Krishnamurti Subtitles

În singurătate poţi fi cu adevărat în siguranţă

Brockwood Park - 19 May 1976

The Transformation of Man 4



0:09 K: Ieri nu am răspuns la întrebarea....
 
0:14 de ce oamenii trăiesc ca în prezent.
 
0:20 Nu cred că am discutat suficient
de profund.
  
0:25 Am răspuns la întrebare?
 
0:29 S: Am ajuns într-un punct....nu
am răspuns la întrebare.
  
0:33 Am plecat cu sentimentul...
 
0:35 K: Nu, mă gândeam la seara trecută...
 
0:37 mai degrabă la azi dimineaţă...
 
0:39 şi mi-am dat seama că nu
am răspuns complet.
  
0:42 Ne întrebăm dacă "Ne putem
observa pe noi înşine?"
  
0:48 S:Corect.
B:Da.
  
0:51 K:Dar cred că am omis
răspunsul la întrebare.
  
0:54 B: Eram pe cale de a răspunde.
 
0:58 Era relevant pentru răspuns.
 
1:00 K: Da, relevant. Dar nu complet.
 
1:02 B:Da.
 
1:05 S: Nu, nu este complet, nu ţine de asta...
 
1:09 de ce trăiesc oamenii aşa...
 
1:11 şi de ce nu se schimbă?
 
1:12 Ştiu asta şi nu se schimbă, de ce?
 
1:16 K:Da.
 
1:20 Să explorăm asta înainte de
a trece mai departe...
  
1:24 S: Răspunsul meu la această
întrebare a fost...
  
1:28 că le place aşa, le oferă...
 
1:30 am discutat şi apoi ne-am
îndepărtat de subiect..
  
1:34 K: Cred că este mai mult
decât atât, nu crezi?
  
1:41 Pentru că există implicaţii...
economice, dacă tu...
  
1:47 dacă cineva îşi transformă
condiţionarea...
  
1:54 modul în care trăieşte...
 
1:57 te trezeşti, economic vorbind....
 
1:59 într-o postură dificilă.
S:Corect.
  
2:03 K: Şi este de asemenea
împotriva curentului.
  
2:08 Total împotrivă.
 
2:11 B:Spui că asta poate duce...
 
2:13 la o anumită nesiguranţă obiectivă?
 
2:15 K:Nesiguranţă obiectivă.
 
2:17 B: Nu este doar în imaginaţie.
 
2:18 K:Nu, lipsa de siguranţă.
 
2:21 B: Pentru că ieri am discutat
 
2:23 despre iluzia siguranţei
sau nesiguranţă...
  
2:26 dar mai există ceva natural...
 
2:28 K:..o nesiguranţă autentică
B:...nesiguranţă.
  
2:32 K: Şi asta nu implică să fii singur.
 
2:40 S: Desigur....ai fi într-o nouă...
 
2:46 Ai fi într-o stare...
 
2:48 diferită pentru ca nu ai fi...
 
2:49 K: Ca şi cum esti total-nu izolat-
 
2:56 în afara curentului.
 
3:00 Şi asta înseamnă că
trebuie să fii singur....
  
3:04 psihologic vorbind...
 
3:07 şi dacă omul poate suporta asta.
 
3:11 S: Este vorba despre a fi împreună.
 
3:14 K: Este un instinct de bază, pe
care îl folosesc oamenii totalitari...
  
3:20 şi totul este de asemenea
împreună...
  
3:23 să fii cu oameni şi să nu fii singur.
 
3:27 S:Să fii ca ei, cu ei...
 
3:30 Totul se bazează pe competiţie...
 
3:33 eu sunt într-un fel mai bun ca tine...
 
3:36 K: Desigur, desigur.
Toate Olimpiadele arată asta.
  
3:39 B: Este neclar pentru că...
 
3:41 ar trebui să fim împreună...
 
3:43 dar nu în sensul asta...
K:Desigur...
  
3:46 B: Mi se pare că societatea ne oferă...
 
3:48 un mod fals de a fi împreună...
 
3:51 care de fapt este fragmentare.
 
3:53 K:Da, exact.
 
3:54 B: Dar numim asta a fi împreună.
 
3:57 Asa te simţi pe moment.
 
4:00 K: Ai spune că una din cauzele majore...
 
4:06 pentru care oamenii nu vor să...
 
4:08 se transforme radical...
 
4:11 este că sunt speriati...
 
4:15 să nu aparţină unui grup...
 
4:17 unei turme, de ceva definit...
 
4:21 şi să fie complet singuri?
 
4:25 Cred că din acea stare poti
doar coopera...
  
4:29 şi nu invers.
 
4:33 S: Sigur că da, empiric,
oamenilor nu le place...
  
4:38 să fie diferiţi, asta ştim
şi empiric ei...
  
4:44 K:Poate că ai văzut la televizor...
 
4:48 Băieţi din China care antrenează Ruşi...
 
4:52 oamenii din statele satelit din est...
 
4:57 toţi se antrenează împreună,
niciodată singuri.
  
5:01 S:Corect
B:Da.
  
5:04 K:Am vorbit odată cu cineva de la FBI.
 
5:10 A venit să mă vadă şi a spus...
 
5:12 "De ce mergi mereu singur?
 
5:16 De ce esti singur atât de mult?
 
5:18 Te văd cum mergi pe dealuri
singur...de ce?"
  
5:24 Vedeţi? S-a gandit că este deranjant.
 
5:30 B: Cred că şi antropologii au constat că..
 
5:33 la multe popoare primitive....
 
5:35 dorinta de a aparţine tribului...
 
5:38 este mai puternică.
Ei se simt pierduţi...
  
5:40 întreaga lor structură psihologică...
 
5:43 depinde de a fi parte a tribului.
 
5:45 K: Şi eu cred că ăsta este unul
din motivele pentru care...
  
5:47 nu vrem să....
 
5:50 ne este frică!
 
5:55 În fond, te agăţi de toată mizeria
cu care eşti obişnuit...
  
5:58 în loc sa intri în alta necunoscută.
 
6:02 S:Corect. Dar aici este o întreaga schemă
acţiune/reacţiune.
  
6:08 Adică, dacă eşti cu ceilalţi...
K:... eşti în siguranţă.
  
6:13 S:....esti în siguranţă. Şi eşti...
 
6:16 merge mai departe, există o acţiune...
 
6:22 ca şi cum ai spune că fiind cu alţii...
 
6:24 trăieşti mereu cu...
 
6:29 "tu eşti asta, mă compar cu
tine şi de aceea...
  
6:33 suntem împreună" ceva de genul.
 
6:37 Înţelegeţi ce vreau să spun?
Este parte a cercului.
  
6:41 B: Chiar dacă renunţi
la comparaţie...
  
6:42 cred că este ceva mai profund...
 
6:44 adică oamenii simt acest...
 
6:47 împreună, acest mod de a aparţine...
 
6:49 la grup, chiar dacă nu se compară...
 
6:52 ei simt doar ca este sigur,
că cineva va avea grijă de ei...
  
6:55 aşa cum făcea mama...
 
6:57 esti sprijinit uşor şi asta...
 
7:04 este bine pentru că grupul
este mare, este înţelept...
  
7:07 ştie ce să facă.
 
7:09 Cred că este un sentiment adânc.
 
7:15 Biserica îţi poate da
acest sentiment.
  
7:16 K:Da. Aţi văzut acele imagini cu animale?
 
