Krishnamurti Subtitles home


BR76D2 - Poate gândirea percepe întregul?
Discuția publică nr. 2
Brockwood Park, UK
2 septembrie 1976



0:22 What shall we talk over, this morning? Despre ce să discutăm în această dimineaţă?
0:28 Questioner: Sir, a written question was handed in to you, which briefly says, when our energy is not dissipated by thought, when we are free from thought, what governs our actions? On what basis do we live? Î: Domnule, v-a fost dată o întrebare scrisă, care, pe scurt, este: când energia noastră nu este risipită de gând, când ne eliberăm de gând ce anume ne guvernează acţiunile? Care este fundamentul vieţii noastre?
0:51 K: The question is, when we do not waste our energy through the conflict of thought, through opposing desires and self-contradiction, how is that energy utilised? How does one live with that energy, in daily life? That’s one of the questions. K: Întrebarea este: când nu ne mai risipim energia prin conflictul produs de gând, prin dorinţe contradictorii şi contradicţii proprii, cum este folosită energia? Cum să trăim cu acea energie în viaţa cotidiană? Aceasta este una din întrebări.
1:25 Q: What happens when fear is so great that it destroys the capacity of observing? Î: Ce se întâmplă când frica este atât de mare încât distruge capacitatea de a observa?
1:33 K: When fear is so great there is a… one is paralysed, or lack of capacity and one loses observation. K: Când frica este foarte mare există un... persoana este blocată, nu are capacitatea și îşi pierde capacitatea de observare.
1:48 Q: I was going to ask if we could discuss observation, including the art of listening, and why do we find that so difficult? Î: Vreau să vă întreb dacă putem discuta despre observare, care include arta de a asculta, și de ce este atât de dificil pentru noi?
1:57 K: Why do we find it so difficult to listen – the art of listening, and observing. K: De ce ni se pare atât de dificil să ascultăm - arta de a asculta și de a observa.
2:10 Q: Could we go on discussing what we were last time? Î: Putem continua discuția de data trecută?
2:17 K: Which was what, sir? K: Despre ce era vorba, domnule?
2:20 Q: We were moving along discussing… Î: Am discutat despre...
2:30 K: I’ve forgotten, too! K: Și eu am uitat!
2:41 Q: Could we go into the problem of dreaming? Î: Putem discuta despre vise?
2:48 K: Could we discuss the problem of sleep and dreaming. K: Am putea discuta despre vis și somn.
2:53 Q: Sir, could we discuss the role of motive and effort in relationship to these talks? Î: Domnule, putem discuta despre rolul raţiunii și efortului cu privire la aceste conversaţii?
3:11 K: In relationship to thought? K: În relație cu gândul?
3:15 Q: No, to these talks. The talks that you are giving. Î: Nu cu aceste conversații. Conversațiile pe care le țineți dvs.
3:42 K: I don’t quite understand the question. K: Nu prea înțeleg întrebarea.
3:47 K: What is your motive for coming here and listening to these talks? K: Care este motivul pentru care ați venit aici și ascultați aceste conversații?
3:58 Q: Motive and effort. Î: Motivul și efortul.
4:00 K: Motive and effort involved in coming to these talks. I should think you would be able to answer that better than I. K: Motivul și efortul implicate în a veni la aceste conferinţe. Cred că voi puteți răspunde mai bine dacât mine.
4:15 Q: Sir, ethnic groups are facing a terrible danger of survival... Î: Domnule, grupurile etnice se confruntă cu grave probleme de supraviețuire...
4:33 K: What is one to do in a world – why the minority group in this country, or in other parts of the world, how are they to survive, and what do you say about it? K: Ce e de făcut în lume - de ce grupuri minoritare din această țară - sau din alte părți ale lumii cum pot ele supraviețui și ce putem spune despre acest fapt?
4:51 Q: Could you say something about enlightenment? Î: Puteţi spune ceva despre iluminare?
4:56 K: What is enlightenment, and what does it mean to you? K: Ce este iluminarea și ce înseamnă pentru voi?
5:09 Q: What do you mean by communion? Can you say something about communication and communion? Î: Ce înțelegeți prin comuniune? Puteți să ne spuneți ceva despre comunicare și comuniune?
5:23 K: What do you mean by communion? What’s the relationship between communication and communion? That’s enough, please. Could we take that first question? Which was, would you kindly repeat that question? K: Ce înțelegem prin comuniune? Care este relația dintre comunicare și comuniune? E suficient, vă rog. Putem să ne referim la prima întrebare? Care a fost despre..., puteți repeta, vă rog, acea întrebare?
5:48 Q: When, through awareness, one passes beyond the action of thought, what then governs our daily life? Î: Când putem trece dincolo de acțiunea gândului prin conștiență, ce ne guvernează atunci viața cotidiană?
5:59 K: May we take up that question? That is, when one understands the nature and the structure of thought, and the things that thought has put together in this world – as racial minority, as colour difference, national divisions and so on – when thought recognises its limitation and remains within that limitation and so there is freedom from thought, then what takes place? And what is the action of that in our daily life? K: Putem să abordăm această întrebare? Adică, atunci când putem înțelege natura și structura gândului și toate lucrurile pe care gândul le-a creat în această lume - cum ar fi minoritatea rasială, diferența de culoare, divizarea națională etc. - când gândul își recunoaște propria limită și rămâne în acea limitare, şi apare libertatea față de gând, ce se întâmplă apoi? Și cum acționează asta în viața noastră de zi cu zi?
6:47 Q: I believe the questioner also said that within normal thought there is a pattern established. When we are free of that pattern... Î: Cred că s-a spus și că gândul are un tipar prestabilit. Când ne eliberăm de acest tipar...
6:58 K: Yes, yes. Shall we deal with that question? Perhaps, we’ll include all other questions in it. Can we go on with that question? K. Da, da. Ne ocupăm de această întrebare? Probabil vom include în aceasta și celelalte întrebări. Putem continua cu această întrebare?
7:20 I wonder if one realises, for oneself, how thought is very limited, though it pretends that it is not limited. I wonder if one realises that, first, that all our thinking – politically, religiously, socially, in all directions, at every level of our human existence, do we, as human beings realise, that thought is very limited – limited, in the sense, that it is the outcome, or the response of knowledge, experience and memory and, therefore, it is time-binding and, therefore, limited? Do we see that? Thought is a fragment. It is a fragment because it is the outcome or the response of a past knowledge – therefore, it’s limited. Do we meet this? Do we want to discuss this? Shall we go into that, first? Mă întreb dacă realizează cineva cât de limitat este gândul, deşi pretinde că nu este limitat. Mai întâi, mă întreb dacă cineva înțelege asta, că toată gândirea noastră - politică, religioasă, socială, în toate domeniile, la toate nivelurile existenţei umane, oare înțelegem noi, ca ființe umane, că gândul este foarte limitat, - limitat, în sensul că este rezultatul sau răspunsul cunoașterii, experienței și memoriei și astfel este dependent de timp, deci, este limitat? Înțelegem noi asta? Gândul este un fragment. Este un fragment pentru că este rezultatul sau răspunsul unei cunoașteri trecute - de aceea este limitat. Suntem de aceeaşi părere? Vrem să discutăm despre asta? Să ne referim mai întâi la acest aspect ?
