Krishnamurti Subtitles

Cum vă observați fricile?

Brockwood Park - 31 August 1976

Public Discussion 1



0:22 Acesta este un dialog
 
0:27 - dialogul fiind o conversație
între doi prieteni
  
0:32 despre ceva care
care îi preocupă în mod serios,
  
0:37 nu este doar o discuție
despre idei, argumente și altele.
  
0:48 Dar acesta este un dialog,
așa că putem discuta împreună
  
0:55 despre ceva care ce ne
preocupă în mod serios.
  
0:59 Așadar, despre ce vreți
să discutăm?
  
1:15 Și aș sugera, dacă se poate,
să ne limităm
  
1:23 - este doar o sugestie,
dar voi puteți face ce doriți -
  
1:30 la ceea ce ne preocupă,
 
1:34 referitor la transformarea adevărată
a conștiinței noastre,
  
1:40 cum să procedăm, cum este posibil,
 
1:44 să intrăm adânc, foarte adânc,
în detalii.
  
1:49 Putem face aceasta în această dimineață?
 
1:51 Să luăm acest aspect referitor la
transformarea conștiinței umane,
  
1:59 care este conștiința lumii.
 
2:03 Sper că înțelegeți,
este conștiința lumii.
  
2:07 Fiecare ființă umană este, în esență,
totalitatea experienței umane,
  
2:14 cunoaștere, suferință, confuzie,
 
2:17 toate acestea suntem noi,
fiecare dintre noi.
  
2:21 Dacă putem fi profund implicați
 
2:27 și dedicați cu seriozitate
următoarei întrebări:
  
2:32 este posibil să producem o schimbare
profundă și esențială în psihic?
  
2:40 Am putea să ne ocupăm de acest aspect?
Sunteți de acord sau
  
2:43 doriți să discutăm despre altceva?
 
2:48 Sunteți bine veniți să discutăm
despre orice doriți.
  
2:53 Întrebare: Domnule, putem discuta
despre problema râsului
  
2:58 prin raportare la tranformarea
conștiinței umane?
  
3:02 K: Să discutăm despre răs. Ce anume...?
 
3:07 Î: Prin râs, mintea este dominată
 
3:11 și am observat adesea că oamenii,
despre care se spune că sunt spirituali,
  
3:15 au dificultăți majore în a
experimenta râsul.
  
3:20 Ei par a fi capabili doar
de un râs intelectual.
  
3:23 Putem discuta
despre aceasta?
  
3:24 K: Da. Vreți să discutăm sau
să aprofundăm această problemă a râsului?
  
3:31 A râde.
 
3:34 Oamenii serioși se pare că
au pierdut capacitatea de a râde.
  
3:41 Aceasta este o întrebare .
Mai sunt și altele?
  
3:44 Î: Domnule, cred că în această problemă
a transformării conștiinței omului
  
3:48 există multe iluzi și cred că
una din ele, crucială
  
3:55 este că nu suntem capabili să distingem
între adevărata și falsa moralitate.
  
4:01 De exemplu, a nu fi capabil
să faci distincția
  
4:05 între ceea ce vrei și
ceea ce e necesar.
  
4:09 K: Între moralitate și adevăr.
La asta vă referiți?
  
4:15 Î: Între adevăr și falsa moralitate sau
există doar moralitate adevărată?
  
4:18 K: Care este locul moralității
 
4:24 - dacă pot spune așa...
Sper că am înțeles bine.
  
4:29 dacă nu, vă rog să mă corectați.
 
4:32 Care este locul moralității
în a cerceta ce este adevărul?
  
4:41 Î: Există moralitate?
 
4:44 Î: Sunt multe lucruri care
care ne împiedică pentru că...
  
4:48 K: Înțeleg. Da.
 
4:52 Există multă moralitate falsă,
 
4:56 prezumții false
despre ce înseamnă să fii moral;
  
4:59 și când eliminăm această falsă moralitate
și apare moralitatea adevărată,
  
5:05 care este relația ei cu adevărul?
Corect?
  
5:12 Așa este, domnule?
 
5:15 Î: Sau poate...
 
5:17 K: Da, spune așa cum vrei tu.
Altceva?
  
5:21 Î: Domnule, putem aborda
structura gândului vă rog?
  
5:25 K: Gândul.
 
5:30 Structura gândului.
 
5:35 Doar un minut, domnule.
Mai este cineva.
  
5:41 Î: Să fii optimist sau pesimist nu este
tot o mișcare a gândirii?
  
5:48 K: Să fii optimist
sau pesimist...
  
5:58 A fi optimist sau pesimist,
 
6:03 nu sunt amândouă
un proces de gândire?
  
6:09 Putem spune: „Sunt ele două fețe ale
aceleiași monede?”
  
6:17 Î: Ne-ați explicat cum gânditorul și
gândul nu sunt separate
  
6:20 și ați spus că atunci când
acceptăm aceasta
  
6:23 apare un proces creativ fără
semnificația unui „eu”.
  
6:29 Putem afla mai multe despre acest proces
și ce se întâmplă?
  
6:33 K: Da. Acum, ne putem opri aici?
 
6:41 Putem să ne ocupăm de aceste
trei sau patru teme?
  
6:45 Râsul - se pare că ne pierdem
capacitatea de a râde
  
6:55 atunci când devenim așa-zis
foarte spirituali,
  
6:58 indiferent ce înțelegem prin
acest cuvânt.
  
7:01 Apoi, este problema
structurii gândului,
  
7:06 natura și structura
gândului,
  
7:09 apoi este acea întrebare
despre moralitate
  
7:13 și care este locul ei sau care este
relația ei cu adevărul
  
7:19 și - care a fost cealaltă întrebare? -
optimist şi pesimist.
  
7:28 Așadar, să ne ocupăm de
de una din aceste întrebări
  
7:34 pentru că toate aceeste
întrebări se referă la
  
7:37 transformarea reală a
conștiinței,
  
7:42 chiar şi întrebarea dumneavoastră,
când observatorul,
  
7:47 gânditorul este gândul,
cel care analizează este cel analizat,
  
7:54 atunci, am spus, că
toate conflictele se sfârșesc
  
7:59 și astfel apare o dimensiune
total diferită a observării
  
8:07 sau a existenței,
indiferent cum vreți să o numiți.
  
8:09 Acum, pe care dintre aceste teme
vreți să o abordăm ca întrebare unică,
  
8:13 să o cercetăm, complet,
foarte profund,
  
8:21 pe care dintre aceste subiecte
doriți să îl abordăm?
  
8:24 Î: Ultima întrebare.
 
8:28 K: Râsul?
 
8:36 Este aceasta o întrebare
cu adevărat serioasă?
  
8:40 Î: Ultima întrebare.
K: Despre râs?
  
8:46 Oh, ultima întrebare este
despre observator
  
8:52 - cred că e o întrebare bună,
putem să o alegem?
  
8:55 Î: Da.
 
9:00 K: Dumneavoastră ați întrebat: „Când
înțelegem,
  
9:06 dar nu numai la nivel verbal, că
observatorul este cel observat,
  
9:13 că gânditorul este gândul și
că cel care analizează este cel analizat,
  
9:21 când are loc acest fapt,
 
9:27 atunci apare o nouă dimensiune
pentru că pune capăt conflictului.
  
9:32 Vreți să detaliați mai mult?
 
9:35 Asta este întrebarea domnule?
Vreți să discutăm despre ea?
  
9:39 Î: Și despre ce se întâmplă.
K: Da, și despre ce se întâmplă.
  
9:48 Î: Discuția va fi la nivel personal
 
9:50 sau la nivel intelectual?
Nu înțeleg.
  
10:10 K: Despre aceasta vom discuta,
domnule.
  
10:12 Î. Vom împărtăşi altora experiențe
pe care le-am trăit?
  
10:16 K: Nu, nu va fi o spovedanie.
Aici nu este un grup de terapie.
  
10:23 Nu ne vom expune
experiența personală,
  
10:29 pentru că, dacă doriți
să faceți aceasta,
  
10:31 puteți să o faceți,
dar eu nu voi fi aici,
  
10:35 deoarece mi se pare
un exhibiționism absurd,
  
10:41 precum și toate lucrurile care
implică asta.
  
10:43 Am participat la câteva și
știu ce fel de joc este.
  
10:46 Așadar, dacă sunteți de acord,
putem discuta despre această întrebare?
  
