Krishnamurti Subtitles

Poate gândirea percepe întregul?

Brockwood Park - 2 September 1976

Public Discussion 2



0:22 Despre ce să discutăm în
această dimineaţă?
  
0:28 Î: Domnule, v-a fost dată
o întrebare scrisă,
  
0:31 care, pe scurt, este: când energia
noastră nu este risipită de gând,
  
0:39 când ne eliberăm de gând
ce anume ne guvernează acţiunile?
  
0:43 Care este fundamentul vieţii noastre?
 
0:51 K: Întrebarea este: când nu ne mai
risipim energia
  
0:58 prin conflictul produs de gând,
 
1:02 prin dorinţe contradictorii şi
contradicţii proprii,
  
1:09 cum este folosită energia?
 
1:14 Cum să trăim cu acea energie
în viaţa cotidiană?
  
1:19 Aceasta este una din întrebări.
 
1:25 Î: Ce se întâmplă când frica
este atât de mare
  
1:28 încât distruge
capacitatea de a observa?
  
1:33 K: Când frica este foarte mare există un...
 
1:39 persoana este blocată, nu are capacitatea
 
1:43 și îşi pierde capacitatea de observare.
 
1:48 Î: Vreau să vă întreb dacă
putem discuta despre observare,
  
1:52 care include arta de a asculta,
și de ce este atât de dificil pentru noi?
  
1:57 K: De ce ni se pare atât de dificil
să ascultăm
  
2:01 - arta de a asculta și de a observa.
 
2:10 Î: Putem continua discuția
de data trecută?
  
2:17 K: Despre ce era vorba, domnule?
 
2:20 Î: Am discutat despre...
 
2:30 K: Și eu am uitat!
 
2:41 Î: Putem discuta despre vise?
 
2:48 K: Am putea discuta despre
vis și somn.
  
2:53 Î: Domnule, putem discuta despre
rolul raţiunii și efortului
  
2:58 cu privire la aceste conversaţii?
 
3:11 K: În relație cu gândul?
 
3:15 Î: Nu cu aceste conversații.
Conversațiile pe care le țineți dvs.
  
3:42 K: Nu prea înțeleg întrebarea.
 
3:47 K: Care este motivul pentru care ați venit
aici și ascultați aceste conversații?
  
3:58 Î: Motivul și efortul.
 
4:00 K: Motivul și efortul implicate în
a veni la aceste conferinţe.
  
4:05 Cred că voi puteți răspunde
mai bine dacât mine.
  
4:15 Î: Domnule, grupurile etnice se confruntă
cu grave probleme de supraviețuire...
  
4:33 K: Ce e de făcut în lume
 
4:36 - de ce grupuri minoritare
din această țară -
  
4:41 sau din alte părți ale lumii
cum pot ele supraviețui
  
4:46 și ce putem spune despre
acest fapt?
  
4:51 Î: Puteţi spune ceva despre iluminare?
 
4:56 K: Ce este iluminarea
și ce înseamnă pentru voi?
  
5:09 Î: Ce înțelegeți prin comuniune?
 
5:14 Puteți să ne spuneți ceva despre
comunicare și comuniune?
  
5:23 K: Ce înțelegem prin comuniune?
 
5:25 Care este relația dintre
comunicare și comuniune?
  
5:30 E suficient, vă rog.
 
5:39 Putem să ne referim la prima întrebare?
 
5:44 Care a fost despre...,
puteți repeta, vă rog, acea întrebare?
  
5:48 Î: Când putem trece dincolo de
acțiunea gândului prin conștiență,
  
5:55 ce ne guvernează atunci viața
cotidiană?
  
5:59 K: Putem să abordăm această întrebare?
 
6:02 Adică, atunci când putem înțelege
natura și structura gândului
  
6:09 și toate lucrurile pe care gândul
le-a creat în această lume
  
6:14 - cum ar fi minoritatea rasială,
diferența de culoare,
  
6:20 divizarea națională etc. -
 
6:23 când gândul își recunoaște propria limită
și rămâne în acea limitare,
  
6:35 şi apare libertatea față de gând,
 
6:38 ce se întâmplă apoi?
 
6:41 Și cum acționează asta în
viața noastră de zi cu zi?
  
6:47 Î: Cred că s-a spus și că
 
6:50 gândul are un tipar prestabilit.
 
6:55 Când ne eliberăm de acest tipar...
 
6:58 K. Da, da.
Ne ocupăm de această întrebare?
  
7:01 Probabil vom include în aceasta
și celelalte întrebări.
  
7:11 Putem continua cu această întrebare?
 
7:20 Mă întreb dacă realizează cineva
cât de limitat este gândul,
  
7:34 deşi pretinde că nu este limitat.
 
7:40 Mai întâi, mă întreb dacă
cineva înțelege asta,
  
7:44 că toată gândirea noastră
- politică, religioasă, socială,
  
7:51 în toate domeniile, la toate
nivelurile existenţei umane,
  
7:57 oare înțelegem noi, ca ființe umane,
că gândul este foarte limitat,
  
8:04 - limitat, în sensul că
este rezultatul
  
8:10 sau răspunsul cunoașterii,
experienței și memoriei
  
8:17 și astfel este dependent de timp,
deci, este limitat?
  
8:25 Înțelegem noi asta?
 
8:30 Gândul este un fragment.
 
8:39 Este un fragment
pentru că este rezultatul
  
8:45 sau răspunsul unei cunoașteri trecute
- de aceea este limitat.
  
8:53 Suntem de aceeaşi părere?
Vrem să discutăm despre asta?
  
8:57 Să ne referim mai întâi la acest aspect ?
 
9:05 Poate gândul să perceapă întregul?
 
9:12 Întregul, în sensul de întreaga
existență umană,
  
9:20 atât la nivel conștient,
cât și înconștient,
  
9:24 multiplele divizări
pe care le-a produs gândul,
  
9:31 multiplele divizări în religie,
în politică și toate celelalte.
  
9:39 Așadar, gândul este un fragment
pentru că se bazează pe cunoaștere,
  
9:48 iar cunoașterea este experiența
depozitată în creier ca memorie .
  
9:57 Cred că cei mai mulți dintre noi
vor accepta că gândul este foarte limitat.
  
10:06 Putem începe de aici?
 
10:10 Şi indiferent ce face gândul
şi care sunt acțiunile sale,
  
10:15 capacitățile, invențiile sale,
totuși este limitat, dezbină.
  
10:23 Adică, a divizat lumea în naționalități,
 
10:27 în minorități, rase, prejudecăți,
ştiţi toate astea,
  
10:32 separarea dintre catolici,
protestanți, hinduși
  
10:35 acete sunt rezultatul gândului.
Corect?
  
10:41 Cred că este destul de evident pentru cei
care se gândesc la acest lucru, cel puțin.
  
10:47 Următoarea întrebare este:
vedem asta ca o realitate?
  
10:57 Pentru că trebuie să facem diferența
între realitate și adevăr,
  
11:04 ceea ce vom cerceta în continuare.
 
11:09 Vedem noi realitatea -
realitatea în sensul a ceea ce este real,
  
11:15 nu „ce ar trebui să fie”, sau
"ce ar fi putut să fie"
  
11:20 ci „ce este”, cu adevărat
 
11:22 - vedem noi cu adevărat ce
a făcut gândul în lume,
  
11:29 atât din punct de vedere tehnologic,
cu toată dezvoltarea sa extraordinară,
  
11:36 cât și din perspectiva consecințelor:
 
11:38 războaie, antagonisme
și toate celelalte.
  
11:43 Aceasta este o realitate,
 
11:48 inclusiv iluziile
pe care le-a creat gândul.
  
11:58 Mă întreb dacă vedem toate acestea?
Înțelegeți întrebarea mea?
  
12:05 Vedeţi realitatea gândului
și acțiunile sale?
  
12:20 Realitatea pe care gândul a creat-o
ca război - aceasta e o realitate.
  
12:30 Realitatea pe care gândul
a creat-o ca şi credință
  
12:35 - „Cred în Dumnezeu” sau
„Nu cred în Dumnezeu”.
  
12:41 Gândul care a creat diviziunea
între ființele umane,
  
12:48 asta este o realitate.
 
12:50 Așadar, lucrurile pe care gândul
le-a creat constituie o realitate,
  
12:58 inclusiv lucrurile pe care gândul
le-a creat și sunt iluzii,
  
13:04 şi sunt nevrotice.
 
13:06 Toate acestea sunt o realitate. Corect?
 
