Krishnamurti Subtitles

Mă pot schimba fundamental?

Brockwood Park - 18 May 1976

The Transformation of Man 3



0:10 K: Reluăm de unde am rămas?
 
0:16 Ne întrebăm....
 
0:19 de ce trăiesc oamenii astfel?
 
0:25 S: Care este rădăcina?
 
0:27 K: Haosul, confuzia...
 
0:32 regretul din spate,
conflictul, violenţa...
  
0:39 şi atâţia oameni care oferă diferite...
 
0:44 căi de rezolvare a problemei...
 
0:49 guru din Asia....
 
0:54 şi preoţii din toată lumea...
 
0:56 cărţile, ştirile...
 
0:58 toată lumea oferă o
soluţie nouă , o metodă...
  
1:02 un mod nou de rezolvare a problemelor.
 
1:05 Şi sunt sigur că asta durează
de milioane de ani.
  
1:09 "Faci asta şi va fi ok.
 
1:11 Fă asta şi totul va fi bine."
 
1:12 Dar pare că nimic nu funcţionează....
 
1:17 pentru a-l face pe om să fie fericit,
să trăiască în ordine, ...
  
1:20 inteligent, să scape de...
 
1:24 haotica activitate în care se află.
 
1:29 De ce oamenii"educaţi"...
 
1:36 care au tot felul de cunoştiinţe
în domeniul ştiinţelor...
  
1:40 biologie, sociologie.....
 
1:42 totul este accesibil acum fiinţei umane.
 
1:47 De ce trăiesc oamenii aşa,
în această mizerie?
  
1:56 Unii sunt conştienţi, unii...
 
1:58 inconştienţi, unii spun...
 
2:01 "Este ok...
 
2:02 durează o perioadă şi apoi murim.
 
2:05 Este o afacere bună şi nu contează."
 
2:09 De ce? Care este...
 
2:15 De ce?
 
2:21 S: Eu spun că fac asta
pentru că le oferă...
  
2:25 regretul, tumultul....
 
2:29 problemele le conferă siguranţă.
 
2:35 B: Nu aş...
K: Asta nu...
  
2:38 B: Nu spun asta, ci că oamenii s-au obişnuit.
 
2:41 Le lipsesc lucrurile cu care
s-au obişnuit dar...
  
2:44 pe de altă parte se
obişnuiesc şi le lipseşte...
  
2:48 atunci când nu există.
 
2:50 Dar nu asta mă preocupă
cel mai mult...
  
2:52 ci cum a început totul.
 
2:54 S: Care ar fi principalul motiv?
 
2:56 K:Despre asta discutăm.
 
2:58 B: Cred că orice s-ar
întâmpla te obişnuieşti
  
3:00 şi la un moment dat îţi lipsesc ...
 
3:01 tocmai pentru că
te-ai obişnuit....
  
3:03 ...dar asta nu explică
de ce se întâmplă.
  
3:05 K: Citeam zilele trecute...
 
3:07 ce spunea un scriitor,
că istoric vorbind...
  
3:10 de 5000 de ani, istoric vorbind...
 
3:13 au fost cam 5000 de războaie...
 
3:17 au murit mii de oameni, milioane....
 
3:20 au murit, femeile au plâns
-mă urmăriţi?
  
3:22 întregul...şi totuşi continuăm.
 
3:26 S:Corect. Am constatat asta
 
3:29 la un moment dat lucram şi...
 
3:32 cineva mi-a spus că vrea...
 
3:35 să meargă să lupte în Vietnam
pentru că altfel...
  
3:39 ar fi stat toată noaptea prin baruri.
 
3:42 K: Ştiu, dar nu este ăsta
motivul. De ce?
  
3:46 S: Nu este, este ceva de
care se agaţă...
  
3:49 ne agăţăm de conflict
şi regrete.
  
3:53 K: Şi ne place?
S: Nu este vorba despre asta;
  
3:57 ci mai degrabă de ceea
ce nu ne place.
  
4:00 Este ca un fel de busolă,
un fel de...
  
4:04 " Dacă ştiu care este conflictul,
ştiu unde mă aflu."
  
4:08 K: Nu. Oare am devenit
toţi nevrotici?
  
4:11 S:Da. Totul este nevrotic.
 
4:16 K: Tu spui asta?
 
4:20 S: Da. Întreaga societate
este nevrozată.
  
4:25 K: Şi asta înseamnă că toată
lumea este aşa?
  
4:30 S:Aşa cred. Asta zicem
tot timpul..
  
4:34 Societatea este bolnavă ?
Şi dacă spui asta...
  
4:38 cum judeci, care sunt valorile...
 
4:40 folosite în comparaţie?
 
4:42 K: Adică tu, tu eşti nevrotic.
 
4:44 S:Corect.
 
4:46 K: Deci când te confrunţi cu asta...
 
4:51 că oamenii trăiesc astfel...
 
4:55 şi au acceptat asta milenii la rând...
 
5:00 că au existat salvatori...
 
5:02 guru, învăţători, au fost...
 
5:05 mă urmăriţi?- şi totul
continuă. Şi tu spui...
  
5:11 că suntem pe jumătate
nebuni, demenţi...
  
5:19 de la cap la coadă, corupţi...
 
5:22 şi te întreb totuşi, de ce?
 
5:27 S: De ce facem asta?
 
5:29 K: De ce?
B: De ce ne-am ieşit din minţi?
  
5:30 S: De ce continuăm.
Suntem nebuni?
  
5:33 Trăiesc asta cu copiiI mei.
 
5:34 Le spun :"Este o societate bolnavă.
 
5:37 Stau 50 de ore pe săptămână
în faţa televizorului.
  
5:39 Asta este "viaţa" lor.
Iar copiiI mei râd de mine...
  
5:43 şi prietenii lor la fel.
 
5:45 K:Ştiu, dar dincolo
de asta, de ce?
  
5:48 S: De ce? Fără asta ce se întâmplă?
 
5:52 K: Nu, nu asta. Întâi motivul.
 
5:54 S: Aşa ne-am obişnuit.
 
5:56 B: Ei bine eu cred că este
un efect secundar.
  
5:59 Am spus dimineaţă, că am ajuns
să depindem de asta..
  
6:03 să ne ţinem ocupaţi etc...
 
6:05 iar Vietnamul pare o scăpare...
 
6:07 de plcitiseala barului,
sau altceva...
  
6:10 dar asta în plan secund.
 
6:12 K: Şi când mă duc să lupt
în Vietnam, sau în război...
  
6:17 nu mai am responsabilitate.
 
6:20 O transfer altuia-generalului.
 
6:22 S: Corect.
 
