Krishnamurti Subtitles home


BR76CTM2 - Modul mecanic de a trăi conduce la dezordine
Discuţia 2 cu Bohm şi Shainberg
Parcul Brockwood, GB
18 Mai 1976



0:13 K: Continuăm de unde am rămas ieri? Sau vreţi să discutăm despre ceva nou?
0:22 B: Cred că nu am lămurit unele lucruri... în discuţia de ieri. Adică faptul că am acceptat mai degrabă că... siguranţa psihologică este greşită este o iluzie.. dar cred că nu am clarificat... de ce este o amăgire. Mulţi oameni cred că... siguranţa psihologică e un lucru real... şi necesar şi cand este perturbat.. sau când persoana se teme sau... este tristă, sau atât de tulburată încât.. are nevoie de tratament... simte că siguranţa psihologică... este necesară înainte de ... a incepe să facă orice.

K:Da, corect.
1:06 B:Şi nu mi-e clar de ce ar începe cineva să spună... că nu este... la fel de importantă ca siguranţa fizică.
1:16 K: Da. Cred că nu am clarificat asta, nu? atunci să o facem.

B: Da.
1:22 K: Există oare siguranţă psihologică?
1:28 B: Nu cred că stabilit am asta ieri.
1:30 K: Desigur. Nimeni nu acceptă asta. Dar ne întrebăm... discutăm subiectul.
1:39 S: Dar am spus ceva mai important ieri. Şi anume că- din câte îmi amintesc... şi aşa am simţit... -corectaţi-mă dacă greşesc... acea condiţionare... setează etapa... în care siguranţa psihologică este importantă ... şi asta creaza nesiguranţă. Şi condiţionarea face din... siguranţa psihologică o prioritate. Sunteţi de acord cu asta?
2:13 K: Cred că avem păreri diferite.
2:16 S: Ce anume vrei să spui?
2:21 K: Mai întâi... am presupus că siguranţa psihologică există .
2:30 S: Credm că putem să o avem.
2:34 K: Simţim că există.

S:Corect.
2:39 B: Cred că dacă spui cuiva care s-a simţit.. tulburat mental faptul că.. nu există siguranţă psihologică.. s-ar simţi mai rău.

K:Ar ceda. Desigur.
2:49 S:Corect.
2:50 K: Vorbim aici de oameni sănătoşi, raţionali.
2:55 S:Ok.
2:56 K: Ne întrebăm dacă există... de fapt orice fel de siguranţă psihologică... permanenţă stabilitate... un sentiment profund... de existenţă psihologică.
3:14 S: Poate dacă am putea şti mai multe.... Ce ar fi siguranţa psihologică?
3:19 K: Credinţa,. Cred în ceva anume. Poate fi cea mai stupidă credinţă...
3:27 S:Corect.
3:29 K:...O credinta nevrotică. În care cred.
3:32 S:Corect.
3:34 K: Şi asta îţi dă un... sens de a exista, a trai, vitalitate şi stabilitate.
3:42 B: Ne-am putea gândi la două exemple, unul este că.. dacă aş putea crede cu adevărat că... după ce mor merg în rai... şi să fiu sigur de asta... m-aş putea simţi în siguranţă în interior... indiferent ce s-ar intampla.

S: Te-ar face să te simţi bine.
3:53 B: Adică nu ar trebui să mă îngrijorez, pentru că.. problemele sunt temporare şi sunt sigur că în timp... totul va fi bine. Vedeţi?
4:00 K: Asta este atitudinea Asiatică.
4:03 B: Sau dacă eu cred că sunt comunist spun... cu timpul, comunismul va rezolva totul şi... deşi acum avem nişte probleme... totul se va rezolva şi... va funcţiona şi în final va fi bine.
4:14 S:Corect.

B: Dacă aş putea fi sigur de asta... m-aş simţi în siguranţă în interior... chiar şi în condiţii grele.
4:22 S: Ok. Corect.

K: Ne întrebăm deci... deşi cineva are nişte convingeri puternice... care îi dau sentimentul de siguranţă... permanentă, dacă nu cumva în realitate, de fapt...
4:40 S: Asta nu este posibil. Întrebarea rămâne: este posibil?

K:Este posibil?
4:47 K: Poate cred în Dumnezeu şi asta îmi dă un sentiment... că lumea nu este eternă... dar măcar există ceva permanent în altă parte.
5:00 S: Da. Dar vreau să îl intreb ceva pe David. Crezi că... de exemplu să luam un om de ştiinţă un om... care merge zilnic la laborator.. sau un doctor, care are siguranţă. Siguranţa lui vine din.... rutina vieţii sale.
5:20 K: Din cunoaşterea lui.
5:21 S: Da, din cunoaştere. Dacă continuă să facă asta, simte.... Dar omul de ştiinţă de unde primeşte siguranţa?
5:28 B: El crede că învaţă legile permanente ale naturii.. şi obţine ceva important. Şi are şi un statut... în societate, este sigur, cunoscut... respectat şi are siguranţă financiară.
5:45 S: Crede că aceste lucruri îi oferă ceva. Mama crede că un copil îi va oferi siguranţă.
5:53 K: Tu ai siguranţă psihlogică?
5:57 S:Da. Ok. Corect. Bine punctat. Am siguranţă datorită cunoaşterii mele... rutinei, pacienţilor... din faptul ca îi văd, datorită poziţiei.
6:09 B: Dar există un conflict în asta... pentru că dacă mă gândesc un pic,... mă îndoiesc, mă întreb. Îmi spun : nu pare atât de sigur... se poate întâmpla orice. Un război, poate.... o criză financiară, un potop.
6:23 K: Poate ar apărea oameni sănătoşi.(Râde)
6:27 S:Crezi că există vreo şansă?
6:32 B: Eu spun că există conflict... şi confuzie în siguranţa mea pentru că nu sunt sigur de ea.
6:39 S:Nu eşti sigur de ea.
6:40 B: Dar dacă, cred în Dumnezeu şi rai...
6:45 K: Este atât de evident.
6:47 S:Este evident. De acord cu tine... dar cred că trebuie să fie... adică trebuie să simţim asta.
6:53 K: Domnule Shainberg dv. sunteţi victima.
6:58 S:Voi fi victima.
6:59 K: Pentru moment. Nu aveţi o credinţă puternică?
7:03 S: Bine.Nu aş spune....
7:05 K: Nu aveţi un sentiment de... permanenţă undeva în interior?
7:10 S:Cred că am.

K: Psihologic vorbind?
7:12 S: Da, am. Simt că intenţiile mele sunt permanente .
7:17 K: Intenţie, cunoaştere.