13:12 Gândul nu a creat natura,
copacii, munții, râurile.
  
13:19 Deci, gândul a creat realitatea,
acea zonă în care noi trăim
  
13:29 - gelozii, anxietăți,
frici, plăceri -
  
13:33 toate acestea sunt realitatea
din viața noastră de zi cu zi.
  
13:39 Corect?
 
13:41 Este posibil să recunoaștem acest
lucru și să trecem dincolo de el,
  
13:49 este acest lucru posibil?
Înțelegeți întrebarea mea?
  
13:57 Cineva îşi dă seama că
gândul a creat
  
14:01 toată această dezordine,
mizerie, confuzie,
  
14:05 aceste conflicte grave
care se desfășoară în lume,
  
14:09 care reprezintă realitatea,
 
14:12 iluziile de care se agață mintea,
aceasta este o realitate,
  
14:16 toate acțiunile nevrotice
pe care le facem sunt o realitate.
  
14:23 Când ajungem în acest punct
și înțelegem asta în mod profund,
  
14:31 ce se întâmplă atunci?
Ați înțeles întrebarea mea?
  
14:43 Ce se întâmplă atunci când
cineva observă
  
14:51 că gândul a divizat umanitatea?
 
14:58 Corect? Nu-i așa?
 
15:02 Că gândul i-a întărâtat
pe oameni unii împotriva altora
  
15:08 din diverse motive:
securitate, plăcere,
  
15:13 sentimentul existenței separate,
 
15:17 sperând ca prin asta să găsească
- etc., etc.
  
15:21 Așadar, atunci când înțelegi acest lucru,
când cunoști această realitate
  
15:30 ce se întâmplă?
Ați înțeles întrebarea?
  
15:34 Haideți, spuneți, vă rog,
acesta este un dialog.
  
15:37 Aici nu vorbesc doar eu.
 
15:43 Î: (nu se aude)
 
15:52 K: Domnule, vă rog răspundeți
la întrebarea mea,
  
15:55 dacă nu vă supărați,
să ne concentrăm pe un singur lucru.
  
15:59 Înțelegem noi natura gânduluii?
 
16:04 Î: Intenționam să răspund la întrebare.
 
16:10 K: Ce este... răspundeți la întrebare.
 
16:13 Î: Da, cred că atunci când
devii conștient de această realitate,
  
16:19 aceasta devine inutilă.
K: Nu, nu. Așa să fie?
  
16:23 Î: (Nu se aude)
 
16:24 K: Nu, vă rog.
 
16:27 Când cineva înțelege -
ce înseamnă cuvântul „a înțelege”?
  
16:38 Înseamnă că vezi cu adevărat ce este
 
16:42 sau ai o pătrundere adâncă a
mișcării gândului,
  
16:48 a ceea ce acesta a produs în lume.
 
16:53 Corect? Lucrurile minunate,
lucurile groaznice, tehnologia
  
16:56 - tot ce a produs gândul în lume.
 
16:58 Când înțelegi asta,
 
17:01 ce se întâmplă în conștiința ta?
 
17:08 Înlelegeți întrebarea mea?
 
17:10 Ce se întâmplă când
înțelegi cu adevărat ceva?
  
17:15 Și cum înţelegi?
 
17:27 Înțeleg, văd, observ, experimentez
că am fost mușcat de un șarpe.
  
17:38 Este un fapt.
Ce se întâmplă atunci?
  
17:46 Experiență, durere, suferință
 
17:53 și apoi apare inteligența și zice:
„Fii atent la șarpele ăla.”
  
18:02 Corect?
Apare inteligența, nu-i așa?
  
18:06 Trezirea inteligenței este
a înţelege că acel gând,
  
18:12 indiferent ce a creat el,
este o realitate.
  
18:16 Așadar, înțelegerea realității sau
pătrunderea acesteia
  
18:22 înseamnă trezirea inteligenței.
 
18:24 Ați priceput? Voi, nu eu.
 
18:38 Deci, observați limitarea gândului.
 
18:44 Să vezi această limitare cu toate
implicațiile ei
  
18:49 înseamnă inteligență, nu-i așa?
 
18:56 Mă întreb dacă vă dați seama.
 
18:59 Corect?
Putem continua de aici?
  
19:01 Așadar, care este relația dintre
realitate, inteligență și adevăr?
  
19:14 Mă urmăriți?
Sunteți interesați?
  
19:20 Nu la nivel verbal,
- sau parte din corpul vostru.
  
19:29 Î: Domnule, cum putem să realizăm
că gândul este limitat?
  
19:34 Există domenii unde
gândul este necesar.
  
19:39 K: Am spus și noi.
 
19:41 Î: (Nu se aude)
 
19:52 K: Cum ne dăm seama că
gândul e limitat?
  
19:55 Aceasta a fost întrebarea.
Dânsul a pus această întrebare.
  
20:00 Am spus că gândul este limitat
pentru că este fragmentat,
  
20:07 este fragmentat pentru că
este bazat...
  
20:10 este un răspuns al memoriei,
iar memoria este limitată.
  
20:22 Memoria, deși este limitată,
trebuie să fie ordonată.
  
20:27 Mă întreb dacă vedeți toate acestea.
 
20:34 Gândul trebuie să funcționeze sănătos,
rațional, în lumea cunoașterii,
  
20:46 adică în lumea tehnologică.
 
20:48 Dar când gândul operează
în relațiile umane
  
20:57 atunci apare dezordinea,
care este o realitate.
  
21:02 Mă întreb dacă ați observat asta.
 
21:04 Pentru că gândul creează
o imagine despre tine
  
21:11 și tu creezi o imagine despre alții.
 
21:13 Gândul este procesul de creare
a acestor imagini. Corect?
  
21:21 În cadrul relațiilor, gândul
creează dezordine.
  
21:30 Nu?
 
21:34 Așadar, dezordinea indică acțiunea
gândului în relații. Corect?
  
21:44 Iar când gândul operează în domeniul
cunoașterii, atunci apare ordinea.
  
21:54 Lumea tehnologică trebuie să fie
în ordine completă.
  
22:04 Înțelegeți, vă dați seama
 
22:09 sau aveți o imagine a modului de operare
a acestei mișcări a gândului?
  
22:22 - a naturii, a structurii,
a activității sale
  
22:26 atât la nivel conștient, cât și
la un nivel mai adânc,
  
22:31 întreaga mișcare a gândului,
 
22:35 care este parte a meditației,
- nu controlul gândului,
  
22:40 ci conștientizarea acestei
mișcări a gândului,
  
22:46 și observarea limitării sale.
 
22:56 Putem merge mai departe?
 
22:59 Știu că sunteți nerăbdători
să trecem la altceva
  
23:02 când nu ați făcut asta.
 
23:05 Eu mă concentrez pe un
singur fapt, altfel
  
23:11 nu putem merge prea departe.
 
23:17 Î: Domnule, cred că ar trebui să discutăm
mai mult despre asta,
  
23:20 până este foarte clar cum
cum are loc această percepție
  
23:24 a întregii mișcări a gândului.
 
23:28 K: Bine. Cum putem vedea întreaga
mișcare a gândului?
  
23:41 Cum putem vedea ceva în totalitate?
 
23:46 Cum poți vedea
propria totalitate?
  
23:51 Hai să începem de aici
- e mult mai bine.
  
23:56 Cum vezi întregul,
visele
  
24:02 separarea dintre conștient și inconștient,
 
24:06 nenumăratele prejudecăți,
frici, anxietăți,
  
24:16 dureri, supărări, afecțiuni,
gelozie, conflict,
  
24:22 credință în ceva ce este non-existent,
dar tu crezi în el,
  
24:28 în special, Creștinii au acest
lucru, credința
  
24:36 - deci, vedeți ansamblul
 
24:42 nu cel fragmentat, nu fiecare fragment?
 
24:51 Înțelegeți ce spun?
Nu?
  
24:57 Așadar, este posibil să percepi
totalitatea acestora?
  
25:06 Ce ne împiedică să observăm
această întreagă mișcare?
  
25:14 - atașamentele, prejudecățile,
credințele, experiența,
  
25:22 dorințele, contradicțiile,
conflictul, nefericirea, confuzia mea
  
25:28 - mă urmăriți? - tot acest întreg .
 
25:32 Ce ne împiedică să vedem
această totalitate?
  
25:37 Numai când percepem totalitatea
apare o acțiune completă,
  
25:43 altfel este doar o acțiune fragmentată.
 
