Krishnamurti Subtitles

Modul mecanic de a trăi conduce la dezordine

Brockwood Park - 18 May 1976

The Transformation of Man 2



0:13 K: Continuăm de unde am rămas ieri?
 
0:17 Sau vreţi să discutăm despre ceva nou?
 
0:22 B: Cred că nu am lămurit unele lucruri...
 
0:26 în discuţia de ieri.
 
0:29 Adică faptul că am acceptat
mai degrabă că...
  
0:35 siguranţa psihologică este
greşită este o iluzie..
  
0:39 dar cred că nu am clarificat...
 
0:42 de ce este o amăgire.
 
0:45 Mulţi oameni cred că...
 
0:47 siguranţa psihologică e un lucru real...
 
0:49 şi necesar şi cand
este perturbat..
  
0:51 sau când persoana se teme sau...
 
0:53 este tristă, sau atât de tulburată încât..
 
0:56 are nevoie de tratament...
 
1:00 simte că siguranţa psihologică...
 
1:02 este necesară înainte de ...
 
1:05 a incepe să facă orice.
K:Da, corect.
  
1:06 B:Şi nu mi-e clar de ce ar începe
cineva să spună...
  
1:10 că nu este...
 
1:12 la fel de importantă ca siguranţa fizică.
 
1:16 K: Da. Cred că nu am clarificat asta, nu?
 
1:19 atunci să o facem.
B: Da.
  
1:22 K: Există oare siguranţă psihologică?
 
1:28 B: Nu cred că stabilit am asta ieri.
 
1:30 K: Desigur. Nimeni nu acceptă asta.
Dar ne întrebăm...
  
1:35 discutăm subiectul.
 
1:39 S: Dar am spus ceva mai important ieri.
 
1:42 Şi anume că- din câte îmi amintesc...
 
1:46 şi aşa am simţit...
 
1:49 -corectaţi-mă dacă greşesc...
 
1:50 acea condiţionare...
 
1:55 setează etapa...
 
1:59 în care siguranţa psihologică
este importantă ...
  
2:02 şi asta creaza nesiguranţă.
 
2:07 Şi condiţionarea face din...
 
2:09 siguranţa psihologică o prioritate.
 
2:12 Sunteţi de acord cu asta?
 
2:13 K: Cred că avem păreri diferite.
 
2:16 S: Ce anume vrei să spui?
 
2:21 K: Mai întâi...
 
2:23 am presupus că siguranţa
psihologică există .
  
2:30 S: Credm că putem să o avem.
 
2:34 K: Simţim că există.
S:Corect.
  
2:39 B: Cred că dacă spui cuiva
care s-a simţit..
  
2:41 tulburat mental faptul că..
 
2:43 nu există siguranţă psihologică..
 
2:44 s-ar simţi mai rău.
K:Ar ceda. Desigur.
  
2:49 S:Corect.
 
2:50 K: Vorbim aici de oameni
sănătoşi, raţionali.
  
2:55 S:Ok.
 
2:56 K: Ne întrebăm dacă există...
 
2:59 de fapt orice fel de
siguranţă psihologică...
  
3:02 permanenţă stabilitate...
 
3:06 un sentiment profund...
 
3:11 de existenţă psihologică.
 
3:14 S: Poate dacă am putea şti mai multe....
 
3:17 Ce ar fi siguranţa psihologică?
 
3:19 K: Credinţa,. Cred în ceva anume.
 
3:24 Poate fi cea mai stupidă credinţă...
 
3:27 S:Corect.
 
3:29 K:...O credinta nevrotică. În care cred.
 
3:32 S:Corect.
 
3:34 K: Şi asta îţi dă un...
 
3:36 sens de a exista, a trai,
vitalitate şi stabilitate.
  
3:42 B: Ne-am putea gândi la două
exemple, unul este că..
  
3:44 dacă aş putea crede
cu adevărat că...
  
3:46 după ce mor merg în rai...
 
3:47 şi să fiu sigur de asta...
 
3:49 m-aş putea simţi în
siguranţă în interior...
  
3:51 indiferent ce s-ar intampla.
S: Te-ar face să te simţi bine.
  
3:53 B: Adică nu ar trebui să mă
îngrijorez, pentru că..
  
3:55 problemele sunt temporare
şi sunt sigur că în timp...
  
3:58 totul va fi bine. Vedeţi?
 
4:00 K: Asta este atitudinea Asiatică.
 
4:03 B: Sau dacă eu cred că
sunt comunist spun...
  
4:05 cu timpul, comunismul
va rezolva totul şi...
  
4:08 deşi acum avem nişte probleme...
 
4:10 totul se va rezolva şi...
 
4:11 va funcţiona şi în final va fi bine.
 
4:14 S:Corect.
B: Dacă aş putea fi sigur de asta...
  
4:16 m-aş simţi în siguranţă în interior...
 
4:19 chiar şi în condiţii grele.
 
4:22 S: Ok. Corect.
K: Ne întrebăm deci...
  
4:26 deşi cineva are nişte
convingeri puternice...
  
4:30 care îi dau sentimentul de siguranţă...
 
4:33 permanentă, dacă nu cumva
în realitate, de fapt...
  
4:40 S: Asta nu este posibil.
 
4:42 Întrebarea rămâne: este posibil?
K:Este posibil?
  
4:47 K: Poate cred în Dumnezeu şi
asta îmi dă un sentiment...
  
4:55 că lumea nu este eternă...
 
4:57 dar măcar există ceva
permanent în altă parte.
  
5:00 S: Da. Dar vreau să îl intreb
ceva pe David. Crezi că...
  
5:06 de exemplu să luam un om
de ştiinţă un om...
  
5:08 care merge zilnic la laborator..
 
5:10 sau un doctor, care are siguranţă.
 
5:15 Siguranţa lui vine din....
 
5:18 rutina vieţii sale.
 
5:20 K: Din cunoaşterea lui.
 
5:21 S: Da, din cunoaştere. Dacă continuă
să facă asta, simte....
  
5:25 Dar omul de ştiinţă de unde
primeşte siguranţa?
  
5:28 B: El crede că învaţă legile
permanente ale naturii..
  
5:32 şi obţine ceva important.
 
5:35 Şi are şi un statut...
 
5:37 în societate, este sigur, cunoscut...
 
5:41 respectat şi are siguranţă financiară.
 
5:45 S: Crede că aceste lucruri îi oferă ceva.
 
5:49 Mama crede că un copil
îi va oferi siguranţă.
  
5:53 K: Tu ai siguranţă psihlogică?
 
5:57 S:Da. Ok. Corect. Bine punctat.
 
6:00 Am siguranţă datorită cunoaşterii mele...
 
6:04 rutinei, pacienţilor...
 
6:07 din faptul ca îi văd, datorită poziţiei.
 
6:09 B: Dar există un conflict în asta...
 
6:11 pentru că dacă mă gândesc un pic,...
 
6:13 mă îndoiesc, mă întreb.
 
6:15 Îmi spun : nu pare atât de sigur...
 
6:17 se poate întâmpla orice.
Un război, poate....
  
6:20 o criză financiară, un potop.
 
6:23 K: Poate ar apărea oameni
sănătoşi.(Râde)
  
6:27 S:Crezi că există vreo şansă?
 
6:32 B: Eu spun că există conflict...
 
6:34 şi confuzie în siguranţa mea
pentru că nu sunt sigur de ea.
  
6:39 S:Nu eşti sigur de ea.
 
6:40 B: Dar dacă, cred în Dumnezeu şi rai...
 
6:45 K: Este atât de evident.
 
6:47 S:Este evident. De acord cu tine...
 
6:48 dar cred că trebuie să fie...
 
6:50 adică trebuie să simţim asta.
 
6:53 K: Domnule Shainberg
dv. sunteţi victima.
  
6:58 S:Voi fi victima.
 
6:59 K: Pentru moment. Nu
aveţi o credinţă puternică?
  
7:03 S: Bine.Nu aş spune....
 
7:05 K: Nu aveţi un sentiment de...
 
7:07 permanenţă undeva
în interior?
  
7:10 S:Cred că am.
K: Psihologic vorbind?
  
7:12 S: Da, am. Simt că intenţiile
mele sunt permanente .
  
7:17 K: Intenţie, cunoaştere.
S: Munca mea, cunoaşterea mea...
  