S: Munca mea, cunoaşterea mea...
7:22 K:.....statutul.
7:23 S:...statutul, continuitatea interesului. Înţelegeţi ce spun?
7:30 K:Da.
7:33 S: Exista un sentiment de siguranta... in faptul ca pot ajuta pe cineva.
7:36 K:Da.

S: Şi îmi pot face treaba. Ok?
7:40 K: Asta îţi dă siguranţă psihologică.
7:42 S: Există ceva acolo care inspiră siguranţă. Cand zic"siguranta".... Spun că nu voi fi singur.
7:50 K: Nu, nu, Te simţi în siguranţă... că ai ceva nemuritor.
7:56 S:Şi asta înseamnă.. -Nu, nu simt aşa. Ci mai mult în sensul că... ce se va întâmpla în timp... va trebui să depind de asta... cum va fi viaţa mea,voi fi... singur, va exista un gol?
8:12 K:Nu, domnule.

S: Nu este asta siguranţă?
8:14 K:Aşa cum a spus Dl.Bohm... dacă cineva crede cu tărie în reâncarnare... aşa cum face lumea în Asia... atunci nu contează ce se întâmplă... în viaţa următoare va fi mai bine. Poate acum te simţi mizerabil dar în viaţa următoare vei fi fericit. Şi asta îţi dă un sentiment de... "acum nu este important dar aia este".
8:41 S:Corect.
8:43 K:Şi asta îmi dă un sentiment de mare confort... deşi "Această lume nu este eternă... dar voi ajunge la aşa ceva, la ceva permanent". Ăsta este omul...
9:00 S:Asta în Asia... dar cred că în est nu aveţi asta.
9:04 K: Ba da, aveţi.

S: Însă diferă focusul.
9:06 K:Desigur.
9:08 B: Este diferit dar mereu căutaţi siguranţa.
9:10 S:Corect. Dar ce credeţi că este siguranţa? aţi devenit om de ştiinţă, aţi mers în laborator... lucraţi mereu cu cărţi. Corect? Nu mergeţi în laborator.. dar aţi avut laborator propriu. Ce naiba denumiţi siguranţă?
9:26 K:Siguranţă?
9:28 S: Da, ce anume înţelege prin siguranţa lui? Cunoaşterea?
9:33 K: A avea ceva... de care să te agăţi şi care nu dispare Poate la un moment dat, dar acum... pentru moment este acolo şi ne putem agăţa de ea.
9:46 B: Simţi că este permanentă. În trecut oamenii agoniseau aur.. pentru că este un simbol al veşniciei.
9:54 S: Există încă oameni care acumulează aur.. avem oamenii de afaceri, ei au strâns bani.
9:58 B: Simţi că este acolo.

K:Acolo.
10:01 B: Nu se va coroda, nu va dispărea... şi poti conta pe asta.
10:08 S: Este deci ceva pe care te poti baza.
10:11 K:Te poti baza, agăţa, ataşa.
10:15 S: A crede în, "eu-l".

K:Exact. Ştiu că sunt doctor. Mă pot baza pe asta.
10:24 K:Cunoaştere, experienţă.

S:Experienţă.
10:28 K: Şi pe de altă parte, tradiţia.
10:30 S:Tradiţia. Ştiu că dacă fac asta... cu un pacient obţin un rezultat anume . Poate nu unul bun dar oricum ceva.
10:38 K:Cred că acum este foarte clar.
10:41 B: Destul de clar că avem asta... care face parte din societatea noastră.
10:45 K:Parte din condiţionare.

B:Noi vrem... ceva sigur şi permanent. Cel puţin aşa credem.
10:55 S: Părerea lui Krishnaji despre Est.. este că acolo se doreşte nemurirea.
11:03 K:Este acelaşi lucru.

S:Acelaşi lucru.
11:06 B:Am putea spune că... gândul poate proiecta timpul dorit... poate proicta orice.. în viitor oricât de departe.
11:14 S: La asta m-am referit când am spus singuratate: dacă nu trebuie să am singurătatea mea...
11:18 B:Cu alte cuvinte anticiparea a ce va urma... o simt deja în prezent. Dacă poţi anticipa.... că se va întâmpla ceva rău, te simţi deja rău.
11:28 K:Corect.
11:29 B: Prin urmare doreşti să scapi de asta.
11:31 S: Aşa că anticipezi că nu se va întâmpla.
11:33 B: Că totul va fi bine.

S:Corect.
11:35 B: Aş spune că siguranţa ar fi anticiparea... că totul va fi bine în viitor.
11:39 K:Aşa. Totul va fi bine.
11:41 S:Va continua.

B: Va fi mai bine. Chiar dacă acum nu este, va fi.
11:46 S: Deci siguranţa înseamnă a deveni?
11:50 K: Da, a deveni, a perfecţiona...
11:54 S: Ma gândeam la ce ai spus ieri.. despre Brahmani. Oricine poate devini Brahman şi asta îi dă siguranţă.
12:03 K: Asta este o credinţă proiectată... o idee proiectată, un concept satisfăcător.
12:16 S: Corect. Văd mereu pacienţi. Credinţa lor proiectată este... "Voi deveni- voi găsi pe cineva... să mă iubească" văd pacienţi care spun.. "O să devin şeful departamentului... o să fiu cel mai cunoscut doctor, voi deveni..." şi îţi petrec viaţa aşa. Pentru că totul se concetrează pe a deveni.. cel mai bun jucător de tenis, cel mai....

K:Desigur.
12:42 B: Pare că totul se concentrează pe a anticipa că viaţa va fi... bună...ce credeţi?

K: Da, viaţa va fi bună.
12:50 B: Cred că nu ai fi spus asta... decat dacă experienţele ţi-au arătat că viaţa nu este bună. Este o reacţie la multe experiente.. la dezamăgire, suferinţă.
13:04 K: Ai spune că noi nu suntem... conştienţi de mişcarea gândului?
13:13 B: Nu, eu cred că mulţi oameni ar zice,,,, că e natural, am avut... multe experienţe în care am suferit... am fost dezamăgit sau în pericol, este neplăcut şi.. mi-ar plăcea să pot anticipa... că totul va fi bine.
13:29 K:Da.
13:32 B: La prima vedere ar părea că este chiar natural. Dar tu spui că nu acum... este ceva rău în asta.
13:39 K: Spunem că siguranţa psihologică nu există. Am stabilit ce înţelegem prin siguranţă.
13:47 S:Da.
13:47 K:Nu trebuie să tot reluăm asta.
13:49 S: Nu, cred că am înţeles.