6:23 B: În trecut oamenii credeau...
 
6:25 că războiul este ceva glorios.
 
6:27 Când a izbucnit războiul
în Anglia erau toţi...
  
6:29 extaziaţi.
K: Corect.
  
6:31 B: Nu ştiau că este acolo.
 
6:33 K: Sunt toţi uniţi.
 
6:39 De ce?
S:De ce?
  
6:47 K: Oare am început
pe calea greşită?
  
6:56 S: Pe de o parte.
 
6:58 K: Speciile nu se ucid între ele...
 
7:03 animalele...
 
7:05 dar noi facem asta.
 
7:09 S: Corect.
 
7:11 K: Privesc situaţia plină de
oroare şi mizerie...
  
7:19 şi simt asta acut pentru că....
 
7:21 atunci când călătoresc...
 
7:22 văd că are loc acest fenomen,,,
 
7:26 -în India, America, aici, oriunde...
 
7:29 şi mă întreb de ce trăiesc
aşa oamenii...
  
7:32 acceptă aceste lucruri...
 
7:36 citesc istoria şi nu-urmăriţi?
 
7:39 şi lucrurile sunt la vedere.
 
7:42 Au devenit cinici. Totul este acolo.
 
7:45 S:Da, au devenit cinici.
 
7:47 B: Pe de o parte nimeni nu crede
că se poate face ceva.
  
7:50 K:Asta este.
S:Asta este.
  
7:52 K: Oare pentru că noi simţim asta?
 
7:56 S: Cu siguranţă.
B: Asta este poveste veche.
  
7:58 Oamenii spun că asta
este natura umană.
  
8:00 K: Că nu se poate schimba.
 
8:01 B: Da, nu este nimic nou.
 
8:03 K: Nu este nou.
 
8:05 S: Este adevărat, oamenii
simt-sau noi simţim...
  
8:09 să nu vorbim de alţii- noi simţim...
 
8:11 aşa cum am spus dimineaţă...
 
8:13 că aşa stau lucrurile, aşa trăim.
 
8:15 K: Ştiu, dar ce de nu schimbi asta?
 
8:20 S: De ce nu ne schimbăm?
 
8:27 K: Îţi vezi copilu că se uită la
TV 50 de ore săptămânal....
  
8:31 fiul că pleacă în Vietnam...
 
8:35 este ucis, mutilat,
orbit-pentru ce?
  
8:41 S:Corect.
 
8:43 K:Scuze!
 
8:49 Au existat pacifişti şi cei care
îndeamnă la război.
  
8:54 B: Mulţi au spus "nu acceptăm
că natura umană
  
8:57 este aşa, vom încerca să
o schimbam; dar nu a mers.
  
9:00 Mulţi au făcut asta, nu?
Comuniştii au încercat...
  
9:04 socialiştii şi alţii.
 
9:07 K: Utopicii.
 
9:08 B: Utopicii şi...atât de
multe experienţe rele...
  
9:12 şi toate au concluzionat:
natura umană nu se schimbă.
  
9:14 K:Schimbă.
 
9:16 S: Ştiţi, Freud când a apărut ,
a făcut nişte studii;
  
9:19 a spus că psihanaliza nu
schimbă oamenii.
  
9:22 Ci doar îi studiază.
 
9:25 K: Nu mă interesează. Nu
trebuie să îl citesc pe Freud...
  
9:29 sau Jung sau alţii, văd asta.
 
9:32 S: Corect.Să spunem...e bine.
 
9:37 Ştim asta. Ştim asta despre oameni....
 
9:40 şi mai ştim că de fapt
 
9:43 nu încearcă.
K: Ce îi împiedică?
  
9:46 S: Asta este întrebarea.
Este altceva.
  
9:49 B: Oamenii au încercat să
schimbe asta dar...
  
9:51 S: Ok. Să spunem că nu vor să schimbe.
 
9:54 K: Merg în ashramuri, merg la...
 
9:56 încearcă schimbarea în multe feluri.
 
9:59 Dar în esenţă rămân la fel.
 
10:01 B: Cred că oamenii nu pot afla...
 
10:04 cum să schimbe natura umană.
 
10:05 K:Asta să fie?
 
10:06 B: Păi orice metode au încercat
ele sunt în întregime...
  
10:10 S: Asta este tot? Sau faptul că cea ce ...
 
10:13 vor să schimbe este parte a procesului?
 
10:16 K: Asta spune el.
S: Nu, el...
  
10:18 B: Păi, nu, le spun pe amândouă.
În primul rând...
  
10:22 orice au încercat oamenii...
 
10:24 nu s-a bazat pe înţelegerea...
 
10:26 corecta înţelegere a naturii umane.
 
10:28 S: Este deci ghidată
de procesul în sine.
  
10:30 De incorectitudine.
 
10:32 B: Da, de exemplu Marxiştii care spun...
 
10:34 că natura umană poate fi îmbunătăţită ...
 
10:36 doar cand economic....
 
10:38 şi politic se schimbă structurile .
 
10:40 K:Transformă.
B:Dar atunci...
  
10:42 K: Au încercat să schimbe dar
natura umană a rămas la fel.
  
10:44 B: Nu o pot schimba pentru
că natura umană este
  
10:46 în aşa fel încât nu se poate asta.
 
10:49 K: Au avut o clasă socială...
 
10:50 au pornit de la zero fără
războaie, ştiţi voi..
  
10:53 S: Dar folosesc un mod mecanic...
 
10:55 pentru a face o schimbare mecanică.
 
10:57 K: Uite, tu de exemplu, îmi pare
rău că te iau de exemplu...
  
11:02 dacă nu te superi; fii tu victima!
 
11:04 S: O să fiu victima!
O să fiu subiectul!
  
11:06 K:De ce nu te schimbi?
 
11:09 S: Păi, eu...
K:Nu, fără explicaţii.
  
11:15 S: Păi simt că...
 
11:24 senzaţia imediată este că...
 
11:27 există încă, există....
 
11:32 cred, trebuie să spun că este...
 
11:34 o falsă siguranţă, fragmentare...
 
11:40 plăcerea imediată dată
de fragmentare;
  
11:44 adică mişcarea fragmentării.
 
11:47 Asa nu se schimbă.
 
11:50 Nu văd întregul.
 
11:54 K: Te referi la acţiunea politică...
 
12:01 religioasă, socială, toate separate..
 
12:07 care se luptă una
împotriva celeilalte;
  
12:12 şi asta suntem noi.
S:Corect.
  
12:15 K: Asta spui?
S: Da, asta.
  
12:18 Ne ţine ceva, avem aceste...
 
12:24 plăceri şi greşeli imediate,
frustrări din aceste...
  