7:22 K:.....statutul.
 
7:23 S:...statutul, continuitatea interesului.
Înţelegeţi ce spun?
  
7:30 K:Da.
 
7:33 S: Exista un sentiment de siguranta...
 
7:35 in faptul ca pot ajuta pe cineva.
 
7:36 K:Da.
S: Şi îmi pot face treaba. Ok?
  
7:40 K: Asta îţi dă siguranţă psihologică.
 
7:42 S: Există ceva acolo
care inspiră siguranţă.
  
7:45 Cand zic"siguranta"....
 
7:47 Spun că nu voi fi singur.
 
7:50 K: Nu, nu, Te simţi în siguranţă...
 
7:53 că ai ceva nemuritor.
 
7:56 S:Şi asta înseamnă..
-Nu, nu simt aşa.
  
7:59 Ci mai mult în sensul că...
 
8:01 ce se va întâmpla în timp...
 
8:04 va trebui să depind de asta...
 
8:07 cum va fi viaţa mea,voi fi...
 
8:10 singur, va exista un gol?
 
8:12 K:Nu, domnule.
S: Nu este asta siguranţă?
  
8:14 K:Aşa cum a spus Dl.Bohm...
 
8:17 dacă cineva crede cu tărie
în reâncarnare...
  
8:21 aşa cum face lumea în Asia...
 
8:24 atunci nu contează ce se întâmplă...
 
8:26 în viaţa următoare va fi mai bine.
 
8:29 Poate acum te simţi mizerabil dar
în viaţa următoare vei fi fericit.
  
8:36 Şi asta îţi dă un sentiment de...
 
8:39 "acum nu este important dar aia este".
 
8:41 S:Corect.
 
8:43 K:Şi asta îmi dă un sentiment
de mare confort...
  
8:50 deşi "Această lume nu este eternă...
 
8:55 dar voi ajunge la aşa ceva,
la ceva permanent".
  
8:58 Ăsta este omul...
 
9:00 S:Asta în Asia...
 
9:02 dar cred că în est nu
aveţi asta.
  
9:04 K: Ba da, aveţi.
S: Însă diferă focusul.
  
9:06 K:Desigur.
 
9:08 B: Este diferit dar mereu
căutaţi siguranţa.
  
9:10 S:Corect. Dar ce credeţi
că este siguranţa?
  
9:14 aţi devenit om de ştiinţă,
aţi mers în laborator...
  
9:18 lucraţi mereu cu cărţi. Corect?
 
9:21 Nu mergeţi în laborator..
 
9:23 dar aţi avut laborator propriu.
 
9:25 Ce naiba denumiţi siguranţă?
 
9:26 K:Siguranţă?
 
9:28 S: Da, ce anume înţelege
prin siguranţa lui?
  
9:31 Cunoaşterea?
 
9:33 K: A avea ceva...
 
9:35 de care să te agăţi şi
care nu dispare
  
9:39 Poate la un moment
dat, dar acum...
  
9:42 pentru moment este acolo şi ne
putem agăţa de ea.
  
9:46 B: Simţi că este permanentă.
 
9:48 În trecut oamenii agoniseau aur..
 
9:51 pentru că este un
simbol al veşniciei.
  
9:54 S: Există încă oameni
care acumulează aur..
  
9:56 avem oamenii de afaceri,
ei au strâns bani.
  
9:58 B: Simţi că este acolo.
K:Acolo.
  
10:01 B: Nu se va coroda,
nu va dispărea...
  
10:05 şi poti conta pe asta.
 
10:08 S: Este deci ceva pe care
te poti baza.
  
10:11 K:Te poti baza, agăţa, ataşa.
 
10:15 S: A crede în, "eu-l".
K:Exact.
  
10:17 Ştiu că sunt doctor.
Mă pot baza pe asta.
  
10:24 K:Cunoaştere, experienţă.
S:Experienţă.
  
10:28 K: Şi pe de altă parte, tradiţia.
 
10:30 S:Tradiţia. Ştiu că dacă
fac asta...
  
10:33 cu un pacient obţin un
rezultat anume .
  
10:35 Poate nu unul bun
dar oricum ceva.
  
10:38 K:Cred că acum este
foarte clar.
  
10:41 B: Destul de clar că avem asta...
 
10:43 care face parte din
societatea noastră.
  
10:45 K:Parte din condiţionare.
B:Noi vrem...
  
10:48 ceva sigur şi permanent.
Cel puţin aşa credem.
  
10:55 S: Părerea lui Krishnaji despre Est..
 
10:59 este că acolo se doreşte nemurirea.
 
11:03 K:Este acelaşi lucru.
S:Acelaşi lucru.
  
11:06 B:Am putea spune că...
 
11:08 gândul poate proiecta
timpul dorit...
  
11:10 poate proicta orice..
 
11:12 în viitor oricât de departe.
 
11:14 S: La asta m-am referit când
am spus singuratate:
  
11:16 dacă nu trebuie să am
singurătatea mea...
  
11:18 B:Cu alte cuvinte anticiparea
a ce va urma...
  
11:20 o simt deja în prezent.
Dacă poţi anticipa....
  
11:24 că se va întâmpla ceva rău,
te simţi deja rău.
  
11:28 K:Corect.
 
11:29 B: Prin urmare doreşti să
scapi de asta.
  
11:31 S: Aşa că anticipezi că nu
se va întâmpla.
  
11:33 B: Că totul va fi bine.
S:Corect.
  
11:35 B: Aş spune că siguranţa
ar fi anticiparea...
  
11:38 că totul va fi bine în viitor.
 
11:39 K:Aşa. Totul va fi bine.
 
11:41 S:Va continua.
B: Va fi mai bine.
  
11:43 Chiar dacă acum nu este, va fi.
 
11:46 S: Deci siguranţa înseamnă a deveni?
 
11:50 K: Da, a deveni, a perfecţiona...
 
11:54 S: Ma gândeam la ce ai spus ieri..
 
11:56 despre Brahmani.
 
11:58 Oricine poate devini Brahman
şi asta îi dă siguranţă.
  
12:03 K: Asta este o credinţă proiectată...
 
12:08 o idee proiectată, un
concept satisfăcător.
  
12:16 S: Corect. Văd mereu pacienţi.
Credinţa lor proiectată este...
  
12:20 "Voi deveni- voi găsi pe cineva...
 
12:24 să mă iubească" văd
pacienţi care spun..
  
12:27 "O să devin şeful
departamentului...
  
12:29 o să fiu cel mai cunoscut
doctor, voi deveni..."
  
12:33 şi îţi petrec viaţa aşa.
 
12:37 Pentru că totul se concetrează
pe a deveni..
  
12:39 cel mai bun jucător de tenis, cel mai....
K:Desigur.
  
12:42 B: Pare că totul se concentrează pe a
anticipa că viaţa va fi...
  
12:46 bună...ce credeţi?
K: Da, viaţa va fi bună.
  
12:50 B: Cred că nu ai fi spus
asta...
  
12:52 decat dacă experienţele ţi-au arătat
că viaţa nu este bună.
  
12:56 Este o reacţie la multe
experiente..
  
13:01 la dezamăgire, suferinţă.
 
13:04 K: Ai spune că noi nu suntem...
 
13:09 conştienţi de mişcarea gândului?
 
13:13 B: Nu, eu cred că mulţi
oameni ar zice,,,,
  
13:16 că e natural, am avut...
 
13:18 multe experienţe în
care am suferit...
  
13:21 am fost dezamăgit sau în pericol,
este neplăcut şi..
  
13:25 mi-ar plăcea să
pot anticipa...
  
13:27 că totul va fi bine.
 
13:29 K:Da.
 
13:32 B: La prima vedere ar părea
că este chiar natural.
  
13:35 Dar tu spui că nu acum...
 
13:37 este ceva rău în asta.
 
13:39 K: Spunem că siguranţa
psihologică nu există.
  
13:44 Am stabilit ce înţelegem
prin siguranţă.
  
13:47 S:Da.
 
13:47 K:Nu trebuie să tot
reluăm asta.
  
13:49 S: Nu, cred că am înţeles.
B:Da, dar acum este clar....
  
13:52 că aceste speranţe sunt
de fapt deşarte...
  
13:54 asta ar trebuie să fie
evident, nu?
  
13:56 S:Bună întrebare.
Spui că...
  
13:59 Krishnaji, el spune ...
 
