Krishnamurti Subtitles

Propria imagine de sine ne împiedică să relaţionăm cu ceilalţi

Brockwood Park - 19 May 1976

The Transformation of Man 5



0:11 K: Vorbeam despre .....
 
0:15 faptul că este necesar....
 
0:19 ca oamenii să se schimbe...
 
0:23 şi că nu o fac..
 
0:26 şi de ce acceptă aceste intolerabile...
 
0:29 condiţii ale psihicului uman.
 
0:34 Cred că am omis să abordăm...
 
0:38 acest lucru din altă perspectivă...
 
0:45 cine a inventat insconştientul?
 
0:50 S:Cine l-a inventat?
 
0:59 Cât despre inconştient...
 
1:01 cred că este o diferenţă între ce
numim inconştient...
  
1:04 şi ceea ce este de fapt.
Cuvântul nu îl defineşte.
  
1:07 K: Da, aşa este. Cine l-a gândit?
 
1:12 S: Cred că istoria...
 
1:16 modul în care am gândit inconştientul...
 
1:19 a avut loc în timp şi a fost un proces.
Cred că a început...
  
1:26 K: Vreau să te întreb, tu ai
un inconştient?
  
1:30 S: Să-l am? Cred că este o problemă
de limbaj aici.
  
1:33 K:Nu.
S: Dacă am inconştient?
  
1:37 K: Esti conştient de inconştientul tău?
 
1:40 Ştii că ai un inconştient...
 
1:43 care acţionează diferit sau îţi dă
nişte sugestii...
  
1:48 ştii despre ce vorbesc,
eşti conştient de toate astea?
  
1:51 S:Da, sunt conştient de acest
aspect al meu.
  
1:59 Dar îl privesc diferit...
 
2:01 îl văd ca pe un aspect al meu...
 
2:04 care nu este total conştient.
 
2:07 Asta numesc eu inconştient.
 
2:09 Este conştient de experienţa mea...
 
2:13 sau de evenimente într-un mod incomplet.
 
2:17 Asta numesc eu inconştient.
 
2:25 El foloseşte simboluri şi moduri
diferite de a spune...
  
2:27 de a înţelege...
 
2:28 de exemplu, un vis în care eu...
 
2:32 descopăr gelozia..
 
2:35 K: Da, aşa.
S: ...de care nu eram conştient.
  
2:38 K: Dl. Bohm şi tu dai importanţă...
 
2:44 sentimentului că există aşa ceva?
 
2:47 B: Nu stiu ce înţelegi prin asta. Cred...
 
2:49 că există un fenomen, există lucruri...
 
2:52 de a căror origine nu suntem
conştienti. Reacţionăm...
  
2:58 şi folosim cuvinte într-un anumit mod.
S: Visăm.
  
3:03 B: Visăm, cred că noi...
 
3:05 K: Întreb toate astea pentru
că nu sunt sigur...
  
3:09 S: Nu pui la îndoială faptul că visăm?
 
3:11 K: Nu. Dar vreau să întreb...
 
3:15 experţii dacă există acest...
 
3:19 inconştient. La mine, personal nu cred
 
3:25 că a jucat un rol important în viaţă.
 
3:30 S: Păi, depinde ce întţlegi
prin inconştient.
  
3:33 K: Am să vă spun.
 
3:34 Ceva ascuns, incomplet...
 
3:37 ceva ce trebuie să aflu...
 
3:39 conştient sau inconştient...
 
3:41 să încerc să descopăr...
 
3:43 să-l explorez şi să îl arăt.
 
3:46 S:Corect.
 
3:47 K: Să văd motivul şi intenţiile ascunse.
 
3:53 S:Corect.
 
3:54 B: Putem spune mai clar că...
 
3:56 există lucruri pe care
oamenii le fac...
  
3:57 dar nu sunt conştienti de ceea ce fac....
 
4:00 însă unele lucruri ţin de natura gândului.
 
4:04 K: Nu te pot urmări.
 
4:05 B: De exemplu lapsusul Freudian...
 
4:11 cineva are un lapsus...
 
4:13 care exprimă voinţa, intenţia sa.
 
4:15 K: Ah, da, nu mă refeream la asta.
 
4:18 S:Ăsta ar fi inconştientul....
 
4:20 -asa ar gândi oamenii.
 
4:22 Cred că sunt două probleme aici....
 
4:24 tehnic vorbind.
 
4:27 Sunt nişte oamenii si apoi au apărut..
 
4:30 în istoria gândirii despre inconştient...
 
4:33 alţi oameni care cred....
 
4:34 că există anumite lucruri ,
inconştientul este unul din ele...
  
4:37 şi că există acolo lucruri care
 
4:42 trebuie aduse la lumină. Apoi cred...
 
4:44 că acum mai există un grup de oameni...
 
4:46 care cred că inconştientul reprezintă
arii ale comportamentului...
  
4:52 arii de răspuns, de experienţă
care nu sunt clare...
  
4:57 conexiuni de care nu suntem conştienţi...
 
4:59 conştienţi de ceea ce există..
 
5:02 sau se întâmplă...
 
5:03 aşa că în timpul zilei poţi
avea, să spunem..
  
5:06 o experienţă stresantă...
 
5:09 ai spune dezordine, nu ai terminat ceva...
 
5:12 o experienţă şi noaptea...
 
5:16 lucrezi la asta într-un mod diferit.
 
5:19 K: Lucrezi altfel.
 
5:20 S: Ăsta ar fi inconştientul în acţiune.
 
5:23 Primeşti altceva...
 
5:25 din trecut...
 
5:27 din acţiuni sau programe aterioare.
 
5:30 K: Mă refer...
 
5:32 la inconştientul colectiv, cel rasial.
 
5:36 B: Putem spune că cineva
a fost rănit în trecut...
  
5:39 şi vezi cum întreg comportamentul
este condus de asta.
  
5:42 Dar nu ştie, poate să nu ştie asta.
 
5:44 K: Da, asta înţeleg.
 
5:45 S: Persoana răspunde mereu
la ceva trecut.
  
5:47 K:Exact.
 
5:50 Dar eu încerc să înţeleg...
 
5:57 de ce am separat...
 
6:00 conştientul de inconştient.
 
6:03 Sau este acesta un proces unitar
în mişcare?
  
6:09 Nu este ascuns, tainic...
 
6:15 ci se mişcă precum un curent.
 
6:22 Şi venim noi destepţii...
 
6:27 şi îl împărţim...
 
6:30 şi spunem că există
inconştient..
  
6:32 şi conştient...
 
6:34 cel ascuns, incomplet...
 
6:37 magazia memoriilor rasiale...
 
6:41 memoriile de familie, genele, toate astea.
 
6:44 S: Cred că asta s-a întâmplat pentru că...
 
6:46 -şi asta este explicat parţial-
 
6:50 Freud şi Jung...
 
6:52 şi alţi oameni care au văzut pacienţi...
 
6:55 şi au ajuns să creadă mult...
 
6:56 în puterea inconştientului...
 
6:58 au văzut pacienţi, oameni care...
 
7:01 separau,, fragmentau....
 
7:04 această mişcare despre care vorbeşti.
 
7:06 K: La asta vreau să ajung.
 
7:08 S: Adică o femeie care spune
că este-întreaga istorie...
  
7:12 cu isteria, în care pacienţii
nu îşi puteam mişca mâna.
  
7:15 K: Ştiu.
S: Cunoşti asta.
  
7:17 ŞI dacă accesezi acele amintiri...
 
7:19 ei pot mişca mâna.
 
