Krishnamurti - Viaţa este sacră

Krishnamurti Subtitles

BR76CTM7 - Viaţa este sacră
Discuţia 7 cu Bohm şi Shainberg
Parcul Brockwood, GB
20 Mai 1976

0:11	K: După discuţia de azi dimineaţă... eu ca un simplu om sunt complet.... debusolat..... fără viitor, fără trecut... fără vreo imagine. Unde mă aflu deci?
0:42	S: Corect. Cineva care ne-a privit azi dimineaţă spunea.. sau unul din oamenii de aici spunea.... "Cum o să mă mai trezesc dimineaţa?"
0:50	B:Oh, da.
0:53	K: Eu cred că asta este oarecum uşor- să te trezeşti... dimineaţa şi să te scoli din pat. E uşor. Pentru că trebuie să mă scol să fac lucruri obişnuite... să acţionez nu să stau la nesfârşit în pat. Dacă sunt oarecum străin şi mă uit la toate acestea... le ascult şi sunt confuz. Simt că... "Înţeleg ce mi-aţi spus.... pentru că mi s-a explicat foarte clar. Am respins dintr-o dată... toate sistemele, toţi guru... Budismul Zen, acest Budism... această meditaţie sau alta, etc..... şi am renunţat la ele pentru că am înţeles... că cel ce meditează este meditaţia însăşi. Dar nu am simţit încă.... Oare mi-am rezolvat problema cu regretul? Ştiu oare ce înseamnă să iubeşti? Stiu ce este compasiunea? Să trăiesc- nu să înţeleg... intelectual pot spune multe... dar în final.... aceste dialoguri.... după ce am discutat cu voi, v-am ascultat... Am eu oare această extraordinară energie care este compasiunea? sfârştiul regretelor mele. Ştiu eu oare cum este să iubeşti pe cineva... să iubesc o fiinţă umană? S:Adevărata dragoste.
2:46	K:Adevărata. S: Nu am vorbit despre asta.
2:48	K:Nu, nu, am mers dincolo de asta. Şi nu mi-aţi spus ce înseamnă moartea.
2:59	B:Da.
3:01	K: N-am înţeles nimic despre moarte. Nu mi-aţi vorbit despre ea. Sunt deci trei lucruri de discutat... înainte de a termina azi sunt multe de discutat.
3:17	B: Ok. Putem începe cu întrebarea despre moarte?
3:20	K: Da. Să începem cu moartea.
3:24	B: Mi-am dat seama când discutam azi... că spuneam că ajungem la un punct în care vedem... că cel ce observă este cel observat şi asta este în esenţă moartea, ... asta ai spus. Corect? K:Da.
3:37	B:Şi apare întrebarea.... Dacă sinele nu este altceva decât o imagine-corect? atunci ce moare? Dacă imaginea moare atunci nu e nimic-nu? asta nu e moarte. K: Corect, nu este.
3:52	B: În realitate moare ceva?
3:55	K: Există moartea biologică.
3:57	B: Nu discutăm acum despre asta.
3:59	K:Nu.
4:00	B: Vorbeai despre un fel de moarte.
4:03	K: Azi dimineaţă... voiam să subliniez că dacă nu există o imagine... dacă nu există multe imagini în conştiinţa mea.... sunt mort, asta este moarte!
4:18	B: Nu îmi este clar. Ce anume moare? Moartea înseamnă că a murit ceva.
4:23	K: A murit? Imaginile au murit, "eu-l" a murit.
4:26	B: Dar este asta oare o moarte autentică...
4:29	K: Ah, păi asta vreau să...desigur. Putem înţelege la nivel verbal?
4:37	B: Da. Sau mai bine, este ceva ce trebuie să moară? Vreau să spun, ceva real. S:Ceva anume.
4:43	B:Cu alte cuvinte dacă un organism moare, văd asta... a murit ceva real.
4:49	K: Da, a murit ceva real.
4:51	B:Dar când moare sinele...
4:53	K:Da, dar am acceptat până acum... că sinele a fost ceva real.
4:59	B:Da.
5:01	K: Voi veniţi-voi 3- veniţi şi îmi spuneţi că... acea imagine este o iluzie şi înţeleg asta... şi sunt puţin speriat că atunci când... asta moare nu există imagine... vedeţi? este sfârşitul a ceva.
5:25	B: Da, dar a ce anume?
5:28	K:Ah, exact! Ce anume nu mai există?
5:34	B: Ceea ce încetează să mai existe, este real? Sau ai putea spune..... sfârşitul unei imagini nu este sfârşitul a tot, nu?
5:39	K:Deloc. Ce?
5:42	B: Dacă imaginea nu mai există, există o imagine a sfârşitului ei. Nu are cum să se termine dacă este doar o imagine.
5:48	K:Da, aici vreau să ajung.
5:50	B: Înţelegeţi ce vreau să spun?
5:52	K: Dacă este mai degrabă sfârşitul unei imagini..
5:55	S:Atunci asta este tot. K:Nu mai este nimic.
5:57	B:Nu. Este ca şi cum ai închide televizorul.
5:59	K: Da şi nu mai rămâne nimic.
6:04	S: Asta este moartea?
6:06	B: Este asta moartea.... sau există ceva mai profund care moare?
6:10	K:Oh, mult mai profund. B:Ceva mai profund moare.
6:12	K:Da.
6:13	S: Este oare procesul de creare a imaginilor?
6:17	K:Nu. Aş spune... Moartea nu este sfârşitul imaginii... ci moartea a ceva mult mai profund.
6:29	B: Dar nu este moartea organismului.
6:31	K:Nu este asta desigur, organismul....