12:29 K: Există ceva mai profund.
 
12:32 S: Ceva mai mult. Dar mă gândesc,
de ce nu mă schimb?
  
12:41 Ce mă opreşte să văd totul?
Nu ştiu.
  
12:46 Am senzaţia că...
 
12:49 ajung la ceva.
 
12:54 Ţin ca ceva să nu se schimbe.
 
12:56 K:Nu. Oare entitatea care
vrea să se schimbe...
  
13:04 vede tiparul schimbăriii...
 
13:09 şi acesta este mereu acelaşi...
 
13:11 dar cu altă haină?
 
13:14 Mă înţelegeţi?
 
13:16 S: Poţi reformula?
 
13:19 K: Vreau să mă shimb.
Şi planific ce anume....
  
13:25 cum să fac schimbarea.
 
13:29 Proiectantul este mereu acelaţi.
S:Corect.
  
13:36 K: Se schimbă doar tiparul .
 
13:38 S: Corect. Da. Ştiu ce vreau.
 
13:43 K: Nu- tiparul se schimbă dar eu
cel care vreau să schimb..
  
13:49 creez tiparul schimbării.
S: Da, corect.
  
13:52 K: Eu sunt cel vechi şi
tiparele sunt noi...
  
13:56 dar vechiul câştigă mereu.
 
13:58 S: Corect.
 
14:01 B: Dar când eu fac asta nu
simt că sunt cel vechi...
  
14:04 K:Desigur.
 
14:05 B: Simt că sunt cel nou...
 
14:06 S: "A o idee nouă..."
 
14:09 B: Dar nu simt că sunt
implicat în treaba veche...
  
14:11 pe care vreau să o schimb.
 
14:13 K: Chiar acum, dupa cină spuneai...
 
14:15 Kabala este un sistem nou.
 
14:18 B:Da.
 
14:19 K: Dacă studiezi asta, te transformi.
 
14:22 S:Corect.
 
14:23 K: S-a mai spus asta de
100 de milioane de ori.
  
14:26 "Faci asta şi te vei schimba."
 
14:28 Ei încearcă dar centrul este acelaşi.
 
14:32 B: Dar fiecare persoană care face asta....
 
14:34 simte că nu s-a mai întâmplat înainte.
 
14:36 K:Da.
 
14:38 Experienţa datorată acelei
cărţi este diferită....
  
14:43 dar cel care experimentează este acelaşi.
 
14:46 S: Acelaşi lucru vechi, desigur.
 
14:50 K: Cred că asta este una dintre rădăcini.
 
14:53 S:Da, da.
 
14:54 B: Este ca o scamatorie în care lucrul...
 
14:58 cu pricina este pus într-un fel...
 
15:01 care dă senzaţia că se
va schimba ceva.
  
15:04 Vedeţi, este o amăgire.
 
15:08 K:Eu ma amăgesc mereu spunând...
 
15:12 "O să schimb asta, o să
devin aia" şi dacă nu...
  
15:15 etc.
 
15:20 Asta este?
S: Începem să ajungem acolo....
  
15:24 K:Nu, nu. Uită-te la tine
şi spune "Asta este?"
  
15:29 Ai citit în hindu...
 
15:31 stai un pic.
-Hindu, sau altă carte.
  
15:34 S:Corect.
 
15:35 K: Şi spui "Da, cât de
adevărat este asta...
  
15:38 o sa trăiesc aşa."
 
15:40 Dar "eu-l" care va trăi aşa...
 
15:42 este cel vechi.
 
15:44 S:Corect. Dar am...
Am ajuns aici...
  
15:52 Cred că în toate sistemele,
de exemplu de terapie...
  
15:55 cu pacienţii, aceştia vor spune...
 
15:58 că doctorul este cel ...
 
16:00 care îi va ajuta.Şi apoi...
 
16:01 ei văd că acel doctor este...
 
16:03 K:...ca tine.
 
16:05 S:..ca tine sau nu îl va ajuta, atunci..
 
16:07 se presupune că ei se fac bine,
 
16:10 că vor fi bine...
 
16:11 dar ei de fapt nu au atins...
 
16:13 problema centrală care este...
 
16:15 "Credeam că cineva mă poate ajuta."
 
16:18 Aşa că ei merg la altcineva...
 
16:20 se îndreaptă către altă teorie.
 
16:23 K:Alt guru...
 
16:24 S:Alt guru, alt lucru...
 
16:26 fie că este un guru al minţii..
 
16:27 K: Azi a fost aici un bărbat...
 
16:30 care a vorbit despre un guru nou...
 
16:32 sau unul bătrân-acelaşi lucru.
 
16:39 S: Ajungi la aceeaşi concluzie...
 
16:42 faptul că la rădăcină este această credinţă...
 
16:45 că cineva te poate ajuta .
 
16:47 K:Nu, nu.
 
16:49 Rădăcina este aceeaşi
şi noi tăiem crengile.
  
16:55 B: Cred că nu vedem rădăcina...
 
16:58 pentru că este în locul...
 
16:59 celui care se presupune că vede.
 
17:01 K:Da.
 
17:03 S: Spune altfel.
 
17:05 B: Este ca un truc. Nu vedem rădăcina...
 
17:08 pentru că aceasta este
 
17:12 acolo unde cineva se uită să o vadă.
 
17:14 Nu ştiu dacă înţelegi....
 
17:16 K:Da. Rădăcina spune
"Mă uit după rădăcină".
  
17:20 B: Ca omul care spune:
"Mă uit după ochelari..."
  
17:23 şi îi are la ochi!
S: Sau ca în povestea Sufi...
  
17:26 "Îmi caut cheia..."
 
17:27 aceea despre "Îmi caut
cheia aici..."
  
17:30 Ştiţi povestea?
 
17:31 Un om merge...
 
17:33 şi se târăşte pe sub...
 
17:35 un felinar şi îşi caută...
 
17:37 şi altcineva vine şi spune:
"Ce faci aici?"
  
17:40 "Îmi caut cheile".
-Aici le-ai pierdut?"...
  
17:42 "Nu, dincolo....
 
17:43 dar aici e mai multă
lumină"(Râsete)
  
17:48 B: Aruncăm lumina în altă parte.
 
17:53 K:Da, domnilor. Dacă vreau
să mă schimb...
  
17:58 pentru că nu mai vreau
să trăiesc aşa...
  
18:02 nu vreau să mai urmez pe nimeni...
 
18:04 pentru că toţi sunt cam la fel.
 
18:09 Şi nu accept nici o autoritate
în acest plan.
  
18:12 S:Da.
 
