Krishnamurti - În singurătate poţi fi cu adevărat în siguranţă

Krishnamurti Subtitles

BR76CTM4 - În singurătate poţi fi cu adevărat în siguranţă
Discuţia 4 cu Bohm şi Shainberg
Parcul Brockwood, GB
19 Mai 1976

0:09	K: I don't think we answered yesterday the question... why human beings live the way they are living. I don't think we went into it sufficiently deeply. Did we answer it?	K: Ieri nu am răspuns la întrebarea.... de ce oamenii trăiesc ca în prezent. Nu cred că am discutat suficient de profund. Am răspuns la întrebare?
0:29	S: We got to a point… we never answered that question. I left here feeling…	S: Am ajuns într-un punct....nu am răspuns la întrebare. Am plecat cu sentimentul...
0:35	K: No, I was thinking about it last night... I mean this morning rather... and it struck me that we hadn't answered it fully. We went into the question of 'Can thought observe itself'?	K: Nu, mă gândeam la seara trecută... mai degrabă la azi dimineaţă... şi mi-am dat seama că nu am răspuns complet. Ne întrebăm dacă "Ne putem observa pe noi înşine?"
0:48	S: Right. B: Yes.	S:Corect. B:Da.
0:51	K: But I think we ought to answer that question.	K:Dar cred că am omis răspunsul la întrebare.
0:54	B: But I think that what we said was on the way to answering it. It was relevant to the answer.	B: Eram pe cale de a răspunde. Era relevant pentru răspuns.
1:00	K: Yes, relevant. But it's not complete.	K: Da, relevant. Dar nu complet.
1:02	B: Yes.	B:Da.
1:05	S: No, it's not complete, it doesn't get hold of that issue... why do people live the way they do... and why don't they change? Why, knowing this, they don't change.	S: Nu, nu este complet, nu ţine de asta... de ce trăiesc oamenii aşa... şi de ce nu se schimbă? Ştiu asta şi nu se schimbă, de ce?
1:16	K: Yes. Could we go into that a little bit before we go on with…	K:Da. Să explorăm asta înainte de a trece mai departe...
1:24	S: Well, my immediate answer to that question was... that they like it, that it provides... we came up against that and sort of pulled away...	S: Răspunsul meu la această întrebare a fost... că le place aşa, le oferă... am discutat şi apoi ne-am îndepărtat de subiect..
1:34	K: I think it's much deeper than that, don't you? Because what is involved... ...economically, if you… if one actually transformed one's conditioning... the way one lives… economically you might find yourself... in a very difficult position. S: Right.	K: Cred că este mai mult decât atât, nu crezi? Pentru că există implicaţii... economice, dacă tu... dacă cineva îşi transformă condiţionarea... modul în care trăieşte... te trezeşti, economic vorbind.... într-o postură dificilă. S:Corect.
2:03	K: And also, it's going against the current. Completely against the current.	K: Şi este de asemenea împotriva curentului. Total împotrivă.
2:11	B: Are you saying that it might lead... to a certain objective insecurity?	B:Spui că asta poate duce... la o anumită nesiguranţă obiectivă?
2:15	K: Objective insecurity.	K:Nesiguranţă obiectivă.
2:17	B: It's not merely a matter of the imagination.	B: Nu este doar în imaginaţie.
2:18	K: No, actual insecurity.	K:Nu, lipsa de siguranţă.
2:21	B: Because a lot of things we were discussing yesterday... was some illusion of security or insecurity... but in addition there is some genuine...	B: Pentru că ieri am discutat despre iluzia siguranţei sau nesiguranţă... dar mai există ceva natural...
2:28	K: ...genuine insecurity. B: ...insecurity.	K:..o nesiguranţă autentică B:...nesiguranţă.
2:32	K: And also, doesn't it imply that you have to stand alone.	K: Şi asta nu implică să fii singur.
2:40	S: It definitely… you would be in a new… You would be in a totally different... position because you wouldn't be...	S: Desigur....ai fi într-o nouă... Ai fi într-o stare... diferită pentru ca nu ai fi...
2:49	K: It's like, completely... - not isolated - away from the stream. And that means that you have to be alone... psychologically alone... and whether human beings can stand that.	K: Ca şi cum esti total-nu izolat- în afara curentului. Şi asta înseamnă că trebuie să fii singur.... psihologic vorbind... şi dacă omul poate suporta asta.
3:11	S: Certainly this other is completely to be together.	S: Este vorba despre a fi împreună.
3:14	K: That is herd instinct, which all the totalitarian people use... and also everything is together... be with people, don't be alone.	K: Este un instinct de bază, pe care îl folosesc oamenii totalitari... şi totul este de asemenea împreună... să fii cu oameni şi să nu fii singur.
3:27	S: Be like them, be with them… It's all based on competition... in some way, I am better than you...	S:Să fii ca ei, cu ei... Totul se bazează pe competiţie... eu sunt într-un fel mai bun ca tine...
3:36	K: Of course, of course. All the Olympiad is all that.	K: Desigur, desigur. Toate Olimpiadele arată asta.
3:39	B: Well, it's unclear because... in some sense we should be together... but not in that sense... K: Of course.	B: Este neclar pentru că... ar trebui să fim împreună... dar nu în sensul asta... K:Desigur...
3:46	B: Society, it seems to me, is giving us... some false sense of togetherness... which is really fragmentation.	B: Mi se pare că societatea ne oferă... un mod fals de a fi împreună... care de fapt este fragmentare.
3:53	K: Yes, quite right.	K:Da, exact.
3:54	B: But it's called being together. It makes you feel that way, for a moment.	B: Dar numim asta a fi împreună. Asa te simţi pe moment.
4:00	K: So would you say, one of the main reasons... that human beings don't want to... radically transform themselves... is that they are really frightened... of not to belong to a group... to a herd, to something definite... which implies standing completely alone? And I think from that aloneness you can only co-operate... not the other way round.	K: Ai spune că una din cauzele majore... pentru care oamenii nu vor să... se transforme radical... este că sunt speriati... să nu aparţină unui grup... unei turme, de ceva definit... şi să fie complet singuri? Cred că din acea stare poti doar coopera... şi nu invers.
4:33	S: Certainly, empirically, people don't like... to be different, that we know, and empirically they…	S: Sigur că da, empiric, oamenilor nu le place... să fie diferiţi, asta ştim şi empiric ei...
4:44	K: You must have seen on the television... Chinese boys training, the Russians... all the eastern satellite people... all of them training, training, never alone.	K:Poate că ai văzut la televizor... Băieţi din China care antrenează Ruşi... oamenii din statele satelit din est... toţi se antrenează împreună, niciodată singuri.
5:01	S: Right. B: Yes.	S:Corect B:Da.
5:04	K: I once talked to a FBI man. He came to see me and he said... 'Why is it that you walk alone all the time? Why are you so much alone? I see you among the hills walking alone… why?' You follow? He thought, that's very disturbing.	K:Am vorbit odată cu cineva de la FBI. A venit să mă vadă şi a spus... "De ce mergi mereu singur? De ce esti singur atât de mult? Te văd cum mergi pe dealuri singur...de ce?" Vedeţi? S-a gandit că este deranjant.
5:30	B: I think, even anthropologists find that... in more primitive people... the sense of belonging to the tribe... is even stronger. They feel completely lost... their entire psychological structure... depends on being in the tribe.	B: Cred că şi antropologii au constat că.. la multe popoare primitive.... dorinta de a aparţine tribului... este mai puternică. Ei se simt pierduţi... întreaga lor structură psihologică... depinde de a fi parte a tribului.
5:45	K: And I think, that is one of the reasons why... we don't want to... we are frightened! After all, cling to the misery that you already know... than come into another kind of misery that you don't know.	K: Şi eu cred că ăsta este unul din motivele pentru care... nu vrem să.... ne este frică! În fond, te agăţi de toată mizeria cu care eşti obişnuit... în loc sa intri în alta necunoscută.
6:02	S: That's right. But there is a whole action/reaction scheme. That is, by being with others... K: ...you're safe.	S:Corect. Dar aici este o întreaga schemă acţiune/reacţiune. Adică, dacă eşti cu ceilalţi... K:... eşti în siguranţă.
6:13	S: ...you're safe. And you're… it even goes further, there is an action... it's almost as if you could say that being with others... is the off-shoot of always living from... 'you're this, I compare myself with you and therefore... I'm together with you', sort of as the afterthought. You know what I mean? That is part of the circle.	S:....esti în siguranţă. Şi eşti... merge mai departe, există o acţiune... ca şi cum ai spune că fiind cu alţii... trăieşti mereu cu... "tu eşti asta, mă compar cu tine şi de aceea... suntem împreună" ceva de genul. Înţelegeţi ce vreau să spun? Este parte a cercului.
6:41	B: Even if you leave off comparison... I think there is something deeper... in the sense that people feel this... togetherness, this sense of belonging... to the group, even if they are not comparing... they just feel it's safe, they will be taken care of... like your mother may have taken care of you... you are sort of gently supported, that fundamentally... it'll be all right because the group is large, it's wise... it knows what to do. I think there is a feeling like that, rather deep. The church may give that feeling.	B: Chiar dacă renunţi la comparaţie... cred că este ceva mai profund... adică oamenii simt acest... împreună, acest mod de a aparţine... la grup, chiar dacă nu se compară... ei simt doar ca este sigur, că cineva va avea grijă de ei... aşa cum făcea mama... esti sprijinit uşor şi asta... este bine pentru că grupul este mare, este înţelept... ştie ce să facă. Cred că este un sentiment adânc. Biserica îţi poate da acest sentiment.
7:16	K: Yes. You've seen those animal pictures? They are always in herds.	K:Da. Aţi văzut acele imagini cu animale? Sunt mereu în turmă.