7:21 Şi au pus lucrurile cap la cap,
ştiu că nu credeau..
  
7:24 că functioneaza aşa , dar aşa au făcut.
 
7:26 Şi mai sunt oamenii care
au personalităţi duale.
  
7:29 K: Ceea ce încerc... Este o nebunie...
 
7:34 ba nu...-este o stare a minţii...
 
7:37 care divide totul şi spune..
 
7:39 că există inconştient şi conştient?
 
7:41 Şi asta este tot fragmentare.
 
7:45 B: Ai putea spune că...
 
7:47 anumite lucruri sunt făcute,
chiar Freud a spus...
  
7:49 că unele lucruri sunt create
inconştient de creier...
  
7:53 pentru că sunt prea dureroase.
K: Asta voiam...
  
7:55 S:Sunt fragmentate.
 
7:57 B: Dar asta este cunoscut în
toate şcolile de psihologie.
  
7:59 S: Asta spun şi eu. Că este fragmentare..
 
8:02 care apoi a fost numitaă inconştient.
 
8:05 Ce este fragmentat este inconştient.
 
8:08 K:Înţeleg asta.
 
8:09 B: Cineva ar putea spune că
însuşi creierul...
  
8:13 doreşte într-un fel...
 
8:16 să ţinaă lucrurile separate
ca să le evite.
  
8:19 K: Da, să evite faptele.
S:Da.
  
8:22 B:Da. Aşa că nu este cu adevarăt...
 
8:24 separat de conştiinţă.
 
8:26 K:La asta voiam să ajung. Vedeţi?
 
8:30 S: E corect. Nu este separat
de conştiinţă...
  
8:33 creierul le-a organizat
în mod fragmentat.
  
8:37 B:Atunci înseamnă că a fost
denumit greşit.
  
8:39 Termenul inconştient
implică deja o separare.
  
8:42 K:Asta este, separare.
 
8:43 B:Să spui că exista două straturi,
de exemplu, inconştientul...
  
8:46 şi suprafaţa conştiinţei,
asta implica o structură.
  
8:51 Dar am putea spune că...
 
8:53 acea structură nu este implicată,
ci mai degrabă...
  
8:55 un material anume este
pur şi simplu omis.
  
9:00 S: Corect. Asa cred şi eu.
 
9:03 K: Nu vreau să mă gândesc la cineva...
 
9:06 pentru că m-a rănit.
 
9:08 Nu este inconştientul, eu nu vreau
să mă gândesc la persoană.
  
9:10 S:Corect.
 
9:12 K: Sunt conştient că m-a rănit...
 
9:13 şi nu vreau să mă
gândesc la asta.
  
9:15 B: Dar apare o situaţie paradoxală...
 
9:18 pentru că de fapt...
 
9:19 devii atat de bun la asta...
 
9:20 încât nici nu mai realizezi că o faci.
 
9:22 Asta cred că se întâmplă.
K: Da,da.
  
9:25 B:Oamenii devin atat de buni la ...
 
9:27 a evita aceste lucruri încât nu ...
 
9:29 mai realizează că o fac.
S:Corect.
  
9:31 K:Da.
B: Devine un obicei.
  
9:33 S:Corect. Cred ca asta se întâmplă.
 
9:36 Aceste lucruri, rănile...
 
9:39 K:Rănile rămân.
 
9:41 S: Rănile rămân şi noi uităm că am uitat.
 
9:45 K:Rănile rămân.
 
9:46 B: Da. Cred că ne amintim să uităm!
 
9:50 K: Da. (Râde)
 
9:51 S: Ne amintim să uităm şi demersul...
 
9:53 de fapt demersul terapeutic este...
 
9:56 să îi ajutăm să îşi amintească
şi să revadă...
  
10:00 să îşi amintească ce au uitat
 
10:03 şi apoi sa înţeleagă legăturile...
 
10:06 de ce au uitat şi apoi...
 
10:08 lucurile pot căpăta o dimensiune
holistică...
  
10:11 în loc să fie fragmentate.
 
10:14 K: Tu consideri sau simţi
că ai fost rănit?
  
10:22 S:Da.
 
10:23 K: Şi vrei să eviţi asta?
 
10:32 A fi rănit, a rezista, a te retrage,
izola...
  
10:40 toate astea formează o imagine...
 
10:43 a ta rănit şi retras...
 
10:46 toate astea-simţi asta când esti rănit?
 
10:50 S:Da, simt-cum să spun...
 
11:00 Cred....
 
11:03 K: Mă intersează asta, spune-mi.
 
11:07 S: Da, vreau să fac ceva...
 
11:12 să nu mai fiu rănit, să nu mai fiu...
 
11:15 să nu mai văd acea imagine,
să nu mai văd...
  
11:18 tot ce s-a schimbat...
 
11:21 pentru că dacă s-a schimbat înseamnă...
 
11:23 să revin în acea experienţă...
 
11:25 care înseamnă să fiu rănit.
Asta doare dar ...
  
11:29 rezonează cu acel inconştient
care îmi aduce aminte...
  
11:34 că am fost adânc rănit de
această rană superficială.
  
11:40 K: Înţeleg asta.
 
11:43 S: Asa că o perioadă evit rana.
 
11:46 K: Poate creierul a avut un şoc?
Desigur...
  
11:49 un şoc biolog, fizic...
 
11:52 dar creierul psihologic-dacă îi
putem spune aşa...
  
11:58 trebuie să fie rănit?
Este asta inevitabil?
  
12:04 S:Nu, nu cred.
 
12:06 Este rană doar dacă ne
referim la ceva anume.
  
12:09 K:Nu, eu te întreb...
 
12:11 Este posibil ca un creier
psihologc, dacă pot folosi...
  
12:14 aceste cuvinte, să nu fie niciodată rănit?
 
12:21 Chiar dacă familia, pretenii, soţul....
 
12:25 soţia, prietenii răi,
aşa numiţii duşmani...
  
12:30 tot ce se întâmplă în jur
să nu te rănească?
  
12:42 Pentru că se pare că asta este
una din principalele...
  
12:47 răni în existenţa umană- să fii rănit...
 
12:54 cu cât eşti mai sensibil,
cu cât eşti mai...
  
12:58 conştient cu atât esti mai rănit...
 
13:03 şi te retragi mai mult.
 
13:08 Este asta inevitabil?
 
13:14 S:Mă întrebi pe mine?
 
13:15 Nu cred că este inevitabil dar
cred că se întâmpla des...
  
13:19 mult mai des. Şi se întâmplă
atunci când există...
  
13:28 cum să spun...
 
13:30 cand se formează un ataşament
şi apoi se pierde.
  
13:35 Tu devii important pentru mine.
 
13:38 Devii important pentru mine, te plac,
sau am o relaţie cu tine...
  
13:41 şi pentru mine devine
important ca tu să nu...
  
13:46 faci ceva să tulburi această imagine.
 
13:49 K:Adică, în relaţia dintre doi oameni...
 
13:56 imaginea pe care o avem despre celălalt...
 
13:59 imaginea este de fapt cauza suferinţei.
 
14:04 B: Dar este valabil şi invers,
ne agăţăm de acele imagini..
  
14:07 pentru că suntem răniţi.
K:Desigur.
  
14:09 B: Unde începe asta?
K: La asta vreau să ajung.
  
14:13 S: Şi eu.
 
14:14 K: Nu, el a spus ceva.
 
14:16 S:Corect. Ştiu.
 
14:20 B:Pentru că trecutul doare...
 