B:Da, dar acum este clar.... că aceste speranţe sunt de fapt deşarte... asta ar trebuie să fie evident, nu?
13:56 S:Bună întrebare. Spui că... Krishnaji, el spune ... ceva interesant, de fapt spui.... că are sens să căutam siguranţa. Există aşa ceva?
14:09 K: La capăt este moartea, domnule.
14:12 B:Da.
14:15 K:Vrei să fii în siguranţă... pentru zece ani, cincizeci de ani... După, nu mai contează. Sau dacă da, atunci crezi în ceva. Că există Dumnezeu... şi vei sta la dreapta sa... sau orice altceva. Eu încerc să aflu... nu doar că nu există siguranţă psihologică permanentă,, adică psihologic vorbind mâine nu există.
14:45 B:N-am ajuns încă la asta.

K:Desigur.
14:49 B: Putem spune empiric... că ştim că speranţele legate de siguranţă sunt false... pentru că întâi spuneţi că există moartea şi apoi... că nu ne putem baza pe nimic material care se schimbă.
15:00 K:Totul este în flux.
15:02 B: De fapt totul este în mintea noastră... şi se schimbă permanent. Nu te poţi baza pe sentimente.. nu te poţi baza pe... un lucru de care te bucuri acum... pe faptul că eşti sănătos, pe bani.
15:16 K: Şi nici pe soţia ta, pe nimic.
15:20 S:Corect.

B: Asta este un fapt. Dar eu cred că vorbeşti de ceva mai profund.
15:24 K:Da.
15:26 B: Nu ne bazăm doar pe acea observaţie.
15:28 K: Nu, ar fi superficial.
15:31 S: Da, sunt atent.
15:36 K: Dacă de fapt nu există siguranţă... mâine, există oare-psihologic vorbind? Aşa dispare speranţa. Dacă nu există mâine , nu este nici speranţă .
16:00 B: Dar ce înţelegi prin mâine, acel mâine... în care lucrurile vor mai fi bine?
16:05 K:Bine, mai mare, succes, o mai bună înţelegere, mai multă...
16:12 B:Iubire.
16:13 K:...iubire şi restul.
16:18 S: E un pic prea repede pentru mine. Cred că am sărit peste ceva... pentru că vă aud spunând că nu există siguranţă.
16:33 K:Dar aşa este.

S:Aşa este. Dar pentru ca eu să recunosc, să spun... "Ştiu că nu există siguranţă."
16:43 K: De ce nu spui asta?
16:45 S: La asta ajung. De ce nu spun asta?
16:48 B: Înainte de toate este un fapt... ceva ce observăm, că nu... te poţi baza psihologic pe ceva?
16:57 S:Corect. Dar cred că aici există o acţiune. Krishnaji spune "de ce nu spui?" De ce nu spui că nu există siguranţă? De ce?
17:12 K: Pot? Îmi daţi voie? Realizaţi ce spunem despre siguranţă? Spunem "da" unei idei. Aşa este?
17:32 S: Spun ca este aşa dar apoi spun... continui să fac asta, continui.
17:37 K: Nu, nu. Ne întrebăm... când auziţi că nu există siguranţă.. asta este o idee abstractă? Sau un fapt real, ca masa... ca mâna sau acele flori?
17:57 S: Cred că mai degrabă devine o idee.

K:Asta şi este.
18:00 B: De ce ar trebui să devină o idee?

K:Chiar aşa. De ce?
18:03 S: Asta cred că este întrebarea, de ce devine o idee?
18:08 K:Este parte a pregătirii noastre?
18:11 S:Da. Parte a condiţionării mele.
18:13 K: Parte a unei piedici reale de a vedea cum sunt lucrurile.
18:19 S: Corect. Pentru că se mişcă. Aşa pare. Simţiţi asta?
18:27 B: Ca şi cum dacă vedeţi că nu există siguranţă... atunci sinele, pare... Mai întâi, saă stabilim că... există ceva aici.. care încearcă să se protejeze... pare ca aici este sinele . Vedeţi încotro ne îndreptăm?
18:49 K:Desigur.
18:50 B: Şi dacă sinele este acolo are nevoie de siguranţă... de aceea crează rezistenţă... nu acceptă acest fapt real şi pune în loc o idee. Dacă înţelegeţi ce spun, pare că... faptul că sinele este acolo... nu a fost negat. Aparent.
19:13 S:Corect. De ce nu? De ce s-a întâmplat asta? Ce s-a întâmplat?
19:20 K: Refuzi să vezi lucrurile aşa cum sunt? Şi dacă cineva refuză să vadă... este prost? Nu tu, cineva. A conştientiza că cineva este prost este deja-înţelegeţi?
19:39 S: Da, da. Este ca şi cum tu îmi spui mie... "Refuzi să accepţi... că eşti stupid!"- să spunem că este vorba de mine ... înseamnă că trebuie să fac ceva, aşa pare.

K:Nu.
19:52 S: Ceva mi se întâmplă.
19:54 K:Încă nu. Acţiunea vine prin percepţie... nu prin ideaţie.
20:03 S: Sunt bucuros că discuţi asta.
20:08 B: Pare că atâta vreme cât este vorba de sine... el trebuie să spună că este perfect, etern. Vedeţi asta?
20:15 K:Desigur.
20:18 S: Ce credeţi că este? De ce este atât de greu să spun.. La asta te refereai... când vorbeai despre distrugerea creaţiei?
20:26 K:Da.
20:27 S:Cu alte cuvinte, este ceva acolo... despre distrugere, ceva ce eu nu sunt.
20:31 K:Trebuie să distrugi acel lucru.
20:33 S: Trebuie să îl distrug. De ce îmi este atît de greu? Să distrug această nevoie de siguranţă, de ce nu o pot face?
20:42 K:Nu, nu. Nu vorbim despre cum poţi face asta. Vezi, tu intri deja... pe tărâmul acţiunii.
20:48 S: Asta cred că este crucial.
20:50 K:Dar eu nu. Spun să priveşti mai întâi. Şi din acea percepţie, actiunea este inevitabilă .
21:01 S:Da.Este crucial. Bine. Să vedem lipsa de siguranţă. Voi o vedeţi? Cu adevărat?
21:16 K:Ce ?
21:17 S:Lipsa de siguranţă.

K:Ah, nu. Dar tu vezi...
21:24 S:.. că nu există siguranţă.
21:26 K:Nu, că te agăţi de ceva.... o credinţă şi altele... care îţi dau siguranţă.