7:25	S: Except the mountain lion. Did you ever read about the lion? There have been some studies done... by this fellow Shaller, in which he shows that the lion… always, in lion groups... there is always one who goes off alone.	S: În afară de leul de munte. Aţi citit despre el? Au existat nişte studii... facute de Shaller, în care arată că leul... mereu, în grupurile de lei... există mereu unul care este singur.
7:40	K: Yes… S: You have read about that?	K:Da... S: Ai citit despre asta?
7:42	K: I've heard about it. B: Anyway, the cats are not…	K: Am auzit. B: În fine, pisicile nu sunt...
7:46	K: The feeling of aloneness is much more... - it has got a great deal in it. It isn't just - I say, it is not isolation.	K: Sentimentul de singurătate este mult mai... - este o provocare. Aş spune că nu este doar izolare.
7:58	S: Right.	S:Corect.
8:00	B: But, I was asking, people are seeking... that sense that from the group you have... some support from the whole. K: Of course.	B: Dar, am întrebat, oamenii caută... acel sentiment că de la grup primeşti... un fel de suport. K:Desigur.
8:09	B: Now, isn't it possible that you are discussing an aloneness... in which you have a certain security? People are seeking in the group a kind of security... it seems to me, that can arise actually only in aloneness.	B: Oare tu discuţi despre o singurătate... în care ai o anumită siguranţă? Oamenii caută un fel de singuranţă în grupuri... mi se pare mie, care poate apărea doar în singurătate.
8:24	K: Yes, that's right. In aloneness you can be completely secure.	K: Da, este corect. În singurătate esti complet în siguranţă.
8:28	B: I wonder if we could discuss that because it seems... there is an illusion there... people sense that you might feel that you should... have a sense of security. K: Quite.	B: Ma întreb dacă putem discuta asta pentru că se pare... că este o iluzie aici... oamenii simt ca ai putea simţi că ar trebui... să te simţi în siguranţă. K:Tocmai.
8:38	B: And they are looking for it in a group, the group being... representative of something universal.	B: Şi caută asta în grup, grupul fiind... reprezentantul a ceva universal.
8:44	K: The group is not the universal.	K: Grupul nu este ceva universal.
8:46	B: It isn't, but that's the way we think of it.	B: Nu este, dar asta credem noi.
8:48	K: Of course.	K:Desigur.
8:49	B: The little child thinks the tribe is the whole world.	B: Copilul mic crede că tribul este lumea.
8:52	K: I mean, a human being as he lives this way... if he transforms himself, he becomes alone, he is alone. that aloneness is not isolation... and therefore it's a form of supreme intelligence.	K: Adică un om care trăieşte aşa... dacă se transformă, devine singur, este singur. dar singurătatea nu este izolare... şi de aceea este o forma de inteligenţă supremă.
9:16	B: Yes, but could you go into that a little further... about it not being isolation... because at first when you say alone... the feeling is that I'm here, entirely apart. Right?	B: Da, dar poţi discuta mai departe ... despre a nu fi izolat... pentru că la început când spui singur... am sentimentul că sunt aici, total separat.Corect?
9:25	K: It is not apart, no. B: That perhaps...	K:Nu separat, nu. B:Asta poate...
9:28	S: What do you think it is that a person experiences? There is one part of it that all people seem to gravitate... they have to be together, they have to be like other people. What would change that? That's one question. What would change anybody from that? And 2nd of all, why should anybody change from that? And 3rd of all, what does such a person... experience when they are alone? They experience isolation.	S: Ce crezi că experimentează o persoană? Oamenii par să fie atraşi... să fie împreună, să fie ca alţi oameni. Ce ar putea schimba asta? Prima întrebare. Ce ar determina schimbarea ? Şi 2, de ce ar schimba cineva asta? Şi 3 ce experimentează o asemenea persoană... când este singură? Experimenteaza izolarea.
10:04	K: I thought we dealt with that fairly... thoroughly the other day. After all, when one realises... the appalling state of the world... and oneself - the disorder, the confusion, the misery... and all the rest of it, and when one says... there must be a total change... a total transformation, he has already begun... to move away from all that.	K: Credeam că am discutat corect despre asta... ieri. În fond când cineva realizează.... starea îngrozitoarea a lumii... şi a sa-dezordinea, confuzia, mizeria... şi restul şi cand spune... că e nevoie de o schimbare majoră... o transformare totală, a început deja... să se îndepărteze de toate astea.
10:35	S: Right. But here he is altogether, being together.	S:Corect. Dar iată că este, tot împreună.
10:44	K: No. Being together, what does it really mean?	K: Nu. A fi împreună, ce înseamnă de fapt?
10:47	S: I mean being in this group. K: Yes, what does it really mean?	S: Adica în acest grup. K:Da, ce înseamnă asta de fapt?
10:51	S: Being together is different from this having to be...	S: A fi împreună este diferit de a...
10:54	K: No. Identifying oneself with a group, and remain with a group... what does it mean? What is involved in it?	K:Nu.... Când cineva se identifică cu un grup şi face parte din el... ce înseamnă? În ce este implicat?
11:03	S: That's right, what is involved in it. I think... one of the things that's involved in it... is what I said before. It sets up this comparison.	S: Da, în ce este implicat. Cred... că unul dintre lucrurile în care este implicat... este ce am spus adineaori. Comparăi.
11:11	K: No, no, apart from all that superficiality... what is involved in it? The group is me. I'm the group.	K:Nu, în afara de toată superficialitatea asta... în ce este implicat? Eu sunt grupul. Grupul mă reprezintă.
11:21	K: So therefore… It's like co-operating with myself.	K: Aşa că ...este ca şi cum aş coopera cu mine însumi.
11:27	B: I think you could say like... Descartes said 'I think, therefore I am'. Meaning that I think implies that I am there. 'I am in the group, therefore I am'. That's the sort of if I am not in the group, where am I?	B: Ai putea spune ca... Descartes "Gândesc, deci exist". Faptul că gândesc înseamnă că sunt acolo. " Sunt în grup, deci exist". Este ca un fel de dacă nu sunt in grup, unde sunt?
11:38	K: Yes. B: In other words... I have no being at all. That's really the condition... of the primitive tribe, for most of the members anyway. So there is something deep there... because I feel that my very existence... my being psychologically... is implied in being first in the group. The group has made me. Everything about me has come from the group. Do you see? I say 'I am nothing without the group.'	K:Da. B:Cu alte cuvinte... Nu exist deloc. Asta este condiţia... în triburile primitive, pentru cei mai mulţi membrii. Aici este ceva profund... pentru că simt că existenţa mea... a exista psihologic... implică mai întâi să fiu în grup. Grupul m-a creat. Tot ceea ce sunt se datorează lui. Vedeţi? Eu spun "Sunt nimic fără grup".
12:08	K: Yes, quite right. I am the group, in fact.	K: Da, foarte corect. Eu sunt de fapt grupul.
12:10	S: Right.	S:Corect.
12:11	B: Therefore, if I am out of the group... I feel everything is collapsing. That seems to me is deeper than the question of competing... who is the chief, or who is the big shot or...	B:Şi dacă sunt în afara grupului... simt că totul se prăbuşeşte. Asta mi se pare mai important decât problema competiţiei... cine este şeful, cine e cel mai tare sau...
12:24	S: Right. B: That's a secondary affair.	S:Corect. B: Asta este partea a doua.
12:27	S: Except that I wasn't really saying that... that was important so much... as I was saying that the very action... what I am trying to get at is some... of the moment to moment experience... of being in the group, which is occupied.	S: Dar de fapt eu nu spun că... asta a fost atât de important... când am spus că în fiecare acţiune... vreau să ajung la un anumit... moment de experienţă... de a fi în grup, adică ocupat.
12:41	B: Could I say that... the more striking thing is what happens when... such a person is taken out of the group and he feels lost. In other words, all that stuff seems unimportant... because he doesn't know where he is.	B:Aş putea spune că... cel mai neplăcut este când... cineva este scos din grup şi se simte pierdut. Adică toate lucrurile alea nu par importante... pentru că nu ştie unde este.
12:52	S: Right. He doesn't know... he has no orientation.	S:Corect. El nu ştie...nu are direcţie.
12:56	B: To life or to anything. S: Right.	B: În viaţă sau orice altceva. S:Corect.
13:01	B: And therefore, the greatest punishment... that the group could make would be to banish him.	B: Prin urmare, cea mai mare pedeapsă... primită de la grup ar fi să îl exileze.
13:07	K: Yes, they used to do that. S: Oh, yes.	K: Da, obişnuiau să facă asta. S: Oh, da.
13:09	K: Look what's happening in Russia, when there is a dissenter... he's banished. S: Right, right.	K: Uitaţi ce se întâmplă în Rusia, când există un dizident.. este exilat. S:Corect, corect.
13:15	K: Solzhenitsyn and Sakharov and all those people... are against the group.	K: Solzhenitsyn şi Sakharov şi alţi oameni... sunt împotriva grupului.
13:20	S: Right. Right.	S:Corect, corect.
13:22	B: Because such a banishment sort of robs him of his being... it is almost like killing him, you see.	B: Pentru că un asemenea exil fură o parte din el... este ca şi cum l-ar ucide.
13:27	K: Of course. I think that's where it is, the fear of being alone... alone is translated as being isolated from all this.	K:Desigur. Cred că asta este, frica de a fi singur... şi singur înseamnă izolat de toate astea.
13:43	B: Could we say from the universal? The false universal.	B: De univers. De cel fals.
13:46	K: Yes, from the universal.	K: Da, de univers.
13:49	B: It seems to me you are implying that if you are really alone... genuinely alone, then you are not isolated from the universe.	B: Tu susţii că dacă eşti cu adevărat singur.... singur, nu eşti izolat de univers.
13:54	K: Absolutely not - on the contrary! S: That's what he's saying.	K: Sigur că nu-dimpotrivă! S:Asta spune.
