Krishnamurti Subtitles

Viaţa este sacră

Brockwood Park - 20 May 1976

The Transformation of Man 7



0:11 K: După discuţia de azi dimineaţă...
 
0:18 eu ca un simplu om sunt complet....
 
0:25 debusolat.....
 
0:27 fără viitor, fără trecut...
 
0:34 fără vreo imagine.
 
0:40 Unde mă aflu deci?
 
0:42 S: Corect. Cineva care ne-a privit azi
dimineaţă spunea..
  
0:46 sau unul din oamenii
de aici spunea....
  
0:48 "Cum o să mă mai trezesc dimineaţa?"
 
0:50 B:Oh, da.
 
0:53 K: Eu cred că asta este
oarecum uşor- să te trezeşti...
  
0:56 dimineaţa şi să te scoli din pat. E uşor.
 
0:59 Pentru că trebuie să mă scol
să fac lucruri obişnuite...
  
1:05 să acţionez nu să stau
la nesfârşit în pat.
  
1:15 Dacă sunt oarecum străin şi mă
uit la toate acestea...
  
1:20 le ascult şi sunt confuz.
 
1:29 Simt că...
 
1:31 "Înţeleg ce mi-aţi spus....
 
1:33 pentru că mi s-a explicat foarte clar.
 
1:36 Am respins dintr-o dată...
 
1:43 toate sistemele, toţi guru...
 
1:46 Budismul Zen, acest Budism...
 
1:48 această meditaţie sau alta, etc.....
 
1:51 şi am renunţat la ele
pentru că am înţeles...
  
1:53 că cel ce meditează este meditaţia însăşi.
 
2:00 Dar nu am simţit încă....
 
2:04 Oare mi-am rezolvat problema cu regretul?
 
2:08 Ştiu oare ce înseamnă să iubeşti?
 
2:12 Stiu ce este compasiunea?
 
2:16 Să trăiesc- nu să înţeleg...
 
2:17 intelectual pot spune multe...
 
2:21 dar în final....
 
2:25 aceste dialoguri....
 
2:27 după ce am discutat cu voi,
v-am ascultat...
  
2:30 Am eu oare această extraordinară
energie care este compasiunea?
  
2:38 sfârştiul regretelor mele.
 
2:41 Ştiu eu oare cum este
să iubeşti pe cineva...
  
2:44 să iubesc o fiinţă umană?
S:Adevărata dragoste.
  
2:46 K:Adevărata.
S: Nu am vorbit despre asta.
  
2:48 K:Nu, nu, am mers dincolo de asta.
 
2:55 Şi nu mi-aţi spus ce înseamnă moartea.
 
2:59 B:Da.
 
3:01 K: N-am înţeles nimic despre moarte.
 
3:05 Nu mi-aţi vorbit despre ea.
 
3:08 Sunt deci trei lucruri de discutat...
 
3:13 înainte de a termina azi sunt
multe de discutat.
  
3:17 B: Ok. Putem începe cu întrebarea
despre moarte?
  
3:20 K: Da. Să începem cu moartea.
 
3:24 B: Mi-am dat seama când discutam azi...
 
3:29 că spuneam că ajungem la un
punct în care vedem...
  
3:32 că cel ce observă este cel observat şi
asta este în esenţă moartea, ...
  
3:36 asta ai spus. Corect?
K:Da.
  
3:37 B:Şi apare întrebarea....
 
3:41 Dacă sinele nu este altceva
decât o imagine-corect?
  
3:46 atunci ce moare?
 
3:47 Dacă imaginea moare atunci nu e nimic-nu?
 
3:50 asta nu e moarte.
K: Corect, nu este.
  
3:52 B: În realitate moare ceva?
 
3:55 K: Există moartea biologică.
 
3:57 B: Nu discutăm acum despre asta.
 
3:59 K:Nu.
 
4:00 B: Vorbeai despre un fel de moarte.
 
4:03 K: Azi dimineaţă...
 
4:05 voiam să subliniez că
dacă nu există o imagine...
  
4:09 dacă nu există multe
imagini în conştiinţa mea....
  
4:16 sunt mort, asta este moarte!
 
4:18 B: Nu îmi este clar.
 
4:19 Ce anume moare?
 
4:20 Moartea înseamnă că a murit ceva.
 
4:23 K: A murit? Imaginile au murit,
"eu-l" a murit.
  
4:26 B: Dar este asta oare
o moarte autentică...
  
4:29 K: Ah, păi asta vreau să...desigur.
 
4:32 Putem înţelege la nivel verbal?
 
4:37 B: Da. Sau mai bine, este ceva
ce trebuie să moară?
  
4:40 Vreau să spun, ceva real.
S:Ceva anume.
  
4:43 B:Cu alte cuvinte dacă un
organism moare, văd asta...
  
4:47 a murit ceva real.
 
4:49 K: Da, a murit ceva real.
 
4:51 B:Dar când moare sinele...
 
4:53 K:Da, dar am acceptat până acum...
 
4:57 că sinele a fost ceva real.
 
4:59 B:Da.
 
5:01 K: Voi veniţi-voi 3- veniţi şi
îmi spuneţi că...
  
5:04 acea imagine este o iluzie
şi înţeleg asta...
  
5:11 şi sunt puţin speriat că atunci când...
 
5:15 asta moare nu există imagine...
 
5:21 vedeţi? este sfârşitul a ceva.
 
5:25 B: Da, dar a ce anume?
 
5:28 K:Ah, exact!
Ce anume nu mai există?
  
5:34 B: Ceea ce încetează
să mai existe, este real?
  
5:36 Sau ai putea spune.....
 
5:37 sfârşitul unei imagini nu este
sfârşitul a tot, nu?
  
5:39 K:Deloc. Ce?
 
5:42 B: Dacă imaginea nu mai există,
există o imagine a sfârşitului ei.
  
5:45 Nu are cum să se termine
dacă este doar o imagine.
  
5:48 K:Da, aici vreau să ajung.
 
5:50 B: Înţelegeţi ce vreau să spun?
 
5:52 K: Dacă este mai degrabă
sfârşitul unei imagini..
  
5:55 S:Atunci asta este tot.
K:Nu mai este nimic.
  
5:57 B:Nu. Este ca şi cum
ai închide televizorul.
  
5:59 K: Da şi nu mai rămâne nimic.
 
6:04 S: Asta este moartea?
 
6:06 B: Este asta moartea....
 
6:07 sau există ceva mai
profund care moare?
  
6:10 K:Oh, mult mai profund.
B:Ceva mai profund moare.
  
6:12 K:Da.
 
6:13 S: Este oare procesul
de creare a imaginilor?
  
6:17 K:Nu. Aş spune...
 
6:21 Moartea nu este sfârşitul imaginii...
 
6:25 ci moartea a ceva mult mai profund.
 
6:29 B: Dar nu este moartea organismului.
 
6:31 K:Nu este asta desigur, organismul....
 
6:35 B:...va exista, până la un punct.
 
6:37 K:Da, până la un punct.
Până moare....
  