6:35	B:...va exista, până la un punct.
6:37	K:Da, până la un punct. Până moare.... din cauza unui accident, de vârstă, senilitate, etc. Dar moartea.... este sfârşitul imaginii... şi asta este destul de simplu.... ştiţi, acceptabil şi normal, dar....
7:04	K.......logic sau real. Dar este ca.... un bazin mic. Dacă îndepărtaţi apa nu mai rămâne... decat noroi. Nimic altceva. Deci, mai există ceva? S:Care moare?
7:30	K:Nu. Nu care moare, ci semnificaţia morţii.
7:39	S; Este ceva care moare în afară de imagine ... sau există o semnificaţie dincolo de moartea imaginii?
7:50	K:Desigur că asta ne întrebăm.
7:52	S:Asta este întrebarea. Dacă există în moarte... ceva mai mult decât moartea imaginii?
7:56	K:Evident. Trebuie să fie.
7:59	B: Asta include moartea organismului?
8:02	K:Da. Moartea organismului îşi urmează cursul... adică organismul continuă să existe... dar la un moment dat moare.
8:09	B:Dar dacă vrem să ştim ce este moartea... ca întreg,.... ar trebuie să vedem ce înseamnă moartea orgnismului.
8:18	K:Da.
8:19	B: Dar moartea imaginii de sine are un sens.... are acelaşi sens?
8:25	K: Aş spune că este doar o mică parte .
8:29	B: Foarte mică. S:Corect.
8:30	K:O parte foarte mică.
8:32	B: Dar cineva ar putea crede că... moartea imaginii de sine poate fi.... un proces sau o structură.... dicolo de imaginea de sine care poate muri... şi asta crează imaginea de sine.
8:45	K: Da, acesta este gândul.
8:46	B: Este gândul. Discutăm despre moartea gândului?
8:49	K: Da, şi asta iar este superficial.
8:52	B:E foarte puţin. K:Foarte puţin.
8:54	B: Este ceva dincolo de gând care trebuie să moară?
8:56	K:La asta vreau să ajung.
8:57	S: Vrem să ajungem la semnificaţia morţii.
8:59	B:Nu este foarte clar.
9:01	S:....care este dincolo de moartea sinelui, gândului sau imaginii.
9:04	K:Uitaţi. Imaginea moare. E simplu. Este uşor. B:Corect.
9:14	K: Apoi se sfârşeşte gândul. gândul moare .
9:18	B:Vrei să spui că gândul este mai profund... decât maginea dar încă nu foarte profund.
9:21	K:Nu chiar aşa. Deci....
9:24	K: Am înlăturat crearea imaginii şi imaginea. Mai este ceva?
9:34	B: Cum adică? Mai există ceva... ceva care va muri, sau...
9:41	S: Este ceva creativ?
9:43	K:Nu. Asta o să aflăm.
9:45	B: Dar întrebarea ta nu este clară.... când spui "Mai este ceva?"
9:49	K: Este?Nu. Asta este moartea?
9:56	B: Ah, am înţeles. Asta înseamnă moarte?
9:59	K:Da. S: Asta este.
10:02	K:Nu. Nu. Înţeleg imaginea, crearea de imagini. Dar asta este foarte simplu.
10:08	S: Deci mai există ceva....
10:10	K: Şi apoi spun "Asta-i tot, asta este semnificaţia morţii?"
10:16	S:Cred că, înţeleg de la tine... Semnificaţia morţii se referea doar... la acea mică parte. Este oare mai mare?
10:23	K: Moartea are o semnificaţie enorm de mare.
10:26	S:Corect.
10:27	B: Spui că moartea are un sens... o semnificaţie pentru orice. Pentru viaţă. K: Da,pentru întreaga viaţă.
10:33	B: Dar mai întâi de ce spui asta? Adică... cel care privşste nu acceptă... că moartea este aşa ceva. Aşa cum trăim noi acum, moartea...
10:45	K: Este la sfârşitul vieţii.
10:47	B:....la final şi încercăm să uitam de ea... încercăm să o minimalizăm, etc.
10:52	K:Dar voi 3 care v-aţi gândit la asta, aţi spus... că în viaţa mea era haos. Viaţa mea a fost un permanent conflict... anxietate şi restul. S:Corect.
11:09	K: Asta a fost viaţa mea. M-am agăţat de ceva cunoscut... iar moartea este necunoscutul. Aşa că îmi este frică de asta. Şi acum veniţi şi spuneţi "vezi, moartea este doar în parte... sfârşitul imaginii, crearea ei... şi cu sigutanţă, moartea are o semnificaţie... mult mai mare decât această carcasă."
11:38	B: Să clarificăm acest cu sigutanţă.
11:43	K: "De ce este aşa". Pentru că...
11:49	S:De ce?
11:53	K: Oare viaţa este ceva superificial, ceva gol ca un bazin? Cu noroi pe fund?
12:00	S: Dar de ce am presupune că este altceva?
12:03	K:Vreau să ştiu.
12:05	B: Dar chiar dacă este altceva... trebuie să ne întrebăm de ce moartea.... este cheia vieţii.
12:13	K: Pentru că este sfârşitul.
12:16	B:Bine. S:Finalul.
12:20	K: Realitatea... B:Da.
12:24	K: Şi toate conceptele, imaginile- sfârşitul amintirilor.
12:34	B: Asta este când gândul încetează?
12:36	K: Sfârşitul gândului. Şi de asemenea sfârşitul timpului.
12:40	B:Sfârşitul timpului.
12:44	K: Timpul se opreşte. Şi nu există viitor..... trecutul întâlneşte prezentul şi continuă.
12:58	B:Psihologic vorbind.
