Krishnamurti Subtitles home


BR76D1 - Cum vă observați fricile?
Discuția publică nr. 1
Brockwood Park, UK
31 august 1976



0:22 This is a kind of dialogue – dialogue being a conversation between two friends about something which they are deeply concerned with, and not a mere discussion of ideas, arguments, and so on. But this is a dialogue, so that we can converse together over something which we are deeply concerned with. Acesta este un dialog - dialogul fiind o conversație între doi prieteni despre ceva care care îi preocupă în mod serios, nu este doar o discuție despre idei, argumente și altele. Dar acesta este un dialog, așa că putem discuta împreună despre ceva care ce ne preocupă în mod serios.
0:59 So, what would you like to have a dialogue about? And, I would suggest, if I may, that we confine ourselves – this is just a suggestion but you can do what you like – that we concern ourselves with the actual transformation of our own consciousness, how to do it, how is it possible, to go into it very, very deeply, in detail. Could we do that, this morning? Take one thing, like transformation of a human consciousness, which is the consciousness of the world. I hope you understand that, it’s the consciousness of the world. Each human being is, in essence, the totality of human experience, knowledge, misery, confusion, all that he is, of which we are, each one of us. So, if we can be deeply involved and committed, seriously, to this question: is it possible to bring about a deep, fundamental change in the psyche? Could we stick to that? Would you approve of that, or do you want to talk or have a dialogue about something else? You’re perfectly welcome to talk about anything you want. Așadar, despre ce vreți să discutăm? Și aș sugera, dacă se poate, să ne limităm - este doar o sugestie, dar voi puteți face ce doriți - la ceea ce ne preocupă, referitor la transformarea adevărată a conștiinței noastre, cum să procedăm, cum este posibil, să intrăm adânc, foarte adânc, în detalii. Putem face aceasta în această dimineață? Să luăm acest aspect referitor la transformarea conștiinței umane, care este conștiința lumii. Sper că înțelegeți, este conștiința lumii. Fiecare ființă umană este, în esență, totalitatea experienței umane, cunoaștere, suferință, confuzie, toate acestea suntem noi, fiecare dintre noi. Dacă putem fi profund implicați și dedicați cu seriozitate următoarei întrebări: este posibil să producem o schimbare profundă și esențială în psihic? Am putea să ne ocupăm de acest aspect? Sunteți de acord sau doriți să discutăm despre altceva? Sunteți bine veniți să discutăm despre orice doriți.
2:53 Questioner: Sir, could we discuss the question of laughter in relation to transformation of human consciousness? Întrebare: Domnule, putem discuta despre problema râsului prin raportare la tranformarea conștiinței umane?
3:02 K: Discuss laughter. What place...? K: Să discutăm despre răs. Ce anume...?
3:07 Q: In laughter, the mind is overcome and I’ve often observed that people who are said to be extremely spiritual seem to have great difficulty in experiencing the fullness of laughter. They only seem capable of intellectual laughter. Can we go into this? Î: Prin râs, mintea este dominată și am observat adesea că oamenii, despre care se spune că sunt spirituali, au dificultăți majore în a experimenta râsul. Ei par a fi capabili doar de un râs intelectual. Putem discuta despre aceasta?
3:24 K: Yes. Do you want to discuss or go into this question of laughter? To laugh. Serious people seem to lose the capacity to laugh. That’s one question. Would you like any other question? K: Da. Vreți să discutăm sau să aprofundăm această problemă a râsului? A râde. Oamenii serioși se pare că au pierdut capacitatea de a râde. Aceasta este o întrebare . Mai sunt și altele?
3:44 Q: Sir, I think in the question of transforming man’s consciousness there’s a lot of delusions and one of them, I think, a crucial one, is not being able to distinguish between true and false morality. For instance, not being able to distinguish, say, between what it is to want and what it is to demand. Î: Domnule, cred că în această problemă a transformării conștiinței omului există multe iluzi și cred că una din ele, crucială este că nu suntem capabili să distingem între adevărata și falsa moralitate. De exemplu, a nu fi capabil să faci distincția între ceea ce vrei și ceea ce e necesar.
4:09 K: Between morality and truth. Is that it? K: Între moralitate și adevăr. La asta vă referiți?
4:15 Q: Between true and false morality or is there true morality, at all? Î: Între adevăr și falsa moralitate sau există doar moralitate adevărată?
4:18 K: What is the place of morality – if I may put it…? I hope I’II put it correctly, if not, please correct me. What is the place of morality in investigating into what is truth? K: Care este locul moralității - dacă pot spune așa... Sper că am înțeles bine. dacă nu, vă rog să mă corectați. Care este locul moralității în a cerceta ce este adevărul?
4:41 Q: Does morality exist? Î: Există moralitate?
4:44 Q: There’s certain things that stand in the way because... Î: Sunt multe lucruri care care ne împiedică pentru că...
4:48 K: I understand. Yes. There is a lot of false morality, false assumptions, what it is to be moral; and when we wipe away all the false morality and there is true morality, what is its relationship to truth? Is that right? Right, sir? K: Înțeleg. Da. Există multă moralitate falsă, prezumții false despre ce înseamnă să fii moral; și când eliminăm această falsă moralitate și apare moralitatea adevărată, care este relația ei cu adevărul? Corect? Așa este, domnule?
5:15 Q: Or perhaps... Î: Sau poate...
5:17 K: Yes, put it any way you like. Anything else? K: Da, spune așa cum vrei tu. Altceva?
5:21 Q: Sir, can we go into the structure of thought, please? Î: Domnule, putem aborda structura gândului vă rog?
5:25 K: Thought. Structure of thought. Just a minute, sir. There’s somebody else. K: Gândul. Structura gândului. Doar un minut, domnule. Mai este cineva.
5:41 Q: To be optimist or to be pessimist is it not also a movement of thinking? Î: Să fii optimist sau pesimist nu este tot o mișcare a gândirii?
5:48 K: To be an optimist and a pessimist... To be an optimist or a pessimist, are they not both a process of thinking? Could we say, ‘Are they not both the two sides of the same coin?’ K: Să fii optimist sau pesimist... A fi optimist sau pesimist, nu sunt amândouă un proces de gândire? Putem spune: „Sunt ele două fețe ale aceleiași monede?”
6:17 Q: You have explained how the thinker and the thought are not separate and said that when we accept this a different creative process comes into being without a sense of ‘I.’ Can we know more of this process and what happens? Î: Ne-ați explicat cum gânditorul și gândul nu sunt separate și ați spus că atunci când acceptăm aceasta apare un proces creativ fără semnificația unui „eu”. Putem afla mai multe despre acest proces și ce se întâmplă?
6:33 K: Yes. Now, can we stop there? Could we take these three or four things? That is, laughter – we seem to lose the capacity to laugh when we become so-called very spiritual, whatever that word may mean. Then there is the question of the structure of thought, the nature and the structure of thought, then there is that question of morality and what is its place or what is its relationship to truth and – what other question? – optimistic and pessimistic. So, shall we take one of these questions because all these questions are concerned with the actual transformation of consciousness, and your question too, which is, when the observer, the thinker is the thought, the analyser is the analysed, then, we said, all conflict comes to an end and, thereby, there is a totally different dimension of observation, or existence, or whatever you like to call it. Now, which of these would you like to take as one question, go into it, completely, to its very end, deeply, which of these questions do you want to take up? K: Da. Acum, ne putem opri aici? Putem să ne ocupăm de aceste trei sau patru teme? Râsul - se pare că ne pierdem capacitatea de a râde atunci când devenim așa-zis foarte spirituali, indiferent ce înțelegem prin acest cuvânt. Apoi, este problema structurii gândului, natura și structura gândului, apoi este acea întrebare despre moralitate și care este locul ei sau care este relația ei cu adevărul și - care a fost cealaltă întrebare? - optimist şi pesimist. Așadar, să ne ocupăm de de una din aceste întrebări pentru că toate aceeste întrebări se referă la transformarea reală a conștiinței, chiar şi întrebarea dumneavoastră, când observatorul, gânditorul este gândul, cel care analizează este cel analizat, atunci, am spus, că toate conflictele se sfârșesc și astfel apare o dimensiune total diferită a observării sau a existenței, indiferent cum vreți să o numiți. Acum, pe care dintre aceste teme vreți să o abordăm ca întrebare unică, să o cercetăm, complet, foarte profund, pe care dintre aceste subiecte doriți să îl abordăm?
8:24 Q: The last question. Î: Ultima întrebare.
8:28 K: Laughter? Is that really a very serious question? K: Râsul? Este aceasta o întrebare cu adevărat serioasă?
8:40 Q: The last question.

K: To laugh? Oh, the last question, which is, the observer – I think it’s a good question, may we take that up? 		Î: Ultima întrebare.

K: Despre râs? Oh, ultima întrebare este despre observator - cred că e o întrebare bună, putem să o alegem?
8:55 Q: Yes. Î: Da.
9:00 K: The questioner asks, ‘When we realise, not verbally, actually, that the observer is the observed, the thinker is the thought, and the analyser is the analysed, when that actual fact takes place, then there is a different dimension because that ends conflict. Would you please go into that much more? Is that your question, sir? And you want to discuss that? K: Dumneavoastră ați întrebat: „Când înțelegem, dar nu numai la nivel verbal, că observatorul este cel observat, că gânditorul este gândul și că cel care analizează este cel analizat, când are loc acest fapt, atunci apare o nouă dimensiune pentru că pune capăt conflictului. Vreți să detaliați mai mult? Asta este întrebarea domnule? Vreți să discutăm despre ea?
9:39 Q: And what happens.

K: Yes, and what happens. 		Î: Și despre ce se întâmplă.