6:40 din cauza unui accident,
de vârstă, senilitate, etc.
  
6:43 Dar moartea....
 
6:53 este sfârşitul imaginii...
 
6:57 şi asta este destul de simplu....
 
7:00 ştiţi, acceptabil şi normal, dar....
 
7:04 K.......logic sau real.
 
7:09 Dar este ca....
 
7:13 un bazin mic.
 
7:15 Dacă îndepărtaţi apa
nu mai rămâne...
  
7:19 decat noroi. Nimic altceva.
 
7:24 Deci, mai există ceva?
S:Care moare?
  
7:30 K:Nu.
 
7:34 Nu care moare, ci semnificaţia morţii.
 
7:39 S; Este ceva care moare
în afară de imagine ...
  
7:45 sau există o semnificaţie
dincolo de moartea imaginii?
  
7:50 K:Desigur că asta ne întrebăm.
 
7:52 S:Asta este întrebarea.
 
7:53 Dacă există în moarte...
 
7:55 ceva mai mult decât
moartea imaginii?
  
7:56 K:Evident. Trebuie să fie.
 
7:59 B: Asta include moartea organismului?
 
8:02 K:Da. Moartea organismului îşi
urmează cursul...
  
8:05 adică organismul
continuă să existe...
  
8:07 dar la un moment dat moare.
 
8:09 B:Dar dacă vrem să ştim
ce este moartea...
  
8:12 ca întreg,....
 
8:15 ar trebuie să vedem ce
înseamnă moartea orgnismului.
  
8:18 K:Da.
 
8:19 B: Dar moartea imaginii
de sine are un sens....
  
8:23 are acelaşi sens?
 
8:25 K: Aş spune că este doar
o mică parte .
  
8:29 B: Foarte mică.
S:Corect.
  
8:30 K:O parte foarte mică.
 
8:32 B: Dar cineva ar putea crede că...
 
8:35 moartea imaginii de sine poate fi....
 
8:38 un proces sau o structură....
 
8:39 dicolo de imaginea de sine
care poate muri...
  
8:42 şi asta crează imaginea de sine.
 
8:45 K: Da, acesta este gândul.
 
8:46 B: Este gândul. Discutăm
despre moartea gândului?
  
8:49 K: Da, şi asta iar este superficial.
 
8:52 B:E foarte puţin.
K:Foarte puţin.
  
8:54 B: Este ceva dincolo de gând
care trebuie să moară?
  
8:56 K:La asta vreau să ajung.
 
8:57 S: Vrem să ajungem la
semnificaţia morţii.
  
8:59 B:Nu este foarte clar.
 
9:01 S:....care este dincolo de moartea
sinelui, gândului sau imaginii.
  
9:04 K:Uitaţi. Imaginea moare. E simplu.
 
9:11 Este uşor.
B:Corect.
  
9:14 K: Apoi se sfârşeşte gândul....
 
9:16 ...gândul moare .
 
9:18 B:Vrei să spui că gândul
este mai profund...
  
9:20 decât maginea dar încă
nu foarte profund.
  
9:21 K:Nu chiar aşa. Deci....
 
9:24 K: Am înlăturat crearea
imaginii şi imaginea.
  
9:31 Mai este ceva?
 
9:34 B: Cum adică?
Mai există ceva...
  
9:37 ceva care va muri, sau...
 
9:41 S: Este ceva creativ?
 
9:43 K:Nu. Asta o să aflăm.
 
9:45 B: Dar întrebarea ta nu este clară....
 
9:47 când spui "Mai este ceva?"
 
9:49 K: Este?Nu.
 
9:54 Asta este moartea?
 
9:56 B: Ah, am înţeles.
Asta înseamnă moarte?
  
9:59 K:Da.
S: Asta este.
  
10:02 K:Nu. Nu. Înţeleg imaginea,
crearea de imagini.
  
10:06 Dar asta este foarte simplu.
 
10:08 S: Deci mai există ceva....
 
10:10 K: Şi apoi spun "Asta-i tot, asta
este semnificaţia morţii?"
  
10:16 S:Cred că, înţeleg de la tine...
 
10:18 Semnificaţia morţii se referea doar...
 
10:20 la acea mică parte. Este oare mai mare?
 
10:23 K: Moartea are o semnificaţie
enorm de mare.
  
10:26 S:Corect.
 
10:27 B: Spui că moartea are un sens...
 
10:29 o semnificaţie pentru orice.
 
10:30 Pentru viaţă.
K: Da,pentru întreaga viaţă.
  
10:33 B: Dar mai întâi de ce spui asta? Adică...
 
10:38 cel care privşste nu acceptă...
 
10:41 că moartea este aşa ceva.
 
10:43 Aşa cum trăim noi acum, moartea...
 
10:45 K: Este la sfârşitul vieţii.
 
10:47 B:....la final şi încercăm
să uitam de ea...
  
10:49 încercăm să o minimalizăm, etc.
 
10:52 K:Dar voi 3 care v-aţi gândit
la asta, aţi spus...
  
10:57 că în viaţa mea era haos.
 
11:01 Viaţa mea a fost un permanent conflict...
 
11:05 anxietate şi restul.
S:Corect.
  
11:09 K: Asta a fost viaţa mea.
M-am agăţat de ceva cunoscut...
  
11:13 iar moartea este necunoscutul.
Aşa că îmi este frică de asta.
  
11:18 Şi acum veniţi şi spuneţi
"vezi, moartea este doar în parte...
  
11:23 sfârşitul imaginii, crearea ei...
 
11:29 şi cu sigutanţă, moartea
are o semnificaţie...
  
11:32 mult mai mare decât această carcasă."
 
11:38 B: Să clarificăm acest cu sigutanţă.
 
11:43 K: "De ce este aşa". Pentru că...
 
11:49 S:De ce?
 
11:53 K: Oare viaţa este ceva superificial,
ceva gol ca un bazin?
  
11:58 Cu noroi pe fund?
 
12:00 S: Dar de ce am presupune
că este altceva?
  
12:03 K:Vreau să ştiu.
 
12:05 B: Dar chiar dacă este altceva...
 
12:07 trebuie să ne întrebăm
de ce moartea....
  
12:09 este cheia vieţii.
 
12:13 K: Pentru că este sfârşitul.
 
12:16 B:Bine.
S:Finalul.
  
12:20 K: Realitatea...
B:Da.
  
12:24 K: Şi toate conceptele, imaginile-
sfârşitul amintirilor.
  
12:34 B: Asta este când gândul încetează?
 
12:36 K: Sfârşitul gândului. Şi de
asemenea sfârşitul timpului.
  
12:40 B:Sfârşitul timpului.
 
12:44 K: Timpul se opreşte.
 
12:51 Şi nu există viitor.....
 
12:55 trecutul întâlneşte prezentul
şi continuă.
  
12:58 B:Psihologic vorbind.
 
12:59 K: Da, evident.
 
13:02 B: Asta când admitem
viitorul şi trecutul.
  
13:04 K:Desigur.
S: Aşa este, ok.
  