10:51 Î: Cred că întrebarea este interesantă,
dar e un fel de glumă
  
10:58 să abordăm acel nivel dacă nu există
un fundament personal.
  
11:06 Simt că alegem un subiect și îl
examinăm într-un mod limitat...
  
11:17 K. Vom aborda aceste aspecte,
doamnă,
  
11:19 vă rog, această întrebare, va răspunde
cred, la multe din problemele noastre
  
11:25 dacă vom cerceta cu atenție,
în profunzime.
  
11:30 Vă rog,merită.
Haideți să începem.
  
11:34 Pentru început, ne este clară
întrebarea, nu-i așa?
  
11:39 Adică, observatorul este cel observat,
 
11:46 gânditorul este gândul
și așa mai departe,
  
11:49 și când se întâmplă acest lucru,
 
11:53 nu ca teorie, nu ca o afirmație
verbală, ci ca un fapt real,
  
12:01 atunci ce apare,
 
12:04 ce se întâmplă când
nu mai există conflict?
  
12:13 Acum vom discuta despre
acest aspect.
  
12:17 Mai întâi, haideți să uităm că
observatorul este observatul
  
12:23 - să lăsăm aceasta deoparte, dar
să avem în vedere faptul că
  
12:27 știm că suntem în conflict,
majoritatea dintre noi suntem în conflict,
  
12:33 majoritatea dintre noi suntem confuzi,
 
12:36 majoritatea dintre noi ducem această
luptă interioară continuă.
  
12:41 Așa este? E un adevăr, nu-i așa?
Putem începe de aici?
  
12:50 Această contradicție, acest conflict,
 
12:54 lupta interioară constantă
care se poartă în orice ființă umană,
  
13:02 are ca formă de manifestare exterioară
violența, ura,
  
13:10 lipsa sentimentului de împlinire
 
13:13 și, astfel, se naște un antagonism
profund. Așa este?
  
13:20 Așadar, când există divizare interioară,
 
13:26 trebuie să existe și un conflict
adânc înrădăcinat,ca între națiuni,
  
13:34 ca între clase sociale, ca între
albi și negri,
  
13:38 între negri și rasa roșie etc.
 
13:43 Deci, unde există divizare,
trebuie să existe conflict.
  
13:48 E o lege. Nu se poate face nimic.
 
13:50 Nu-i așa? Vedem acest lucru?
 
13:57 Realizaţi asta, pentru că vorbitorul
poate să îl descrie
  
14:04 și voi puteți traduce ceea ce
este descris ca o idee
  
14:10 și să acceptați această idee.
Observați diferența?
  
14:13 Vă rog, este foarte important.
Acordați puțină atenție, vă rog.
  
14:20 Ne dăm seama că există
un conflict interior
  
14:25 și că acest conflict interior trebuie
să se exprime în exterior, fără excepție
  
14:32 - în exterior în relațiile dintre noi,
 
14:37 în exterior în violență,
în dorința de a răni pe ceilalți,
  
14:41 în dorința de a ne apăra de cineva,
 
14:45 în opoziția noi și ei și
multe altele.
  
14:49 Acum, când auziți acestea, le simțiți
ca o idee sau ca un adevăr trăit?
  
14:57 Înțelegeți întrebarea mea?
 
14:59 Ați tradus ceea ce ați auzit
într-o idee
  
15:05 și apoi ați acceptat acea idee,
 
15:08 sau ați simțit cu adevărat
propriul vostru conflict
  
15:11 și consecințele acestui conflict?
Înțelegeți?
  
15:17 Î: Domnule, problema este că atunci când
privesc conflictul, acesta dispare.
  
15:23 K: Așteptați. Voi reveni la acest aspect.
Mai întâi, sesizați conflictul?
  
15:28 Î: Dar, în cazul meu, îl pot sesiza
doar intelectual.
  
15:32 K: Acesta este nivelul ideatic.
 
15:35 Aceasta este ceea ce vreau să subliniez.
 
15:40 Condiționarea noastră sau
obiceiul nostru este
  
15:43 să traducem ceea ce auzim într-o idee,
într-un concept, într-o formulă
  
15:53 și să trăim sau să acceptăm acea formulă,
 
15:58 care ne împiedică de a vedea
„ce este” de fapt.
  
16:04 Înțelegeți?
E simplu, nu-i așa?
  
16:09 Să presupunem, de exemplu, că cineva este
traumatizat în copilărie - așa este? -
  
16:16 traumatizat în multe feluri.
 
16:20 Înțelege sau devine el conștient
de acest fapt?
  
16:25 Sau puteți spune: „Da, știu că
sunt traumatizat,
  
16:33 astfel, sunt traumatizat.”
Înțelegeți?
  
16:37 Mă întreb dacă ați înțeles.
 
16:40 Este foarte important pentru că,
 
16:45 în toată lumea, oamenii traduc
faptele în idei
  
16:51 și se eliberează prin idei, dar
nu se confruntă cu faptul în sine.
  
16:57 Corect?
 
16:59 Așadar, cum procedați voi acum
 
17:01 când auziți că
trăiți în conflict și
  
17:05 că, fiind în conflict, rezultatul
exterior este violența,
  
17:10 brutalitatea și toate celelalte
 
17:12 - este un fapt trăit sau o concluzie
pe care o acceptați?
  
17:18 E clar ce spun,
nu-i așa?
  
17:21 Cum este pentru voi?
 
17:27 Este foarte important pentru că, dacă este
doar o idee, atunci suntem pierduţi
  
17:34 - ideea mea și ideea ta.
 
17:36 Dar dacă putem să ne confruntăm cu
faptul, atunci e total diferit.
  
17:41 Atunci fiecare dintre noi comunică.
 
17:44 Ne ocupăm de fapte, nu de idei.
 
17:48 Dacă este așa, dacă vedeţi
cu adevărat,
  
17:55 că fiind în conflict, în sine,
 
17:58 sunteţi forţaţi să creaţi conflict în exterior
-sunteţi forţaţi .
  
18:07 Corect?
 
18:09 Acum, când înțelegeți aceasta, ce anume
a declanșat acel conflict interior?
  
18:22 Înțelegeți? Sunt câțiva factori
determinanți.
  
18:26 Sunt mulți care spun:
 
18:31 „Schimbați mediul,
schimbați structura socială,
  
18:37 prin revoluție, sânge, schimbați
cu orice preț,
  
18:41 iar aceasta va schimba omul.”
Înțelegeți?
  
18:46 Aceasta este o teorie comunistă,
o teorie materialistă:
  
18:50 schimbați mediul
- teoria Socialistă -
  
18:54 schimbați mediul,
structura socială,
  
18:58 prin legislație,
prin Parlament,
  
19:01 prin analize atente etc.,
 
19:04 sau prin revoluție, revoluție fizică,
schimbați mediul,
  
19:09 structura societății, iar asta
îl va schimba pe om.
  
19:15 Atunci omul va fi iubitor,
va fi bun,
  
19:19 nu va trăi în conflict,
va fi o ființă umană frumoasă.
  
19:24 Și au încercat asta de multe ori,
în multe moduri:
  
19:30 Comuniștii au făcut asta,
 
19:31 dar nu au reușit
să schimbe omul.
  
19:35 Toată lumea creștină a amânat
schimbarea omului
  
19:40 în altceva, ca şi
Hindușii și restul.
  
19:42 Așadar, adevărul este că trăim
în conflict, ca ființe umane.
  
19:49 Și adevărul este că din acel conflict
interior, conflict psihologic,
  
19:55 se produce conflictul exterior.
Nu poate fi schimbat.
  
20:01 Î: Domnule, aceasta este o lege a naturii,
deci nu trebuie să ne facem griji.
  
20:04 Pare ca și cum ar fi o acumulare de
violență, noi suntem violenți,
  
20:07 acesta este legea, aceasta este
realitatea, am putea să mergem acasă.
  
20:11 K: N-am spus...
Domnule, eu doar arăt.
  
20:14 Să nu ne grăbim.
Aveți puțină răbdare, domnule.
  
20:17 Eu arăt, semnalez ceva.
 
20:21 Adică, dacă există conflict interior,
 
20:24 trebuie să existe conflict și în exterior.
 
20:27 Dacă un om este preocupat serios
să pună capăt conflictului,
  
20:32 atât interior, cât și exterior,
 
20:34 trebuie să aflăm de ce
există aceste conflicte.
  
20:39 Înțelegeți? E simplu.
 
20:42 De ce există conflict?
 