K: Da, și despre ce se întâmplă.
9:48 Q: Is this going to be discussed on a personal level, or an intellectual level? I don’t understand. Î: Discuția va fi la nivel personal sau la nivel intelectual? Nu înțeleg.
10:10 K: That’s what we are going into, sir. K: Despre aceasta vom discuta, domnule.
10:12 Q: Are we going to tell each other of experiences when we’ve been in this? Î. Vom împărtăşi altora experiențe pe care le-am trăit?
10:16 K: No, this is not a confessional. This is not a group therapy. This is not exposing our personal experience to each other, because personally, if you want to do that you’re perfectly welcome but I won’t be here, because to me this is an absurd exhibitionism and all the things involved in it. I’ve been to some of them and I know what the game is. K: Nu, nu va fi o spovedanie. Aici nu este un grup de terapie. Nu ne vom expune experiența personală, pentru că, dacă doriți să faceți aceasta, puteți să o faceți, dar eu nu voi fi aici, deoarece mi se pare un exhibiționism absurd, precum și toate lucrurile care implică asta. Am participat la câteva și știu ce fel de joc este.
10:46 So, if we may, may we discuss this question? Așadar, dacă sunteți de acord, putem discuta despre această întrebare?
10:51 Q: I think the question is important but it’s a bit of a joke to work at that level when the personal foundation isn’t laid. I feel we’re taking something and examining it in a limited way... Î: Cred că întrebarea este interesantă, dar e un fel de glumă să abordăm acel nivel dacă nu există un fundament personal. Simt că alegem un subiect și îl examinăm într-un mod limitat...
11:17 K: We are going to go into all that, madam, just, please, that question will answer, I think, most of our problems if we can go into this really with attention, deeply. Please, this is worthwhile. So, let’s go into it. K. Vom aborda aceste aspecte, doamnă, vă rog, această întrebare, va răspunde cred, la multe din problemele noastre dacă vom cerceta cu atenție, în profunzime. Vă rog,merită. Haideți să începem.
11:34 First of all, we are clear about the question, aren’t we? That is, the observer is the observed, and the thinker is the thought, and so on, when that actually takes place, not as a theory, not as a verbal assertion, but as an actual fact, then what comes into being, and what happens when there is no conflict, whatsoever? Now, we are going to discuss this, go into it. Pentru început, ne este clară întrebarea, nu-i așa? Adică, observatorul este cel observat, gânditorul este gândul și așa mai departe, și când se întâmplă acest lucru, nu ca teorie, nu ca o afirmație verbală, ci ca un fapt real, atunci ce apare, ce se întâmplă când nu mai există conflict? Acum vom discuta despre acest aspect.
12:17 First of all, let’s forget the observer is the observed – put that aside, but take the fact, which is, we know we are in conflict, most of us are in conflict, most of us are in confusion, most of us have this constant inward struggle. Right? That’s a fact, isn’t it? Could we start from there? This contradiction, this conflict, this sense of constant inward battle that’s going on in each human being has its outward expression in violence, in hate, in this lack of a sense of fulfilment and, therefore, deeper antagonism, all that follows. Right? So, where there is division in oneself, there must be deep-rooted conflict, as between nations, as between classes, as between the dark people and the light people, the black people and the purple people, and so on. So, wherever there is division, there must be conflict. That’s a law. It can’t be helped. Isn’t that so? Do we see that, first? Realise it, not, the speaker may describe it and you might translate what is the described, into an idea and accept the idea. You see the difference? Please, this is important. Give a little attention, please. Mai întâi, haideți să uităm că observatorul este observatul - să lăsăm aceasta deoparte, dar să avem în vedere faptul că știm că suntem în conflict, majoritatea dintre noi suntem în conflict, majoritatea dintre noi suntem confuzi, majoritatea dintre noi ducem această luptă interioară continuă. Așa este? E un adevăr, nu-i așa? Putem începe de aici? Această contradicție, acest conflict, lupta interioară constantă care se poartă în orice ființă umană, are ca formă de manifestare exterioară violența, ura, lipsa sentimentului de împlinire și, astfel, se naște un antagonism profund. Așa este? Așadar, când există divizare interioară, trebuie să existe și un conflict adânc înrădăcinat,ca între națiuni, ca între clase sociale, ca între albi și negri, între negri și rasa roșie etc. Deci, unde există divizare, trebuie să existe conflict. E o lege. Nu se poate face nimic. Nu-i așa? Vedem acest lucru? Realizaţi asta, pentru că vorbitorul poate să îl descrie și voi puteți traduce ceea ce este descris ca o idee și să acceptați această idee. Observați diferența? Vă rog, este foarte important. Acordați puțină atenție, vă rog.
14:20 We realise there is inward conflict and that inward conflict must, invariably, express outwardly – outwardly in relationship with each other, outwardly in violence, in wanting to hurt people, in wanting to defend oneself against somebody, we and they, and all the rest of it. Now, when you hear that, is it an idea, or is it a fact? You understand my question? Do you translate what you hear into an idea and then accept the idea, or do you actually see your own conflict and the result of that conflict? You understand? Ne dăm seama că există un conflict interior și că acest conflict interior trebuie să se exprime în exterior, fără excepție - în exterior în relațiile dintre noi, în exterior în violență, în dorința de a răni pe ceilalți, în dorința de a ne apăra de cineva, în opoziția noi și ei și multe altele. Acum, când auziți acestea, le simțiți ca o idee sau ca un adevăr trăit? Înțelegeți întrebarea mea? Ați tradus ceea ce ați auzit într-o idee și apoi ați acceptat acea idee, sau ați simțit cu adevărat propriul vostru conflict și consecințele acestui conflict? Înțelegeți?
15:17 Q: Sir, the problem is that if I look at the conflict it seems to disappear Î: Domnule, problema este că atunci când privesc conflictul, acesta dispare.
15:23 K: Wait, I’m coming to that. First, do we realise it? K: Așteptați. Voi reveni la acest aspect. Mai întâi, sesizați conflictul?
15:28 Q: But, for me, I can only realise it, intellectually. Î: Dar, în cazul meu, îl pot sesiza doar intelectual.
15:32 K: That is ideationally. That’s what I’m trying to point out. Our conditioning is, or our tradition is to translate what we hear into an idea, into a concept, into a formula, and live or accept that formula, which prevents us from actually seeing ‘what is.’ You understand? This is simple. Isn’t it? Say, for example, one is hurt from childhood – right? – hurt in so many ways. Does one realise, become aware of this hurt? Or you say, ‘Yes, it is pointed out that I’m hurt, therefore, I’m hurt.’ You understand? I wonder if you get this. This is very important because throughout the world, we translate the fact into an idea and escape through the idea and not face the fact. Right? So, what is it you are doing now when you hear that you are in conflict and being in conflict, the outward result is violence, brutality and all the rest of it – is that a fact, or is it a conclusion which you will accept? That’s clear, isn’t it, from what I am saying? Now, which is it for you? This is very important because if it is an idea, then we are lost – your idea and my idea. But if we can face the fact, then it is something entirely different. Then each one of us has a communication, then. We are dealing with facts, not with ideas. K: Acesta este nivelul ideatic. Aceasta este ceea ce vreau să subliniez. Condiționarea noastră sau obiceiul nostru este să traducem ceea ce auzim într-o idee, într-un concept, într-o formulă și să trăim sau să acceptăm acea formulă, care ne împiedică de a vedea „ce este” de fapt. Înțelegeți? E simplu, nu-i așa? Să presupunem, de exemplu, că cineva este traumatizat în copilărie - așa este? - traumatizat în multe feluri. Înțelege sau devine el conștient de acest fapt? Sau puteți spune: „Da, știu că sunt traumatizat, astfel, sunt traumatizat.” Înțelegeți? Mă întreb dacă ați înțeles. Este foarte important pentru că, în toată lumea, oamenii traduc faptele în idei și se eliberează prin idei, dar nu se confruntă cu faptul în sine. Corect? Așadar, cum procedați voi acum când auziți că trăiți în conflict și că, fiind în conflict, rezultatul exterior este violența, brutalitatea și toate celelalte - este un fapt trăit sau o concluzie pe care o acceptați? E clar ce spun, nu-i așa? Cum este pentru voi? Este foarte important pentru că, dacă este doar o idee, atunci suntem pierduţi - ideea mea și ideea ta. Dar dacă putem să ne confruntăm cu faptul, atunci e total diferit. Atunci fiecare dintre noi comunică. Ne ocupăm de fapte, nu de idei.
17:48 Now, if that is so, if you really see, for yourself, that being in conflict, in oneself, you’re bound to create conflict, outwardly – bound to. Right? Now, when you realise that, what has brought about this conflict, inwardly? You understand? There’re several factors involved in this. There is a whole group of people who say, ‘Change the environment, change the social structure, through revolution, through blood, through any way, change it, and that will change man.’ You understand this? This is a Communist theory, this is the materialistic theory: change the environment – the Socialist theory – change the environment, the social structure, through legislation, through Parliament, through careful analysis and so on, or through revolution, physical revolution, change the environment, the structure of society, then that will change man. Then he will be loving, he will be kind, he will not have conflict, he’ll be a beautiful human being. And they have tried this umpteen times in different ways: the Communists have done it, they have not succeeded in making man different. The whole Christian world has postponed the change of man into something else, as the Hindus and so on. So, the fact is we are in conflict, human beings. And the fact is, out of that inward conflict, psychological conflict, he must produce outward conflict. It can’t be helped. Dacă este așa, dacă vedeţi cu adevărat, că fiind în conflict, în sine, sunteţi forţaţi să creaţi conflict în exterior -sunteţi forţaţi . Corect? Acum, când înțelegeți aceasta, ce anume a declanșat acel conflict interior? Înțelegeți? Sunt câțiva factori determinanți. Sunt mulți care spun: „Schimbați mediul, schimbați structura socială, prin revoluție, sânge, schimbați cu orice preț, iar aceasta va schimba omul.” Înțelegeți? Aceasta este o teorie comunistă, o teorie materialistă: schimbați mediul - teoria Socialistă - schimbați mediul, structura socială, prin legislație, prin Parlament, prin analize atente etc., sau prin revoluție, revoluție fizică, schimbați mediul, structura societății, iar asta îl va schimba pe om. Atunci omul va fi iubitor, va fi bun, nu va trăi în conflict, va fi o ființă umană frumoasă. Și au încercat asta de multe ori, în multe moduri: Comuniștii au făcut asta, dar nu au reușit să schimbe omul. Toată lumea creștină a amânat schimbarea omului în altceva, ca şi Hindușii și restul. Așadar, adevărul este că trăim în conflict, ca ființe umane. Și adevărul este că din acel conflict interior, conflict psihologic, se produce conflictul exterior. Nu poate fi schimbat.
20:01 Q: Sir, if it’s a law of nature then there’s nothing to worry about. It seems as though this is a violent gathering, we’re violent, that’s the law, that’s the facts, we might as well go home. Î: Domnule, aceasta este o lege a naturii, deci nu trebuie să ne facem griji. Pare ca și cum ar fi o acumulare de violență, noi suntem violenți, acesta este legea, aceasta este realitatea, am putea să mergem acasă.
20:11 K: I haven’t said... Sir, I’m just pointing out, sir. Go slow. Have a little patience, sir. I’m showing, pointing out something. That is, if there is conflict, inwardly, there must be conflict, outwardly. Now, if a man is concerned seriously with the ending of conflict both outwardly and inwardly, we must find out why this conflict exists. You understand? This is simple. Why does it exist? Why is there this contradiction in human beings: say one thing, do another, think one thing and act another – you follow? – why do human beings have this division in themselves? You understand my question? Why? K: N-am spus... Domnule, eu doar arăt. Să nu ne grăbim. Aveți puțină răbdare, domnule. Eu arăt, semnalez ceva. Adică, dacă există conflict interior, trebuie să existe conflict și în exterior. Dacă un om este preocupat serios să pună capăt conflictului, atât interior, cât și exterior, trebuie să aflăm de ce există aceste conflicte. Înțelegeți? E simplu. De ce există conflict? De ce există contradicții în ființele umane: să spui un lucru și să faci altul, să gândești ceva și să faci altceva - mă urmăriți? - de ce oamenii au aceste divizări în ei înșiși? Înțelegeți întrebarea mea? De ce?
21:19 One of the reasons is having ideals. That is, the idea which is opposite of ‘what is,’ what actually is, project through thought an idea, an ideal, so there is a contradiction between ‘what is’ and ‘what should be.’ That’s one of the factors of this conflict. Then the other factor is, we do not know what to do with ‘what is,’ how to deal with it, therefore, we use conclusions hoping thereby to alter ‘what is.’ That’s the other reason. And inwardly, also, there are contradictory desires – right? – I want one thing and I don’t want another thing. I want to be peaceful and yet there is violence in me. Una dintre cauze este faptul că avem idealuri. Ceea ce înseamnă că ideea, care este opusă la „ce este”, ce este cu adevărat, proiectează prin gând o idee, un ideal, încât apare o contradicție între „ce este” și „ce ar trebui să fie”. Asta este una dintre cauzele acestui conflict. Alta este că noi nu știm ce să facem cu „ce este”, cum să procedăm, de aceea tragem concluzii sperând astfel să modificăm „ce este”. Aceasta este o altă cauză. Iar în interior, de asemenea, există dorințe contradictorii - nu-i așa? - Vreau un lucru, dar nu vreau alt lucru. Vreau să fiu în pace, dar încă există violență în mine.
22:25 Q: Sir, these seem to be products of the separateness of the soul rather than the cause of why we’re in conflict. Î: Domnule, acestea par să fie efectele de separare a sufletului mai mult decât cauza pentru care noi trăim în conflict.
22:39 K: But you must find out the cause of conflict, mustn’t you, too? K: Dar trebuie să afli cauza conflictului, de asemenea, nu-i așa?
22:43 Q: Yes, but these things seem to be more the products. Î: Da, dar aceste lucruri par a fi mai mult efecte.
22:50 K: All right. If you say, these are the results, the symptoms, not the cause, what then is the cause? I’m coming... You people! Look, sir, either you want to go into this, very deeply or superficially. I would like to go into it very deeply, so please, have a little patience. K: Bine. Dacă dumneavoastră spuneți că acestea sunt rezultate, simptome, nu cauza, atunci care este cauza? Sunt aici... Oameni buni! Domnule, fie că vreți să abordați această problemă foarte profund sau superficial, eu voi pătrunde mai adânc, așa că vă rog să aveți puțină răbdare.
23:23 Q: Judging by outward appearances. One of the causes of conflict is judging by outward appearances. Q: Judecând după aparențe exterioare. Una dintre cauzele conflictului este judecarea după aparențe exterioare.
23:38 K: We’re asking, what is the fundamental cause of this conflict – fundamental cause, not the symptoms, we can explain a dozen symptoms, the cause of this enormous human struggle, inwardly. Wherever you go in the world – the East, Middle East, America, here, anywhere, there’s this constant battle going on and on and on. Right? Why? What’s the cause of it? K: Ne întrebăm care este cauza fundamentală a acestui conflict - cauza fundamentală, nu simptomele, putem explica zeci de simptome, cauza acestei lupte interioare din ființa umană. Oriunde mergi în lume - în Orient, în Orientul Mijlociu, în America, oriunde, există această luptă constantă care se perpetuează la nesfârșit. Corect? De ce? Care este cauza ei?
24:10 Q: ‘Me,’ which is trying to boost itself. Î: „Eu-l” care încearcă să se autoexacerbeze.
24:14 Q: Social conditions. Î: Condițiile sociale.
24:18 Q: Lack of security. Î: Lipsa de siguranță.
24:22 Q: Partly, an inability to respond adequately in a situation... Î: Parțial, inabilitatea de a răspunde adecvat într-o anumită situație...
24:32 K: One of the suggestions is the lack of security. Look at it, please. Just look at it. Lack of security, physical as well as psychological. Right? The lack of security. K: Una dintre sugestii este lipsa de siguranță. Uitați-vă la ea. Doar priviți-o. Lipsa de siguranță, fizică, precum și psihologică. Corect? Lipsa de siguranță.
24:53 Q: The fear of the non-existence of one’s being. Î: Frica de non-existență din adâncul ființei.
25:05 K: Please, if you examine one thing at a time, not a dozen! I give up. We say one of the reasons of this conflict is that there is no security for us, deeply. That may be one of the basic reasons of conflict, the lack of security, both psychologically, as well as biologically, physically, as well as inwardly. You understand? Now, what do you mean by security? Food, clothes and shelter. Right? If that is not given to us, then there’s conflict because you have it and I haven’t got it. That’s one reason. The other is, psychologically, I want to be secure, inwardly. Right? In my relationship, in my belief, in my faith, in all my action – you follow? – I want to be completely secure. Now, is that possible? Or we’re asking a question which is totally wrong? Please, follow this. K: Vă rog, să examinăm lucrurile pe rând, nu la grămadă! Renunţ. Am spus că una dintre cauzele acestui conflict este că nu există siguranță pentru noi, la nivel profund. Aceasta poate fi una dintre cauzele de bază ale conflictului, lipsa securității, atât psihologic, cât și biologic, fizic, precum și lăuntric. Înțelegeți? Acum, ce înțelegeți prin siguranţă? Hrană, îmbrăcăminte, adăpost. Corect? Dacă nu le avem, atunci apare conflictul, pentru că tu ai și nu eu nu. Acesta este un motiv. Alt motiv este psihologic. Vreau să fiu în siguranță lăuntric. Corect? În relațiile mele, în credințele mele, în destinul meu, în toate acțiunile mele - mă urmăriți? - Vreau să fiu complet în siguranță. Este acest lucru posibil? Sau punem o întrebare care este totalmente greșită? Vă rog, urmăriţi asta.
26:37 Psychologically, we want to be secure, having a relationship that’ll be completely secure, with my wife, with my husband, with my girl, or boy, we desire to be completely secure. Is that possible? Wait. Careful, now. Think about it a little bit. We say it is possible and we have made it possible, haven’t we? I am quite secure with my wife, and she’s quite secure with me, with the man. But inwardly, there is struggle going on. Now, this security we seek psychologically, is what? What is it we are seeking? Psychologically, to be secure with a person. You understand my question? I want to be secure with my wife, or with my girl. Why? Vrem să fim în siguranță din punct de vedre psihologic, avînd o relație care să fie sigură în totalitate, cu soția, cu soțul, cu fiica, cu fiul, dorim siguranță absolută. Este posibil? Așteptați. Cu grijă, acum. Gândiți-vă puțin la acest aspect. Spunem că este posibil și am făcut să fie posibil, nu-i așa? Sunt în siguranță cu soția mea, ea este în siguranță cu mine, soțul ei. Dar, în interior se dă o luptă . Ce este siguranța psihologică pe care pe care o căutăm? Ce este ceea ce căutăm? Psihologic, să fii în siguranță cu o persoană. Înțelegeți întrebarea mea? Vreau să fiu în siguranță cu soția mea, sau cu fiica. De ce?
28:13 Q: Because without her, I’m lost.

