Ştiu că nu pot avea încredere în alţii."
48:40 K:Tocmai.

B: Ai o metafizică... despre tine spunând că eşti aşa.
48:44 S: Corect. Eu mă gândesc că viaţa.... este fără speranţă şi trebuie să depind de aceste...
48:49 K: Nu, tot ce putem spune este... că suntem fragmentatţi.. este cert-şi sunt conştient de aceste fragmente... mintea fragmentată... există conştiinţa acestei minţi fragmentate.. din cauza conflictului.
49:07 S:Corect.
49:10 B: Spuneai mai devreme că trebuie să avem o abordare... în care nu suntem conştienţi doar din cauza asta.
49:15 K:Da. Corect.

B: Ajungem acolo?
49:17 K:Da. Deci de acolo, conflict. Aş întreba care este sursa conflictului? Sursa este fragmentarea, desigur. Dar ce conduce la fragmentare? Care este cauza? Ce este în spatele ei. Noi spunem că poate este cunoaşterea. Cunoaşterea, folosesc acest termen. "Mă cunosc"... dar de fapt nu este aşa pentru că sunt în mişcare. Sau folosesc cunoaşterea pentru propria satisfacţie. Pentru poziţie, succes.... pentru a deveni cel mai important din lume. Sunt un elev grozav... Am citit o groază de cărţi şi vă pot vorbi despre ele. Ele îmi dau un statut, prestigiu, o poziţie. Poate că... fragmentarea are loc atunci când există o dorinţă.. pentru siguranţă psihologică... care împiedică securitatea biologică.
50:42 S: Corect.
50:45 K:Tu spui,... corect. Prin urmare... siguranţa poate fi unul din factori. Siguranţa dată de folosirea necorespunzătoare a cunoaşterii. .
50:56 B: Putem spune că s-a facut o greşeală... omul nu se simte în siguranţă şi ... neştiind ce să facă, greşeşte... adică vrea să obţină... un sentiment psihologic de siguranţă prin cunoaştere.
51:15 K: Da, prin cunoaştere.

S: Prin faptul că ştiu.
51:20 B:Da.

S: Repetându-se... depinzând de aceste structuri.
51:27 K: Omul se simte în siguranţă dacă are un ideal.
51:30 S:Corect. Atât de adevărat.
51:32 B: Vedeţi însă...m-am întrebat mereu... de ce face cineva aceste greseli. Cu alte cuvinte, dacă gândul.. sau mintea ar fi fost clare... omul nu ar fi făcut asta, nu?
51:45 S: DacĂ mintea ar fi fost limpede... dar am spus şi... că există o nesiguranţă biologică. Este un fapt asta.
51:53 B: Dar nu înseamnă caă trebuie să te înşeli singur.
51:56 K:Foarte corect.
51:58 S: Dar asta înseamnă că organismul... Nu, corect, asta înseamnă că trebuie infruntat.
52:04 B: Da, dar amăgirea nu apare acolo.
52:07 S: Corect. Asta este problema.
52:10 K: Mai departe, vedeţi...
52:11 S:Adică există acel factor biologic.. de constantă incertitudine. Faptul că biologic ne schimbăm continuu.
52:20 K: Asta este creata prin fragmentare psihologică.
52:27 S: Incertitudinea biologică?
52:29 K:Desigur. Îmi pot pierde slujba... poate mâine nu mai am bani.
52:36 B: Să analizăm asta... poate mâine nu mai am bani. Vedeţi, asta poate fi un fapt real, acum... dar întrebarea este ce se întâmplă. Ce aţi spune... dacă omnul ar fi întreg care ar fi răspunsul?
52:49 K: Nu vei fi niciodată pus în această ipostază.
52:52 B: În primul rând, nu ar ajunge acolo. Dar să presupunem că rămâne fără bani.
52:58 K:Ar face ceva.
52:59 B: Ar face ceva. Mintea nu s-ar fragmenta.
53:02 K: Să intre într-un cerc vicios.
53:04 S: Nu ar trebui să aibă toţi banii pe care şi-i doreşte.
53:07 B: În afară de asta, nu ar intra în acest vârtej de confuzie.
53:09 K: Categoric, nu.
53:11 S: Adică 99% din cazuri este vorba că.. noi credem că avem nevoie de mai mult.. avem un ideal despre ce ar trebui să avem.
53:18 K: Nu, domnule. Încercăm saă ne agăţăm... de ceva, care este... Care este cauza fragmentării?
53:26 K: Am spus că este cunoaşterea care pătrunde... în domeniul în care nu ar trebui.
53:33 B:Dar de ce face asta?
53:34 K: De ce? Este foarte simplu.
53:37 B:De ce?
53:39 K: Mai avem 5 sau 6 minute. Este foarte simplu. Continuaţi, vă rog.
53:49 S: Eu cred că-pe baza a ceea ce am discutat- are loc o iluzie a siguranţei. Crede că.. gândul crează iluzia că acolo există siguranţă.
54:06 B: Dar, dar de ce nu apare inteligenţa... să ne arate că nu există aşa ceva, nu mi-e clar.
54:10 S: De ce nu apare inteligenţa?
54:13 K: Poate o minte fragmentata să fie inteligentă?
54:16 B: Ea opune rezistenţă inteligenţei.
54:18 K: Poate pretinde că este inteligentă.
54:21 B: Da. Dar vrei să spui că deîndată.. ce mintea este fragmentată nu mai există inteligenţă?
54:25 K:Da.

B: Dar asta...
54:27 S: A spus "da".
54:29 B: Dar acum apare o problemă serioasă.... pentru că spui şi că... fragmentarea poate lua sfârşit.
54:37 K:Asa este.
54:39 B: La prima vedere pare o contradicţie. Este clar?