14:21 el dă o putere mare acelei imagini...
 
14:24 imaginii care ne ajută să uităm-corect?
 
14:27 S:Corect.
 
14:28 K:Oare acea rană este în inconştient?
 
14:31 O să folosim cuvântul...
 
14:33 "inconştient" în paranteze pentru
moment-este acesta ascuns?
  
14:38 S: Cred că priveşti simplist lucrurile...
 
14:42 pentru că ce este ascuns este faptul că...
 
14:47 evenimentul a avut loc...
 
14:49 de multe ori, s-a întâmplat cu mama...
 
14:50 cu prietenii mei...
 
14:52 s-a mai întâmplat la şcoală....
 
14:55 unde ţineam la cineva...
 
14:57 şi apare imaginea-este ca şi cum...
 
14:59 se formează ataşamentul şi apoi rana.
 
15:02 K: Nu sunt sigur că are loc
prin ataşament.
  
15:08 S: Cred că este ceva...
 
15:10 Poate că ataşament nu este
cuvântul potrivit...
  
15:12 dar se întâmplă ceva acolo.
 
15:14 Ce se întâmplă când formez...
 
15:16 o relaţie cu tine şi acea
imagine devine importantă?
  
15:20 Ce faci tu devine important.
 
15:24 K:Tu ai o imagine despre tine.
 
15:26 S:Corect. Tu spui îmi place de tine...
 
15:31 pentru că îmi confirmi acea imagine?
 
15:33 K: Nu, dincolo de plăcut sau nu,
dincolo de asta...
  
15:37 tu ai o imagine despre tine.
 
15:40 Şi eu vin şi fixez acea imagine.
 
15:44 S:Nu, mai întâi vii şi o confirmi.
 
15:46 K:Nu.
B: Rana va fi mai mare....
  
15:48 dacă la început esti prietenos cu mine...
 
15:50 îmi confirmi imaginea şi apoi
brusc mă răneşti.
  
15:53 K:Desigur, desigur.
 
15:55 B: Dar chiar şi cineva care
nu o confirmă...
  
15:57 dacă o strică....
 
15:59 poate răni,
K: Asta voiam să...
  
16:03 S:Corect.
Asta nu este inconştient.
  
16:05 Însă, cum ai zis, cum se face...
 
16:07 că am în primul rând o imagine?
Ăsta este inconştientul.
  
16:11 K:Este inconştient?
La asta vreau să ajung.
  
16:13 Sau este atât de evident....
 
16:16 încât nu vedem? Urmăriţi ce zic?
 
16:24 S: Urmăresc ce zici.
 
16:27 K: Lăsăm asta un pic. Spunem că
este ascunsă. Mă întreb...
  
16:33 dacă este ascunsă sau nu;
sau este foarte evidentă.
  
16:40 S: Mă întreb dacă toate
componentele sunt...
  
16:42 vă spun, nu simt că toate părţile
sunt evidente.
  
16:49 B: Cred că într-un fel le ascundem...
 
16:50 spunem că această rană...
 
16:52 înseamnă că imaginea este greşită...
 
16:56 dar ascundem asta spunând...
 
16:57 de exemplu că totul este bine.
 
17:00 Adică, lucrul evident poate că
este ascuns...
  
17:04 pentru că zicem că nu este important,
că nu îl observăm.
  
17:08 S:Da, nu îl observăm,
dar este ca şi cum...
  
17:10 am senzaţia acum când...
 
17:11 vorbim, eu am senzaţia...
 
17:14 există ceva, mă întreb...
 
17:16 ce anume generează imaginea...
 
17:20 ce anume este rana?
 
17:22 K: O să ajungem şi acolo. Încerc...
 
17:26 discutam despre...
 
17:29 întreaga structură a conştiinţei.
 
17:31 S:Corect. La asta ne gândim acum...
 
17:34 K: La natura conştiinţei.
 
17:39 Am împărţit-o în necunoscut..
 
17:42 şi cunoscut.
 
17:45 Poate ca mintea fragmentată face asta.
 
17:50 S:Corect.
 
17:54 K: Şi le îndepărtează mai mult.
 
18:00 K: Separarea creşte.
 
18:05 S:Mintea fragmentată ...
K:...face asta.
  
18:13 Cei mai mulţi oameni au
o imagine despre ei înşişi...
  
18:17 de fapt toată lumea are.
 
18:21 S:Cam toată lumea.
 
18:22 K:Acea imagine este ranită.
 
18:28 Şi acea imagine eşti tu şi spui
"Sunt rănit".
  
18:34 B: Aşa spuneam şi dimineaţa.
 
18:36 K:Da.
 
18:37 B:Dacă am o imagine placută
despre mine atunci..
  
18:42 plăcerea este a mea-corect?
şi spun că este real.
  
18:46 Şi dacă mă răneşte cineva atunci
şi durerea este a mea...
  
18:51 şi spun că şi ea este reală-corect?
 
18:53 Pare că dacă avem o imagine...
 
18:55 ea ne poate da atât plăcere cât şi durere.
 
18:58 K:Durere, da.
B: E un cerc vicios..
  
19:00 K:Absolut.
 
19:01 S:Imaginea tinde să se perpetueze...
 
19:03 ca în relaţiile dificile...
 
19:05 B:Cred că oamenii speră că imaginea
le va aduce plăcere.
  
19:08 K:Doar plăcere.
 
19:09 B: Doar plăcere, dar acelaşi
mecanism...
  
19:11 care face posibilă plăcerea...
 
19:13 face şi durerea posibilă pentru că
am plăcere dacă spun...
  
19:16 "Cred că eu sunt bun" şi acel "eu"
pare atât de real...
  
19:21 şi asta face bunătatea reală...
 
19:24 dar dacă apare cineva..
 
19:25 şi spune "Nu eşti bun,
eşti stupid" etc....
  
19:28 atunci şi asta este real şi semnificativ.
 
19:31 Şi doare. Corect?
 
19:34 K:Imaginea aduce atât plăcere
cât şi suferinţă.
  
19:37 B:Da.
 
19:39 S:Corect.
 
19:40 K: Ca să spunem simplu.
 
19:43 B: Cred că oamenii doresc o imagine...
 
19:45 care să le aducă doar plăcere
dar asta nu se poate.
  
19:47 S: Oamenii speră asta, aşa este.
 
19:49 Oamenii nu speră doar la acea imagine...
 
19:52 ei o investesc şi tot interesul lor...
 
19:55 este în acea imagine, ei se văd...
 
19:59 şi spun "nu ar trebui să fiu aşa"...
 
20:03 pentru că de fapt sunt o imagine.
 
20:05 Şi merg în ambele direcţii
în acelaşi timp.
  
20:07 Asta este atât de ciudat la minte.
Eu sunt imaginea...
  
20:10 dar cand descopăr că nu sunt
de fapt asta...
  
20:13 ar trebui să fiu altfel...
 
20:14 pentru că aşa sunt de fapt.
Asa că este valabil în ambele sensuri.
  
20:18 B: Dar imaginea, cred că dacă îţi
faci o imagine de sine...
  
20:25 şi primeşti ce vrei de la ea;
 
20:27 totul depinde...
 
20:29 de fapt de a avea imaginea
corectă. Adică...
  
20:32 S:Corect, totul.
 
20:33 B: Dacă imaginea de sine este
corectă ea dă valoare.
  
20:37 Şi dacă cineva spune că este
greşită atunci totul...
  
20:43 este greşit.
 
20:46 K: Noi dăm mereu formă noi imaginii.
 