K: Wait. So, what does that mean? Without her, I’m lost. What does that mean? 		Î: Pentru că, fără ea, mă simt pierdut.

K: Deci, ce înseamnă aceasta? Fără ea, mă simt pierdut. Ce înseamnă aceasta?
28:21 Q: I’m alone.

K: Which means what? Go on. 		Î: Că sunt singur.

K: Ce înseamnă asta? Continuă.
28:23 Q: Which means fear. Î: Asta înseamnă frică.
28:27 K: Don’t conclude immediately, go into it, sir. You say, ‘I’m lost.’ Why are you lost? Because you’re afraid to be alone. Isn’t it? Now, why? Do listen. Why are you frightened to be alone? K: Nu trage concluzii pripite, sondează mai adânc, domnule. Ați spus: „Sunt pierdut”. De ce vă simțiți pierdut? Pentru că vă este frică să fiți singur. Așa este? Acum, spuneți de ce? Ascultați. De ce vă este frică să fiți singur?
28:56 Q: I would say that man is frightened to be alone because he cannot orientate himself in existence. Î: Aș spune că unui bărbat îi este frică să fie singur pentru că nu se descurcă în viață.
29:06 K: You haven’t answered my question, sir. Look... K: Nu mi-ați răspuns la întrebare, domnule. Uitaţi...
29:10 Q: Because I cannot face myself. Î: pentru că nu mă pot confrunta cu mine însumi.
29:13 K: We’ll come to that, presently. I’m asking you, why are you frightened to be alone? K: Vom reveni la asta imediat. Vă întreb de ce vă este frică să fiți singur?
29:20 Q: Because you’re afraid you can’t cope with the world. Î: Pentru că ți-e frică că nu te poți descurca în lume.
29:23 K: Look into yourself before you answer it, sir, please. This is a serious thing we are talking about, not throwing off words. We’re asking each other, I want permanent relationship with another, and I hope to find it, and I’m saying, why do I ask for permanent relationship with another? You say, ‘I am frightened to be alone, to be insecure.’ So I’m using the other, the woman or the man, as a means to find my anchorage in that. Right? My anchorage in another, and I’m frightened if that anchorage is loosened. Right? Why? Penetrate a bit more deeply. K: Priviți în interior domnule înainte de a răspunde, vă rog. Este un lucru foarte serios ceea ce discutăm acum, nu doar aruncăm cu vorbe. Toți ne întrebăm, vrem o relație permanentă cu cinevai, și sperăm să o găsim, dar eu întreb de ce avem nevoie de o relație permanentă cu altcineva? Voi ați spus: „Mi-e frică să fiu singur, să mă simt în nesiguranță”. Așadar, îl folosesc pe celălalt, femeie sau bărbat, ca un mijloc de a mă ancora. Corect? Mă ancorez în celălalt, dar mi-e frică dacă această ancoră slăbește. Corect? De ce? Pătrundeți puțin mai în profunzime.
30:34 Q: Isn’t that just a drive? Isn’t it something which is simply built into me, like hunger? Î: Nu este aceasta doar un impuls? Nu este ceva ce există pur și simplu în mine, precum foamea?
30:44 K: Is it like hunger? The moment you give a simile like that, you get confused and then you go off to hunger. Find out why you want a relationship to be permanent, a relationship to be secure. Someone suggested because you’re frightened to be alone. Why are you frightened, what is involved in this fear? Please look into yourself before you answer it. K: Este precum foamea? În momentul în care faci o astfel de comparaţie, devii confuz și apoi te duci la foame. Află de ce vrei ca o relație să fie permanentă, o relație să fie sigură. Cineva a sugerat: pentru că ți-e frică să fii singur. De ce îţi este frică, ce conține această frică? Vă rog să priviți în voi înainte de a răspunde.
31:28 Q: You’re always leaving yourself open to pain. If you control your life, you can control the amount of pleasure or at least try to avoid some pain. Î: Suntem întotdeauna deschiși către suferință. Dacă ne controlăm viața, putem controla cantitatea de plăcere sau, cel puțin, putem evita o parte din durere.
31:38 K: Sir, look, sir, we’re asking something very simple: why is a human being frightened to be alone? Why are you frightened to be alone? K: Domnule, uite, domnule, întrebăm ceva foarte simplu: de ce îi este frică unei ființe umane să fie singură? De ce vă este frică să fiți singur?
32:00 Q: We’re habituated to company, in many ways. Î: Suntem obișnuiți să avem companie, în multe feluri.
32:04 Q: When I’m with somebody, I feel I am something. and when I’m without this person, it could be a wife or friend, I feel nothing. And I do not like to feel nothing because it frightens me. Î: Când sunt cu cineva, simt că sunt și eu cineva, iar când sunt fără acea persoană, fie ea soție sau prieten, simt că sunt un nimeni. Și nu îmi place să fiu nimeni pentru că mă sperie.
32:23 K: Which means what, sir? K: Ce înseamnă aceasta, domnule?
32:26 Q: Insecurity.