25:47 Suntem de acceaşi părere?
 
25:52 Viața noastră este fragmentată
- mergem la serviciu,
  
25:56 acolo sunt o persoană diferită,
competiție, ambiții și altele,
  
26:00 vin acasă şi acolo
sunt o persoană diferită,
  
26:05 merg la biserică
- dacă merg cumva la biserică -
  
26:07 și sunt o persoană diferită acolo
și așa mai departe.
  
26:10 Sunt fragmentat,
rupt în bucăți.
  
26:13 Astfel, acțiunile noastre sunt incoerente
și în consecință, contradictorii,
  
26:21 de aceea fiecare acțiune aduce
cu sine o anxietate,
  
26:27 regrete, confuzie.
 
26:33 Ca să le pun capăt, trebuie să
le observ în ansamblu.
  
26:40 Corect? Viața mea în întregime
- acțiunile mele, dorințele mele,
  
26:50 relațiile mele, aspirațiile mele,
frica mea și restul.
  
26:56 Ce mă împiedică?
 
27:02 Î: Gândul.
 
27:03 K: Gândul le-a creat,
nu-i așa?
  
27:09 Î: Dacă privesc gelozia,
 
27:11 mă uit din perspectiva geloziei
la gelozie.
  
27:13 Cred că aceste două lucruri
sunt diferite.
  
27:15 K: Da, acesta este un aspect.
 
27:17 Aceasta înseamnă că observatorul este
cel observat, despre care am discutat.
  
27:20 Nu mai vreau să mă repet.
 
27:24 Poate deveni plictisitor.
 
27:26 Î: Domnule, cred că senzația de frică
este cea care ne împiedică.
  
27:32 K: Da, domnule. Frica.
 
27:35 Ne împiedică frica să percepem
viața în totalitatea ei?
  
27:49 Î: Imaginea „eu-lui” pe care
a creat-o gândul.
  
27:57 K: „Eul” pe care
l-a creat gândul.
  
27:59 Dar „eu-l” este totalitatea
acestora, nu-i așa?
  
28:05 - fricile mele, anxietatea,
nevoile sexuale etc.,
  
28:09 toate aceste lucruri diferite sunt „eu”.
 
28:13 Ce ne împiedică...
Nu mi-ați răspuns la întrebare.
  
28:20 Î: Nu mai avem putere.
 
28:26 K: Când ați avut acea energie.
Nu aveți acea energie?
  
28:32 Nu ați avut energia să veniți
și să ascultați aceste conversații?
  
28:40 V-ați asumat toate problemele,
bani și multe altele, ca să veniți.
  
28:45 Ați avut energie din plin
când ați vrut să faceți ceva.
  
28:51 Î: (Nu se aude)
 
28:54 K: V-am pus o întrebare,
vă rog să răspundeți.
  
28:57 Ce vă împiedică să percepeți totalitatea
existenței, viața voastră,
  
29:03 cotidiană?
 
29:06 Î: (Nu se aude)
 
29:18 K: Nu răspundeți la întrebarea mea.
Î: Pentru că persoana nu vrea.
  
29:24 K: Eu nu vreau nimic, domnule.
 
29:26 V-am pus o întrebare
foarte simplă.
  
29:31 Vă întreb ce vă împiedică
 
29:36 să vă percepeți viaţa în totalitate?
 
29:40 Ați spus că lipsa de energie.
 
29:42 Aveți o grămadă de energie
când vreți să faceți ceva.
  
29:49 Dacă vă doriți bani, vă petreceți
restul vieții ca să-i câștigați.
  
29:59 Î: Nu vrem să ne percepem
pe noi înșine.
  
30:00 K: Adică nu vreți să o
vedeți în totalitate
  
30:04 sau nu există capacitatea de a o vedea?
 
30:09 Iar capacitatea implică cultură,
instruire, nu-i așa?
  
30:15 Așa că va mai dura ceva timp
să vă percepeți viaţa în totalitate,
  
30:19 vă ia încă un an pentru a o descoperi.
 
30:24 Î: Nimic nu poate fi mai înspăimântător
decât să privești această nefericire.
  
30:27 K: Nu ați răspuns. Este frica?
 
30:31 Aceasta este ceea ce nu vreți să vedeți?
 
30:38 Adică obiceiurile voastre, tradițiile,
condiționările?
  
30:43 Î: Fragmentul încearcă
să se uite la întreg.
  
30:47 K: Vă întreb.
 
30:49 Spuneți că fragmentul
nu poate vedea întregul?
  
30:52 Deci, voi folosiți gândul
ca să vedeți întregul?
  
30:57 Așa este?
 
31:01 Dar, în același timp, știți că
gândul este doar un fragment,
  
31:07 așadar, sperați să vedeți întregul
prin fragment - așa este?
  
31:15 De fapt, nu vă dați seama cu adevărat
că gândul este doar un fragment.
  
31:23 Punând mai multe fragmente
împreună, asta face de fapt gândul,
  
31:27 şi o numește „integrare”,
 
31:29 speraţi să vedeți întregul.
Nu poate.
  
31:33 Așadar, ne dăm noi seama că
gândul nu poate vedea întregul?
  
31:54 Î: Înțelegem, da, înțeleg,
 
31:59 dar nu îmi dau seama.
A-ți da seama este ceva...
  
32:04 K: Spuneți: „Înțeleg, dar
nu-mi dau seama”.
  
32:07 Când folosiți cuvântul „înțeleg”,
ce înțelegeți prin acest cuvânt?
  
32:12 A înțelege intelectual, verbal.
 
32:16 Î: Văd adevărul
în ceea ce spuneți.
  
32:18 K: Dacă vezi adevărul,
acesta este întregul.
  
32:25 Vă rog, nu îmi răspundeți mie.
 
32:28 Puteți cerceta acest lucru
pentru un minut?
  
32:32 Nu-mi răspundeți la întrebare.
Vă rog, descoperiți.
  
32:36 Vă rog, ascultați ce spun.
Ascultați, înțelegeți, ascultați,
  
32:42 nu traduceți ceea ce spun eu
în propria terminologie,
  
32:49 nu interpretați, doar ascultați,
așa cum ascultați vântul,
  
32:56 vântul printre frunze.
Doar ascultați.
  
33:00 Vă întreb: ce împiedică o ființă
umană, așa ca voi,
  
33:08 să vadă în întregime mişcarea
propriilor activităților
  
33:12 care produc suferință,
durere, toate astea?
  
33:21 Î: Pentru că noi încercăm
să o exprimăm în cuvinte.
  
33:33 Î. Dacă ești confuz,
 
33:40 cum ai putea să percepi totalitatea?
 
33:43 K: Așadar, spuneți, nu-i așa, domnule, că:
 
33:46 „Sunt confuz, de aceea nu pot
vedea întregul”.
  
33:51 Î: Nu pot dacă nu nu am liniștea
pentru a o percepe cu adevărat.
  
33:58 K: Da, așa este.
 
34:01 Ați spus că mintea trebuie să fie
liniștită pentru a observa ceva. Corect?
  
34:07 Deci mintea ta nu este liniştită
şi de aceea nu observi.
  
34:11 Voi spuneţi că unul din factori este
 
34:16 -pentru a vedea ceva ca întreg-
ca mintea să fie liniştită.
  
34:23 Se naște întrebarea: cum putem
să facem liniște în minte?
  
34:29 Prin repetarea unor cuvinte?
Prin controlul gândurilor?
  
34:36 Apoi ne întrebăm: cine controlează?
 
34:40 Și așa mai departe, domnilor.
Înțelegeți?
  
34:44 Ne învârtim în cerc.
 
34:56 Î: În loc să vrem să ne schimbăm
și să observăm întregul,
  
35:00 noi suntem leneși și așteptăm
să primim cadou o tehnică.
  
35:05 K: Suntem leneși, în loc să ne
schimbăm și să facem ceva ,
  
35:10 suntem cu adevărat oameni foarte leneși.
Așa este?
  
35:15 Î: (Nu se aude)
 
35:19 K: Pot să pun întrebarea altfel?
 
35:24 Vă rog să nu răspundeți
pentru că...
  
35:29 Sunteți conștienţi, vă întreb
în cel mai politicos mod,
  
35:35 fără lipsă de respect,
 
35:38 sunteți conștienţi că sunteți
condiționaţi?
  
35:45 Sunteți?
 
35:49 Total condiționaţi, nu parțial.
 