20:50 B: Dar cred că această imagine
înseamnă totul.
  
20:52 Şi conferă o putere imensă.
 
20:54 S: Întreaga personalitate este
direcţionată...
  
20:59 către dobândirea acestei imagini.
 
21:01 Adică orice altceva trece pe locul doi.
 
21:04 K:Sunteţi conştienţi de asta?
S:Eu sunt.
  
21:08 K: Cum a început totul?
 
21:11 Daţi-mi voie să fac un rezumat.
 
21:14 De fapt fiecare fiinţă umană...
 
21:16 are o imagine despre sine...
 
21:18 de care nu este conştientă, sau nu stie.
 
21:21 S: În general este una idealizată...
 
21:24 K:Idealizată sau nu este o imagine.
 
21:27 S:Da este o imagine, idealizataă..
 
21:30 pe care trebuie să o aibă.
 
21:33 K: O au.
B: O au.
  
21:34 S: Toate acţiunile sunt îndreptate
către acest "trebuie să o am".
  
21:38 Să o dobândească, să o realizeze.
 
21:40 B: Omul simte că viaţa lui depinde
de acea imagine.
  
21:43 K:Da.
 
21:44 S: Când este depresiv nu o are.
 
21:47 K:O să revenim la asta.
 
21:51 Întrebarea este cum apare?
 
21:58 S: Cred că apare în copilărie
când este rănit...
  
22:08 şi apare sentimentul că
nu este altă cale...
  
22:12 prin care rana să fie asimilată.
 
22:18 Aşa funcţioneaza în familii.
 
22:21 Tu eşti tatăl meu şi...
 
22:25 înţeleg privindu-te că...
 
22:29 dacă sunt deştept o să mă placi.
 
22:34 K: Cam aşa.
 
22:35 S: Învăţ foarte repede.
 
22:37 Şi o să mă asigur că primesc
acea iubire...
  
22:40 şi încet încet devin într-un fel.
 
22:42 Şi ajung să devin ceva.
 
22:44 K:Este foarte simplu.
 
22:45 Dar mă interesează începutul
 
22:50 Cum ne creăm imaginea de sine.
 
22:54 B:Dacă nu am nici o imagine...
 
22:56 atunci nu ajung niciodată acolo, nu?
 
22:58 K:La asta voiam să ajung.
 
23:00 S: Dacă nu îmi fac o imagine.
 
23:01 B: Dacă nu îmi fac deloc
o imagine....
  
23:02 indiferent ce face tata...
 
23:04 nu ar avea efect, nu?
 
23:07 S: Asta este întrebarea.
K:Este foarte important.
  
23:10 B: Mă gândesc că, un copilul
nu poate face asta.
  
23:12 K:Nu sunt aşa de sigur.
 
23:14 B: Poate, dar de obicei...
 
23:17 nu reuşeşte să facă asta.
 
23:19 S:Sugerezi că acel copil...
 
23:21 are deja imaginea că a fost rănit.
 
23:23 K: A, nu. Nu ştiu. Ne întrebăm.
 
23:27 B:Să presupunem că există un copil care
nu are o astfel de imagine.
  
23:32 S:Să presupunem.
 
23:34 B:Atunci nu poate fi rănit.
 
23:35 K:Nu poate.
 
23:37 S: Cred că problema este dificilă...
 
23:41 pentru că psihologic vorbind un copil...
 
23:44 K:Noi am spus presupunem.
S:Presupunem.
  
23:48 B: Ne imaginăm mai degrabă...
 
23:50 presupunem că ar exista
un copil...
  
23:52 care nu ar avea o asemenea
imagine şi nu depinde...
  
23:55 cu nimic de ea.
 
23:57 Coplul de care vorbeai depindea...
 
23:58 de imaginea pe care tatăl
o avea despre el.
  
24:02 Şi prin urmare totul dispare...
 
24:03 când tatăl nu îl mai iubeşte...
 
24:05 totul dispare, nu?
S:Corect.
  
24:07 B:Şi este rănit.
S:Corect.
  
24:09 B: Dar dacă el nu are imaginea unui
tată care să îl iubească ...
  
24:14 atunci îşi va privi doar tatăl.
 
24:17 S: Copilul care îşi priveşte tatăl...
 
24:19 Să spunem, hai să vedem...
 
24:21 să fim puţin pragmatici,
iată un copil...
  
24:24 care este rănit.
 
24:26 B: Dar stai, el nu poate fi rănit
fără o imagine.
  
24:29 S: Ei bine, asta este...
B: Ce îl poate răni?
  
24:31 K:Nu există.....(râsete)
 
24:34 Este ca şi cum ai ţine un ac în aer!
 
24:36 S:Nu, stai un pic, nu o să vă las...
 
24:38 să scăpaţi aşa! (Râsete)
 
24:41 Iată acest copil foarte vulnerabil...
 
24:44 adică are nevoie de suport psihologic.
 
24:48 În el există o tensiune enormă.
 
24:51 K: Domnule, înţeleg asta.
Un astfel de copil are o imagine.
  
24:57 S: Nu, fără imagine. El nu a fost
susţinut biologic.
  
25:02 K: Nu. Ei?
 
25:06 B: El îşi poate crea imaginea....
 
25:08 că nu este sustţnut biologic.
 
25:11 Trebuie să facem diferenţa dintre...
 
25:13 ceea ce se întâmplă de fapt biologic...
 
25:15 şi ce crede el despre asta. Nu?
 
25:17 Am văzut un copil care a fost
brusc părăsit...
  
25:20 şi care a suferit foarte mult...
 
25:22 nu pentru că a fost părăsit
ci pentru că asta semnifică...
  
25:25 K:Pierdere, nesiguranţă.
 
25:27 B:...când mama a plecat.
 
25:29 Pare că totul dispare.
 
25:31 Şi era total dezorganizat şi ţipa dar...
 
25:34 până la un punct.Însă....
 
25:36 ideea este că avea o imagine...
 
25:38 a siguranţei pe care ar fi
primit-o de la mama.
  
25:42 S: Aşa funcţionează sistemul nervos.
 
25:44 B: Păi, asta este întrebarea,
despre asta discutăm....
  
25:46 este necesar să acţionăm
în direcţia aceea?
  
25:48 Sau este rezultatul condiţionării?
 
25:50 K:Da.
S:Da, aş spune că da.
  
25:53 K: Este o intrebare importantă.
S: Foarte importantă.
  
25:57 K:Pentru că am vazut...
 
26:00 în America sau aici....
 
26:02 cum copiii fug de părinţi...
 
26:05 mii de copii fac asta.
 
26:09 Iar părinţii nu par că deţin controlul.
 
26:13 Ei nu ascultă...
 
26:14 nu aud, ei nu-vedeţi? Ei sunt sălbatici.
 
26:18 S:Da.
 
26:20 K: Iar părinţii se simt răniţi.
 
26:23 Asta se intampla in America
am văzut la TV.
  
26:31 Iar femeia plângea-ştiţi?
 
26:37 Ea spunea "Sunt mama lui...
 
26:38 şi el nu ma tratează ca atare,
el imi ordonă....
  
26:42 dă-mi o sticlă de lapte, etc.
 
26:47 Şi a fugit de acasă de zeci de ori.
 
26:52 Şi problema se măreşte....
 
26:53 această separare dintre părinţi...
 
26:55 şi copii se măreşte peste tot în lume.
 
26:59 Ei nu mai au relaţii...
 
27:01 unii cu alţii, între ei.
 
27:03 Care este deci cauza?
 