K: Go slowly. Insecurity. You say, ‘I’m frightened of being insecure,’ so you exploit another to be secure, which you call ‘love.’ Please, remain with this fact, put your teeth into it to find out. If you can find this out, you will find a great many things. 		Î: Nesiguranță.

K: Mai încet. Nesiguranță. Spuneți că: „Mi-e frică să fiu în nesiguranță”, așadar, exploatați altă persoană ca să fiți în siguranță și numiți asta „iubire”. Vă rog, să rămânem la acest aspect și să-l disecăm. Dacă vă daţi seama, aflaţi multe lucruri importante.
33:14 I want to be secure because without being secure – please listen – without being secure my brain can’t function properly. You understand? Efficiently. So, the brain demands security. So, I want security out of you, and so I depend on you. Right? I’m attached to you because I need to be secure, the brain demands it. And if anything happens in my relationship to you I get uncertain, I get frightened, I get jealous, I hate. Right? Doesn’t this happen to all of you? Vreau să fiu în siguranță pentru că fără să fiu în siguranță - ascultați - fără să fiu în siguranță, mintea mea nu poate funcționa. Înțelegeți? Nu poate funcționa eficient. Așadar, creierul are nevoie de siguranță. Așadar, vreau siguranță de la tine și aşa depind de tine. Corect? Sunt atașat de tine pentru că am nevoie de siguranță, creierul cere asta. Și dacă se întâmplă ceva în relația mea cu tine devin nesigur, speriat, gelos, urăsc. Corect? Nu vi s-a întâmplat tuturor?
34:16 Q: If the person you love is static, then when they change, there’s fear. If you accept the change in them, if you accept the process in life, your love or your attachment can change with their changing. Î: Dacă persoana iubită este stabilă, atunci când se schimbă, apare frica. Dacă îi acceptați schimbarea, dacă acceptați procesul vieții, dragostea voastră sau atașamentul vostru se poate schimba odată cu schimbarea ei.
34:32 K: Sir, you have not understood what I’ve said. K: Domnule, nu ați înțeles ce am spus.
34:34 Q: How do you know? Î: De unde știți?
34:36 K: Because by what you’re saying, sir.

Q: Superficial. 		K: Din ceea ce spuneți, domnule. Î: Superficial.
34:39 K: Oh, well, I won’t discuss, sir – it becomes impossible. So, I’m frightened to be alone, frightened of losing my security, and I say, ‘Why, what is behind that fear?’ Is it I’m frightened to be lonely, to be alone, not to have something on which to depend because I cannot depend on myself, I am frightened of myself, I’m frightened to face myself. Right? I don’t know what I am, therefore I think I know what you are, therefore, I depend on you because I don’t know what I am, myself. K: Oh, bine. Nu voi continua, domnule - devine imposibil. Așadar, mi-e frică să fiu singur, mi-e frică să-mi pierd siguranța, și spun: „De ce, ce este în spatele acestei frici?” Mi-e frică de singurătate, să fiu singur, să nu am ceva de care să depind, pentru că nu pot depinde de mine însumi, este o frică de mine însumi, mi-e frică să mă confrunt cu mine. Corect? Nu știu ce sunt eu, de aceea cred că știu ce ești tu, în consecință, depind de tine pentru că nu știu ce sunt eu însumi.
35:50 Q: That’s incorrect. Î: Este incorect.
36:03 K: Incorrect. Right, sir. K: Incorect. Bine, domnule.
36:05 Q: When I’m alone and I’m drifting around and I feel this insufficiency, this emptiness and I see people around, I’m walking around I see families and I’m not related to any of them, my perception is superficial, things are flitting in and out of my head I stay with this for some time and I want to break away from this. It’s then that I want someone to go to, to be stimulated. It just depends how long you go with it. Î: Când sunt singur și mă simt dezorientat și simt această lipsă, acest gol, și văd oamenii din jur, mă plimb, văd familii cu care nu am nicio legătură, percepția mea este superficială, lucurile intră şI ies din minteai mea, un timp suport această stare, apoi vreau să scap. Atunci vreau să am pe cineva la care să pot merge, să primesc încurajări. Depinde de cât de mult timp te confrunți cu această stare.
36:42 K: Yes, sir, that is what we’re saying. I don’t see where we are disagreeing in this. My God! K: Da, domnule, asta spuneam și noi. Nu văd văd unde nu suntem de acord. Doamne Dumnezeule!
36:58 Q: Sir, is it really possible to understand completely why we are in conflict, because we are ourselves in conflict. I see that somehow I’ve separated myself from myself but apart from that I can’t see why we are in conflict. Î: Domnule, este oare posibil să înţelegem în totalitate de ce suntem în conflict, pentru că noi suntem în conflict. Simt ca și cum eu m-am separat de mine însumi, dar dincolo de asta nu pot înțelege de ce suntem în conflict.
37:17 K: We are seeing, sir, we are examining why we are in conflict. Look, I don’t know myself, about myself – all my structure, all my nature, my hurts, my ambitions, my greeds, my arrogance, and violence, all that. All that is ‘me.’ Right? And I have not examined all that. I’ve not gone into myself very, very deeply. So, I want security in spite of all that, in something – in furniture, in a house, in a belief, in a faith, in a wife or a husband. I want security. God! This seems so simple. Don’t you all want security? K: Noi observăm, examinăm de ce suntem în conflict. Ascultați, eu nu mă cunosc pe mine însumi - structura mea, natura mea, durerile mele, ambițiile mele, lăcomia mea, aroganța mea, violența și multe altele. Toate acestea sunt „eu”. Corect? Și nu le-am cercetat deloc. Nu am pătruns adânc în mine însumi. În ciuda acestui fapt, vreau siguranță prin ceva - mobilă, o casă, convingeri, soartă, soție sau soț. Vreau siguranță. Dumnezeule! Pare atât de simplu! Nu doriți cu toții siguranță?
38:11 Q: Is there any evidence that such a thing as security exists? If one examines life, there is no such thing as security, in anything. Î: Este vreo dovadă că acel ceva pe care îl numim siguranță chiar există? Dacă cineva analizează viața, nu există siguranță în nimic.
38:21 K: I haven’t understood, sir. K: Nu am înțeles, domnule.
38:24 Q: Is there any evidence that security exists? Î: Este vreo dovadă că există siguranță?
38:27 K: I’m going to show you. It doesn’t exist. You don’t allow me, let me finish, go into this! See, you want to jump to conclusions. You don’t want to see the... That gentleman asked, please describe the nature and the structure of thought. He asked that question. The structure of thought. This is the structure of thought: that we want security because we know very well there is no security. You understand? An earthquake can take place tomorrow, we’ll all be wiped out or anything can happen. There is no such thing as security, psychologically. If we realise that once, very deeply, that there is no such thing as psychological security then we will not be in conflict. But we don’t realise it, we want security in somebody else – we want security physically: having a house, money, position, prestige. I may not have money, a house, but I want prestige, that’s my security. I want to be great, and I work to be great, I may be poor but I want to be a great man, a famous man. That’s my security, and the other says, ‘My security is in faith. I believe’ – and it may be neurotic – and all beliefs are neurotic. And there is security in neuroticism. K: Vă voi explica. Ea nu există. Nu am terminat, dați-mi voie să merg mai departe. Vedeți, doriți să săriți la concluzii. Nu vreți să observați că... Domnul a întrebat, descrieți natura și structura gândului. Dânsul a pus această întrebare. Structura gândului. Aceasta este structura gândului: noi vrem siguranță pentru că știm foarte bine că nu există siguranță. Înțelegeți? Un cutremur poate avea loc mâine, și toți putem dispărea, orice se poate întâmpla. Nu există un asemenea lucru numit siguranță, psihologic vobind. Dacă înțelegem acest lucru, foarte profund, că nu există siguranță psihologică, atunci nu vom mai fi în conflict. Dar nu înțelegem acest lucru, căutăm siguranța în altcineva - vrem siguranță materială: o casă, bani, poziție socială, reputație. Poate că nu am casă și bani, dar vreau reputație; asta este siguranța mea. Vreau să fiu celebru și muncesc pentru a deveni celebru, s-ar putea să fiu sărac, dar vreau să devin cunoscut. Aceasta este siguranța mea, iar altul spune: „Siguranța mea este în credință. Eu cred.” - și asta poate fi o nevroză - toate credințele sunt nevrotice. Și există siguranță în astfel de credințe nevrotice .
40:20 So, man is seeking, all the time, security, and we never realise there is no such thing. Right? Because my wife may run away from me, but if she runs away I hate, I’m jealous, but I’m going to find another woman, or man, and I cling to that. So, this goes on all the time. So, I’m asking, why do human beings demand security knowing very well, deeply, inwardly, there is no such thing? Why has the world divided itself geographically, nationally, as Hindus, Buddhists, all the rest of it, why? Because they want security. It feels very secure if you’re an Englishman. Așdar, omul caută mereu siguranța, și nu înțelegem că nu există așa ceva. Corect? Deoarece soția mă poate părăsi, iar dacă mă părăsește o urăsc, devin gelos, dar caut să găsesc o altă femeie de care să mă leg. Astfel se întâmplă mereu. Așadar vă întreb de ce oamenii caută siguranța, știind foarte bine, înăuntrul ființei lor, că nu există așa ceva? De ce lumea s-a divizat din punct de vedere geografic, național, în Hinduși, Budiști și alții, de ce? Pentru că își doresc siguranța. Te simți în siguranță dacă ești englez.
41:30 Q: They don’t really see. People here don’t really see. Î: Oamenii nu văd acest lucru. Oamenii nu înțeleg cu adevărat.
41:34 K: That’s what I am saying, sir. K: Exact asta spun și eu, domnule.
41:35 Q: It seems to me it’s this quality of seeing that we ought to talk about. Î: Cred că tocmai despre această capacitate de înțelegere trebuie să vorbim.
41:42 K: First, therefore, can we see, observe, that there is no security at all, psychologically, therefore, no attachment? It doesn’t mean promiscuity. It is impossible to be attached to a human being. What are you attached to when you’re attached to a human being? You’re attached to the image that you have created about that human being, not to the person but to the image that you have about her or him. Please, this is so obvious. K: Mai întâi, putem noi vedea, observa că nu există deloc siguranță psihologică, în consecință, nici atașament? Aceasta nu înseamnă promiscuitate. Este imposibili să fii atașat de o persoană. De ce anume ești atașat atunci când ești atașat de o persoană? Ești atașat de imaginea pe care tu ai creat-o despre acea persoană, nu de persoana în sine, ci de imaginea pe care tu o ai despre ea. Vă rog, e atât de evident.
42:35 Q: Sir, isn’t that seeking security a shift from the biologically inbuilt seeking? Î: Domnule, nu este acea căutare a siguranței un salt față de nivelul biologic intrinsec?
42:43 K: Biologically, I need security. Right? I need food, I need clothes, I need shelter, but that is made impossible by my desire to be secure, inwardly. Which is, I am a nationalist, I believe I’m a great Englishman, cut out every other… You follow? So, we divide the world and thereby destroy our own security. You don’t see all this. K: Din punct de vedere biologic, avem nevoie de siguranță. Corect? Avem nevoie de mâncare, haine, adăpost, dar aceasta devine imposibilă prin dorința mea de siguranță interioară. Adică, sunt naționalist, cred că sunt un englez nobil, diferit de toți ceilalți... Mă urmăriți? Așa că noi am divizat lumea și astfel am distrus propria siguranță. Nu înțelegeți toate acestea.
43:19 Q: It seems to be the contrary for me. I need to be insecure. Î: Pentru mine este exact opusul. Am nevoie să fiu în nesiguranță.
43:23 K: No, sir. Look, sir, we say, physically you must have security. Right? K: Nu, domnule. Ascultați-mă domnule. Noi am spus că trebuie să avem siguranță din punct de vedere material. Corect?
43:29 Q: No, I don’t think so. When I feel insecure, I feel very happy. Î: Nu, nu sunt de acord. Când mă simt în nesiguranță sunt foarte fericit.
43:36 K: Mustn’t you have food and clothes and shelter? You have clothes, you have food. Millions of people haven’t got food, clothes. Why is it? K: Nu vă trebuie hrană, haine și un adăpost? Aveți haine, aveți hrană. Milioane de oameni nu au hrană și mâncare. De ce se întâmplă acest lucru?
43:53 Q: When we’ve got nothing, we change our minds. Î: Când nu avem nimic, ne schimbăm mințile.
43:57 K: That’s just what I’m saying, sir. Because psychologically we have established security in nationalities, in division, the biological, physical security is being denied. K: Exact acest lucru spun și eu, domnule! Pentru că noi am considerat că siguranța psihologică este în națiuni, în divizare, siguranța biologică și materială este negată.
44:14 This is… isn’t it? So, let’s proceed. Do we see, not as an idea, but as an actuality, that there is no psychological security? Or are you frightened of it? Frightened of this enormous fact? Așa este... nu-i așa? Așadar, să continuăm. Putem noi înțelege, nu doar ca o idee, ci ca o realitate, că nu există siguranță psihologică? Sau ne sperie asta? Înfricoșați de acest mare adevăr?
44:41 Q: Couldn’t I get security out of myself, somehow? For instance, by knowing whatever happens... Î: Pot eu fi cumva în siguranță în afară de mine însumi? De exemplu, prin cunoașterea a tot ce se întâmplă...
44:49 K: I’m showing it to you, sir, now. Please, we said there is no such thing as security, do you see that? Not as an idea, not as a conclusion, but an actuality, like the microphone. Do you see it? K: Vă arăt acum, domnule. Am spus că nu există siguranță, înțelegeți? Nu ca o idee, ca o concluzie, ci ca ceva real, precum microfonul. Înțelegeți?
45:08 Q: No, we don’t.