18:15 K: Autoritatea apare doar
când sunt confuz.
  
18:18 K: Cand sunt în dezordine.
S:Corect.
  
18:21 K: Întreb deci:oare mă pot
schimba din rădăcină?
  
18:29 B: Să fim atenţi pentru că spui "Eu"...
 
18:32 şi este o confuzie de limbaj..
 
18:34 pentru că a spune "Eu"...
 
18:36 K: Confuzie în limbaj.
 
18:38 B: E dificil pentru că spui
"Eu o să mă schimb.."
  
18:42 Nu este clar ce întţleg prin "Eu".
K: "Eu-l" este rădăcina.
  
18:45 B: Dacă "Eu-l" este rădăcina
cum "mă" pot schimba?
  
18:47 K: Asta este problema.
 
18:49 B: Limbajul este confuz
pentru că tu spui...
  
18:51 "Trebuie să mă schimb din
rădăcină" dar eu sunt rădăcina.
  
18:55 K:Da.
B:Şi ce-o să se întâmple?
  
18:58 S: Da, ce se va întâmpla?
 
19:00 K:Nu. Cum să nu fiu eu-eu?
 
19:05 S:Asta este întrebarea.
B:Dar ce vrei să spui?
  
19:11 S: Cum să nu mai fiu eu-eu.
Să reluăm un pic.
  
19:17 Ai spus că nu accepţi nici o autoritate.
 
19:22 K:Cine este autoritatea mea? Cine?
 
19:27 Toţi mi-au spus "Fă asta, fă aia...
 
19:30 sau ailaltă. Citeşte cartea asta
şi te vei schimba.
  
19:32 Urmează sistemul şi te vei schimba.
 
19:35 Daca te identifici cu Dumnezeu
te vei schimba".
  
19:39 Dar răman exact la fel ca inainte....
 
19:43 în regret, în mizerie...
 
19:45 în confuzie, căutând ajutor...
 
19:49 caut ajutorul care mi se
potriveşte cel mai bine.
  
19:53 S:Ne putem opri un pic?
Ce ai spune...
  
19:55 am zis câte ceva despre psihiatrie...
 
19:58 şi aş vrea să spun ceva direct.
 
20:00 Există o teorie....
 
20:02 şi guru o au, nu vorbesc
despre asta, dar o au...
  
20:06 şi se găseşte în
psihiatrie, este teoria...
  
20:10 că dacă mergi alături de autoritate...
 
20:12 spre locul unde văd adicţia
faţă de aceasta...
  
20:16 atunci mă eliberez de ea.
Ştii asta?
  
20:19 K:Da, comuniştii spun...
 
20:22 "Libertatea vine după o
disciplină bună.
  
20:24 Iar disciplina este ce îţi spun eu."
 
20:27 B: Da, la capătul ei este...
 
20:29 dictatura proletariatului.
 
20:31 S: Corect.Cu alte cuvinte....
 
20:33 trecând peste mine,
îmi descopăr eroarea.
  
20:38 Ce spui despre asta?
 
20:41 B:Dar nu este evident?
 
20:43 S: Corect. Este evident că...
 
20:46 Fac acelaşi lucru şi văd...
 
20:48 eşecul acestei autorităţi...
dar este o teză aici...
  
20:53 că dacă văd specificul
autorităţii mele...
  
20:58 văd în rădăcină întregul.
 
21:01 B: Dar trebuie să urmezi
autoritatea pentru a o vedea?
  
21:05 Este o întrebare.
 
21:07 Trebuie să te amăgeşti singur...
 
21:09 pentru a înţelege propria
amăgire ? (Râsete)
  
21:18 K:Da domnule.
 
21:20 Este posibil ca fiinţa umană...
 
21:24 să se schimbe din rădăcină?
 
21:33 S-a încercat în diferite moduri
-Zen- ştiţi?
  
21:38 10 moduri de a schimba un om...
 
21:44 recompensa, pedeapsa, promisiunea.
 
21:49 Nu s-a schimbat nimic, nu s-a
întâmplat nimic miraculos.
  
21:54 Şi este o schimbare miraculoasă.
 
21:57 S: Ar fi, da.
 
22:00 K: Este. Toţi promit, fă aia,
asta sau altceva.
  
22:05 S:Corect.
 
22:07 K: Şi eu, noi venim şi spunem
" Uite, eu nu vreau să...
  
22:12 accept nici o autoritate".
S:Corect.
  
22:16 K:Pentru că i-ai amăgit pe toţi.
Toate autorităţile au făcut asta.
  
22:22 S:Autoritatea.
K:...în sine este dezordine.
  
22:26 S:Corect.
 
22:28 K: Ea există pentru că fiinţele
umane sunt în dezordine.
  
22:32 Dezordinea le-a creat, nu
claritatea, compasiunea...
  
22:38 nu altceva.
 
22:41 Dezordinea le-a creat.
 
22:44 De ce să le urmez?
 
22:46 Deşi ele promit, fă asta,
fii disciplinat...
  
22:49 calea asta te conduce la libertate.
 
22:52 Resping toate astea.
 
22:55 Inteligent, pentru că văd.
 
22:59 Nu este o respingere arţăgoasă...
 
23:03 este o respingere rezonabilă
şi sănătoasă.
  
23:09 Cum fac deci?
 
23:20 Am de trăit 50 de ani.
 
23:24 Nu cunosc viitorul, poate...
 
23:26 îl voi şti, dar am de trăit
50 de ani buni.
  
23:31 Care este acţiunea corectă?
 
23:36 S: Pentru a trăi cum trebuie?
 
23:40 K: Asta este. Să fii sănătos!
S:Sa fii sanatos.
  
23:44 K:Nu nevrotic.
 
23:53 Cine îmi va spune asta?
Comuniştii? Marx?Lenin?
  
23:58 Mao?Papa? Sau preotul?Cine?
 
24:05 Nici ei nu acţioneză corect.
 
24:12 S: Există un grup de oameni...
 
24:14 care nu spun asta, ei zic...
 
24:16 un grup de oameni care spun...
 
24:20 "Vezi cum mă urmezi...
 
24:23 dacă mă urmezi, tendinţa
ta de a ma urma...
  
24:27 K:Da, da.
B: Înţeleg asta.
  
24:29 S: Auto amagirea.
 
24:31 Să vezi prin propria ta amăgire...
 
24:34 B:Ăsta e un truc imposibil...
 
24:35 pentru că dacă zici "Vino după
mine şi amăgeşte-te"...
  
24:38 atunci din start te amăgeşti
şi nu vezi.
  
24:41 S: Da, dar teza este că...
 
24:44 daca te dezamăgeşti
singur îţi vei vedea...
  