27:08 dincolo de aspectul social, economic...
 
27:12 toate presiunile, etc...
 
27:13 care o determina pe mamă să meargă
la muncă şi să lase copilul singur...
  
27:17 el se joacă...etc...şi noi credem
că este bine...
  
27:21 dar dacă este mai mult decât atât?
 
27:28 Este pentru că părinţii au o
imagine de sine...
  
27:31 şi insistă....
 
27:33 să creeze o imagine în copil?
 
27:38 S: Înţeleg ce spui.
 
27:40 K: Iar copilul refuză acea imagine...
 
27:44 dar o are pe a lui.
 
27:48 Aşa că începe bătălia.
 
27:50 S: Cam asta vreau să spun când zic...
 
27:52 că iniţial rana unui copil....
 
27:54 K:Nu am ajuns încă la rană.
 
27:57 S: Dar la asta vreau să ajung,
ce există în acea...
  
28:00 relaţie iniţiala?
 
28:02 Care este iniţial relaţia dintre copil....
 
28:05 K: Mă îndoiesc că au vreo relaţie.
 
28:07 Asta vreau să subliniez.
 
28:09 S: Sunt de acord cu tine.
 
28:10 Este ceva în neregulă în relaţie.
 
28:13 Au o relaţie greşită.
 
28:18 K:Au o relaţie?
S: Ei au o...
  
28:22 K: Tinerii se căsătoresc sau nu.
Fac un copil...
  
28:27 dn greşeală sau intenţionat.
Tinerii...
  
28:35 sunt ei însuşi nişte copii...
 
28:38 care nu au înţeles universul...
 
28:40 cosmosul, ordinea sau
haosul, ei au un copil.
  
28:46 S:Corect.
Asta se întâmplă.
  
28:48 K: Cu care se joacă un an sau
2 şi apoi zic...
  
28:52 "Sunt sătul până peste cap de copil..."
 
28:55 şi se uită în altă parte.
 
28:59 Iar copilul se simte părăsit, pierdut.
S:Corect.
  
29:04 K: Şi are nevoiede siguranţă,
încă de la început.
  
29:10 S:Corect.
 
29:11 K: Iar părinţii nu le pot da asta sau
sunt incapabili să dea...
  
29:16 siguranţa psihologică, sentimentul...
 
29:18 "Eşti copilul meu, te iubesc...
 
29:19 am grijă de tine, o să am
grijă ca în viaţă...
  
29:22 să te comporţi corect- adică au grijă.
 
29:24 Copiii nu, acel sentiment.
 
29:26 S:Corect.
 
29:28 K: După nişte ani se plictisesc.
 
29:32 S:Corect.
 
29:34 K: Corect?
S: Da.
  
29:37 K: Ei nu au o relaţie ....
 
29:39 încă de la început...
 
29:40 nici soţul, nici soţia,
sau băiatul si fata.
  
29:44 Este doar o relaţie bazată pe sex....
 
29:49 asta este plăcerea din relaţie.
 
29:55 Ei nu acceptă principiul durerii...
 
30:01 alături de cel al plăcerii.
 
30:05 S: Corect. Nu fac asta şi nu numai...
 
30:08 ei nu lasă copilul să treacă aprin asta.
 
30:11 K: Copilul trece prin asta.
 
30:13 S: Da, dar fac lucruri care...
 
30:16 nu îi permit copilului să aibe plăcere...
 
30:19 şi asta continuă...
 
30:20 şi nici nu lasă copilul să-şi
trăiască durerea....
  
30:23 K: Ceea ce văd este...
 
30:27 că de fapt nu există nici o relaţie...
 
30:32 în afară de cea sexuală, una senzorială.
 
30:40 S: Da. Ok.
 
30:42 K: Mă întreb dacă....
 
30:44 nu spun că este asa, mă întreb doar.
 
30:47 S: Nu cred că este aşa.
Cred că au o relaţie...
  
30:51 dar una greşită, există tot felul de...
 
30:55 K:Nu există relaţii greşite...
 
30:56 relaţia există sau nu.
 
31:01 S: Păi, atunci trebuie să spunem
că au o relaţie.
  
31:03 Şi acum trebuie să o înţelegem.
 
31:06 Dar cred că cei mai mulţi părinţi...
 
31:09 au o relaţie cu propriul copil.
 
31:13 B: Dar poate este vorba de
imagine aici? Presupunem..
  
31:16 ca părintele şi copilul au imagine
unul despre celălalt...
  
31:19 iar relaţia este condusă de
aceste imagini...
  
31:23 întrebarea este dacă
asta este de fapt...
  
31:25 o relaţie sau nu sau dacă...
 
31:27 este un fel de fantezie în relaţie.
 
31:30 K: O relaţie fantezistă.
B: Da.
  
31:33 K: Dumneavoastră domnule
aveţi copii...
  
31:34 -scuzaţi-mă că apelez iar la dvs....
 
31:36 Ce relaţie aveţi cu ei?
 
31:38 În adevăratul sens al cuvântului.
 
31:41 S: Da. Am.
 
31:45 K: Asta înseamnă că nu aveţi
o imagine de sine.
  
31:49 S: Aşa este.
 
31:52 K: Şi nu le impuneţi o anumită imagine.
 
31:55 S: Corect.
 
31:56 K: Şi nici societatea nu face asta.
 
32:00 S: Sunt şi astfel de momente.
 
32:02 K: Asta nu este suficient.
 
32:04 - este ca un ou stricat (Râsete)
 
32:06 S: Este ceva important.
 
32:08 B: Dacă sunt anumite momente,
nu este suficient.
  
32:10 E ca şi cum am spune că
o persoană rănită...
  
32:11 are momente în care nu este
aşa, stă undeva...
  
32:14 şi asteapta momentul să explodeze
când se întâmpla ceva.
  
32:16 K:Da.
 
32:18 B: Dar nu poate ajunge departe cu asta.
 
32:19 E ca şi cum cineva care este
legat de o frânghie...
  
32:22 se blochează când ajunge la
capătul acesteia.
  
32:24 S: Corect.
 
32:26 B: Am putea spune că relaţionez
atâta vreme...
  
32:28 cât anumite lucruri sunt în ordine...
 
32:31 dar dincolo de asta lucrurile
scapă de sub control.
  
32:34 Vedeţi către ce duce asta?
S: Văd către ce.
  
32:36 B:Acest mecanism se află acolo...
 
32:39 şi vă domină potenţialul.
 
32:42 S: Ce spuneţi este adevărat.
 
32:46 Am verificat şi aşa este.
Cu alte cuvinte...
  
32:50 pare că există acolo...
 
32:52 momente în care ei sunt...
 
32:55 B: E ca si cum un om este legat
de o frânghie şi spune...
  
32:57 sunt momente în care mă pot mişca...
 
32:59 aşa cum vreau, dar nu pot
face asta pentru că...
  
33:01 mă încurc mai rău şi ajung la capăt.
 
33:04 S: Pare că asta se întâmplă, de fapt...
 
33:08 este o reverberaţie în care
există o retragere.
  
33:11 B: Da. Fie ajung la capătul frânghiei...
 
33:13 fie ceva trage sfoara şi apoi...
 
33:15 -dar persoana care se află
acolo prinsă...
  
33:17 nu este niciodată liberă.
 
33:20 S: Adevărat.
 
33:24 B: Şi în acelaşi mod o persoană
care are o imagine...
  
33:27 nu relaţionează cu adevărat.
 
33:29 K: Asta este problema.
 
33:33 Nu ne putem juca cu asta.
 