S:Ok.
21:39 K:Mă ataşez de casă. Mă simt în siguranţă. Gândesc, "casa mea, tatăl meu"... asta mă face mândru, simt că posed ceva... simt ceva fizic... şi de aici siguranţă psihologică.
22:00 S:Corect, şi un loc de unde începi.
22:02 K: Un început. Dar poate merg pe stradă şi sunt ucis... şi am pierdut totul. Poate apare un cutremur şi gata. Vedeţi asta?
22:26 S:Eu...
22:32 K: Mergi la un om sărac.. Va spune desigur... că nu are siguranţă, dar o doreşte. "Da-mi o slujba bună, bere şi muncă de făcut... şi o casă, o soţie bună, copii, asta este siguranţa mea."
22:54 S:Corect.
22:56 K:Şi când apare o grevă se simte pierdut. Dar are Sindicatul de partea lui.
23:02 S:Corect. Dar el se crede în siguranţă.
23:05 K:Siguranţă. Iar mişcarea siguranţei... este de domeniul psihologiei. Soţia mea, cred în Dumnezeu, sau nu. Dacă sunt un comunist bun ... va fi bine-vedeţi? Întregul. Vedeţi asta? Ştiţi, a privi sau percepţia acestui lucru... este o acţiune cu privire la siguranţă.
23:41 S: Pot vedea că este acţiunea totală.
23:44 K:Nu, este încă o idee.
23:46 S: Da, ai dreptate. Încep să văd asta.... această credinţă, întreaga structură... începe să fie singurul mod în care văd lumea. Încep să o vad pe ea, soţia, sau cum aceşti oameni... se potrivesc cu această structură.
24:18 K: Îi vezi pe toţi prin imaginea pe care o ai despre ei.
24:24 S:Corect. Şi prin funcţia lor.
24:26 B: Relaţia lor cu mine, da.

K:Da.
24:29 S:Corect. Asta este treaba lor.
24:33 K:Imaginea şi concluzia este siguranţa.
24:37 S:Corect.
24:39 B: Da dar de ce pare atât de real? Vedeţi, există....Văd asta ca pe un gând... un proces al gândului care ne conduce mereu.
24:52 K:Întrebi... De ce această imagine, concluzie, această... tot restul, devine fantastic de real?
25:01 B:Da. Pare că este atât de real... şi totul se referă la asta.
25:06 K: Mult mai real decât marmura, dealurile.
25:09 B: Decât totul, da.

S: Mai real decât orice.
25:11 K:De ce?
25:21 S: Cred că este greu de spus de ce... pare că....pentru ca îmi dă siguranţă.
25:30 K:Nu, nu, Am mers mai departe de atât.
25:32 B:Pentru că, presupunem abstract şi ca o idee... că putem vedea că nu oferă siguranţă... adică, îl privim abstract şi raţional.
25:42 S: Dar punem carul înaintea boilor.
25:44 B:Nu, spun că dacă ar fi vorba despre ceva material... care să ne dea o dovadă, am accepta deja.
25:52 S:Corect.
25:54 B: Dar cand e vorba de asta, nici o dovadă nu e suficientă.
25:57 S:corect. Nimic nu pare să funcţioneze.
25:59 B:Pentru că pare... Tu spui toate astea... dar eu mă confrunt cu realitatea solidă... eu şi siguranţa mea, care pare că neagă... există un fel de reacţie care spune parcă : poate aşa este... dar sincer, sunt doar vorbe. Eu sunt real. Vedeţi asta?
26:15 S: Dar este mai mult de atât. De ce are atâta putere? De ce are atâta importanţă?
26:24 B: Poate. Dar pare că singurul real sunt eu... şi asta este important.
26:34 S: Fără îndoială. Eu, eu, eu sunt important.
26:37 K:Şi asta este o idee.
26:39 B: Dar nu are...putem spune că este o idee abstractă. Întrebarea este, cum ajungem acolo?
26:46 K:Nu. Cred că o putem împărţi în.. sau trece prin ea, sau dincolo de ea... doar prin percepţie.
26:59 B:Da. Pentru că altfel orice gând este implicat în asta şi...
27:05 S: Pentru că voi trece prin asta... pentru că mă face să mă simt bine. Corect.
27:09 B: Problema este că tot ce am discutat... are forma unor idei. Poate sunt corecte... dar nu se vor separa.

S:Corect.
27:17 B:Pentru că asta domină întregul gând.
27:19 S:Corect. Am putea să ne întrebăm de ce suntem aici? Suntem aici pentru că....
27:23 K:Nu, domnule. Dacă eu simt.. că siguranţa mea stă într-o imagine... o fotografie, un simbol, o concluzie... un ideal, etc.nu aş trata-o ... ca pe o abstracţie şi aş distruge-o. Vedeţi, aşa este. Cred în ceva. Acum. Şi apoi spun de ce cred.
27:58 B: Ai făcut asta?
28:00 K:Nu, pentru că nu am credinţe. Nu am imagini... nu mai intru în jocuri din astea. Spun "dacă".

S:Corect.
28:10 K: Aş aduce lucrul abstract în realitatea percepută.
28:24 S: Să îmi văd credinţa, nu?

K:Să o văd.
28:27 S: Să îmi văd credinţa. Corect. Să mă "văd"în acţiune.
28:36 K:Da, puteţi spune şi aşa. Aşteptaţi un moment domnule. Să luăm un lucru simplu... Aveti o concluzie despre ceva anume? O concluzie, un concept?
28:47 S:Da.

K:Ei?
28:48 S: Da, cred că am.

K:Aşteptaţi un pic, Cum aţi ajuns la asta?

S:Păi, prin...
28:55 K:Alegeti un lucru simplu, nu complicat. Conceptul că sunt Englez.
29:05 B:Problema este că, probabil noi... nu simţim că suntem ataşaţi de aceste concepte.
29:09 K:Corect.
29:12 S: Să luăm ceva real pentru mine: faptul că sunt doctor.
29:19 K:Un concept.
29:19 S:Este un concept. Este o concluzie bazată pe pregătire... pe experienţă, pe plăcerea de a munci...
29:32 K: Şi înseamnă ce? Un doctor înseamnă, concluzia înseamnă.... că el este capabil de anumite activităţi.
29:39 S:Corect. OK. Să discutăm concret.
29:41 K:Concret. Să vedem.
29:43 S: Acum ştiu că există un fapt concret... că am făcut această pregătire... munca îmi oferă plăcere... primesc un feed-back... fac parte dintr-o comunitate. Cărţile scrise, hârtiile, poziţiile.
29:56 K: Mişcare, mişcare.
29:57 S:Corect. Toate astea. Asta este credinţa mea. Credinţa că sunt doctor se bazează pe concept. OK. Şi eu continui să acţionez astfel.
30:11 K: Da, domnule, se înţelege.