13:07 K: Sfârşitul psihologic al lucrurilor.
 
13:15 Asta este moartea.
 
13:17 B: Când organismul moare totul
încetează să mai existe pentru acesta.
  
13:23 K:Desigur.
 
13:29 Când organismul moare, gata.
 
13:33 S:Corect.
 
13:34 K:Dar staţi un pic.
Dacă nu opresc imaginea...
  
13:42 crearea de imagini continuă.
 
13:46 B: Dar nu este clar unde;
 
13:49 în alţi oameni? sau în...
 
13:51 K:Se manifestă în alţi oameni.
 
13:55 Asta este, eu mor.
 
13:57 S:Da, organismul.
 
13:59 K:Eu mor, organismul moare şi
până în ultimul moment...
  
14:06 sunt încă ataşat de imagine.
 
14:08 B:Şi ce se întamplă apoi cu asta?
 
14:10 K: Asta spun. Acea imagine...
 
14:13 se continuă cu restul de imagini....
 
14:18 a ta, a mea.
S:Da.
  
14:20 K: Imaginea ta nu diferă de a mea.
 
14:22 S:Corect. Avem asta în comun.
 
14:24 K: Nu, nu avem in comun, nu diferă.
 
14:26 S:Corect.
 
14:28 K: Poate are alta formă,
este mai colorată...
  
14:30 dar în esenţă imaginea
mea este şi a ta.
  
14:34 S:Corect.
 
14:36 K: Deci există acest flux
de creare de imagini.
  
14:42 B: Unde are loc? În oameni?
 
14:45 K: Este acolo, se manifestă în oameni.
 
14:49 B: Ah, crezi că este mai mult...
 
14:50 este universal, general.
 
14:52 K: Mult mai universal.
B: Asta este mai degrabă..
  
14:55 K:Eh?
 
14:56 B:Este mai degrabă straniu
să ne gândim la asta.
  
14:59 K:Da.
 
15:02 S:Este acolo.
 
15:04 K:Este...este...
 
15:06 S:Este un fluviu, este ca
un fluviu, este acolo.
  
15:10 Şi se manifestă ca şi curenţi
pe care îi numim oameni.
  
15:14 K:Nu se manifestă.
Curentul crează imaginile.
  
15:22 B:Adică, spui...
 
15:24 că imaginile nu îşi au
originea în creier...
  
15:26 că sunt într-un fel universale.
 
15:28 K:Universale.
B:Dar asta nu este clar.
  
15:30 Tu nu spui că ele sunt doar suma...
 
15:33 efectelor care au loc în creier...
 
15:35 ci ca este ceva mai mult?
 
15:38 K: Este efectul pe care îl
au toate creierele...
  
15:43 şi se manifestă în oameni....
 
15:48 cand se nasc; vorbim de gene şi restul.
 
15:51 Acum.
 
15:55 Este asta tot?
 
16:04 Oare moartea mă lasă...
 
16:09 În moarte este vorba despre această
 
16:15 energie enormă, nesfârşită...
 
16:18 care nu are început şi sfârşit?
 
16:25 Sau este doar...
 
16:29 Am scăpat de imagini şi
creatorulor este...
  
16:32 îl pot opri, este foarte simplu...
 
16:34 Poate fi oprit.
 
16:38 Dar nu am ajuns în profunzimea
lucrurilor, trebuie să fie...
  
16:42 viaţa trebuie să fie infinit mai profundă.
 
16:48 B: Iar moartea ne face conştienţi de asta.
 
16:51 K:Da, asta face moartea.
 
16:53 B: Oare moartea este...dar noi
spunem că este mai mult..
  
16:56 decât moartea creării de
imagini, asta nu este clar.
  
16:59 Este ceva acolo, ceva real..
 
17:02 care ne împiedică să realizăm asta?
 
17:07 K: Da, eu-l se blochează prin imagine...
 
17:11 si creatorul gândurilor, al imaginilor.
 
17:13 S: Cel ce blochează este gândul,
creatorul imaginilor...
  
17:15 şi creatorul gândului blochează
ceva mult mai măreţ.
  
17:18 K:Stai. Blochează asta.
 
17:20 S:Da, blochează asta.
 
17:21 K: Dar mai există şi alte blocaje
mai profunde.
  
17:24 B:La asta voiam să ajung.
 
17:25 Că există şi alte blocaje reale.
 
17:28 K: Care sunt reale. Deci.
 
17:31 B: Şi care trebuie să moară.
K:Aşa este.
  
17:34 S: Se aseamană cu acel
curent de care vorbeai?
  
17:37 K:Nu nu. Există un curent
al regretului, nu-i aşa?
  
17:43 B:Adică? Este regretul mai
profund decât imaginea?
  
17:46 K:Da.
S: Este.
  
17:48 B:Asta este important.
K:Este.
  
17:50 S:Crezi?
K:Tu nu?
  
17:54 S:Ba da. Cred...
 
17:56 K:Nu, fii atent domnule. Este un
lucru foarte serios.
  
17:59 S:Aşa este.
 
18:01 B: Ai spune că regretul şi
suferinţa sunt la fel...
  
18:04 dor diferă cuvintele ?
 
18:05 K:Cuvinte diferite-regret şi suferinţă.
 
18:08 S: Mai profund decât crearea
de imagini este regretul.
  
18:11 K:Nu-i aşa?
 
18:15 Omenirea a trăit cu acest
regret milioane de ani.
  
18:19 B: Să spunem mai multe despre
regret. Ce este el?
  
18:22 E mai mult decât durerea.
 
18:24 K: Oh, mult mai mult, mai
mult decât pierderea...
  
18:27 mai mult decât pierderea unui fiu...
 
18:30 sau a părinţilor sau altceva.
S:E mai mult decât asta.
  
18:33 K:Mai mult decât asta.
S:Corect.
  
18:36 B: Este dincolo de imagine,
dincolo de gând.
  
18:38 K: Desigur. Dincolo de gând.
 
18:40 B: Oh. Dincolo de ceea ce numim sentiment.
 
18:43 K:Desigur. Sentiment, gând.
Se poate oare opri?
  
18:47 S: Înainte să continui, lasă-mă...
 
18:49 Spui că acest curent al regretului..
 
18:53 dacă sunt atât de naiv, este diferit...
 
18:56 un curent diferit de crearea de imagini?
 
18:59 Ai spune că sunt două curente diferite?
 
19:03 K: Nu, este parte a curentului.
S: Parte a aceluiaşi curent.
  
19:06 K: Dar mult mai profund.
S:Mai profund.
  
19:07 B: Tu spui că există un curent
foarte adânc...
  
19:10 iar crearea de imagini este la
suprafaţa acestui curent...
  
19:12 sunt valurile.
 
19:14 K:Aşa. Dar eu vreau....
 
19:16 să trec dincolo de asta.
B:Ai spune...
  
19:18 că am înţeles valurile de
la suprafaţa curentului...
  
19:21 pe care le numim creare de imagini.
K:Creare de imagini. Da.
  