24:46 propria tendinţă de a te dezămagi..
 
24:48 pe care nu o vezi.
 
24:49 B: Dar asta trebuie să fie
autoritatea pentru că...
  
24:50 nu are sens să spui asta...
 
24:52 dacă mă dezamăgesc o să
văd propria dezamăgire.
  
24:56 Ideea cu auto amăgirea este....
 
24:58 dacă o fac corect...
 
25:00 nu ştiu ce fac.
S:Corect.
  
25:02 B: Şi cum îmi garantezi că văd...
 
25:05 că mă amăgesc prin propria amăgire ?
 
25:07 S:Pentru că îţi voi arăta prin...
 
25:10 nu voi participa;
 
25:11 eu o să fiu aici şi tu
te vei amăgi singur...
  
25:14 şi vei vedea autoritatea în acţiune...
 
25:17 modul în care ai
nevoie de autoritate.
  
25:18 K: Vorbeşti de
terapia de grup...
  
25:20 S:Da, vorbesc despre un
fel de psihoterapie.
  
25:23 B: De ce trebuie să trec prin asta
ca să îmi văd propria amăgire?
  
25:27 Vezi, nu este clar.
 
25:29 S:Nu, nu este, Dar este
singura cale-adică...
  
25:32 ai o nevoie urgentă.
 
25:35 Ai nevoie disperataă de mine.
K: Nu am nevoie de tine!
  
25:37 S: Nu, dar el are.
 
25:40 K: E fundamental greşit.
 
25:42 B: Accept autoritatea. Corect.?
 
25:45 S: Da, este fundamental...Corect.
 
25:46 El greşeşte fundamental.
Aici el...
  
25:49 greşeşte fundamental!
K: Spune-i asta!
  
25:51 S: Gresşeşti fundamental.
Nu m-a auzit.
  
25:54 K:Nu. Nu îl lăsa să
apeleze la tine.
  
26:01 S:Adica să nu dau
curs absurdităţii lui.
  
26:05 K:Nu te pot ajuta.
S:Nu te pot ajuta.
  
26:08 K:Pentru că sunt ca tine.
B: O să-mi mut taraba în altă parte!
  
26:11 S: Se va duce în alta parte.
 
26:13 K:Daca toţi spun
"Nu te pot ajuta"...
  
26:17 trebuie să faci asta singur,
să te priveşti...
  
26:19 şi atunci totul începe să acţioneze.
 
26:22 S:Corect. Dar nu
funcţionează aşa.
  
26:26 Sunt mulţi care vor dori...
 
26:27 să îl amăgească pentru câţiva dolari.
 
26:29 K:Ştim ca sunt nevrotici.
 
26:32 Iată un om care spune
"Sunt nevrotic...
  
26:34 nu mă voi duce la un nevrotic...
 
26:38 să devin sănătos."Ştiu.
Deci ce face el?
  
26:47 Nu acceptă autoritatea....
 
26:54 pentru că am creat ...
 
26:56 autoritatea din dezordinea mea.
 
26:59 B: Da, este speranţa că
cineva ştie ce să facă.
  
27:02 K:Da
 
27:03 B: Pentru că acest haos este prea
mult pentru mine şi presupun...
  
27:06 că îmi poate spune altcineva ce să fac.
 
27:09 Dar asta datorită confuziei.
Adică...
  
27:12 S:Da, dezordinea
crează autoritate.
  
27:15 B: Autoritate, da.
 
27:16 K: Desigur. În şcoală spun...
 
27:19 "Dacă te porţi corespunzător
nu există autoritate."
  
27:24 Comportamentul agreat...
 
27:27 punctualitate, corectitudine,
asta, aia. Dacă respectaţi asta...
  
27:33 nu există autoritate.
 
27:37 S: Da, văd asta.
Este un punct cheie,
  
27:41 dezordinea crează
nevoia de autoritate.
  
27:45 K: Uite ce s-a întâmplat
în India.
  
27:47 Musolini este un exemplu perfect.
 
27:49 Trenurile circulă bine (râsete)
 
27:51 B:De fapt nu crează
nevoia de autoritate.
  
27:53 Oamenii au impresia...
 
27:56 că au nevoie de autoritate
pentru a corecta dezordinea...
  
27:58 cam aşa pare, mai exact.
K:Corect.
  
28:00 B:Autoritate, ei nu au nevoie de ea...
 
28:02 pentru că este distructivă.
 
28:04 S:Corect, corect.
 
28:08 K: Hai să începem de aici.
 
28:13 Resping astea pentru că sunt sănătos.
 
28:18 Respingând autoritatea
am devenit aşa.
  
28:23 Încep să devin sănătos.
 
28:26 K: Eu spun: ştiu că sunt nevrotic,
un alt om spune...
  
28:32 ştiu şi acum ce facem?
 
28:35 Cum să acţionez corect în viaţă?
 
28:39 Pot să fac asta fiind nevrotic?
 
28:44 Nu pot.
 
28:46 Aşa că nu întreb care este acţiunea
corectă. O să spun acum...
  
28:49 pot să îmi eliberez
mintea, mintea..
  
28:53 să nu mai fiu nevrotic.Este posibil?
 
29:00 Nu mă duc la Ierusalim,
nu vreau-vedeţi?
  
29:04 la Roma, nu mă duc la nici un
 
29:08 doctor nou din Park Avenue-la nimeni.
S:Corect.
  
29:16 K: Pentru că acum sunt foarte serios.
 
29:18 Foarte serios, pentru că este
vorba de viaţa mea.
  
29:21 S:Corect.
 
29:22 B: Dar trebuie să fii atât de serios...
 
29:24 apoi spui că în ciuda imensei
dorinte de a scăpa...
  
29:27 K: Nu voi fi.
 
29:29 B: Nu vei fi. Dar eu spun...
 
29:30 că cineva va simţi în acel moment...
 
29:32 va exista o imensă presiune
de a scăpa...
  
29:35 spunând că este prea mult.
K: Nu domnule. Vedeţi, se întâmplă...
  
29:40 S: De fapt nu se întâmplă asta.
B:De ce?
  
29:42 K: Când resping autoritatea
am mai multă energie.
  
29:45 S: O imensă energie.
 
29:46 B: Da, dacă respingi autoritatea.
 
29:48 K:Pentru că acum sunt
concentrat să găsesc.
  
29:51 S:Corect. Asta se întâmplă...
 
29:53 K: Nu mă uit la altcineva...
 
29:55 S:Cu alte cuvinte,
atunci trebuie să....
  
29:57 fiu foarte deschis la
"ce este"-asta-i tot.
  
30:03 K:Ce voi face?
 