9:05 Can thought perceive the whole? The whole, in the sense, the whole of human existence, both the conscious as well as the unconscious, the various divisions which thought has brought about, various divisions in religion, in political thought and so on. So, thought is a fragment because it is based on knowledge, and knowledge is experience stored up as memory in the brain. I think most of us would accept this, that thought is very limited. Could we – from there? And thought, whatever it does, whatever its actions, its capacities, its inventions, is still limited, divisive. That is, it has divided the world into nationalities, into minorities, into colour prejudices, you know, all that, the divisions between Catholic, Protestant, Hindu, it is the result of thought. Right? I think this is fairly obvious, for those who, at least, think about it. Poate gândul să perceapă întregul? Întregul, în sensul de întreaga existență umană, atât la nivel conștient, cât și înconștient, multiplele divizări pe care le-a produs gândul, multiplele divizări în religie, în politică și toate celelalte. Așadar, gândul este un fragment pentru că se bazează pe cunoaștere, iar cunoașterea este experiența depozitată în creier ca memorie . Cred că cei mai mulți dintre noi vor accepta că gândul este foarte limitat. Putem începe de aici? Şi indiferent ce face gândul şi care sunt acțiunile sale, capacitățile, invențiile sale, totuși este limitat, dezbină. Adică, a divizat lumea în naționalități, în minorități, rase, prejudecăți, ştiţi toate astea, separarea dintre catolici, protestanți, hinduși acete sunt rezultatul gândului. Corect? Cred că este destul de evident pentru cei care se gândesc la acest lucru, cel puțin.
10:47 Next question is, do we see that as a reality? Because we must differentiate between reality and truth, which we’re going to now examine. Do we see the reality – reality, in the sense, what is actual, not ‘what should be,’ or ‘what might have been,’ but actually ‘what is’ – do we see, actually, what thought has done in the world, both technologically with all its vast extraordinary development and what thought has also done – wars, antagonism – all the rest of it. That is a reality, including the illusions that thought has created. I wonder if we see this? You understand my question? Do we see the reality of thought and its action? The reality that thought has created as war – that’s a reality. The reality which thought has created as belief – ‘I believe in God,’ or, ‘I don’t believe in God.’ Thought which has created the divisions between human beings, that’s a reality. So, the things that thought has created are a reality, including the things that thought has created which are illusions, which are neurotic. So, all that is a reality. Right? Următoarea întrebare este: vedem asta ca o realitate? Pentru că trebuie să facem diferența între realitate și adevăr, ceea ce vom cerceta în continuare. Vedem noi realitatea - realitatea în sensul a ceea ce este real, nu „ce ar trebui să fie”, sau "ce ar fi putut să fie" ci „ce este”, cu adevărat - vedem noi cu adevărat ce a făcut gândul în lume, atât din punct de vedere tehnologic, cu toată dezvoltarea sa extraordinară, cât și din perspectiva consecințelor: războaie, antagonisme și toate celelalte. Aceasta este o realitate, inclusiv iluziile pe care le-a creat gândul. Mă întreb dacă vedem toate acestea? Înțelegeți întrebarea mea? Vedeţi realitatea gândului și acțiunile sale? Realitatea pe care gândul a creat-o ca război - aceasta e o realitate. Realitatea pe care gândul a creat-o ca şi credință - „Cred în Dumnezeu” sau „Nu cred în Dumnezeu”. Gândul care a creat diviziunea între ființele umane, asta este o realitate. Așadar, lucrurile pe care gândul le-a creat constituie o realitate, inclusiv lucrurile pe care gândul le-a creat și sunt iluzii, şi sunt nevrotice. Toate acestea sunt o realitate. Corect?
13:12 Thought has not created nature, the trees, the mountains, the rivers. So, thought has created the reality, an area in which we live – jealousies, anxieties, fears, pleasures – all that is a reality in our daily life. Right? When one recognises it and goes beyond it, is that possible? You understand my question? One recognises that thought has created all the shambles, all the misery, the confusion, the extraordinary conflicts that are going on in the world which are reality, the illusions to which the mind clings, which is a reality, the neurotic actions which one indulges in, is a reality. When one comes to that point and realises, most profoundly, then what takes place? You understand my question? Gândul nu a creat natura, copacii, munții, râurile. Deci, gândul a creat realitatea, acea zonă în care noi trăim - gelozii, anxietăți, frici, plăceri - toate acestea sunt realitatea din viața noastră de zi cu zi. Corect? Este posibil să recunoaștem acest lucru și să trecem dincolo de el, este acest lucru posibil? Înțelegeți întrebarea mea? Cineva îşi dă seama că gândul a creat toată această dezordine, mizerie, confuzie, aceste conflicte grave care se desfășoară în lume, care reprezintă realitatea, iluziile de care se agață mintea, aceasta este o realitate, toate acțiunile nevrotice pe care le facem sunt o realitate. Când ajungem în acest punct și înțelegem asta în mod profund, ce se întâmplă atunci? Ați înțeles întrebarea mea?
14:43 What takes place when I see, when one observes, actually, that thought has divided man? Right? Isn’t that so? – that thought has divided man against man, for various reasons of security, pleasure, sense of separate existence, hoping, through that, to find – etc., etc. So, when you realise it, have an insight into it, into this reality, what takes place? You have understood my question? Come on, please, someone, this is a dialogue. It’s not a talk by me, alone. Ce se întâmplă atunci când cineva observă că gândul a divizat umanitatea? Corect? Nu-i așa? Că gândul i-a întărâtat pe oameni unii împotriva altora din diverse motive: securitate, plăcere, sentimentul existenței separate, sperând ca prin asta să găsească - etc., etc. Așadar, atunci când înțelegi acest lucru, când cunoști această realitate ce se întâmplă? Ați înțeles întrebarea? Haideți, spuneți, vă rog, acesta este un dialog. Aici nu vorbesc doar eu.
15:43 Q: (Inaudible) Î: (nu se aude)
15:52 K: Sir, please answer my question, if you don’t mind, let’s stick to one thing. Do we realise the nature of thought? K: Domnule, vă rog răspundeți la întrebarea mea, dacă nu vă supărați, să ne concentrăm pe un singur lucru. Înțelegem noi natura gânduluii?
16:04 Q: I was going to answer the question. Î: Intenționam să răspund la întrebare.
16:10 K: What is the… answer the question. K: Ce este... răspundeți la întrebare.
16:13 Q: Well, I think that when you become aware of this reality then it becomes unnecessary.

K: No, no. Does it? 		Î: Da, cred că atunci când devii conștient de această realitate, aceasta devine inutilă.

K: Nu, nu. Așa să fie?