7:22 Sunt mereu în turmă.
 
7:25 S: În afară de leul de munte.
 
7:26 Aţi citit despre el?
 
7:28 Au existat nişte studii...
 
7:30 facute de Shaller, în care
arată că leul...
  
7:34 mereu, în grupurile de lei...
 
7:37 există mereu unul care este singur.
 
7:40 K:Da...
S: Ai citit despre asta?
  
7:42 K: Am auzit.
B: În fine, pisicile nu sunt...
  
7:46 K: Sentimentul de singurătate
este mult mai...
  
7:52 - este o provocare.
 
7:54 Aş spune că nu este doar izolare.
 
7:58 S:Corect.
 
8:00 B: Dar, am întrebat, oamenii caută...
 
8:04 acel sentiment că de
la grup primeşti...
  
8:05 un fel de suport.
K:Desigur.
  
8:09 B: Oare tu discuţi despre o singurătate...
 
8:12 în care ai o anumită siguranţă?
 
8:17 Oamenii caută un fel de
singuranţă în grupuri...
  
8:20 mi se pare mie, care poate
apărea doar în singurătate.
  
8:24 K: Da, este corect.
 
8:26 În singurătate esti complet în siguranţă.
 
8:28 B: Ma întreb dacă putem discuta
asta pentru că se pare...
  
8:32 că este o iluzie aici...
 
8:33 oamenii simt ca ai putea
simţi că ar trebui...
  
8:35 să te simţi în siguranţă.
K:Tocmai.
  
8:38 B: Şi caută asta în grup, grupul fiind...
 
8:41 reprezentantul a ceva universal.
 
8:44 K: Grupul nu este ceva universal.
 
8:46 B: Nu este, dar asta credem noi.
 
8:48 K:Desigur.
 
8:49 B: Copilul mic crede că tribul este lumea.
 
8:52 K: Adică un om care trăieşte aşa...
 
8:59 dacă se transformă, devine
singur, este singur.
  
9:08 dar singurătatea nu este izolare...
 
9:11 şi de aceea este o forma
de inteligenţă supremă.
  
9:16 B: Da, dar poţi discuta mai departe ...
 
9:18 despre a nu fi izolat...
 
9:20 pentru că la început când spui singur...
 
9:22 am sentimentul că sunt aici,
total separat.Corect?
  
9:25 K:Nu separat, nu.
B:Asta poate...
  
9:28 S: Ce crezi că experimentează
o persoană?
  
9:33 Oamenii par să fie atraşi...
 
9:38 să fie împreună, să fie ca alţi oameni.
 
9:45 Ce ar putea schimba asta?
Prima întrebare.
  
9:49 Ce ar determina schimbarea ?
 
9:52 Şi 2, de ce ar schimba cineva asta?
 
9:57 Şi 3 ce experimentează o
asemenea persoană...
  
9:59 când este singură?
 
10:02 Experimenteaza izolarea.
 
10:04 K: Credeam că am discutat
corect despre asta...
  
10:07 ieri.
 
10:10 În fond când cineva realizează....
 
10:16 starea îngrozitoarea a lumii...
 
10:19 şi a sa-dezordinea, confuzia, mizeria...
 
10:22 şi restul şi cand spune...
 
10:27 că e nevoie de o schimbare majoră...
 
10:30 o transformare totală, a început deja...
 
10:33 să se îndepărteze de toate astea.
 
10:35 S:Corect.
 
10:40 Dar iată că este,
tot împreună.
  
10:44 K: Nu. A fi împreună, ce înseamnă de fapt?
 
10:47 S: Adica în acest grup.
K:Da, ce înseamnă asta de fapt?
  
10:51 S: A fi împreună este diferit de a...
 
10:54 K:Nu....
 
10:56 Când cineva se identifică cu un
grup şi face parte din el...
  
11:00 ce înseamnă?
În ce este implicat?
  
11:03 S: Da, în ce este implicat. Cred...
 
11:06 că unul dintre lucrurile în
care este implicat...
  
11:08 este ce am spus adineaori.
Comparăi.
  
11:11 K:Nu, în afara de toată
superficialitatea asta...
  
11:14 în ce este implicat?
 
11:17 Eu sunt grupul. Grupul mă reprezintă.
 
11:21 K: Aşa că ...este ca şi cum aş
coopera cu mine însumi.
  
11:27 B: Ai putea spune ca...
 
11:28 Descartes "Gândesc, deci exist".
 
11:31 Faptul că gândesc înseamnă că sunt acolo.
 
11:33 " Sunt în grup, deci exist".
Este ca un fel de...
  
11:36 ...dacă nu sunt in grup, unde sunt?
 
11:38 K:Da.
B:Cu alte cuvinte...
  
11:40 Nu exist deloc.
Asta este condiţia...
  
11:42 în triburile primitive, pentru cei
mai mulţi membrii.
  
11:47 Aici este ceva profund...
 
11:50 pentru că simt că existenţa mea...
 
11:52 a exista psihologic...
 
11:55 implică mai întâi să fiu în grup.
 
12:00 Grupul m-a creat.
 
12:02 Tot ceea ce sunt se datorează lui.
 
12:04 Vedeţi? Eu spun "Sunt nimic fără grup".
 
12:08 K: Da, foarte corect.
Eu sunt de fapt grupul.
  
12:10 S:Corect.
 
12:11 B:Şi dacă sunt în afara grupului...
 
12:13 simt că totul se prăbuşeşte.
 
12:19 Asta mi se pare mai important
decât problema competiţiei...
  
12:22 cine este şeful, cine e
cel mai tare sau...
  
12:24 S:Corect.
B: Asta este partea a doua.
  
12:27 S: Dar de fapt eu nu spun că...
 
12:29 asta a fost atât de important...
 
12:30 când am spus că în fiecare acţiune...
 
12:33 vreau să ajung la un anumit...
 
12:35 moment de experienţă...
 
12:38 de a fi în grup, adică ocupat.
 
12:41 B:Aş putea spune că...
 
12:43 cel mai neplăcut este când...
 
12:45 cineva este scos din grup şi
se simte pierdut.
  
12:48 Adică toate lucrurile alea nu
par importante...
  
12:50 pentru că nu ştie unde este.
 
12:52 S:Corect. El nu ştie...nu are direcţie.
 
12:56 B: În viaţă sau orice altceva.
S:Corect.
  
13:01 B: Prin urmare, cea mai mare pedeapsă...
 
13:04 primită de la grup ar fi să îl exileze.
 
13:07 K: Da, obişnuiau să facă asta.
S: Oh, da.
  
13:09 K: Uitaţi ce se întâmplă în Rusia,
când există un dizident..
  
13:12 este exilat.
S:Corect, corect.
  
13:15 K: Solzhenitsyn şi Sakharov
şi alţi oameni...
  
13:17 sunt împotriva grupului.
 
13:20 S:Corect, corect.
 
13:22 B: Pentru că un asemenea exil
fură o parte din el...
  
13:25 este ca şi cum l-ar ucide.
 
13:27 K:Desigur.
 
13:29 Cred că asta este, frica de a fi singur...
 
13:37 şi singur înseamnă izolat de toate astea.
 
13:43 B: De univers. De cel fals.
 
13:46 K: Da, de univers.
 
13:49 B: Tu susţii că dacă eşti
cu adevărat singur....
  
13:52 singur, nu eşti izolat de univers.
 