14:02 ceva interesant, de fapt spui....
 
14:04 că are sens să căutam siguranţa.
Există aşa ceva?
  
14:09 K: La capăt este moartea, domnule.
 
14:12 B:Da.
 
14:15 K:Vrei să fii în siguranţă...
 
14:16 pentru zece ani, cincizeci de ani...
 
14:20 După, nu mai contează.
 
14:23 Sau dacă da, atunci crezi în ceva.
 
14:26 Că există Dumnezeu...
 
14:27 şi vei sta la dreapta sa...
 
14:29 sau orice altceva.
 
14:33 Eu încerc să aflu...
 
14:38 nu doar că nu există siguranţă
psihologică permanentă,,
  
14:42 adică psihologic vorbind
mâine nu există.
  
14:45 B:N-am ajuns încă la asta.
K:Desigur.
  
14:49 B: Putem spune empiric...
 
14:51 că ştim că speranţele legate
de siguranţă sunt false...
  
14:54 pentru că întâi spuneţi că
există moartea şi apoi...
  
14:56 că nu ne putem baza pe nimic
material care se schimbă.
  
15:00 K:Totul este în flux.
 
15:02 B: De fapt totul este
în mintea noastră...
  
15:04 şi se schimbă permanent.
Nu te poţi baza pe sentimente..
  
15:07 nu te poţi baza pe...
 
15:08 un lucru de care te bucuri acum...
 
15:11 pe faptul că eşti sănătos, pe bani.
 
15:16 K: Şi nici pe soţia ta, pe nimic.
 
15:20 S:Corect.
B: Asta este un fapt.
  
15:22 Dar eu cred că vorbeşti de
ceva mai profund.
  
15:24 K:Da.
 
15:26 B: Nu ne bazăm doar
pe acea observaţie.
  
15:28 K: Nu, ar fi superficial.
 
15:31 S: Da, sunt atent.
 
15:36 K: Dacă de fapt nu există siguranţă...
 
15:42 mâine, există oare-psihologic
vorbind?
  
15:51 Aşa dispare speranţa.
 
15:55 Dacă nu există mâine , nu
este nici speranţă .
  
16:00 B: Dar ce înţelegi prin mâine,
acel mâine...
  
16:02 în care lucrurile vor mai fi bine?
 
16:05 K:Bine, mai mare, succes, o mai
bună înţelegere, mai multă...
  
16:12 B:Iubire.
 
16:13 K:...iubire şi restul.
 
16:18 S: E un pic prea repede
pentru mine.
  
16:23 Cred că am sărit peste ceva...
 
16:27 pentru că vă aud spunând
că nu există siguranţă.
  
16:33 K:Dar aşa este.
S:Aşa este.
  
16:35 Dar pentru ca eu să recunosc,
să spun...
  
16:39 "Ştiu că nu există siguranţă."
 
16:43 K: De ce nu spui asta?
 
16:45 S: La asta ajung.
De ce nu spun asta?
  
16:48 B: Înainte de toate este un fapt...
 
16:52 ceva ce observăm, că nu...
 
16:54 te poţi baza psihologic pe ceva?
 
16:57 S:Corect. Dar cred că
aici există o acţiune.
  
17:00 Krishnaji spune "de ce nu spui?"
 
17:03 De ce nu spui că nu există
siguranţă? De ce?
  
17:12 K: Pot? Îmi daţi voie?
 
17:18 Realizaţi ce spunem
despre siguranţă?
  
17:24 Spunem "da" unei idei. Aşa este?
 
17:32 S: Spun ca este aşa
dar apoi spun...
  
17:35 continui să fac asta,
continui.
  
17:37 K: Nu, nu. Ne întrebăm...
 
17:42 când auziţi că nu
există siguranţă..
  
17:44 asta este o idee abstractă?
 
17:48 Sau un fapt real, ca masa...
 
17:51 ca mâna sau acele flori?
 
17:57 S: Cred că mai degrabă devine o idee.
K:Asta şi este.
  
18:00 B: De ce ar trebui să devină o idee?
K:Chiar aşa. De ce?
  
18:03 S: Asta cred că este întrebarea,
de ce devine o idee?
  
18:08 K:Este parte a pregătirii noastre?
 
18:11 S:Da. Parte a condiţionării mele.
 
18:13 K: Parte a unei piedici reale de a
vedea cum sunt lucrurile.
  
18:19 S: Corect. Pentru că se mişcă.
Aşa pare.
  
18:25 Simţiţi asta?
 
18:27 B: Ca şi cum dacă vedeţi
că nu există siguranţă...
  
18:32 atunci sinele, pare...
 
18:36 Mai întâi, saă stabilim că...
 
18:39 există ceva aici..
 
18:41 care încearcă să se protejeze...
 
18:44 pare ca aici este sinele .
 
18:47 Vedeţi încotro ne îndreptăm?
 
18:49 K:Desigur.
 
18:50 B: Şi dacă sinele este acolo
are nevoie de siguranţă...
  
18:53 de aceea crează rezistenţă...
 
18:55 nu acceptă acest fapt real
şi pune în loc o idee.
  
19:00 Dacă înţelegeţi ce spun,
pare că...
  
19:04 faptul că sinele este acolo...
 
19:08 nu a fost negat. Aparent.
 
19:13 S:Corect. De ce nu?
 
19:17 De ce s-a întâmplat asta?
Ce s-a întâmplat?
  
19:20 K: Refuzi să vezi lucrurile
aşa cum sunt?
  
19:25 Şi dacă cineva refuză să vadă...
 
19:28 este prost? Nu tu, cineva.
 
19:34 A conştientiza că cineva este
prost este deja-înţelegeţi?
  
19:39 S: Da, da. Este ca şi cum
tu îmi spui mie...
  
19:41 "Refuzi să accepţi...
 
19:43 că eşti stupid!"- să spunem că
este vorba de mine ...
  
19:46 înseamnă că trebuie să
 
19:50 fac ceva, aşa pare.
K:Nu.
  
19:52 S: Ceva mi se întâmplă.
 
19:54 K:Încă nu. Acţiunea vine
prin percepţie...
  
19:59 nu prin ideaţie.
 
20:03 S: Sunt bucuros că
discuţi asta.
  
20:08 B: Pare că atâta vreme cât
este vorba de sine...
  
20:11 el trebuie să spună că este
perfect, etern. Vedeţi asta?
  
20:15 K:Desigur.
 
20:18 S: Ce credeţi că este?
De ce este atât de greu să spun..
  
20:23 La asta te refereai...
 
20:23 când vorbeai despre
distrugerea creaţiei?
  
20:26 K:Da.
 
20:27 S:Cu alte cuvinte, este ceva acolo...
 
20:29 despre distrugere, ceva ce eu nu sunt.
 
20:31 K:Trebuie să distrugi
acel lucru.
  
20:33 S: Trebuie să îl distrug. De ce
îmi este atît de greu?
  
20:38 Să distrug această nevoie de
siguranţă, de ce nu o pot face?
  
20:42 K:Nu, nu. Nu vorbim despre
cum poţi face asta.
  
20:44 Vezi, tu intri deja...
 
20:46 pe tărâmul acţiunii.
 
20:48 S: Asta cred că este crucial.
 
20:50 K:Dar eu nu. Spun
să priveşti mai întâi.
  
20:56 Şi din acea percepţie, actiunea
este inevitabilă .
  
21:01 S:Da.Este crucial.
 
21:05 Bine. Să vedem lipsa de
siguranţă. Voi o vedeţi?
  
21:12 Cu adevărat?
 
21:16 K:Ce ?
 
21:17 S:Lipsa de siguranţă.
K:Ah, nu. Dar tu vezi...
  
21:24 S:.. că nu există siguranţă.
 
21:26 K:Nu, că te agăţi de ceva....
 
21:31 o credinţă şi altele...
 
21:33 care îţi dau siguranţă.
S:Ok.
  
21:39 K:Mă ataşez de casă.
 
21:44 Mă simt în siguranţă.
 
21:47 Gândesc, "casa mea, tatăl meu"...
 
21:51 asta mă face mândru,
simt că posed ceva...
  
21:56 simt ceva fizic...
 
21:58 şi de aici siguranţă
psihologică.
  
22:00 S:Corect, şi un loc de
unde începi.
  