20:45 De ce există contradicții
în ființele umane:
  
20:48 să spui un lucru și să faci altul,
să gândești ceva și să faci altceva
  
20:53 - mă urmăriți? - de ce oamenii
au aceste divizări în ei înșiși?
  
21:07 Înțelegeți întrebarea mea?
De ce?
  
21:19 Una dintre cauze este faptul că
avem idealuri.
  
21:25 Ceea ce înseamnă că ideea, care este opusă
la „ce este”, ce este cu adevărat,
  
21:34 proiectează prin gând
o idee, un ideal,
  
21:40 încât apare o contradicție între
„ce este” și „ce ar trebui să fie”.
  
21:46 Asta este una dintre
cauzele acestui conflict.
  
21:49 Alta este că noi nu
știm ce să facem cu „ce este”,
  
21:57 cum să procedăm,
 
21:59 de aceea tragem concluzii sperând
astfel să modificăm „ce este”.
  
22:07 Aceasta este o altă cauză.
 
22:08 Iar în interior, de asemenea, există
dorințe contradictorii - nu-i așa? -
  
22:16 Vreau un lucru,
dar nu vreau alt lucru.
  
22:19 Vreau să fiu în pace, dar încă
există violență în mine.
  
22:25 Î: Domnule, acestea par să fie efectele
de separare a sufletului
  
22:29 mai mult decât cauza pentru care
noi trăim în conflict.
  
22:39 K: Dar trebuie să afli cauza
conflictului, de asemenea, nu-i așa?
  
22:43 Î: Da, dar aceste lucruri par a fi
mai mult efecte.
  
22:50 K: Bine. Dacă dumneavoastră spuneți
că acestea sunt rezultate,
  
22:53 simptome, nu cauza,
 
22:57 atunci care este cauza?
 
23:00 Sunt aici... Oameni buni!
 
23:08 Domnule, fie că vreți să abordați această
problemă foarte profund sau superficial,
  
23:14 eu voi pătrunde mai adânc,
 
23:18 așa că vă rog să aveți puțină răbdare.
 
23:23 Q: Judecând după aparențe exterioare.
 
23:30 Una dintre cauzele conflictului este
judecarea după aparențe exterioare.
  
23:38 K: Ne întrebăm care este cauza
fundamentală a acestui conflict
  
23:43 - cauza fundamentală, nu simptomele,
 
23:47 putem explica zeci de simptome,
 
23:50 cauza acestei lupte interioare
din ființa umană.
  
23:56 Oriunde mergi în lume
- în Orient, în Orientul Mijlociu,
  
24:00 în America, oriunde,
 
24:02 există această luptă constantă
care se perpetuează la nesfârșit.
  
24:07 Corect? De ce? Care este cauza ei?
 
24:10 Î: „Eu-l” care încearcă să se
autoexacerbeze.
  
24:14 Î: Condițiile sociale.
 
24:18 Î: Lipsa de siguranță.
 
24:22 Î: Parțial, inabilitatea de a răspunde
adecvat într-o anumită situație...
  
24:32 K: Una dintre sugestii este
lipsa de siguranță.
  
24:39 Uitați-vă la ea. Doar priviți-o.
 
24:42 Lipsa de siguranță, fizică, precum și
psihologică. Corect?
  
24:48 Lipsa de siguranță.
 
24:53 Î: Frica de non-existență din
adâncul ființei.
  
25:05 K: Vă rog, să examinăm lucrurile
pe rând, nu la grămadă!
  
25:17 Renunţ.
 
25:21 Am spus că una dintre cauzele
acestui conflict este
  
25:25 că nu există siguranță pentru noi,
la nivel profund.
  
25:30 Aceasta poate fi una dintre cauzele
de bază ale conflictului,
  
25:35 lipsa securității,
 
25:38 atât psihologic,
cât și biologic,
  
25:43 fizic, precum și lăuntric.
Înțelegeți?
  
25:48 Acum, ce înțelegeți prin siguranţă?
 
25:55 Hrană, îmbrăcăminte, adăpost.
Corect?
  
26:00 Dacă nu le avem,
atunci apare conflictul,
  
26:04 pentru că tu ai și nu eu nu.
Acesta este un motiv.
  
26:09 Alt motiv este psihologic.
Vreau să fiu în siguranță lăuntric.
  
26:15 Corect?
 
26:17 În relațiile mele, în credințele
mele, în destinul meu,
  
26:21 în toate acțiunile mele - mă urmăriți? -
Vreau să fiu complet în siguranță.
  
26:26 Este acest lucru posibil?
 
26:30 Sau punem o întrebare care este
totalmente greșită?
  
26:34 Vă rog, urmăriţi asta.
 
26:37 Vrem să fim în siguranță din
punct de vedre psihologic,
  
26:43 avînd o relație care să fie
sigură în totalitate,
  
26:49 cu soția, cu soțul,
cu fiica, cu fiul,
  
26:55 dorim siguranță absolută.
Este posibil?
  
27:05 Așteptați. Cu grijă, acum.
Gândiți-vă puțin la acest aspect.
  
27:12 Spunem că este posibil
 
27:18 și am făcut să fie posibil,
nu-i așa?
  
27:24 Sunt în siguranță cu soția mea,
ea este în siguranță cu mine,
  
27:32 soțul ei.
 
27:35 Dar, în interior se dă o luptă .
 
27:41 Ce este siguranța psihologică pe care
pe care o căutăm?
  
27:51 Ce este ceea ce căutăm?
 
27:55 Psihologic, să fii în siguranță
cu o persoană.
  
28:01 Înțelegeți întrebarea mea?
 
28:04 Vreau să fiu în siguranță cu
soția mea, sau cu fiica.
  
28:12 De ce?
 
28:13 Î: Pentru că, fără ea, mă simt pierdut.
K: Deci, ce înseamnă aceasta?
  
28:17 Fără ea, mă simt pierdut.
Ce înseamnă aceasta?
  
28:21 Î: Că sunt singur.
K: Ce înseamnă asta? Continuă.
  
28:23 Î: Asta înseamnă frică.
 
28:27 K: Nu trage concluzii pripite,
sondează mai adânc, domnule.
  
28:33 Ați spus: „Sunt pierdut”. De ce vă
simțiți pierdut?
  
28:39 Pentru că vă este frică să fiți singur.
 
28:43 Așa este? Acum, spuneți de ce?
 
28:49 Ascultați.
 
28:52 De ce vă este frică să fiți singur?
 
28:56 Î: Aș spune că unui bărbat îi
este frică să fie singur
  
29:00 pentru că nu se descurcă în viață.
 
29:06 K: Nu mi-ați răspuns la întrebare,
domnule. Uitaţi...
  
29:10 Î: pentru că nu mă pot confrunta
cu mine însumi.
  
29:13 K: Vom reveni la asta imediat.
 
29:15 Vă întreb de ce vă este frică
să fiți singur?
  
29:20 Î: Pentru că ți-e frică că
nu te poți descurca în lume.
  
29:23 K: Priviți în interior domnule
înainte de a răspunde, vă rog.
  
29:27 Este un lucru foarte serios
ceea ce discutăm acum,
  
29:29 nu doar aruncăm cu vorbe.
 
29:33 Toți ne întrebăm,
 
29:38 vrem o relație permanentă
cu cinevai,
  
29:43 și sperăm să o găsim, dar eu întreb
 
29:48 de ce avem nevoie de o relație
permanentă cu altcineva?
  
29:53 Voi ați spus: „Mi-e frică să fiu singur,
să mă simt în nesiguranță”.
  
30:02 Așadar, îl folosesc pe celălalt,
femeie sau bărbat,
  
30:06 ca un mijloc de a mă ancora.
Corect?
  
30:14 Mă ancorez în celălalt,
 
30:18 dar mi-e frică dacă această
ancoră slăbește. Corect?
  
30:26 De ce?
 
30:29 Pătrundeți puțin mai în profunzime.
 
30:34 Î: Nu este aceasta doar un impuls?
 
30:38 Nu este ceva ce există pur și simplu
în mine, precum foamea?
  
30:44 K: Este precum foamea?
 
30:49 În momentul în care faci o astfel de
comparaţie, devii confuz
  
30:54 și apoi te duci la foame.
 
30:58 Află de ce vrei ca o relație
să fie permanentă,
  
31:04 o relație să fie sigură.
 
31:08 Cineva a sugerat: pentru
că ți-e frică să fii singur.
  