13:54 K: Sigur că nu-dimpotrivă!
S:Asta spune.
  
13:58 B: Asta spune dar vreau să zic...
 
14:00 că trebuie să ne eliberăm mai
întâi de acest fals univers.
  
14:03 S: Această falsă identificare...
B:Cu grupul.
  
14:05 S:...identificarea cu grupul.
 
14:07 B: Identificarea grupului cu universul.
 
14:10 Considerând grupul ca fiind
suport universal...
  
14:13 al fiinţei mele sau ceva asemănător.
 
14:15 S:Corect. Este ceva mai mult decât atât.
 
14:18 S-a- spus că...
 
14:21 Când localizăm identificarea...
 
14:24 că eu sunt grupul, acel "eu"...
 
14:28 renunţăm la falsa siguranţă şi
omul este deschis...
  
14:32 sa participe...
B:La ceva.
  
14:35 K: Nu, probema nu este de
a participa...
  
14:37 -tu eşti universul.
 
14:38 S:Tu eşti asta.
 
14:40 B: Copil fiind simţeam că...
 
14:42 eram într-un oraş...
 
14:43 simţeam că este întregul univers...
 
14:45 apoi am auzit de alt oraş care părea...
 
14:47 să fie dincolo de univers şi părea...
 
14:50 că este ultima limită a realităţii.
 
14:52 Aşa că ideea de a merge
dincolo de asta..
  
14:54 nu mi-ar fi apărut.
 
14:58 Şi cred că aşa este tratat şi grupul.
 
15:03 În mod abstract noi
ştim că nu este aşa..
  
15:05 dar te simţi...
 
15:08 ca un copil mic.
 
15:09 K: Adica fiinţele uname iubesc sau...
 
15:15 de agaţă de propria mizerie...
 
15:18 confuzie şi restul...
 
15:19 pentru că nu cunosc altceva?
 
15:30 K: Ce cunosc este mai sigur
decât necunoscutul.
  
15:33 S: Corect. Cunoscutul...da.
 
15:39 K: A fi singur înseamnă, nu-i aşa...
 
15:44 să ies din acest curent.
 
15:48 S: În afara cunoscutului.
 
15:50 K:Să ieşi din acest curent de...
 
15:52 confuzie, regret, dezordine...
 
15:55 disperare, speranţă, muncă, etc
.- să ieşi din astea.
  
16:00 S:Corect.
 
16:04 K: Şi daca vrei să aprofundezi....
 
16:07 să fii singur inseamnă, nu-i aşa...
 
16:11 să renunţi la povara tradiţiei.
 
16:21 B: Unde tradiţia este grupul.
 
16:23 K:Grupul. Tradiţia însemnând
şi cunoaşterea.
  
16:26 B: Dar practic cunoaşterea
vine de la grup.
  
16:28 Cunoaşterea este colectivă.
K:Colectivă.
  
16:31 B: Este adunată de toată lumea.
 
16:37 K:Iar a fi singur înseamnă să
fii total liber.
  
16:44 Şi cand asta se întâmplă, acesta
este universul.
  
16:51 B: Putem dezvolta asta, pentru că
pentru o persoană...
  
16:54 care nu a înţeles asta, nu este
atât de evident.
  
17:00 S: Nu este evident-cred că
David are dreptate.
  
17:05 Pentru o persoană, pentru oameni
în general, cred...
  
17:07 şi am verificat asta recent...
 
17:10 că ideea sau chiar...
 
17:15 sentimentul că eşti universul...
 
17:20 că nu trebuie să faci nimic,
pare să fie...
  
17:25 K: Ăsta este cel mai periculos lucru.
 
17:27 Este cel mai periculos să spunem asta.
 
17:30 Cum poti spune că tu esti universul...
 
17:34 când esti total confuz?
 
17:39 Când esti nefericit, te simţi mizerabil...
 
17:43 anxios, gelos., invidios etc.
-cum poţi spune...
  
17:48 că eţti universul?
Universul inseamnă ordine.
  
17:56 B: Da, în lmba greacă cuvântul
cosmos înseamnă ordine.
  
17:58 K:Ordine desigur.
B: Iar haosul este opusul.
  
18:01 K:Da.
S: Dar eu...
  
18:03 K: Nu, uite, universul, cosmosul
înseamnă ordine.
  
18:08 S:Corect.
B: Dar noi avem haos.
  
18:11 K: Trăim în haos.
S:Corect.
  
18:14 K: Cum pot crede că ordinea
universală este în mine?
  
18:21 Este vechiul truc...
 
18:25 al minţii care spune...
 
18:27 "Este dezordine, dar în tine...
 
18:29 există o ordine perfectă, băiete."
 
18:34 Este o iluzie.
 
18:38 Este un concept pus acolo de gând...
 
18:41 care îmi dă o anumită speranţă...
 
18:46 şi deci este o iluzie, nu este reală.
 
18:50 Confuzia mea este reală.
 
18:54 S:Corect.
 
18:56 K:Haosul meu. Şi eu cred că pot
proiecta un cosmos.
  
19:04 S:Corect.
 
19:06 K: Dar şi asta este iluzoriu.
 
19:09 Asa că trebuie să încep cu ceea ce sunt.
 
19:14 S:Corect
K: Că sunt în haos.
  
19:19 S:Că aparţin de un grup.
K: Haos- haosul este grupul.
  
19:23 S:Corect.
 
19:24 K:Există lideri politici,
religioşi-vedeţi?
  
19:26 întreaga construcţie este haos.
 
19:29 Ca să te îndepărtezi de asta
şi să mergi spre cosmos...
  
19:34 care este ordine totală, înseamnă...
 
19:40 nu că sunt singur, acolo este
ordine totală...
  
19:45 şi nu este asociată cu haos,
dezordine. Asta este singurătatea.
  
19:52 B: Da, putem continua cu asta.
 
19:54 Presupunem că unii oameni fac asta...
 
19:56 se îndreaptă în acea stare către cosmos...
 
19:59 ordine, ies din haosul societăţii.
 
20:02 K:Corect.
B:Ei sunt singuri?
  
20:05 K:Desigur că nu.
B: Vrem să clarificăm asta.
  
20:10 K:Nu, ei nu se simt singuri acolo.
Este doar ordine.
  
20:15 B: Acolo sunt oameni diferiţi?
 
20:18 K:Dv. Presupuneţi voi dar eu nu.
 
20:24 Noi 3 ne aflăm în cosmos,
există doar cosmosul...
  
20:29 nu noi ca persoane.
 
20:33 B: Prin urmare suntem singuri.
K:Asta înseamnă ordine !
  
20:37 B:M-am uitat la definiţia
cuvantului "singur"...
  
20:40 şi înseamnă de fapt "unul".
K:Unul, da, da.
  
20:44 B: Adică acolo nu exista fragmentare.
 
20:46 K: Adica nu există 3 persoane
şi asta este minunat domnilor.
  
20:54 S: Dar am trecut repede peste ceva.
 
20:56 Avem haos şi confuzie.
Asta avem.
  
21:00 K: Şi am spus că ne putem
îndepărta de asta...
  
21:05 -dar multor oameni le
este frică......-
  
21:07 şi să avem deplină ordine.
 
21:11 Singur, asa cum am spus- unul.
 
21:15 Adică nu există fragmentare...
 
21:17 când e vorba de cosmos.
 
21:19 S: Corect. Dar mulţi oameni
se află în confuzie şi haos.
  