33:36 La nivel verbal poate...
 
33:38 Dar în realitate nu aveţi o relaţie.
 
33:43 S: Nu există relaţie atâta vreme cât
există o imagine.
  
33:48 K:Atâta vreme cât aveţi o
imagine despre sine...
  
33:51 nu aveţi o relaţie cu altcineva.
 
34:00 Este o revelaţie, vă daţi seama?
 
34:02 Nu este doar o afirmaţie intelectuală.
 
34:14 S: Vreau să vă spun ceva,
nu îmi place asta...
  
34:17 K: Văd.
S: Vezi.
  
34:19 Şi mă face să fiu supărat pe tine.
 
34:22 (Râsete) Este adevărat...
 
34:25 şi am văzut asta şi în alte situaţii.
 
34:27 B: Dar are loc mereu în analiză, nu-i aşa?
 
34:30 S: Se întâmplă în analiză.
 
34:32 Şi mă gândesc la întâlnirile
din psihoterapie...
  
34:34 la întâlnirea cu psihoterapeuţii
se întâmplă asta.
  
34:36 Este foarte neplăcut să spun...
 
34:40 - pentru că îmi amintesc de momente...
 
34:42 cand aveam ceea ce numim o relaţie....
 
34:44 dar trebuie să fiu cinstit
cu voi şi să spun...
  
34:47 că după o astfel de relaţie...
 
34:50 pare că inevitabil există o retragere.
 
34:52 B: Legătura dispare.
 
34:54 S: Aşa că trebuie, adică...(râsete)
 
35:02 Asta este. Fără îndoială imaginea...
 
35:06 -există un moment-
 
35:08 în care spui că ai o relaţie cu cineva...
 
35:10 dar mergi până într-un punct.
B:Da.
  
35:12 S: Şi atunci apare imaginea.
 
35:14 B: Corect. Şi aceasta...
 
35:15 preia controlul mereu...
 
35:17 pntru că este factorul dominant.
 
35:19 Şi dacaă treci de un anumit punct...
 
35:21 indiferent de situaţie,
imaginea preia controlul.
  
35:23 S: Corect. Ca în materialul lui Rene Thom
 
35:28 B: Da, se îndreaptă...
S: Drept in jos.
  
35:31 K: Şi imaginea este ranită.
 
35:36 Iar copilul...
 
35:41 impuneţi o imagine copilului?
 
35:45 Trebuie, pentru că voi aveţi o imagine.
 
35:48 S: Încercaţi asta.
K: Nu.
  
35:49 B:Dar trebuie.
 
35:51 S: Păi lucraăm la ea, iar
copilul o preia...
  
35:53 sau nu.
 
35:55 K: Nu, nu. Pentru că aveţi o
imagine de sine...
  
35:57 trebuie să creaţi una în copil.
 
36:01 S:Corect.
 
36:03 K: Dvs. domnule aţi descoperit asta?
 
36:06 S: Da.
 
36:11 K: Şi societatea face asta cu noi toţi.
 
36:14 B: Tu spui că un copil preia în
mod natural imaginea...
  
36:18 aşa cum este şi apoi este rănit.
 
36:21 K:Rănit. Corect.
 
36:22 B: Deci rănirea a fost pregătita
şi precedată...
  
36:24 de procesul de formare a imaginii.
 
36:27 S:Corect. Este evident
faptul că, de exemplu...
  
36:31 noi tratăm diferit băieţii şi fetele.
 
36:33 K: Priviţi şi nu verbalizaţi aşa repede.
 
36:38 B: Dacă procesul de construire
a imaginii nu ar apărea...
  
36:42 nu ar exista baza,
structura care să fie rănită.
  
36:50 Adică, durerea se
datorează în întregime...
  
36:54 unui factor psihologic...
 
36:56 unui gând care este ...
 
36:59 al meu când spun "Sufăr
de această durere"....
  
37:03 În timp ce anterior...
 
37:05 mă bucuram să spun "Tata mă iubeşte....
 
37:08 Fac ce vrea el." Şi apoi vine durerea....
 
37:11 "Nu fac ce doreşte el şi nu mă iubeşte."
 
37:15 K: Simplu. Da.
 
37:16 S: Dar cum rămâne cu
durerile iniţiale? Copilul...
  
37:20 K: Nu, dacă tu acum...
 
37:22 B: Cred că am trecut
de punctul ăla.
  
37:24 K: Ai trecut.
 
37:25 S: Nu cred că am atins subiectul...
 
37:27 situaţiei biologice...
 
37:29 a copilului care se simte neglijat.
 
37:37 B: Adica vrei să spui...
 
37:41 dacă un copil este neglijat...
 
37:43 cred că va prelua o imagine.
 
37:47 K: Desigur. Dacă admiţi, de îndată ce
faci asta, vezi realitatea...
  
37:51 că atâta timp cât părinţii au o
imagine de sine...
  
37:55 ei vor să o transmitaă copilului.
 
37:58 B: Imaginea face ca părintele
să îşi neglijeze copilul.
  
38:02 S: Aici ai dreptate.
K: Corect.
  
38:05 S: Este evident că atâta timp cât
părintele crează imagini...
  
38:10 şi el are una, nu poate vedea copilul.
 
38:17 K: Şi astfel o transmite copilului.
 
38:20 S:Corect. Condiţionează
copilul să fie ceva.
  
38:23 K: Da.
 
38:24 B: La început prin plăcere,
dar mai apoi este rănit.
  
38:27 Dar dacă începe să îl neglijeze...
 
38:29 cred că asta...
 
38:31 este tot rezultatul imaginii şi...
 
38:32 trebuie să comunice
imaginea copilului...
  
38:34 în timp ce îl neglijează.
S: Şi asta este neglijare.
  
38:36 B: Da, el comunică neglijarea
prin imagine .
  
38:39 K: Iar părinţii la rândul lor se
neglijează dacă au...
  
38:42 o imagine despre ei înşişi.
B:Da.
  
38:44 S: Corect. Trebuie.
K: Este inevitabil.
  
38:47 S: Pentru ca sunt fragmentaţi nu întregi.
 
38:51 B: Copilul va prelua ideea...
 
38:53 că nu este important
pentru proprii părinţi.
  
38:55 S: Cu excepţia acelui fragment.
 
38:57 B: Pe moment le va plăcea.
 
38:58 S: Corect. Deci dacă eşti aşa ....
 
39:01 sunt alături de tine, altfel
 
39:04 K: Dar societatea face asta fiecărei
fiinţe umane.
  
39:11 Biserica face asta, bisericile,
religiile, politica, totul...
  
39:15 cultura crează această imagine.
 
39:22 S: Corect.
 
39:24 K: Iar imaginea este rănită şi
apar consecinţele.
  
39:27 Următoarea întrebare este...
 
39:30 dacă este cineva conştient
de acest lucru...
  
39:38 care este parte a constiintei sale?
 
39:44 Continuţul conştiinţei
dă naştere conştiinţei.
  
39:48 Corect. Este clar.
 
39:50 S:Corect.
 
39:52 K: Un conţinut este crearea
de imagini sau poate...
  
39:57 este cel mai important
mecanism care funcţionează...
  
40:04 dinamul, principala mişcare.
 
40:13 A fi rănit, lucrul experimentat
de fiecare om este...
  
40:20 Poate fi o rană vindecată şi
putem să nu mai fim răniţi?
  
40:27 Poate mintea umaă care
a acceptat o imagine...
  
40:33 care crează imaginea să nu
ţină cont de aceasta...
  