K: That’s just it. Why don’t you? 		Î: Nu, nu înțeleg.

K: Asta e. De ce nu înțelegeți?
45:14 Q: (Inaudible) Î: (neclar)
45:52 K: We’re coming to that, sir, please. Would you please…? I’m asking, when we come to the point that there is no psychological security, you know, that’s a tremendous thing to observe and realise because then our whole activity changes. Do we realise it or is it an idea with which you’re going to be convinced? You understand my question? Why don’t you see it as a reality? It is a reality you are sitting there, and it’s a reality I’m sitting here. Why don’t we see it as actually as that? Is it part of our conditioning, part of fear – fear being, ‘My God, I’II lose my wife, I’II lose my friend,’ because in that person I have invested all my hope, my cravings, my demands, sexually and other things, and I suddenly realise there is no such thing as security. You know what it means? That’s freedom. And we don’t want freedom. We’d rather know the state of slavery than the state of freedom. K: Discutăm imediat, domnule, vă rog. Ați putea...? Întreb, atunci când ajungem în punctul în care nu există siguranță psihologică, este un lucru nemaipomenit care trebuie observat și înțeles, pentru că atunci întreaga noastră activitate se schimbă. Înțelegeți sau e doar o idee de care urmează să fiți convinși? Înțelegeți întrebarea mea? De ce nu o puteți vedea ca o realitate? Este o realitate că voi stați acolo, e o realitate că eu stau aici. De ce nu o putem vedea la fel de adevărată? Este o parte a condiționării, parte a fricii - frica: „Doamne, îmi voi pierde soția, îmi voi pierde prietenul”, pentru că în acea persoană am investit toată speranța mea, poftele mele, nevoile mele, sexuale sau de alt tip, și dintr-o dată îmi dau seama că nu există acel lucru numit siguranță. Știți ce înseamnă? Aceasta e libertatea. Dar noi nu vrem libertate. Noi cunoaștem mai degrabă starea de sclavie decât cea de libertate.
47:48 Right. So, let’s proceed. There it is. I do not see that there is no security. I want security, I depend on security in another because it gives me comfort, it gives me a sense of being together, I’m then not lost, I’m not afraid to be alone, then I am not lonely. For all these reasons I cling to you. And I call this whole process of relationship, ‘love.’ I’m not being cynical, please. And that’s our conflict: knowing deeply, inwardly, this fact and holding on to non-fact. Right? That’s our problem. Seeing something as being truth and holding on to something which is not truth. Now, how do you bring about the cessation of this division between this and that? You understand, now? That is, I observe very clearly that I need security because I’m so deeply uncertain in myself, I’m so lonely, I’m so lost, confused, and I cling to you. That’s one fact. That’s a fact, also. The other fact is you have heard somebody say, ‘There is no such thing as security, my friend,’ and also, you say, ‘By Jove, that is so,’ deeply, inwardly, you know it is so. So, there are these two facts. So, what will you do? How will you bridge these two? Bine. Să continuăm. Așa este. Eu nu văd că nu există siguranță. Eu vreau siguranță. Depind de siguranța prin celălalt, pentru că îmi oferă confort, un sentiment de a fi împreună, și atunci nu mă simt pierdut, nu mi-e frică să fiu singur, atunci nu sunt singur. Pentru toate motivele acestea mă lipesc de tine. Și numesc acest întreg proces de relație: „iubire”. Nu sunt cinic, vă rog. Și acesta este conflictul nostru pe care îl cunoaștem lăuntric, această realitate, și o considerăm non-realitate. Corect? Aceasta este problema noastră. Vedem ceva ca fiind adevărat, dar pretindem că este ceva care nu este adevărat. Cum procedăm ca să întrerupem divizarea dintre aceasta și aceea. Înțelegeți acum? Observ foarte clar că am nevoie de siguranță, pentru că sunt atât de nesigur în mine însumi, atât de singur, atât de pierdut, atât de confuz, mă lipesc de tine. Acesta este un fapt, o realitate. Un alt fapt este că auzi pe cineva care spune: „Nu există siguranță, dragă prieten”, iar tu spui, de asemenea: „Pe Jupiter, așa este”, adânc în ființa ta știi că așa este. Deci sunt acești doi factori. Ce vei face? Cum le vei armoniza pe aceste două?
50:15 Q: I must look at my fear. Î: Trebuie să îmi privesc frica.
50:19 K: That’s right. You must look at your fear. How do you look at your fear? We have come to that point, now. You see? That is, human beings are frightened. How do you observe that fact? K: Corect. Trebuie să îți recunoști frica. Cum îți privești frica? Am ajuns aici acum. Înțelegeți? Oamenii sunt speriați. Cum observăm acest fapt?
50:48 Q: They laugh at it. They laugh to hide their fear. Î: Râdem de el. Oamenii râd ca să ascundă frica.
50:56 K: Of course, that’s laughter. We laugh to hide our fear. Please, I’m asking you, without escaping, if you can, how do you observe your fear? K: Da, râsul. Râdem ca să ne ascundem frica. Vă rog, vă întreb direct, fără ocolișuri dacă puteți, cum vă observați frica?
51:12 Q: Through relationship.

K: Through relationship. We have discovered, through relationship, that I’m frightened of losing, frightened. So, how do you look or observe, or are aware of that fear? 		Î: Prin relații.