21:23 Cu asta sunt obişnuiţi..
 
21:25 K: Atunci, mişcaţi-vă de acolo.
 
21:27 Cum vă mişcati de acolo?
Asta este întrebarea.
  
21:30 S:Asta este întrebarea.
 
21:31 Iată, ne aflăm în haos şi confuzie...
 
21:35 nu am ajuns acolo.
 
21:36 K: Nu, pentru că v-ar putea speria.
 
21:39 S:Ne-am putea speria.
 
21:41 K: Speria de idea de a fi singur.
 
21:44 S: Cum te poţi speria de o idee?
 
21:45 B: Foarte uşor.
 
21:47 K: Oare nu vă temeţi de ziua de mâine?
 
21:49 ŞI asta este o idee.
 
21:50 S:OK. Este deci o idee.
 
21:52 K: Oamenii se tem de o idee
proiectată de ei...
  
21:57 care spune "O Doamne, sunt singur...
 
22:00 adică nu mă pot baza pe nimeni".
 
22:04 S:Da, dar asta este o idee.
 
22:06 B: Păi, să o luăm încet, pentru că...
 
22:08 S:Da, este foarte important.
 
22:10 B: Am spus că până la un
punct este natural că...
  
22:12 nu mai eşti sprijinit de societate...
 
22:16 Există însă un anumit pericol...
 
22:20 pentru că te-ai retras din
reţeaua socială.
  
22:22 K: Da. Dacă esti protestant...
 
22:26 într-o ţară Catolică este foarte dificil.
 
22:29 S: Cred că este o confuzie aici...
Pentru că...
  
22:34 dacă există confuzie, haos...
 
22:37 K: Nu. Nu "dacă" aşa este.
 
22:40 S:Aşa este. OK-de acord cu tine.
 
22:42 Există haos şi confuzie....
 
22:44 asta este tot ce avem.
 
22:46 Dacă vrei să fi singur...
 
22:49 în timp ce te afli în confuzie şi haos..
 
22:52 şi asta este o altă idee, alt gând...
 
22:54 altă parte a haosului.
K: Da, aşa este.
  
22:57 S:Aşa este?
K: Corect.
  
22:58 S: OK. Avem doar asta; haos şi confuzie.
 
23:02 B:Stai un pic... Fii atent la limbaj...
 
23:05 pentru că "tot" cuprinde toate lucrurile.
 
23:08 S:OK. Bine.
 
23:10 B: Spuneam ieri că limbajul
trebuie să fie...
  
23:12 folosit mai liber, un pic mai poetic...
 
23:17 şi trebuie să ai grijă când
foloseşti cuvântul "tot".
  
23:21 S:Bine. Dar avem asta.
 
23:24 Haosul.
B:Avem haosul.
  
23:25 S: OK. Asta avem. Acum ce este...
 
23:30 am o idee, să vă spun care este...
 
23:34 că mulţi oameni sunt....
să spunem inconştienţi...
  
23:42 nu vor, nu cred....
 
23:46 nu ştiu nimic despre acest "tot".
 
23:48 K:Nu vorbesc despre asta.
Nu vorbim despre asta.
  
23:51 S: Corect, nu avem asta.
K:Nu.
  
23:53 S: Tot ce avem acum este haos.
 
23:56 B: Lasă de-o parte cuvântul "tot".
 
23:58 S:Ok. Avem haos. (Râsete)
 
24:03 K: Haos. Pentru că se află într-o
condiţie haotică..
  
24:09 şi pentru a se îndepărta de ea...
 
24:12 oamenii cred că trebuie să fie singuri.
 
24:16 S:Corect.
B: Adică să se izoleze.
  
24:18 B:Nu în sensul de a fi "unul".
K: Să fie Izolaţi.
  
24:21 S:Da, asta zic şi eu.
K:Că vor fi singuri.
  
24:24 S:Corect.
 
24:26 K:Izolaţi.
Şi le este frică de asta.
  
24:29 S: Este mai mult-este teroare.
 
24:31 K: Aşa că spun "Mai bine stau aici...
 
24:36 în locul meu, decât să mă
confrunt cu izolarea".
  
24:41 S:Corect.
 
24:42 K:Şi ăsta ar fi unul din motivele...
 
24:45 pentru care oamenii
nu se schimbă radical.
  
24:47 S:Corect.
 
24:48 B: În triburile primitive,
cea mai mare pedeapsă...
  
24:51 este să fii exlat sau izolat.
 
24:53 S: Nu trebuie sa mergi acolo
să vezi asta eu văd oameni...
  
24:56 şi vorbesc mereu cu ei...
 
24:57 pacienţi care vin şi spun...
 
24:59 "Sâmbată noapte nu am
putut sta singur...
  
25:01 am sunat 50 de oameni
ca să ies cu cineva."
  
25:05 B: Da, cam aşa ceva.
S: "A trebuit să mă alătur grupului."
  
25:08 B: E cam acelaşi lucru.
Cred că vine...
  
25:09 pur şi simplu din faptul că...
 
25:11 oamenii acceptă asta şi ştiu
că asta este situaţia.
  
25:14 S:Corect.
 
25:15 K:Ăsta ar putea fi unul din motivele...
 
25:18 pentru care oamenii nu se schimbă.
 
25:21 Altul este că suntem foarte
condiţionaţi...
  
25:26 să acceptăm lucrurile aşa cum sunt.
 
25:33 Adică, noi nu ne spunem...
 
25:36 "De ce trebuie să trăiesc aşa?"
 
25:41 S:Adevărat.
 
25:44 Suntem condiţionaţi să credem....
 
25:46 că doar aşa se poate.
 
25:48 B: Cred că asta este important.
Este o explicaţie...
  
25:50 "Suntem condiţionaţi
să credem...
  
25:51 că asta este "tot" ce se poate."
 
25:52 Şi acest cuvânt "tot" este o
capcană care ne împiedică....
  
25:55 S:Poate este un fapt. Corect.
 
25:56 B:Dar dacă spui " Asta este tot
ce se poate"..
  
25:58 ce poţi face apoi?
 
26:00 K:Nimic, nimic.
 
26:01 B: Vedeţi această modalitate
în care folosim limbajul...
  
26:03 Această modalitate poate fi o piedică.
 
26:06 K: Foarte adevărat, domnule.
B:Trebuie să ai grijă la cuvântul "tot"...
  
26:08 S: Este condiţia...
B:Dar cuvântul "tot"..
  
26:11 K: Asta spunea şi el.
B:Cuvântul "tot"...
  
26:15 K: Când spui "Asta este tot ce ştiu"...
 
26:17 te-ai oprit deja.
 
26:19 S:Corect.
 
26:19 B: Pentru că asta face cuvântul "tot".
 
26:21 Blochează totul.
 
26:22 Spune că asta este "toată"realitatea.
Trebuie să fie real.
  
26:28 B: Adică, aparent transformă
o idee în realitate.
  
26:31 Face ca o idee sa fie reală ...
 
26:34 pentru că dacă spui asta este "tot"...
 
26:36 atunci trebuie să fie real, vezi?
 
26:38 S: Da, cred că ai punctat bine.
 
26:41 Este asemănător cu...
 
26:43 ceea ce am spus...
 
26:45 actul de a gândi, acel gând
este complet...
  
26:50 gândul devine realitate..
 
26:54 Aşa că limbajul devine iar o condiţie.
 
26:57 K: Aşa că, am putea spune...
 