35:54 Cuvintele tale te condiționează
- corect? -
  
35:59 educația te condiționează,
cultura te condiționează,
  
36:05 mediul te condiționează,
propaganda de două mii de ani
  
36:09 sau de cinci mii de ani a preoților
te-a condiționat.
  
36:14 Așadar, ești condiționat cu adevărat.
 
36:21 Când spui: „Cred în Dumnezeu”,
acesta este o parte din condiționarea ta
  
36:25 - la fel şi cel care spune:
„Nu cred în Dumnezeu”.
  
36:29 Oare înțelegem noi că aceasta
este o realitate?
  
36:39 O condiționare totală.
 
36:45 Și când îți dai seama de acest fapt,
ce se întâmplă?
  
36:51 Spui tu atunci: „Eu trebuie
să mă eliberez de condiționare?”
  
36:56 Mă urmăriți?
Cine este „eu”?
  
37:00 - și acest „eu” este parte
a condiționării tale.
  
37:06 Și ce faceţi?
 
37:09 Vă rog, să ne concentrăm
asupra unui singur lucru.
  
37:12 Îmi dau seama că sunt condiționat:
sunt condiționat să fiu hindus,
  
37:18 renunț la hinduism
și devin altceva,
  
37:21 ader la Creștinism,
sau la orice altceva,
  
37:25 sunt condiționat
- condiționat de cultură,
  
37:28 condiționat de hrana pe care o mănânc,
condiționat de climă,
  
37:33 de ereditate, de propria activitate,
de mediul înconjurător
  
37:39 - întreaga mea fiinţă este
configurată, condiționată, modelată.
  
37:49 Îmi dau eu seama de acest fapt?
 
37:53 Adică, îmi dau seama
de această realitate,
  
37:57 nu de idee,
ci de realitate?
  
38:11 Că aşa este. Plouă.
 
38:18 E o zi minunată. Este un fapt.
Este o zi cu vânt.
  
38:23 În același mod,
văd eu realitatea absolută
  
38:27 că mintea mea este condiționată?
 
38:35 Apoi, când îmi dau seama,
 
38:37 când înțeleg cu adevărat
că sunt condiționat,
  
38:41 ce mișcare are loc?
 
38:43 Asta vreau eu să aflu.
Îmi înțelegeți întrebarea acum?
  
38:52 Spun eu atunci: „Da, sunt condiționat,
e îngrozitor,
  
38:57 trebuie să mă eliberez?”
 
39:04 Atunci începeți conflictul. Corect?
 
39:07 „Eu-l” devine o parte...
 
39:10 „Eu-l” crede că este separat,
dar el este o parte a condiționării.
  
39:15 Și ce se întâmplă când
întelegeți acest fapt?
  
39:20 Î: Nicio mișcare.
K: Nicio mișcare. Ce înseamnă asta?
  
39:28 Fără grabă, vă rog.
Să nu aruncăm cu cuvinte.
  
39:32 Ce se întâmplă când îmi dau seama
că sunt în totalitate condiționat?
  
39:44 Acțiunea încetează, nu-i așa?
 
39:48 Merg la birou, dar acțiunea de a schimba
propria condiționare nu este acolo.
  
39:59 Î: (Nu se aude).
 
40:14 K: Spuneam, domnilor. Vă rog!
 
40:18 Ascultați! Trebuie să merg la birou
sau la fabrică,
  
40:22 sau devin funcționar sau secretar,
am un serviciu.
  
40:27 Lucrez în grădină, sau sunt profesor,
orice altceva.
  
40:31 Dar îmi dau seama că sunt condiționat.
 
40:35 Preocuparea mea este să aflu ce se
întâmplă când conștientizez această stare?
  
40:46 Încetez să acționez în acea stare,
nu-i așa? Nu este nicio acțiune.
  
40:52 Sunt prizonier în totalitate.
 
40:59 Nu mă revolt,
pentru că, dacă mă revolt,
  
41:03 mă revolt împotriva
propriei condiționări - corect? -
  
41:08 care a fost creată de gând
și care este acel „eu”.
  
41:13 Mă întreb dacă înțelegeți.
 
41:16 Așadar, în sfera condiționării
nu există nicio acțiune.
  
41:26 Î: (Nu se aude).
 
41:27 K: Fiți atenți. Nu există nicio acțiune,
în consecință, ce se întâmplă?
  
41:32 Î: (Nu se aude).
 
41:43 K: Domnule, haideți!
Aflați ce se întâmplă.
  
41:48 Î: Devii liber interior.
 
42:11 Î: Devii foarte obosit,
trist și fără speranță.
  
42:17 K: Da, domnule, ești obosit
din cauza multor lucruri.
  
42:21 Deci, ce faceți când sunteți obosiți
de - așteptați -
  
42:25 când sunteți obosiți de toate acestea,
ce faceți?
  
42:30 Î: Unii renunță.
 
42:32 K: Iau o pauză, nu-i așa?
 
42:40 Când ești obosit de ceva,
când ești obosit,
  
42:43 te întinzi, stai liniștit.
Dar voi nu faceți așa.
  
42:53 Numai când mintea este liniștită
poți vedea viaţa în ansamblul său.
  
43:02 Corect?
 
43:09 Dar mințile noastre clevetesc continuu
încercând să găsească un răspuns,
  
43:15 asaltând, asaltând, asaltând
această condiționare,
  
43:18 şi de aceea nu îl găsesc.
 
43:21 Dar dacă spui:
„Bine, voi cerceta.
  
43:26 Am văzut întreaga mișcare a gândului,
care este viața mea
  
43:35 și orice mișcare diferită de condiționare
este ireală”.
  
43:44 Înțelegeți ce spun?
 
43:49 Astfel mintea rămâne cu propria
condiționare,
  
43:55 ea stă pe loc, nu se mișcă.
 
44:01 Ne spunem ceva, ne înţelegem?
 
44:13 Apoi, mă întorc și văd că gândul
este un fragment,
  
44:20 în consecință, este limitat.
 
44:22 Este fragmentat pentru că se bazează
pe cunoaștere, experiență și memorie,
  
44:30 care sunt mișcări ale timpului. Corect?
 
44:34 Deci, gândul, pentru că este prins
în mișcarea timpului, este limitat.
  
44:42 Este evident.
 
44:44 Indiferent ce este,
dacă este o mașină,
  
44:50 orice este prins în mişcarea
timpului este obligat limitat.
  
44:57 Așadar, gândul este fragmentat
și limitat.
  
45:03 Iar noi credem că prin gând
putem vedea ansamblul.
  
45:08 Aceasta este problema noastră.
 
45:13 Noi nu spunem:
„Gândul nu poate vedea ansamblul”,
  
45:16 prin urmare gândul devine tăcut.
 
45:20 Dacă nu pot vedea cu ochii mei
- mă urmăriți? - devin tăcut.
  
45:30 Deci, gândul devine tăcut.
 
45:34 Apoi, percep mișcarea a ceea ce
se întâmplă de fapt ,
  
45:41 ansamblul.
 
45:45 Așa cum am spus zilele trecute,
când te uiți la o hartă
  
45:53 vezi harta în întregime
- corect?-
  
45:58 diferite țări, culorile,
dealurile, vezi ansamblul.
  
46:04 Dar dacă urmărești o direcție,
nu vezi ansamblul.
  
46:10 Este ca și cum ai vrea să mergi
de aici la Viena,
  
46:13 ai direcția, o vezi,
și nu mai bagi în seamă restul.
  
46:19 Dar, aici, atâta timp cât ai
o direcție, un motiv, un scop,
  
46:26 nu poți vedea ansamblul.
 
46:31 Mă înțelegeți acum?
 
46:34 Aveți un motiv pentru care ați
venit aici, pentru întrebări,
  
46:46 pentru a încerca să vă înțelegeți
pe voi înșivă, aveţi un motiv?
  
46:50 Un motiv ar fi: vreau să mă
înțeleg pe mine însămi
  
46:52 pentru că sunt foarte îngrijorată
pentru soțul meu
  
47:00 și sper ca, venind aici,
să găsesc o soluție.
  
47:04 Sau mi-am pierdut soția,
sau tatăl, sau fiul
  
47:10 și mă duc să aflu dacă
îl pot întâlni în alt loc,
  
47:14 sau ce înseamnă să suferi,
așadar, am un motiv.
  
47:20 Atâta timp cât am un motiv,
nu pot asculta corect.
  
47:26 Înțelegeți?
 
47:30 Atâta timp cât am o suferință,
nu pot asculta ceea ce spui tu.
  