K: Prin relații. Descoperim prin relații că ne este frică de pierdere, suntem speriați. Deci cum ați putea privi sau observa, ori deveni conștienți de acea frică?
51:34 Q: Can I observe the fear when I am the fear? Î: Pot eu observa frica când eu sunt frica?
51:37 K: Are you sure of that? Or it’s just an idea? K: Sunteți sigur de ce spuneți? Sau e doar o idee?
51:42 Q: I’m sure of that. Î: Sunt sigur.
51:46 K: Which is so. You’re sure of it. That means you are sure of something, it is not a fact. K: Deci sunteți sigur. Să fii sigur de ceva nu înseamnă un fapt.
51:56 Q: Sir, if I try and observe fear, I cannot observe it. Î: Domnule, dacă încerc să observ frica, nu o pot observa.
52:01 K: I’m going... sir, just follow it. I’m going to go into that, sir. How do you observe...? Sir, how do you observe your wife? Have you ever observed your wife, or your husband, boy or girl, have you? What do you say, have you? Observed. How do you observe them? There is visual perception, the face, the colour of the hair, colour of the eyes, the eyebrows and so on, so on, and that’s a physical observation. You see that. Then how do you observe her, non-physically? K: Vreau să... domnule, urmăriți-mă. Voi aborda acest aspect. Cum observăm...? Domnule, cum îți observi soția? V-ați observat vreodată soția, soțul, fiica sau fiul? Ce spuneți, ați făcut acest lucru? Observare. Cum îi observați? Există percepție vizuală: fața, culoarea părului, culoarea ochilor, sprâncenele și așa mai departe, aceasta este o observare fizică. Vedeţi asta. Dar cum puteți observa pe cineva non-fizic?
52:58 Q: Through your image of them?

K: Don’t ask me. Are you sure of that? My God! Just theories, you indulge in. Haven’t you got an image about your wife? 		Î: Prin imaginea ta despre el?

K: Nu mă întrebați pe mine. Sunteți sigur? Dumnezeule! Doar teorii, vă consolați cu ele. Nu aveți o imagine despre soția dumneavoastră?
53:17 Q: You do it through experience of the person. Î: O poți face prin experiența cu acea persoană.
53:26 K: Yes, we said that, through interaction, through habit, through nagging, through domination, possession, hurts, you have created, through interaction, between man and woman, an image about her and she has built an image about you. That’s a simple fact, isn’t it? Would you see that? K: Da, am spus deja, prin interacțiune, prin comportament, prin cicăleli, prin dominare, posesie, răni, ați creat, prin interacțiunea dintre bărbat și femeie, o imagine despre ea și ea a construit o imagine despre tine. E un lucru simplu, nu-i așa? Vedeți?
53:52 Q: Surely there are benign forms of interaction, as well? Î: Cu siguranță sunt și forme de interacțiune mai blânde.
54:05 K: Interaction is very complicated, we know that. So, each person creates an image about him or her, and you look at each other through those images, don’t you? You have hurt me, I have a picture of that, I have been hurt by you. You have hurt my image about myself. Right? And that picture I hold. So, through images we are related. How terrible all this is! K: Interacțiunea este foarte complicată, știm asta. Așadar, fiecare persoană creează o imagine despre el sau despre ea, și vă priviți unul pe altul prin aceste imagini, nu-i așa? M-ai rănit,şi eu am o imagine despre asta, am fost rănit de tine. Tu mi-ai rănit imaginea mea despre mine. Așa este? Și păstrez această imagine. Așadar, relaționăm prin imagini. Ce groaznic!
54:52 Now, we’re asking, how do you observe all this? Do you observe it as something outside of you, or part of you? You understand the difference? If it is outside of you then you have to do something about it. Right? Conquer it, suppress it, run away from it, explain it, analyse it and so on, which is all conflict, isn’t it? But if there is no division, you are that, aren’t you? That’s a fact, isn’t it? You don’t do it, that’s why you just... Acum, ne întrebăm cum observăm toate acestea? Le observați ca fiind ceva exterior vouă sau ca o parte din voi? Înțelegeți diferența? Dacă sunt în afară trebuie să faceți ceva. Corect? Să le dominați, să le suprimați, să le abandonați, să le explicați, să le analizați etc., toate înseamnă conflict, nu-i așa? Dar dacă nu există diviziune, voi sunteți aceasta, nu-i așa? E un fapt, așa-i? Nu faceți asta, de aceea voi chiar...
55:45 Q: You feel the pain inside you but you look outside you for the cause. Î: Simți durerea în tine însuți, dar privești în exterior pentru a afla cauza.
55:49 K: Somewhere else. That’s right, sir. I’m asking you, how do you look at yourself? We have described what you are – anger, hate, jealousy, neuroticism, peculiar habits, idiosyncrasies, vanity, arrogance, a bundle of God knows what. And you say, ‘Well, how do you look at this bundle?’ K: În altă parte. Așa este, domnule. Vă întreb cum vă priviți pe voi înșivă? Am descris cum sunteți - furie, ură, gelozie, nevotism, comportamente ciudate, idiosincrazii, orgoliu, aroganță, o grămadă de Dumnezeu știe ce. Și spuneți: „Bine, cum priviți această grămadă?”
56:23 Q: You feel it, sir.

K: You feel it. Now, you are that bundle, aren’t you? You’re not different from that bundle, are you? This is our conditioning, this is our training, this is our education, which says, ‘I am different from that,’ and that’s one of our greatest difficulties. We don’t see that is ‘me,’ anger is ‘me,’ isn’t it, sir? Arrogance is ‘me,’ vanity is ‘me,’ but I like to think it is something outside of me. 		Î: O Simți, domnule.

K: O simți. Voi sunteți acea grămadă, nu-i așa? Nu sunteți diferit de acea grămadă, așa este? Asta este condiționarea noastră, formarea noastră, educația noastră care ne spune: „Sunt diferit de asta”, iar aceasta este una dintre cele mai mari dificultăți. Nu vedem că aceea sunt „eu”, furia sunt „eu”, nu-i așa, domnule? Aroganța sunt „eu”, orgoliul sunt „eu”, dar îmi place să cred că acestea sunt ceva exterior mie.
57:10 Now, the question was, which that gentleman raised, when you see that all that bundle is you, actually, not as an idea, reality, that you are that. That is, the observer is the observed, the thinker is the thought, what we have analysed is the analyser. Right? So, the question was, what happens when this actuality takes place? You understand, sir? Întrebarea a fost, cea pe care a pus-o acel domn, să vezi că acea grămadă ești tu cu adevărat, nu doar ca o idee, ci ca o realitate că tu ești aceea. Aceasta înseamnă că observatorul este cel observat, gânditorul este gândul, ceea ce am analizat este analistul. Corect? Întrebarea a fost ce se întâmplă când apare această realitate? Înțelegeți, domnule?
57:55 Q: You have a good laugh.

K: Have a good laugh? Well, you have laughed, right, and then what? Oh, sir, do let’s be serious, this is not a joke. 		Î: Râzi cu poftă.

K: Râzi cu poftă? Bine, râzi, apoi ce urmează? Oh, domnule, să fim serioși, nu e o glumă.
58:07 Q: I don’t feel any more tension.

K: No. Is this a fact to you, that there is no division between yourself and the various qualities or things that you have accumulated, you are all that – is that a fact? Then the questioner says, assume it is a fact, then what is the state, right? What happens? Look at his question. Suppose this is so, then what happens? You want a description of what happens, so you’re caught, again, in a description. You don’t say, ‘Now I’m going to find out, I’II put my teeth into it, I’m going to find out why this division exists in me, this self-contradiction, why I cannot see that as I see anger is ‘me,’ why cannot I see that the whole characteristics, the idiosyncrasies, the vanities, the hurt, is part of ‘me,’ is ‘me’? Why don’t you see that? If you see that, then what is the action? There is no action, there’s no action. You understand? We are used to action, to do something about ourselves, therefore, we say, the thing we observe, we separate ourselves from that observed because we think we can do something about it – right? – suppress it, conquer it, analyse it, dissect it, a dozen things. That’s part of our education, part of our tradition, part of our culture, but the reality is, that which you observe in yourself is you. Right? When that really takes place all action stops, with regard to yourself, which we can’t accept because it’s quite contrary to our conditioning. So, what happens when you don’t waste your energy in conquering, in disciplining, in suppressing, what happens, with all that energy? It’s all there, now, isn’t it? Instead of wasting it, you’ve got it. 		Î: Nu mai simt nicio tensiune.