13:58	B: That's what he's saying, but I mean… therefore we have to be free of this false universal first.	B: Asta spune dar vreau să zic... că trebuie să ne eliberăm mai întâi de acest fals univers.
14:03	S: This false identification… B: With the group.	S: Această falsă identificare... B:Cu grupul.
14:05	S: …identification with the group.	S:...identificarea cu grupul.
14:07	B: Identification of the group as the universal, you see. Treating the group as if it were the universal support... of my being, or something.	B: Identificarea grupului cu universul. Considerând grupul ca fiind suport universal... al fiinţei mele sau ceva asemănător.
14:15	S: Right. There is something more to that. What's being said is that… When that localised identification... that I am the group, that 'me'... that false security is dropped, then one is opened up... to the participation in... B: In something.	S:Corect. Este ceva mai mult decât atât. S-a- spus că... Când localizăm identificarea... că eu sunt grupul, acel "eu"... renunţăm la falsa siguranţă şi omul este deschis... sa participe... B:La ceva.
14:35	K: No, there is no question of participation... - you are the universe.	K: Nu, probema nu este de a participa... -tu eşti universul.
14:38	S: You are that.	S:Tu eşti asta.
14:40	B: I can remember as a child I felt that... I was in a certain town... I felt that was the whole universe... then I heard of another town beyond that which seemed... almost beyond the universe and it seemed... that must be the ultimate limits of all reality. So the idea of going beyond that... would not have occurred to me. And I think that's the way that the group is treated. We know abstractly it's not so... but in the feeling that you have... it's like the little child.	B: Copil fiind simţeam că... eram într-un oraş... simţeam că este întregul univers... apoi am auzit de alt oraş care părea... să fie dincolo de univers şi părea... că este ultima limită a realităţii. Aşa că ideea de a merge dincolo de asta.. nu mi-ar fi apărut. Şi cred că aşa este tratat şi grupul. În mod abstract noi ştim că nu este aşa.. dar te simţi... ca un copil mic.
15:09	K: Therefore, is it that human beings love or… hold on to their own misery... confusion, and all the rest of it... because they don't know anything else?	K: Adica fiinţele uname iubesc sau... de agaţă de propria mizerie... confuzie şi restul... pentru că nu cunosc altceva?
15:30	K: The known is safer than the unknown.	K: Ce cunosc este mai sigur decât necunoscutul.
15:33	S: Right. The known… yes.	S: Corect. Cunoscutul...da.
15:39	K: Now, to be alone implies, doesn't it... to step out of the stream.	K: A fi singur înseamnă, nu-i aşa... să ies din acest curent.
15:48	S: Out of the known.	S: În afara cunoscutului.
15:50	K: Step out of the stream of this... utter confusion, disorder, sorrow... despair, hope, travail, all that... - to step out of all that.	K:Să ieşi din acest curent de... confuzie, regret, dezordine... disperare, speranţă, muncă, etc .- să ieşi din astea.
16:00	S: Right.	S:Corect.
16:04	K: And if you want to go much deeper into that... to be alone implies, doesn't it... not to carry the burden of tradition with you at all.	K: Şi daca vrei să aprofundezi.... să fii singur inseamnă, nu-i aşa... să renunţi la povara tradiţiei.
16:21	B: Tradition being the group, then.	B: Unde tradiţia este grupul.
16:23	K: Group. Tradition also being knowledge.	K:Grupul. Tradiţia însemnând şi cunoaşterea.
16:26	B: Knowledge, but it comes basically from the group. Knowledge is basically collective. K: Collective.	B: Dar practic cunoaşterea vine de la grup. Cunoaşterea este colectivă. K:Colectivă.
16:31	B: It is collected by everybody.	B: Este adunată de toată lumea.
16:37	K: So to be alone implies total freedom. And when there is that great freedom, it's the universe.	K:Iar a fi singur înseamnă să fii total liber. Şi cand asta se întâmplă, acesta este universul.
16:51	B: Could we go into that further because, to a person... who hasn't seen this, it doesn't look obvious.	B: Putem dezvolta asta, pentru că pentru o persoană... care nu a înţeles asta, nu este atât de evident.
17:00	S: It doesn't look obvious - I think, David is right there. To a person, to most people, I think... and I have tested this out recently... that the idea, or even... the deep feeling that you are the universe... that you don't have to do anything, that seems to be...	S: Nu este evident-cred că David are dreptate. Pentru o persoană, pentru oameni în general, cred... şi am verificat asta recent... că ideea sau chiar... sentimentul că eşti universul... că nu trebuie să faci nimic, pare să fie...
17:25	K: Ah, sir, that's the most dangerous thing. That's the most dangerous thing to say. How can you say you are the universe... when you are in total confusion? When you are unhappy, miserable... anxious, jealous, envious, all that - how can you say... you are the universe? Universe implies total order.	K: Ăsta este cel mai periculos lucru. Este cel mai periculos să spunem asta. Cum poti spune că tu esti universul... când esti total confuz? Când esti nefericit, te simţi mizerabil... anxios, gelos., invidios etc. -cum poţi spune... că eţti universul? Universul inseamnă ordine.
17:56	B: Yes, the cosmos in Greek meant order.	B: Da, în lmba greacă cuvântul cosmos înseamnă ordine.
17:58	K: Order, of course. B: And chaos was the opposite.	K:Ordine desigur. B: Iar haosul este opusul.
18:01	K: Yes. S: But I...	K:Da. S: Dar eu...
18:03	K: No, listen, universe, cosmos, means order.	K: Nu, uite, universul, cosmosul înseamnă ordine.
18:08	S: Right. B: And chaos is what we have.	S:Corect. B: Dar noi avem haos.
18:11	K: Chaos is what we live with. S: That's right.	K: Trăim în haos. S:Corect.
18:14	K: How can I think I have universal order in me? That's the good old trick... of the mind which says... 'Disorder is there, but inside you... there is perfect order, old boy'. That's an illusion. It's a concept which thought has put there... and it gives me a certain hope... and therefore it's an illusion, it has no reality. What has actual reality is my confusion.	K: Cum pot crede că ordinea universală este în mine? Este vechiul truc... al minţii care spune... "Este dezordine, dar în tine... există o ordine perfectă, băiete." Este o iluzie. Este un concept pus acolo de gând... care îmi dă o anumită speranţă... şi deci este o iluzie, nu este reală. Confuzia mea este reală.
18:54	S: Right.	S:Corect.
18:56	K: My chaos. And I can imagine, I can project a cosmos.	K:Haosul meu. Şi eu cred că pot proiecta un cosmos.
19:04	S: Right.	S:Corect.
19:06	K: But that's equally illusory. So I must start with the fact of what I am.	K: Dar şi asta este iluzoriu. Asa că trebuie să încep cu ceea ce sunt.
19:14	S: Right. K: Which is I'm in a chaos.	S:Corect K: Că sunt în haos.
19:19	S: I belong to a group. K: Chaos - chaos is the group.	S:Că aparţin de un grup. K: Haos- haosul este grupul.
19:23	S: Right.	S:Corect.
19:24	K: They have political leaders, religious - you follow? the whole thing is a chaos. So to move away from that into cosmos... which is total order, means... not that I'm alone, there is a total order... which is not associated with disorder, chaos. That is alone.	K:Există lideri politici, religioşi-vedeţi? întreaga construcţie este haos. Ca să te îndepărtezi de asta şi să mergi spre cosmos... care este ordine totală, înseamnă... nu că sunt singur, acolo este ordine totală... şi nu este asociată cu haos, dezordine. Asta este singurătatea.
19:52	B: Yes, well, can we go into that. Suppose several people are doing that... in that state, moving into cosmos... into order, out of the chaos of society.	B: Da, putem continua cu asta. Presupunem că unii oameni fac asta... se îndreaptă în acea stare către cosmos... ordine, ies din haosul societăţii.
20:02	K: That's right. B: Now then, are they all alone?	K:Corect. B:Ei sunt singuri?
20:05	K: No, of course. B: We want to get it clear.	K:Desigur că nu. B: Vrem să clarificăm asta.
20:10	K: No, they don't feel alone there. There is only order.	K:Nu, ei nu se simt singuri acolo. Este doar ordine.
20:15	B: Are there different people?	B: Acolo sunt oameni diferiţi?
20:18	K: Sir, would you say, suppose - no, I can't suppose. We 3 are in cosmos, there is only cosmos... not you, Dr. Bohm, Dr. Shainberg and me.	K:Dv. Presupuneţi voi dar eu nu. Noi 3 ne aflăm în cosmos, există doar cosmosul... nu noi ca persoane.
20:33	B: Therefore, we are still alone. K: Order is alone!	B: Prin urmare suntem singuri. K:Asta înseamnă ordine !
20:37	B: Yes, I looked up the word 'alone' in the dictionary... basically it is 'all one'. K: All one, yes, yes.	B:M-am uitat la definiţia cuvantului "singur"... şi înseamnă de fapt "unul". K:Unul, da, da.
20:44	B: In other words, that there is no fragmentation.	B: Adică acolo nu exista fragmentare.
20:46	K: Therefore there is no 3; and that is marvellous, sir.	K: Adica nu există 3 persoane şi asta este minunat domnilor.
20:54	S: But you jumped away there. We got chaos and confusion. That's what we got.	S: Dar am trecut repede peste ceva. Avem haos şi confuzie. Asta avem.
21:00	K: So, as we said, to move away from that... most people are afraid... which is to have total order. Alone, as he pointed out - all one. Therefore there is no fragmentation... when there is cosmos.	K: Şi am spus că ne putem îndepărta de asta... -dar multor oameni le este frică......- şi să avem deplină ordine. Singur, asa cum am spus- unul. Adică nu există fragmentare... când e vorba de cosmos.
21:19	S: Right. But most people are in confusion and chaos. That's all they know.	S: Corect. Dar mulţi oameni se află în confuzie şi haos. Cu asta sunt obişnuiţi..