12:59	K: Da, evident.
13:02	B: Asta când admitem viitorul şi trecutul.
13:04	K:Desigur. S: Aşa este, ok.
13:07	K: Sfârşitul psihologic al lucrurilor. Asta este moartea.
13:17	B: Când organismul moare totul încetează să mai existe pentru acesta.
13:23	K:Desigur. Când organismul moare, gata.
13:33	S:Corect.
13:34	K:Dar staţi un pic. Dacă nu opresc imaginea... crearea de imagini continuă.
13:46	B: Dar nu este clar unde; în alţi oameni? sau în...
13:51	K:Se manifestă în alţi oameni. Asta este, eu mor.
13:57	S:Da, organismul.
13:59	K:Eu mor, organismul moare şi până în ultimul moment... sunt încă ataşat de imagine.
14:08	B:Şi ce se întamplă apoi cu asta?
14:10	K: Asta spun. Acea imagine... se continuă cu restul de imagini.... a ta, a mea. S:Da.
14:20	K: Imaginea ta nu diferă de a mea.
14:22	S:Corect. Avem asta în comun.
14:24	K: Nu, nu avem in comun, nu diferă.
14:26	S:Corect.
14:28	K: Poate are alta formă, este mai colorată... dar în esenţă imaginea mea este şi a ta.
14:34	S:Corect.
14:36	K: Deci există acest flux de creare de imagini.
14:42	B: Unde are loc? În oameni?
14:45	K: Este acolo, se manifestă în oameni.
14:49	B: Ah, crezi că este mai mult... este universal, general.
14:52	K: Mult mai universal. B: Asta este mai degrabă..
14:55	K:Eh?
14:56	B:Este mai degrabă straniu să ne gândim la asta.
14:59	K:Da.
15:02	S:Este acolo.
15:04	K:Este...este...
15:06	S:Este un fluviu, este ca un fluviu, este acolo. Şi se manifestă ca şi curenţi pe care îi numim oameni.
15:14	K:Nu se manifestă. Curentul crează imaginile.
15:22	B:Adică, spui... că imaginile nu îşi au originea în creier... că sunt într-un fel universale.
15:28	K:Universale. B:Dar asta nu este clar. Tu nu spui că ele sunt doar suma... efectelor care au loc în creier... ci ca este ceva mai mult?
15:38	K: Este efectul pe care îl au toate creierele... şi se manifestă în oameni.... cand se nasc; vorbim de gene şi restul. Acum. Este asta tot? Oare moartea mă lasă... În moarte este vorba despre această energie enormă, nesfârşită... care nu are început şi sfârşit? Sau este doar... Am scăpat de imagini şi creatorulor este... îl pot opri, este foarte simplu... Poate fi oprit. Dar nu am ajuns în profunzimea lucrurilor, trebuie să fie... viaţa trebuie să fie infinit mai profundă.
16:48	B: Iar moartea ne face conştienţi de asta.
16:51	K:Da, asta face moartea.
16:53	B: Oare moartea este...dar noi spunem că este mai mult.. decât moartea creării de imagini, asta nu este clar. Este ceva acolo, ceva real.. care ne împiedică să realizăm asta?
17:07	K: Da, eu-l se blochează prin imagine... si creatorul gândurilor, al imaginilor.
17:13	S: Cel ce blochează este gândul, creatorul imaginilor... şi creatorul gândului blochează ceva mult mai măreţ.
17:18	K:Stai. Blochează asta.
17:20	S:Da, blochează asta.
17:21	K: Dar mai există şi alte blocaje mai profunde.
17:24	B:La asta voiam să ajung. Că există şi alte blocaje reale.
17:28	K: Care sunt reale. Deci.
17:31	B: Şi care trebuie să moară. K:Aşa este.
17:34	S: Se aseamană cu acel curent de care vorbeai?
17:37	K:Nu nu. Există un curent al regretului, nu-i aşa?
17:43	B:Adică? Este regretul mai profund decât imaginea?
17:46	K:Da. S: Este.
17:48	B:Asta este important. K:Este.
17:50	S:Crezi? K:Tu nu?
17:54	S:Ba da. Cred...
17:56	K:Nu, fii atent domnule. Este un lucru foarte serios.
17:59	S:Aşa este.
18:01	B: Ai spune că regretul şi suferinţa sunt la fel... dor diferă cuvintele ?
18:05	K:Cuvinte diferite-regret şi suferinţă.
18:08	S: Mai profund decât crearea de imagini este regretul.
18:11	K:Nu-i aşa? Omenirea a trăit cu acest regret milioane de ani.
18:19	B: Să spunem mai multe despre regret. Ce este el? E mai mult decât durerea.
18:24	K: Oh, mult mai mult, mai mult decât pierderea... mai mult decât pierderea unui fiu... sau a părinţilor sau altceva. S:E mai mult decât asta.
18:33	K:Mai mult decât asta. S:Corect.
18:36	B: Este dincolo de imagine, dincolo de gând.
18:38	K: Desigur. Dincolo de gând.
18:40	B: Oh. Dincolo de ceea ce numim sentiment.
18:43	K:Desigur. Sentiment, gând. Se poate oare opri?
18:47	S: Înainte să continui, lasă-mă... Spui că acest curent al regretului.. dacă sunt atât de naiv, este diferit... un curent diferit de crearea de imagini? Ai spune că sunt două curente diferite?
19:03	K: Nu, este parte a curentului. S: Parte a aceluiaşi curent.
19:06	K: Dar mult mai profund. S:Mai profund.
19:07	B: Tu spui că există un curent foarte adânc... iar crearea de imagini este la suprafaţa acestui curent... sunt valurile.