S:OK.
30:13 K: Prin urmare aveţi o concluzie. Ai un concept: că eşti doctor.
30:18 S:Corect.
30:19 K: Pentru că se bazează pe cunoaştere, experienţă, activitate zilnică.
30:23 S:Corect, corect.

K: Plăcerea şi restul.
30:25 S:Corect.

K: Şi ce este real în asta? Ce este adevărat în asta? Real?

S:Ce vrei să spui?
30:34 K:Actual, de fapt.
30:37 S: Bună întrebare. Ce este de fapt?
30:40 K:Nu, stai, este simplu. Ce este de fapt acolo? Pregătirea ta.
30:43 S:Corect.
30:45 K: Cunoaşterea ta. Modul în care acţionezi zilnic. Asta este tot. Restul este o concluzie.
30:53 B: Care rest?
30:55 K: Restul: sunt mai bun decât altcineva.
31:00 B: Sau lucrul ăsta mă va ţine ocupat în mod benefic.
31:05 K: Nu voi fi singur.

S:Corect. Înţeleg ce se întâmplă... cu "X" pentru că am această cunoaştere.
31:11 K: Da, Şi?
31:13 B: Asta pe de o parte.

K: Desigur, este mai mult.
31:16 S: Da, să continuăm. Vreau să aud ce...
31:19 B: Dar nu este acolo şi o teamă că dacă nu am asta... atunci va fi foarte rău.
31:28 S:Corect. Ok.

B: Şi acea frică pare să iasă...
31:33 K: Desigur. Şi dacă pacienţii nu apar?
31:37 B: Nu sunt bani.

K:Frica.
31:39 S: Nu există activitate.

K: Singurătate. Înapoi.
31:43 S: Înapoi. Corect.

K: Deci, să fii ocupat.
31:47 S: Să fii ocupat făcând asta, lucrezi la concept. Ok?
31:52 K:Să fii ocupat.

S:Corect. Este foarte important! Realizaţi cât de important este pentru oameni, pentru toţi... oamenii, să fie ocupaţi?

K:Desigur.
32:04 S: Înţelegeţi sensul?

K:Desigur.
32:07 S: Cât de important este pentru oameni să fie ocupaţi. Îi pot vedea fugind pe aici.
32:13 K: O casnică este ocupată.

B:Exact.
32:18 K: Înlăturaţi ocupaţia iar ea spune, vă rog...
32:21 B:...ce voi face de acum?
32:22 S: Avem acest fapt. De vreme ce am pus... echipament electric în case... femeile au înebunit.... nu mai au ce face cu timpul lor.
32:30 K:Dar, nu. Rezultatul este că îşi neglijează copiii. Să nu vorbim despre asta!
32:36 S: (râde) Corect. Ok. Să continuăm. Avem acum acest fapt...ocupat.
32:41 K: Ocupat. Acum... Este aceasta ocupaţie o abstracţie sau un fapt real?
32:51 S:Un fapt real.

K:Care?
32:53 S: Actual. Sunt ocupat.

K:Nu.
33:02 B: Ce este?
33:08 K: Eşti ocupat.
33:10 S:Da.

K:Zilnic.
33:11 S:Zilnic.
33:15 B: Ce înţelegi prin ocupat? Vezi...
33:18 S: Ce vrei să spui?
33:20 B: Că fac totul de fapt . Asta este clar. Ca şi doctor văd pacienţi.
33:25 S: Îţi faci treaba.
33:27 B: Îmi fac treaba, îmi primesc recompensa, etc. Pentru mine "ocupat"... are un sens psihologic,e mai mult decât atât.. că mintea mea este implicată armonios în acel lucru Am văzut odată la TV ceva... o femeie care era foarte tulburată... iar encefalografia arăta... că atunci când era ocupată să adune cifre... encefalograful mergea încet. S-a oprit din calcule şi a luat-o de la capăt. Trebuia să facă ceva... şi aşa creierul lucra corect.
34:03 K: Şi asta înseamnă?
34:05 S:Continuă.

B:Ce înseamnă?
34:08 K: Un proces mecanic.

S:Corect.
34:13 B: Ca Şi cum creierul este neliniştit... dacă nu are o ocupaţie...
34:17 K:Una constantă....

B:..ceva.
34:22 K: Şi te-ai redus pe tine la stadiul de maşină.
34:26 S: Nu mai spune! (Râsete) Nu, nu este drept. Dar este adevărat. Simt că este mecanic...

K:Raspunsurile.
34:38 S: Da, angajamente.

K:Desigur.
34:41 B: Dar de ce creierul.. este de nestăpânit cand nu este ocupat?
34:45 S:Corect.
34:48 B: Creierul face asta când nu este ocupat. Pare a fi o experienţă comună.
34:53 K: Pentru că dacă face ceva se simte în siguranţă.
34:56 B:Există o ordine.

K:Ordine.
34:58 S: Exista automat o ordine dacă există o ocupaţie.
34:59 K: Ordine mecanică.
35:01 B: Noi simţim siguranţa ca pe ceva real... asta înseamnă ca vrem ordine.Corect?
35:04 K:Da!

B: Vrem ordine în creier. Vrem să putem face proiecţii în viitor, mereu.
35:11 K:Corect.

S:Corect. Ai spune că poţi obţine asta prin ordine mecanică?
35:15 B: Dar aşa devenim nemulţumiţi de asta, tu spui... "M-am îmbolnăvit, m-am săturat, mi-e sila de această viaţă mecanică... vreau ceva mai interesant".
35:22 K: Şi aici apare guru! (Râde)
35:25 B: Şi lucrurile o iau razna iar. Ordinea mecanică nu va aduce satisfacţie... pentru că funcţionează pentru scrut timp.
35:31 S: Mi se pare că ne scapă ceva. Spui că noi alergăm de la un lucru la altul. Caut satisfacţie şi apoi nu îmi mai place.
35:41 B: Caut puţină ordine şi asta este bine. Şi cred că meseria mea de doctor îmi oferă asta.
35:48 S:Da.
35:50 B: Dar după un timp încep să simt că este... prea repetitivă, mă plictisesc.
35:54 S: Ok. Dar să presupunem că nu se întâmplă asta. Să presupunem că unii oameni sunt mulţumiţi de această ordine.
35:59 B: Nu chiar. Devin stupizi.
36:01 K:Da. Mecanici; atât de mecanici încât ei nu... ..şi dacă opreşti mecanismul... creierul o ia razna.

S:Corect.
36:08 S: Deci ei simt că devin stupizi şi ar vrea... ceva distracţie... sau ceva mai interesant şi atractiv. Şi aici este o contradicţie... un conflict şi o confuzie... în toată situaţia. Să luăm două femei care ar putea avea mereu... totul corect făcând cateva calcule... dar nu poţi face asta la nesfârşit!(râsete). Adică trebuie să se oprească odată... din a face calcule matematice.