21:25	K: So, move. How do you move away from that? That is the whole question.	K: Atunci, mişcaţi-vă de acolo. Cum vă mişcati de acolo? Asta este întrebarea.
21:30	S: That's the question. Here we are, in chaos and confusion... we are not over there.	S:Asta este întrebarea. Iată, ne aflăm în haos şi confuzie... nu am ajuns acolo.
21:36	K: No, because you may be frightened of that.	K: Nu, pentru că v-ar putea speria.
21:39	S: May be frightened of that.	S:Ne-am putea speria.
21:41	K: Frightened of an idea of being alone.	K: Speria de idea de a fi singur.
21:44	S: How can you be frightened of an idea?	S: Cum te poţi speria de o idee?
21:45	B: That's easy.	B: Foarte uşor.
21:47	K: Aren't you frightened of tomorrow? Which is an idea.	K: Oare nu vă temeţi de ziua de mâine? ŞI asta este o idee.
21:50	S: OK. So it's an idea.	S:OK. Este deci o idee.
21:52	K: They are frightened of an idea which they've projected... which says 'my god I am alone... which means I have nobody to rely on'.	K: Oamenii se tem de o idee proiectată de ei... care spune "O Doamne, sunt singur... adică nu mă pot baza pe nimeni".
22:04	S: Right, but that's an idea.	S:Da, dar asta este o idee.
22:06	B: Well, let's go slowly because also…	B: Păi, să o luăm încet, pentru că...
22:08	S: Yes, this is very important.	S:Da, este foarte important.
22:10	B: We've said to a certain extent that it's genuinely so... you are not being supported by society anymore... You do have a certain genuine danger... because you have withdrawn from the web of society.	B: Am spus că până la un punct este natural că... nu mai eşti sprijinit de societate... Există însă un anumit pericol... pentru că te-ai retras din reţeaua socială.
22:22	K: Yes. If you are a Protestant... in a Catholic country it becomes very difficult.	K: Da. Dacă esti protestant... într-o ţară Catolică este foarte dificil.
22:29	S: I think we are confused here. I really do, because... if we've got confusion, if we've got chaos...	S: Cred că este o confuzie aici... Pentru că... dacă există confuzie, haos...
22:37	K: No. Not 'if', it is so.	K: Nu. Nu "dacă" aşa este.
22:40	S: It is so, OK - I go with you. Now, we've got chaos and confusion... that's what we've got. Now, if you have an idea about being alone... while in chaos and confusion... that's just another idea, another thought... another part of the chaos. K: Yes, that's all.	S:Aşa este. OK-de acord cu tine. Există haos şi confuzie.... asta este tot ce avem. Dacă vrei să fi singur... în timp ce te afli în confuzie şi haos.. şi asta este o altă idee, alt gând... altă parte a haosului. K: Da, aşa este.
22:57	S: Is that right? K: That's right.	S:Aşa este? K: Corect.
22:58	S: OK. Now, that's all we have got; is chaos and confusion.	S: OK. Avem doar asta; haos şi confuzie.
23:02	B: Wait. I feel… Watch the question of language... because when you use the word 'all', it closes things.	B:Stai un pic... Fii atent la limbaj... pentru că "tot" cuprinde toate lucrurile.
23:08	S: OK. All right.	S:OK. Bine.
23:10	B: We were saying yesterday that language has to be... more free in its usage, a bit poetic perhaps... and if you use this word 'all', you have to watch it.	B: Spuneam ieri că limbajul trebuie să fie... folosit mai liber, un pic mai poetic... şi trebuie să ai grijă când foloseşti cuvântul "tot".
23:21	S: All right. But we have this. We have chaos. B: We have chaos.	S:Bine. Dar avem asta. Haosul. B:Avem haosul.
23:25	S: OK. Now, that's what we have. Now what is... I have an idea, let me say what my idea is... that most people are… let's say, unaware... unwilling, don't believe in... don't know anything about this 'all one'.	S: OK. Asta avem. Acum ce este... am o idee, să vă spun care este... că mulţi oameni sunt.... să spunem inconştienţi... nu vor, nu cred.... nu ştiu nimic despre acest "tot".
23:48	K: I'm not talking about that. We're not talking about that.	K:Nu vorbesc despre asta. Nu vorbim despre asta.
23:51	S: Right, we don't have that. K: No.	S: Corect, nu avem asta. K:Nu.
23:53	S: All we have right now is chaos.	S: Tot ce avem acum este haos.
23:56	B: Leave out the word 'all'.	B: Lasă de-o parte cuvântul "tot".
23:58	S: OK. We've got chaos. (Laughter)	S:Ok. Avem haos. (Râsete)
24:03	K: Chaos. Now, being in chaotic condition... to move away from that... they have the feeling that they will be alone.	K: Haos. Pentru că se află într-o condiţie haotică.. şi pentru a se îndepărta de ea... oamenii cred că trebuie să fie singuri.
24:16	S: Right. B: In the sense of isolated.	S:Corect. B: Adică să se izoleze.
24:18	B: Not the sense of 'all one'. K: Isolated.	B:Nu în sensul de a fi "unul". K: Să fie Izolaţi.
24:21	S: That's what I am getting at. K: They will be lonely.	S:Da, asta zic şi eu. K:Că vor fi singuri.
24:24	S: That's right.	S:Corect.
24:26	K: Isolated. Of that they are frightened.	K:Izolaţi. Şi le este frică de asta.
24:29	S: Not frightened - in terror.	S: Este mai mult-este teroare.
24:31	K: Therefore they say 'I would rather stay where I am... in my little pond, rather than face isolation'.	K: Aşa că spun "Mai bine stau aici... în locul meu, decât să mă confrunt cu izolarea".
24:41	S: That's right.	S:Corect.
24:42	K: And that may be one of the reasons... that human beings don't radically change.	K:Şi ăsta ar fi unul din motivele... pentru care oamenii nu se schimbă radical.
24:47	S: That's right.	S:Corect.
24:48	B: Like this primitive tribe, the worst punishment... is to be banished, or isolated.	B: În triburile primitive, cea mai mare pedeapsă... este să fii exlat sau izolat.
24:53	S: You don't have to go to a primitive tribe, I see people... and talk to people all the time... patients come to me and say... 'Look, Saturday night came, I couldn't stand to be alone... I called up 50 people, looking for someone to be with'.	S: Nu trebuie sa mergi acolo să vezi asta eu văd oameni... şi vorbesc mereu cu ei... pacienţi care vin şi spun... "Sâmbată noapte nu am putut sta singur... am sunat 50 de oameni ca să ies cu cineva."
25:05	B: Yes, that's much the same. S: 'I had to join this group'.	B: Da, cam aşa ceva. S: "A trebuit să mă alătur grupului."
25:08	B: It's much the same. I think it comes... in a more simple and purer form there... people just frankly admit it and they know that's the case.	B: E cam acelaşi lucru. Cred că vine... pur şi simplu din faptul că... oamenii acceptă asta şi ştiu că asta este situaţia.
25:14	S: Right.	S:Corect.
25:15	K: So, that may be one of the reasons... why human beings don't change. The other is, we are so heavily conditioned... to accept things as they are. I mean, we don't say to ourselves... 'Why should I live this way?'	K:Ăsta ar putea fi unul din motivele... pentru care oamenii nu se schimbă. Altul este că suntem foarte condiţionaţi... să acceptăm lucrurile aşa cum sunt. Adică, noi nu ne spunem... "De ce trebuie să trăiesc aşa?"
25:41	S: That's certainly true. We are definitely conditioned to believe... that this is all it can be.	S:Adevărat. Suntem condiţionaţi să credem.... că doar aşa se poate.
25:48	B: Well, that's important. That's an explanation... 'We are conditioned to believe... that this is all that is possible'. This word 'all' is one of the traps that holds us...	B: Cred că asta este important. Este o explicaţie... "Suntem condiţionaţi să credem... că asta este "tot" ce se poate." Şi acest cuvânt "tot" este o capcană care ne împiedică....
25:55	S: Maybe that's the very fact. Right.	S:Poate este un fapt. Corect.
25:56	B: If you say 'This is all that can be'... then what can you do?	B:Dar dacă spui " Asta este tot ce se poate".. ce poţi face apoi?
26:00	K: Nothing. Nothing.	K:Nimic, nimic.
26:01	B: You see, this use of language that... This way of using language may be a chain.	B: Vedeţi această modalitate în care folosim limbajul... Această modalitate poate fi o piedică.
26:06	K: Quite right, sir. B: You have to watch that word…	K: Foarte adevărat, domnule. B:Trebuie să ai grijă la cuvântul "tot"...
26:08	S: It is the condition. B: But the word 'all'...	S: Este condiţia... B:Dar cuvântul "tot"..
26:11	K: That's what he is pointing out. B: The word 'all'...	K: Asta spunea şi el. B:Cuvântul "tot"...
26:15	K: When you say 'This is all I know'... you've already stopped.	K: Când spui "Asta este tot ce ştiu"... te-ai oprit deja.
26:19	S: Right.	S:Corect.
26:19	B: Because what does the word 'all' do. It closes everything. It says that this thing is 'all' of reality. It's got to be real.	B: Pentru că asta face cuvântul "tot". Blochează totul. Spune că asta este "toată"realitatea. Trebuie să fie real.
26:28	B: One thing is that it turns an idea into reality, apparently. It gives that sense of reality to the idea... because if you say that's 'all' there is... then that has to be real, see what I mean?	B: Adică, aparent transformă o idee în realitate. Face ca o idee sa fie reală ... pentru că dacă spui asta este "tot"... atunci trebuie să fie real, vezi?
26:38	S: Yes, I think that's a very good point. That's very much like... the points that we've been making where... the very act of thinking, that thought is complete… a thought becomes reality… So, again the language itself is the condition.	S: Da, cred că ai punctat bine. Este asemănător cu... ceea ce am spus... actul de a gândi, acel gând este complet... gândul devine realitate.. Aşa că limbajul devine iar o condiţie.