19:14	K:Aşa. Dar eu vreau.... să trec dincolo de asta. B:Ai spune... că am înţeles valurile de la suprafaţa curentului... pe care le numim creare de imagini. K:Creare de imagini. Da.
19:23	B: Şi tulburările se află în regret... apar la suprafaţă ca şi creare de imagini.
19:28	K:Corect.
19:28	S: Acum trebuie sa cercetăm adâncimile, nu?
19:32	K: Cercetăm râurile.
19:38	B:Dar ce este regretul?
19:41	K: Ştiţi că există un regret universal.
19:46	B:Da, să clarificăm. Nu este mai degrabă vorba.. despre suma regretelor oamenilor?
19:54	K: Nu. Este această... Să spunem că... valurile râului... nu aduc compasune sau iubire. - compasiunea şi iubirea sunt acelaşi lucru... sunt sinonime aşa că vom folosi cuvanul compasiune. Valurile nu aduc asta. Cum vom primi asta? Fără compasiune, fiinţele umane... sunt ca acum-se distrug. Oare compasiunea aduce cu sine... sfârşitul regretului.. care nu este creat de gând?
20:49	B:Da. Presupunem că în gând avem... regretul faţă de sine-da? K: Regretul faţă de sine.
20:55	B: Adică mila faţă de sine şi acum spui că există şi alt regret... Cred ca încă nu am lămurit asta. Există un regret profund... K: Există un regret profund.
21:04	B:....care este universal, deşi nu nepărat.. în totalitate dar ceva universal.
21:08	K:Corect. S: Putem spune oare... Putem aborda subiectul?
21:15	K: Nu ştii? S:Ba da.
21:18	K: Întreb doar, sunteţi conştienţi... de un regret mai adânc... decât cel al gândului, auto-compătimirea... regretul imaginii.
21:34	B: Regretul are vreun conţinut? Spui regret, pentru că omul... se află într-o situaţie din care nu poate ieşi.
21:44	K: Parţial. Parţial este regretul ignoranţei.
21:49	B:Da. Că omul este ignorant şi este blocat acolo.
21:52	K: Nu poate ieşi-vedeţi? B:Corect. Da.
21:55	K: Iar percepţia regretului este compasiunea.
22:00	S:Corect.
22:01	B: Iar lipsa de percepţie este regret?
22:04	K:Da, da. Susţinem acelaşi lucru?
22:12	S:Nu, nu cred.
22:14	K: Să spunem că mă vezi ignorant.
22:18	B: Sau că văd întreaga umanitate...
22:20	K:...în ignoranţă. După atâtea milenii sunt încă ignoranţi... şi prin ignoranţă înţelegem.... crearea de imagini şi restul.
22:33	B: Dacă mintea mea este corectă, clară... ar trebui să aibă un impact major asupra mea?
22:39	K:Da. B:Corect?
22:40	K:Da.
22:41	S: Ce ar însemna un impact major?
22:42	B: Să văd această enormă ignoranţă... această distrugere.
22:45	K: Ajungem acolo. S:Corect.
22:47	K:Ajungem acolo.
22:50	B: Dar dacă nu percepem în întregime... dacă îmi scapă această percepţie... sunt acolo nu? K:Da, eşti acolo.
23:01	B: ŞI am sentimentul că... Că regretul iniversal este ceva... ce pot simţi, asta vrei să spui?
23:12	K:Da.
23:14	B: Deşi nu înţeleg foarte bine... ce înseamnă.
23:16	K:Nu, nu. Poţi simţi regretul gândului.
23:21	B: Regretul gândului. Dar pot simţi sau fi conştient cumva... de regretul universal. K:Da. Poti.
23:28	S: Spui că regretul universal este acolo...
23:30	K: Îl poţi simţi. B:Simţi sau sesiza.
23:33	S:Corect. B:Corect.
23:36	K: Regretul omului care trăieşte aşa. B: Asta este esenţa lui?
23:39	K: Ajung şi acolo. Să mergem mai departe.
23:41	B: Da. Mai este ceva? K:Mai este.
23:44	B: Atunci ar trebui să vorbim despre asta.
23:46	K: Încerc. S: Regretul, da.
23:49	K: Voi vedeţi că eu am o viaţă obişnuită cu.... imagini, regret. frică, anxietate, restul. Am regret şi milă faţă de mine, etc. Iar voi care sunteţi "iluminaţi" în ghilimele.. vă uitaţi la mine şi spuneţi... Vă pare rău de mine? Asta este compasiune.
24:17	B: Aş spune că este un fel de energie... care apare... datorita situaţiei... K:Da.
24:23	B:Corect? K:Da.
24:25	B: Dar ai putea numi asta regret... sau compasiune.
24:29	K: Compasiune care este rezultatul regretului.
24:32	B: Dar ai simţit întâi regretul? Persoana iluminată... simte întâi regretul şi apoi compasiunea?
24:39	K:Nu.
24:40	S:Sau invers. K: Nu, nu, fii atent. Foarte atent. Spuneţi că cineva trebuie să simtă... mai întâi regret pentru a avea compasiune.
24:57	B: Nu spun asta, explorez doar.
24:59	K:Da, explorăm. Prin regret ajungi la compasiune.
25:03	B: Asta pare că înseamnă.
25:05	K: Da, asta înseamnă... că trebuie să trec... prin toate ororile umanităţii. S: Experienţa.
25:14	K: Ordinea. S:Ok.
25:17	K:Nu. S:Nu.
25:19	K:Nu. B: Dar să spunem...
25:21	K:Scuze domnule dar asta este problema.