16:23 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude)
16:24 K: No, please. When one realises – what do we mean by the word ‘realise’? Which means you actually see the fact, or you have an insight into the fact of the movement of thought, what thought has done in the world. Right? The beautiful things, the appalling things, the technological – what thought has done in the world. When you have an insight into it then what happens to your consciousness? Do you understand my question? What actually takes place when you realise something? And how do you realise it? I realise, see, observe, have experience, being bitten by a snake. It’s a fact. So, what has taken place, then? Experience, pain, the suffering and so, intelligence arises and says, ‘Be careful of that snake.’ Right? Intelligence arises, doesn’t it? The awakening of intelligence is the realisation that thought, whatever it has created, is a reality. So, the realisation of reality, or having an insight into reality, is the awakening of intelligence. You get it? Have you got it? Not I. So, you see the limitation of thought. And to see the limitation with all the implications is an intelligence, isn’t it? I wonder if you see this. Right? Can we go on, from there? K: Nu, vă rog. Când cineva înțelege - ce înseamnă cuvântul „a înțelege”? Înseamnă că vezi cu adevărat ce este sau ai o pătrundere adâncă a mișcării gândului, a ceea ce acesta a produs în lume. Corect? Lucrurile minunate, lucurile groaznice, tehnologia - tot ce a produs gândul în lume. Când înțelegi asta, ce se întâmplă în conștiința ta? Înlelegeți întrebarea mea? Ce se întâmplă când înțelegi cu adevărat ceva? Și cum înţelegi? Înțeleg, văd, observ, experimentez că am fost mușcat de un șarpe. Este un fapt. Ce se întâmplă atunci? Experiență, durere, suferință și apoi apare inteligența și zice: „Fii atent la șarpele ăla.” Corect? Apare inteligența, nu-i așa? Trezirea inteligenței este a înţelege că acel gând, indiferent ce a creat el, este o realitate. Așadar, înțelegerea realității sau pătrunderea acesteia înseamnă trezirea inteligenței. Ați priceput? Voi, nu eu. Deci, observați limitarea gândului. Să vezi această limitare cu toate implicațiile ei înseamnă inteligență, nu-i așa? Mă întreb dacă vă dați seama. Corect? Putem continua de aici?
19:01 So, what is the relationship between reality, intelligence and truth? You follow? Are you interested in all this? Not verbally, or you know – part of your blood. Așadar, care este relația dintre realitate, inteligență și adevăr? Mă urmăriți? Sunteți interesați? Nu la nivel verbal, - sau parte din corpul vostru.
19:29 Q: Sir, how can one realise that all thought is limited? There are parts where thought is necessary. Î: Domnule, cum putem să realizăm că gândul este limitat? Există domenii unde gândul este necesar.
19:39 K: We said that. K: Am spus și noi.
19:41 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude)
19:52 K: How does one realise thought is limited? That was the question, first. He asked that question. We said thought is limited because it’s fragmentary, it is fragmentary because it is based… it is the response of memory, and memory is very limited. Memory, though it is limited, must be orderly. I wonder if you see all this. Thought must function sanely, rationally, in the world of knowledge, which is the technological world. But when that thought operates in relationship, in human relationship, there is disorder, which is a reality. I wonder if you see that. Because thought creates the image about you and you create image about another. Thought is the process of creating these images. Right? Thought creates, in relationship, disorder. No? So, disorder indicates the operation of thought in relationship. Right? And when thought operates in the field of knowledge, it is orderly. Technological world, it must be completely orderly. K: Cum ne dăm seama că gândul e limitat? Aceasta a fost întrebarea. Dânsul a pus această întrebare. Am spus că gândul este limitat pentru că este fragmentat, este fragmentat pentru că este bazat... este un răspuns al memoriei, iar memoria este limitată. Memoria, deși este limitată, trebuie să fie ordonată. Mă întreb dacă vedeți toate acestea. Gândul trebuie să funcționeze sănătos, rațional, în lumea cunoașterii, adică în lumea tehnologică. Dar când gândul operează în relațiile umane atunci apare dezordinea, care este o realitate. Mă întreb dacă ați observat asta. Pentru că gândul creează o imagine despre tine și tu creezi o imagine despre alții. Gândul este procesul de creare a acestor imagini. Corect? În cadrul relațiilor, gândul creează dezordine. Nu? Așadar, dezordinea indică acțiunea gândului în relații. Corect? Iar când gândul operează în domeniul cunoașterii, atunci apare ordinea. Lumea tehnologică trebuie să fie în ordine completă.
22:04 So, do we realise, do you realise, or have an insight into the operation of the whole movement of thought? – its nature, its structure, its activity, both the conscious level as well as at the deeper level, the whole movement of thought, which is part of meditation – not the control of thought but the awareness of this movement of thought, and seeing its limitation. Can we move from there? I know you’re eager to move to something when you haven’t actually done it. I’m keeping to the one fact, which is, unless this is so you can’t go much further. Înțelegeți, vă dați seama sau aveți o imagine a modului de operare a acestei mișcări a gândului? - a naturii, a structurii, a activității sale atât la nivel conștient, cât și la un nivel mai adânc, întreaga mișcare a gândului, care este parte a meditației, - nu controlul gândului, ci conștientizarea acestei mișcări a gândului, și observarea limitării sale. Putem merge mai departe? Știu că sunteți nerăbdători să trecem la altceva când nu ați făcut asta. Eu mă concentrez pe un singur fapt, altfel nu putem merge prea departe.
23:17 Q: Sir, I think we should discuss this point more until it is very clear how this perception can take place of the whole movement of thought. Î: Domnule, cred că ar trebui să discutăm mai mult despre asta, până este foarte clar cum cum are loc această percepție a întregii mișcări a gândului.
23:28 K: Right. How do you see the whole movement of thought? How do you see the totality of something? How do you see the totality of yourself? Let’s begin with that – much better. How do you see the totality, the dreams, the division between conscious and the unconscious, the innumerable prejudices, fears, anxieties, grief, sorrow, affection, jealousy, antagonism, faith in something which is non-existent but you believe, and especially the Christians have this thing, faith – so do you see the totality of all that, not fragmented, not each fragment? You understand what I’m saying? No? So, is it possible to see the totality of all this? What prevents us from seeing the whole movement of this? – my attachments, my prejudices, my beliefs, my experience, my desires, contradictory, conflict, misery, confusion – you follow? – the whole of that. What prevents us from seeing the totality of this? It’s only when we see the totality of it there is a complete action, otherwise it’s a fragmentary action. Are we meeting each other, now? K: Bine. Cum putem vedea întreaga mișcare a gândului? Cum putem vedea ceva în totalitate? Cum poți vedea propria totalitate? Hai să începem de aici - e mult mai bine. Cum vezi întregul, visele separarea dintre conștient și inconștient, nenumăratele prejudecăți, frici, anxietăți, dureri, supărări, afecțiuni, gelozie, conflict, credință în ceva ce este non-existent, dar tu crezi în el, în special, Creștinii au acest lucru, credința - deci, vedeți ansamblul nu cel fragmentat, nu fiecare fragment? Înțelegeți ce spun? Nu? Așadar, este posibil să percepi totalitatea acestora? Ce ne împiedică să observăm această întreagă mișcare? - atașamentele, prejudecățile, credințele, experiența, dorințele, contradicțiile, conflictul, nefericirea, confuzia mea - mă urmăriți? - tot acest întreg . Ce ne împiedică să vedem această totalitate? Numai când percepem totalitatea apare o acțiune completă, altfel este doar o acțiune fragmentată. Suntem de acceaşi părere?
25:52 Our life is fragmented – I go to the office, I’m a different person there, fighting, ambition, all the rest, I come home and I’m a different person there, and I go to church – if I go to church, at all – I’m a different person there, and so on, I’m fragmented, broken up. And so, our actions are broken up and, therefore, contradictory and, therefore, each action brings its own anxiety, its own regrets, its own confusion. So, to end all that I must see the totality of it. Right? Totality of my life – my actions, my desires, my relationships, my longings, my fear, all the rest of it. Now, what prevents it? Viața noastră este fragmentată - mergem la serviciu, acolo sunt o persoană diferită, competiție, ambiții și altele, vin acasă şi acolo sunt o persoană diferită, merg la biserică - dacă merg cumva la biserică - și sunt o persoană diferită acolo și așa mai departe. Sunt fragmentat, rupt în bucăți. Astfel, acțiunile noastre sunt incoerente și în consecință, contradictorii, de aceea fiecare acțiune aduce cu sine o anxietate, regrete, confuzie. Ca să le pun capăt, trebuie să le observ în ansamblu. Corect? Viața mea în întregime - acțiunile mele, dorințele mele, relațiile mele, aspirațiile mele, frica mea și restul. Ce mă împiedică?