26:57	K: So, shall we say... human beings don't radically transform themselves... they're frightened of being isolated from the group... banished from the group. That's one reason. And also traditionally we are so conditioned... that we would rather... accept things as they are, our misery, our chaos… all the rest of it, and not say... 'For god's sake, let me change this'.	K: Aşa că, am putea spune... fiinţele umane nu vor să se schimbe radical.. se tem că vor fi izolate de grup... exilate de acesta. Ăsta este un motiv. Şi mai este faptul că tradiţia ne condiţionează.... aşa că mai degrabă... acceptăm lucrurile aşa cum sunt, mizeria, haosul... şi restul şi nu spunem... "Vreau să schimb asta, pentru Dumnezeu."
27:30	S: Right.	S:Corect.
27:33	B: Well, we have to get out... of this conviction that the way things are is all that can be…	B: Ei bine, trebuie să ieşim... din această convingere că aşa stau lucrurile..
27:37	K: Yes, that's right. The religions have pointed this out... by saying there is another world - aspire to that. This is a transient world, it doesn't matter. Live as best as you can in your sorrow... but hand over your sorrow to Jesus, or Christ or somebody... and you will be perfectly happy in the next world.	K:Da, aşa este. Religiile au spus asta... ne-au spus că există o altă lume- să aspirăm la ea. Lumea prezentă este trecătoare, nu contează. Trăieşte cât poţi de bine cu regretul tău... şi dacă te adresezi lui Isus, sau Cristor sau cineva... vei fi fericit în lumea de dincolo.
28:06	S: Right.	S:Corect.
28:08	K: So, the communists say there is no next world... but make the best of this world.	K: Comuniştii spun că nu există o altă lume... şi să o facem mai bună pe cea prezentă.
28:13	B: I think they would say that there is happiness... in the future in this world.	B: Ei ar spune că există fericire... în viitor.
28:17	K: Yes, yes. Sacrifice your children… everything, for a future; which is exactly the same thing.	K:Da, da. Sacrificaţi copiii... totul pentru viitor; este acelaşi lucru.
28:26	B: But it seems that it's sort of a transformation... of the same thing that... if we say we have this society as it is... and we want to give it up but we invent something similar...	B: Dar pare doar o transformare... a aceluiaşi lucru... dacă ştim cum este societatea... şI vrem să renuntam la ea sau inventăm ceva similar...
28:39	K: Yes, quite. B: ...to go to.	K:Da, exact. B:....la care să ajungem.
28:43	S: We have to invent, it has to be similar... if we are inventing it - out of the system.	S:Trebuie să inventăm trebuie să fie asemănător... dacă o inventăm-este respinsă de sistem.
28:47	B: Yes, but it seems that it's an important point... it's a subtle way of not... not being alone.	B: Da, dar pare că este un lucru important... este un mod subtil de a nu... de a nu fi singur.
28:55	K: Quite right.	K:Foarte adevărat.
28:56	S: You mean to go ahead and make it out of the old ideas?	S: Adică sa mergem mai departe cu vechile idei?
29:00	B: Yes. To make heaven, or the future.	B: Da. Sa creăm raiul sau viitorul.
29:03	K: So, what will make human beings change, radically?	K: Deci, ce l-ar determina pe om să se schimbe radical?
29:11	S: I don't know. I think that this is such… you see, even the idea that you are suggesting here... is that they say it can't be different... or it's all the same - that is part of the system itself.	S: Nu ştiu. Cred că asta este ceva.. vezi, chiar şi în ideea sugerată de tine... ei nu pot fi diferiţi... sau totul este la fel- asta este parte a sistemului.
29:24	K: Agreed. Now, wait. May I ask you a question? Why don't you change? What is preventing you?	K:De acord. Aşteaptă însă. Te pot întreba ceva? Tu de ce nu te schimbi? Ce te împedică?
29:37	S: I would say that is... it's a tough question. I suppose the answer would be that... I don't know how to answer it.	S: Aş spune că...este o întrebare grea. Cred că răspunsul ar fi că... nu ştiu răspunsul.
30:01	K: Because you've never asked yourself that question. Right?	K: Pentru că nu te-ai întrebat niciodată. Corect?
30:07	S: Not radically.	S: În mod hotărât nu.
30:11	K: We are asking basic questions.	K: Noi punem întrebări simple.
30:15	S: Right. I don't really know the answer to the question.	S:Corect. De fapt nu ştiu răspunsul la întrebare.
30:21	K: Now sir, move away from that. Is it as our structure… as our whole society, all religion... all culture, is based on thought... and thought says 'I can't do this... therefore an outside agency... is necessary to change me'.	K: Domnilor, să lăsăm asta. În structura noastră... a întregii societăţi, toate religiile... toate culturile se bazează pe gând... care spune "Nu pot face asta.... prin urmare am nevoie de cineva din afară... care să mă schimbe".
30:46	K: Whether the outside agency is... the environment, the leader, Hitler, this... or Stalin and Mao, or somebody outside, or god. God is your own projection of yourself... obviously. And you believe in god... you believe in Mao, you believe - but you are still the same.	K: Chiar dacă agentul exterior este... mediul, conducătorul, Hitler... sau Stalin şi Mao sau cineva din afară sau dumnezeu. Dumnezeu este propria voastră proiecţie... desigur. Şi voi credeţi în dumnezeu... credeţi în Mao, credeţi dar nu văschmbaţii.
31:12	S: That's right. Right.	S: Asta este corect. Corect.
31:14	K: You may identify with the State and so on, but you are still... good old 'me' there is operating. So, is it that thought doesn't see its own limit... and know, realise, it cannot change itself? Realise it!	K: Vă puteţi identifica cu Statul etc. dar sunteţi de fapt... aceeaşi, este acelaşi "eu". Deci gândul nu îşi vede limitele... şi ştie, realizează că nu se poate schimba? Realizează asta!
31:42	B: Well, I think that something more subtle happens. Thought loses track of something and... it doesn't see... that it itself is behind all this.	B: Eu cred ca se întâmplă ceva mult mai subtil. Gândul pierde din vedere ceva şi... nu vede... ca el este în spatele a tot.
31:59	K: We said that, thought has produced all this chaos.	K: Am spus că gândul a produs acest haos.
32:02	B: But thought doesn't really see it... you know, abstractly. But I think, you see, in its bones.	B: Dar gândul nu vede asta... ştiţi, abstract. Dar este în esenţa sa.
32:08	S: What about the whole business that thought... what thought does in fact is... it communicates through gradual change.	S: Ideea este că gândul... ce face el de fapt este că... el comunică prin mici schimbări.
32:16	K: That's all invention of thought.	K: Asta este în întregime invenţia gândului.
32:18	S: Yes, but that's where I think the hook is.	S: Da, dar cred că problema este acolo.
32:21	K: No, sir, please, just listen. S: Sure.	K: Nu, domnule, vă rog, să ascultăm. S:Sigur.
32:24	K: Thought has put this world together. Technologically as well as psychologically. And the technological world is all right, leave it alone... we won't even discuss it - it would become too absurd. So, psychologically thought has built... all this world, in me and outside me... the churches, society and so on. Does thought realise it has made this mess, this chaos?	K: Gândul a pus lumea la un loc. Atât tehnologic cât şi psihologic. Iar lumea tehnologică este ok, o lăsăm în pace... nu discutăm de ea-ar fi prea absurd. Psihologic gândul a creat... toată această lume, în mine şi în afara mea... bisericile, societatea etc. Oare gândul realizează că a creat harababura, haosul ăsta?
33:03	B: I would say it doesn't. It tends to look on this chaos as... independently existent... K: But it's its baby!	B: Aş spune că nu. Tinde să privească acest haos ca... ceva independent, existent... K: Dar este copilul său!
33:10	B: It is, but it's very hard for it to see that. We were discussing that... at the end of the hour yesterday.	B: Da, dar este foarte greu să vadă asta. Am discutat asta.. la sfârşitul zilei de ieri.
33:16	K: Yes, we are coming back to that.	K: Da, continuăm discuţia.
33:18	B: This question of how thought gives a sense of reality. We were saying technology deals... with something that thought made... but it is actually an independent reality once it's made.	B: La întrebarea cum crează gândul senzaţia de realitate. Noi spunem că tehnologia are de-a face... cu ceva creat de gând... dar este o realitate independentă de îndată ce este creată.
33:31	K: Made it, like the table, like those cameras.	K: A creat-o, ca pe orice obiect, masă, camerele video.
33:34	B: Yes. But you could say that thought also creates a reality... which it calls independent but isn't. I thought of a good example that's the Corporation.	B:Da. Dar putem spune că gândul a creat de asemenea o realitate... pe care o numeşte independentă dar nu este aşa. Mă gândesc de exemplu la Corporaţii.
33:48	B: People are working for the Corporation, it makes money... it loses money, they strike against the Corporation and so on. But actually you could say, where is the Corporation? It's not in the buildings because... K: They are part of it.	B: Oamenii lucrează pentru Corporaţii, aceasta face bani... îi pierde, oamenii fac grevă, etc. Dar unde este de fapt Corporaţia? Nu este în clădire pentru că.. K: Oamenii fac parte din ea.
34:01	B: If all the people were gone the buildings would be nothing... and if the buildings all burnt down... the corporation could still exist... as long as people think it exists.	B: Dacă oamenii ar dispărea, clădirile nu ar mai reprezenta nimic... şi dacă ele sunt dărâmate... corporaţia poate totuşi să existe... atâta vreme cât oamenii cred asta.
34:10	S: Right. And it pays taxes, the Corporation... pays taxes, not the individual.	S: Corect. Şi Corporatia plăteşte taxe ... ea plăteşte taxe, nu individul.