25:22	B: Să spunem că cel iluminat... omul iluminat... vede acest regret. această distrugere... şi simte ceva..., da? -simte ceva. o energie enormă... K: Da.
25:34	B:.....o numim compasiune. Acum el înţelege... că oamenii au regrete...
25:40	K:Desigur!
25:41	B: Dar el nu experimentează regretul. K:Corect.
25:45	B: Dar simte că are energia să facă ceva.
25:48	K:Da. Enorma energie a compasiunii.
25:51	B: Compasiune. Sentimente pentru ei. K:Compasiune.
25:54	S: Ai spune deci că omul iluminat... percepe sau este conştient de..... urasc cuvântul, lipsa de eficienţă-dar conflictul... el nu este conştient de regret, este conştien de ciudăţenie... de greşeală, de cum se iroseşte viaţa.
26:19	K:Nu, domnule. Vă rog ascultaţi Dr Shainberg. Aţi parcurs toate acestea.... presupunem că aţi trecut prin ele.
26:30	S:Regret.
26:33	K: Imagine, gând, regretul gândului, frici, anxietate... şi spuneţi "am înţeles asta. Este în mine." Dar mai aveţi foarte puţină, aveţi energie... dar la nivel superficial. Este viaţa atât de superficială? Sau este foarte profundă? Profund nu este cuvantul potrivit, dar... B: Are o natură interioară?
27:07	K:Una mare. Şi pentru a afla asta... Nu trebuie oare să murim faţă de tot ceea ce cunoşteam?
27:27	B:Da, dar ce legătură are asta cu regretul?
27:30	K:Ajung şi acolo... Simţi poate..... Eu sunt ignorant, am anxietăţile mele, etc. Voi sunteţi dincolo de astea... sunteti de partea cealaltă a curentului. Aveţi compasiune?
27:59	S:Da, am. B:Da.
28:04	K: Nu aici.
28:05	S:Nu, ştiu.Dar o văd şi...
28:08	K:Compasiune. S:Da.
28:12	K: Şi este rezultatul faptului că a dispărut regretul, cel universal?
28:18	B:Ce?Regretul universal. K:Regretul universal.
28:20	B: Stai, tu spui sfârşitul regretului. Vorbeşti acum despre o persoană... care a cunoscut regretul.
28:26	K:Da.
28:27	B: Şi în care acest regret universal ia sfârşit. Asta spui?
28:32	K:Nu. Nu, e mai mult de atât.
28:34	B:Mai mult de atât... trebie să o luăm încet pentru că dacă spui... sfârşitul regretului universal, e ceva în neregulă aici... faptul că spui că există încă. K:Ce?
28:43	B: Vezi tu, dacă regretul universal se sfârşeşte, el dispare.
28:47	K: Ah! Nu, e încă aici. Desigur.
28:49	B: E ceva ce nu înţeleg în limbaj. Într-un fel regretul universal încetează.... dar el există încă în alt mod .
28:56	K:Da. corect.
28:58	B: Dar am putea spune că... dacă pot înţelege esenţa regretului... a celui universal-atunci... regretul sfârşeşte datorită acestei înţelegeri. Asta vre să spui? K:Da, da.
29:09	B:Dar este încă acolo.
29:10	K: Da, şi continuă să existe.
29:12	S: Am o întrebare mai profundă acum. Întrebarea este....
29:15	K: Nu cred că ai înţeles.
29:17	S: Cred că am înţeles partea aceea dar ma refer la ceva anterior.... şi anume la mine. -crearea de imagini nu mai există. Corect? Astea sunt valurile. Acum, ajung la regret.
29:36	K: Dar nu mai ai regretul gândului.
29:39	S:Da, acesta a dispărut.... dar este un regret mai adânc.
29:43	K:Este? Sau presupui că este.
29:48	S:Încerc să înţeleg ce vrei să spui.
29:50	K:Ah, nu, nu! Eu spun... Există compasiune care să nu aibă legătură cu gândul... sau compasiunea se naşte din regret?
30:13	S:Se naşte din regret.
30:15	K:Se naşte în sensul că... atunci când dispare regretul există compasiune.
30:19	S:Ok. E un pic mai clar. Când regretul gândului...
30:29	K: Nu regretul personal. S:Nu.
30:31	K: Nu regretul gândului.
30:33	B: Nu regretul gândului, este ceva mai adânc.
30:35	S:Ceva mai adânc. Când acest regret încetează...
30:38	K:Asta este.
30:40	S: Când acest regret încetează atunci se naşte...
30:44	B:....compasiunea, energia.
30:48	K: Există un regret mai profund decât cel al gândului?
31:01	S:Există regretul. David spunea... regretul ignoranţei este mai adânc decât gândul... Regretul faţă de dezastrul universal... al umanităţii prinsă în acest regret. Regretul faţă de continua repetiţie a războaielor... a istoriei şi sărăcia şi oamenii care nu ştiu să se comporte unii cu alţii... ăsta este cel mai profund regret. K:Înţeleg asta.
31:32	S: Este mai profund decât regretul gândului.
31:43	K:Hai să ne întrebăm, ce este compasiunea? care este iubire... folosim cuvântul asta ca să acoperim o arie mai mare. Ce este compasiunea? Poate un om prins în regret, gând, imagine... sa aibă compasiune? Nu poate. Absolut nu. Corect? B:Da.
32:18	K:Acum.Când apare asta? Fară ea, viaţa nu are sens. M-aţi lăsat fără asta. Şi dacă am rămas fără... regretul superficial- gândul şi imaginea... simt că mai este ceva.
32:49	B: Adică doar făcând asta apare un gol mai mare.
32:53	K:Da. B:Fără sens.