19:23 B: Şi tulburările se află în regret...
 
19:25 apar la suprafaţă ca şi
creare de imagini.
  
19:28 K:Corect.
 
19:28 S: Acum trebuie sa cercetăm
adâncimile, nu?
  
19:32 K: Cercetăm râurile.
 
19:38 B:Dar ce este regretul?
 
19:41 K: Ştiţi că există un regret universal.
 
19:46 B:Da, să clarificăm. Nu este mai
degrabă vorba..
  
19:50 despre suma regretelor oamenilor?
 
19:54 K: Nu. Este această...
 
20:03 Să spunem că...
 
20:10 valurile râului...
 
20:13 nu aduc compasune sau iubire.
 
20:18 - compasiunea şi iubirea
sunt acelaşi lucru...
  
20:20 sunt sinonime aşa că vom
folosi cuvanul compasiune.
  
20:25 Valurile nu aduc asta.
 
20:29 Cum vom primi asta? Fără
compasiune, fiinţele umane...
  
20:34 sunt ca acum-se distrug.
 
20:37 Oare compasiunea aduce cu sine...
 
20:43 sfârşitul regretului..
 
20:45 care nu este creat de gând?
 
20:49 B:Da. Presupunem că în gând avem...
 
20:53 regretul faţă de sine-da?
K: Regretul faţă de sine.
  
20:55 B: Adică mila faţă de sine şi acum
spui că există şi alt regret...
  
20:59 Cred ca încă nu
am lămurit asta.
  
21:01 Există un regret profund...
K: Există un regret profund.
  
21:04 B:....care este universal,
deşi nu nepărat..
  
21:05 în totalitate dar ceva universal.
 
21:08 K:Corect.
S: Putem spune oare...
  
21:12 Putem aborda subiectul?
 
21:15 K: Nu ştii?
S:Ba da.
  
21:18 K: Întreb doar, sunteţi conştienţi...
 
21:24 de un regret mai adânc...
 
21:26 decât cel al gândului,
auto-compătimirea...
  
21:29 regretul imaginii.
 
21:34 B: Regretul are vreun conţinut?
 
21:37 Spui regret, pentru că omul...
 
21:39 se află într-o situaţie din
care nu poate ieşi.
  
21:44 K: Parţial. Parţial este
regretul ignoranţei.
  
21:49 B:Da. Că omul este ignorant
şi este blocat acolo.
  
21:52 K: Nu poate ieşi-vedeţi?
B:Corect. Da.
  
21:55 K: Iar percepţia regretului
este compasiunea.
  
22:00 S:Corect.
 
22:01 B: Iar lipsa de percepţie este regret?
 
22:04 K:Da, da.
 
22:10 Susţinem acelaşi lucru?
 
22:12 S:Nu, nu cred.
 
22:14 K: Să spunem că mă vezi ignorant.
 
22:18 B: Sau că văd întreaga umanitate...
 
22:20 K:...în ignoranţă.
 
22:23 După atâtea milenii sunt încă ignoranţi...
 
22:28 şi prin ignoranţă înţelegem....
 
22:30 crearea de imagini şi restul.
 
22:33 B: Dacă mintea mea este
corectă, clară...
  
22:37 ar trebui să aibă un
impact major asupra mea?
  
22:39 K:Da.
B:Corect?
  
22:40 K:Da.
 
22:41 S: Ce ar însemna un impact major?
 
22:42 B: Să văd această
enormă ignoranţă...
  
22:44 această distrugere.
 
22:45 K: Ajungem acolo.
S:Corect.
  
22:47 K:Ajungem acolo.
 
22:50 B: Dar dacă nu percepem
în întregime...
  
22:53 dacă îmi scapă această percepţie...
 
22:58 sunt acolo nu?
K:Da, eşti acolo.
  
23:01 B: ŞI am sentimentul că...
 
23:09 Că regretul iniversal este ceva...
 
23:10 ce pot simţi, asta vrei să spui?
 
23:12 K:Da.
 
23:14 B: Deşi nu înţeleg foarte bine...
 
23:15 ce înseamnă.
 
23:16 K:Nu, nu. Poţi simţi
regretul gândului.
  
23:21 B: Regretul gândului. Dar pot simţi
sau fi conştient cumva...
  
23:25 de regretul universal.
K:Da. Poti.
  
23:28 S: Spui că regretul universal
este acolo...
  
23:30 K: Îl poţi simţi.
B:Simţi sau sesiza.
  
23:33 S:Corect.
B:Corect.
  
23:36 K: Regretul omului care trăieşte aşa.
B: Asta este esenţa lui?
  
23:39 K: Ajung şi acolo.
Să mergem mai departe.
  
23:41 B: Da. Mai este ceva?
K:Mai este.
  
23:44 B: Atunci ar trebui să vorbim despre asta.
 
23:46 K: Încerc.
S: Regretul, da.
  
23:49 K: Voi vedeţi că eu am
o viaţă obişnuită cu....
  
23:55 imagini, regret. frică, anxietate, restul.
 
24:00 Am regret şi milă faţă de mine, etc.
 
24:05 Iar voi care sunteţi "iluminaţi"
în ghilimele..
  
24:11 vă uitaţi la mine şi spuneţi...
 
24:13 Vă pare rău de mine?
Asta este compasiune.
  
24:17 B: Aş spune că este un fel de energie...
 
24:19 care apare...
 
24:21 datorita situaţiei...
K:Da.
  
24:23 B:Corect?
K:Da.
  
24:25 B: Dar ai putea numi asta regret...
 
24:28 sau compasiune.
 
24:29 K: Compasiune care este
rezultatul regretului.
  
24:32 B: Dar ai simţit întâi regretul?
 
24:36 Persoana iluminată...
 
24:37 simte întâi regretul şi
apoi compasiunea?
  
24:39 K:Nu.
 
24:40 S:Sau invers.
K: Nu, nu, fii atent.
  
24:44 Foarte atent.
 
24:49 Spuneţi că cineva trebuie să simtă...
 
24:55 mai întâi regret pentru
a avea compasiune.
  
24:57 B: Nu spun asta, explorez doar.
 
24:59 K:Da, explorăm.
 
25:01 Prin regret ajungi la compasiune.
 
25:03 B: Asta pare că înseamnă.
 
25:05 K: Da, asta înseamnă...
 
25:10 că trebuie să trec...
 
25:12 prin toate ororile umanităţii.
S: Experienţa.
  
25:14 K: Ordinea.
S:Ok.
  
25:17 K:Nu.
S:Nu.
  
25:19 K:Nu.
B: Dar să spunem...
  
25:21 K:Scuze domnule dar
asta este problema.
  
25:22 B: Să spunem că cel iluminat...
 
25:24 omul iluminat...
 
25:26 vede acest regret. această distrugere...
 
25:29 şi simte ceva..., da?
-simte ceva.
  
25:32 o energie enormă...
K: Da.
  
25:34 B:.....o numim compasiune.
Acum el înţelege...
  
25:38 că oamenii au regrete...
 
25:40 K:Desigur!
 