47:35 Sau am citit toate cărțile
pe care le-ați scris
  
47:39 și pot repeta ce scrie în ele,
și repet,
  
47:41 dar, evident, aceasta te împiedică
să asculți.
  
47:51 Așadar, oamenii nu îşi pot
vedea în ansamblu viaţa
  
47:55 pentru că nu s-au gândit niciodată
la acest lucru,
  
48:00 nu au acordat nici măcar o secundă
înțelegerii acestui ansamblu,
  
48:07 pentru că au fost prinşi în
micile lor fragmente. Corect?
  
48:13 Acum, împreună
încercăm să explorăm,
  
48:17 să privim acest întreg
nefericit, confuz, jalnic,
  
48:23 cu fericiri ocazionale,
încercăm să-l înțelegem în întregime.
  
48:30 Este posibil să vedem întregul doar
când nu avem nicio direcție, niciun motiv,
  
48:42 ceea ce este foarte dificil,
 
48:47 pentru că noi vrem să fim fericiți,
vrem să fim bogați,
  
48:50 vrem să avem relații bune
unii cu alții,
  
48:53 vrem să ne împlinim plăcerile.
Mă urmăriți?
  
49:03 Deci, ce se întâmplă, asta
e continuarea aceleiași întrebări,
  
49:07 ce se întâmplă atunci când îți dai seama,
 
49:11 când vezi cu adevărat
întreaga existenţă
  
49:15 aşa cum o vezi pe hartă,
conturată clar,
  
49:19 totul este clar,
la locul lui, în ordine?
  
49:26 Înțelegeți?
 
49:29 Cuvântul „artă” înseamnă să pui
totul la locul potrivit.
  
49:36 Acesta este înțelesul real
al cuvântului „artă”.
  
49:39 Așadar, când totul este
la locul potrivit,
  
49:43 ce se întâmplă atunci?
 
49:48 Să-mi pun biroul în ordine,
relațiile mele să fie în ordine
  
49:53 - mă urmăriți? - totul este în ordine.
 
50:08 Ce se întâmplă atunci?
 
50:11 Î: Persoana trăiește inteligent.
 
50:18 K: Așa faci tu? Așa facem noi?
 
50:26 Î: Nu mai este nevoie să te gândești
ce trebuie să faci.
  
50:29 K: Nu. Vedeți,
sunteți gata să răspundeți,
  
50:35 dar nu ați luat în seamă alt fapt.
 
50:45 Este ordine în casă?
 
50:50 Știți voi, nu casa obișnuită,
casa mai profundă,
  
50:55 ați făcut ordine?
 
51:00 Noi suntem în dezordine - nu-i așa? -
din păcate.
  
51:05 Suntem în dezordine.
 
51:08 Haideți să discutăm despre această
dezordine, să o înțelegem.
  
51:14 Din investigarea acestei dezordini
 
51:18 apare ordinea - da, domnule? -
nu prin încercarea de a produce ordine.
  
51:23 Mă întreb dacă...
Prin negare, apare ordinea.
  
51:30 Din punct de vedere politic,
dacă este dezordine în țară,
  
51:38 din acea dezordine
se naște tirania. Corect?
  
51:44 Așa se întâmplă în India,
așa se întâmplă peste tot în lume.
  
51:48 Acolo unde este dezordine, chiar
acea dezordine creează autoritatea.
  
51:55 Noi suntem în dezordine.
De ce?
  
52:12 Îmi puteți spune
de ce sunteți în dezordine?
  
52:16 - fără să inventați, doar să vedeţi
cauza dezordinii din sine -
  
52:23 de ce există?
 
52:26 Pentru că avem dorințe contradictorii
- corect? -
  
52:30 Vreau pace și sunt violent.
 
52:36 Vreau să iubesc oamenii,
dar sunt în opoziţie.
  
52:41 Vreau să fiu liber, dar sunt atașat
de soția mea, de copiii mei,
  
52:46 de proprietatea mea, de credința mea.
Corect?
  
52:50 Așadar, în mine există contradicție
 
52:54 iar această contradicție înseamnă
confuzie. Corect?
  
53:11 Sunt atașat de soția mea,
de soțul meu, de copiii mei.
  
53:17 Sunt atașat pentru că mă simt
singur, sunt disperat,
  
53:22 nu pot trăi cu mine însumi, mă simt
frustrat, nefericit, în mine însumi,
  
53:28 așa că mă agăț de cineva.
 
53:34 Dar, în adâncul ființei mele, acea
frică de singurătate continuă să existe.
  
53:41 Corect?
Așadar, există contradicție în mine.
  
53:45 Deci, mă pot elibera de ataşament,
care nu este iubire?
  
53:55 Deci, mă pot elibera de ataşament,
 
54:00 nu doar puțin, puțin câte puțin,
- ci de tot?
  
54:11 Î: Da, poate exista.
 
54:14 K: Putem? Nu mă refer
la dumneavoastră, domnule.
  
54:19 Bineînțeles că poate exista.
Dar așa este, sunteți liber?
  
54:27 Atunci, despre ce discutăm?
 
54:31 Doar spunem cuvinte
- și care este scopul?
  
54:39 Suntem aici - oameni serioși, sper,
încercând să înțelegem
  
54:45 și să aducem o transformare în
viața noastră de fiecare zi,
  
54:49 o transformare în mintea noastră,
în conștiința noastră.
  
54:52 Și dacă există un singur lucru
pe care îl observăm complet
  
54:57 - de exemplu, atașamentul
și tot ce implică el,
  
55:03 gelozie, frică, plăcere, conviețuire,
dependență unul față de celălalt,
  
55:10 posesivitate și, prin urmare,
pierdere,
  
55:14 toate acestea sunt implicate
în atașament,
  
55:19 care este una dintre
cauzele confuziei mele.
  
55:24 Așadar, îl pot elimina brusc
și să mă eliberez de el?
  
55:35 Î: Noi vrem să ne eliberăm
de atașament...
  
55:40 K: Nu. Domnule, atașamentul -
față de lucrurile care vă plac,
  
55:45 atașamentul față de lucrurile care nu
vă plac, față de tot, domnule.
  
55:48 Nu le separați prea mult.
 
55:51 Î: (Nu se aude).
 
56:00 K: Atașament față de credința voastră,
atașament față de convingerile voastre,
  
56:04 atașament față de zeii voștri,
atașament față de biserica voastră,
  
56:07 - atașament, domnule.
 
56:09 Ați înțeles, nu e nevoie
să explic mai mult.
  
56:14 Acesta este una dintre cauzele confuziei,
una dintre cauzele dezordinii.
  
56:21 Și pentru a aduce ordine
prin investigarea dezordinii
  
56:27 mă lovesc de atașament
- unul dintre factori.
  
56:30 Așadar, eliminați-l!
 
56:34 Pentru că ne este frică să-l eliminăm,
 
56:39 pentru că: ce va zice soția mea
când îi voi spune că eu nu sunt atașat?
  
56:52 Pentru că noi interpretăm,
dacă există libertate fără atașament,
  
56:59 soția sau soțul înțelege
- sau fata, sau băiatul -
  
57:04 ei înțeleg că ești independent
de el sau ea ,
  
57:11 în consecință, eavse agață de tine, iar ție
îți este frică să nu o rănești,
  
57:17 și tot ce mai decurge din asta.
 
57:20 Dați-mi voie să termin, domnule.
 
57:23 Libertatea față de atașamente înseamnă
o imensă responsabilitate.
  
57:27 Nu vă dați seama.
 
57:37 Priviți, am construit acest loc,
Brockwood, în ultimii șapte ani.
  
57:43 Am muncit la asta, unii dintre noi,
 
57:50 A fost nevoie de multă energie, muncă,
gând - mă urmăriți? - pentru a-l face.
  
57:58 Dacă noi suntem atașați de acest lucru,
atunci creăm confuzie.
  
58:03 Înțelegeți?
 
58:06 Așadar, cel care vă vorbește nu este
atașat - pot pleca mâine.
  
58:14 Chiar așa este, am mai facut-o,
nu la Brockwood, ci în alte locuri.
  
58:22 A fi detașat presupune
un mare respect,
  
58:27 o mare responsabilitate
pentru a acționa ca atare.
  
58:30 Înțelegeți?
Nu înseamnă să abandonezi.
  
58:36 Când există libertate față de atașamente,
acolo există iubire.
  
58:42 Înțelegeți? Nu, nu înțelegeți.
 
58:47 Aceasta presupune responsabilitate,
care implică ordine.
  