26:59 fiinţele umane nu vor să
se schimbe radical..
  
27:03 se tem că vor fi izolate de grup...
 
27:08 exilate de acesta. Ăsta este un motiv.
 
27:11 Şi mai este faptul că tradiţia
ne condiţionează....
  
27:18 aşa că mai degrabă...
 
27:20 acceptăm lucrurile aşa cum
sunt, mizeria, haosul...
  
27:26 şi restul şi nu spunem...
 
27:28 "Vreau să schimb asta, pentru Dumnezeu."
 
27:30 S:Corect.
 
27:33 B: Ei bine, trebuie să ieşim...
 
27:34 din această convingere că
aşa stau lucrurile..
  
27:37 K:Da, aşa este. Religiile au spus asta...
 
27:43 ne-au spus că există o altă lume-
să aspirăm la ea.
  
27:52 Lumea prezentă este
trecătoare, nu contează.
  
27:56 Trăieşte cât poţi de bine
cu regretul tău...
  
27:58 şi dacă te adresezi lui Isus,
sau Cristor sau cineva...
  
28:04 vei fi fericit în lumea de dincolo.
 
28:06 S:Corect.
 
28:08 K: Comuniştii spun că nu
există o altă lume...
  
28:11 şi să o facem mai bună pe cea prezentă.
 
28:13 B: Ei ar spune că există fericire...
 
28:15 în viitor.
 
28:17 K:Da, da. Sacrificaţi copiii...
 
28:20 totul pentru viitor; este acelaşi lucru.
 
28:26 B: Dar pare doar o transformare...
 
28:29 a aceluiaşi lucru...
 
28:34 dacă ştim cum este societatea...
 
28:36 şI vrem să renuntam la ea
sau inventăm ceva similar...
  
28:39 K:Da, exact.
B:....la care să ajungem.
  
28:43 S:Trebuie să inventăm
trebuie să fie asemănător...
  
28:45 dacă o inventăm-este respinsă de sistem.
 
28:47 B: Da, dar pare că este
un lucru important...
  
28:50 este un mod subtil de a nu...
 
28:53 de a nu fi singur.
 
28:55 K:Foarte adevărat.
 
28:56 S: Adică sa mergem mai
departe cu vechile idei?
  
29:00 B: Da. Sa creăm raiul sau viitorul.
 
29:03 K: Deci, ce l-ar determina pe om
să se schimbe radical?
  
29:11 S: Nu ştiu. Cred că asta este ceva..
 
29:14 vezi, chiar şi în ideea sugerată de tine...
 
29:18 ei nu pot fi diferiţi...
 
29:20 sau totul este la fel-
asta este parte a sistemului.
  
29:24 K:De acord.
 
29:25 Aşteaptă însă. Te pot întreba ceva?
 
29:29 Tu de ce nu te schimbi?
Ce te împedică?
  
29:37 S: Aş spune că...este o întrebare grea.
 
29:48 Cred că răspunsul ar fi că...
 
29:59 nu ştiu răspunsul.
 
30:01 K: Pentru că nu te-ai întrebat
niciodată.
  
30:05 Corect?
 
30:07 S: În mod hotărât nu.
 
30:11 K: Noi punem întrebări simple.
 
30:15 S:Corect. De fapt nu ştiu răspunsul
la întrebare.
  
30:21 K: Domnilor, să lăsăm asta.
În structura noastră...
  
30:27 a întregii societăţi, toate religiile...
 
30:30 toate culturile se bazează pe gând...
 
30:33 care spune "Nu pot face asta....
 
30:39 prin urmare am nevoie
de cineva din afară...
  
30:40 care să mă schimbe".
 
30:46 K: Chiar dacă agentul exterior este...
 
30:48 mediul, conducătorul, Hitler...
 
30:53 sau Stalin şi Mao sau cineva
din afară sau dumnezeu.
  
31:00 Dumnezeu este propria voastră proiecţie...
 
31:03 desigur. Şi voi credeţi în dumnezeu...
 
31:06 credeţi în Mao, credeţi
dar nu văschmbaţii.
  
31:12 S: Asta este corect. Corect.
 
31:14 K: Vă puteţi identifica cu Statul etc.
dar sunteţi de fapt...
  
31:18 aceeaşi, este acelaşi "eu".
 
31:22 Deci gândul nu îşi vede limitele...
 
31:32 şi ştie, realizează că nu
se poate schimba?
  
31:38 Realizează asta!
 
31:42 B: Eu cred ca se întâmplă ceva
mult mai subtil.
  
31:45 Gândul pierde din vedere ceva şi...
 
31:52 nu vede...
 
31:56 ca el este în spatele a tot.
 
31:59 K: Am spus că gândul a produs acest haos.
 
32:02 B: Dar gândul nu vede asta...
 
32:04 ştiţi, abstract.
 
32:05 Dar este în esenţa sa.
 
32:08 S: Ideea este că gândul...
 
32:10 ce face el de fapt este că...
 
32:13 el comunică prin mici schimbări.
 
32:16 K: Asta este în întregime
invenţia gândului.
  
32:18 S: Da, dar cred că problema este acolo.
 
32:21 K: Nu, domnule, vă rog, să ascultăm.
S:Sigur.
  
32:24 K: Gândul a pus lumea la un loc.
 
32:28 Atât tehnologic cât şi psihologic.
 
32:31 Iar lumea tehnologică este ok,
o lăsăm în pace...
  
32:34 nu discutăm de ea-ar fi prea absurd.
 
32:38 Psihologic gândul a creat...
 
32:40 toată această lume, în mine
şi în afara mea...
  
32:43 bisericile, societatea etc.
 
32:50 Oare gândul realizează că a creat
harababura, haosul ăsta?
  
33:03 B: Aş spune că nu. Tinde să privească
acest haos ca...
  
33:07 ceva independent, existent...
K: Dar este copilul său!
  
33:10 B: Da, dar este foarte greu
să vadă asta.
  
33:13 Am discutat asta..
 
33:14 la sfârşitul zilei de ieri.
 
33:16 K: Da, continuăm discuţia.
 
33:18 B: La întrebarea cum crează
gândul senzaţia de realitate.
  
33:25 Noi spunem că tehnologia
are de-a face...
  
33:27 cu ceva creat de gând...
 
33:28 dar este o realitate independentă
de îndată ce este creată.
  
33:31 K: A creat-o, ca pe orice obiect,
masă, camerele video.
  
33:34 B:Da.
 
33:38 Dar putem spune că gândul a creat
de asemenea o realitate...
  
33:41 pe care o numeşte independentă
dar nu este aşa.
  
33:43 Mă gândesc de exemplu la Corporaţii.
 
33:48 B: Oamenii lucrează pentru Corporaţii,
aceasta face bani...
  
33:52 îi pierde, oamenii fac grevă, etc.
 
33:55 Dar unde este de fapt Corporaţia?
 
33:58 Nu este în clădire pentru că..
K: Oamenii fac parte din ea.
  
34:01 B: Dacă oamenii ar dispărea,
clădirile nu ar mai reprezenta nimic...
  
34:04 şi dacă ele sunt dărâmate...
 
34:06 corporaţia poate totuşi să existe...
 
34:08 atâta vreme cât oamenii cred asta.
 
34:10 S: Corect. Şi Corporatia
plăteşte taxe ...
  
34:12 ea plăteşte taxe, nu individul.
 
34:14 K: Aşa că, oare gândul realizează, vede...
 