25:41 B: Dar el nu experimentează regretul.
K:Corect.
  
25:45 B: Dar simte că are energia să facă ceva.
 
25:48 K:Da. Enorma energie a compasiunii.
 
25:51 B: Compasiune. Sentimente pentru ei.
K:Compasiune.
  
25:54 S: Ai spune deci că omul iluminat...
 
25:59 percepe sau este conştient de.....
 
26:05 urasc cuvântul, lipsa de
eficienţă-dar conflictul...
  
26:11 el nu este conştient de regret,
este conştien de ciudăţenie...
  
26:15 de greşeală, de cum se iroseşte viaţa.
 
26:19 K:Nu, domnule. Vă rog
ascultaţi Dr Shainberg.
  
26:23 Aţi parcurs toate acestea....
 
26:27 presupunem că aţi trecut prin ele.
 
26:30 S:Regret.
 
26:33 K: Imagine, gând, regretul
gândului, frici, anxietate...
  
26:39 şi spuneţi "am înţeles
asta. Este în mine."
  
26:43 Dar mai aveţi foarte puţină,
aveţi energie...
  
26:48 dar la nivel superficial.
 
26:54 Este viaţa atât de superficială?
 
26:58 Sau este foarte profundă?
 
27:03 Profund nu este cuvantul potrivit, dar...
B: Are o natură interioară?
  
27:07 K:Una mare.
 
27:12 Şi pentru a afla asta...
 
27:17 Nu trebuie oare să murim faţă
de tot ceea ce cunoşteam?
  
27:27 B:Da, dar ce legătură
are asta cu regretul?
  
27:30 K:Ajung şi acolo...
Simţi poate.....
  
27:40 Eu sunt ignorant, am
anxietăţile mele, etc.
  
27:47 Voi sunteţi dincolo de astea...
 
27:48 sunteti de partea cealaltă a curentului.
 
27:54 Aveţi compasiune?
 
27:59 S:Da, am.
B:Da.
  
28:04 K: Nu aici.
 
28:05 S:Nu, ştiu.Dar o văd şi...
 
28:08 K:Compasiune.
S:Da.
  
28:12 K: Şi este rezultatul faptului că
a dispărut regretul, cel universal?
  
28:18 B:Ce?Regretul universal.
K:Regretul universal.
  
28:20 B: Stai, tu spui sfârşitul regretului.
 
28:22 Vorbeşti acum despre o persoană...
 
28:24 care a cunoscut regretul.
 
28:26 K:Da.
 
28:27 B: Şi în care acest regret
universal ia sfârşit. Asta spui?
  
28:32 K:Nu. Nu, e mai mult de atât.
 
28:34 B:Mai mult de atât...
 
28:34 trebie să o luăm încet
pentru că dacă spui...
  
28:36 sfârşitul regretului universal,
e ceva în neregulă aici...
  
28:39 faptul că spui că există încă.
K:Ce?
  
28:43 B: Vezi tu, dacă regretul universal
se sfârşeşte, el dispare.
  
28:47 K: Ah! Nu, e încă aici.
Desigur.
  
28:49 B: E ceva ce nu înţeleg în limbaj.
 
28:52 Într-un fel regretul
universal încetează....
  
28:54 dar el există încă în alt mod .
 
28:56 K:Da. corect.
 
28:58 B: Dar am putea spune că...
 
29:00 dacă pot înţelege esenţa regretului...
 
29:03 a celui universal-atunci...
 
29:05 regretul sfârşeşte datorită
acestei înţelegeri.
  
29:07 Asta vre să spui?
K:Da, da.
  
29:09 B:Dar este încă acolo.
 
29:10 K: Da, şi continuă să existe.
 
29:12 S: Am o întrebare mai
profundă acum.
  
29:13 Întrebarea este....
 
29:15 K: Nu cred că ai înţeles.
 
29:17 S: Cred că am înţeles partea aceea
dar ma refer la ceva anterior....
  
29:21 şi anume la mine.
 
29:24 -crearea de imagini nu mai există.
Corect?
  
29:28 Astea sunt valurile.
 
29:31 Acum, ajung la regret.
 
29:36 K: Dar nu mai ai regretul gândului.
 
29:39 S:Da, acesta a dispărut....
 
29:41 dar este un regret mai adânc.
 
29:43 K:Este? Sau presupui că este.
 
29:48 S:Încerc să înţeleg ce vrei să spui.
 
29:50 K:Ah, nu, nu! Eu spun...
 
29:58 Există compasiune care să nu
aibă legătură cu gândul...
  
30:09 sau compasiunea se naşte din regret?
 
30:13 S:Se naşte din regret.
 
30:15 K:Se naşte în sensul că...
 
30:16 atunci când dispare regretul
există compasiune.
  
30:19 S:Ok. E un pic mai clar.
 
30:26 Când regretul gândului...
 
30:29 K: Nu regretul personal.
S:Nu.
  
30:31 K: Nu regretul gândului.
 
30:33 B: Nu regretul gândului,
este ceva mai adânc.
  
30:35 S:Ceva mai adânc.
Când acest regret încetează...
  
30:38 K:Asta este.
 
30:40 S: Când acest regret încetează
atunci se naşte...
  
30:44 B:....compasiunea, energia.
 
30:48 K: Există un regret mai profund
decât cel al gândului?
  
31:01 S:Există regretul. David spunea...
 
31:06 regretul ignoranţei este
mai adânc decât gândul...
  
31:11 Regretul faţă de dezastrul universal...
 
31:16 al umanităţii prinsă în acest regret.
 
31:21 Regretul faţă de continua
repetiţie a războaielor...
  
31:24 a istoriei şi sărăcia şi oamenii care nu
ştiu să se comporte unii cu alţii...
  
31:28 ăsta este cel mai profund regret.
K:Înţeleg asta.
  
31:32 S: Este mai profund
decât regretul gândului.
  
31:43 K:Hai să ne întrebăm,
ce este compasiunea?
  
31:49 care este iubire...
 
31:51 folosim cuvântul asta ca să
acoperim o arie mai mare.
  
31:58 Ce este compasiunea?
 
32:04 Poate un om prins în regret,
gând, imagine...
  
32:10 sa aibă compasiune?
Nu poate.
  
32:13 Absolut nu. Corect?
B:Da.
  
32:18 K:Acum.Când apare asta?
 
32:23 Fară ea, viaţa nu are sens.
 
32:27 M-aţi lăsat fără asta.
 
32:33 Şi dacă am rămas fără...
 
32:39 regretul superficial-
gândul şi imaginea...
  
32:44 simt că mai este ceva.
 
32:49 B: Adică doar făcând asta
apare un gol mai mare.
  
32:53 K:Da.
B:Fără sens.
  
32:55 K: Ceva mai mare decât această
problemă neînsemnată.
  
33:03 B: Când gândul produce
regret şi milă de sine...
  
33:07 dar şi realizarea regretului umanităţii...
 
33:11 am putea spune că energia...
 
33:13 o energie mai profundă..
 
33:15 K:S-a mutat.
 