58:57 Așadar, puteți dumneavoastră
 
59:01 - înțelegând că una dintre cauzele
confuziei din viața noastră,
  
59:08 a dezordinii și a nefericirii,
 
59:12 este atașamentul față de idei,
 
59:17 de credințe și idealuri, față de
propria țară, soție etc. -
  
59:27 vă puteţi elibera de atașament?
Nu mâine, acum.
  
59:35 Deoarece conștientizați realitatea
consecințelor acestuia în viață.
  
59:45 Sunt atașat de țara mea și,
 
59:46 în consecință, sunt dispus să omor
orice altă ființă umană
  
59:51 din dragoste pentru țara mea.
 
59:56 Î: Vreți să spuneți că trebuie să fii
responsabil față de țara ta,
  
59:59 dar nu trebuie să fii atașat.
La asta faceți referire?
  
1:00:04 K: Nu, nu la asta mă refer.
 
1:00:07 Ceea ce eu subliniez, domnule, - nu este
despre țară, să lăsăm țara deoparte.
  
1:00:11 Vedeți ce repede ne îndepărtăm
de un subiect.
  
1:00:15 Eu vorbesc despre atașamentul
față de soția ta, soțul tău,
  
1:00:21 față de convingeri, credință, ideal,
 
1:00:27 pentru care ai fi în stare
să ucizi oameni.
  
1:00:34 Deci, există dezordine.
 
1:00:36 Din această dezordine
apare confuzia
  
1:00:41 și, astfel, există confuzie
și în tine.
  
1:00:45 Iar una dintre cauze este atașamentul.
Vă puteți rupe de el, îndepărta de el?
  
1:00:55 Î: Cred că o parte din problemă
apare
  
1:01:02 atunci când spui: „Poți renunța la el?”
 
1:01:06 K: Înțeleg. Bineînțeles, domnule.
E un fel de a spune,
  
1:01:10 ceea ce am spus deja
„Observatorul este ceea ce observă”.
  
1:01:14 Am discutat acest aspect.
 
1:01:18 Există un sfârșit
al atașamentului?
  
1:01:20 Haideți să punem problema așa,
dacă doriți.
  
1:01:24 Î: Domnule, cred că fiecare dintre noi
 
1:01:27 se consideră o individualitate...
 
1:01:30 K: Eu întreb dacă
sunteți individualități.
  
1:01:33 Î: Da.
K: Nu, nu spuneți „da”.
  
1:01:37 Î: Mi-ar plăcea să cred
că sunt un individ.
  
1:01:39 K: Vă place să credeți.
 
1:01:41 Î: Că nu fac parte din colectivitate .
K: Ascultați, domnule, vă rog.
  
1:01:46 Cuvântul „individ” înseamnă
indivizibil, nu sunt fragmentat.
  
1:01:55 Înseamnă că o ființă umană care este
fragmentată nu este o individualitate.
  
1:02:02 Dar „individualitate” înseamnă cineva
care este indivizibil în sine însuși.
  
1:02:11 Vă rog, domnule, așa stau lucrurile.
 
1:02:15 Acum, să revenim la atașament.
 
1:02:19 Când înțelegi întreaga dinamică
a atașamentului:
  
1:02:23 gelozie, neliniște, ură, divizare,
posesivitate, dominare
  
1:02:29 - mă urmăriți? - tot ceea ce implică
acest cuvânt „atașament” -
  
1:02:35 să vezi atașamentul în ansamblu
presupune inteligență, nu-i așa?
  
1:02:43 Să vezi întregul.
 
1:02:45 Inteligența spune:
„Eliberează-te”,
  
1:02:48 nu eşti tu cel care spui: „
Trebuie să mă eliberez”.
  
1:02:58 Așadar, inteligența indică, spune
care este acțiunea corectă,
  
1:03:04 oriunde te-ai afla.
Înțelegeți?
  
1:03:07 Indiferent cum e viața ta, la birou
sau acasă, oriunde altundeva
  
1:03:15 dacă inteligența este în acțiune,
atunci nu există probleme,
  
1:03:22 pentru că inteligența
este ordinea supremă,
  
1:03:27 care a apărut tocmai pentru că ai privit
dezordinea din viața ta.
  
1:03:35 Din acea cercetare
a dezordinii,
  
1:03:38 care este o cauză
a atașamentului,
  
1:03:42 observarea dezordinii,
trezeşte inteligența.
  
1:03:49 Mă urmăriți?
Inteligența este trezită.
  
1:03:55 Iar inteligența nu este a ta
sau a mea, ea este inteligență.
  
1:04:03 În consecință, nu înteligența mea
individuală îmi spune ce să fac
  
1:04:10 - altfel, nu e inteligență.
 
1:04:13 Dar, când vedem dezordinea
din viața noastră cotidiană,
  
1:04:20 cum aparare, observând-o,
cercetând-o,
  
1:04:24 în mod imparțial, obiectiv,
fără nici un motiv,
  
1:04:28 acea cercetare
 
1:04:31 trezeşte această
minunată inteligență,
  
1:04:36 care este de asemenea iubire.
Înțelegeți?
  
1:04:44 Î: Domnule, asta ia timp pentru că...
 
1:04:49 K: Ia timp?
 
1:04:54 Nu ia timp, de vreme ce
timpul este un produs al gândirii.
  
1:05:05 K: Avem nevoie de timp
pentru a cultiva iubirea?
  
1:05:15 Voi cultivați iubirea?
 
1:05:19 Spuneți: „Trebuie să fiu bun,
să fiu generos,
  
1:05:22 să fiu grijuliu,
să fiu respectuos,
  
1:05:24 trebuie să dăruiesc”
- și faceți toate acestea,
  
1:05:27 zi de zi, neîntrerupt,
 
1:05:30 iar, la final, obțineți această
minunată floare numită iubire?
  
1:05:39 Î: Dar cum poate cineva
obține totul într-o singură zi?
  
1:05:45 K: Aveți dreptate, domnule.
Nu într-o singură zi - astăzi.
  
1:05:51 Î: (Nu se aude).
 
1:05:54 K: Domnule, când ați spus că este
dificil, deja a devenit dificil.
  
1:06:04 S-ar putea să fie cel mai ușor lucru
din lume, nu ştiţi asta,
  
1:06:08 dar dumneavoastră deja aţi
concluzionat că este „e dificil”,
  
1:06:12 e anevoios,
am nevoie de multă energie”,
  
1:06:14 dar nu spuneți:
„Nu știu”,
  
1:06:19 astfel sunteți liberi să căutați.
Înțelegeți?
  
1:06:22 Dar deja ați găst-o
printr-o concluzie.
  
1:06:27 Iar concluzia este o sclavie,
o barieră
  
1:06:34 care vă împiedică să înțelegeți cu
adevărat și imediat.
  
1:06:40 Î: Este inteligența eliberată de gândire
când nu există nicio emoție?
  
1:06:49 Î: Domnule, este de fapt această
inteligență supremă, intuiția?
  
1:07:41 Î: Este inteligența supremă percepție?
 
1:07:45 K: Aceasta este întrebarea, domnule?
 
1:07:53 Dacă vreţi să spuneţi aşa.
 
1:07:55 Ce mai contează dacă ați obținut-o?
Cuvintele nu contează.
  
1:08:00 Vedeți, oamenii nu
se străduiesc pentru asta.
  
1:08:06 Î: Putem să ne întoarcem la ceea ce
spuneați despre sclavie?
  
1:08:11 K: Da, domnule.
Vreau să detaliez.
  
1:08:17 Dumneavoastră nu știți
în ce constă frumusețea acestui fapt.
  
1:08:20 Bine, domnule.
Depinde de dumneavoastră.
  
1:08:24 S-o luăm de la început.
 
1:08:27 Gândul a creat acestă dezordine,
nu-i așa?
  
1:08:32 - casa mea, proprietatea mea,
soția mea, țara mea, Dumnezeul meu,
  
1:08:36 credința mea, suferința mea,
plăcerea mea - gândire.
  
1:08:42 Gândul a creat de asemenea
acel centru
  
1:08:46 care cuprinde toate aceste
activități, „eu-l”.
  
1:08:52 Gândul a creat acest „eu”
în care se produc toate acțiunile.
  
1:09:00 Corect?
 
1:09:03 Gândul a creat asta.
 
1:09:06 Și gândul a creat problemele
 
1:09:10 şi spune: „Voi rezolva
aceste probleme”.
  
1:09:15 Dar nu face asta niciodată.
Corect?
  