34:19 este conştient de ceea ce a creat-de haos?
 
34:23 S:Nu.
 
34:25 K:De ce nu? Dar voi realizaţi asta?
 
34:35 S: Realizez că gândul...
K:Nu tu-gândul realizează?
  
34:40 Vezi cum tu...?Te-am întrebat
ceva diferit...
  
34:44 dacă gândul care de fapt eşti tu...
 
34:47 care gândeşti, oare gândul realizează...
 
34:52 haosul pe care l-a creat?
 
34:57 B: Gândirea tinde să atribuie
altcuiva haosul...
  
35:02 ceva din afară sau "mie" care
sunt în interior.
  
35:07 Aş putea spune că am făcut asta...
 
35:10 dar a gândi înseamnă a atribui...
 
35:12 a spune că eu gândesc.
 
35:14 Vedeţi către ce mă îndrept?
K:Da.
  
35:16 B: Că există "ceva" care
gândeşte.
  
35:18 Mă gândeam să spun asta,
este ca şi cum Corporaţia...
  
35:20 gândeşte şi inventează un
fel de Corporaţie...
  
35:23 responsabilă cu gândirea.
 
35:26 Am putea numi asta "Gândire Încorporată"!
 
35:28 K:"Gândire Încorporată"- aşa, aşa.
 
35:30 B: Se presupune că această
Corporaţie gândeşte.
  
35:35 B:Da, da.
 
35:36 B: Deci noi atribuim, dăm credit...
 
35:39 acestei corporaţii numite "eu" să gândească.
 
35:41 S: Putem spune şi aşa, da.
 
35:44 K: Gândul m-a creat pe mine.
 
35:46 S: A creat o Instituţie.
B:....dar gândul a spus de asemenea...
  
35:49 că eu nu sunt gândul ci o realitate
independentă de acesta.
  
35:52 K:Desigur, desigur.
 
35:53 B: Gândul tratează corporaţia...
 
35:56 ca şi cum ar fi acolo, ar exista...
 
35:58 ca o clădire sau o masă.
 
36:02 Spune "este o realitate" nu este
ceva simplu...
  
36:05 cred că în această realitate, există...
 
36:08 anumite realităţi care sunt
independente de gând...
  
36:13 dar există anumite lucruri
care sunt iluzii...
  
36:15 ca atunci când stai pe un
vârf şi priveşti...
  
36:17 oceanul şi vezi jocul de lumini..
 
36:19 care nu sunt o realitate independentă...
 
36:21 dar din cauza cerului, mării şi a mea...
 
36:24 toate sunt conectate.
K:Desigur.
  
36:26 B: Este deci important să clarificăm...
 
36:28 dacă este o realitate care apare...
 
36:30 din acest întreg...
 
36:33 şi este dependentă de această
mişcare..
  
36:35 sau se auto-generează, este independentă.
 
36:40 Gândul vede "eu-l" ca o realitate
independentă.
  
36:44 K:Desigur.
 
36:45 B: Iar gândul spune că vine de la "eu"...
 
36:49 şi prin urmare nu răspunde pentru ce face.
 
36:53 K: Eu cred că gândul a creat "eu-l".
 
36:56 S:Corect.
 
36:57 K: Iar "eu-l" nu este separat de gând.
 
37:01 Este structura gândului.
 
37:05 Natura gândului care a creat "eu-l".
 
37:10 Acum, oare gândul, gândirea...
 
37:15 oare gândul realizează asta?
 
37:20 S: Aş spune da şi nu.
K:Nu, nu.
  
37:23 S: Face asta cu întreruperi.
K: Nu, nu aşa.
  
37:26 Nu vedeţi...
 
37:28 masa cu întreruperi-ea este mereu acolo.
 
37:37 S: Cred că ceea ce se întâmplă de fapt...
 
37:39 este că vedeţi acţiunea.....
 
37:42 mă întreb, este ca şi cum...
 
37:44 -dacă ar fi să fim corecţi...
 
37:47 ce vedem când...
 
37:51 ce se întâmplă...
 
37:52 sau cum vede de fapt situatia
gândul care vede această creaţie?
  
38:01 K: Nu. Am pus ieri o întrebare şi
ne-am oprit acolo...
  
38:05 Oare gândul îşi vede propria mişcare?
 
38:09 S:Corect.
 
38:11 K: Mişcarea s-a creat în "eu"...
 
38:13 a creat haosul, separarea...
 
38:15 conflictul, gelozia, anxietatea,
frica-toate astea.
  
38:20 S:Corect. Dar acum întreb altceva, ieri...
 
38:24 la un moment dat am spus
"stop gândurilor."
  
38:29 K: Asta a fost mai târziu.
 
38:33 Hai să luăm lucrurile pe rând.
 
38:34 S: Ok dar gândul- vreau să ajung la...
 
38:36 Cum se vede pe sine gândul ..
 
38:41 K: Spune-mi. Vrei să îmi descrii asta.
 
38:45 S: Nu, nu vreau asta.
 
38:46 Vreau să ajung la asta....
 
38:48 care este realitatea mea.
Ce vede de fapt gândul?
  
38:52 Şi pe măsură ce observ asta...
 
38:56 - apare problema limbajului...
 
38:59 dar se pare că gândul vede şi uită.
 
39:03 K:Nu, te rog. Întreb ceva simplu.
 
39:06 Nu complica lucrurile.
 
39:08 Oare gândul vede haosul creat?
Asta-i tot.
  
39:19 Adică...
 
39:23 Gândul conştientizează că este mişcare?
 
39:30 Nu "Sunt conştient că gândul
este o mişcare".
  
39:36 "Eu-l" a fost creat de gând.
 
39:40 B: Cred că întrebarea relevantă este...
 
39:42 De ce continuă gândul?
 
39:44 Ce îl întreţine?
 
39:46 Pentru că atâta vreme cât
se susţine pe sine...
  
39:49 produce ceva...
 
39:50 o realitate independentă,
iluzia unei realităţi.
  
39:53 K: De ce gândul...
 
39:55 B: De ce continuă gândul?
 
39:59 S: Care este relaţia mea cu gândul?
 
40:03 K: Tu eşti gândul. Nu există "tu" în
relaţia cu "gândul".
  
40:09 B: Ăsta este modul în care
limbajul spune ca este unul....
  
40:12 spune "sunt entitatea care
produce gândul".
  
40:15 B: Ca si cum ar spune,
cum spune General Motors...
  
40:17 " Eu sunt Corporaţia care produce maşini".
 
40:21 S:Dar, uite, uite. Ai dreptate.
Cum să spun...
  
40:26 Întrebarea este, te întreb...
 
40:30 "Care este relaţia mea cu gândul?"...
 
40:32 iar tu îmi spui "Tu esti gândul".
 
40:37 Într-un fel înţeleg ce spui...
 
40:41 dar totuşi asta vine de la mine...
 
40:45 vezi? Este încă modul...
 
40:47 în care gândul se mişcă şi spune "
Este relaţia mea cu gândul".
  
40:52 B: Asta este ideea, să spui...
 
40:53 " Pot opri acest gând chiar acum?".
 
40:56 Vezi?
K:Da.
  
40:57 B: Ceea ce a sustinut totul
în acest moment...
  
41:01 a fost întrebarea la care
am vrut să ajung.
  
41:03 S: Asta este întrebarea.
 
41:04 B: Adică, să spunem că avem
o idee..
  