27:02 Q: Thought. Î: Gândul.
27:03 K: Thought has created all this, hasn’t it? K: Gândul le-a creat, nu-i așa?
27:09 Q: When I look at jealousy, I am looking from the point of jealousy, at jealousy. I think that both things are different. Î: Dacă privesc gelozia, mă uit din perspectiva geloziei la gelozie. Cred că aceste două lucruri sunt diferite.
27:15 K: Yes, that’s one point. That is, the observer is the observed, which we went into. I don’t want to go into that thing over and over and over again. It gets rather boring. K: Da, acesta este un aspect. Aceasta înseamnă că observatorul este cel observat, despre care am discutat. Nu mai vreau să mă repet. Poate deveni plictisitor.
27:26 Q: Sir, I think the sensation of fear might prevent us seeing it. Î: Domnule, cred că senzația de frică este cea care ne împiedică.
27:32 K: Yes, sir. Fear. Does fear prevent you from seeing the totality of life, of your life? K: Da, domnule. Frica. Ne împiedică frica să percepem viața în totalitatea ei?
27:49 Q: The image of ‘me’ that thought has produced. Î: Imaginea „eu-lui” pe care a creat-o gândul.
27:57 K: ‘Me’ that thought has produced. But the ‘me’ is the totality of all this, isn’t it? – my fears, my anxieties, my sexual demands, this, that, ten, umpteen different things is ‘me.’ What prevents…? You’re not answering my question. K: „Eul” pe care l-a creat gândul. Dar „eu-l” este totalitatea acestora, nu-i așa? - fricile mele, anxietatea, nevoile sexuale etc., toate aceste lucruri diferite sunt „eu”. Ce ne împiedică... Nu mi-ați răspuns la întrebare.
28:20 Q: We have not got the energy. Î: Nu mai avem putere.
28:26 K: When you’ve got the energy. Haven’t you got the energy? Haven’t you got the energy to come and listen to these unfortunate talks? You have taken the trouble, you know, money, all that, to come. You’ve got plenty of energy when you want to do something. K: Când ați avut acea energie. Nu aveți acea energie? Nu ați avut energia să veniți și să ascultați aceste conversații? V-ați asumat toate problemele, bani și multe altele, ca să veniți. Ați avut energie din plin când ați vrut să faceți ceva.
28:51 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude)
28:54 K: I’m asking you a question, please answer. What prevents you from seeing the total existence of your life, of your daily life? K: V-am pus o întrebare, vă rog să răspundeți. Ce vă împiedică să percepeți totalitatea existenței, viața voastră, cotidiană?
29:06 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude)
29:18 K: You are not answering my question.

Q: Because one doesn’t want to. 		K: Nu răspundeți la întrebarea mea. Î: Pentru că persoana nu vrea.
29:24 K: I don’t want anything, sir. I am asking you a very simple question. I’m asking you, what is it that prevents you from seeing the totality of your life? You say it is lack of energy. You have got plenty of energy when you want to do something. When you want to earn money you spend the rest of your life earning it. K: Eu nu vreau nimic, domnule. V-am pus o întrebare foarte simplă. Vă întreb ce vă împiedică să vă percepeți viaţa în totalitate? Ați spus că lipsa de energie. Aveți o grămadă de energie când vreți să faceți ceva. Dacă vă doriți bani, vă petreceți restul vieții ca să-i câștigați.
29:59 Q: We don’t want to see ourselves. Î: Nu vrem să ne percepem pe noi înșine.
30:00 K: Is it that you don’t want to see the totality of it, or is it that there is no capacity to see? And capacity implies culture, cultivating, doesn’t it? So, you will take time to see the totality of your life, take another year to find out. K: Adică nu vreți să o vedeți în totalitate sau nu există capacitatea de a o vedea? Iar capacitatea implică cultură, instruire, nu-i așa? Așa că va mai dura ceva timp să vă percepeți viaţa în totalitate, vă ia încă un an pentru a o descoperi.
30:24 Q: Nothing could be more dreadful than to look at all the misery. Î: Nimic nu poate fi mai înspăimântător decât să privești această nefericire.
30:27 K: You don’t answer. Is it fear? Is it that you don’t want to see it? Is it your habit, your tradition, your conditioning? K: Nu ați răspuns. Este frica? Aceasta este ceea ce nu vreți să vedeți? Adică obiceiurile voastre, tradițiile, condiționările?
30:43 Q: The fragment is trying to look at the whole. Î: Fragmentul încearcă să se uite la întreg.
30:47 K: I am asking you. Are you saying the fragment cannot see the whole? So, you’re using thought to see the whole. Is it? And you know, at the same time, thought is a fragmentary affair, so through the fragment you hope to see the whole – is that it? So, you don’t realise, actually, that thought is a fragment. By putting many fragments together, which thought does, which it calls ‘integration,’ and hoping thereby to see the whole. It can’t. So, do we realise that thought cannot see the whole? K: Vă întreb. Spuneți că fragmentul nu poate vedea întregul? Deci, voi folosiți gândul ca să vedeți întregul? Așa este? Dar, în același timp, știți că gândul este doar un fragment, așadar, sperați să vedeți întregul prin fragment - așa este? De fapt, nu vă dați seama cu adevărat că gândul este doar un fragment. Punând mai multe fragmente împreună, asta face de fapt gândul, şi o numește „integrare”, speraţi să vedeți întregul. Nu poate. Așadar, ne dăm noi seama că gândul nu poate vedea întregul?
31:54 Q: Is it, we understand it, well, I understand it, but I don’t realise it. Realising it is something that… Î: Înțelegem, da, înțeleg, dar nu îmi dau seama. A-ți da seama este ceva...
32:04 K: He says, ‘I understand it but I don’t realise it.’ When you use the word ‘understand,’ what do you mean by that word? Intellectually, verbally understand. K: Spuneți: „Înțeleg, dar nu-mi dau seama”. Când folosiți cuvântul „înțeleg”, ce înțelegeți prin acest cuvânt? A înțelege intelectual, verbal.
32:16 Q: I see the truth of what you’re saying. Î: Văd adevărul în ceea ce spuneți.
32:18 K: If you see the truth, it is the whole. No, please, don’t answer me. Would you kindly look at it for a minute? Don’t answer my question. Please, find out. Please, listen to what I’m saying. Listen, you understand, listen, not translate what I’m saying into your own terminology, don’t interpret it, just listen as you would listen to the wind, the wind among the leaves. Just listen to it. I am asking you, what prevents a human being, like yourself, to see the total movement of your activities which bring sorrow, pain, the whole of it, at one glance? K: Dacă vezi adevărul, acesta este întregul. Vă rog, nu îmi răspundeți mie. Puteți cerceta acest lucru pentru un minut? Nu-mi răspundeți la întrebare. Vă rog, descoperiți. Vă rog, ascultați ce spun. Ascultați, înțelegeți, ascultați, nu traduceți ceea ce spun eu în propria terminologie, nu interpretați, doar ascultați, așa cum ascultați vântul, vântul printre frunze. Doar ascultați. Vă întreb: ce împiedică o ființă umană, așa ca voi, să vadă în întregime mişcarea propriilor activităților care produc suferință, durere, toate astea?