34:14	K: So, does thought realise, see... aware - that it has created this chaos?	K: Aşa că, oare gândul realizează, vede... este conştient de ceea ce a creat-de haos?
34:23	S: No.	S:Nu.
34:25	K: Why not? But you sir, do you realise it?	K:De ce nu? Dar voi realizaţi asta?
34:35	S: I realise that thought... K: Not you - does thought? You see how you…? I have asked you a different question... does thought, which is you... thinking, does your thinking realise... the chaos it has created?	S: Realizez că gândul... K:Nu tu-gândul realizează? Vezi cum tu...?Te-am întrebat ceva diferit... dacă gândul care de fapt eşti tu... care gândeşti, oare gândul realizează... haosul pe care l-a creat?
34:57	B: Thinking tends to attribute the chaos to something else... either to something outside, or to 'me' who is inside. At most, I would say that I have done it... but then thinking is attributing... saying that I am doing the thinking. Do you see what I am driving at? K: Yes.	B: Gândirea tinde să atribuie altcuiva haosul... ceva din afară sau "mie" care sunt în interior. Aş putea spune că am făcut asta... dar a gândi înseamnă a atribui... a spune că eu gândesc. Vedeţi către ce mă îndrept? K:Da.
35:16	B: That there is 'something' thinking. I was going to say that it's like the Corporation... thinking has invented a sort of a Corporation... who is supposed to be responsible for thinking. We could call it 'Thinking Incorporated'!	B: Că există "ceva" care gândeşte. Mă gândeam să spun asta, este ca şi cum Corporaţia... gândeşte şi inventează un fel de Corporaţie... responsabilă cu gândirea. Am putea numi asta "Gândire Încorporată"!
35:28	K: 'Thinking Incorporated' - quite, quite.	K:"Gândire Încorporată"- aşa, aşa.
35:30	B: And, you see, the Corporation is supposed to be thinking.	B: Se presupune că această Corporaţie gândeşte.
35:35	S: Yes, yes.	B:Da, da.
35:36	B: So, we attribute, we give credit... for thought to this corporation called 'me'.	B: Deci noi atribuim, dăm credit... acestei corporaţii numite "eu" să gândească.
35:41	S: That's a good way to look at it, yes.	S: Putem spune şi aşa, da.
35:44	K: Thought has created me.	K: Gândul m-a creat pe mine.
35:46	S: It creates an Institution. B: …but also thought has said... that me is not thought, but a reality independent of thought.	S: A creat o Instituţie. B:....dar gândul a spus de asemenea... că eu nu sunt gândul ci o realitate independentă de acesta.
35:52	K: Of course, of course.	K:Desigur, desigur.
35:53	B: Thought treats the corporation... as if it were there, just standing... like the buildings or the table. It says' it is a reality', it is not a mere... I think it's in this question of reality, there are... certain realities which are independent of thought… but there are certain things which are appearances... like if you are standing on a cliff looking... at the ocean, you see all the play of light... which is not an independent reality... but it's due to the sky, the sea, and me... all interrelated. K: Of course.	B: Gândul tratează corporaţia... ca şi cum ar fi acolo, ar exista... ca o clădire sau o masă. Spune "este o realitate" nu este ceva simplu... cred că în această realitate, există... anumite realităţi care sunt independente de gând... dar există anumite lucruri care sunt iluzii... ca atunci când stai pe un vârf şi priveşti... oceanul şi vezi jocul de lumini.. care nu sunt o realitate independentă... dar din cauza cerului, mării şi a mea... toate sunt conectate. K:Desigur.
36:26	B: So, it's important to keep clear... whether it's a reality that arises... through this whole… it's dependent on this whole movement... or whether it stands self-generated, independent. Thought is treating 'me' as an independent reality.	B: Este deci important să clarificăm... dacă este o realitate care apare... din acest întreg... şi este dependentă de această mişcare.. sau se auto-generează, este independentă. Gândul vede "eu-l" ca o realitate independentă.
36:44	K: Of course.	K:Desigur.
36:45	B: And thought is saying that it's coming from 'me'... and therefore it doesn't take credit for what it does.	B: Iar gândul spune că vine de la "eu"... şi prin urmare nu răspunde pentru ce face.
36:53	K: To me, thought has created the 'me'.	K: Eu cred că gândul a creat "eu-l".
36:56	S: That's right.	S:Corect.
36:57	K: And so the 'me' is not separate from thought. It is the structure of thought. The nature of thought that has made 'me'. Now, does thought, does your thinking... or does your thought realise this?	K: Iar "eu-l" nu este separat de gând. Este structura gândului. Natura gândului care a creat "eu-l". Acum, oare gândul, gândirea... oare gândul realizează asta?
37:20	S: I would say yes and no. K: No, no.	S: Aş spune da şi nu. K:Nu, nu.
37:23	S: It's like in flashes it does. K: No, not in flashes. You don't see... that table in flashes - it is always there.	S: Face asta cu întreruperi. K: Nu, nu aşa. Nu vedeţi... masa cu întreruperi-ea este mereu acolo.
37:37	S: I think what actually happens though... is that you see the action… I wonder, it seems as though... - if we could be honest about this... completely true about it, what do we see when… what happens... or what is the actuality of thought seeing this creation?	S: Cred că ceea ce se întâmplă de fapt... este că vedeţi acţiunea..... mă întreb, este ca şi cum... -dacă ar fi să fim corecţi... ce vedem când... ce se întâmplă... sau cum vede de fapt situatia gândul care vede această creaţie?
38:01	K: No. We asked a question yesterday, we stopped there... Does thought see itself in movement?	K: Nu. Am pus ieri o întrebare şi ne-am oprit acolo... Oare gândul îşi vede propria mişcare?
38:09	S: Right.	S:Corect.
38:11	K: The movement has created the 'me'... created the chaos, created the division... created the conflict, jealousy, anxiety, fear - all that.	K: Mişcarea s-a creat în "eu"... a creat haosul, separarea... conflictul, gelozia, anxietatea, frica-toate astea.
38:20	S: Right. Now, what I'm asking is another question, yesterday... we came to a moment where we said 'thought stops'.	S:Corect. Dar acum întreb altceva, ieri... la un moment dat am spus "stop gândurilor."
38:29	K: No, that's much later. Please just stick to one thing.	K: Asta a fost mai târziu. Hai să luăm lucrurile pe rând.
38:34	S: OK, but thought - what I'm trying to get at is... What is the actuality of thought seeing itself...	S: Ok dar gândul- vreau să ajung la... Cum se vede pe sine gândul ..
38:41	K: Tell me. You want me to describe it.	K: Spune-mi. Vrei să îmi descrii asta.
38:45	S: No, I don't want you to describe it. I am trying to get at is... what is my actuality. What is the actuality that thought sees? And as I observe this... - we get into language here, the problem of language... but it seems that thought sees and forgets.	S: Nu, nu vreau asta. Vreau să ajung la asta.... care este realitatea mea. Ce vede de fapt gândul? Şi pe măsură ce observ asta... - apare problema limbajului... dar se pare că gândul vede şi uită.
39:03	K: No, please. I am asking a very simple question. Don't complicate it. Does thought see the chaos it has created? That's all. Which means... Is thought aware of itself as a movement? Not, 'I am aware of thought as a movement'. The 'I' has been created by thought.	K:Nu, te rog. Întreb ceva simplu. Nu complica lucrurile. Oare gândul vede haosul creat? Asta-i tot. Adică... Gândul conştientizează că este mişcare? Nu "Sunt conştient că gândul este o mişcare". "Eu-l" a fost creat de gând.
39:40	B: I think the question that is relevant is... Why does thought keep on going? Why does it sustain itself? Because as long as it sustains itself... it does produce something... like an independent reality, an illusion of one.	B: Cred că întrebarea relevantă este... De ce continuă gândul? Ce îl întreţine? Pentru că atâta vreme cât se susţine pe sine... produce ceva... o realitate independentă, iluzia unei realităţi.
39:53	K: Why does thought...	K: De ce gândul...
39:55	B: Why does thought keep on going?	B: De ce continuă gândul?
39:59	S: What is my relationship to thought?	S: Care este relaţia mea cu gândul?
40:03	K: You are thought. There is not a 'you' related to 'thought'.	K: Tu eşti gândul. Nu există "tu" în relaţia cu "gândul".
40:09	B: That's the way the language says there is one... it says 'I am the entity who produces the thought'.	B: Ăsta este modul în care limbajul spune ca este unul.... spune "sunt entitatea care produce gândul".
40:15	B: Which is to say, like General Motors says... 'I am the Corporation which is producing automobiles'.	B: Ca si cum ar spune, cum spune General Motors... " Eu sunt Corporaţia care produce maşini".
40:21	S: But look, look. You're right. How can I get it… The question is, I say to you... 'What is my relationship to thought?'... you say to me, 'You are thought'. In some way what you say is clear... but that's still what's coming from me... do you see? That is still the way... thought is moving, to say 'It's my relationship to thought'.	S:Dar, uite, uite. Ai dreptate. Cum să spun... Întrebarea este, te întreb... "Care este relaţia mea cu gândul?"... iar tu îmi spui "Tu esti gândul". Într-un fel înţeleg ce spui... dar totuşi asta vine de la mine... vezi? Este încă modul... în care gândul se mişcă şi spune " Este relaţia mea cu gândul".
40:52	B: That's the point, to say... 'Can this very thought stop right now?' Do you see? K: Yes.	B: Asta este ideea, să spui... " Pot opri acest gând chiar acum?". Vezi? K:Da.
40:57	B: What is sustaining this whole thing, at this very moment... was the question I was trying to get at.	B: Ceea ce a sustinut totul în acest moment... a fost întrebarea la care am vrut să ajung.
41:03	S: That's the question.	S: Asta este întrebarea.