31:12 De ce îţi este frică,
ce conține această frică?
  
31:18 Vă rog să priviți în voi
înainte de a răspunde.
  
31:28 Î: Suntem întotdeauna
deschiși către suferință.
  
31:32 Dacă ne controlăm viața, putem
controla cantitatea de plăcere
  
31:36 sau, cel puțin, putem evita
o parte din durere.
  
31:38 K: Domnule, uite, domnule,
întrebăm ceva foarte simplu:
  
31:46 de ce îi este frică unei ființe
umane să fie singură?
  
31:55 De ce vă este frică să fiți singur?
 
32:00 Î: Suntem obișnuiți să avem
companie, în multe feluri.
  
32:04 Î: Când sunt cu cineva,
simt că sunt și eu cineva,
  
32:10 iar când sunt fără acea persoană,
fie ea soție sau prieten,
  
32:15 simt că sunt un nimeni.
 
32:17 Și nu îmi place să fiu nimeni
pentru că mă sperie.
  
32:23 K: Ce înseamnă aceasta, domnule?
 
32:26 Î: Nesiguranță.
K: Mai încet. Nesiguranță.
  
32:31 Spuneți că:
„Mi-e frică să fiu în nesiguranță”,
  
32:39 așadar, exploatați altă persoană ca să
fiți în siguranță și numiți asta „iubire”.
  
32:55 Vă rog, să rămânem la acest
aspect și să-l disecăm.
  
33:05 Dacă vă daţi seama, aflaţi
multe lucruri importante.
  
33:14 Vreau să fiu în siguranță pentru că
fără să fiu în siguranță
  
33:20 - ascultați - fără să fiu în siguranță,
mintea mea nu poate funcționa.
  
33:26 Înțelegeți? Nu poate funcționa eficient.
 
33:29 Așadar, creierul are nevoie de siguranță.
 
33:34 Așadar, vreau siguranță de la tine
și aşa depind de tine.
  
33:44 Corect? Sunt atașat de tine pentru că
am nevoie de siguranță,
  
33:52 creierul cere asta.
 
33:56 Și dacă se întâmplă ceva în
relația mea cu tine
  
34:01 devin nesigur, speriat,
gelos, urăsc.
  
34:06 Corect? Nu vi s-a întâmplat tuturor?
 
34:16 Î: Dacă persoana iubită este stabilă,
atunci când se schimbă, apare frica.
  
34:22 Dacă îi acceptați schimbarea,
dacă acceptați procesul vieții,
  
34:26 dragostea voastră sau atașamentul vostru
se poate schimba odată cu schimbarea ei.
  
34:32 K: Domnule, nu ați înțeles
ce am spus.
  
34:34 Î: De unde știți?
 
34:36 K: Din ceea ce spuneți, domnule.
Î: Superficial.
  
34:39 K: Oh, bine. Nu voi continua, domnule
- devine imposibil.
  
34:54 Așadar, mi-e frică să fiu singur,
mi-e frică să-mi pierd siguranța,
  
34:59 și spun: „De ce, ce este în spatele
acestei frici?”
  
35:08 Mi-e frică de singurătate,
să fiu singur,
  
35:17 să nu am ceva
de care să depind,
  
35:20 pentru că nu pot depinde de mine însumi,
este o frică de mine însumi,
  
35:26 mi-e frică să mă confrunt cu mine. Corect?
 
35:33 Nu știu ce sunt eu, de aceea cred
că știu ce ești tu,
  
35:41 în consecință, depind de tine
 
35:45 pentru că nu știu ce sunt eu însumi.
 
35:50 Î: Este incorect.
 
36:03 K: Incorect. Bine, domnule.
 
36:05 Î: Când sunt singur și
mă simt dezorientat
  
36:10 și simt această lipsă,
acest gol,
  
36:15 și văd oamenii din jur,
mă plimb,
  
36:18 văd familii cu care nu am
nicio legătură,
  
36:22 percepția mea este superficială,
lucurile intră şI ies din minteai mea,
  
36:28 un timp suport această stare,
apoi vreau să scap.
  
36:34 Atunci vreau să am pe cineva la care
să pot merge, să primesc încurajări.
  
36:40 Depinde de cât de mult timp
te confrunți cu această stare.
  
36:42 K: Da, domnule,
asta spuneam și noi.
  
36:45 Nu văd văd unde nu suntem
de acord.
  
36:54 Doamne Dumnezeule!
 
36:58 Î: Domnule, este oare posibil
să înţelegem în totalitate
  
37:02 de ce suntem în conflict,
pentru că noi suntem în conflict.
  
37:07 Simt ca și cum eu m-am separat
de mine însumi,
  
37:13 dar dincolo de asta nu pot înțelege
de ce suntem în conflict.
  
37:17 K: Noi observăm, examinăm
de ce suntem în conflict.
  
37:23 Ascultați, eu nu mă cunosc
pe mine însumi
  
37:29 - structura mea, natura mea,
durerile mele, ambițiile mele,
  
37:34 lăcomia mea, aroganța mea,
violența și multe altele.
  
37:37 Toate acestea sunt „eu”. Corect?
 
37:40 Și nu le-am cercetat deloc.
 
37:42 Nu am pătruns adânc
în mine însumi.
  
37:46 În ciuda acestui fapt,
vreau siguranță prin ceva
  
37:53 - mobilă, o casă,
convingeri, soartă,
  
37:57 soție sau soț.
Vreau siguranță.
  
38:01 Dumnezeule! Pare atât de simplu!
 
38:04 Nu doriți cu toții siguranță?
 
38:11 Î: Este vreo dovadă că acel ceva
pe care îl numim siguranță chiar există?
  
38:16 Dacă cineva analizează viața, nu
există siguranță în nimic.
  
38:21 K: Nu am înțeles, domnule.
 
38:24 Î: Este vreo dovadă că
există siguranță?
  
38:27 K: Vă voi explica.
Ea nu există.
  
38:29 Nu am terminat, dați-mi voie
să merg mai departe.
  
38:40 Vedeți, doriți să săriți la concluzii.
Nu vreți să observați că...
  
38:43 Domnul a întrebat,
descrieți natura
  
38:48 și structura gândului.
 
38:51 Dânsul a pus această întrebare.
Structura gândului.
  
38:56 Aceasta este structura gândului:
 
39:01 noi vrem siguranță
 
39:06 pentru că știm foarte bine
că nu există siguranță.
  
39:12 Înțelegeți?
Un cutremur poate avea loc mâine,
  
39:15 și toți putem dispărea,
orice se poate întâmpla.
  
39:18 Nu există un asemenea lucru numit
siguranță, psihologic vobind.
  
39:23 Dacă înțelegem acest lucru,
foarte profund,
  
39:27 că nu există siguranță psihologică,
 
39:31 atunci nu vom mai fi în conflict.
 
39:36 Dar nu înțelegem acest lucru,
căutăm siguranța în altcineva
  
39:41 - vrem siguranță materială:
o casă,
  
39:46 bani, poziție socială, reputație.
 
39:48 Poate că nu am casă și bani, dar vreau
reputație; asta este siguranța mea.
  
39:55 Vreau să fiu celebru
și muncesc pentru a deveni celebru,
  
39:57 s-ar putea să fiu sărac, dar vreau să
devin cunoscut. Aceasta este siguranța mea,
  
40:02 iar altul spune: „Siguranța mea este
în credință. Eu cred.”
  
40:09 - și asta poate fi o nevroză -
toate credințele sunt nevrotice.
  
40:14 Și există siguranță în astfel de
credințe nevrotice .
  
40:20 Așdar, omul caută mereu siguranța,
 
40:28 și nu înțelegem că nu există
așa ceva.
  
40:34 Corect?
 
40:38 Deoarece soția mă poate părăsi,
 
40:42 iar dacă mă părăsește o urăsc,
devin gelos,
  
40:45 dar caut să găsesc o altă femeie
 
40:49 de care să mă leg.
 
40:52 Astfel se întâmplă mereu.
 
40:55 Așadar vă întreb de ce oamenii
caută siguranța,
  
41:02 știind foarte bine, înăuntrul ființei lor,
că nu există așa ceva?
  
41:10 De ce lumea s-a divizat din punct de
vedere geografic, național,
  
41:15 în Hinduși, Budiști și alții,
de ce?
  
41:20 Pentru că își doresc siguranța.
 
41:24 Te simți în siguranță dacă
ești englez.
  