33:21 Q: Because we attempt to express it in words. Î: Pentru că noi încercăm să o exprimăm în cuvinte.
33:33 Q: I think if you’re really confused, in yourself, how can you get it together? Î. Dacă ești confuz, cum ai putea să percepi totalitatea?
33:43 K: Yes. So, you’re saying, you are saying, sir, aren’t you, ‘I am confused, therefore, I cannot possible see the totality.’ K: Așadar, spuneți, nu-i așa, domnule, că: „Sunt confuz, de aceea nu pot vedea întregul”.
33:51 Q: Not unless I have the stillness to actually see it. Î: Nu pot dacă nu nu am liniștea pentru a o percepe cu adevărat.
33:58 K: Yes, that’s right. Same thing, sir. You say, to observe something, my mind must be quiet. Right? So your mind is not quiet, therefore, you’re not observing. So, you’re saying one of the factors is, to see something as a whole, my mind must be quiet. Then the question arises, how do you make the mind quiet? By repeating words? By controlling the thoughts? Then arises, who is the controller? So on, sirs. You understand? You go round and round in circles. K: Da, așa este. Ați spus că mintea trebuie să fie liniștită pentru a observa ceva. Corect? Deci mintea ta nu este liniştită şi de aceea nu observi. Voi spuneţi că unul din factori este -pentru a vedea ceva ca întreg- ca mintea să fie liniştită. Se naște întrebarea: cum putem să facem liniște în minte? Prin repetarea unor cuvinte? Prin controlul gândurilor? Apoi ne întrebăm: cine controlează? Și așa mai departe, domnilor. Înțelegeți? Ne învârtim în cerc.
34:56 Q: Instead of willing to change and willing to observe the whole we are being lazy and waiting to receive the technique, as a present. Î: În loc să vrem să ne schimbăm și să observăm întregul, noi suntem leneși și așteptăm să primim cadou o tehnică.
35:05 K: We are being lazy instead of changing, doing something about it, we are, really, very lazy people. Is that it? K: Suntem leneși, în loc să ne schimbăm și să facem ceva , suntem cu adevărat oameni foarte leneși. Așa este?
35:15 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude)
35:19 K: May I put a question differently? Please, don’t answer me because it just… Are you aware, if I may ask that question, most politely, without any disrespect, are you aware that you’re conditioned? Are you? Totally conditioned, not partially conditioned. Your words condition you – right? – education conditions you, culture conditions you, the environment conditions you, propaganda of two thousand years or five thousand years of priests have conditioned you. So, you’re conditioned, right through. When you say, ‘I believe in God,’ that’s part of your conditioning – like the man who says, ‘I don’t believe in God.’ K: Pot să pun întrebarea altfel? Vă rog să nu răspundeți pentru că... Sunteți conștienţi, vă întreb în cel mai politicos mod, fără lipsă de respect, sunteți conștienţi că sunteți condiționaţi? Sunteți? Total condiționaţi, nu parțial. Cuvintele tale te condiționează - corect? - educația te condiționează, cultura te condiționează, mediul te condiționează, propaganda de două mii de ani sau de cinci mii de ani a preoților te-a condiționat. Așadar, ești condiționat cu adevărat. Când spui: „Cred în Dumnezeu”, acesta este o parte din condiționarea ta - la fel şi cel care spune: „Nu cred în Dumnezeu”.
36:29 So, do we realise that this is a fact? A total conditioning. Then, when you realise it, what takes place? Do you then say, ‘I must uncondition it’? You follow? Then, who is the ‘I’ – and that ‘I’ is part of your conditioning. So, what do you do? Please, stick to one simple thing, here. Oare înțelegem noi că aceasta este o realitate? O condiționare totală. Și când îți dai seama de acest fapt, ce se întâmplă? Spui tu atunci: „Eu trebuie să mă eliberez de condiționare?” Mă urmăriți? Cine este „eu”? - și acest „eu” este parte a condiționării tale. Și ce faceţi? Vă rog, să ne concentrăm asupra unui singur lucru.
37:12 I realise I’m conditioned: conditioned as being a Hindu, broke away from it and become something else, and join Christianity, or whatever it is, I’m conditioned – conditioned by culture, conditioned by the food I eat, conditioned by the climate, heredity, by my activity, by environment – my whole being is shaped, conditioned, moulded. Do I realise it? That means, do I see the actual fact of it, not the idea of it, but the actual reality of it? That is, it is so. It is raining. It’s a lovely day. It’s a fact. It’s a windy day. In the same way, do I see the absolute reality that my mind is conditioned? Then, when I realise it, when there is the realisation, totally, that I am conditioned, then what movement takes place? That’s what I want to find out. You understand my question, now? Îmi dau seama că sunt condiționat: sunt condiționat să fiu hindus, renunț la hinduism și devin altceva, ader la Creștinism, sau la orice altceva, sunt condiționat - condiționat de cultură, condiționat de hrana pe care o mănânc, condiționat de climă, de ereditate, de propria activitate, de mediul înconjurător - întreaga mea fiinţă este configurată, condiționată, modelată. Îmi dau eu seama de acest fapt? Adică, îmi dau seama de această realitate, nu de idee, ci de realitate? Că aşa este. Plouă. E o zi minunată. Este un fapt. Este o zi cu vânt. În același mod, văd eu realitatea absolută că mintea mea este condiționată? Apoi, când îmi dau seama, când înțeleg cu adevărat că sunt condiționat, ce mișcare are loc? Asta vreau eu să aflu. Îmi înțelegeți întrebarea acum?
38:52 Then, do I say, ‘Yes, I am conditioned, it is terrible, and I must uncondition myself’? Then you begin the conflict. Right? The ‘I’ then becomes part… the ‘I’ thinks it’s separate but it’s part of that conditioning. So, what takes place when you see that? Spun eu atunci: „Da, sunt condiționat, e îngrozitor, trebuie să mă eliberez?” Atunci începeți conflictul. Corect? „Eu-l” devine o parte... „Eu-l” crede că este separat, dar el este o parte a condiționării. Și ce se întâmplă când întelegeți acest fapt?
39:20 Q: No movement.

K: No movement. That means what? Go slowly, please. Don’t throw words at each other. What takes place when I realise that I am entirely conditioned? Action ceases, doesn’t it? I go to the office, but the action to change my conditioning is not there. 		Î: Nicio mișcare.

K: Nicio mișcare. Ce înseamnă asta? Fără grabă, vă rog. Să nu aruncăm cu cuvinte. Ce se întâmplă când îmi dau seama că sunt în totalitate condiționat? Acțiunea încetează, nu-i așa? Merg la birou, dar acțiunea de a schimba propria condiționare nu este acolo.
39:59 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude).
40:14 K: So, I’m saying, sir. Please. Look, I have to go to the office, or to the factory, or become a clerk or secretary. I’ve got to work. I work in the garden, or teacher or do something. That is so. But I realise that I am conditioned. My concern is what happens when I realise, totally, this state? I cease to act in that state, don’t I? There’s no action. I’m a total prisoner. I don’t rebel against it, because if I rebel I’m rebelling against my own conditioning – right? – which has been put together by thought, which is ‘me.’ I wonder if you see all this. So, in that area of conditioning, there is no action. K: Spuneam, domnilor. Vă rog! Ascultați! Trebuie să merg la birou sau la fabrică, sau devin funcționar sau secretar, am un serviciu. Lucrez în grădină, sau sunt profesor, orice altceva. Dar îmi dau seama că sunt condiționat. Preocuparea mea este să aflu ce se întâmplă când conștientizez această stare? Încetez să acționez în acea stare, nu-i așa? Nu este nicio acțiune. Sunt prizonier în totalitate. Nu mă revolt, pentru că, dacă mă revolt, mă revolt împotriva propriei condiționări - corect? - care a fost creată de gând și care este acel „eu”. Mă întreb dacă înțelegeți. Așadar, în sfera condiționării nu există nicio acțiune.