41:04	B: In other words, say we have a certain insight... but something happens... to sustain the old process nevertheless, right now.	B: Adică, să spunem că avem o idee.. dar se întâmplă ceva... care susţine acest vechi proces, chiar acum.
41:13	S: That's right. Right now thought keeps moving.	S: Corect. Chiar acum gândurile continuă să se mişte.
41:18	K: No, he asked, Dr. Bohm asked a very good question... which we haven't answered. He said 'Why does thought move'?	K: Nu, el a întrebat, Dr.Bohm a pus o întrebare bună... la care noi nu am răspuns. A spus "De ce se mişcă gândul?"
41:27	B: When it's irrelevant to move. K: Why is it always moving?	B: Când mişcarea este irelevantă. K: De ce se mişcă continuu?
41:31	S: That's right.	S:Corect.
41:33	K: So, what is movement? Movement is time. Right?	K: Deci, ce este mişcarea? Mişcarea este timp. Corect?
41:43	S: That's too quick. Movement is time… K: Of course.	S:Este prea repede pentru mine. Mişcarea este timp.... K:Desigur.
41:50	S: Movement is movement.	S:Mişcarea este mişcare...
41:51	K: No, no. From here to there. S: Right	K:Nu, nu. De aici, aici. S:Corect.
41:57	K: Physically. From here to there. Physically - from here to London, from here to New York. And also psychologically from here to there.	K:Fizic vorbind. De aici, aici. Fizic- de aici la Londra, de aici la New York. Şi psihologic de asemenea de aici până aici.
42:08	S: Right. K: I am this, I must be that.	S:Corect. K: Eu sunt asta, trebuie să fiu aia.
42:13	S: Right. But a thought is not necessarily all that.	S:Corect. Dar un gând nu are nevoie de toate astea.
42:20	K: Thought is the movement. We are examining movement, which is thought.	K: Gândul este mişcarea. Noi examinăm mişcarea adică, gândul.
42:29	S: Thought...	S:Gândul...
42:31	K: Look, if thought stopped, there is no movement.	K:Uite, dacă gândul se opreşte, nu există mişcare.
42:36	S: Yes, I am trying to… This has to be made very clear.	S:Da, încerc să... Trebuie să fie foarte clar.
42:41	B: I think there is a kind of step that might help…	B: Cred că există ceva care te-ar putea ajuta....
42:44	S: What is that?	S:Şi anume?
42:46	B: I ask myself 'what is it... that makes me go on thinking or talking'. I often can watch people and see they are in a hole.. just because they keep on talking, if they would stop talking... the whole problem would vanish. It's just this flow of words that… because what they say... then comes out as if it were reality in them... and then they say... 'That is my problem, it's real... and I have to think some more'. I think there is a kind of feedback. Suppose I say... 'Well, I have got a problem, I am suffering'.	B: Eu mă întreb "ce anume... mă face să gândesc sau să vorbesc". Mă uit adesea la oameni şi văd că au o problemă... doar pentru că vorbesc într-una, dacă s-ar opri... problema ar dispărea. Dar acest şuvoi de cuvinte... cuvintele pe care le spun... par că reflectă realtatea lor... şi ei spun atunci... "Asta este problema mea, este reală... trebuie să mă gândesc mai mult la asta". Cred că este un fel de feed-back. Presupun că spun... "Am o problemă, sufăr."
43:20	S: You have an 'I' though.	S: Ai un gând de genul "Eu".
43:22	B: Yes. I think that, therefore I have a sense that I am real. I am thinking of my suffering... but it's implicit that it's I who is there... and that the suffering is real because I am real.	B: Da. Cred asta de aceea simt că este real. Mă gândesc la suferinţa mea... dar implicit Eu-l este acolo... şi suferinţa este reală pentru că eu sunt real.
43:35	S: Right.	S:Corect.
43:36	B: Then comes the next thought, which is 'since that is real... I must think some more'. S: Right.	B:Apoi vine gândul următor, " deoarece asta este real.. trebuie să mă gândesc mai mult." S:Corect.
43:41	B: Because if it were that would be the case.	B:Dacă ar fi aşa ar fi adevărat.
43:43	S: It feeds on itself.	S: Se hrăneşte pe sine.
43:45	B: Yes. And then one of the things I must think is... 'What is my problem'? Which is that I am suffering. I am compelled to keep on thinking... that thought all the time... maintaining myself in existence... do you see what I am driving at? There is a feedback.	B:Da. Şi apoi trebuie să mă gândesc... "Care este problema mea?" Aceea că sufăr. Sunt obligat să continui să gândesc... acel gând.. mă face să exist... vedeţi către ce duce? Există un feed-back.
44:00	K: Which means sir, as thought is movement... which is time, if there is no movement, I am dead! I am dead!	K: Deoarece gândul este mişcare... care este timp, dacă nu există mişcare, sunt mort! Sunt mort!
44:12	B: Yes, if that movement stops, then... that sense that I am there being real must go because... that sense that I am real is the result of thinking.	B: Şi dacă acea mişcare se opreşte... dispare senzaţia că sunt real pentru că... sentimentul că exist în realitate este rezltatul gândirii.
44:20	K: Do you see, this is extraordinary.	K: Vezi, asta este extraordinar.
44:22	S: Of course it is.	S:Sigur că este.
44:23	K: No, actually. In actuality, not in theory.	K: Nu, de fapt. De fapt nu în teorie.
44:28	S: Right, right.	S:Corect, corect.
44:30	K: One realises thought as movement. Right?	K: Cineva realizează că gândul este mişcare.Corect?
44:34	S: Right.	S:Corect.
44:37	K: There is not 'I' realise thought as a movement... thought itself realises it's movement. It is in movement.	K:Dar nu "Eu-l" realizează asta... gândul sesizează propria mişcarea. În mişcarea sa.
44:46	B: And in this movement it creates an image of...	B: Şi în această mişcare crează o imagine a...
44:49	B: ...'me' who is supposed to be moving.	B: ..."eu-lui" care se presupune că se mişcă.
44:51	K: Yes, yes. S: Right.	K: Da, da. S:Corect.
44:53	K: Now, when that movement stops... there is no 'me'. The 'me' is the time... is time, put together by time - which is thought.	K:Şi când această mişcare se opreşte... nu mai există "eu". "Eu-l" este timpul.... este timp, acumulat în timp- care este gândul.
45:08	S: Right.	S:Corect.
45:09	K: So, do you, listening to this... realise the truth of it? Not the verbal, logical truth, logical statement... but the truth of such an amazing thing? Therefore there is an action entirely different from that. The action of thought as movement... brings about fragmentary actions... contradictory actions. When the movement as thought... comes to an end there is total action.	K: Şi când asculţi asta... realizezi adevărul? Nu cel verbal, logic, raţionamentul logic... ci extraordinarul adevăr? Există deci o acţiune total diferită. Acţiunea gândului ca mişcare... conduce la acţiuni fragmentate.. contradictorii. Când mişcarea ca gând... se opreşte există acţiune totală.
46:14	B: Can you say then that whatever technical thought... comes about, then is in order? K: Of course.	B: Adică tehnic vorbind în orice gând.... care apare este ordine? K:Desigur.
46:20	B: In other words, it doesn't mean that thought is permanently gone.	B: Adica nu înseamnă că gândul a dispărut.
46:25	K: No, no. No.	K:Nu, nu.Nu
46:28	S: It could still be a movement in its proper place; its fitting order. If the right and proper thought. K: Its proper place.	S: Ar putea fi o mişcare potrivită; în ordine. Dacă gândul este potrivit. K: La locul potrivit.
46:35	S: And it comes about… I mean, the brain can still... do that thing. Right? B: Yes.	S: Şi înseamnă...adică creierul poate încă.. face acel lucru. Aşa este? B:Da.
46:41	K: So, am I - not, 'am I' - a human being... is he afraid of all this? Unconsciously, deeply, he must realise the ending of me. Do you understand? And that is really a most frightening thing. me, my knowledge, my books... my wife, my... - you follow? The whole thing which thought has put together. And you are asking me to end all that.	K: Deci, eu-nu "Eu" ca fiinţă umană... mă tem de toate astea? La nivel inconştient, profund omul realizează sfâriştul "eu-lui" Înţelegeţi? Şi asta cel mai înspăimântător lucru, eu, cunoaşterea mea, cărţile mele... soţia mea.....-vedeţi? Tot ce gândul a acumulat. Şi mi se cere să renunţ la toate astea.
47:23	B: Yes. Can you say it's the ending of everything? Because everything that I know is in there.	B:Da. Poţi spune că este sfârţitul a orice? Pentru că tot ce ştiu se află acolo.
47:32	K: Absolutely. So, you see really, I'm frightened... a human being is frightened of death. - not the biological death. S: To die now.	K:Absolut. Vedeţi deci, de fapt mă tem... fiinţa umană se teme de moarte... -nu de cea biologică. S: Să moară acum.
47:54	K: Death of this coming to an end. And therefore he believes in god... reincarnation, a dozen other comforting things... but in actuality... When thought... When thought realises itself as a movement and sees that... that movement has created the 'me'... the divisions, the quarrels, the political... you follow? - the whole structure of the chaotic world... when thought realises it, it sees the truth of it and ends. Therefore it is in cosmos. Then there is cosmos. Now, you listen to this... how do you receive it?	K: Moartea aduce sfârşitul. De aceea crede în Dumnezeu... reîncarnare şi alte lucruri confortabile... dar de fapt... Când gândul... Când gândul realizează că este mişcare şi vede că... a cea mişcare a creat "eu-l"... diviziunea, certurile, politicul... vedeţi?- întreaga structură a lumii haotice... când realizează asta, vede adevărul şi se opreşte. Aşa este şi în cosmos. Atunci este cosmos. Acum, voi care ascultaţi aceste lucruri... cum vi se par?
48:57	S: Do you want me to…	S: T vrei ca eu...