41:30 Î: Oamenii nu văd acest lucru.
Oamenii nu înțeleg cu adevărat.
  
41:34 K: Exact asta spun și eu, domnule.
 
41:35 Î: Cred că tocmai despre această
capacitate de înțelegere trebuie să vorbim.
  
41:42 K: Mai întâi, putem noi vedea,
observa
  
41:49 că nu există deloc siguranță
psihologică,
  
41:55 în consecință, nici atașament?
 
42:02 Aceasta nu înseamnă promiscuitate.
 
42:08 Este imposibili să fii atașat
de o persoană.
  
42:15 De ce anume ești atașat atunci când
ești atașat de o persoană?
  
42:19 Ești atașat de imaginea pe care tu ai
creat-o despre acea persoană,
  
42:24 nu de persoana în sine, ci de imaginea pe
care tu o ai despre ea.
  
42:28 Vă rog, e atât de evident.
 
42:35 Î: Domnule, nu este acea căutare a
siguranței un salt
  
42:40 față de nivelul biologic intrinsec?
 
42:43 K: Din punct de vedere biologic,
avem nevoie de siguranță. Corect?
  
42:48 Avem nevoie de mâncare, haine,
adăpost,
  
42:53 dar aceasta devine imposibilă
prin dorința mea de siguranță interioară.
  
42:59 Adică, sunt naționalist,
 
43:02 cred că sunt un englez nobil,
diferit de toți ceilalți... Mă urmăriți?
  
43:08 Așa că noi am divizat lumea și
astfel am distrus propria siguranță.
  
43:14 Nu înțelegeți toate acestea.
 
43:19 Î: Pentru mine este exact opusul.
Am nevoie să fiu în nesiguranță.
  
43:23 K: Nu, domnule. Ascultați-mă domnule.
 
43:25 Noi am spus că trebuie să avem siguranță
din punct de vedere material. Corect?
  
43:29 Î: Nu, nu sunt de acord.
 
43:32 Când mă simt în nesiguranță
sunt foarte fericit.
  
43:36 K: Nu vă trebuie hrană, haine
și un adăpost?
  
43:44 Aveți haine, aveți hrană.
 
43:47 Milioane de oameni nu au hrană și
mâncare. De ce se întâmplă acest lucru?
  
43:53 Î: Când nu avem nimic,
ne schimbăm mințile.
  
43:57 K: Exact acest lucru spun și eu, domnule!
 
43:59 Pentru că noi am considerat că siguranța
psihologică
  
44:04 este în națiuni, în divizare,
 
44:07 siguranța biologică și materială
este negată.
  
44:14 Așa este... nu-i așa?
Așadar, să continuăm.
  
44:19 Putem noi înțelege, nu doar ca o idee,
ci ca o realitate,
  
44:25 că nu există siguranță psihologică?
 
44:30 Sau ne sperie asta?
 
44:33 Înfricoșați de acest mare adevăr?
 
44:41 Î: Pot eu fi cumva în siguranță
în afară de mine însumi?
  
44:45 De exemplu, prin cunoașterea
a tot ce se întâmplă...
  
44:49 K: Vă arăt acum, domnule.
 
44:51 Am spus că nu există siguranță,
înțelegeți?
  
44:58 Nu ca o idee, ca o concluzie,
ci ca ceva real,
  
45:03 precum microfonul.
Înțelegeți?
  
45:08 Î: Nu, nu înțeleg.
K: Asta e. De ce nu înțelegeți?
  
45:14 Î: (neclar)
 
45:52 K: Discutăm imediat, domnule, vă rog.
 
45:59 Ați putea...? Întreb,
 
46:02 atunci când ajungem în punctul în care
nu există siguranță psihologică,
  
46:11 este un lucru nemaipomenit
care trebuie observat și înțeles,
  
46:16 pentru că atunci
întreaga noastră activitate se schimbă.
  
46:23 Înțelegeți sau e doar o idee de care
urmează să fiți convinși?
  
46:32 Înțelegeți întrebarea mea?
 
46:36 De ce nu o puteți vedea ca o realitate?
 
46:41 Este o realitate că voi stați acolo,
e o realitate că eu stau aici.
  
46:47 De ce nu o putem vedea
la fel de adevărată?
  
46:53 Este o parte a condiționării,
parte a fricii
  
47:00 - frica: „Doamne, îmi voi pierde soția,
îmi voi pierde prietenul”,
  
47:07 pentru că în acea persoană
am investit toată speranța mea,
  
47:11 poftele mele, nevoile mele,
sexuale sau de alt tip,
  
47:15 și dintr-o dată îmi dau seama
că nu există acel lucru numit siguranță.
  
47:23 Știți ce înseamnă?
 
47:32 Aceasta e libertatea.
Dar noi nu vrem libertate.
  
47:40 Noi cunoaștem mai degrabă starea
de sclavie decât cea de libertate.
  
47:48 Bine. Să continuăm.
 
47:53 Așa este. Eu nu văd că
nu există siguranță.
  
47:59 Eu vreau siguranță.
Depind de siguranța prin celălalt,
  
48:03 pentru că îmi oferă confort,
un sentiment de a fi împreună,
  
48:08 și atunci nu mă simt pierdut, nu mi-e
frică să fiu singur, atunci nu sunt singur.
  
48:16 Pentru toate motivele acestea
mă lipesc de tine.
  
48:24 Și numesc acest întreg proces
de relație: „iubire”.
  
48:32 Nu sunt cinic, vă rog.
 
48:39 Și acesta este conflictul nostru pe care
îl cunoaștem lăuntric, această realitate,
  
48:46 și o considerăm non-realitate. Corect?
 
48:53 Aceasta este problema noastră.
 
48:56 Vedem ceva ca fiind adevărat,
 
48:59 dar pretindem că este
ceva care nu este adevărat.
  
49:06 Cum procedăm ca să întrerupem
divizarea
  
49:15 dintre aceasta și aceea.
Înțelegeți acum?
  
49:20 Observ foarte clar
că am nevoie de siguranță,
  
49:27 pentru că sunt atât
de nesigur în mine însumi,
  
49:32 atât de singur, atât de pierdut,
atât de confuz, mă lipesc de tine.
  
49:47 Acesta este un fapt, o realitate.
 
49:50 Un alt fapt este că auzi
pe cineva care spune:
  
49:54 „Nu există siguranță, dragă prieten”,
 
49:58 iar tu spui, de asemenea:
„Pe Jupiter, așa este”,
  
50:01 adânc în ființa ta știi că așa este.
 
50:04 Deci sunt acești doi factori.
 
50:07 Ce vei face?
Cum le vei armoniza pe aceste două?
  
50:15 Î: Trebuie să îmi privesc frica.
 
50:19 K: Corect.
Trebuie să îți recunoști frica.
  
50:22 Cum îți privești frica?
 
50:27 Am ajuns aici acum. Înțelegeți?
 
50:30 Oamenii sunt speriați.
 
50:39 Cum observăm acest fapt?
 
50:48 Î: Râdem de el.
Oamenii râd ca să ascundă frica.
  
50:56 K: Da, râsul.
Râdem ca să ne ascundem frica.
  
51:02 Vă rog, vă întreb direct,
fără ocolișuri dacă puteți,
  
51:08 cum vă observați frica?
 
51:12 Î: Prin relații.
K: Prin relații.
  
51:18 Descoperim prin relații
 
51:22 că ne este frică de pierdere,
suntem speriați.
  
51:27 Deci cum ați putea privi sau observa,
ori deveni conștienți de acea frică?
  
51:34 Î: Pot eu observa frica
când eu sunt frica?
  
51:37 K: Sunteți sigur de ce spuneți?
Sau e doar o idee?
  
51:42 Î: Sunt sigur.
 
51:46 K: Deci sunteți sigur.
 
51:49 Să fii sigur de ceva
nu înseamnă un fapt.
  
51:56 Î: Domnule, dacă încerc să observ frica,
nu o pot observa.
  
52:01 K: Vreau să... domnule, urmăriți-mă.
Voi aborda acest aspect.
  
52:05 Cum observăm...?
Domnule, cum îți observi soția?
  
52:12 V-ați observat vreodată soția,
 
52:15 soțul, fiica sau fiul?
 
52:20 Ce spuneți, ați făcut acest lucru?
 
52:24 Observare. Cum îi observați?
 
52:34 Există percepție vizuală:
fața, culoarea părului,
  
52:39 culoarea ochilor, sprâncenele
și așa mai departe,
  
52:42 aceasta este o observare fizică.
Vedeţi asta.
  