S:Corect.
36:41 B: Iar creierul ei o ia din nou razna.
36:43 K: El intreabă ce îl tulbură pe el. Simte că nu a atins subiectul. Ce îl tulbură pe el?
36:53 S: Ai dreptate.

K: Ce te tulbură?
36:56 S: Este sentimentul că oamenii vor spune că...
37:01 K:Nu, ce spui tu.

S: Aş spune, să zicem... Pot avea aceasta ordine, mecanică, pot.
37:09 K:Da, poţi.
37:10 S: Să mă ocup de ceva care îmi place.
37:13 K: Continuă.Mai departe.
37:14 S: Pot face asta. Pot face ce îmi place... şi devine plictisitor să zicem sau repetitiv... dar apoi voi găsi aspecte noi. Şi voi face mai mult... pentru că asta îmi place. Îmi dă satisfacţie. Asa că fac mai mult decât atât. Este ca o acumulare.
37:34 K: Nu, tu te muţi de la un mecanism la altul... te plictiseţti şi te duci la alt mecanism... te plictiseşti şi de el şi tot aşa. Şi numeşti asta viaţă!

S:Corect.Asta este! Asta numesc eu viaţă.
37:49 B: Dar chiar daca accept toate astea.. mă conving că pot continua... pentru că pot anticipa mereu viitorul... altfel nu as putea-o face.Vedeţi? Voi fi prea bătrân pentru job... sau voi aş eşua. Voi pierde slujba... Cu alte cuvnte, există încă o nesiguranţă în acea ordine.
38:09 K:În esenţă este dezordine mecanică.
38:17 S: Dar pare a fi ordine.

K:Ordine. Acum , staţi puţin. Vedeti asta? Sau este doar o abstractizare? Pentru că ştiţi, ideea... aşa cum vă spune DL.Bohm, ideea înseamnă "observaţie"... rădăcina înseamnă observaţie. Vedeţi?
38:58 S:Da, văd. Simt că eu... Cred că văd.. .Oh, nu.Văd. Ce văd este..văd.. o mişcare care face asta... la fel ca în teoria lui Piaget... există asimilare, acomodare... şi apoi văd ce nu se potriveste... şi continui. Apoi iar asimilare... şi acomodare şi continuare. Psihologul francez Paiget, descrie acest lucru ca normativele creierului uman.
39:36 K:Da.

S: Ştii asta.
39:40 K:Nu trebuie să îl citesc pe Piaget să observ asta.
39:43 B:Ideea este că.... Eşti atras în asta pentru că... te sperie instabilitatea creierului? Ceea ce ar insemna să fii ocupat cu asta. Şi asta înseamnă că este dezordine. Dacă faci ceva.... pentru că vrei să fugi de instabilitatea.... creierului, asta este deja dezordine.
40:05 S:Da, da.
40:06 B: Cu alte cuvinte, asta abia ar masca dezordinea.
40:09 S:Da. Atunci tu sugerezi că asta este.. dezordinea naturală a creierului. Sugerezi cumva o dezordine naturală?
40:16 B: Nu, eu spun: creierul pare a fi in dezordine. Pare a fi un fapt. Corect? Că un creier dacă nu este ocupat... apare dezordinea.
40:25 S: Fara mecanică ajungem la asta. Asta este ce ştim, în afară de mecanică.
40:29 K: Aşa că se teme de asta.
40:31 B: Pai, este periculos pentru că persoana simte că... dacă continuă aşa, cine ştie ce se va întâmpla.
40:36 K:Evident că este periculos.
40:38 B: Adică aş putea face lucruri nebuneşti.
40:41 K: Da. Ca toţi nevroticii, ştiţi...toate cele.
40:45 B: Simt că pericolul major vine din interior.
40:49 K:Absolut. Acum, când îl vezi, îl observi... există acţiune, care nu este fragmentată.
41:08 B: Cineva poate simţi că nu ştie... dacă această dezordine va lua sfarsit.... că se poate opri, că religia... dumnezeu va avea grijă de asta sau ceva... şi atunci va avea siguranţă.

K:Tocmai.
41:23 B: Că Dumnezeu îţi va da binecuvantarea eternă.
41:28 S: Tu nu simţi că... nu simţi că poţi depinde de ceva anume.
41:32 B: Nimic nu poate controla acea dezordine. Acesta pare a fi... că nu există ceva care să controleze acea dezordine. Poţi lua pastile sau să faci lucruri... dar este mereu acolo pe fundal.
41:44 S:Corect.

K:Tocmai.
41:47 B: Nu ştiu dacă am putea spune, o întrebare ar fi... de ce există această dezordine? Dacă ar face parte din structura.. creierului, ar fi ceva propriu omului.. atunci nu ar exista cale de ieşire.
42:00 K: Nu, domnule. Cred că dezordinea apare... mai întăi când au loc procese mecanice. Aşa creierul se simte în siguranţă... şi când acestea... sunt deranjate, devine nesigur.
42:21 S: Şi începe iar.
42:23 K:Iar şi iar şi iar.
42:25 S: Nu rămâne în nesiguranţă.
42:27 K:Nu, nu. Cănd percepe că acest proces este încă mecanic... şi prin urmare este dezordine.
42:39 B: Întrebarea este: de ce este prins creierul în acest mecanism? Cu alte cuvinte, pare că în acea situaţie... creierul este prins în acest proces mecanic.
42:47 K: Pentru că este cel mai sigur mod de a trăi.
42:50 B: Pare aşa. Dar de fapt este foarte...
42:53 K:Nu pare. Pentru moment aşa este.
42:55 B:Pentru moment, d ar pe termen lung nu.
42:57 K:Ah, pe termen lung...
42:58 S: Spui că suntem legaţi de timp...
43:04 K: Suntem condiţionaţi să fim astfel prin tradiţie.. educaţie, cultura în care trăim... să operăm mecanic.