30:05 S: Când sunt atent la
"ce este?"
  
30:07 K:Nu deschis. Aici este o fiinţă umană,
prinsă în toată această...
  
30:13 ce vom face?
 
30:16 Fără autoritate;
 
30:18 ştie că disciplina socială
este imorală.Corect?
  
30:29 S: Atunci alerta asta intensă este...
 
30:32 K:Nu, spune-mi. Spune-mi-eşti doctor...
 
30:35 spune-mi ce să fac. Te resping.
 
30:38 S:Corect.
 
30:40 K: Pentru că nu eşti doctorul
meu, nici autoritatea mea.
  
30:43 S:Corect.
 
30:44 K: Nu poţi să-mi spui ce să
fac pentru că eşti confuz.
  
30:48 S:Corect.
 
30:49 K: Si nu ai nici un drept sa-mi spui ce sa fac.
 
30:51 S:Corect.
 
30:54 K: Eu vin la tine ca prieten şi spun...
 
30:57 "Hai să aflăm. Pentru că suntem
amândoi serioşi."
  
31:00 S:Corect.
K:Să vedem acum....
  
31:02 S: Putem lucra împreună....
 
31:05 K:Nu, nu, fii atent. Nu lucrăm împreună.
 
31:09 S: Nu veţi lucra împreună?
 
31:11 K: Nu. Cercetăm amândoi.
 
31:13 S:Cercetăm amândoi. Ok,
atunci o să o numim...
  
31:16 K:Nu,nu. A lucra împreună înseamnă
că vom coopera.
  
31:20 S:Corect.
 
31:22 K: Eu nu cooperez, spun că
eşti ca mine.
  
31:26 La ce să cooperez?
 
31:29 S: Nu vrei să participi la cercetare?
 
31:31 K:Nu. Pentru că eşti ca mine.
S:Corect.
  
31:36 K:Confuz, mizerabil, nefericit,
nevrotic.Scuze!
  
31:40 S:Corect, corect.
 
31:42 K: Aşa că spun "Cum putem
coopera?"
  
31:45 Doar în nevrotismul nostru.
 
31:48 S:Corect. Adică vom ajunge
de fapt să...
  
31:51 ne decepţionăm.
Şi ce o să facem?
  
31:56 K: Putem oare cerceta împreună?
 
31:59 S: Interesantă întrebare.
Putem?
  
32:02 Cum putem face asta dacă
suntem nevrotici?
  
32:05 K: Nu. Eu spun "Uite..
 
32:07 eu o să văd mai întâi în
ce sens sunt nevrotic."
  
32:13 S: Ok. Bine.
Să vedem.
  
32:16 K: Da, să vedem.
 
32:19 În ce fel sunt nevrotic?
O fiinţă umană...
  
32:24 care vine din New York, Tokyo...
 
32:27 Delhi, Moscova sau altă ţară.
 
32:30 Spune "Ştiu că sunt nevrotic...
 
32:34 aşa este şi societatea, conducătorii...
 
32:39 eu şi lumea suntem una."
 
32:42 Aşa că nu mă pot uita la nimeni.
 
32:46 Vedeţi ce înseamnă asta,
ce efect are?
  
32:49 S: Te aşează drept în faţă.
 
32:54 K: Îţi dă un sentiment
de integritate.
  
32:59 S:Corect. Mingea este la tine
acum fugi cu ea.
  
33:12 K:Acum, pot eu -"Eu ca fiinţă umană...
 
33:15 pot să mă uit la lucrurile
mele nevrotice?
  
33:18 Este posibil să îmi văd
nevrotismul?
  
33:23 Ce este acesta?
 
33:25 Ce mă face nevrotic? Toate
lucrurile astea din mine...
  
33:32 în sensul în care acest "eu"...
 
33:35 a adunat tot ce înseamnă "eu".
 
33:42 Se poate elibera conştiinţa
mea de ele?
  
33:46 S: Conştiinţa ta este asta.
 
33:51 K:Desigur.
B: Doar asta?
  
33:54 K: Mă limitez pentru
moment la asta.
  
33:57 S: Asta este conştiinţa
mea. Aceasta...
  
34:03 creştere a fragmentării...
 
34:08 gândul este nevrotismul meu.
Ce voi face cu asta...
  
34:14 ce voi face aici, de unde
o să iau aceste...
  
34:16 sau ce voi face acolo...
 
34:19 sau cum voi -acest "eu" este...
 
34:21 alcătuit prin creşterea acestor
fragmente.Corect?
  
34:26 K:Desigur. Dar apare de asemenea...
 
34:29 o întrebare, sunteţi atenţi?
 
34:32 Poate oare constiinţa omului
-care a apărut acum 5
  
34:39 sau 10 milioane de ani...
 
34:43 împreună cu toate lucrurile
care există acolo...
  
34:46 de generaţii ...
 
34:50 de la început până acum...
 
34:53 ne întrebăm dacă totul este nevrotic...
 
34:58 totul este o colecţie de fragmente;
 
35:04 le putem studia pe rând?
 
35:11 Putem studia întregul?
 
35:16 S:Da. Nu este clar dacă putem asta.
 
35:22 Cum putem face asta?
 
35:24 B: Pare o problemă de limbaj,
pentru că tu spui..
  
35:28 dacă eşti ceva, cum poţi
privi acel lucru?
  
35:33 K: O să-ţi arăt imediat.
 
35:35 B: Cred că este dificil.
 
35:39 K: A face-ştiu.
Este verbal, ştii...
  
35:42 cuvintele sunt greşite.
B:Cuvintele sunt greşite.
  
35:45 S:Pentru că sunt create de
acest sistem...
  
35:48 B: Deci nu ar trebuie să luăm
cuvintele ad literam.
  
35:50 K: Prea ...desigur.
 
35:52 B: Putem folosi cuvintele
în multe feluri.
  
35:54 S:Corect. Bun punct de vedere...
 
35:56 K:Nu- cuvântul nu este lucrul.
 
35:58 S:Corect. Nu este asta,
dar arată către...
  
36:01 ceva mai mare.
 
36:03 K:Nu. Cuvantul nu este lucrul.
 
36:05 Poate un lucrul mare sau mic...
 
36:08 dar cuvântul nu este asta.
S: Nu este asta.
  
36:10 B: Dar noi folosim cuvinte şi
întrebarea este cum putem..
  
36:13 să le înţelegem. Ele sunt
un fel de cheie..
  
36:16 K:...un impediment şi atât.
 
36:18 B:....o idee despre subiectul nostru...
 
36:20 Mi se pare că problema este ...
 
36:23 modul în care le interpretăm...
 