33:16 B: Mai întâi în acest regret...
 
33:18 energia este blocată în vâltoare.
 
33:21 K:Da, asa este, este un câmp mic.
 
33:24 B: Este mai adânc decât
gândul dar este un fel de...
  
33:26 tulburare a energiei...
 
33:30 K:Da. Foarte adevărat.
 
33:31 B: ...pe care o numim regret profund.
K:Regret profund.
  
33:36 B: În final originea sa este
blocarea gândului, nu?
  
33:40 K:Da. Acesta este cel mai
profund regret al umanităţii.
  
33:42 B:Da. Adâncul regret al umanităţii.
 
33:45 K: Timp de secole , este ca un...
 
33:49 mare rezervor de regrete.
 
33:52 B: Care se mişcă mereu....
 
33:55 în dezordine şi...
 
33:57 K:Da.
 
34:00 B: .....blochează claritatea şi
astfel perpetuează ignoranţa.
  
34:04 K: Ignoranţa. Perpetuează ignoranţa.
 
34:07 B: Pentru că dacă nu ar fi aşa...
 
34:09 atunci capacitatea naturală
a omului de a învăţa...
  
34:11 ar fi rezolvat problemele astea.
 
34:13 Este posibil?
K:Aşa este.
  
34:15 S:Corect.
 
34:17 K: Voi 3 ori mă ajutaţi...
 
34:23 îmi arătaţi sau mă ajutaţi să înţeleg...
 
34:26 că este ceva mai mult...
 
34:30 şi eu spun "Da, e foarte drăguţ..."
 
34:32 şi plec-vedeţi?
B:Da.
  
34:39 K: Asta încercăm să facem din
câte văd, să trecem dincolo..
  
34:45 dincolo de moarte.
B:Dincolo de moarte.
  
34:50 K: Noi spunem că moartea
nu este doar sfârşitul...
  
34:53 organismului ci sfârşitul...
 
34:55 întregului conţinut al conştiinţei...
 
35:01 aşa cum o cunoaştem acum.
 
35:05 B: Dar este şi sfârşitul regretului?
 
35:07 K: Sfârşitul acelui fel de regret, al...
 
35:10 B:Superficial.
K:.....cel superficial.
  
35:12 Asta este clar.
B:Da.
  
35:16 K: Iar un om care a trecut prin asta...
 
35:18 spune "nu este suficient ...
 
35:21 nu mi-aţi dat floarea, parfumul.
 
35:25 Mi-aţi dat doar cenuşa."
 
35:29 Şi acum noi 3 încercăm...
 
35:32 să aflăm ce este dincolo de cenuşă.
 
35:37 S:Corect.
 
35:39 B: Tu spui că există ceva
dincolo de moarte.
  
35:42 K:Absolut!
 
35:44 B:Ai spune că este ceva etern sau...
 
35:47 K:Nu vreau să folosesc aceste cuvinte.
 
35:49 B:Mă refer dincolo de timp.
 
35:52 K:Dincolo de timp.
 
35:53 B:Iar "etern" nu este cuvântul potrivit.
 
35:56 K:Prin urmare este ceva dincolo...
 
35:59 de moartea superficială,
o mişcare fără..
  
36:03 începtul şi fără sfârşit.
B:Dar este o mişcare.
  
36:07 K:Este o mişcare.
Mişcare dar nu în timp.
  
36:10 B:Nu în timp, dar...
 
36:12 S:Care este diferenţa
dintre o mişcare în timp..
  
36:14 şi una în afara timpulul?
 
36:22 K: Că se reînoieşte constant...domnule..
 
36:26 constant-"nou" nu este cuvântul...
 
36:29 este constant proaspată, înfloreşte...
 
36:34 la nesfârşit, asta înseamnă nesfârşit.
 
36:38 Asat este tot--- a înflori implică timp.
 
36:41 B: Bine, cred că am înţeles.
 
36:43 S: Cred că da. Sentimentul
de înnoire în creaţie şi..
  
36:48 un dus intors fără tranziţie...
 
36:51 fără durată, fără o linie
anume, care are..
  
36:56 K: Hai să reluăm în alt mod.
 
37:01 Sunt un omnormal, inteligent...
 
37:06 am citit multe cărţi, am
încercat multe meditaţii.
  
37:11 -Zen şi altele....
 
37:15 la un moment dat înţeleg ceva...
 
37:19 din toate astea şi dintr-o dată
gata, se termină...
  
37:22 nu mă mai ating de ele!
 
37:26 Şi poate că este sfârşitul
creării de imagini şi restul.
  
37:38 Acolo trebuie să meditez,
să cercetez ca să înţeleg...
  
37:48 ceva ce mintea mea nu a
perceput până atunci.
  
37:54 B: Dar şi dacă ajungi acolo
asta nu înseamnă...
  
37:59 că data viitoare va fi cunoscut.
 
38:02 K:Ah! Nu poate fi cunoscut,
nu în sensul...
  
38:04 B:Nu poate fi niciodată cunoscut,
este mereu ceva nou acolo.
  
38:06 K:Da, este mereu nou. Nu este
o aminitire stocată şi uitată...
  
38:13 apoi schimbată şi numită "nouă".
Nu a fost niciodată veche.
  
38:20 B:Da.
 
38:21 K: Nu ştiu dacă pot spune aşa.
 
38:23 B:Cred că înţeleg.
 
38:26 Aşa ca o minte care nu a cunoscut regretul?
 
38:30 K:Da.
 
38:31 B: Poate că este ciudat la
început dar este o mişcare...
  
38:36 în afara acestei stări care
a cunoscut regretul...
  
38:39 într-o stare care nu l-a cunoscut.
 
38:40 K:Da, aşa este.
B: Dar acolo nu mai eşti "tu" aşa că...
  
38:43 K:Corect.
 
38:44 S: Am putea spune altfel...
 
38:46 Putem spune că este o acţiune...
 
38:49 care se mişcă acolo unde nu există "eu"?
 
38:53 K:Când foloseşti cuvântul "acţiune"...
 
38:56 asta nu înseamnă în trecut sau viitor...
 
39:00 acţiunea este a face.
S:Da.
  
39:06 K:Multe din acţiunile noastre
sunt rezultatul unei cauze...
  
39:10 sau al trecutului sau
pentru viitor-ideal, etc.
  
39:14 S: Şi nu este asta.
K:Nu este acţiune.
  
39:16 Este doar conformare.
 
39:18 S:Corect. Eu vorbesc despre
un alt fel de acţiune.
  
39:21 K:Deci. Nu aş spune...acţiunea
înseamnă...
  
39:27 că sunt implicate anumite lucruri.
 
39:32 Ca să ai acces, mintea trebuie
să fie complet liniştită.
  
39:38 S:Corect.
 
39:39 K: Altfel proiectezi ceva acolo.
 
39:43 S:Corect. Nu este proiecţie
în ceva anume.
  
39:47 K:Absolută tăcere.
 
39:51 Iar acea tăcere nu este produsul...
 