40:41 şi astfel să nu mai fie rănită.
Şi astfel...
  
40:46 o mare parte a conştinţei, ...
 
40:54 să fie goală...
 
40:59 să nu conţină ceva. Mă întreb...
 
41:11 S: Poate oare?
 
41:23 Chiar nu ştiu răspunsul.
 
41:26 Ştiu răspunsul doar dacă
cred că tu ai putea...
  
41:33 K: Cine este creatorul imaginii?
 
41:37 Care este mecanismul sau procesul...
 
41:40 creării imaginilor?
Pot scăpa de o imagine...
  
41:45 şi să preiau alta, sunt Catolic...
 
41:47 sunt Protestant, sunt Hindus....
 
41:49 sunt calugăr Zen, sunt cate ceva.
 
41:51 Vedeţi?
Toate astea sunt imagini.
  
41:53 S: Corect.
 
41:59 Cine crează imaginile?
 
42:07 K: În fond dacă există o
astfel de imagine...
  
42:11 cum poate exista acolo iubire?
 
42:16 S: Aşa ceva nu există.
 
42:18 K: Nu avem asta!
 
42:20 S:Corect.
 
42:26 Avem o grămada de imagini.
De asta spun că nu ştiu.
  
42:29 Ştiu că imaginile sunt create.
 
42:31 K: Este teribil asta, domnule. Vedeţi?
 
42:34 S: Da. Ştiu că există crearea
de imagini şi văd asta.
  
42:37 Chiar pe măsură ce
vorbeşti despre asta...
  
42:39 văd şi simt că...
 
42:43 este ca o hartă, ştii unde te afli..
 
42:47 pentru că dacă nu am această
imagine voi crea alta.
  
42:50 K: Desigur.
 
42:51 S: Creăm oricum o imagine..
 
42:54 K: Noi ne întrebăm dacă este
posibil să oprim mecanismul..
  
43:00 care produce aceste imagini.
 
43:07 Şi ce este acest mecanism?
 
43:12 Vrea să fie important?
 
43:16 S: Da. Vrea să fie important...
 
43:18 vrea să ştie unde....
 
43:20 vrea să aibă, să reducă
într-un fel sau altul...
  
43:26 vrea să poată gestiona sentimentul..
 
43:29 că dacă nu îl am nu ştiu unde sunt.
 
43:31 K: Sunt în pierdere?
S:Da.
  
43:35 K: Vedeţi cât este de isteţ.
Vedeti, fiind...vedeţi?
  
43:42 Sentimentul că eşti pe pierdere,
că nu te poţi baza pe ceva...
  
43:49 că nu ai suport, aduce şi
mai multă dezordine.
  
43:58 S:Corect.
 
44:00 B: Este una din imaginile...
 
44:02 care ne-au fost transmise de mici...
 
44:04 că dacă nu ai imagine de sine...
 
44:07 nu ştii ce să faci.
 
44:09 Nu ştii ce vor părinţii...
 
44:11 să facă dacaă tu acţionezi...
 
44:13 fara a avea o imagine. (Râsete)
Poate faci ceva....
  
44:16 şi ei vor fi ingroziţi.
 
44:18 S:Corect.
 
44:22 K:Imaginea este produsul
gândirii. Corect?
  
44:27 S: Este organizat.
 
44:29 K: Da, un produs al gândirii.
 
44:31 Poate lua diferite forme de presiune...
 
44:35 un sistem de alimenrtare pe bandă....
 
44:40 care în final produce o imagine.
 
44:43 S: Corect. Nici o îndoială.
 
44:46 Sunt de acord cu asta.
Este în mod cert...
  
44:51 produsul gândului iar acel
gând pare să fie ca...
  
44:56 o acţiune pentru a şti unde te afli;
 
45:00 sau către ce te îndrepţi.
 
45:02 E ca şi cum ar exista un spaţiu.
 
45:04 K: Poate această maşinărie
să se oprească?
  
45:11 K: Gândul produce
aceste imagini...
  
45:15 distruge toate relaţiile...
 
45:19 si astfel nu există iubire- deloc!
 
45:24 Nu spuneţi "Da, iubesc..."
-Asta nu este...
  
45:28 Când cineva care are o imagine de sine...
 
45:31 spune "Îmi iubesc soţul,
soţia, copiii"....
  
45:35 este doar sentiment, romantism...
 
45:38 o fantezie emoţională.
 
45:40 S:Corect.
 
45:44 K: Acum nu există dragoste în lume.
 
45:51 Nu există a ţine cu adevărat la cineva.
 
45:58 S: Adevărat. Oamenii nu fac asta.
 
46:02 K: Cu cât este mai mult
cu atât este mai rau.
  
46:05 Nici oamenii săraci nu au asta.
 
46:07 Nici oamenii săraci nu au asta.
 
46:13 Ei umblă să îşi umple stomacul...
 
46:16 vor haine şi muncă, muncă şi iar muncă.
 
46:20 B: Şi au şi ei o gramadă de imagini.
 
46:22 K: Desigur. Am spus...
 
46:23 atât bogaţii cât şi săracii au
aceste imagini...
  
46:26 inclusiv Brejnev şi Sacharov
sau oricine altcineva.
  
46:36 Iar aceştia sunt oamenii
care corectează lumea. Nu?
  
46:43 Cine spune "asta trebuie.."?
 
46:46 Ei pun ordine in univers. (Râsete)
 
46:55 Şi mă întreb se poate opri
această creare de imagini?
  
47:04 De tot, nu ocazional.
 
47:12 Pentru că ei nu ştiu
ce înseamnăiubirea...
  
47:17 şi nu ştiu cum să aibă grijă de cineva.
 
47:26 Şi cred că asta se întâmplă în lume...
 
47:31 pentru că există copii pierduţi,
oameni pierduţi.
  
47:37 Am întâlnit atâţia, sute în toată lumea.
 
47:42 Sunt o generaţie pierdută.
Înţelegeţi domnior?
  
47:45 La fel ca oamenii bătrâni.
 
47:55 Deci, ce poate face fiinţa umană?
 
48:02 Cum să acţioneze corect în relaţii?
 
48:08 Poate exista o acţiune
corectă în relaţii...
  
48:11 atâta vreme cât avem o imagine?
S: Nu.
  
48:14 K: Atenţie, este un lucru important.
 
48:20 S: De asta mă întrebam.
 
48:23 Mi se pare că ai sărit peste ceva.
 
48:25 Spui că tot ce ştim este
într-un fel sau altul...
  
48:31 imagine, creare de imagini şi gând.
 
48:34 Asta este tot ce ştim.
 
48:36 K: Dar nu ne-am întrebat
dacă se poate opri.
  
48:40 S: Da, nu am făcut asta.
 
48:42 K: Nu am spus că dacă nu se opreşte...
 
48:45 o să ne distrugem unii pe alţii.
 
48:48 B:Acum ştim mai multe despre
faptul că s-ar putea opri
  
48:51 decât ştiam înainte.
 
48:53 Cu alte cuvinte...
 
48:55 K: Cunoaştem ceva
mai mult. (Râsete)
  
48:58 B: Dacă spunem "tot ce ştim" ...
 
49:02 este la fel ca inainte.
Simt că apare un blocaj.
  
49:04 S: Ne întoarcem la asta. Corect.
 
49:06 B: Adică nu prea ne foloseşte
să spunem, "tot ce ştim".
  
49:11 S: El spune că se poate opri
- e mai mult decât...
  
49:13 B: Dacă spui "asta e tot ce ştim"
nu mai terminăm..
  