32:55	K: Ceva mai mare decât această problemă neînsemnată.
33:03	B: Când gândul produce regret şi milă de sine... dar şi realizarea regretului umanităţii... am putea spune că energia... o energie mai profundă..
33:15	K:S-a mutat.
33:16	B: Mai întâi în acest regret... energia este blocată în vâltoare.
33:21	K:Da, asa este, este un câmp mic.
33:24	B: Este mai adânc decât gândul dar este un fel de... tulburare a energiei...
33:30	K:Da. Foarte adevărat.
33:31	B: ...pe care o numim regret profund. K:Regret profund.
33:36	B: În final originea sa este blocarea gândului, nu?
33:40	K:Da. Acesta este cel mai profund regret al umanităţii.
33:42	B:Da. Adâncul regret al umanităţii.
33:45	K: Timp de secole , este ca un... mare rezervor de regrete.
33:52	B: Care se mişcă mereu.... în dezordine şi...
33:57	K:Da.
34:00	B: .....blochează claritatea şi astfel perpetuează ignoranţa.
34:04	K: Ignoranţa. Perpetuează ignoranţa.
34:07	B: Pentru că dacă nu ar fi aşa... atunci capacitatea naturală a omului de a învăţa... ar fi rezolvat problemele astea. Este posibil? K:Aşa este.
34:15	S:Corect.
34:17	K: Voi 3 ori mă ajutaţi... îmi arătaţi sau mă ajutaţi să înţeleg... că este ceva mai mult... şi eu spun "Da, e foarte drăguţ..." şi plec-vedeţi? B:Da.
34:39	K: Asta încercăm să facem din câte văd, să trecem dincolo.. dincolo de moarte. B:Dincolo de moarte.
34:50	K: Noi spunem că moartea nu este doar sfârşitul... organismului ci sfârşitul... întregului conţinut al conştiinţei... aşa cum o cunoaştem acum.
35:05	B: Dar este şi sfârşitul regretului?
35:07	K: Sfârşitul acelui fel de regret, al...
35:10	B:Superficial. K:.....cel superficial. Asta este clar. B:Da.
35:16	K: Iar un om care a trecut prin asta... spune "nu este suficient ... nu mi-aţi dat floarea, parfumul. Mi-aţi dat doar cenuşa." Şi acum noi 3 încercăm... să aflăm ce este dincolo de cenuşă.
35:37	S:Corect.
35:39	B: Tu spui că există ceva dincolo de moarte.
35:42	K:Absolut!
35:44	B:Ai spune că este ceva etern sau...
35:47	K:Nu vreau să folosesc aceste cuvinte.
35:49	B:Mă refer dincolo de timp.
35:52	K:Dincolo de timp.
35:53	B:Iar "etern" nu este cuvântul potrivit.
35:56	K:Prin urmare este ceva dincolo... de moartea superficială, o mişcare fără.. începtul şi fără sfârşit. B:Dar este o mişcare.
36:07	K:Este o mişcare. Mişcare dar nu în timp.
36:10	B:Nu în timp, dar...
36:12	S:Care este diferenţa dintre o mişcare în timp.. şi una în afara timpulul?
36:22	K: Că se reînoieşte constant...domnule.. constant-"nou" nu este cuvântul... este constant proaspată, înfloreşte... la nesfârşit, asta înseamnă nesfârşit. Asat este tot--- a înflori implică timp.
36:41	B: Bine, cred că am înţeles.
36:43	S: Cred că da. Sentimentul de înnoire în creaţie şi.. un dus intors fără tranziţie... fără durată, fără o linie anume, care are..
36:56	K: Hai să reluăm în alt mod. Sunt un omnormal, inteligent... am citit multe cărţi, am încercat multe meditaţii. -Zen şi altele.... la un moment dat înţeleg ceva... din toate astea şi dintr-o dată gata, se termină... nu mă mai ating de ele! Şi poate că este sfârşitul creării de imagini şi restul. Acolo trebuie să meditez, să cercetez ca să înţeleg... ceva ce mintea mea nu a perceput până atunci.
37:54	B: Dar şi dacă ajungi acolo asta nu înseamnă... că data viitoare va fi cunoscut.
38:02	K:Ah! Nu poate fi cunoscut, nu în sensul...
38:04	B:Nu poate fi niciodată cunoscut, este mereu ceva nou acolo.
38:06	K:Da, este mereu nou. Nu este o aminitire stocată şi uitată... apoi schimbată şi numită "nouă". Nu a fost niciodată veche.
38:20	B:Da.
38:21	K: Nu ştiu dacă pot spune aşa.
38:23	B:Cred că înţeleg. Aşa ca o minte care nu a cunoscut regretul?
38:30	K:Da.
38:31	B: Poate că este ciudat la început dar este o mişcare... în afara acestei stări care a cunoscut regretul... într-o stare care nu l-a cunoscut.
38:40	K:Da, aşa este. B: Dar acolo nu mai eşti "tu" aşa că...
38:43	K:Corect.
38:44	S: Am putea spune altfel... Putem spune că este o acţiune... care se mişcă acolo unde nu există "eu"?
38:53	K:Când foloseşti cuvântul "acţiune"... asta nu înseamnă în trecut sau viitor... acţiunea este a face. S:Da.
39:06	K:Multe din acţiunile noastre sunt rezultatul unei cauze... sau al trecutului sau pentru viitor-ideal, etc.
39:14	S: Şi nu este asta. K:Nu este acţiune. Este doar conformare.
39:18	S:Corect. Eu vorbesc despre un alt fel de acţiune.