41:07 dar se întâmplă ceva...
 
41:10 care susţine acest vechi proces,
chiar acum.
  
41:13 S: Corect. Chiar acum gândurile
continuă să se mişte.
  
41:18 K: Nu, el a întrebat, Dr.Bohm
a pus o întrebare bună...
  
41:22 la care noi nu am răspuns.
 
41:23 A spus "De ce se mişcă gândul?"
 
41:27 B: Când mişcarea este irelevantă.
K: De ce se mişcă continuu?
  
41:31 S:Corect.
 
41:33 K: Deci, ce este mişcarea?
 
41:38 Mişcarea este timp. Corect?
 
41:43 S:Este prea repede pentru mine.
 
41:47 Mişcarea este timp....
K:Desigur.
  
41:50 S:Mişcarea este mişcare...
 
41:51 K:Nu, nu. De aici, aici.
S:Corect.
  
41:57 K:Fizic vorbind.
De aici, aici.
  
42:00 Fizic- de aici la Londra, de aici la New York.
 
42:05 Şi psihologic de asemenea
de aici până aici.
  
42:08 S:Corect.
K: Eu sunt asta, trebuie să fiu aia.
  
42:13 S:Corect. Dar un gând nu are
nevoie de toate astea.
  
42:20 K: Gândul este mişcarea.
 
42:25 Noi examinăm mişcarea adică, gândul.
 
42:29 S:Gândul...
 
42:31 K:Uite, dacă gândul se opreşte,
nu există mişcare.
  
42:36 S:Da, încerc să...
Trebuie să fie foarte clar.
  
42:41 B: Cred că există ceva care
te-ar putea ajuta....
  
42:44 S:Şi anume?
 
42:46 B: Eu mă întreb "ce anume...
 
42:47 mă face să gândesc sau să vorbesc".
 
42:51 Mă uit adesea la oameni şi
văd că au o problemă...
  
42:54 doar pentru că vorbesc într-una,
 
42:56 dacă s-ar opri...
 
42:57 problema ar dispărea.
 
42:59 Dar acest şuvoi de cuvinte...
 
43:03 cuvintele pe care le spun...
 
43:04 par că reflectă realtatea lor...
 
43:08 şi ei spun atunci...
 
43:09 "Asta este problema mea,
este reală...
  
43:11 trebuie să mă gândesc
mai mult la asta".
  
43:12 Cred că este un fel de
feed-back. Presupun că spun...
  
43:17 "Am o problemă, sufăr."
 
43:20 S: Ai un gând de genul "Eu".
 
43:22 B: Da. Cred asta de aceea
simt că este real.
  
43:27 Mă gândesc la suferinţa mea...
 
43:29 dar implicit Eu-l este acolo...
 
43:32 şi suferinţa este reală pentru
că eu sunt real.
  
43:35 S:Corect.
 
43:36 B:Apoi vine gândul următor, "
deoarece asta este real..
  
43:39 trebuie să mă gândesc mai mult."
S:Corect.
  
43:41 B:Dacă ar fi aşa ar fi adevărat.
 
43:43 S: Se hrăneşte pe sine.
 
43:45 B:Da. Şi apoi trebuie să mă gândesc...
 
43:48 "Care este problema mea?"
 
43:49 Aceea că sufăr.
 
43:51 Sunt obligat să continui să gândesc...
 
43:53 acel gând..
 
43:56 mă face să exist...
 
43:58 vedeţi către ce duce?
 
43:59 Există un feed-back.
 
44:00 K: Deoarece gândul este mişcare...
 
44:05 care este timp, dacă nu
există mişcare, sunt mort!
  
44:10 Sunt mort!
 
44:12 B: Şi dacă acea mişcare se opreşte...
 
44:14 dispare senzaţia că sunt real pentru că...
 
44:17 sentimentul că exist în realitate
este rezltatul gândirii.
  
44:20 K: Vezi, asta este extraordinar.
 
44:22 S:Sigur că este.
 
44:23 K: Nu, de fapt. De fapt nu în teorie.
 
44:28 S:Corect, corect.
 
44:30 K: Cineva realizează că gândul
este mişcare.Corect?
  
44:34 S:Corect.
 
44:37 K:Dar nu "Eu-l" realizează asta...
 
44:41 gândul sesizează propria mişcarea.
În mişcarea sa.
  
44:46 B: Şi în această mişcare crează
o imagine a...
  
44:49 B: ..."eu-lui" care se presupune
că se mişcă.
  
44:51 K: Da, da.
S:Corect.
  
44:53 K:Şi când această mişcare se opreşte...
 
44:58 nu mai există "eu".
 
45:02 "Eu-l" este timpul....
 
45:03 este timp, acumulat în timp-
care este gândul.
  
45:08 S:Corect.
 
45:09 K: Şi când asculţi asta...
 
45:16 realizezi adevărul?
 
45:21 Nu cel verbal, logic,
raţionamentul logic...
  
45:29 ci extraordinarul adevăr?
 
45:46 Există deci o acţiune total diferită.
 
45:55 Acţiunea gândului ca mişcare...
 
45:59 conduce la acţiuni fragmentate..
 
46:02 contradictorii.
 
46:05 Când mişcarea ca gând...
 
46:08 se opreşte există acţiune totală.
 
46:14 B: Adică tehnic vorbind în orice gând....
 
46:17 care apare este ordine?
K:Desigur.
  
46:20 B: Adica nu înseamnă
că gândul a dispărut.
  
46:25 K:Nu, nu.Nu
 
46:28 S: Ar putea fi o mişcare
potrivită; în ordine.
  
46:31 Dacă gândul este potrivit.
K: La locul potrivit.
  
46:35 S: Şi înseamnă...adică
creierul poate încă..
  
46:38 face acel lucru. Aşa este?
B:Da.
  
46:41 K: Deci, eu-nu "Eu" ca fiinţă umană...
 
46:45 mă tem de toate astea?
 
46:48 La nivel inconştient, profund omul
realizează sfâriştul "eu-lui"
  
46:58 Înţelegeţi?
 
47:02 Şi asta cel mai înspăimântător lucru,
 
47:09 eu, cunoaşterea mea, cărţile mele...
 
47:12 soţia mea.....-vedeţi?
 
47:14 Tot ce gândul a acumulat.
 
47:18 Şi mi se cere să renunţ la toate astea.
 
47:23 B:Da. Poţi spune că este sfârţitul a orice?
 
47:29 Pentru că tot ce ştiu se află acolo.
 
47:32 K:Absolut.
 
47:40 Vedeţi deci, de fapt mă tem...
 
47:43 fiinţa umană se teme de moarte...
 
47:49 -nu de cea biologică.
S: Să moară acum.
  
47:54 K: Moartea aduce sfârşitul.
 
48:01 De aceea crede în Dumnezeu...
 
48:04 reîncarnare şi alte
lucruri confortabile...
  
48:06 dar de fapt...
 
48:10 Când gândul...
 
48:14 Când gândul realizează că este
mişcare şi vede că...
  
48:19 a cea mişcare a creat "eu-l"...
 
48:22 diviziunea, certurile, politicul...
 
48:25 vedeţi?- întreaga structură
a lumii haotice...
  
48:30 când realizează asta, vede
adevărul şi se opreşte.
  
48:38 Aşa este şi în cosmos.
 
48:44 Atunci este cosmos.
 
48:49 Acum, voi care ascultaţi
aceste lucruri...
  
48:51 cum vi se par?
 