41:26 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude).
41:27 K: Just listen. There is no action, therefore, what takes place? K: Fiți atenți. Nu există nicio acțiune, în consecință, ce se întâmplă?
41:32 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude).
41:43 K: Sir, do it, do it. Find out what takes place. K: Domnule, haideți! Aflați ce se întâmplă.
41:48 Q: You become free inside. Î: Devii liber interior.
42:11 Q: You get very tired and sad and hopeless. Î: Devii foarte obosit, trist și fără speranță.
42:17 K: Yes, sir, you’re tired of the whole thing. So, what do you do when you’re tired of the – wait, take it up – when you’re tired of the whole thing, what do you do? K: Da, domnule, ești obosit din cauza multor lucruri. Deci, ce faceți când sunteți obosiți de - așteptați - când sunteți obosiți de toate acestea, ce faceți?
42:30 Q: One gives up. Î: Unii renunță.
42:32 K: Take a rest from it, don’t you? When you’re tired of something, when you’re tired you go and lie down, sit quietly. But you’re not doing it. K: Iau o pauză, nu-i așa? Când ești obosit de ceva, când ești obosit, te întinzi, stai liniștit. Dar voi nu faceți așa.
42:53 So, then only when the mind is quiet, you see the totality of your life. Right? But our minds are chattering, trying to find an answer, beating, beating, beating, beating on this conditioning and, therefore, there is no answer. But if you say, ‘All right, I’ll look at it. I have seen the whole movement of thought, which is my life, and whatever movement other than the conditioning is unreal.’ You understand what I’m saying? So, the mind remains with the totality of its conditioning, it remains, it doesn’t move. Do we communicate something with each other, to each other? Numai când mintea este liniștită poți vedea viaţa în ansamblul său. Corect? Dar mințile noastre clevetesc continuu încercând să găsească un răspuns, asaltând, asaltând, asaltând această condiționare, şi de aceea nu îl găsesc. Dar dacă spui: „Bine, voi cerceta. Am văzut întreaga mișcare a gândului, care este viața mea și orice mișcare diferită de condiționare este ireală”. Înțelegeți ce spun? Astfel mintea rămâne cu propria condiționare, ea stă pe loc, nu se mișcă. Ne spunem ceva, ne înţelegem?
44:13 So, then I will go back and see, thought is a fragment, therefore, it’s limited. It’s fragmentary because it is based on knowledge, experience and memory, which is the movement of time. Right? So, thought, whatever is caught in the movement of time, is limited. That’s obvious. Whatever it is, whether it’s a machine, anything that’s caught in the movement of time, is bound to be limited. So, thought is fragmentary and limited. And we think, through thought, we’ll see the totality. That is our difficulty. We don’t say, ‘Thought cannot see the totality,’ therefore, thought becomes quiet. If I can’t see through my eyes – you follow? – I become quiet. So, thought becomes quiet. Then, I perceive the movement of what, actually, is going on, the totality of it. As we said the other day, when you look at a map you see the totality of the whole map – right? – various countries, the colours, the hills, see the totality. But if you have a direction, you don’t see the totality. That is, if you want to go from here to Vienna you have the line, you see that, and you disregard the rest. But, here, as long as you have a direction, a motive, a purpose, then you cannot see the totality. Are we meeting each other, now? Apoi, mă întorc și văd că gândul este un fragment, în consecință, este limitat. Este fragmentat pentru că se bazează pe cunoaștere, experiență și memorie, care sunt mișcări ale timpului. Corect? Deci, gândul, pentru că este prins în mișcarea timpului, este limitat. Este evident. Indiferent ce este, dacă este o mașină, orice este prins în mişcarea timpului este obligat limitat. Așadar, gândul este fragmentat și limitat. Iar noi credem că prin gând putem vedea ansamblul. Aceasta este problema noastră. Noi nu spunem: „Gândul nu poate vedea ansamblul”, prin urmare gândul devine tăcut. Dacă nu pot vedea cu ochii mei - mă urmăriți? - devin tăcut. Deci, gândul devine tăcut. Apoi, percep mișcarea a ceea ce se întâmplă de fapt , ansamblul. Așa cum am spus zilele trecute, când te uiți la o hartă vezi harta în întregime - corect?- diferite țări, culorile, dealurile, vezi ansamblul. Dar dacă urmărești o direcție, nu vezi ansamblul. Este ca și cum ai vrea să mergi de aici la Viena, ai direcția, o vezi, și nu mai bagi în seamă restul. Dar, aici, atâta timp cât ai o direcție, un motiv, un scop, nu poți vedea ansamblul. Mă înțelegeți acum?
46:34 So, have you a motive for coming here, for enquiry, for trying to understand yourself, have you got a motive? That is, I want to understand myself because I’m terribly worried about my husband, and I hope by coming here I’m going to solve it. Or I have lost my wife, or my father, or my son, but I’m going to find out whether I can meet him in some other place, or what it means to suffer, so I have a motive. So, as long as I have a motive, I cannot listen, properly. You understand? As long as I have a prejudice, I can’t listen to what you’re saying. Or I have read all the books that you have written and I can repeat all of it, and I repeat and, obviously, that prevents from listening. Aveți un motiv pentru care ați venit aici, pentru întrebări, pentru a încerca să vă înțelegeți pe voi înșivă, aveţi un motiv? Un motiv ar fi: vreau să mă înțeleg pe mine însămi pentru că sunt foarte îngrijorată pentru soțul meu și sper ca, venind aici, să găsesc o soluție. Sau mi-am pierdut soția, sau tatăl, sau fiul și mă duc să aflu dacă îl pot întâlni în alt loc, sau ce înseamnă să suferi, așadar, am un motiv. Atâta timp cât am un motiv, nu pot asculta corect. Înțelegeți? Atâta timp cât am o suferință, nu pot asculta ceea ce spui tu. Sau am citit toate cărțile pe care le-ați scris și pot repeta ce scrie în ele, și repet, dar, evident, aceasta te împiedică să asculți.
47:51 So, one cannot see the totality of one’s life because we have never thought about it, we have never given even a single second to look at this totality because we’re caught in our little fragments. Right? Now, we are together trying to explore, look at this whole unfortunate, confused, miserable, occasional happiness, all of that, we are trying to see, wholly. It is possible to see it wholly, only when you have no direction, no motive, which is extremely difficult because we want to be happy, we want to be rich, we want to have a good relationship with another, we want to have our pleasures fulfilled. You follow? Așadar, oamenii nu îşi pot vedea în ansamblu viaţa pentru că nu s-au gândit niciodată la acest lucru, nu au acordat nici măcar o secundă înțelegerii acestui ansamblu, pentru că au fost prinşi în micile lor fragmente. Corect? Acum, împreună încercăm să explorăm, să privim acest întreg nefericit, confuz, jalnic, cu fericiri ocazionale, încercăm să-l înțelegem în întregime. Este posibil să vedem întregul doar când nu avem nicio direcție, niciun motiv, ceea ce este foarte dificil, pentru că noi vrem să fim fericiți, vrem să fim bogați, vrem să avem relații bune unii cu alții, vrem să ne împlinim plăcerile. Mă urmăriți?