39:55 controlului, dorinţei, nu este
premeditat, pre determinat.
  
40:01 Acea tăcere nu are loc prin voinţă.
 
40:07 B:Corect.
 
40:09 K: Şi în acea tăcere...
 
40:17 există ceva...
 
40:23 ceva dincolo de timp...
 
40:25 de moarte, de gând.
Înţelegeţi? Ceva...
  
40:34 Nimic!
 
40:38 Nimic-înţelegeţi?
Nmic! Şi prin urmare este gol.
  
40:43 Şi deci o enormă energie.
 
40:47 B:Este aceasta...
S:Care se mişcă.
  
40:49 K:Energie.
Lasă asta! Lasă asta!
  
40:52 B: Este aceasta şi sursa de compasiune?
 
40:54 K:Asta vreau să...
Asta este.
  
40:57 S: Ce înţelegi prin "sursă"?
 
40:58 B: Păi asta este energia
asta, compasiune...
  
41:01 K:Da, aşa este.
S: În această energie...
  
41:04 K:Această energie este compasiune.
B:Este compasiune.
  
41:06 S:E altceva.
K:Da. Desigur.
  
41:09 S:Această energie este compasiune.
 
41:11 deci nu o putem numi "sursă".
 
41:14 K:Vedeţi şi dincolo este
mai mult decât atât.
  
41:19 S:Dincolo de asta?
K:Desigur.
  
41:21 B:Ce vrei să spui cu "desigur"?
 
41:28 Ce ar putea fi mai mult?
 
41:37 K: Hai să ne gândim altfel.
 
41:43 GÂndul a creat ceva ce
nu este sacru, întreg.
  
41:49 B: Da, pentru că este fragmentat.
 
41:51 K:Este fragmentat, ştim asta şi
crează o imagine...
  
41:54 pe care o idolatrizează şi asta
este creaţia gândului;
  
41:57 făcută de mână sau minte, este o imagine.
 
42:01 Aşa că nu este nimic sacru aici.....
 
42:05 pentru că-aşa cum a spus...
 
42:07 gândul este fragmentat, limitat, finit...
 
42:10 este produsul memoriei, etc.
 
42:12 B: Este sacru, adică nelimitat?
 
42:16 K:Da, aşa.
 
42:18 Este ceva dincolo de compasiune...
 
42:21 care este sacru.
 
42:23 B:Da. Este dincolo de mişcare?
 
42:26 K:Sacru- nu poţi spune mişcare
sau lipsă de mişcare.
  
42:31 B:Nu poţi spune nimic.
 
42:33 K: Un lucru viu...
 
42:37 Poţi examina un lucru fără viaţă.
 
42:40 Unul viu nu poate fi examinat.
 
42:44 Noi încercăm aici...
 
42:45 să examinăm ceva care
este viu şi îl numim sacru...
  
42:48 care este dincolo de compasiune.
 
42:52 B:Şi care este atunci relaţia
noastră cu sacrul?
  
42:57 K: Pentru omul ignorant
această relaţie nu există.
  
43:03 Corect? Ăsta este adevărul.
 
43:07 Cel care a înlăturat imaginea...
 
43:11 şi restul, care s-a eliberat de imagine...
 
43:14 şi de crearea lor, este tăcut...
astea nu au încă sens.
  
43:22 Corect?
 
43:24 Capătă sens doar când
trece dincolo de tot, dincolo...
  
43:29 moare pentru orice altceva.
 
43:35 Moare în sensul că...
 
43:38 nici măcar pentru o secundă....
 
43:42 psihologic vorbind nu acumulează ceva.
 
43:50 S:Ai spune că există vreo-ai întrebat deja...
 
43:54 Care este relaţia cu sacrul?
 
43:57 Există o relaţie cu acesta sau sacrul...
 
44:01 K:Nu, el întreabă altceva.
S:Da.
  
44:04 K:Întreabă care este relaţia dintre...
 
44:09 ce este sacru, întreg, cu realitatea.
 
44:13 B:Da, este oricum implicit.
 
44:16 K:Eh?
B:Adică este implicit.
  
44:18 K:Desigur.
 
44:22 Am vorbit acum ceva timp.....
 
44:24 despre asta, adică.....
 
44:26 realitatea care este produsul
gândului nu are legătură...
  
44:29 cu asta pentru că gândul este un gol....
 
44:33 S:Corect.
 
44:34 K: neînsemnat. Poate aici să aibă legătură.
 
44:38 B:Într-un fel.
 
44:44 K: Iar relaţia apare prin....
 
44:48 înţelegere, inteligenţă şi compasiune.
 
44:58 S:Ce este această relaţie....
 
45:01 Ce este inteligenţa, mă întreb.
 
45:06 K:Inteligenţa?
Ce este inteligenţa?
  
45:10 S:Cum acţionează ea?
 
45:13 K:Stai! Am înţeles, imaginea.
 
45:20 Ai înţeles mişcarea gândului...
 
45:24 mişcare care este
auto compătimire...
  
45:26 crează regretul şi restul.
 
45:28 Chiar ai înţeles. Nu-i aşa?
 
45:33 Nu este un acord sau dezacord verbal...
 
45:37 sau o concluzie logică.
 
45:39 Chiar am înţeles asta.
 
45:44 În valurile fluviului.
 
45:46 Ai înţeles asta ...atunci
nu este inteligenta?
  
45:55 Nu vorbim despre inteligenţa
unui om deştept...
  
45:58 nu despre asta vorbim.
 
46:01 Dacă asta este, atunci ai
deja această inteligenţă.
  
46:04 S:Corect.
 
46:06 K:Acum, cu această inteligenţă
îndreaptă-te...
  
46:11 iar inteligenţa asta nu este
a ta sau a mea...
  
46:14 nici a Dr. Shainberg's sau
K. sau altcineva....
  
46:17 este o inteligenţă universală...
 
46:23 globală sau cosmică- despre
acea înţelegere vorbim.
  
46:28 Şi acum mai departe.
S: Să mergem mai departe, da.
  
46:33 K: Să înţelegem regretul.....
 
46:38 care nu este regretul
gândului şi restul...
  
46:41 enormul regret al umanităţii,
al ignoranţei-vedeţi?
  
46:51 Iar din acea înţelegere apare compasiunea.
 
46:55 Înţelegerea compasiunii.
 
47:05 Este compasiunea sfârşitul
vieţii, al morţii?
  
47:14 Pare aşa pentru că aţi-vedeţi?-renunţat...
 
47:18 mintea a renunţat la orice povară...
 
47:21 pe care omul şi-a impus-o. Corect?
 
47:26 Aveţi deci acel sentiment extraordinar...
 
47:29 ceva extraordinar în voi.
 
47:31 Cercetaţi această compasiune.
 
47:41 Acolo este ceva sacru....
 
47:46 neatins de om- omul
neatins de mintea sa...
  
47:52 de dorinţele sale, cerereile,
rugăciunile...
  
47:55 şicanele, trucurile.
 
48:04 Şi asta poate că este la originea...
 