S: Alegem calea uşoară.
43:16 K: Calea uşoară.
43:18 B: Dar este cumva o greşeală să spui... de exemplu la început... că modul mecanic ne arată cum să fim în siguranţă... şi la început... creierul face o greşeală şi spune "Asa este mai sigur"... dar la un moment dat nu mai este capabil... să vadă că a făcut o greşeală... şi o menţine. La inceput o poţi numi.. să zicem greşeală inocentă... "Pare mai sigur asta şi voi face aşa". Dar după un timp... realizezi că nu este sigur... dar creierul respinge asta.
43:52 S: Ne-am putea întreba dacă nu este... vorba despre ceva legat de copilărie. Când mama simte... că plânge copilul şi îi dă să sugă... îl învaţă... să tacă şi să aleagă calea mai uşoară.
44:09 K:Săracul copil.(râde) Asta fac doar mamele care nu vor copii... când îi fac să tacă.
44:18 B: Cred că este parte a condiţionării care explică... cum se propagă. Dar nu explică însă... de ce nu vede creierul în acel moment că este greşit.
44:32 S: De ce nu vede la un moment dat asta?
44:36 B: Adică el continuă cu acest proces mecanic... în loc să vadă că este greşit.
44:41 K: Tu întrebi, de ce nu vede că acest... proces mecanic este de fapt dezordine.
44:48 B: Este dezordine şi este periculoasă.
44:50 K:Periculoasă.
44:51 B:Este o totală deziluzie. Această siguranţă este iluzorie.
44:56 S: Dar de ce nu există un feed-back? Altfel spus... Fac ceva şi rezultatul este greşit. La un moment dat trebuie să realizez asta. De exemplu: am văzut că viaţa mea este mecanică.
45:10 K: Acum, stai. Vezi?

S:Dar nu văd.
45:13 K:Stai.De ce este mecanică?
45:20 S:Este pentru că merge... aşa, este acţiune şi reacţiune.
45:28 K:De ce este mecanică?
45:32 S:Este repetitivă.
45:33 K: Da şi asta înseamnă mecanică.

S:Înseamnă mecanică. Vreau să fie uşoară. Si asta este mecanic. Vreau să fie uşor. Simt că asta îmi oferă multă siguranţă, să fie mecanică. Am o graniţă.Ştiu că este ca atunci când spui că am o casă.. o viaţă mecanică, care îmi oferă siguranţă... este mecanică pentru că este repetitivă.
46:02 K: Dar nu mi-ai răspuns la întrebare.
46:04 S: Ştiu că nu! Este mecanică. Nu îmi dau seama care este întrebarea. Este de ce...
46:13 K:...a devenit mecanică.

S: De ce a devenit aşa?
46:16 B: De ce rămâne aşa?
46:18 K: De ce devine şi rămâne aşa?
46:21 S: Cred că am început cu rămâne mecanică.
46:27 K: Ah, nu, nu eşti... Dacă o urmezi. De ce rămâne mecanică?
46:33 S:Nu văd că este aşa.
46:37 K: De ce am acceptat acest mod mecanic de viaţă?
46:46 S: Nu ştiu dacă pot răspunde la asta. Ideea este că aş vedea nesiguranţa.
46:53 K:Nu, uite. Nu ai fi oare speriat dacă nu ar fi...
46:58 S: Aş vedea incertitudinea.
47:00 K:Nu, nu. Dacă procesul mecanic... al vieţii cuiva s-ar opri brusc... nu ar fi speriat?

S:Ba da.
47:09 B: Nu ar exista un potenţial pericol?
47:12 K:Desigur că da. Pericolul ca lucrurile să..
47:16 B:...se destrame.

K:..în bucăţi.
47:21 S: Este mai mult de atât.

K:Stai! Află, hai.
47:24 S: Nu este doar faptul că există un potenţial... pericol care m-ar speria. Este ca şi cum acele lucruri ajung să aibă... un efect teribil.
47:35 K: Nu.Uite. Daca ar fi ordine totală... ai fi in siguranţă? Nu-i aşa? Ordine totală.

S:Corect.
47:55 K:Creierul vrea ordine totală.

S:Corect.
47:58 K:Altfel nu poate funcţiona bine. Prin urmare acceptă macanicismul.. şi speră ca asta să nu conducă la dezastru.
48:09 S:Corect.
48:10 K: Sperând să găsească ordine.
48:12 B: Ai putea spune că... poate la început creierul acceptă asta... pur şi simplu nu ştie... că acest mecaniscism aduce dezordine... şi ajunge acolo din inocenţă?
48:22 K:Da.
48:23 B:Dar mai târziu...

K:Este prins în capcană.
48:25 B: Este prins în capcană. Şi mentine cumva, această dezordine... nu vrea să iasă din ea.
48:31 K: Pentru că îi este teamă de o dezordine şi mai mare.
48:33 B: Da. Spune... "Tot ce am creat se poate face bucăţi". Altfel spus.. nu sunt în aceeaşi situaţie... ca prima dată când am intrat în capcană pentru că... acum am creat o structură mai mare. Şi cred că ea se va face bucăţi.
48:46 S:Corect. Am auzit pe cineva... -aproape am sărit de pe scaun... am auzi cum un bărbat spunea altuia... unui coleg, îi zicea... "Am publicat a treispezecea carte", Şi o spunea aşa, simplu! (Râsete) Spunea disperat asta.
49:02 K:Nu domnule, eu vreau să spun.. creierul are nevoie de această ordine.. altfel nu poate funcţiona. El găseşte ordinea în procesul mecanic... pentru că este pregătit din copilărie... să facă ce i se spune, etc. Există o condiţionare... de a trăi o viaţă mecanică.
49:26 S:Corect.
49:28 B: La fel şi o frică indusă de a renunţa... la acest mecanism.
49:31 K: Desigur.
49:32 B: Adica omul se gândeşte că fără asta... totul se face bucăţi în special creierul.
49:39 K: Creierul, da. Şi aşa renunţă... la acest mecanicism şi se alatură comunităţilor... care sunt şi ele mecanice.
49:51 S:Corect.
49:54 K: Asta înseamna că, creierul are nevoie de ordine. Şi o găseşte pe cale mecanică. Acum, eu văd, vedeţi... cum modul mecanic de viaţă conduce la dezordine? Asta este tradiţia. Daca trăiesc doar în trecut care este foarte ordonat... cred ca este aşa, ce are loc? Sunt deja mort ... şi nu mai văd altceva.

S: Mă repet mereu.
50:54 K:Aşa că te rog să nu îmi tulburi tradiţia. Comuniştii spun asta... şi Catolicii-vedeţi? Acelaşi lucru! Şi fiecare fiinţă umană... spune "Te rog, am găsit ceva... care îmi oferă ordine:o credinţă, o speranţă, asta sau aia... lasă-mă în pace".

S:Corect.
51:16 K: Dar viaţa nu îi lasă în pace. Asa că se sperie... şi îşi instalează alt obicei mecanic. Vedeţi acum imaginea întreagă? Prin urmare o acţiune instantanee... sparge toate aste şi apare ordinea. Creierul care spune "în sfârşit am ordine... care este de nezdruncinat."
51:58 B: Cred că nu rezultă din cele spuse de tine... că se va întâmpla asta.