48:57 S: T vrei ca eu...
 
48:59 K:Să le primeşti.
S: Să le primesc.
  
49:01 K:Îţi ofer ceva.Cum primeşti asta?
 
49:08 Este foarte important.
 
49:09 S: Da. Gândul îşi vede propria mişcare ...
 
49:13 K:Nu, nu...
Cum o primeşti?
  
49:22 Iar publicul....
 
49:24 care ascultă asta, spune
"Cum ascult asta...
  
49:33 ce încearcă să îmi spună?"
 
49:38 S:Cum?
 
49:39 K: El spune "Nu îţi spun nimic".
El spune,
  
49:42 "Ascultă ce îţi spun şi dă-ţi seama...
 
49:46 dacă gândul ca mişcare....
 
49:52 în acea mişcare a creat toate astea...
 
49:56 atât lumea tehnologică-utilă..
 
49:58 necesară...
 
50:00 dar şi această lume haotică.
 
50:08 K: Cum primeşti asta, cum asculţi;
 
50:11 sau publicul- cine este aici...
 
50:14 ascultă asta?
 
50:16 Cum asculţi asta?
 
50:20 Ce are loc în tine când asculţi asta?
 
50:24 S:Panică.
K:Nu. Aşa este?
  
50:27 S:Da. Panica legată de moarte,
acea moarte...
  
50:34 un fel de frică de moarte.
 
50:40 Exstă ceva, văd ceva...
 
50:45 şi există şi o frică de moarte.
 
50:49 K: Asta înseamnă că ai
ascultat cuvintele...
  
50:56 cuvntele care au trezit frica.
 
51:00 S:Corect.
 
51:02 K: Dar nu faptul în sine.
 
51:09 S: Nu aş spune asta.
Cred că este puţin nedrept.
  
51:13 K:Te întreb.
 
51:14 S: Au trezit faptul că...
 
51:17 şi mai este aproape...
 
51:19 pare să fie un proces rapid.
 
51:21 Există faptul că...
 
51:23 şi aici apare tăcerea...
 
51:27 un moment de mare claritate...
 
51:31 care face loc unui fel de...
 
51:35 sentiment în stomac acolo
unde lucrurile...
  
51:37 se duc şi apoi este un fel de...
 
51:42 K: Reţinere.
S:...reţinere.
  
51:45 Cred că este o mişcare nouă acolo.
 
51:47 K:Tu descrii umanitatea.
 
51:50 S:Da, încerc.
Da, mă descriu pe mine.
  
51:53 K:Tu esti umanitatea.
B: Toţi suntem la fel.
  
51:55 K:Tu esti cel care priveşte,
cel care ascultă.
  
51:58 S:Corect. Există un
"Ce se întâmplă mâine?"
  
52:01 K:Nu, nu. Nu asta este ideea.
 
52:05 S:Îţi spun, asta este frică.
 
52:07 K:Nu. Când gândul realizează
că este mişcare...
  
52:12 şi acea mişcare a creat...
 
52:14 tot acest haos, total haos...
 
52:18 nu doar lipsa de uniformitate,
completa dezordine...
  
52:26 cand realizează asta, ce apare de fapt?
 
52:47 Nu esti speriat..
 
52:52 acolo nu este frică.
 
52:57 Ascultă cu atenţie, nu este frică.
 
53:00 Frica este o idee adusa de ceva abstract.
 
53:11 Înţelegi?
 
53:13 Ai creat o imagine a sfârsitului...
 
53:18 şi te temi de el.
 
53:24 S: Ai dreptate. Ai dreptate. Este oprit...
 
53:29 K: Nu exista frică acolo....
S:Nu este frică şi atunci este...
  
53:33 K: Nu există frică atunci când
lucrurile se întâmplă.
  
53:39 S:Corect.
 
53:42 Când lucrurile se întâmplă există linişte.
 
53:45 K: Şi nu există frică.
 
53:47 B:Dar îndata ce apare gândul...
 
53:49 K:Corect.
S:Corect.
  
53:50 Acum stai un pic.
(Râsete)
  
53:54 K: Mai avem 3 minute.
S:Ok.3 minute.
  
53:58 K: Continuă.
 
53:59 S: Faptul şi realitatea-fără frică.
 
54:02 K: Asta este.Asta este.
 
54:05 S: Dar apoi apare gândul.
 
54:08 K:Nu.
 
54:13 Ăsta nu mai este un fapt.
 
54:21 Nu poţi rămâne cu faptul.
 
54:27 B: E ca şi cum ai spune că tu
continui să gândeşti...
  
54:30 K:Continui.
B:Da.
  
54:36 Când apare gândul şi nu este un fapt...
 
54:39 este imaginaşie sau fantezie....
 
54:41 dar simţi că este real...
 
54:43 şi nu este aşa.
S:Corect.
  
54:45 B: Prin urmare nu mai ţii cont
de ceea ce se întâmplă de fapt.
  
54:47 S: Deci noi spunem...
 
54:49 K: Am descoperit ceva extraordinar...
 
54:51 când te confrunţi cu un fapt,
nu există frică.
  
54:56 B: Atunci toată frica este gând, nu?
 
54:59 K:Da, corect.
 
55:01 S;Asta este important...
 
55:03 K:Nu. Gândul este frică, este regret.
 
55:08 B: E valabil în ambele sensuri,
frica este gând şi gândul este frică.
  
55:12 K:Desigur.
 
55:13 B: Cu exceptia cazului când gândul
apare cu faptul în sine.
  
55:16 S: Vreau sa introduc ceva aici...
 
55:18 dacă avem câteva secunde.
 
55:20 Mi se pare că am descoperit...
 
55:21 ceva foarte important....
 
55:24 când vedem cu adevărat...
 
55:27 atenţia este la maxim.
 
55:31 K:Nu. Altceva se întâmplă.
S:Da.
  
55:36 K: Ceva la care nu te-ai
uitat niciodată...
  
55:41 sau nu ai înţeles sau experimentat.
 
55:45 Se întâmplă altceva acolo.
 
55:52 B: Dar nu este important ca
noi să conştientizăm asta...
  
55:56 în gândul nostru, adică în limbaj?
 
55:58 B: Aşa cum facem acum. Adică,
dacă s-a întâmplat...
  
56:01 şi nu ne-am dat seama
există riscul să recădem.
  
56:04 K:Desigur.
S: Nu înţeleg.
  
56:06 B: Trebuie să vedem asta nu
doar cand se întâmplă...
  
56:09 dar şi când are loc...
 
56:11 şi trebuie să spunem că se întâmplă.
 
56:14 S: Atunci noi cream un
mod să ne dăm seama?
  
56:17 K:Nu.
 
56:18 Noi spunem ceva foarte simplu.
 
56:20 El spune...
 
56:26 Acest lucru are loc cu adevărat?
 
56:31 Şi te poti opri la asta...
 
56:34 Poate gândul să nu se mişte şi
să rămână doar cu asta?
  
56:47 Este ca şi cum ai spune
să rămâi cu regretul...
  
56:55 să nu te mişti, să nu spui...
 
56:57 "Ar trebui, nu ar trebui,
cum am să fac faţă?"...
  
57:00 mila şi restul-să rămâi total...
 
57:03 cu acel lucru, cu faptul.
 
57:11 Atunci ai o energie extraordinară.
 
57:15 S:Corect.
 
57:20 K:Poţi?
 
57:27 Este momentul.