48:13 a ceea ce omul nu a folosit.Vedeţi asta?
 
48:17 Nu ccea se se află în el,
că atunci suntem pierduţi.
  
48:21 B: Spui că se afla la originea
a tot, a materiei, naturii?
  
48:25 K:Tot, materie, natură.
 
48:27 B: A întregii umanităţi.
 
48:29 K:Da. Aşa este domnule.
 
48:33 O să mă leg de asta.
 
48:42 După toate aceste dialoguri...
 
48:47 ce am obţinut?
 
48:50 Ce am înţeles?
 
48:54 S: Ce speram să fi înţeles?
 
48:57 Vrei să spui ce speram...
 
48:59 să înţelegem sau ce am înţeles deja?
 
49:02 K:Ce aţi înţeles, nu ce speraţi.
 
49:05 Ce anume aţi înţeles?
 
49:10 V-ati umplut cu ceva?
 
49:14 S:Cu sacru.
 
49:17 K: Sau vom spune "ei bine,
am obţinut multe...
  
49:19 există ceva rămăşiţe, mulţumesc...
 
49:23 dar nu am ajuns nicăieri."
 
49:27 Orice fiinţă umană logică,
raţională va spune....
  
49:30 "Discuţia cu tine a şters totul...
 
49:33 şi am rămas cu nimic."
 
49:35 S:Sau are...
 
49:37 K: Da, asta...
 
49:42 A venit cineva la voi-am venit la voi 3...
 
49:49 dorind să aflu....
 
49:55 să îmi transform viaţa.....
 
49:59 pentru că simt că este nevoie.
 
50:04 Nu să....
 
50:06 scap de ambiţia mea şi tot....
 
50:08 ce a colecţionat umanitatea .
 
50:11 M-am eliberat de astea.
 
50:13 Când spun "Eu" nu este ca şi cum...
 
50:18 "Eu-l" nu se poate goli, este
mort pentru toate acestea.
  
50:22 Cu ce mă aleg din asta?
 
50:27 M-aţi ajutat să obţin ceva?
 
50:32 S: Pot face eu asta?
 
50:34 K:Sau....
 
50:39 Da, domnule spuneţi.
 
50:42 S:Da, pot face asta.
 
50:46 Oare cel care priveşte
ne-a împărtăşit...
  
50:48 B:Da.
 
50:49 S:.....experienţa de a fi împreună.
 
50:51 K: Aţi împărtăşit asta cu acel om?
 
50:54 S:Corect. Am făcut asta?
 
51:04 K: Dacă nu, atunci?
 
51:08 O discuţie, un dialog deştept
care ne hrăneşte!
  
51:22 Poţi împărtăşi doar atunci
când îţi este foame cu adevărat...
  
51:25 -foarte foame.
 
51:32 Altfel împarţi doar cuvinte.
 
51:38 Am ajuns în punctul...
 
51:42 în care vedem....
 
51:45 că viaţa are o semnificaţie extraordinară.
 
51:51 B: Adică viaţa are o semnificaţie
dincolo de ceea ce credeam.
  
51:55 K:Da, asta este atât de superficial şi gol.
 
51:57 B: Ai spune că sacrul este
de asemenea viaţă?
  
52:00 K:Da, la asta voiam să ajung.
 
52:06 Viaţa este sacră.
B: Şi sacrul este viaţa.
  
52:09 K:Da.
S: Şi am împărtăşit asta?
  
52:11 K:Aţi făcut-o?
 
52:19 Nu trebuie să abuzăm de viaţă.
 
52:21 B:Corect.
 
52:23 K:Înţelegeţi?
 
52:25 Nu trebuie să o irosim,
pentru că este scurtă.
  
52:33 B: Vrei să spui, simţi că fiecare viaţă...
 
52:35 are un rol în acest sacru...
 
52:37 despre care vorbim.
K:Ce anume?
  
52:40 B:Fiecare viaţă a noastră joacă...
 
52:41 un rol important.
 
52:43 K: Este parte...Este acolo!
 
52:45 B:Este parte a întregului...
 
52:49 iar cei ce o irosesc suntem noi....
 
52:52 Şi faptul că o folosim corect,
are o enormă semnificaţie.
  
52:54 K:Da, aşa este.
 
52:57 Dacă, însă o acceptăm ca pe
o teorie aşa rămâne.
  
53:06 S:Există ceva însă...
 
53:12 care mă nelinişteşte.
Am reuşit să împărtăşim ceva?
  
53:16 K:Da, domnule!
 
53:18 S:Întrebarea asta mă arde.
 
53:22 Am împărtăşit sacrul?
 
53:27 K:Adică, aceste dialoguri au fost.....
 
53:33 o meditaţie.
 
53:38 Nu un argument deştept.
 
53:42 O meditaţie profundă.....
 
53:46 care ajută la înţelegerea
a tot ce am discutat.
  
53:53 B: Aş putea spune că am făcut asta.
 
53:56 K: Cred că am făcut asta.
 
53:57 S: Am făcut asta.
 
54:00 Dar am împărtăşit?
 
54:02 B:Cu cine? Între noi?
S:Cu cel care priveşte.
  
54:05 B: As crede...
K:Ah!
  
54:07 B: ......că asta este partea dificilă.
 
54:08 K:Crezi că este cineva
care priveşte sau...
  
54:15 acesta nu există?
 
54:24 Vorbeşti acestui privitor...
 
54:27 sau doar acelei calităţi
în care privitorul...
  
54:31 voi şi eu- existăm?
 
54:34 Înţelegi ce vreau să spun?
 
54:38 Mai avem două minute.
 
54:41 S: Ce-ai răspunde la ce a spus David...
 
54:45 "Am fost într-o meditaţie"
tu spui, eu spun...
  
54:48 "Am fost intr-o meditaţie."
 
54:51 Cum am reuşit să împărtăşim
în această meditaţie?
  
54:53 K: Adică, nu. A fost oare meditaţie?
 
54:57 S:Da.
 
54:59 K: Acest dialog.
 
55:02 Meditaţia nu este doar un argument.
 
55:06 S: Noi am împărtăşit.
 
55:08 K: Avem în vedere adevărul
fiecarei mărturii.
  
55:10 Sau falsitatea sa.
 
55:13 Sau că am văzut adevărul în ce era fals.
 
55:17 S:Corect.
 
55:18 Am conştientizat ce
era fals în noi înşine....
  
55:21 pe masură ce iesea la
iveală şi se clarifică.
  
55:23 K: Am văzut toate astea şi deci....
 
55:26 suntem într-o stare de meditaţie.
 
55:30 Iar orice am spus ne conduce
probabil la o concluzie.
  
55:39 Atunci nu împărtăşim.
 
55:42 S: Unde sunteţi?
 
55:45 K:Aici nu există împărtăşire.
Mai avem un moment.
  
55:47 Nu este împărtăşire.
Este doar asta.
  
55:49 S:Asta.
 
55:54 Şi acesta este actul meditaţiei.
 
55:56 K:Nu. Nu există...este doar asta. Nu....
 
56:00 S:Ok.