48:59	K: Receive it. S: Receive it.	K:Să le primeşti. S: Să le primesc.
49:01	K: I offer you something. How do you receive it? This is very important.	K:Îţi ofer ceva.Cum primeşti asta? Este foarte important.
49:09	S: Yes. Thought sees its movement...	S: Da. Gândul îşi vede propria mişcare ...
49:13	K: No, no. How do you receive it? How does the public... who listens to all this, say, 'How am I listening to this... what is he trying to tell me?'	K:Nu, nu... Cum o primeşti? Iar publicul.... care ascultă asta, spune "Cum ascult asta... ce încearcă să îmi spună?"
49:38	S: How?	S:Cum?
49:39	K: He says, 'I am not telling you anything'. He says, 'Listen to what I am saying and find out... for yourself whether thought as movement... in that movement it has created all this... both the technological world which is useful... which is necessary... and this chaotic world.	K: El spune "Nu îţi spun nimic". El spune, "Ascultă ce îţi spun şi dă-ţi seama... dacă gândul ca mişcare.... în acea mişcare a creat toate astea... atât lumea tehnologică-utilă.. necesară... dar şi această lume haotică.
50:08	K: How do you receive, listen to it; or the public - another who is not here... listen to it? How do you listen to it? What takes place in you when you listen to it?	K: Cum primeşti asta, cum asculţi; sau publicul- cine este aici... ascultă asta? Cum asculţi asta? Ce are loc în tine când asculţi asta?
50:24	S: Panic. K: No. Is it?	S:Panică. K:Nu. Aşa este?
50:27	S: Yes. There is a panic about the death, that death... a sort of fear of the death. There is a seeing… there is a sense of seeing... and then there is a fear of that death.	S:Da. Panica legată de moarte, acea moarte... un fel de frică de moarte. Exstă ceva, văd ceva... şi există şi o frică de moarte.
50:49	K: Which means, you have listened to the words... the words have awakened the fear.	K: Asta înseamnă că ai ascultat cuvintele... cuvntele care au trezit frica.
51:00	S: Right.	S:Corect.
51:02	K: But not the actuality of the fact.	K: Dar nu faptul în sine.
51:09	S: I wouldn't say that. I think that's a little unfair.	S: Nu aş spune asta. Cred că este puţin nedrept.
51:13	K: I am asking you.	K:Te întreb.
51:14	S: They awaken the actuality of the fact... and then there's almost… there seems to be a very quick process. There is an actuality of the fact... and there seems to be a silence... a moment of great clarity... that gives way to a kind of... feeling in the pit of the stomach where things... are dropping out and then there is a kind of...	S: Au trezit faptul că... şi mai este aproape... pare să fie un proces rapid. Există faptul că... şi aici apare tăcerea... un moment de mare claritate... care face loc unui fel de... sentiment în stomac acolo unde lucrurile... se duc şi apoi este un fel de...
51:42	K: Withholding. S: ...withholding. I think there is a whole movement there.	K: Reţinere. S:...reţinere. Cred că este o mişcare nouă acolo.
51:47	K: So, you are describing humanity.	K:Tu descrii umanitatea.
51:50	S: Yes, I am trying. Yes, I am describing me.	S:Da, încerc. Da, mă descriu pe mine.
51:53	K: Who are the humanity. B: All the same.	K:Tu esti umanitatea. B: Toţi suntem la fel.
51:55	K: You are the viewer, the people who are listening.	K:Tu esti cel care priveşte, cel care ascultă.
51:58	S: Right. There is a sense of 'What will happen tomorrow?'	S:Corect. Există un "Ce se întâmplă mâine?"
52:01	K: No, no. That's not the point.	K:Nu, nu. Nu asta este ideea.
52:05	S: I am telling you, that's that fear.	S:Îţi spun, asta este frică.
52:07	K: No. When thought realises as a movement... and that movement has created... all this chaos, total chaos... not just patchy, but complete disorder... when it realises that, what takes place, actually? You are not frightened... there is no fear. Listen to it carefully, there is no fear. Fear is the idea brought about by an abstraction. You understand? You have made a picture of ending... and frightened of that ending.	K:Nu. Când gândul realizează că este mişcare... şi acea mişcare a creat... tot acest haos, total haos... nu doar lipsa de uniformitate, completa dezordine... cand realizează asta, ce apare de fapt? Nu esti speriat.. acolo nu este frică. Ascultă cu atenţie, nu este frică. Frica este o idee adusa de ceva abstract. Înţelegi? Ai creat o imagine a sfârsitului... şi te temi de el.
53:24	S: You are right. You are right. There's stop...	S: Ai dreptate. Ai dreptate. Este oprit...
53:29	K: There is no fear… S: No fear, and then there's...	K: Nu exista frică acolo.... S:Nu este frică şi atunci este...
53:33	K: There is no fear when the actuality takes place.	K: Nu există frică atunci când lucrurile se întâmplă.
53:39	S: That's right. When the actuality takes place there is silence.	S:Corect. Când lucrurile se întâmplă există linişte.
53:45	K: With the fact there is no fear.	K: Şi nu există frică.
53:47	B: But as soon as the thought comes in...	B:Dar îndata ce apare gândul...
53:49	K: That's right. S: That's right. Now wait, don't go away. (Laughs)	K:Corect. S:Corect. Acum stai un pic. (Râsete)
53:54	K: We have 3 minutes more. S: OK. 3 minutes.	K: Mai avem 3 minute. S:Ok.3 minute.
53:58	K: Go on.	K: Continuă.
53:59	S: The fact and the actuality - no fear.	S: Faptul şi realitatea-fără frică.
54:02	K: That's it. That's it.	K: Asta este.Asta este.
54:05	S: But then the thought comes in.	S: Dar apoi apare gândul.
54:08	K: No. Then it's no longer a fact. You can't remain with the fact.	K:Nu. Ăsta nu mai este un fapt. Nu poţi rămâne cu faptul.
54:27	B: Well, that's the same as to say you keep on thinking…	B: E ca şi cum ai spune că tu continui să gândeşti...
54:30	K: Keep on moving. B: Yes. Well, as soon as you bring thought in and it's not a fact... that's an imagination or a fantasy... which is felt to be real... but it is not so. S: Right.	K:Continui. B:Da. Când apare gândul şi nu este un fapt... este imaginaşie sau fantezie.... dar simţi că este real... şi nu este aşa. S:Corect.
54:45	B: Therefore, you are not with the fact any longer.	B: Prin urmare nu mai ţii cont de ceea ce se întâmplă de fapt.
54:47	S: So, we are saying…	S: Deci noi spunem...
54:49	K: We have discovered something extraordinary... when you are faced with fact, there is no fear.	K: Am descoperit ceva extraordinar... când te confrunţi cu un fapt, nu există frică.
54:56	B: So, all fear is thought then, is that it?	B: Atunci toată frica este gând, nu?
54:59	K: Yes, that's right.	K:Da, corect.
55:01	S: That's a big mouthful…	S;Asta este important...
55:03	K: No. All thought is fear, all thought is sorrow.	K:Nu. Gândul este frică, este regret.
55:08	B: It goes both ways, all fear is thought and all thought is fear.	B: E valabil în ambele sensuri, frica este gând şi gândul este frică.
55:12	K: Of course.	K:Desigur.
55:13	B: Except the kind of thought that arises with the fact alone.	B: Cu exceptia cazului când gândul apare cu faptul în sine.
55:16	S: I want to interject something right here... if we have 1 second. It seems to me that we have discovered... something quite important right here... and that is, at that actual seeing... then the instant of attention is at its peak.	S: Vreau sa introduc ceva aici... dacă avem câteva secunde. Mi se pare că am descoperit... ceva foarte important.... când vedem cu adevărat... atenţia este la maxim.
55:31	K: No. Something new takes place. S: Yes.	K:Nu. Altceva se întâmplă. S:Da.
55:36	K: Something totally, that you have never looked at or... it has never been understood or experienced, whatever it is. There is a totally different thing happening.	K: Ceva la care nu te-ai uitat niciodată... sau nu ai înţeles sau experimentat. Se întâmplă altceva acolo.
55:52	B: But isn't it important that we acknowledge this... in our thought, I mean in our language?	B: Dar nu este important ca noi să conştientizăm asta... în gândul nostru, adică în limbaj?
55:58	B: As we are doing now. In other words, if it happened... and we didn't acknowledge it then we are liable to fall back.	B: Aşa cum facem acum. Adică, dacă s-a întâmplat... şi nu ne-am dat seama există riscul să recădem.
56:04	K: Of course. S: I don't get it.	K:Desigur. S: Nu înţeleg.
56:06	B: We have to see it not only when it happens... but we have to see it when it happens... and we have to say that it happens.	B: Trebuie să vedem asta nu doar cand se întâmplă... dar şi când are loc... şi trebuie să spunem că se întâmplă.
56:14	S: Then are we creating a place to localise there?	S: Atunci noi cream un mod să ne dăm seama?
56:17	K: No. What he is saying is very simple. He is saying... Does this fact, actuality take place? And can you remain with that… Can thought not move in, but remain only with that fact? Sir, it's like saying, remain totally with sorrow... not move away, not say... 'It should be, shouldn't be, how am I to get over it?'... self-pity and all the rest of it - just totally remain... with that thing, with the fact. Then you have an energy which is extraordinary.	K:Nu. Noi spunem ceva foarte simplu. El spune... Acest lucru are loc cu adevărat? Şi te poti opri la asta... Poate gândul să nu se mişte şi să rămână doar cu asta? Este ca şi cum ai spune să rămâi cu regretul... să nu te mişti, să nu spui... "Ar trebui, nu ar trebui, cum am să fac faţă?"... mila şi restul-să rămâi total... cu acel lucru, cu faptul. Atunci ai o energie extraordinară.
57:15	S: Right.	S:Corect.
57:20	K: Can you? It's time.	K:Poţi? Este momentul.