22:02 K: Un început. Dar poate merg
pe stradă şi sunt ucis...
  
22:09 şi am pierdut totul.
 
22:13 Poate apare un cutremur şi gata.
 
22:19 Vedeţi asta?
 
22:26 S:Eu...
 
22:32 K: Mergi la un om sărac..
Va spune desigur...
  
22:37 că nu are siguranţă, dar o doreşte.
 
22:42 "Da-mi o slujba bună, bere
şi muncă de făcut...
  
22:50 şi o casă, o soţie bună, copii,
asta este siguranţa mea."
  
22:54 S:Corect.
 
22:56 K:Şi când apare o grevă
se simte pierdut.
  
23:00 Dar are Sindicatul de partea lui.
 
23:02 S:Corect. Dar el se
crede în siguranţă.
  
23:05 K:Siguranţă. Iar mişcarea siguranţei...
 
23:11 este de domeniul psihologiei.
 
23:14 Soţia mea, cred în
Dumnezeu, sau nu.
  
23:17 Dacă sunt un comunist bun ...
 
23:19 va fi bine-vedeţi? Întregul.
 
23:23 Vedeţi asta?
 
23:32 Ştiţi, a privi sau percepţia
acestui lucru...
  
23:37 este o acţiune cu
privire la siguranţă.
  
23:41 S: Pot vedea că este
acţiunea totală.
  
23:44 K:Nu, este încă o idee.
 
23:46 S: Da, ai dreptate. Încep
să văd asta....
  
23:55 această credinţă,
întreaga structură...
  
24:02 începe să fie singurul mod
în care văd lumea.
  
24:09 Încep să o vad pe ea, soţia,
sau cum aceşti oameni...
  
24:15 se potrivesc cu
această structură.
  
24:18 K: Îi vezi pe toţi prin imaginea
pe care o ai despre ei.
  
24:24 S:Corect. Şi prin
funcţia lor.
  
24:26 B: Relaţia lor cu mine, da.
K:Da.
  
24:29 S:Corect. Asta este treaba lor.
 
24:33 K:Imaginea şi concluzia
este siguranţa.
  
24:37 S:Corect.
 
24:39 B: Da dar de ce pare
atât de real?
  
24:42 Vedeţi, există....Văd asta
ca pe un gând...
  
24:48 un proces al gândului care
ne conduce mereu.
  
24:52 K:Întrebi...
 
24:54 De ce această imagine,
concluzie, această...
  
24:57 tot restul, devine fantastic de real?
 
25:01 B:Da. Pare că este atât de real...
 
25:03 şi totul se referă la asta.
 
25:06 K: Mult mai real decât
marmura, dealurile.
  
25:09 B: Decât totul, da.
S: Mai real decât orice.
  
25:11 K:De ce?
 
25:21 S: Cred că este greu de
spus de ce...
  
25:26 pare că....pentru ca
îmi dă siguranţă.
  
25:30 K:Nu, nu, Am mers mai
departe de atât.
  
25:32 B:Pentru că, presupunem
abstract şi ca o idee...
  
25:36 că putem vedea că nu
oferă siguranţă...
  
25:39 adică, îl privim abstract
şi raţional.
  
25:42 S: Dar punem carul înaintea boilor.
 
25:44 B:Nu, spun că dacă ar fi vorba
despre ceva material...
  
25:48 care să ne dea o dovadă,
am accepta deja.
  
25:52 S:Corect.
 
25:54 B: Dar cand e vorba de asta,
nici o dovadă nu e suficientă.
  
25:57 S:corect. Nimic nu
pare să funcţioneze.
  
25:59 B:Pentru că pare...
Tu spui toate astea...
  
26:01 dar eu mă confrunt cu
realitatea solidă...
  
26:04 eu şi siguranţa mea,
care pare că neagă...
  
26:07 există un fel de reacţie
care spune parcă :
  
26:09 poate aşa este...
 
26:10 dar sincer, sunt doar vorbe.
Eu sunt real. Vedeţi asta?
  
26:15 S: Dar este mai mult de atât.
De ce are atâta putere?
  
26:21 De ce are atâta importanţă?
 
26:24 B: Poate. Dar pare că
singurul real sunt eu...
  
26:30 şi asta este important.
 
26:34 S: Fără îndoială.
Eu, eu, eu sunt important.
  
26:37 K:Şi asta este o idee.
 
26:39 B: Dar nu are...putem spune
că este o idee abstractă.
  
26:42 Întrebarea este, cum
ajungem acolo?
  
26:46 K:Nu. Cred că o putem
împărţi în..
  
26:48 sau trece prin ea,
sau dincolo de ea...
  
26:55 doar prin percepţie.
 
26:59 B:Da.
 
27:01 Pentru că altfel orice gând
este implicat în asta şi...
  
27:05 S: Pentru că voi trece prin asta...
 
27:07 pentru că mă face să
mă simt bine. Corect.
  
27:09 B: Problema este că
tot ce am discutat...
  
27:12 are forma unor idei.
Poate sunt corecte...
  
27:14 dar nu se vor separa.
S:Corect.
  
27:17 B:Pentru că asta domină
întregul gând.
  
27:19 S:Corect. Am putea să ne
întrebăm de ce suntem aici?
  
27:22 Suntem aici pentru că....
 
27:23 K:Nu, domnule. Dacă eu simt..
 
27:28 că siguranţa mea stă într-o imagine...
 
27:32 o fotografie, un simbol, o concluzie...
 
27:35 un ideal, etc.nu aş trata-o ...
 
27:38 ca pe o abstracţie
şi aş distruge-o.
  
27:45 Vedeţi, aşa este.
 
27:48 Cred în ceva.
 
27:54 Acum. Şi apoi spun
de ce cred.
  
27:58 B: Ai făcut asta?
 
28:00 K:Nu, pentru că nu am
credinţe. Nu am imagini...
  
28:03 nu mai intru în jocuri din astea.
 
28:07 Spun "dacă".
S:Corect.
  
28:10 K: Aş aduce lucrul abstract
în realitatea percepută.
  
28:24 S: Să îmi văd credinţa, nu?
K:Să o văd.
  
28:27 S: Să îmi văd credinţa.
Corect.
  
28:31 Să mă "văd"în acţiune.
 
28:36 K:Da, puteţi spune şi aşa.
 
28:39 Aşteptaţi un moment domnule.
Să luăm un lucru simplu...
  
28:42 Aveti o concluzie
despre ceva anume?
  
28:44 O concluzie, un concept?
 
28:47 S:Da.
K:Ei?
  
28:48 S: Da, cred că am.
K:Aşteptaţi un pic,
  
28:50 Cum aţi ajuns la asta?
S:Păi, prin...
  
28:55 K:Alegeti un lucru simplu,
nu complicat.
  
29:00 Conceptul că sunt Englez.
 
29:05 B:Problema este că,
probabil noi...
  
29:06 nu simţim că suntem
ataşaţi de aceste concepte.
  
29:09 K:Corect.
 
29:12 S: Să luăm ceva
real pentru mine:
  
29:15 faptul că sunt doctor.
 
29:19 K:Un concept.
 
29:19 S:Este un concept. Este o
concluzie bazată pe pregătire...
  
29:26 pe experienţă, pe plăcerea
de a munci...
  
29:32 K: Şi înseamnă ce? Un doctor
înseamnă, concluzia înseamnă....
  
29:36 că el este capabil de anumite activităţi.
 
29:39 S:Corect. OK. Să discutăm concret.
 
29:41 K:Concret. Să vedem.
 
29:43 S: Acum ştiu că există un fapt concret...
 
29:45 că am făcut
această pregătire...
  
29:47 munca îmi oferă plăcere...
 
29:49 primesc un feed-back...
 
29:51 fac parte dintr-o comunitate.
 
29:53 Cărţile scrise, hârtiile, poziţiile.
 
29:56 K: Mişcare, mişcare.
 
29:57 S:Corect. Toate astea.
Asta este credinţa mea.
  
30:01 Credinţa că sunt doctor se
bazează pe concept.
  
30:07 OK. Şi eu continui să acţionez astfel.
 
30:11 K: Da, domnule, se înţelege.
S:OK.
  
30:13 K: Prin urmare aveţi o concluzie.
 
30:16 Ai un concept: că eşti doctor.
 
30:18 S:Corect.
 
30:19 K: Pentru că se bazează pe cunoaştere,
experienţă, activitate zilnică.
  