52:49 Dar cum puteți observa
pe cineva non-fizic?
  
52:58 Î: Prin imaginea ta despre el?
K: Nu mă întrebați pe mine.
  
53:03 Sunteți sigur?
 
53:07 Dumnezeule!
Doar teorii, vă consolați cu ele.
  
53:13 Nu aveți o imagine despre
soția dumneavoastră?
  
53:17 Î: O poți face prin experiența
cu acea persoană.
  
53:26 K: Da, am spus deja,
prin interacțiune, prin comportament,
  
53:31 prin cicăleli, prin dominare,
posesie, răni,
  
53:37 ați creat, prin interacțiunea
dintre bărbat și femeie,
  
53:41 o imagine despre ea și ea
a construit o imagine despre tine.
  
53:46 E un lucru simplu, nu-i așa?
Vedeți?
  
53:52 Î: Cu siguranță sunt și forme
de interacțiune mai blânde.
  
54:05 K: Interacțiunea este foarte
complicată, știm asta.
  
54:09 Așadar, fiecare persoană creează
o imagine despre el sau despre ea,
  
54:14 și vă priviți unul pe altul
prin aceste imagini, nu-i așa?
  
54:21 M-ai rănit,şi eu am o imagine
despre asta,
  
54:27 am fost rănit de tine.
 
54:31 Tu mi-ai rănit imaginea mea
despre mine. Așa este?
  
54:38 Și păstrez această imagine.
 
54:42 Așadar, relaționăm prin imagini.
Ce groaznic!
  
54:52 Acum, ne întrebăm cum
observăm toate acestea?
  
54:58 Le observați ca fiind ceva exterior vouă
sau ca o parte din voi?
  
55:06 Înțelegeți diferența?
 
55:10 Dacă sunt în afară
trebuie să faceți ceva. Corect?
  
55:16 Să le dominați, să le suprimați,
să le abandonați, să le explicați,
  
55:21 să le analizați etc.,
toate înseamnă conflict, nu-i așa?
  
55:26 Dar dacă nu există diviziune,
voi sunteți aceasta, nu-i așa?
  
55:35 E un fapt, așa-i?
 
55:39 Nu faceți asta,
de aceea voi chiar...
  
55:45 Î: Simți durerea în tine însuți, dar
privești în exterior pentru a afla cauza.
  
55:49 K: În altă parte.
Așa este, domnule.
  
55:51 Vă întreb cum vă priviți
pe voi înșivă?
  
55:55 Am descris cum sunteți
- furie, ură,
  
56:00 gelozie, nevotism,
comportamente ciudate, idiosincrazii,
  
56:06 orgoliu, aroganță,
o grămadă de Dumnezeu știe ce.
  
56:11 Și spuneți: „Bine,
cum priviți această grămadă?”
  
56:23 Î: O Simți, domnule.
K: O simți.
  
56:26 Voi sunteți acea grămadă,
nu-i așa?
  
56:31 Nu sunteți diferit de acea grămadă,
așa este?
  
56:36 Asta este condiționarea noastră,
formarea noastră, educația noastră
  
56:41 care ne spune: „Sunt diferit de asta”,
 
56:46 iar aceasta este una dintre cele
mai mari dificultăți.
  
56:50 Nu vedem că aceea sunt „eu”,
furia sunt „eu”, nu-i așa, domnule?
  
56:59 Aroganța sunt „eu”, orgoliul sunt „eu”,
 
57:06 dar îmi place să cred că acestea sunt
ceva exterior mie.
  
57:10 Întrebarea a fost, cea pe care a pus-o
acel domn,
  
57:15 să vezi că acea grămadă ești tu
cu adevărat,
  
57:25 nu doar ca o idee, ci ca o realitate că
tu ești aceea.
  
57:30 Aceasta înseamnă că observatorul
este cel observat,
  
57:35 gânditorul este gândul,
ceea ce am analizat este analistul.
  
57:42 Corect?
 
57:44 Întrebarea a fost ce se întâmplă
când apare această realitate?
  
57:52 Înțelegeți, domnule?
 
57:55 Î: Râzi cu poftă.
K: Râzi cu poftă?
  
57:59 Bine, râzi, apoi
ce urmează?
  
58:03 Oh, domnule, să fim serioși,
nu e o glumă.
  
58:07 Î: Nu mai simt nicio tensiune.
K: Nu.
  
58:12 Este o realitate pentru tine
 
58:16 că nu există nicio diviziune între
tine însuți și diferite calități
  
58:22 sau lucruri pe care le-ai acumulat,
 
58:25 tu ești toate acestea
- este acesta un fapt?
  
58:33 Dacă ți se spune să
presupui că este un fapt,
  
58:39 atunci care este starea ta?
Ce se întâmplă?
  
58:45 Analizați această întrebare.
 
58:47 Presupunând că este așa,
atunci ce se întâmplă?
  
58:53 Vreți o descriere a
ceea ce se întâmplă
  
58:58 și sunteți din nou captivi
într-o descriere.
  
59:03 Nu spuneți: „Am de gând să aflu,
 
59:06 voi scotoci adânc,
am de gând să aflu
  
59:10 de ce există această diviziune în mine,
această auto-contradicție,
  
59:15 de ce nu pot vedea că eu văd că
furia sunt „eu”,
  
59:19 de ce nu pot vedea că
toate acele trăsături,
  
59:24 idiosincrazii, orgolii, dureri
sunt parte din mine, sunt „eu”?
  
59:30 De ce nu vedeți acest lucru?
 
59:33 Dacă vedeți,
atunci care este acțiunea?
  
59:41 Nu există nicio acțiune,
nu există nicio acțiune.
  
59:46 Înțelegeți? Suntem obișnuiți cu acțiunea,
să facem ceva cu noi înșine,
  
59:54 de aceea, spun,
lucrul pe care îl observăm,
  
1:00:02 noi ne separăm de ceea ce observăm
 
1:00:05 pentru că noi credem că putem găsi
o rezolvare - corect? -
  
1:00:09 suprimare, control, analiză,
disecare, o mulțime de lucruri.
  
1:00:17 Face parte din educația noastră, din
obiceiurile noastre, din cultura noastră,
  
1:00:23 dar realitatea este că ce observi
în tine însuți ești tu.
  
1:00:31 Când se întâmplă acest lucru, toate
acțiunile încetează, cu privire la tine,
  
1:00:39 ceea ce nu putem accepta pentru că
este opus condiționării noastre.
  
1:00:49 Deci, ce se întâmplă când nu mai risipești
energie în control,
  
1:01:00 în disciplinare, în suprimare,
 
1:01:04 ce se întâmplă cu toată această energie?
 
1:01:07 Ea rămâne toată acolo, nu-i așa?
În loc să o risipiți, o aveţi.
  
1:01:17 Î: Vă rog, pot să spun că
am revenit
  
1:01:19 la definiția dumneavoastră despre
activitate și acțiune?
  
1:01:22 K: Da, domnule, așteptați.
Nu treceți la definiția mea.
  
1:01:28 Doar priviți ce se întâmplă.
Am început prin a înțelege
  
1:01:35 că un conflict interior
se exprimă în exterior.
  
1:01:40 Acesta este un fapt.
Am început de aici.
  
1:01:44 Am înțeles acest lucru.
Nu este doar o idee, este o realitate,
  
1:01:47 este o realitate importantă
pentru mine,
  
1:01:50 pentru că atâta timp
cât există conflict în mine,
  
1:01:54 voi avea un conflict cu soția,
cu prietenii mei,
  
1:01:57 cu orice în viață.
 
1:02:02 Înțeleg asta este o realitate.
Nu mă poți scăpa de el.
  
1:02:06 Apoi spun:
de ce există acest conflict?
  
1:02:11 Pentru că există contradicție,
 
1:02:15 contradicția vrea siguranță și
nu găsește nicio siguranță.
  
1:02:20 Acesta este un factor.
 
1:02:21 Alt factor este că mi-e frică
să fiu singur,
  
1:02:28 sunt speriat de singurătate,
 
1:02:31 de aceea, mă salvez prin tine,
 
1:02:34 prin cuvinte, prin imagini,
prin venerație,
  
1:02:38 prin orice formă de divertisment,
fie el religios sau nu.
  
1:02:42 Mă eliberez. Dar nu mă salvez,
 
1:02:46 vreau să înțeleg,
nu mă voi elibera, așa că privesc.
  