39:21	K:Deci. Nu aş spune...acţiunea înseamnă... că sunt implicate anumite lucruri. Ca să ai acces, mintea trebuie să fie complet liniştită.
39:38	S:Corect.
39:39	K: Altfel proiectezi ceva acolo.
39:43	S:Corect. Nu este proiecţie în ceva anume.
39:47	K:Absolută tăcere. Iar acea tăcere nu este produsul... controlului, dorinţei, nu este premeditat, pre determinat. Acea tăcere nu are loc prin voinţă.
40:07	B:Corect.
40:09	K: Şi în acea tăcere... există ceva... ceva dincolo de timp... de moarte, de gând. Înţelegeţi? Ceva... Nimic! Nimic-înţelegeţi? Nmic! Şi prin urmare este gol. Şi deci o enormă energie.
40:47	B:Este aceasta... S:Care se mişcă.
40:49	K:Energie. Lasă asta! Lasă asta!
40:52	B: Este aceasta şi sursa de compasiune?
40:54	K:Asta vreau să... Asta este.
40:57	S: Ce înţelegi prin "sursă"?
40:58	B: Păi asta este energia asta, compasiune...
41:01	K:Da, aşa este. S: În această energie...
41:04	K:Această energie este compasiune. B:Este compasiune.
41:06	S:E altceva. K:Da. Desigur.
41:09	S:Această energie este compasiune. deci nu o putem numi "sursă".
41:14	K:Vedeţi şi dincolo este mai mult decât atât.
41:19	S:Dincolo de asta? K:Desigur.
41:21	B:Ce vrei să spui cu "desigur"? Ce ar putea fi mai mult?
41:37	K: Hai să ne gândim altfel. GÂndul a creat ceva ce nu este sacru, întreg.
41:49	B: Da, pentru că este fragmentat.
41:51	K:Este fragmentat, ştim asta şi crează o imagine... pe care o idolatrizează şi asta este creaţia gândului; făcută de mână sau minte, este o imagine. Aşa că nu este nimic sacru aici..... pentru că-aşa cum a spus... gândul este fragmentat, limitat, finit... este produsul memoriei, etc.
42:12	B: Este sacru, adică nelimitat?
42:16	K:Da, aşa. Este ceva dincolo de compasiune... care este sacru.
42:23	B:Da. Este dincolo de mişcare?
42:26	K:Sacru- nu poţi spune mişcare sau lipsă de mişcare.
42:31	B:Nu poţi spune nimic.
42:33	K: Un lucru viu... Poţi examina un lucru fără viaţă. Unul viu nu poate fi examinat. Noi încercăm aici... să examinăm ceva care este viu şi îl numim sacru... care este dincolo de compasiune.
42:52	B:Şi care este atunci relaţia noastră cu sacrul?
42:57	K: Pentru omul ignorant această relaţie nu există. Corect? Ăsta este adevărul. Cel care a înlăturat imaginea... şi restul, care s-a eliberat de imagine... şi de crearea lor, este tăcut... astea nu au încă sens. Corect? Capătă sens doar când trece dincolo de tot, dincolo... moare pentru orice altceva. Moare în sensul că... nici măcar pentru o secundă.... psihologic vorbind nu acumulează ceva.
43:50	S:Ai spune că există vreo-ai întrebat deja... Care este relaţia cu sacrul? Există o relaţie cu acesta sau sacrul...
44:01	K:Nu, el întreabă altceva. S:Da.
44:04	K:Întreabă care este relaţia dintre... ce este sacru, întreg, cu realitatea.
44:13	B:Da, este oricum implicit.
44:16	K:Eh? B:Adică este implicit.
44:18	K:Desigur. Am vorbit acum ceva timp..... despre asta, adică..... realitatea care este produsul gândului nu are legătură... cu asta pentru că gândul este un gol....
44:33	S:Corect.
44:34	K: neînsemnat. Poate aici să aibă legătură.
44:38	B:Într-un fel.
44:44	K: Iar relaţia apare prin.... înţelegere, inteligenţă şi compasiune.
44:58	S:Ce este această relaţie.... Ce este inteligenţa, mă întreb.
45:06	K:Inteligenţa? Ce este inteligenţa?
45:10	S:Cum acţionează ea?
45:13	K:Stai! Am înţeles, imaginea. Ai înţeles mişcarea gândului... mişcare care este auto compătimire... crează regretul şi restul. Chiar ai înţeles. Nu-i aşa? Nu este un acord sau dezacord verbal... sau o concluzie logică. Chiar am înţeles asta. În valurile fluviului. Ai înţeles asta ...atunci nu este inteligenta? Nu vorbim despre inteligenţa unui om deştept... nu despre asta vorbim. Dacă asta este, atunci ai deja această inteligenţă.
46:04	S:Corect.
46:06	K:Acum, cu această inteligenţă îndreaptă-te... iar inteligenţa asta nu este a ta sau a mea... nici a Dr. Shainberg's sau K. sau altcineva.... este o inteligenţă universală... globală sau cosmică- despre acea înţelegere vorbim. Şi acum mai departe. S: Să mergem mai departe, da.
46:33	K: Să înţelegem regretul..... care nu este regretul gândului şi restul... enormul regret al umanităţii, al ignoranţei-vedeţi? Iar din acea înţelegere apare compasiunea. Înţelegerea compasiunii. Este compasiunea sfârşitul vieţii, al morţii? Pare aşa pentru că aţi-vedeţi?-renunţat... mintea a renunţat la orice povară... pe care omul şi-a impus-o. Corect? Aveţi deci acel sentiment extraordinar... ceva extraordinar în voi. Cercetaţi această compasiune. Acolo este ceva sacru.... neatins de om- omul neatins de mintea sa... de dorinţele sale, cerereile, rugăciunile... şicanele, trucurile. Şi asta poate că este la originea... a ceea ce omul nu a folosit.Vedeţi asta? Nu ccea se se află în el, că atunci suntem pierduţi.