30:23 S:Corect, corect.
K: Plăcerea şi restul.
  
30:25 S:Corect.
K: Şi ce este real în asta?
  
30:29 Ce este adevărat în asta? Real?
S:Ce vrei să spui?
  
30:34 K:Actual, de fapt.
 
30:37 S: Bună întrebare.
Ce este de fapt?
  
30:40 K:Nu, stai, este simplu. Ce este
de fapt acolo? Pregătirea ta.
  
30:43 S:Corect.
 
30:45 K: Cunoaşterea ta.
 
30:47 Modul în care acţionezi zilnic.
 
30:49 Asta este tot. Restul
este o concluzie.
  
30:53 B: Care rest?
 
30:55 K: Restul: sunt mai bun
decât altcineva.
  
31:00 B: Sau lucrul ăsta mă va ţine
ocupat în mod benefic.
  
31:05 K: Nu voi fi singur.
S:Corect. Înţeleg ce se întâmplă...
  
31:09 cu "X" pentru că am
această cunoaştere.
  
31:11 K: Da, Şi?
 
31:13 B: Asta pe de o parte.
K: Desigur, este mai mult.
  
31:16 S: Da, să continuăm.
Vreau să aud ce...
  
31:19 B: Dar nu este acolo şi o
teamă că dacă nu am asta...
  
31:24 atunci va fi foarte rău.
 
31:28 S:Corect. Ok.
B: Şi acea frică pare să iasă...
  
31:33 K: Desigur. Şi dacă
pacienţii nu apar?
  
31:37 B: Nu sunt bani.
K:Frica.
  
31:39 S: Nu există activitate.
K: Singurătate. Înapoi.
  
31:43 S: Înapoi. Corect.
K: Deci, să fii ocupat.
  
31:47 S: Să fii ocupat făcând asta,
lucrezi la concept. Ok?
  
31:52 K:Să fii ocupat.
S:Corect.
  
31:54 Este foarte important!
 
31:57 Realizaţi cât de important este
pentru oameni, pentru toţi...
  
31:59 oamenii, să fie ocupaţi?
K:Desigur.
  
32:04 S: Înţelegeţi sensul?
K:Desigur.
  
32:07 S: Cât de important este
pentru oameni să fie ocupaţi.
  
32:11 Îi pot vedea fugind pe aici.
 
32:13 K: O casnică este ocupată.
B:Exact.
  
32:18 K: Înlăturaţi ocupaţia
iar ea spune, vă rog...
  
32:21 B:...ce voi face de acum?
 
32:22 S: Avem acest fapt.
De vreme ce am pus...
  
32:24 echipament electric în case...
 
32:26 femeile au înebunit....
 
32:27 nu mai au ce face cu timpul lor.
 
32:30 K:Dar, nu. Rezultatul este
că îşi neglijează copiii.
  
32:34 Să nu vorbim despre asta!
 
32:36 S: (râde) Corect.
Ok. Să continuăm.
  
32:39 Avem acum acest
fapt...ocupat.
  
32:41 K: Ocupat. Acum...
 
32:45 Este aceasta ocupaţie o
abstracţie sau un fapt real?
  
32:51 S:Un fapt real.
K:Care?
  
32:53 S: Actual. Sunt ocupat.
K:Nu.
  
33:02 B: Ce este?
 
33:08 K: Eşti ocupat.
 
33:10 S:Da.
K:Zilnic.
  
33:11 S:Zilnic.
 
33:15 B: Ce înţelegi prin
ocupat? Vezi...
  
33:18 S: Ce vrei să spui?
 
33:20 B: Că fac totul de fapt .
Asta este clar.
  
33:23 Ca şi doctor văd pacienţi.
 
33:25 S: Îţi faci treaba.
 
33:27 B: Îmi fac treaba, îmi
primesc recompensa, etc.
  
33:31 Pentru mine "ocupat"...
 
33:32 are un sens psihologic,e mai
mult decât atât..
  
33:35 că mintea mea este
implicată armonios în acel lucru
  
33:41 Am văzut odată la TV ceva...
 
33:43 o femeie care era
foarte tulburată...
  
33:45 iar encefalografia arăta...
 
33:47 că atunci când era ocupată
să adune cifre...
  
33:50 encefalograful mergea încet.
 
33:52 S-a oprit din calcule şi a
luat-o de la capăt.
  
33:57 Trebuia să facă ceva...
 
34:00 şi aşa creierul lucra corect.
 
34:03 K: Şi asta înseamnă?
 
34:05 S:Continuă.
B:Ce înseamnă?
  
34:08 K: Un proces mecanic.
S:Corect.
  
34:13 B: Ca Şi cum creierul este neliniştit...
 
34:15 dacă nu are o ocupaţie...
 
34:17 K:Una constantă....
B:..ceva.
  
34:22 K: Şi te-ai redus pe tine
la stadiul de maşină.
  
34:26 S: Nu mai spune! (Râsete)
 
34:31 Nu, nu este drept.
Dar este adevărat.
  
34:34 Simt că este mecanic...
K:Raspunsurile.
  
34:38 S: Da, angajamente.
K:Desigur.
  
34:41 B: Dar de ce creierul..
 
34:43 este de nestăpânit
cand nu este ocupat?
  
34:45 S:Corect.
 
34:48 B: Creierul face asta
când nu este ocupat.
  
34:52 Pare a fi o experienţă
comună.
  
34:53 K: Pentru că dacă face ceva
se simte în siguranţă.
  
34:56 B:Există o ordine.
K:Ordine.
  
34:58 S: Exista automat o ordine
dacă există o ocupaţie.
  
34:59 K: Ordine mecanică.
 
35:01 B: Noi simţim siguranţa
ca pe ceva real...
  
35:02 asta înseamnă ca
vrem ordine.Corect?
  
35:04 K:Da!
B: Vrem ordine în creier.
  
35:08 Vrem să putem face proiecţii
în viitor, mereu.
  
35:11 K:Corect.
S:Corect.
  
35:13 Ai spune că poţi obţine
asta prin ordine mecanică?
  
35:15 B: Dar aşa devenim nemulţumiţi
de asta, tu spui...
  
35:18 "M-am îmbolnăvit, m-am săturat,
mi-e sila de această viaţă mecanică...
  
35:21 vreau ceva mai interesant".
 
35:22 K: Şi aici apare guru! (Râde)
 
35:25 B: Şi lucrurile o iau razna iar.
 
35:28 Ordinea mecanică nu
va aduce satisfacţie...
  
35:29 pentru că funcţionează
pentru scrut timp.
  
35:31 S: Mi se pare că ne scapă ceva.
 
35:34 Spui că noi alergăm de la
un lucru la altul.
  
35:37 Caut satisfacţie şi apoi
nu îmi mai place.
  
35:41 B: Caut puţină ordine şi asta este bine.
 
35:45 Şi cred că meseria mea de
doctor îmi oferă asta.
  
35:48 S:Da.
 
35:50 B: Dar după un timp
încep să simt că este...
  
35:52 prea repetitivă, mă plictisesc.
 
35:54 S: Ok. Dar să presupunem că
nu se întâmplă asta.
  
35:56 Să presupunem că unii oameni
sunt mulţumiţi de această ordine.
  
35:59 B: Nu chiar. Devin stupizi.
 
36:01 K:Da. Mecanici; atât de
mecanici încât ei nu...
  
36:05 ..şi dacă opreşti mecanismul...
 
36:07 creierul o ia razna.
S:Corect.
  
36:08 S: Deci ei simt că devin
stupizi şi ar vrea...
  
36:12 ceva distracţie...
 
36:13 sau ceva mai interesant
şi atractiv.
  
36:17 Şi aici este o contradicţie...
 
36:20 un conflict şi o confuzie...
 
36:24 în toată situaţia.
 
36:26 Să luăm două femei care
ar putea avea mereu...
  
36:29 totul corect făcând
cateva calcule...
  
36:31 dar nu poţi face asta
la nesfârşit!(râsete).
  
36:37 Adică trebuie să se
oprească odată...
  
36:39 din a face calcule matematice.
S:Corect.
  
36:41 B: Iar creierul ei o ia
din nou razna.
  
36:43 K: El intreabă ce îl
tulbură pe el.
  
36:47 Simte că nu a atins subiectul.
 