K: Nu. Este o realitate pentru tine că nu există nicio diviziune între tine însuți și diferite calități sau lucruri pe care le-ai acumulat, tu ești toate acestea - este acesta un fapt? Dacă ți se spune să presupui că este un fapt, atunci care este starea ta? Ce se întâmplă? Analizați această întrebare. Presupunând că este așa, atunci ce se întâmplă? Vreți o descriere a ceea ce se întâmplă și sunteți din nou captivi într-o descriere. Nu spuneți: „Am de gând să aflu, voi scotoci adânc, am de gând să aflu de ce există această diviziune în mine, această auto-contradicție, de ce nu pot vedea că eu văd că furia sunt „eu”, de ce nu pot vedea că toate acele trăsături, idiosincrazii, orgolii, dureri sunt parte din mine, sunt „eu”? De ce nu vedeți acest lucru? Dacă vedeți, atunci care este acțiunea? Nu există nicio acțiune, nu există nicio acțiune. Înțelegeți? Suntem obișnuiți cu acțiunea, să facem ceva cu noi înșine, de aceea, spun, lucrul pe care îl observăm, noi ne separăm de ceea ce observăm pentru că noi credem că putem găsi o rezolvare - corect? - suprimare, control, analiză, disecare, o mulțime de lucruri. Face parte din educația noastră, din obiceiurile noastre, din cultura noastră, dar realitatea este că ce observi în tine însuți ești tu. Când se întâmplă acest lucru, toate acțiunile încetează, cu privire la tine, ceea ce nu putem accepta pentru că este opus condiționării noastre. Deci, ce se întâmplă când nu mai risipești energie în control, în disciplinare, în suprimare, ce se întâmplă cu toată această energie? Ea rămâne toată acolo, nu-i așa? În loc să o risipiți, o aveţi.
1:01:17 Q: Please, may I suggest that we come back to your definition of activity and action? Î: Vă rog, pot să spun că am revenit la definiția dumneavoastră despre activitate și acțiune?
1:01:22 K: Yes, sir, wait. Don’t go into my definition. Just look at what is taking place. I started out by realising that the inward conflict expresses itself, outwardly. That’s a fact. I started out with that. I realised that. It’s not an idea, it’s an actuality, it’s a burning reality to me, that this fact that as long as there’s conflict in me, I’II have conflict with my wife, with my friends, with everything in life. I realise it, it is a fact. You can’t take it away from me. Then I say, why does this conflict exist? Because there is contradiction, the contradiction is wanting security and finding no security. That’s one factor. And another factor is that I am frightened to be alone, frightened to be lonely, therefore, I escape through you, through words, through pictures, through worship, through every form of entertainment, whether religious or otherwise. I escape. So, I don’t escape, I want to find this out, I will not escape, so I look. K: Da, domnule, așteptați. Nu treceți la definiția mea. Doar priviți ce se întâmplă. Am început prin a înțelege că un conflict interior se exprimă în exterior. Acesta este un fapt. Am început de aici. Am înțeles acest lucru. Nu este doar o idee, este o realitate, este o realitate importantă pentru mine, pentru că atâta timp cât există conflict în mine, voi avea un conflict cu soția, cu prietenii mei, cu orice în viață. Înțeleg asta este o realitate. Nu mă poți scăpa de el. Apoi spun: de ce există acest conflict? Pentru că există contradicție, contradicția vrea siguranță și nu găsește nicio siguranță. Acesta este un factor. Alt factor este că mi-e frică să fiu singur, sunt speriat de singurătate, de aceea, mă salvez prin tine, prin cuvinte, prin imagini, prin venerație, prin orice formă de divertisment, fie el religios sau nu. Mă eliberez. Dar nu mă salvez, vreau să înțeleg, nu mă voi elibera, așa că privesc.
1:02:51 So, I see why this division exists – fear. Fear of being completely alone. What is fear? And how do I observe that fear? Is that fear out there and I am looking at it, or the fear is ‘me’? If it is out there, I can cut it like a tree, I can operate on it. But if it’s here, if it’s part of me, part of my thinking, what can I do? You understand my question? So, our conditioning is to act on something which we see outwardly, which is fear. When that activity ceases, I’m lost. So, I’m frightened. So, I say, ‘Now, I’II look at that fear.’ How do I look at it? I look at it as part of me, it is me that’s afraid – ‘me,’ the psyche, inwardly. Can I look at it? Can I observe it? I can only observe it if I have a mirror. You understand? As I can observe my face in the mirror, so I can observe myself in my relationship – you understand? The relationship with another is the mirror in which I see my fear. You understand this? Analizez de ce există această divizare - frica. Frica de a fi complet singur. Ce este frica? Și cum observ această frică? Este această frică în afară și eu mă uit la ea, ori frica sunt „eu”? Dacă frica este în exterior, o pot reteza ca pe un copac, pot acționa asupra ei. Dar dacă este aici, este o parte din mine, o parte a gândirii mele, ce pot face? Înțelegeți întrebarea mea? Condiționarea noastră este să acționăm asupra a ceva ce vedem în exterior, care este frica. Când această activitate încetează, sunt dezorientat. Sunt speriat. Așadar spun: „Acum, privesc această frică”. Cum să o privesc? O privesc ca pe o parte din mine, eu sunt cel căruia îi este frică - „eu”, psihicul, partea mea lăuntrică. O pot privi? O pot observa? O pot observa doar dacă am o oglindă. Înțelegeți? Așa cum îmi observ fața într-o oglindă, așa mă pot observa pe mine însumi în relațiile mele - înțelegeți? Relațiile mele cu ceilalți sunt oglinda în care îmi văd fricile mele. Înțelegeți?
1:04:47 So, in that relationship, I see my fear. Then, I say to myself, ‘I am part of that fear therefore, I’m going to just observe it, not act upon it.’ You understand? Observe it. Therefore, there is only one factor which is really important, which is the clarity of observation. That clarity is prevented when the past, which is ‘me,’ my knowledge, all the past, prevents me from looking. You understand? The observer is the past – his memories, his hopes, his fears. So, as long as the observer is observing fear he will not go beyond fear, but when the observer is the observed then you have collected all that energy which you have wasted in struggle, in suppression, in anxiety and all that, you have got now tremendous energy which has not been wasted. When there is that tremendous energy, is there fear? It’s only when there is the dissipation of energy, there is fear. Then out of that, what comes next? You’re eager to find out what comes next because you don’t do it, first. Așadar, în acea relație, eu văd propria frică. Apoi îmi spun: „Sunt parte din acea frică, de aceea doar o voi observa, nu voi acționa asupra ei.” Înțelegeți? Observați-o. Singurul factor cu adevărat important este claritatea observației. Această claritate este împiedicată atunci când trecutul, care este „eu”, cunoașterea mea, tot trecutul mă împiedică să privesc. Înțelegeți? Observatorul este trecutul - amintirile, speranțele, fricile. Așadar, atâta timp cât observatorul observă frica nu va trece dincolo de frică, dar când observatorul este observatul veți colecta toată energia pe care ați risipit-o în lupte, suprimări, în anxietate și toate celelalte, obțineți o energie imensă care nu a fost risipită. Când este acea imensă energie există frică? Există frică doar atunci când avem risipă de energie. Și ce urmează apoi? Sunteți nerăbdători să aflați ce urmează pentru că nu procedați așa, în primul rând.
1:06:45 There’s lots more because then there is the total freedom to observe, and silence. Observation means silence, doesn’t it? If my mind is chattering, I can’t observe you. Right? If my mind says, ‘I don’t like that colour, I don’t like that face, I prefer black or brown, or purple,’ I can’t observe you. So, I must first be aware of my prejudices, put them away and then be free of them and look. But you don’t want to do all that, you want to reach instant heaven! Which is transcendental meditation. Există mult mai mult pentru că apare libertatea totală de a observa și liniștea. Observarea înseamnă liniște, nu-i așa? Dacă mintea mea clevetește, nu te pot observa. Corect? Dacă mintea mea spune: „Nu-mi place acea culoare, nu-mi place acea față, prefer negru, maro sau violet”, nu te pot observa. Mai întâi trebuie să fiu conștient de prejudecățile mele, să le las la o parte, să mă eliberez și să privesc. Dar tu nu vrei să faci toate acestea, vrei să ajungi imediat la rai! Aceasta este meditația transcendentală.
1:07:54 Q: I find a problem that when I try and look at an emotion like anger I can’t see the thought of it, I can’t see the anger. Î: Întâmpin o problemă când încerc să privesc o emoție precum furia, nu pot vedea gândul de furie, nu pot vedea furia.
1:08:05 K: No, wait, sir. Wait, look. When you feel angry, at the moment you’re not aware that you’re angry. Just watch it, sir. At the moment of anger your whole adrenaline, everything is in operation, and you’re angry, at that moment you’re not aware that you’re angry. Then later on comes the thought, ‘I have been angry.’ Right? K: Nu, domnule. Așteptați. Când simțiți furie, în acel moment nu sunteți conștient că sunteți furios. Doar priviți, domnule. În momentul de furie, toată adrenalina, totul este în acțiune, și dumneavoastră sunteți furios, în acel moment nu sunteți conștient că sunteți furios. Abia mai târziu apare și gândul: „Am fost furios”. Corect?
1:08:38 Q: You were still angry before that sensation. Î: Ai fost furios încă înainte de acea senzație.
1:08:43 K: Wait, give me two minutes. I’m going to go into it. I will show you, sir, please. You know anger, don’t you? Or most of you, unfortunately. So, at the moment of that feeling, that sensation, there is no recognition of it as anger. Right? Then comes the recognition that I am angry, I have been angry. Now, how does that recognition take place? Because you have been angry before. So, when you say, ‘I have been angry,’ you have recognised it because you have been angry before. So, the past is dictating what you should do. Right? Careful. Listen. Watch it in yourself. When you’re angry, at the actual moment, there is no feeling of anger, then thought comes along and says, ‘I have been angry.’ Thought is essentially the movement of the past. Right? Now, can you stop that movement of that past and not name it? You know what jealousy is, and when you have been jealous, at the moment there is this feeling. Why does thought take it over? You understand my question? Why does thought come in and say, ‘Well, I’ve been jealous,’ or, ‘I am jealous,’ why? K: Așteptați, am nevoie de două minute să vorbesc despre acest lucru. Vă voi arăta, domnule, vă rog. Cunoașteți furia, nu-i așa? Cei mai mulți dintre dumneavoastră, din păcate. În momentul acelui sentiment, a acelei senzații, nu este nici o recunoaștere ca furie. Corect? Apoi vine recunoașterea că sunt furios. Am fost furios. Cum are loc această recunoaștere? Pentru că ați mai fost furios și înainte. Când spuneți: „Am fost furios”, ați recunoscut furia pentru că ați mai fost furios și înainte. Așadar, trecutul vă comandă ce trebuie să faceți. Corect? Fiți atenți. Priviți în voi înșivă. Când sunteți furioși în momentul prezent, nu există un sentiment de furie, abia apoi gândul intervine și spune: „Am fost furios”. Gândul este în mod esențial mișcarea trecutului. Corect? Acum, puteți opri acea mișcare a trecutului și să nu o numiți? Știți ce este gelozia și când aţi fost gelos în momentul când apare acest sentiment. De ce gândul preia controlul? Înțelegeți întrebarea mea? De ce vine gândul și spune: „Da, am fost gelos” sau „sunt gelos”, de ce?
1:11:09 Q: You’re not there when you’re jealous. When you say, ‘I am jealous,’ then you come into being. Î: Nu ești prezent când ești gelos. Când spui: „Sunt gelos”, abia atunci devii conștient.
1:11:17 K: Yes, why does it happen? Why don’t you say, ‘Yes, there is that feeling,’ and leave it alone? Why do you say, ‘I’ve been jealous’? And act from that jealousy, hate and all the rest of it, anger. K: Da, de ce se întâmplă așa? De ce nu spui: „Da, există acest sentiment” și să îl lași? în pace De ce spui: „Am fost gelos”? Și de ce acționezi din gelozie, ură, furie și toate celelalte?
1:11:34 Q: Because you need to identify with it. Î: Pentru că ai nevoie să te identifici cu ele.
1:11:40 K: Why do you identify?