36:24 le ataşăm o semnificaţie fixă,
ca de exemplu...
  
36:28 K:....asta este un scaun.
 
36:29 B:....ăsta chiar este un scaun.
Aşa este conştiinţa mea.
  
36:32 Sunt nevroza, de aceea sensul este fix.
 
36:38 K: Se mişcă, sunt subtile...
sunt mai mult...
  
36:41 B:Se mişcă şi se schimbă
şi de aceea nu pot spune...
  
36:43 exact că sunt sau nu nevroza.
 
36:46 K:Este în flux constant.
 
36:48 S: Dar el spune mai mult de atât...
 
36:50 că fiecare lucrul cercetat...
 
36:56 adică modul în care folosim
cuvintele ca lucruri...
  
37:00 reprezintă mişcarea a
ceea ce noi cercetăm.
  
37:04 Asta este conştiinţa.
 
37:06 K: Asta este. Vrei să repeţi?
 
37:09 S:Da. Că fiecare act al
cuvântului văzut...
  
37:13 de către conştiinţă ca lucru...
 
37:16 acea mişcare este cea
care trebuie cercetată.
  
37:21 K:Desigur că da.
B:Da.
  
37:23 K: Acum, o poţi privi fără cuvinte?
 
37:30 Este asta posibil?
 
37:34 Cuvântul nu este lucrul.
Cuvântul este gând.
  
37:41 Iar ca fiinţă umană realizez...
 
37:44 că sunt nevrotic, în sensul că
 
37:49 eu cred, trăiesc prin
concluzii, amintiri...
  
37:55 şi toate sunt procese nevrotice.
 
37:58 În cuvinte, imagini şi realitate. Cred!
 
38:05 S: Aşa trăieşti.
 
38:08 K: Credinţa mea este foarte
reală, poate este iluzorie...
  
38:12 -toate credinţele sunt...
 
38:14 dar pentru că eu cred cu tărie
în ele pentru mine sunt reale .
  
38:18 S:Corect. Sunt foarte reale pentru tine.
 
38:22 K: Foarte. Pot deci să privesc natura...
 
38:28 credinţei, cum apare-să o privesc?
 
38:32 S: Să mă uit cum trăiesc în lumea...
 
38:35 în care sunt prizonierul credinţei...
 
38:38 că un cuvânt este un lucru.
Priviţi mişcarea.
  
38:41 K:Nu detalia.Înţeleg.
Priveşte doar...
  
38:43 Ai o credinţă, nu-i aşa?
S:Oh, da.
  
38:46 K: Acum priveşte-o.Poţi?
 
38:51 S: Văd, azi dimineata spuneam...
 
38:54 credinţa este doctor-cuvânt, lucru.
 
38:57 K:Nu intra în detalii.
 
38:58 Poţi privi faptul că ai o credinţă?
 
39:08 Oricare este ea, dumnezeu...
 
39:11 Statul este cea mai
importantă sau alta.
  
39:13 S:Corect.
 
39:14 K:Marx este noul Dumnezeu sau Mao etc.
 
39:23 S:Dar eu cred că este adevărat.
 
39:26 K:Nu, nu. Poţi privi acea credinţă?
 
39:32 S: Ca pe o credinţă nu ca pe un fapt.
 
39:36 K:Ah, nu. Este realitate când crezi în ea.
 
39:42 Dacă mergi la un Catolic,
Hindus sau Marxist...
  
39:44 S:Corect. Dar cum să o privesc
dacă eu cred în ea?
  
39:48 Adică să mă uit la ea.
Spun că acolo este Dumnezeu!
  
39:51 K:Corect.
 
39:53 S:Îmi spui să îmi privesc,
credinţa în Dumnezeu.
  
39:58 K:De ce crezi? Cine te-a rugat
să faci asta?
  
40:01 Care este necesitatea lui Dumnezeu?
 
40:04 Te întreb eu ca ateu.
 
40:06 S: Ştiu că e acolo. Dumnezeu e
acolo pentru mine, dacă eu cred.
  
40:09 K: Atunci ai încetat să te întrebi.
 
40:12 Te-ai blocat.Ai închis uşa.
 
40:14 S:Corect. Cum ajungem...
 
40:18 să avem aceste credinţe.
 
40:22 K:Întreabă-l.
B:Ce?
  
40:23 K: Ai incercat de100 de ori să arăţi...
 
40:26 cuiva care are o credinţă puternică...
 
40:29 iar el spune "Despre ce vorbeşti?
Asta este realitatea."
  
40:32 B:Da. Aţa ajung cuvintele
să devină realitate.
  
40:37 Putem cerceta asta?
 
40:38 S: Cum facem asta? Suntem
supra încărcaţi cu aceste
  
40:41 credinţe inconştiente pe care
nu le cercetăm cu adevărat...
  
40:44 ca de exemplu credinţa în "eu".
 
40:48 K:El intreabă altceva.
 
40:51 B: Cum ajunge cuvântul realitate...
 
40:56 K:De ce devin cuvintele realitate?
 
40:59 B: Întrebarea profundă ar
fi cum setează mintea..
  
41:02 simţul realităţii..
 
41:04 Dacă privesc lucrurile pot crede...
 
41:07 că sunt reale, cateodată
din greseală că sunt iluzie...
  
41:11 dar cand este vorba despre...
 
41:13 chiar si cu obiectele,
poţi spune un cuvânt...
  
41:15 şi ele par reale.
 
41:19 De aceea, într-un fel...
 
41:21 cuvintele setează în creier
construcţia realităţii.
  
41:27 Şi apoi totul se referă
la acea construcţie.
  
41:29 S:Şi cum cercetez asta?
 
41:32 K: Ce a creat realitatea?
 
41:42 Ai putea spune ca tot ce a creat gândul
 
41:46 este realitate, cu excepţia naturii?
 
41:51 B: Gandul nu a creat natura.
K:Sigur că nu.
  
41:53 B:Dar am vrut să spun...
 
41:54 Am putea spune că gândul
poate descrie natura.
  
41:57 K:Poate face asta prin poezie şi restul.
 
42:00 B:Şi o poate măsura.
 
42:02 K:Prin imaginaţie şi restul.
 
42:08 Putem spune că gândul...
 
42:11 orice construcţie a sa este realitate?
 
42:14 Scaunul, masa...
 
42:17 aceste lumini electrice;
 
42:21 Gândul nu a creat natura,
dar o poate descrie.
  
42:24 B: Şi poate emite teorii despre ea.
 
42:26 K: Teorii şi altele.
 
42:29 Şi iluzia că a creat o realitate.
 
42:35 S:Corect.
 
42:37 B: Dar la un moment dat....
 