36:51 Ce îl tulbură pe el?
 
36:53 S: Ai dreptate.
K: Ce te tulbură?
  
36:56 S: Este sentimentul că
oamenii vor spune că...
  
37:01 K:Nu, ce spui tu.
S: Aş spune, să zicem...
  
37:04 Pot avea aceasta ordine,
mecanică, pot.
  
37:09 K:Da, poţi.
 
37:10 S: Să mă ocup de ceva
care îmi place.
  
37:13 K: Continuă.Mai departe.
 
37:14 S: Pot face asta.
Pot face ce îmi place...
  
37:18 şi devine plictisitor
să zicem sau repetitiv...
  
37:21 dar apoi voi găsi aspecte noi.
 
37:24 Şi voi face mai mult...
 
37:26 pentru că asta îmi place.
 
37:28 Îmi dă satisfacţie.
 
37:30 Asa că fac mai mult decât atât.
Este ca o acumulare.
  
37:34 K: Nu, tu te muţi de la
un mecanism la altul...
  
37:38 te plictiseţti şi te
duci la alt mecanism...
  
37:41 te plictiseşti şi de el şi tot aşa.
 
37:43 Şi numeşti asta viaţă!
S:Corect.Asta este!
  
37:47 Asta numesc eu viaţă.
 
37:49 B: Dar chiar daca
accept toate astea..
  
37:52 mă conving că pot continua...
 
37:55 pentru că pot anticipa
mereu viitorul...
  
37:57 altfel nu as putea-o
face.Vedeţi?
  
37:59 Voi fi prea bătrân pentru job...
 
38:02 sau voi aş eşua.
Voi pierde slujba...
  
38:04 Cu alte cuvnte, există încă o
nesiguranţă în acea ordine.
  
38:09 K:În esenţă este
dezordine mecanică.
  
38:17 S: Dar pare a fi ordine.
K:Ordine.
  
38:26 Acum , staţi puţin.
 
38:27 Vedeti asta?
 
38:32 Sau este doar o abstractizare?
 
38:40 Pentru că ştiţi, ideea...
 
38:42 aşa cum vă spune DL.Bohm,
ideea înseamnă "observaţie"...
  
38:49 rădăcina înseamnă
observaţie. Vedeţi?
  
38:58 S:Da, văd.
Simt că eu...
  
39:05 Cred că văd..
.Oh, nu.Văd.
  
39:10 Ce văd este..văd..
 
39:14 o mişcare care face asta...
 
39:17 la fel ca în teoria lui Piaget...
 
39:20 există asimilare, acomodare...
 
39:23 şi apoi văd ce nu se potriveste...
 
39:25 şi continui. Apoi iar asimilare...
 
39:27 şi acomodare şi continuare.
 
39:30 Psihologul francez Paiget,
 
39:33 descrie acest lucru ca
normativele creierului uman.
  
39:36 K:Da.
S: Ştii asta.
  
39:40 K:Nu trebuie să îl citesc pe
Piaget să observ asta.
  
39:43 B:Ideea este că....
 
39:46 Eşti atras în asta pentru că...
 
39:49 te sperie instabilitatea creierului?
 
39:52 Ceea ce ar insemna să
fii ocupat cu asta.
  
39:55 Şi asta înseamnă că
este dezordine.
  
39:58 Dacă faci ceva....
 
39:59 pentru că vrei să
fugi de instabilitatea....
  
40:01 creierului, asta este
deja dezordine.
  
40:05 S:Da, da.
 
40:06 B: Cu alte cuvinte, asta
abia ar masca dezordinea.
  
40:09 S:Da. Atunci tu sugerezi
că asta este..
  
40:13 dezordinea naturală
a creierului.
  
40:14 Sugerezi cumva o
dezordine naturală?
  
40:16 B: Nu, eu spun: creierul
pare a fi in dezordine.
  
40:19 Pare a fi un fapt. Corect?
 
40:21 Că un creier dacă nu este ocupat...
 
40:23 apare dezordinea.
 
40:25 S: Fara mecanică ajungem la asta.
 
40:28 Asta este ce ştim,
în afară de mecanică.
  
40:29 K: Aşa că se teme de asta.
 
40:31 B: Pai, este periculos
pentru că persoana simte că...
  
40:34 dacă continuă aşa, cine
ştie ce se va întâmpla.
  
40:36 K:Evident că este periculos.
 
40:38 B: Adică aş putea face
lucruri nebuneşti.
  
40:41 K: Da. Ca toţi nevroticii,
ştiţi...toate cele.
  
40:45 B: Simt că pericolul major
vine din interior.
  
40:49 K:Absolut.
 
40:55 Acum, când îl vezi,
îl observi...
  
41:00 există acţiune, care
nu este fragmentată.
  
41:08 B: Cineva poate simţi
că nu ştie...
  
41:11 dacă această dezordine
va lua sfarsit....
  
41:16 că se poate opri,
că religia...
  
41:18 dumnezeu va avea grijă
de asta sau ceva...
  
41:21 şi atunci va avea siguranţă.
K:Tocmai.
  
41:23 B: Că Dumnezeu îţi va da
binecuvantarea eternă.
  
41:28 S: Tu nu simţi că...
 
41:30 nu simţi că poţi depinde
de ceva anume.
  
41:32 B: Nimic nu poate controla
acea dezordine.
  
41:34 Acesta pare a fi...
 
41:36 că nu există ceva care să
controleze acea dezordine.
  
41:39 Poţi lua pastile sau să faci lucruri...
 
41:42 dar este mereu acolo
pe fundal.
  
41:44 S:Corect.
K:Tocmai.
  
41:47 B: Nu ştiu dacă am putea spune,
o întrebare ar fi...
  
41:49 de ce există această dezordine?
 
41:53 Dacă ar face parte
din structura..
  
41:55 creierului, ar fi ceva
propriu omului..
  
41:57 atunci nu ar exista
cale de ieşire.
  
42:00 K: Nu, domnule. Cred că
dezordinea apare...
  
42:05 mai întăi când au loc
procese mecanice.
  
42:10 Aşa creierul se simte
în siguranţă...
  
42:15 şi când acestea...
 
42:17 sunt deranjate,
devine nesigur.
  
42:21 S: Şi începe iar.
 
42:23 K:Iar şi iar şi iar.
 
42:25 S: Nu rămâne
în nesiguranţă.
  
42:27 K:Nu, nu.
 
42:29 Cănd percepe că acest proces
este încă mecanic...
  
42:36 şi prin urmare
este dezordine.
  
42:39 B: Întrebarea este: de ce este prins
creierul în acest mecanism?
  
42:42 Cu alte cuvinte, pare
că în acea situaţie...
  
42:45 creierul este prins în
acest proces mecanic.
  
42:47 K: Pentru că este cel mai
sigur mod de a trăi.
  
42:50 B: Pare aşa. Dar de fapt
este foarte...
  
42:53 K:Nu pare. Pentru moment aşa este.
 
42:55 B:Pentru moment, d
ar pe termen lung nu.
  
42:57 K:Ah, pe termen lung...
 
42:58 S: Spui că suntem legaţi de timp...
 
43:04 K: Suntem condiţionaţi să fim astfel
prin tradiţie..
  
43:09 educaţie, cultura în care trăim...
 
43:13 să operăm mecanic.
S: Alegem calea uşoară.
  
43:16 K: Calea uşoară.
 
43:18 B: Dar este cumva o
greşeală să spui...
  
43:21 de exemplu la început...
 
43:22 că modul mecanic ne arată
cum să fim în siguranţă...
  
43:27 şi la început...
 
43:28 creierul face o greşeală şi
spune "Asa este mai sigur"...
  
43:31 dar la un moment dat
nu mai este capabil...
  
43:34 să vadă că a făcut
o greşeală...
  
43:36 şi o menţine.
 
43:39 La inceput o poţi numi..
 
43:40 să zicem greşeală inocentă...
 
43:42 "Pare mai sigur asta
şi voi face aşa".
  
43:44 Dar după un timp...
 
43:45 realizezi că nu este sigur...
 
43:47 dar creierul respinge asta.
 
43:52 S: Ne-am putea întreba
dacă nu este...
  
43:57 vorba despre ceva
legat de copilărie.
  
43:59 Când mama simte...
 
44:01 că plânge copilul şi îi dă să sugă...
 
44:06 îl învaţă...
 