48:21	B: Spui că se afla la originea a tot, a materiei, naturii?
48:25	K:Tot, materie, natură.
48:27	B: A întregii umanităţi.
48:29	K:Da. Aşa este domnule. O să mă leg de asta. După toate aceste dialoguri... ce am obţinut? Ce am înţeles?
48:54	S: Ce speram să fi înţeles? Vrei să spui ce speram... să înţelegem sau ce am înţeles deja?
49:02	K:Ce aţi înţeles, nu ce speraţi. Ce anume aţi înţeles? V-ati umplut cu ceva?
49:14	S:Cu sacru.
49:17	K: Sau vom spune "ei bine, am obţinut multe... există ceva rămăşiţe, mulţumesc... dar nu am ajuns nicăieri." Orice fiinţă umană logică, raţională va spune.... "Discuţia cu tine a şters totul... şi am rămas cu nimic."
49:35	S:Sau are...
49:37	K: Da, asta... A venit cineva la voi-am venit la voi 3... dorind să aflu.... să îmi transform viaţa..... pentru că simt că este nevoie. Nu să.... scap de ambiţia mea şi tot.... ce a colecţionat umanitatea . M-am eliberat de astea. Când spun "Eu" nu este ca şi cum... "Eu-l" nu se poate goli, este mort pentru toate acestea. Cu ce mă aleg din asta? M-aţi ajutat să obţin ceva?
50:32	S: Pot face eu asta?
50:34	K:Sau.... Da, domnule spuneţi.
50:42	S:Da, pot face asta. Oare cel care priveşte ne-a împărtăşit...
50:48	B:Da.
50:49	S:.....experienţa de a fi împreună.
50:51	K: Aţi împărtăşit asta cu acel om?
50:54	S:Corect. Am făcut asta?
51:04	K: Dacă nu, atunci? O discuţie, un dialog deştept care ne hrăneşte! Poţi împărtăşi doar atunci când îţi este foame cu adevărat... -foarte foame. Altfel împarţi doar cuvinte. Am ajuns în punctul... în care vedem.... că viaţa are o semnificaţie extraordinară.
51:51	B: Adică viaţa are o semnificaţie dincolo de ceea ce credeam.
51:55	K:Da, asta este atât de superficial şi gol.
51:57	B: Ai spune că sacrul este de asemenea viaţă?
52:00	K:Da, la asta voiam să ajung. Viaţa este sacră. B: Şi sacrul este viaţa.
52:09	K:Da. S: Şi am împărtăşit asta?
52:11	K:Aţi făcut-o? Nu trebuie să abuzăm de viaţă.
52:21	B:Corect.
52:23	K:Înţelegeţi? Nu trebuie să o irosim, pentru că este scurtă.
52:33	B: Vrei să spui, simţi că fiecare viaţă... are un rol în acest sacru... despre care vorbim. K:Ce anume?
52:40	B:Fiecare viaţă a noastră joacă... un rol important.
52:43	K: Este parte...Este acolo!
52:45	B:Este parte a întregului... iar cei ce o irosesc suntem noi.... Şi faptul că o folosim corect, are o enormă semnificaţie.
52:54	K:Da, aşa este. Dacă, însă o acceptăm ca pe o teorie aşa rămâne.
53:06	S:Există ceva însă... care mă nelinişteşte. Am reuşit să împărtăşim ceva?
53:16	K:Da, domnule!
53:18	S:Întrebarea asta mă arde. Am împărtăşit sacrul?
53:27	K:Adică, aceste dialoguri au fost..... o meditaţie. Nu un argument deştept. O meditaţie profundă..... care ajută la înţelegerea a tot ce am discutat.
53:53	B: Aş putea spune că am făcut asta.
53:56	K: Cred că am făcut asta.
53:57	S: Am făcut asta. Dar am împărtăşit?
54:02	B:Cu cine? Între noi? S:Cu cel care priveşte.
54:05	B: As crede... K:Ah!
54:07	B: ......că asta este partea dificilă.
54:08	K:Crezi că este cineva care priveşte sau... acesta nu există? Vorbeşti acestui privitor... sau doar acelei calităţi în care privitorul... voi şi eu- existăm? Înţelegi ce vreau să spun? Mai avem două minute.
54:41	S: Ce-ai răspunde la ce a spus David... "Am fost într-o meditaţie" tu spui, eu spun... "Am fost intr-o meditaţie." Cum am reuşit să împărtăşim în această meditaţie?
54:53	K: Adică, nu. A fost oare meditaţie?
54:57	S:Da.
54:59	K: Acest dialog. Meditaţia nu este doar un argument.
55:06	S: Noi am împărtăşit.
55:08	K: Avem în vedere adevărul fiecarei mărturii. Sau falsitatea sa. Sau că am văzut adevărul în ce era fals.
55:17	S:Corect. Am conştientizat ce era fals în noi înşine.... pe masură ce iesea la iveală şi se clarifică.
55:23	K: Am văzut toate astea şi deci.... suntem într-o stare de meditaţie. Iar orice am spus ne conduce probabil la o concluzie. Atunci nu împărtăşim.
55:42	S: Unde sunteţi?
55:45	K:Aici nu există împărtăşire. Mai avem un moment. Nu este împărtăşire. Este doar asta.
55:49	S:Asta. Şi acesta este actul meditaţiei.
55:56	K:Nu. Nu există...este doar asta. Nu....
56:00	S:Ok.