1:02:51 Analizez de ce există
această divizare - frica.
  
1:02:58 Frica de a fi complet singur.
 
1:03:05 Ce este frica?
Și cum observ această frică?
  
1:03:10 Este această frică în afară
și eu mă uit la ea,
  
1:03:14 ori frica sunt „eu”?
 
1:03:19 Dacă frica este în exterior, o pot reteza
ca pe un copac, pot acționa asupra ei.
  
1:03:28 Dar dacă este aici, este o parte din mine,
o parte a gândirii mele,
  
1:03:33 ce pot face?
 
1:03:37 Înțelegeți întrebarea mea?
 
1:03:39 Condiționarea noastră este să acționăm
asupra a ceva ce vedem
  
1:03:46 în exterior, care este frica.
 
1:03:49 Când această activitate încetează,
sunt dezorientat.
  
1:03:55 Sunt speriat. Așadar spun:
„Acum, privesc această frică”.
  
1:03:59 Cum să o privesc?
 
1:04:02 O privesc ca pe o parte din mine,
eu sunt cel căruia îi este frică
  
1:04:06 - „eu”, psihicul, partea mea lăuntrică.
 
1:04:12 O pot privi? O pot observa?
 
1:04:21 O pot observa doar
dacă am o oglindă.
  
1:04:25 Înțelegeți? Așa cum îmi observ
fața într-o oglindă,
  
1:04:31 așa mă pot observa pe mine însumi
în relațiile mele - înțelegeți?
  
1:04:38 Relațiile mele cu ceilalți sunt oglinda
în care îmi văd fricile mele.
  
1:04:43 Înțelegeți?
 
1:04:47 Așadar, în acea relație,
eu văd propria frică.
  
1:04:53 Apoi îmi spun:
„Sunt parte din acea frică,
  
1:04:58 de aceea doar o voi observa,
nu voi acționa asupra ei.”
  
1:05:04 Înțelegeți? Observați-o.
 
1:05:10 Singurul factor cu adevărat important
 
1:05:15 este claritatea observației.
 
1:05:22 Această claritate este împiedicată
atunci când trecutul, care este „eu”,
  
1:05:28 cunoașterea mea, tot trecutul
mă împiedică să privesc.
  
1:05:35 Înțelegeți?
 
1:05:36 Observatorul este trecutul -
amintirile, speranțele, fricile.
  
1:05:43 Așadar, atâta timp cât
observatorul observă frica
  
1:05:50 nu va trece dincolo de frică,
 
1:05:55 dar când observatorul este observatul
 
1:06:00 veți colecta toată energia pe care
ați risipit-o
  
1:06:05 în lupte, suprimări,
în anxietate și toate celelalte,
  
1:06:09 obțineți o energie imensă
care nu a fost risipită.
  
1:06:14 Când este acea imensă energie
există frică?
  
1:06:23 Există frică doar atunci când avem
risipă de energie.
  
1:06:29 Și ce urmează apoi?
 
1:06:34 Sunteți nerăbdători să aflați
ce urmează
  
1:06:36 pentru că nu procedați așa,
în primul rând.
  
1:06:45 Există mult mai mult
 
1:06:50 pentru că apare libertatea totală
de a observa
  
1:06:57 și liniștea.
 
1:06:59 Observarea înseamnă liniște, nu-i așa?
 
1:07:03 Dacă mintea mea clevetește,
nu te pot observa.
  
1:07:09 Corect?
 
1:07:12 Dacă mintea mea spune: „Nu-mi place acea
culoare, nu-mi place acea față,
  
1:07:17 prefer negru, maro sau violet”,
nu te pot observa.
  
1:07:23 Mai întâi trebuie să fiu conștient
de prejudecățile mele,
  
1:07:27 să le las la o parte, să mă eliberez
și să privesc.
  
1:07:32 Dar tu nu vrei să faci toate acestea,
vrei să ajungi imediat la rai!
  
1:07:44 Aceasta este meditația transcendentală.
 
1:07:54 Î: Întâmpin o problemă când încerc
să privesc o emoție precum furia,
  
1:08:01 nu pot vedea gândul de furie,
nu pot vedea furia.
  
1:08:05 K: Nu, domnule. Așteptați.
 
1:08:07 Când simțiți furie, în acel moment
nu sunteți conștient că sunteți furios.
  
1:08:15 Doar priviți, domnule.
În momentul de furie,
  
1:08:20 toată adrenalina, totul este în acțiune,
și dumneavoastră sunteți furios,
  
1:08:26 în acel moment nu sunteți conștient
că sunteți furios.
  
1:08:30 Abia mai târziu apare și gândul:
„Am fost furios”.
  
1:08:37 Corect?
 
1:08:38 Î: Ai fost furios încă înainte
de acea senzație.
  
1:08:43 K: Așteptați, am nevoie de două minute
să vorbesc despre acest lucru.
  
1:08:52 Vă voi arăta, domnule, vă rog.
 
1:08:57 Cunoașteți furia, nu-i așa? Cei mai mulți
dintre dumneavoastră, din păcate.
  
1:09:03 În momentul acelui sentiment,
a acelei senzații,
  
1:09:11 nu este nici o recunoaștere ca furie.
Corect?
  
1:09:19 Apoi vine recunoașterea că sunt furios.
Am fost furios.
  
1:09:25 Cum are loc această recunoaștere?
 
1:09:33 Pentru că ați mai fost furios și înainte.
 
1:09:36 Când spuneți: „Am fost furios”,
 
1:09:42 ați recunoscut furia pentru că
ați mai fost furios și înainte.
  
1:09:47 Așadar, trecutul vă comandă
ce trebuie să faceți.
  
1:09:54 Corect? Fiți atenți.
Priviți în voi înșivă.
  
1:09:58 Când sunteți furioși în momentul prezent,
nu există un sentiment de furie,
  
1:10:05 abia apoi gândul intervine și spune:
„Am fost furios”.
  
1:10:09 Gândul este în mod esențial
mișcarea trecutului. Corect?
  
1:10:18 Acum, puteți opri
acea mișcare a trecutului
  
1:10:30 și să nu o numiți?
 
1:10:39 Știți ce este gelozia
 
1:10:42 și când aţi fost gelos în
momentul când apare acest sentiment.
  
1:10:52 De ce gândul preia controlul?
Înțelegeți întrebarea mea?
  
1:10:56 De ce vine gândul și spune:
 
1:10:58 „Da, am fost gelos” sau „sunt gelos”,
 
1:11:02 de ce?
 
1:11:09 Î: Nu ești prezent
când ești gelos.
  
1:11:14 Când spui: „Sunt gelos”, abia atunci
devii conștient.
  
1:11:17 K: Da, de ce se întâmplă așa?
 
1:11:22 De ce nu spui: „Da, există acest
sentiment” și să îl lași? în pace
  
1:11:26 De ce spui: „Am fost gelos”?
 
1:11:29 Și de ce acționezi din gelozie, ură,
furie și toate celelalte?
  
1:11:34 Î: Pentru că ai nevoie
să te identifici cu ele.
  
1:11:40 K: De ce să te identifici?
Î: Ai acest sentiment.
  
1:11:48 K: De ce are loc această
identificare cu sentimentul?
  
1:11:53 Î: Pentru că vrei să faci ceva cu el.
Te face să te simți în nesiguranță.
  
1:11:56 K: Da, dar acesta implică și casa mea,
soția mea, numele meu,
  
1:12:02 țara mea, Dumnezeul meu, credința mea
- mă urmăriți? -
  
1:12:07 este parte a tradiției, a culturii
care spune „eu”, „al meu”.
  
1:12:16 Așadar, tot trecutul vine și
preia controlul.
  
1:12:22 Acum vă întreb dacă sunteți conștienți
de acea mișcare a trecutului
  
1:12:26 care preia controlul?
 
1:12:30 Sunteți conștienți cu adevărat,
nu ca o teorie, ci ca o realitate?
  
1:12:39 Aceasta înseamnă că trăiți în trecut.
 
1:12:45 În consecință, sunteți morți.
 
1:12:47 Î: Nu poți fi conștient până...
pentru că asta nu se va întâmpla.
  
1:12:51 Nu ar apărea la început
 
1:12:52 K: Chiar așa, domnule.
Este ceea ce spun și eu.
  