K: Pare dar nu este.
54:45 S: Tot ce ştiu este fragmentarea. Asta am.
54:49 K: Să vorbim despre ea, să vedem dacă se poate sfârsi.
54:53 S: Sunt....
54:54 B: Dar daca spui că mintea fragmentată nu poate... inteligenţa nu poate acţiona acolo.
55:01 K: Nu.

S: Simt că singurul răspuns... la întrebarea ta este că am vorbit despre ea... în termeni de condiţionare. Mă simt ca o victimă... sau sunt tentat de această propunere. Tu îmi oferi, îmi spui "Uite, băiete... cred că te pot ajuta, iată un fragment, vino". Şi simt că gândul face asta. Mama sau... tata spune "Uite, e bine să fii doctor..." sau altcineva spune că e bine să faci ceva.
55:36 K: Este oare mai importantă siguranţa psihologică... decât cea biologică?
55:43 S: Interesantă intrebare.

K: Continuă... Mai avem cinci minute-hai.
55:49 S: Cred ceva... că suntem convinşi cumva, cred că societatea...
55:53 K: Nu, îti cer: nu te îndepărta de întrebare... Este siguranţa psihologică... mai importantă decât cea fizică.. biologică?

S: Nu este dar aşa pare.
56:05 K: Nu, nu nu te îndepărta de întrebare. Te întreb.Rămâi acolo. La tine.
56:10 B: Întrebi care este realitatea...
56:12 K: Care este realitatea.
56:13 S:Aş spune că da, siguranţa psihologică pare...
56:17 K: Nu, acum nu..

B:Ce este de fapt adevărat?
56:20 S: Adevărat nu. Siguranţa biologică este mai importantă.
56:25 K: Cea biologică, eşti sigur?
56:30 S: Nu. M-am răzgândit. Cred că ne preocupă de fapt siguranţa psihologică.
56:37 K: Siguranţa psihologică.
56:39 S: Asta mă preocupa cel mai mult.
56:41 K: Care asigura siguranţa biologică.
56:43 S: Corect. Am uitat de siguranţa biologică.
56:46 K: Nu, nu. Pentru că eu caut siguranţa psihologică în idei.... în cunoaştere, în imagini... în concluzii şi multe altele... şi asta mă împiedică să am... siguranţă biologică, fizică... pentru mine, fiul meu, copii, fraţi. Nu pot avea asta. Pentru că siguranţa psihologică spune că sunt Hindus.... un om oarecare de undeva.
57:21 S: Fără îndoială. Simt că siguranţa psihologică...
57:24 K: Deci, ne putem elibera oare de dorinţa de siguranţa psihologică?
57:36 S: Corect. Asta este întrebarea.
57:39 K: Desigur.
57:41 S: Ăsta este punctul culminant.
57:46 K: Am ascultat aseară câţiva oameni din Muggeridge.. l-am ascultata pe preşedinte... şi vorbeau despre Irlanda şi alte lucruri. Fiecare era foarte convins.
58:06 S: Corect. Particip săptămânal la întâlniri . Fiecare crede că teritoriul său este important.
58:14 K: Am dat deci... omul acordă mai multă importanţă... siguranţei psihologice decât celei biologice. fizice.
58:25 B: Dar nu este clar de ce se induce astfel în eroare.
58:29 K: Se induce în eroare.. De ce? Răspunsul este acolo. De ce? Mai avem două minute. Va trebui să ne oprim....
58:39 S: Imagini, putere...
58:40 K: Nu domnule, este mai profund. De ce acordă atâta importanţă?
58:45 S: Poate crede că- noi nu el- pare ca noi credem.. ca acolo este siguranţa, asta este cel mai important.
58:53 K: Nu. Cercetaţi mai profund. "Eu-l" este cel mai important .
59:07 S: Corect. Este acelaşi lucru.
59:10 K: Nu, nu- eu! statutul meu, fericirea mea.... banii mei, casa mea, soţia mea-eu.
59:19 S: Eu.
59:21 B: Da. Şi nu este oare adevărat că fiecare persoană.. simte că este esenţa întregului? "eu-l" este esenţa întregului. Simt că dacă "eu-l" ar dispărea.. restul nu ar mai avea sens.
59:30 K: Asta este ideea! Conceptul de "eu" imi oferă siguranţă psihologică.
59:36 B: Pare important.

K: Desigur.
59:38 S: Super important.

K: Da, pentru că oamenii spun... dacă sunt trist, lumea nu are sens. Corect?
59:43 S: Nu este doar asta, este şi... Sunt trist pentru că "eu" nu contez.
59:50 K: Nu, eu nu... Noi spunem "eu"... în "mine" găsesc siguranţa.
1:00:00 S: Corect. Aşa credem.
1:00:03 K: Nu, nu credem. Aşa este.
1:00:06 B: Ce vrei să spui cu asta?
1:00:07 K: Ce se întâmplă în lume.

B: Asta se întâmplă. Dar este o iluzie, nu-i aşa?
1:00:12 K: O să vorbim mai târziu despre asta.

B: Da.
1:00:14 S: Cred că ai punctat bine. Adică "eul" este.. îmi place cum ajungem la asta... - că important este "eu-l". Asta este tot!

K: Psihologic vorbind este totul.
1:00:25 S:Psihologic.
1:00:28 K: Eu, ţara mea, dumnezeul meu, casa mea,etc...
1:00:31 S: Este greu de acceptat asta...
1:00:33 K: Mai bine ne oprim, este ora 12.
1:00:35 S: (Râde) Cel puţin am înţeles ce vrei să spui.
1:00:37 B: Corect.