42:40 această construcţie a realităţii
are rostul său...
  
42:43 pentru că eu simt că masa este reală..
 
42:46 deşi creierul a creat-o, este OK.
 
42:50 Dar uneori construim realităţi
care nu există.
  
42:55 Putem vedea asta în umbre noaptea...
 
42:59 realităţi construite care nu există.
 
43:00 K:Frica, că acolo este un om.
 
43:02 B:Da. Şi sunt posibile ş
i alte trucuri şi iluzii...
  
43:06 prin conjurări etc.
 
43:09 Dar când mergem mai departe
şi spunem asta mental...
  
43:12 construim o realitate psihologică...
 
43:14 K: De aici vine.
 
43:16 B:...care pare intens de reală,
foarte puternică.
  
43:20 Dar mi se pare că întrebarea este...
 
43:22 cum face gândul să creeze acea stare...
 
43:25 a realităţii, să construiască realitatea?
 
43:29 K: Ce face gândul, cum face
să creeze realitatea?
  
43:35 S:Da. Ca atunci când vorbesti cu
cineva care crede în Dumnezeu...
  
43:40 şi îţi spune că este real...
 
43:43 aia chiar se întâmplă,
nu este o construcţie.
  
43:46 Şi dacă vorbeşti cu cineva
care crede în sine...
  
43:50 eu am făcut asta şi tu ai vorbit...
 
43:52 cu psihoterapeuţi, ei spun
că sinele este real....
  
43:57 că există, este un lucru.
 
44:00 Un om, un psihoterapeut i-a spus
 
44:02 lui Krishnaji: "Ştim că există ego "...
 
44:06 "Avem o teorie-există."
 
44:08 B: Nu este doar asta, cred că
oamenii au simţit realitatea sa...
  
44:13 ideea este că iluzia se
construieşte foarte rapid;
  
44:16 şi când realitatea este
construită, sunt evenimente...
  
44:18 care se referă la ea ca şi
cum ar fi produsul acesteia...
  
44:22 şi crează o structură impresionantă...
 
44:24 un nor în jururul suportului.
 
44:26 S: Şi cum cercetez propria
realitate- acest mecanism?
  
44:29 K:Aşteaptă. Mai avem 5 minute.
Să continuăm.
  
44:35 Ce facem acum?
S: Ne mişcăm. Se mişcă.
  
44:40 K:Ce facem acum?
Am spus...
  
44:43 ca nici o autoritate, nimeni
nu poate spune cuiva...
  
44:48 "Este bine să faci aşa".
Încercăm să aflăm...
  
44:55 care este acţiunea corectă în viaţă.
 
44:58 Eu pot afla doar ...
 
45:00 dacă nu este dezordine în mine .
 
45:05 "Eu" este dezordinea.
 
45:07 S:Corect. Este corect.
 
45:10 K: Dar în realitate acel "eu"
este sursa dezordinii.
  
45:14 S:Corect.
 
45:16 K:Pentru că separă, divide...
 
45:19 -în eu şi tu şi noi şi ei...
 
45:21 poporul meu, dumnezeul meu-eu.
 
45:25 Acum, ne întrebăm...
Cu constiinţa...
  
45:34 Poate conştiinţa să fie
conştientă de sine?
  
45:46 Prin gândire.
 
45:50 B:Să gândească despre sine?
 
45:51 K: Gandul poate...
Foarte simplu..
  
45:55 Poate fi conştient gândul
de propria sa mişcare?
  
46:00 B:Da.
S: Asta e întrebarea.
  
46:01 B:Asta este ântrebarea.
 
46:03 Putem spune o auto-referinţă...
 
46:05 a gândului...
Gândul înţelegând....
  
46:07 propria sa structură şi mişcare.
 
46:09 S: Propria mişcare. Dar oare
gândul este conştient de sine?
  
46:13 Sau este altceva?
K: Hai!Hai!
  
46:16 S:Încearcă.
K: Hai ca mai avem 4 minute!
  
46:19 Fă asta acum.
 
46:21 Dacă poţi fi conştient de tine- nu tu...
 
46:25 dacă gândul poate fi
conştient de sine.
  
46:32 Sau de propria mişcare.
 
47:00 S:Se opreşte.
 
47:03 K:Ce înseamnă asta?
 
47:06 S:Înseamnă ce spune...se opreşte,
că nu poate fi...
  
47:15 dacă observăm gândului,
acesta se opreşte.
  
47:20 K:Nu, nu spune aŞa.
S:Tu cum ai spune?
  
47:25 K: Trece prin o schimbare importantă.
 
47:30 B: Deci cuvântul gând
nu este un lucru fix.
  
47:33 K:Nu.
S: Cuvântul gând...
  
47:35 B:...nu inseamna un lucru fix.
Dar se poate schimba, nu?
  
47:38 K:Corect.
B:Prin percepţie.
  
47:43 K:Mi-ai spus, alţi oameni de ştiinţă...
 
47:45 mi-au spus că prin observaţie...
 
47:47 la microscop, obiectul
suferă o transformare.
  
47:51 B: În teoria cuantică obiectul este...
 
47:54 nu poate fi separat de actul observaţiei.
 
47:58 S: Este adevărat şi pentru
pacienţii din psihanaliză.
  
48:00 Se schimbă împreună cu pacientul.
 
48:03 K:Lasă pacientul, tu eşti pacientul!
 
48:05 S:Eu sunt pacientul.
Se schimbă.
  
48:08 K:Nu, nu.
 
48:12 S:Se opreşte.
 
48:13 K: Ce se întâmplă când gândul
este conştient de sine?
  
48:26 Este foarte important domnilor.
 
48:33 B:Da.
 
48:37 K: Adică cel care face ceva
poate fi conştient de ceeea ce face?
  
48:46 Pot mişca vasul acesta de aici acolo...
 
48:52 pot fi conştient de acea -mişcare?
 
48:58 S:Da.
 
48:59 K:Fizic pot. Este chiar simplu.
 
49:02 Întind mana, etc.
 
49:04 S:Da.
 
49:05 K: Dar există o constiinţă a
gândului care spune...
  
49:11 da, gândul este conştient de sine...
 
49:17 de mişcarea sa, de activitatea,
structura sa...
  
49:20 natura sa, ce a creat...
 
49:22 ce a facut în lume, de mizeria...
 
49:25 de toate astea?
 
49:27 S: Există o conştientizare a
actului de a face al creierului?
  
49:39 Vreau să te întreb ceva.
 
49:41 De ce anume crezi ca poţi
fi conştient...
  
49:44 K:De timp.
 
49:46 S:Păstrez întrebarea pentru mâine.