1:12:55 Î: Dar atunci,
când ai acea senzație
  
1:13:00 și îți dai seama că
ești furios,
  
1:13:03 apoi încerci să observi
conținutul acelei furii,
  
1:13:09 se pare că
nu există nimic de observat.
  
1:13:11 K: Asta e tot. A trecut.
 
1:13:16 Nu te îngrijora. A plecat.
 
1:13:21 Î: Dar ați spus că trebuie
să vedem întregul.
  
1:13:27 K: Așa am spus. Totalitatea -
 
1:13:31 spre exemplu, domnule,
totalitatea suferinței. Înțelegeți?
  
1:13:36 Ființele umane suferă încă
din copilărie, școală, facultate,
  
1:13:41 în întreaga lor existență.
 
1:13:45 Când ești rănit, tu îți faci o
imagine despre tine cel rănit.
  
1:13:52 Simțiți asta ca pe o realitate?
 
1:13:55 Dacă o percepeți ca pe o realitate, atunci
însăși esența voastră este atinsă,
  
1:14:03 apoi, ce poți face?
 
1:14:13 Sunt durerile trecutului, iar tu vrei
să te protejezi de dureri viitoare.
  
1:14:21 Pot fi durerile trecutului șterse încât
să nu te mai îndurereze niciodată?
  
1:14:29 - Ceea ce nu presupune că
devii ca o piatră.
  
1:14:34 Să nu te mai simți rănit niciodată.
 
1:14:42 Vedeți, niciodată nu v-ați pus
asemenea întrebări. Puneți-le!
  
1:14:58 Î: Dacă îți pierzi siguranța,
atunci simți durere.
  
1:15:02 K: Domnule, de ce eşti rănit?
 
1:15:06 Tu, care ești rănit,
ce este acel „tu”?
  
1:15:11 Imaginea pe care o ai
despre tine însuți, nu-i așa?
  
1:15:15 Sunt Creștin, Budist, Hindus,
 
1:15:17 sunt mândru, sunt vanitos - mă urmăriți?
toate acestea ești „tu”.
  
1:15:21 Sau crezi că ești Dumnezeu,
 
1:15:24 sau o ființă spirituală superioară,
care este deasupra de toate acestea,
  
1:15:30 ceea ce este, din nou,
un proces de gândului, nu-i așa?
  
1:15:36 Deci, procesul gândului este rănit.
 
1:15:44 Și cum puteți preîntâmpina
dureri viitoare?
  
1:15:48 Nu prin rezistență, nu prin izolare,
 
1:15:52 nu prin a deveni din ce în ce mai dur.
 
1:16:02 Vreți să ștergeți durerile sau
vă iubiți rănile?
  
1:16:10 Vă rog.
 
1:16:17 Vreți să vă păstrați rănile?
 
1:16:21 Este o mare plăcere în
a le păstra,
  
1:16:27 pentru că îți dau vitalitate,
energie ca să rănești pe altcineva.
  
1:16:38 Dacă vrei să te eliberezi de acele dureri,
ce vei face?
  
1:16:43 Astfel încât niciodată,
în nicio circumstanță,
  
1:16:47 în relația ta cu lumea,
cu prietenii tăi,
  
1:16:51 să nu mai fii rănit.
Știți ce înseamnă asta?
  
1:16:56 Să ai o minte
care nu poate fi rănită.
  
1:17:04 Durerea - dar, pe de altă parte,
este și mândria.
  
1:17:09 Amândouă sunt la fel.
 
1:17:11 Este posibil să nu mai fii rănit?
 
1:17:29 Vreți să aflați?
 
1:17:40 Mai bine mă opresc.
Î: Vă rog, continuați.
  
1:17:44 K: Bine, bine.
 
1:17:46 Chiar vreți să mergem mai departe?
Î: Da.
  
1:17:49 K: Bine, domnule. O voi face pentru voi.
Dar acționați. Înţelegeţi?
  
1:17:54 Nu trăiți doar prin cuvinte și idei,
acționați,
  
1:17:57 pentru că atunci veți deveni liberi.
 
1:18:01 Atunci, bunătatea va înflori în voi,
vă veți împodobi cu bunătate.
  
1:18:11 Ce este durerea? O voi aborda mai profund.
 
1:18:14 Nu rămâneți la nivelul cuvintelor, ci
pătrundeți adânc în voi înșivă.
  
1:18:19 Vă simțiți plini de durere.
 
1:18:21 Părinții ți-au provocat suferință
când erai copil,
  
1:18:25 prietenii, în copilărie, ți-au provocat
suferințe, psihologic,
  
1:18:30 apoi, la școală, ai fost jignit,
 
1:18:32 spunând că trebuie să fii la fel de
inteligent ca fratele tău,
  
1:18:35 ca unchiul tău, ca directorul,
sau mai știu eu cine,
  
1:18:39 apoi, la facultate, ai trecut examene,
dar, dacă ai eșuat, ai fost rănit.
  
1:18:44 Dacă nu ai obținut un serviciu,
te-ai simțit rănit.
  
1:18:46 Totul în lumea aceasta este construit
ca să te rănească.
  
1:18:55 Educația noastră, atât de putredă,
vă răneşte.
  
1:19:01 Așadar, sunteţi răniţi.
 
1:19:07 Vă dați seama cu adevărat
că sunteți răniți?
  
1:19:13 În consecință și tu vrei să-i
răneşti pe ceilalți.
  
1:19:21 Din asta se naște furia,
rezistența, te izolezi,
  
1:19:28 eşti din ce în ce mai separat
în interior.
  
1:19:36 Și cu cât ești lăuntric mai separat,
mai izolat,
  
1:19:39 cu atât ești mai rănit.
 
1:19:42 Construiești un zid în jurul tău
și pretinzi că ești foarte...
  
1:19:47 știți voi, dar mereu între ziduri.
 
1:19:50 Acestea sunt toate simpomele.
 
1:19:53 Așadar, te simți rănit.
 
1:19:56 Și dacă înțelegi că ești rănit
cu adevărat și în profunzime,
  
1:20:01 nu numai la nivelul conștient,
ci mult mai adânc,
  
1:20:06 ce poți face?
 
1:20:15 Cum se face că eşti rănit?
 
1:20:20 Pentru că tu ai
o imagine despre tine.
  
1:20:23 Să Presupunem că eu am
o imagine despre mine
  
1:20:27 stând mereu pe o platformă
și vorbind unui auditoriu
  
1:20:30 - mulțumesc lui Dumnezeu, nu-i așa -
 
1:20:33 iar dacă audiența nu mă aprobă sau
nu vine, atunci mă simt rănit,
  
1:20:39 pentru că eu am o imagine
despre mine însumi.
  
1:20:43 Adevărul este că, atâta timp cât
eu am o imagine despre mine,
  
1:20:48 acea imagine va putea fi rănită.
 
1:20:53 Corect? E clar, nu-i așa?
 
1:20:58 Este posibil să trăim
fără nicio imagine?
  
1:21:05 Care înseamnă fără concluzii,
fără prejudecăți.
  
1:21:12 Toate acestea sunt imagini.
Mă urmăriți?
  
1:21:19 Iar în momentul în care mă insultați,
 
1:21:26 adică spuneți ceva care este
în contradicție cu imaginea
  
1:21:31 pe care o am despre mine însumi,
 
1:21:33 atunci mă răniţi.
 
1:21:36 În acel moment
în care spuneți
  
1:21:39 ceva jignitor, dureros,
 
1:21:42 dacă sunt conștient
de ceea ce spuneți,
  
1:21:45 îmi îndrept toată atenția
spre ceea ce spuneți.
  
1:21:49 Înțelegeți?
 
1:21:52 În secunda în care vreți să mă răniţi
spunând ceva,
  
1:21:56 eu îmi îndrept atenția spre aceasta,
astfel nu are loc nicio înregistrare.
  
1:22:01 Înțelegeți?
 
1:22:03 Doar când este lipsă de atenție,
 
1:22:07 are loc înregistrarea
durerii sau a mândriei.
  
1:22:13 Când cineva vă spune că sunteți nebun,
 
1:22:19 puteți, în acel moment, să îi acordați
întreaga voastră atenție?
  
1:22:29 Dacă puteți, atunci nu există o rană.
 
1:22:34 Rănile trecutului s-au dizolvat
în acea atenție.
  
1:22:38 Atenția este ca o flamă care arde
rana din trecut și din prezent.
  
1:22:47 Ați înțeles?
 
1:22:52 Este destul pentru astăzi.