49:03 So, what happens then, that’s the next, from the same question, what happens, then, when you realise, when you see, actually, the total existence, as you see it in a map, clearly outlined, everything clear, everything in its place, orderly? You understand? The word ‘art’ means putting everything in its right place. That is the real meaning of the word ‘art.’ So, having put everything in its right place, then, what takes place? Putting my office in the right place, my relationship in the right place – you follow? – everything in order. Deci, ce se întâmplă, asta e continuarea aceleiași întrebări, ce se întâmplă atunci când îți dai seama, când vezi cu adevărat întreaga existenţă aşa cum o vezi pe hartă, conturată clar, totul este clar, la locul lui, în ordine? Înțelegeți? Cuvântul „artă” înseamnă să pui totul la locul potrivit. Acesta este înțelesul real al cuvântului „artă”. Așadar, când totul este la locul potrivit, ce se întâmplă atunci? Să-mi pun biroul în ordine, relațiile mele să fie în ordine - mă urmăriți? - totul este în ordine.
50:08 What happens, then? Ce se întâmplă atunci?
50:11 Q: One lives intelligently. Î: Persoana trăiește inteligent.
50:18 K: Do you? Do we? K: Așa faci tu? Așa facem noi?
50:26 Q: You don’t have to think about what you’re going to do about it, anymore. Î: Nu mai este nevoie să te gândești ce trebuie să faci.
50:29 K: No. You see, you’re ready to answer, you haven’t got the other thing, you’re ready to answer. Have we put our house in order? Not the house, you know, the deeper house, have we put everything in order? We are in disorder – aren’t we? – unfortunately. We are in disorder. Now, just keep to that disorder, let’s understand that disorder. Because out of the investigation of that disorder, order comes – right, sir? – not try to bring order. I wonder if you… Through negation, comes order. K: Nu. Vedeți, sunteți gata să răspundeți, dar nu ați luat în seamă alt fapt. Este ordine în casă? Știți voi, nu casa obișnuită, casa mai profundă, ați făcut ordine? Noi suntem în dezordine - nu-i așa? - din păcate. Suntem în dezordine. Haideți să discutăm despre această dezordine, să o înțelegem. Din investigarea acestei dezordini apare ordinea - da, domnule? - nu prin încercarea de a produce ordine. Mă întreb dacă... Prin negare, apare ordinea.
51:30 Look, politically, if there is disorder in the country, out of that very disorder, tyranny grows. Right? That’s happening in India, that’s happening all over the world. Where there is disorder, that very disorder creates the authority. Now, we are in disorder. Why? Would you tell me why you’re in disorder – not invent, just see why this disorder exists in me – why does it exist? Because I’ve contradictory desires – right? – I want peace and I’m violent. I want to love people and I’m full of antagonism. I want to be free and I’m attached to my wife, to my children, to my property, to my belief. Right? So, there is contradiction in me, and that contradiction means confusion. Right? I am attached to my wife, to my husband, to my children. I’m attached because I am lonely, I am desperate, I can’t live with myself, I feel frustrated, miserable, in myself, so, I cling to you. But deep down, that fear of loneliness goes on. Right? So there’s contradiction in me. So, can there be freedom from attachment, which is not love? So, can there be freedom from attachment, not little, by little, by little – freedom? Din punct de vedere politic, dacă este dezordine în țară, din acea dezordine se naște tirania. Corect? Așa se întâmplă în India, așa se întâmplă peste tot în lume. Acolo unde este dezordine, chiar acea dezordine creează autoritatea. Noi suntem în dezordine. De ce? Îmi puteți spune de ce sunteți în dezordine? - fără să inventați, doar să vedeţi cauza dezordinii din sine - de ce există? Pentru că avem dorințe contradictorii - corect? - Vreau pace și sunt violent. Vreau să iubesc oamenii, dar sunt în opoziţie. Vreau să fiu liber, dar sunt atașat de soția mea, de copiii mei, de proprietatea mea, de credința mea. Corect? Așadar, în mine există contradicție iar această contradicție înseamnă confuzie. Corect? Sunt atașat de soția mea, de soțul meu, de copiii mei. Sunt atașat pentru că mă simt singur, sunt disperat, nu pot trăi cu mine însumi, mă simt frustrat, nefericit, în mine însumi, așa că mă agăț de cineva. Dar, în adâncul ființei mele, acea frică de singurătate continuă să existe. Corect? Așadar, există contradicție în mine. Deci, mă pot elibera de ataşament, care nu este iubire? Deci, mă pot elibera de ataşament, nu doar puțin, puțin câte puțin, - ci de tot?
54:11 Q: Yes, there can. Î: Da, poate exista.
54:14 K: You can? I’m not asking you personally, sir. Of course, it can be. But is it so, are you free? Then, what’s the point of discussing? Then it becomes a verbal discussion – what’s the point of that? We are here – serious people, I hope – trying to understand and bring about a transformation in our daily life, transformation in our mind, in our consciousness. And if there is one thing which I completely see – for example, attachment, what is involved in it, jealousy, fear, pleasure, companionship, clinging to each other, possessiveness and, therefore, losing, all that is implied in attachment, which is one of the causes of my confusion. So, can I cut it, instantly be free of it? K: Putem? Nu mă refer la dumneavoastră, domnule. Bineînțeles că poate exista. Dar așa este, sunteți liber? Atunci, despre ce discutăm? Doar spunem cuvinte - și care este scopul? Suntem aici - oameni serioși, sper, încercând să înțelegem și să aducem o transformare în viața noastră de fiecare zi, o transformare în mintea noastră, în conștiința noastră. Și dacă există un singur lucru pe care îl observăm complet - de exemplu, atașamentul și tot ce implică el, gelozie, frică, plăcere, conviețuire, dependență unul față de celălalt, posesivitate și, prin urmare, pierdere, toate acestea sunt implicate în atașament, care este una dintre cauzele confuziei mele. Așadar, îl pot elimina brusc și să mă eliberez de el?
55:35 Q: We want to be free of attachment… Î: Noi vrem să ne eliberăm de atașament...
55:40 K: No. Sir, attachment – attachment to things you like, attachments to things you don’t like, all of it, sir. Don’t break it up too much. K: Nu. Domnule, atașamentul - față de lucrurile care vă plac, atașamentul față de lucrurile care nu vă plac, față de tot, domnule. Nu le separați prea mult.
55:51 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude).
56:00 K: Attachments to your faith, attachment to your belief, attachment to your gods, attachment to your church – attachment, sir. You understand, you don’t have to explain it more. That’s one of the causes of confusion, one of the causes of disorder. And to bring order by investigating disorder, I find it is attachment – one of the factors. So, cut it! Because we are afraid to cut it, because what will my wife say when I tell her I’m not attached? Because we translate, when there is freedom from attachment, the wife or the husband understands – or the girl or the boy – that you are free from her, or from him, and therefore she clings to you and so you’re frightened to hurt her, and all the rest of it follows. Let me finish, sir. Freedom from attachment means tremendous responsibility. You don’t see that. Right? K: Atașament față de credința voastră, atașament față de convingerile voastre, atașament față de zeii voștri, atașament față de biserica voastră, - atașament, domnule. Ați înțeles, nu e nevoie să explic mai mult. Acesta este una dintre cauzele confuziei, una dintre cauzele dezordinii. Și pentru a aduce ordine prin investigarea dezordinii mă lovesc de atașament - unul dintre factori. Așadar, eliminați-l! Pentru că ne este frică să-l eliminăm, pentru că: ce va zice soția mea când îi voi spune că eu nu sunt atașat? Pentru că noi interpretăm, dacă există libertate fără atașament, soția sau soțul înțelege - sau fata, sau băiatul - ei înțeleg că ești independent de el sau ea , în consecință, eavse agață de tine, iar ție îți este frică să nu o rănești, și tot ce mai decurge din asta. Dați-mi voie să termin, domnule. Libertatea față de atașamente înseamnă o imensă responsabilitate. Nu vă dați seama.