Q: You have the feeling. 		K: De ce să te identifici? Î: Ai acest sentiment.
1:11:48 K: Why does this identification with a feeling take place? K: De ce are loc această identificare cu sentimentul?
1:11:53 Q: Because you want to do something about it. It makes you feel insecure. Î: Pentru că vrei să faci ceva cu el. Te face să te simți în nesiguranță.
1:11:56 K: Yes. And also it’s my house, my wife, my name, my form, my country, my God, my faith – you follow? – it’s part of your tradition, culture, which says, ‘me,’ mine. So, all the past comes over and takes charge. Now, we’re asking, are you aware of this movement of the past taking charge of things? Are you aware of it, actually, not as a theory, as an actuality? Which means that you live in the past. Therefore, you are dead. K: Da, dar acesta implică și casa mea, soția mea, numele meu, țara mea, Dumnezeul meu, credința mea - mă urmăriți? - este parte a tradiției, a culturii care spune „eu”, „al meu”. Așadar, tot trecutul vine și preia controlul. Acum vă întreb dacă sunteți conștienți de acea mișcare a trecutului care preia controlul? Sunteți conștienți cu adevărat, nu ca o teorie, ci ca o realitate? Aceasta înseamnă că trăiți în trecut. În consecință, sunteți morți.
1:12:47 Q: One can’t be aware until... because that wouldn’t happen. It wouldn’t arise in the first place. Î: Nu poți fi conștient până... pentru că asta nu se va întâmpla. Nu ar apărea la început
1:12:52 K: That’s just it, sir. That’s just what I’m saying. K: Chiar așa, domnule. Este ceea ce spun și eu.
1:12:55 Q: But then, when you’ve had the sensation and you’ve realised then that you’re angry, and then you try and observe the structure of that anger, there seems to be nothing to observe. Î: Dar atunci, când ai acea senzație și îți dai seama că ești furios, apoi încerci să observi conținutul acelei furii, se pare că nu există nimic de observat.
1:13:11 K: That’s all. It’s gone. Don’t be anxious about it, it’s gone! K: Asta e tot. A trecut. Nu te îngrijora. A plecat.
1:13:21 Q: But you say one should see the totality. Î: Dar ați spus că trebuie să vedem întregul.
1:13:27 K: That’s what I said. The totality – say for instance, sir, the totality of hurt. You understand? Human beings are hurt from childhood, school, college, you know, the whole business of existence. You’re hurt, which is, you have an image about yourself which is hurt. Do you see that as an actuality? If you see that as an actuality, that the very essence of you is hurt, then what will you do about it? There are the past hurts, and you want to prevent future hurts. Can the past hurts be wiped away so that you can never be hurt, which doesn’t mean that you become like a stone. Never to be hurt. You see, you never ask these questions. Ask them! K: Așa am spus. Totalitatea - spre exemplu, domnule, totalitatea suferinței. Înțelegeți? Ființele umane suferă încă din copilărie, școală, facultate, în întreaga lor existență. Când ești rănit, tu îți faci o imagine despre tine cel rănit. Simțiți asta ca pe o realitate? Dacă o percepeți ca pe o realitate, atunci însăși esența voastră este atinsă, apoi, ce poți face? Sunt durerile trecutului, iar tu vrei să te protejezi de dureri viitoare. Pot fi durerile trecutului șterse încât să nu te mai îndurereze niciodată? - Ceea ce nu presupune că devii ca o piatră. Să nu te mai simți rănit niciodată. Vedeți, niciodată nu v-ați pus asemenea întrebări. Puneți-le!
1:14:58 Q: If you lose security, then you are hurt. Î: Dacă îți pierzi siguranța, atunci simți durere.
1:15:02 K: Sir, why are you hurt? You, who are hurt, what is the ‘you’? The image you have about yourself, no? I’m a Christian, I’m a Buddhist, I’m a Hindu, I am proud, I am vain – you follow? – all that is ‘you.’ Or, you think you are God, or a superior spiritual something inside you, which is above all this, which is, again, a process of thought. Right? So, the process of thought is hurt. And how do you prevent future hurts? Not by resistance, not by withdrawal, not by becoming more and more hard. Do you want to wipe out your hurts, or do you love your hurts? No, do please. Do you want to keep your hurts? There is great pleasure in keeping them because that gives you vitality, energy to hurt somebody else. If you want to be free of all hurts, what will you do? So that you are never, under any circumstances, in your relationship with the world, or with your friends, never to be hurt. Do you know what it means? To have a mind that is incapable of being hurt. Hurt – also, the other side is flattery. Both are the same. So, is it possible to end this being hurt? Do you want to find out? I’d better stop.

Q: Please, go on. 		K: Domnule, de ce eşti rănit? Tu, care ești rănit, ce este acel „tu”? Imaginea pe care o ai despre tine însuți, nu-i așa? Sunt Creștin, Budist, Hindus, sunt mândru, sunt vanitos - mă urmăriți? toate acestea ești „tu”. Sau crezi că ești Dumnezeu, sau o ființă spirituală superioară, care este deasupra de toate acestea, ceea ce este, din nou, un proces de gândului, nu-i așa? Deci, procesul gândului este rănit. Și cum puteți preîntâmpina dureri viitoare? Nu prin rezistență, nu prin izolare, nu prin a deveni din ce în ce mai dur. Vreți să ștergeți durerile sau vă iubiți rănile? Vă rog. Vreți să vă păstrați rănile? Este o mare plăcere în a le păstra, pentru că îți dau vitalitate, energie ca să rănești pe altcineva. Dacă vrei să te eliberezi de acele dureri, ce vei face? Astfel încât niciodată, în nicio circumstanță, în relația ta cu lumea, cu prietenii tăi, să nu mai fii rănit. Știți ce înseamnă asta? Să ai o minte care nu poate fi rănită. Durerea - dar, pe de altă parte, este și mândria. Amândouă sunt la fel. Este posibil să nu mai fii rănit? Vreți să aflați? Mai bine mă opresc. Î: Vă rog, continuați.
1:17:44 K: All right, all right. Do you really want to go into this?

Q: Yes. 		K: Bine, bine. Chiar vreți să mergem mai departe? Î: Da.
1:17:49 K: All right, sir, I’II do it for you. But, do it. You understand? Not just live with words and ideas, but do it, because then you are free. Then you blossom in goodness, you flower in goodness, then. K: Bine, domnule. O voi face pentru voi. Dar acționați. Înţelegeţi? Nu trăiți doar prin cuvinte și idei, acționați, pentru că atunci veți deveni liberi. Atunci, bunătatea va înflori în voi, vă veți împodobi cu bunătate.
1:18:11 What is hurt? I’m going to go into it. Don’t go verbally but, actually, look at yourself and go into yourself. You are hurt. Your parents hurt you when you’re a child, your friends, when you’re a child or a boy, hurt you, psychologically, then in the school, they hurt you, by saying you must be as clever as your brother, or your uncle, or your headmaster, or whatever it is, and then college, you pass exams and if you fail, you’re hurt. And if you don’t get a job, you’re hurt. Everything in the world is put together so that it hurts you. Our education which is so rotten, hurts you. So, you are hurt. Do you actually realise that you’re hurt? And see the results of being hurt – you want to hurt others. From that, arises anger, resistance, you withdraw, become more and more inwardly separate. And the more you are inwardly separate, withdrawing, the more you’re hurt. So, you build a wall around yourself and pretend that you’re very... you know, but always within the wall. These are all the symptoms. So, you’re hurt. And if you really, deeply realise that you’re hurt, not only at the conscious level but deep down, then, what will you do? Ce este durerea? O voi aborda mai profund. Nu rămâneți la nivelul cuvintelor, ci pătrundeți adânc în voi înșivă. Vă simțiți plini de durere. Părinții ți-au provocat suferință când erai copil, prietenii, în copilărie, ți-au provocat suferințe, psihologic, apoi, la școală, ai fost jignit, spunând că trebuie să fii la fel de inteligent ca fratele tău, ca unchiul tău, ca directorul, sau mai știu eu cine, apoi, la facultate, ai trecut examene, dar, dacă ai eșuat, ai fost rănit. Dacă nu ai obținut un serviciu, te-ai simțit rănit. Totul în lumea aceasta este construit ca să te rănească. Educația noastră, atât de putredă, vă răneşte. Așadar, sunteţi răniţi. Vă dați seama cu adevărat că sunteți răniți? În consecință și tu vrei să-i răneşti pe ceilalți. Din asta se naște furia, rezistența, te izolezi, eşti din ce în ce mai separat în interior. Și cu cât ești lăuntric mai separat, mai izolat, cu atât ești mai rănit. Construiești un zid în jurul tău și pretinzi că ești foarte... știți voi, dar mereu între ziduri. Acestea sunt toate simpomele. Așadar, te simți rănit. Și dacă înțelegi că ești rănit cu adevărat și în profunzime, nu numai la nivelul conștient, ci mult mai adânc, ce poți face?
1:20:15 Now, how does this hurt take place? Because you have an image about yourself. Suppose if I have an image about myself that I’m always sitting on a platform talking to an audience – thank God, I don’t – and if the audience disapproves or doesn’t come, I’m hurt because I have an image about myself. So, the fact is, as long as I have an image about myself that image is going to be hurt. Right? That’s clear, isn’t it? Now, is it possible to live without a single image? Which means no conclusions, which is a form of image, no prejudice. You follow? All these are images. And at the moment when you insult me, which is, at the moment you say something contrary to the image which I have about myself, then you hurt me. Now, at that moment, when you are saying something that is harmful, hurtful, if I am aware of what you’re saying, give my total attention to what you’re saying. You understand? At the second when you want to hurt me by saying something I give my attention to it, then there is no registration taking place. You understand this? It is only when there is inattention the registration of hurt takes place, or flattery. Cum se face că eşti rănit? Pentru că tu ai o imagine despre tine. Să Presupunem că eu am o imagine despre mine stând mereu pe o platformă și vorbind unui auditoriu - mulțumesc lui Dumnezeu, nu-i așa - iar dacă audiența nu mă aprobă sau nu vine, atunci mă simt rănit, pentru că eu am o imagine despre mine însumi. Adevărul este că, atâta timp cât eu am o imagine despre mine, acea imagine va putea fi rănită. Corect? E clar, nu-i așa? Este posibil să trăim fără nicio imagine? Care înseamnă fără concluzii, fără prejudecăți. Toate acestea sunt imagini. Mă urmăriți? Iar în momentul în care mă insultați, adică spuneți ceva care este în contradicție cu imaginea pe care o am despre mine însumi, atunci mă răniţi. În acel moment în care spuneți ceva jignitor, dureros, dacă sunt conștient de ceea ce spuneți, îmi îndrept toată atenția spre ceea ce spuneți. Înțelegeți? În secunda în care vreți să mă răniţi spunând ceva, eu îmi îndrept atenția spre aceasta, astfel nu are loc nicio înregistrare. Înțelegeți? Doar când este lipsă de atenție, are loc înregistrarea durerii sau a mândriei.
1:22:13 Now, can you give, when somebody says you’re a fool, can you, at that moment, give your total attention? If you do, then there is no hurt. The past hurts have gone in that attention. Attention is like a flame that burns out the past and the present hurt. Have you got this? That’s enough for today. Când cineva vă spune că sunteți nebun, puteți, în acel moment, să îi acordați întreaga voastră atenție? Dacă puteți, atunci nu există o rană. Rănile trecutului s-au dizolvat în acea atenție. Atenția este ca o flamă care arde rana din trecut și din prezent. Ați înțeles? Este destul pentru astăzi.