1:09:19 Politicienii din întrega lume spun:
 
1:09:23 „Vom rezolva toate problemele
printr-o gândire atentă”
  
1:09:29 partidele politice
și tot acest joc al lor.
  
1:09:34 Și nu le rezolvă deoarece
problemele se agravează.
  
1:09:40 Așadar, gândul a creat toate
aceste probleme.
  
1:09:44 Gândul sunt „eu”,
este problema mea.
  
1:09:47 Gândul este dezordinea
în care trăiesc. Corect.
  
1:09:54 Așadar, îmi dau seama că gândul
nu poate rezolva problema.
  
1:09:59 Corect? Vă dați seama de acest fapt?
 
1:10:03 Gândul nu poate rezolva problema
dintre mine și soția mea.
  
1:10:07 Așa este, domnule?
 
1:10:11 Problema dintre mine și soția mea
 
1:10:13 este că eu cred că sunt separat de ea,
am o imagine despre ea - corect? -
  
1:10:23 această imagine a fost creată de
gând timp de zece ani,
  
1:10:27 două zile sau cincizeci de ani.
Corect?
  
1:10:31 Iar ea are o imagine despre mine.
Corect?
  
1:10:36 O domin, o hărțuiesc,
fac diverse,
  
1:10:39 - toate lucrurile, plăcerea
sexuală, conflictele,
  
1:10:42 toate acestea sunt imagini
între mine și ea. Corect?
  
1:10:48 Aceste imagini creează dezordine.
Corect?
  
1:10:57 Așadar, eu niciodată nu o văd în întregime
pe soția, pe prietena sau prietenul meu,
  
1:11:04 în totalitate, în ceea ce este.
Înțelegeți?
  
1:11:08 Putem ajunge să nu mai
creăm imagini?
  
1:11:16 Înțelegeți?
 
1:11:19 Îmi dau seama că am o imagine
despre soția mea, despre politicieni,
  
1:11:25 despre vecinul meu, despre copiii mei,
indiferent despre cine,
  
1:11:28 am o imagine despre toți
sau despre ea.
  
1:11:33 Imaginea s-a creat când ea
mi-a spus: „Ești un măgar!”,
  
1:11:41 sau când m-a hărțuit, sau a vrut ceva
de la mine etc. Toate astea.
  
1:11:47 Toate aceste activități creează
în mine o imagine despre ea. Corect?
  
1:11:55 Este simplu.
Vreau să dezvolt acest aspect.
  
1:12:01 Dar și ea are o imagine despre mine.
 
1:12:04 Așadar, relația noastră este
între aceste două imagini.
  
1:12:11 Corect?
 
1:12:13 Ce înseamnă asta? Imaginile
create de gând.
  
1:12:19 Gândul le-a creat.
 
1:12:21 Deci, gândul a creat aceste imagini
și pentru că este fragmentat,
  
1:12:29 distructiv tocmai pentru că
este fragmentat,
  
1:12:36 încearcă să rezolve acestă problemă.
 
1:12:40 O poate rezova doar când nu se
crează nicio imagine,
  
1:12:44 atunci o pot privi pe soția mea și ea
mă poate privi, așa cum suntem.
  
1:12:49 Adevărat? Înțelegeți?
 
1:12:53 Dar este posibil
să nu-mi creez o imagine
  
1:12:59 atunci când ea îmi spune într-un fel,
când mă cicălește,
  
1:13:03 când spune iritată:
„Fă asta”.
  
1:13:06 Le cunoașteți foarte bine,
sunteți toți oameni căsătoriți,
  
1:13:09 așa că nu trebuie să vă spun eu.
 
1:13:13 Poate nu sunteți căsătoriți
- aveți o prietenă -
  
1:13:15 nu contează, domnule.
 
1:13:19 Vă întreb, puteți să vă eliberați de
imaginea pe care o aveți despre ea?
  
1:13:30 Pentru că, dacă vă doriți o
relație bună,
  
1:13:33 nu trebuie să fie nicio imagine
între tine și ea,
  
1:13:38 nici ea să nu aibă o imagine
despre tine, evident.
  
1:13:42 Cum să oprim crearea de imagini?
Înțelegeți întrebarea?
  
1:13:48 Crearea de imagini este mecanică.
 
1:13:52 Vă rog să ascultați cu atenție.
 
1:13:56 Este mecanică pentru că, atunci când
soția mea îmi spune ceva urât,
  
1:14:01 înregistrez asta.
 
1:14:05 Sau când ea spune:
 
1:14:06 „Ești un om minunat”,
înregistrez şi asta.
  
1:14:11 Corect? Înțelegeți?
 
1:14:15 Prin înregistrare se crează imaginea.
 
1:14:21 Corect?
 
1:14:29 Când îmi adresezi un compliment
sau o insultă,
  
1:14:35 acestea sunt înregistrate în minte
 
1:14:38 prin auz și sistemul nervos,
 
1:14:41 este înregistrat în creier.
 
1:14:44 Așadar, creierul creează o imagine
cu ajutorul gândului.
  
1:14:49 Este posibil
 
1:14:51 - vă rog, ascultați cu atenție,
dacă sunteți interesați -
  
1:14:54 este posibil să nu înregistrăm?
 
1:15:00 Înțelegeți întrebarea mea?
 
1:15:05 Când cineva îți spune
că arăți grozav
  
1:15:11 sau ești o persoană minunată,
să nu înregistrezi.
  
1:15:17 În momentul în care înregistrezi,
se naște imaginea.
  
1:15:21 Î: (Nu se aude).
 
1:15:23 K: Dați-mi voie să termin, domnule.
 
1:15:26 Când ea îți spune ție
sau tu îi spui ei
  
1:15:29 ceva sau o insultă,
aceasta este înregistrată.
  
1:15:32 Așa că vă întreb:
 
1:15:35 este posibil să nu înregistrăm
o insultă sau un compliment?
  
1:15:45 Î: Da, ascultând cu atenție.
 
1:15:49 K: M-ați auzit spunând asta mai
devreme, este o repetare.
  
1:15:53 Nu repetați ce am spus eu.
Descoperiți pe cont propriu, domnule.
  
1:16:03 Eu personal nu citesc nimic
din toate astea.
  
1:16:06 Puteți face totul pentru...
 
1:16:09 Întreaga istorie a umanității
este în dvs. Înțelegeți?
  
1:16:14 Sunteți depozitarul a mii de ani
sau mai mulți,
  
1:16:19 un milion de ani de efort uman.
Asta sunteți.
  
1:16:23 Totul se află în dvs.,
dacă știți să citiți.
  
1:16:30 Deci, vă rog, citiți.
 
1:16:35 Adică poate fi oprită crearea de imagini?
 
1:16:42 Descoperiți.
 
1:16:44 Mai întâi, observați cât de important
este ca aceasta să fie oprită,
  
1:16:51 înțelegeți imensa ei necesitate,
la nivel social, în toate domeniile,
  
1:16:58 cât de important este pentru oameni
să nu mai aibă o imagine
  
1:17:03 - să spună că acela este un indian,
un rus, un american,
  
1:17:05 că este nesuferit și multe altele.
Să nu îți formezi nici o imagine.
  
1:17:12 În consecință, nu există minoritate
sau majoritate.
  
1:17:15 Mă întreb dacă înțelegeți ce spun.
 
1:17:18 Î: (Nu se aude).
 
1:17:24 K: Este posibill?
Să nu înregistrezi?
  
1:17:30 Este foarte important.
Vă rog să ascultați.
  
1:17:33 Trebuie să înregistrați când
faceți o activitate tehnologică
  
1:17:37 - corect? -
 
1:17:39 când învățați o limbă, este extrem
de important să înregistrați
  
1:17:43 cuvinte, verbe, verbe neregulate
și multe altele,
  
1:17:48 trebuie înregistrate.
 
1:17:49 Este foarte important când
înveți ceva
  
1:17:54 - să conduci o mașină și altele.
 
1:17:56 De asemena, este foarte important
să înveți foarte repede despre ceva
  
1:18:03 și să reții.
 
1:18:08 Dar să nu înregistrezi când e vorba
 
1:18:15 de relațiile dintre ființele umane.
 
1:18:21 E mult mai important decât
în celelate situații.
  
1:18:24 Celelalte sunt mult mai simple.
 
1:18:25 Acest fapt este foarte important,
 
1:18:28 deoarece astfel, conflictele
dintre indivizi se sfârșesc
  
1:18:35 - între soție și soț, bărbat - femeie,
naţionalităţi,
  
1:18:39 grupuri de oameni
- mă urmăriți? -
  
1:18:41 acest conflict permanent
dintre oameni.
  