44:07 să tacă şi să aleagă
calea mai uşoară.
  
44:09 K:Săracul copil.(râde)
 
44:11 Asta fac doar mamele
care nu vor copii...
  
44:15 când îi fac să tacă.
 
44:18 B: Cred că este parte a
condiţionării care explică...
  
44:22 cum se propagă.
Dar nu explică însă...
  
44:27 de ce nu vede creierul în acel
moment că este greşit.
  
44:32 S: De ce nu vede la un
moment dat asta?
  
44:36 B: Adică el continuă cu
acest proces mecanic...
  
44:39 în loc să vadă
că este greşit.
  
44:41 K: Tu întrebi, de ce nu
vede că acest...
  
44:45 proces mecanic este
de fapt dezordine.
  
44:48 B: Este dezordine şi
este periculoasă.
  
44:50 K:Periculoasă.
 
44:51 B:Este o totală deziluzie.
Această siguranţă este iluzorie.
  
44:56 S: Dar de ce nu există un
feed-back? Altfel spus...
  
45:00 Fac ceva şi rezultatul
este greşit.
  
45:04 La un moment dat trebuie
să realizez asta.
  
45:06 De exemplu: am văzut că viaţa
mea este mecanică.
  
45:10 K: Acum, stai. Vezi?
S:Dar nu văd.
  
45:13 K:Stai.De ce este mecanică?
 
45:20 S:Este pentru că merge...
 
45:23 aşa, este acţiune
şi reacţiune.
  
45:28 K:De ce este mecanică?
 
45:32 S:Este repetitivă.
 
45:33 K: Da şi asta înseamnă mecanică.
S:Înseamnă mecanică.
  
45:39 Vreau să fie uşoară. Si asta este
mecanic. Vreau să fie uşor.
  
45:45 Simt că asta îmi oferă multă
siguranţă, să fie mecanică.
  
45:51 Am o graniţă.Ştiu că este ca atunci
când spui că am o casă..
  
45:55 o viaţă mecanică, care
îmi oferă siguranţă...
  
45:59 este mecanică pentru
că este repetitivă.
  
46:02 K: Dar nu mi-ai răspuns
la întrebare.
  
46:04 S: Ştiu că nu!
Este mecanică.
  
46:10 Nu îmi dau seama care este
întrebarea. Este de ce...
  
46:13 K:...a devenit mecanică.
S: De ce a devenit aşa?
  
46:16 B: De ce rămâne aşa?
 
46:18 K: De ce devine
şi rămâne aşa?
  
46:21 S: Cred că am început
cu rămâne mecanică.
  
46:27 K: Ah, nu, nu eşti...
Dacă o urmezi.
  
46:31 De ce rămâne
mecanică?
  
46:33 S:Nu văd că este aşa.
 
46:37 K: De ce am acceptat acest
mod mecanic de viaţă?
  
46:46 S: Nu ştiu dacă pot
răspunde la asta.
  
46:48 Ideea este că aş vedea
nesiguranţa.
  
46:53 K:Nu, uite. Nu ai fi oare
speriat dacă nu ar fi...
  
46:58 S: Aş vedea incertitudinea.
 
47:00 K:Nu, nu. Dacă procesul mecanic...
 
47:04 al vieţii cuiva s-ar opri brusc...
 
47:07 nu ar fi speriat?
S:Ba da.
  
47:09 B: Nu ar exista un
potenţial pericol?
  
47:12 K:Desigur că da. Pericolul
ca lucrurile să..
  
47:16 B:...se destrame.
K:..în bucăţi.
  
47:21 S: Este mai mult de atât.
K:Stai! Află, hai.
  
47:24 S: Nu este doar faptul că
există un potenţial...
  
47:27 pericol care m-ar speria.
 
47:29 Este ca şi cum acele
lucruri ajung să aibă...
  
47:32 un efect teribil.
 
47:35 K: Nu.Uite.
Daca ar fi ordine totală...
  
47:45 ai fi in siguranţă? Nu-i aşa?
 
47:50 Ordine totală.
S:Corect.
  
47:55 K:Creierul vrea ordine totală.
S:Corect.
  
47:58 K:Altfel nu poate
funcţiona bine.
  
48:00 Prin urmare acceptă
macanicismul..
  
48:05 şi speră ca asta să
nu conducă la dezastru.
  
48:09 S:Corect.
 
48:10 K: Sperând să
găsească ordine.
  
48:12 B: Ai putea spune că...
 
48:13 poate la început creierul
acceptă asta...
  
48:15 pur şi simplu nu ştie...
 
48:17 că acest mecaniscism
aduce dezordine...
  
48:20 şi ajunge acolo
din inocenţă?
  
48:22 K:Da.
 
48:23 B:Dar mai târziu...
K:Este prins în capcană.
  
48:25 B: Este prins în capcană.
 
48:26 Şi mentine cumva,
această dezordine...
  
48:28 nu vrea să iasă din ea.
 
48:31 K: Pentru că îi este teamă de
o dezordine şi mai mare.
  
48:33 B: Da. Spune...
 
48:34 "Tot ce am creat se poate
face bucăţi". Altfel spus..
  
48:37 nu sunt în aceeaşi situaţie...
 
48:39 ca prima dată când am intrat
în capcană pentru că...
  
48:41 acum am creat o
structură mai mare.
  
48:43 Şi cred că ea se va face bucăţi.
 
48:46 S:Corect. Am auzit pe cineva...
 
48:47 -aproape am sărit
de pe scaun...
  
48:49 am auzi cum un bărbat
spunea altuia...
  
48:51 unui coleg, îi zicea...
 
48:52 "Am publicat a treispezecea
carte",
  
48:55 Şi o spunea aşa, simplu!
 
48:59 (Râsete) Spunea
disperat asta.
  
49:02 K:Nu domnule, eu
vreau să spun..
  
49:04 creierul are nevoie
de această ordine..
  
49:08 altfel nu poate funcţiona.
 
49:10 El găseşte ordinea în
procesul mecanic...
  
49:13 pentru că este pregătit
din copilărie...
  
49:16 să facă ce i se spune, etc.
 
49:20 Există o condiţionare...
 
49:23 de a trăi o viaţă mecanică.
 
49:26 S:Corect.
 
49:28 B: La fel şi o frică indusă
de a renunţa...
  
49:30 la acest mecanism.
 
49:31 K: Desigur.
 
49:32 B: Adica omul se gândeşte
că fără asta...
  
49:35 totul se face bucăţi în
special creierul.
  
49:39 K: Creierul, da. Şi aşa renunţă...
 
49:43 la acest mecanicism şi
se alatură comunităţilor...
  
49:48 care sunt şi ele mecanice.
 
49:51 S:Corect.
 
49:54 K: Asta înseamna că, creierul
are nevoie de ordine.
  
50:03 Şi o găseşte pe cale
mecanică.
  
50:08 Acum, eu văd, vedeţi...
 
50:14 cum modul mecanic de viaţă
conduce la dezordine?
  
50:22 Asta este tradiţia.
 
50:26 Daca trăiesc doar în trecut
care este foarte ordonat...
  
50:37 cred ca este aşa, ce are loc?
 
50:46 Sunt deja mort ...
 
50:49 şi nu mai văd altceva.
S: Mă repet mereu.
  
50:54 K:Aşa că te rog să nu
îmi tulburi tradiţia.
  
50:59 Comuniştii spun asta...
 
51:00 şi Catolicii-vedeţi?
 
51:02 Acelaşi lucru! Şi fiecare
fiinţă umană...
  
51:05 spune "Te rog, am
găsit ceva...
  
51:07 care îmi oferă ordine:o credinţă,
o speranţă, asta sau aia...
  
51:12 lasă-mă în pace".
S:Corect.
  
51:16 K: Dar viaţa nu îi lasă în pace.
 
51:22 Asa că se sperie...
 
51:23 şi îşi instalează alt
obicei mecanic.
  
51:30 Vedeţi acum imaginea
întreagă?
  
51:40 Prin urmare o acţiune
instantanee...
  
51:43 sparge toate aste şi
apare ordinea.
  
51:47 Creierul care spune "în sfârşit
am ordine...
  
51:51 care este de
nezdruncinat."
  
51:58 B: Cred că nu rezultă din
cele spuse de tine...
  
52:01 că se va întâmpla asta.
K: Desigur.
  