49:17 K: Nu este de acord cu
cuvântul "tot". (Râsete)
  
49:21 S: Sunt recunoscător pentru asta.
 
49:22 B: Este un factor care blochează.
 
49:26 S: Dacă este să discutăm despre asta...
 
49:28 ce facem cu întrebarea "se poate opri?"
 
49:32 Iată că avem această întrebare
dacă "putem opri" asta.
  
49:36 K: Eu te întreb asta. Esti atent?
 
49:40 S: Da, ascult. Corect.
K: A, deci asculţi.
  
49:43 S: Se opreşte pentru...
 
49:45 K: Nu mă interesează dacă se opreşte.
 
49:47 Asculţi ce spun "se poate opri"?
 
49:53 Noi examinăm acum ,analizăm...
 
49:57 intregul proces de creare a imaginii...
 
49:59 rezultatul său...
 
50:01 mizeria, confuzia, lucrurile
înspăimântătoare...
  
50:03 care au loc, Arabi au această imagine...
 
50:06 Evreii, Hinduşii, Musulmanii...
 
50:09 Creştinii, ateii, vezi?- comuniştii.
 
50:11 Există o imensă diviziune a imaginilor...
 
50:16 simbolurilor şi restul.
 
50:20 Dacă asta nu încetează....
 
50:22 lumea va deveni haotică.
 
50:30 Ăsta nu este un lucru abstract...
 
50:33 ci real, ca o floare.
 
50:38 K: Şi mă întreb: ce pot face
eu ca fiinţă umană?
  
50:46 Pentru că eu, personal...
 
50:48 nu am nici o imagine despre asta.
 
50:51 Chiar nu am o imagine despre mine,
 
50:56 o concluzie, un concept, un ideal,
tot felul de imagini.
  
51:01 Nu am nici una!
 
51:04 Şi mă întreb "ce pot face".
 
51:07 Când toată lumea din jur....
 
51:09 construieşte imagini şi astfel
distruge acest minunat pământ...
  
51:18 unde am putea trăi fericiţi...
 
51:21 să comunicăm între noi şi să
ne uităm la ceruri...
  
51:24 şi să fim fericiţi cu asta.
 
51:33 Care este deci decizia
corectă pentru un om...
  
51:38 care are o imagine? Sau care
este decizia incorectă?
  
51:41 S: Să ne întoarcem un pic.
 
51:43 Ce se întâmplă cu tine când eu
întreb dacă "se poate opri"?
  
51:48 K: Spun că...desigur.
 
51:52 Pentru mine este simplu.
Eu pot să opresc asta.
  
52:01 Tu nu ma întrebi însă....
 
52:05 Cum faci asta?
Cum are loc?
  
52:08 S: Nu, eu vreau doar să te ascult...
 
52:10 când spui, "Da, sigur ca se poate."
 
52:18 OK. Şi acum... cum crezi că se poate?
 
52:20 K: Mai avem doar cinci minute.
 
52:22 S: OK. Macar să atingem...
Cum se poate opri asta?
  
52:29 Nu am nici o...
 
52:32 O să fu sincer.
 
52:33 Să vedem dacă pot.
 
52:36 Nu am absolut nici o dovadă
că se poate.
  
52:39 Nici nu am experimentat asta.
 
52:41 K: Eu u am nevoie de dovezi.
 
52:43 S: Nu ai nevoie.
 
52:44 K: Nici de explicaţia cuiva.
 
52:47 S: Sau de experenţa sa.
 
52:48 K: Pentru că se bazează pe imagini.
 
52:51 S: Corect.
 
52:52 K: Imginea viitoare, sau trecută
sau cea prezentă.
  
52:58 Aşa că spun " se poate opri".
 
53:03 Spun că se poate, cu siguranţă.
 
53:08 Eu nu susţin asta în glumă.
 
53:12 Este foarte important pentru mine.
 
53:15 S: Cred că suntem de acord...
 
53:17 că este foarte important, dar cum?
 
53:20 K: Nu "cum". Că atunci apare întrebarea...
 
53:23 despre sistem, procese mecanice...
 
53:28 şi acestea sunt parte
a creării imaginilor.
  
53:32 Dacă îţi spun cum, atunci tu spui...
 
53:34 " Spune-mi sistemul ,metoda, practica...
 
53:36 O să fac asta zilnic...
 
53:38 şi voi obţine altă imagine."
 
53:40 S: Da.
 
53:44 K: Eu văd că asta se întâmpla în lume.
 
53:48 S: Am înţeles. Da.
 
53:51 K: Fapt. Nu reacţia mea...
 
53:55 nu teoriile mele romantice
şi fanteziste despre....
  
53:58 ce nu ar trebui să fie. Este evident...
 
54:01 că atâta timp cât există imagini...
 
54:07 nu va fi pace in lume...
 
54:10 şi nici iubire...
 
54:12 indiferent de imaginea Creştinismului,
Budismului sau Musulmanilor.
  
54:15 Nu va fi pace în lume.
 
54:19 Şi văd asta ca pe un fapt.
 
54:24 Şi rămân la acest fapt.
 
54:33 Atâta tot-gata.
 
54:39 Şi azi dimineaţă am spus...
 
54:42 că dacă cineva se rezumă
la fapte are loc o transformare.
  
55:15 Şi asta înseamnă să nu lăsăm....
 
55:20 gândul să interacţioneze cu faptul.
 
55:24 B: La fel cum am spus dimineaţă
că apar mai multe imagini.
  
55:27 K: Mai multe imagini.
 
55:34 Iar conştiinţa noastră este
plină cu aceste imagini.
  
55:39 S: Da, este adevărat.
 
55:40 K: Sunt Hindus, Brahman,
eu sunt tradiţia mea...
  
55:44 sunt mai bun decât oricine.
 
55:47 Suntem poporul ales, Arieni- vedeţi?
 
55:53 Sunt singurul Englez...
 
55:56 care este în conştiinţa mea.
 
56:00 B: Când spui...
 
56:02 să ne rezumăm la fapte,
îmi vine în minte ...
  
56:04 "că este imposibil, că nu se poate."
 
56:07 K: Da, asta este altă imagine.
 
56:09 B: Cu alte cuvinte să ne
rezumăm la fapte...
  
56:12 fără comentarii.
 
56:16 S: În mintea mea...
 
56:17 când te ascult spunând asta....
 
56:20 "să ne rezumăm la fapte"...
 
56:24 apare ideea că este o
chemare la acţiune.
  
56:31 Să rămânem acolo înseamnă
că actul percepţiei este prezent.
  
56:37 K: Domnule, nu...De faceţi asta atât de...
 
56:40 Este in jururl tău!
 
56:43 Eşti implicat în asta.
 
56:44 S: Dar în asta constă diferenţa
de a rămâne acolo.
  
56:46 K: Să rămîi cu asta!
S: Să o vezi.
  
56:49 K: Da, asta este.
 
56:53 S: Ştii cum sună asta? E ca şi cum....
 
57:00 ceva ne grăbeşte înainte...
 
57:03 pentru că noi fugim de ceva.
 
57:06 K: Conştiinţa noastră este
această imagine...
  
57:10 concluziile, idealurile, tot.
 
57:13 S: Fugim mereu.
 
57:15 K: Umplem mereu ceva şi asta
este esenţa imaginii.
  
57:27 Dacă nu există ceva care
crează imaginile, ce este conştiinţa?
  
57:34 E ceva difert.
 
57:36 B: Crezi că putem discuta
asta data viitoare?