K: Desigur.
52:02 B:Cu alte cuvinte tu spui asta.
52:04 K:Eu spun.
52:06 B: Dar nu pare urmarea logică.
52:10 K: Este aşa dacă cercetezi mai mult.
52:12 B:Dacă facem asta. Putem ajunge la un punct... în care asta urmează?
52:18 K: Cred că putem explora asta... dacă percepi siguranţa mecanică... pe care creierul a dezvoltat-o, cultivat-o şi de care s-a ataşat.
52:33 S: Vreau să îţi împărtăşesc ceva... pe masură ce vorbeai eu... văd asta cam aşa... ai răbdare cu mine! Văd aşa... Văd mecanicismul. Corect? Şi vaăd că văd... şi mi-au trecut prin minte... o serie de schimburi... dintre oameni. Şi modul în care vorbesc.. cum vorbesc cu ei la petrecere... la un coctail, este vorba despre ce s-a petrecut înainte.
53:09 K:Tocmai.
53:10 S: Ei îţi spun cine sunt ei... referindu-se la trecut.
53:15 K: Ce vor fi.

S: Ce vor fi. Acel tip despre care am vorbit, care spunea... "Am scos a treisprezecea carte"... a spus-o aşa. Este foarte important... că am aflata asta. Şi văd această structură elaborată. Acel om şi-a băgat în cap că... voi gândi ceva anume despre el... şi apoi va merge... la universitatea sa şi va fi aşa. El va trăi mereu aşa iar întreaga sa structura este elaborată.
53:41 K: Tu faci asta?
53:56 S: Când ai încetat să-ţi baţi soţia? (râsete) Desigur că fac. Chiar acum! Văd... chiar acum structura... toate astea, eu sunt!
54:11 K: Dar ştii că noi am spus ieri... că acţiunea fragmentată este mecanică.
54:19 S:Corect. Este acolo Krishnaji. Este acolo, aşa suntem noi.
54:24 K: De aceea acţiunea politică nu poate rezolva vreo problemă... problemele umane, sau oamenii de ştiintă, ca pe un fragment.
54:36 S:Realizezi ce spui? Să vedem un pic că înseamnă asta. Aşa este. Asa este viaţa!
54:42 K:Coect.
54:43 S: Corect? Aşa stau lucrurile. Ani şi ani de zile.
54:48 K: Şi de ce nu schimbi?
54:54 S:Corect. Dar aşa stau lucrurile. Trăim în termenii structurilor noastre. În termenii istoriei noastre. În termenii mecanicii noastre. În termenii formei noastre. Aşa trăim!
55:06 K: Aşa cum am spus în Ojai... când trecutul întâlneşte prezentul... şi se opreşte acolo ceva diferit se întâmplă.
55:21 S:Da. Dar nu se întâmplă prea des ca ele sa se întâlnească.
55:27 K:Dar asta se întâmplă acum!
55:29 S: Acum vine, chiar acum. Vedem asta acum.
55:34 K: Şi te poţi opri acolo?

S:Trebuie să vedem în întregime.
55:38 K:Nu. Faptul, simplul fapt. Trecutul întâlneşte prezentul. Asta este un fapt.
55:48 B: Cum are loc asta? Să discutăm.
55:51 K:Mai avem patru minute.
55:52 S: De ce spui trecutul întâlneşte prezentul? Acum mai avem două minute!(râsete)
56:06 B: Când trecutul întâlneşte prezentul eu cred că se opreşte... trecutul este activ în prezent prin viitor. Când trecutul întâlneşte prezentul atunci trecutul nu mai acţionează. Şi asta înseamnă că... gândul nu mai acţionează şi apare ordinea.
56:35 S: Crezi că trecutul întâlneşte prezentul.. sau invers?
56:39 K:Nu. Cum m-ai întâlnit pe mine?

S: În prezent.
56:45 K:Nu. Cum m-ai întâlnit pe mine? Cu toate amintirile, imaginile... reputaţia, cuvintele, fotografiile, simbolurile, toate astea... care reprezinta trecutul au condus la intalnirea noastră.
57:02 S:Corect. Am venit cu un sentiment de încredere...
57:05 K:Nu,nu Trecutul întâlneşte prezentul.
57:11 B: Spui cumva că trecutul...

S:Corect, continuă.
57:15 B: Că trecutul ar trebui să înceteze să întâlnească prezentul?
57:17 S:Nu, el nu spune asta. Nu poti spune asta!
57:20 K:Eu spun ceva, are dreptate....
57:22 S: (Râde) Ştiu dar lasă-l să spună.
57:25 K: Încerc să spun că trecutul întâlneşte presentul.
57:29 S:Şi apoi?
57:30 K: Trecutul se poate opri aici? Să nu înainteze.
57:34 S: Poate? Este asta întrebarea corecta? Ce înseamnă trecutul întâlneşte prezentul? Care este acţiunea?
57:44 K: Te întâlnesc intr-o fotografie.

S:De ce m-aş opri?
57:49 K:O să-şi arăt. Te intalnesc cu trecutul, cu amintirile... dar poate tu, te-ai schimbat între timp. Asa că de fapt nu te întâlnesc niciodată. Te întâlnesc cu trecutul

S:Corect. Este un fapt.
58:09 K:Este un fapt. Dacă nu ar exista mişcarea continuă...
58:16 S:Dar există.

K:Desigur. Dar eu spun ca asta este dezordine. Nu te pot întâlni atunci.
58:24 S:Corect. Şi cum ştiu asta?
58:29 K: Ştiu doar, nu ştiu asta. Stiu că... atunci când trecutul întâlneşte prezentul şi asta continuă... este unul din factorii... mişcării timpului, graniţei, fricii, etc. Când trecutul întâlneşte prezentul şi spune da... sunt total conştient de asta... total conştient de această miscare, atunci se opreşte. Şi atunci te întâlnesc ca pentru... prima dată, este ceva proaspăt... este ca o floare care înfloreşte.
59:18 S:Da.
59:24 K:Cred...-o să continuaăm mâine. Nu am ajuns încă... la rădăcina acestor... la rădăcina, la cauza sau rădăcina... acestor perturbări, acestei harababuri... travaliu, anxietăţi-vedeţi?
59:50 B: De ce trebuie creierul să se afle în această dezordine sălbatecă?
59:53 K:Ştiu, sălbatecă. Tu, care eşti doctor, analist şi restul... trebuie să pui întrebarea fundamentală- de ce? De ce trăiesc oamenii astfel?
1:00:09 S:Corect. De ce? Întreb asta tot timpul. De ce sunt oamenii bolnavi?
1:00:18 K:Timpul.

B:Corect (Râsete)