52:02 B:Cu alte cuvinte
tu spui asta.
  
52:04 K:Eu spun.
 
52:06 B: Dar nu pare
urmarea logică.
  
52:10 K: Este aşa dacă cercetezi
mai mult.
  
52:12 B:Dacă facem asta.
Putem ajunge la un punct...
  
52:14 în care asta urmează?
 
52:18 K: Cred că putem explora asta...
 
52:21 dacă percepi siguranţa mecanică...
 
52:28 pe care creierul a dezvoltat-o,
cultivat-o şi de care s-a ataşat.
  
52:33 S: Vreau să îţi împărtăşesc ceva...
 
52:35 pe masură ce vorbeai eu...
 
52:39 văd asta cam aşa...
 
52:44 ai răbdare cu mine!
Văd aşa...
  
52:48 Văd mecanicismul.
 
52:52 Corect? Şi vaăd că văd...
 
52:54 şi mi-au trecut prin minte...
 
52:57 o serie de schimburi...
 
53:00 dintre oameni. Şi modul
în care vorbesc..
  
53:02 cum vorbesc cu ei
la petrecere...
  
53:05 la un coctail, este vorba
despre ce s-a petrecut înainte.
  
53:09 K:Tocmai.
 
53:10 S: Ei îţi spun cine sunt ei...
 
53:12 referindu-se la trecut.
 
53:15 K: Ce vor fi.
S: Ce vor fi.
  
53:17 Acel tip despre care am
vorbit, care spunea...
  
53:19 "Am scos a treisprezecea carte"...
 
53:21 a spus-o aşa. Este
foarte important...
  
53:24 că am aflata asta.
 
53:26 Şi văd această
structură elaborată.
  
53:30 Acel om şi-a băgat
în cap că...
  
53:31 voi gândi ceva
anume despre el...
  
53:32 şi apoi va merge...
 
53:33 la universitatea sa şi va fi aşa.
 
53:36 El va trăi mereu aşa iar întreaga
sa structura este elaborată.
  
53:41 K: Tu faci asta?
 
53:56 S: Când ai încetat să-ţi
baţi soţia? (râsete)
  
54:06 Desigur că fac.
 
54:07 Chiar acum! Văd...
 
54:09 chiar acum structura...
toate astea, eu sunt!
  
54:11 K: Dar ştii că noi am spus ieri...
 
54:16 că acţiunea fragmentată
este mecanică.
  
54:19 S:Corect. Este acolo Krishnaji.
 
54:21 Este acolo, aşa suntem noi.
 
54:24 K: De aceea acţiunea politică nu
poate rezolva vreo problemă...
  
54:30 problemele umane, sau oamenii
de ştiintă, ca pe un fragment.
  
54:36 S:Realizezi ce spui?
 
54:37 Să vedem un pic că înseamnă asta.
 
54:39 Aşa este.
Asa este viaţa!
  
54:42 K:Coect.
 
54:43 S: Corect? Aşa stau lucrurile.
Ani şi ani de zile.
  
54:48 K: Şi de ce nu schimbi?
 
54:54 S:Corect. Dar aşa
stau lucrurile.
  
54:57 Trăim în termenii
structurilor noastre.
  
54:59 În termenii
istoriei noastre.
  
55:01 În termenii
mecanicii noastre.
  
55:03 În termenii
formei noastre.
  
55:05 Aşa trăim!
 
55:06 K: Aşa cum am
spus în Ojai...
  
55:09 când trecutul
întâlneşte prezentul...
  
55:11 şi se opreşte acolo ceva
diferit se întâmplă.
  
55:21 S:Da. Dar nu se întâmplă prea des
ca ele sa se întâlnească.
  
55:27 K:Dar asta se întâmplă acum!
 
55:29 S: Acum vine, chiar acum.
Vedem asta acum.
  
55:34 K: Şi te poţi opri acolo?
S:Trebuie să vedem în întregime.
  
55:38 K:Nu. Faptul, simplul fapt.
 
55:43 Trecutul întâlneşte prezentul.
Asta este un fapt.
  
55:48 B: Cum are loc asta?
Să discutăm.
  
55:51 K:Mai avem patru minute.
 
55:52 S: De ce spui trecutul
întâlneşte prezentul?
  
55:58 Acum mai avem două
minute!(râsete)
  
56:06 B: Când trecutul întâlneşte prezentul
eu cred că se opreşte...
  
56:13 trecutul este activ în
prezent prin viitor.
  
56:20 Când trecutul întâlneşte
prezentul atunci
  
56:24 trecutul nu mai acţionează.
 
56:30 Şi asta înseamnă că...
 
56:32 gândul nu mai acţionează
şi apare ordinea.
  
56:35 S: Crezi că trecutul
întâlneşte prezentul..
  
56:37 sau invers?
 
56:39 K:Nu. Cum m-ai întâlnit pe mine?
S: În prezent.
  
56:45 K:Nu. Cum m-ai întâlnit pe mine?
 
56:50 Cu toate amintirile, imaginile...
 
56:54 reputaţia, cuvintele, fotografiile,
simbolurile, toate astea...
  
56:59 care reprezinta trecutul au
condus la intalnirea noastră.
  
57:02 S:Corect. Am venit cu un
sentiment de încredere...
  
57:05 K:Nu,nu Trecutul întâlneşte
prezentul.
  
57:11 B: Spui cumva că trecutul...
S:Corect, continuă.
  
57:15 B: Că trecutul ar trebui să înceteze
să întâlnească prezentul?
  
57:17 S:Nu, el nu spune asta.
Nu poti spune asta!
  
57:20 K:Eu spun ceva,
are dreptate....
  
57:22 S: (Râde) Ştiu dar
lasă-l să spună.
  
57:25 K: Încerc să spun că
trecutul întâlneşte presentul.
  
57:29 S:Şi apoi?
 
57:30 K: Trecutul se poate opri aici?
Să nu înainteze.
  
57:34 S: Poate? Este asta
întrebarea corecta?
  
57:38 Ce înseamnă trecutul întâlneşte
prezentul? Care este acţiunea?
  
57:44 K: Te întâlnesc intr-o fotografie.
S:De ce m-aş opri?
  
57:49 K:O să-şi arăt.
 
57:52 Te intalnesc cu trecutul,
cu amintirile...
  
57:57 dar poate tu, te-ai
schimbat între timp.
  
58:04 Asa că de fapt nu te
întâlnesc niciodată.
  
58:06 Te întâlnesc cu trecutul
S:Corect. Este un fapt.
  
58:09 K:Este un fapt. Dacă nu ar
exista mişcarea continuă...
  
58:16 S:Dar există.
K:Desigur.
  
58:20 Dar eu spun ca asta este
dezordine. Nu te pot întâlni atunci.
  
58:24 S:Corect. Şi cum ştiu asta?
 
58:29 K: Ştiu doar, nu ştiu asta.
Stiu că...
  
58:34 atunci când trecutul întâlneşte
prezentul şi asta continuă...
  
58:39 este unul din factorii...
 
58:41 mişcării timpului, graniţei,
fricii, etc.
  
58:47 Când trecutul întâlneşte
prezentul şi spune da...
  
58:52 sunt total conştient de asta...
 
58:56 total conştient de această
miscare, atunci se opreşte.
  
59:04 Şi atunci te întâlnesc ca pentru...
 
59:06 prima dată, este ceva proaspăt...
 
59:09 este ca o floare care înfloreşte.
 
59:18 S:Da.
 
59:24 K:Cred...-o să continuaăm mâine.
 
59:29 Nu am ajuns încă...
 
59:32 la rădăcina acestor...
 
59:39 la rădăcina, la cauza sau rădăcina...
 
59:42 acestor perturbări,
acestei harababuri...
  
59:46 travaliu, anxietăţi-vedeţi?
 
59:50 B: De ce trebuie creierul să se afle
în această dezordine sălbatecă?
  
59:53 K:Ştiu, sălbatecă.
 
59:59 Tu, care eşti doctor,
analist şi restul...
  
1:00:02 trebuie să pui întrebarea
fundamentală- de ce?
  
1:00:07 De ce trăiesc oamenii astfel?
 
1:00:09 S:Corect. De ce? Întreb
asta tot timpul.
  
1:00:14 De ce sunt oamenii bolnavi?
 
1:00:18 K:Timpul.
B:Corect (Râsete)