1:18:45 Pentru a pune capăt, de vreme ce sunteţi
în totalitate depozitarii efortului uman,
  
1:18:53 dacă puteţi opri crearea de imagini,
atunci deveniţi ființe umane complete.
  
1:18:59 Înțelegeți?
 
1:19:01 Așadar, puteți să puneți capăt
creării de imagini?
  
1:19:09 Î: Uneori, înregistrez ceea ce nu doresc
să înregistrez.
  
1:19:19 Adesea, nu vreau să înregistrez
anumite lucruri.
  
1:19:21 K: Atunci, nu le înregistrați.
 
1:19:23 Î: Dar se întâmplă atât de repede încât
nu pot opri această înregistrare.
  
1:19:31 K: Stați puțin.
Observați ce se întâmplă.
  
1:19:33 Înregistrarea este un proces
mecanic - corect? -
  
1:19:41 pentru că mințile noastre au devenit...
 
1:19:42 creierul nostru a devenit,
cel puțin o parte din el, mecanic.
  
1:19:49 Trăim viața în mod mecanic, nu-i așa?
Repetăm aceeași plăcere sexuală
  
1:19:54 sau repetăm aceeași veche tradiție
 
1:20:00 - dacă sunteți catolic,
mergeți la biserică - urmăriți? -
  
1:20:03 același lucru
repetare, repetare, repetare.
  
1:20:06 Ne-am transformat
viața într-un proces mecanic,
  
1:20:11 pentru că astfel simțim
mai multă siguranță. Corect?
  
1:20:16 Observați? Rutina conferă
siguranță.
  
1:20:23 Așadar, ne întrebăm dacă
acest proces mecanic
  
1:20:30 - necesar în anumite domenii, unde
este foarte important -
  
1:20:34 dar în totalitate periculos
în relațiile umane,
  
1:20:39 foarte periculos,
 
1:20:42 nu relativ periculos,
ci absolut periculos.
  
1:20:47 Putem pune capăt pericolului?
Vă dați seama de pericol?
  
1:20:56 Dacă ați văzut pericolul,
atunci i-ați pus capăt.
  
1:21:02 Dacă vedeți pericolul unei prăpăstii,
nu vă apropiați de ea.
  
1:21:09 Când vedeți amenințarea
unui animal sălbatic, îl evitați.
  
1:21:14 Dar noi nu vedem pericolul.
 
1:21:21 Noi nu vedem pericolul națiunilor
pentru că ele hrănesc războiul.
  
1:21:30 Vânzarea de armament -
vedeți ce se întâmplă, pentru Dumnezeu,
  
1:21:34 în lumea noastră, ce suntem în stare
să facem din ea.
  
1:21:38 Î: Cred că noi vedem pericolul, dar
ne detașăm de el.
  
1:21:46 Ați spus că noi putem influența
conștiința întregii lumi,
  
1:21:48 așa ați spus...
 
1:21:50 K: Nu ce am spus eu, domnule.
 
1:21:52 Î: Așa ați spus, cu diferite ocazii:
 
1:21:54 „Sunteți conștiința lumii”.
 
1:21:55 K: Am spus, dar dumneavoastră
puteți înțelege asta?
  
1:21:59 Î: Da, dar vedeți,
noi suntem doar o mică parte,
  
1:22:03 noi suntem puțini.
 
1:22:05 K: Nu, domnule, ascultați.
 
1:22:10 Oh, n-aș vrea să mai discut,
este destul de simplu, nu-i așa?
  
1:22:14 Sunteți englez pentru că ați
fost condiționat din copilărie
  
1:22:20 să credeți că sunteți englez,
 
1:22:22 sunteți Catolic pentru că
ați fost format din copilărie
  
1:22:26 să credeți că sunteți Catolic
cu toate credințele specifice,
  
1:22:29 cu toate superstițiile,
cu nonsensurile care se practică.
  
1:22:32 Dacă ești Hindus,
- același lucru, condiționat.
  
1:22:37 Orice ființă umană, de oriunde
din lume, este condiționată.
  
1:22:39 Aceasta este o trăsătură comună și,
în consecință, tu ești lumea.
  
1:22:48 Așadar, este posibil să nu înregistrăm?
 
1:22:56 Aceasta înseamnă să avem o minte
care este complet inocentă.
  
1:23:01 Înțelegeți?
 
1:23:05 Aceasta nu trebuie să ne deranjeze
sau să ne flateze.
  
1:23:11 Este posibil?
 
1:23:14 Pentru a înțelege, să vedem ce a produs
aceasta în relațiile umane
  
1:23:21 când avem o imagine despre cineva.
 
1:23:25 Voi aveți o imagine despre mine,
nu-i așa?
  
1:23:37 Asta vă împiedică să mă vedeți ca
pe un biet om.
  
1:23:47 Așadar, este posibil?
Eu spun că este posibil. Nu doar ca idee.
  
1:23:55 În viața mea, în calitate de vorbitor,
așa se întâmplă.
  
1:23:58 Nu discut despre lucruri care
nu sunt o realitate,
  
1:24:03 nu sunt un ipocrit,
resping lucruri de genul acesta.
  
1:24:09 Așadar, eu spun că este posibil.
Așa este. Se poate realiza.
  
1:24:14 Apoi mă veți întreba:
„Vă rog, spuneți-mi cum să procedez?”
  
1:24:17 Așteptați, ascultați cu atenție.
„Vă rog, spuneți-mi cum să procedez?”
  
1:24:21 În momentul în care spuneți
„cum”, vreți un sistem.
  
1:24:26 Acel sistem implică
un proces mecanic. Corect?
  
1:24:31 Așadar, întrebați o persoană care
neagă procesul mecanic,
  
1:24:37 îi puneți întrebarea: „Spuneți-mi
un proces mecanic”. Înțelegeți?
  
1:24:41 Astfel, nu mai putem comunica.
 
1:24:47 Așadar, vă rog să nu întrebați cum.
 
1:24:52 Observați toate implicațiile
acestui cuvânt „cum”
  
1:24:55 - repetare, metodă, sistem,
practică, pe care le aplicați,
  
1:25:02 le faceți atunci
când vorbiți despre meditație,
  
1:25:07 ceea ce este nonsens,
despre care vom vorbi altădată.
  
1:25:10 Așadar, niciodată să nu mă întrebați
„cum”, dar observați.
  
1:25:14 Înțelegeți?
Priviți propria imagine
  
1:25:21 și deveniți conștienți de ea,
observați ce face.
  
1:25:34 Când observați ce face, deja
o priviți din exterior,
  
1:25:38 sau spuneți: „Acela sunt eu.
Eu sunt acela. Eu sunt imaginea.
  
1:25:45 Imaginea nu este diferită de mine”
Corect?
  
1:25:48 Observați acest lucru?
 
1:25:55 Așadar observatorul este cel observat.
 
1:25:59 Și, apoi, ce se întâmplă?
 
1:26:04 Nu mai este nicio mișcare care
să creeze imagini viitoare.
  
1:26:10 Înțelegeți?
 
1:26:13 Dacă înțelegeți aceasta,
atunci problema este rezolvată.
  
1:26:34 Când ne simțim confuzi,
a căuta lumina în confuzie
  
1:26:40 înseamnă să prelungim confuzia.
Corect? Ați observat acest lucru?
  
1:26:47 Mă simt confuz, indiferent ce aș face
din această stare de confuzie,
  
1:26:51 voi fi tot confuz.
 
1:26:56 Indiferent de alegerea mea,
voi fi confuz.
  
1:27:01 Mai întâi, este posibil să clarific
această confuzie în mine însumi?
  
1:27:08 Este posibil când
- voi da două exemple:
  
1:27:13 atașamentul și crearea de imagini.
 
1:27:17 Când ne eliberăm de acestea două,
atunci apare claritatea,
  
1:27:21 claritatea absolută, completă.
 
1:27:26 În consecință, nu există alternativă.
 
1:27:32 Așadar, când înțelegi ce este
dezordinea, apare ordinea.
  
1:27:40 Dar să caut ordinea atunci
când sunt confuz,
  
1:27:44 precum fac politicienii și
majoritatea oamenilor,
  
1:27:47 înseamnă să perpetuez confuzia.
 
1:27:52 Corect?
 
1:27:56 Cred că este destul pentru
această dimineață, nu-i așa?