57:37 Look, we have built this place, Brockwood, for the last seven years. We have worked at it, several of us. Plenty of energy, work, thought – you follow? – create this thing. If we are attached to that thing, then we are creating confusion. You understand? So, the speaker is not attached, completely – I can leave tomorrow. And I mean it, I have done it – not to Brockwood but other places. But being detached means great consideration, great responsibility to see this operates, properly. You understand? Not that I walk away from it. Priviți, am construit acest loc, Brockwood, în ultimii șapte ani. Am muncit la asta, unii dintre noi, A fost nevoie de multă energie, muncă, gând - mă urmăriți? - pentru a-l face. Dacă noi suntem atașați de acest lucru, atunci creăm confuzie. Înțelegeți? Așadar, cel care vă vorbește nu este atașat - pot pleca mâine. Chiar așa este, am mai facut-o, nu la Brockwood, ci în alte locuri. A fi detașat presupune un mare respect, o mare responsabilitate pentru a acționa ca atare. Înțelegeți? Nu înseamnă să abandonezi.
58:36 So, when there is freedom from attachment, there is love. You understand? No, you don’t. That means responsibility, so that means order. So, can you – realising one of the factors of confusion in our life, of our disorder and misery, is this attachment to ideas, to beliefs, to ideals, to one’s country and so on, to wife, all that – can one be free of that attachment? Not tomorrow, now. Because that is, you see the reality of it, what it does in life. I’m attached to my country and, therefore, I’m willing to kill every other human being for my love of my country. Când există libertate față de atașamente, acolo există iubire. Înțelegeți? Nu, nu înțelegeți. Aceasta presupune responsabilitate, care implică ordine. Așadar, puteți dumneavoastră - înțelegând că una dintre cauzele confuziei din viața noastră, a dezordinii și a nefericirii, este atașamentul față de idei, de credințe și idealuri, față de propria țară, soție etc. - vă puteţi elibera de atașament? Nu mâine, acum. Deoarece conștientizați realitatea consecințelor acestuia în viață. Sunt atașat de țara mea și, în consecință, sunt dispus să omor orice altă ființă umană din dragoste pentru țara mea.
59:56 Q: Do you mean to say you must be responsible for your country but you mustn't be attached. Is that the point you’re making? Î: Vreți să spuneți că trebuie să fii responsabil față de țara ta, dar nu trebuie să fii atașat. La asta faceți referire?
1:00:04 K: No, that’s not the point I’m making. The point we are making is, sir – not the country, leave the country. You see, how quickly we go off to something. I’m talking about attachment to your wife, to your husband, to a belief, to a faith, to an ideal, for which you are willing to kill people. So, there is disorder. Out of this disorder, there arises confusion and, therefore, in you there is confusion. And one of the factors is attachment. Can you break it, get away from it? K: Nu, nu la asta mă refer. Ceea ce eu subliniez, domnule, - nu este despre țară, să lăsăm țara deoparte. Vedeți ce repede ne îndepărtăm de un subiect. Eu vorbesc despre atașamentul față de soția ta, soțul tău, față de convingeri, credință, ideal, pentru care ai fi în stare să ucizi oameni. Deci, există dezordine. Din această dezordine apare confuzia și, astfel, există confuzie și în tine. Iar una dintre cauze este atașamentul. Vă puteți rupe de el, îndepărta de el?
1:00:55 Q: Sir, I think part of the problem comes in when you say, ‘Can you break it,’ that means, you know, we… Î: Cred că o parte din problemă apare atunci când spui: „Poți renunța la el?”
1:01:06 K: I understand. Of course, sir. That’s a quick way of expressing, after saying, ‘The observer is the observed.’ We’ve been through all that. Can there be an end to attachment? Let’s put it that way, if you prefer it. K: Înțeleg. Bineînțeles, domnule. E un fel de a spune, ceea ce am spus deja „Observatorul este ceea ce observă”. Am discutat acest aspect. Există un sfârșit al atașamentului? Haideți să punem problema așa, dacă doriți.
1:01:24 Q: Mr Speaker, I figure every one of us, I think, would consider ourselves individuals… Î: Domnule, cred că fiecare dintre noi se consideră o individualitate...
1:01:30 K: I question whether they are individuals. K: Eu întreb dacă sunteți individualități.
1:01:33 Q: Yes.

K: No, don’t say, ‘Yes.’ 		Î: Da.

K: Nu, nu spuneți „da”.
1:01:37 Q: I’m saying, I would like to think I’m an individual. Î: Mi-ar plăcea să cred că sunt un individ.
1:01:39 K: You like to think. K: Vă place să credeți.
1:01:41 Q: That I’m not collective.

K: Look, sir, please! The word ‘individual’ means indivisible, non-fragmented. That is, a human being who is fragmented is not an individual. But ‘individual’ means one who is indivisible in himself. Please, sir, that’s what it is. 		Î: Că nu fac parte din colectivitate .

K: Ascultați, domnule, vă rog. Cuvântul „individ” înseamnă indivizibil, nu sunt fragmentat. Înseamnă că o ființă umană care este fragmentată nu este o individualitate. Dar „individualitate” înseamnă cineva care este indivizibil în sine însuși. Vă rog, domnule, așa stau lucrurile.
1:02:15 Now, just take this, attachment. When you see the whole movement of attachment: jealousy, anxiety, hatred, division, possessiveness, domination – you follow? – all that is implied in that word ‘attachment’ – to see the whole of it is intelligence, isn’t it? To see the whole of it. So, intelligence says, ‘Be free of it,’ not you say, ‘I must be free of it.’ So, intelligence then dictates, tells what is right action, wherever you are. You understand? Whatever your life is, whether in the office or at home, or anywhere, if there is this intelligence at work, then there is no problem, because this intelligence is supreme order, which has come because you have looked into disorder in our life. Out of that investigation into disorder, which is one of the factors is attachment, in the observation of that disorder, the awakening of intelligence comes. You follow? Intelligence is awakened. And intelligence is not yours or mine, it’s the intelligence. Therefore, it’s not my individual intelligence telling me what to do – then it’s not intelligence. But when we have seen our disorder in our daily life, how it comes, observing it, investigating it quite impartially, objectively, without any motive, out of that investigation is the awakening of this marvellous intelligence, which is also love. You understand? Acum, să revenim la atașament. Când înțelegi întreaga dinamică a atașamentului: gelozie, neliniște, ură, divizare, posesivitate, dominare - mă urmăriți? - tot ceea ce implică acest cuvânt „atașament” - să vezi atașamentul în ansamblu presupune inteligență, nu-i așa? Să vezi întregul. Inteligența spune: „Eliberează-te”, nu eşti tu cel care spui: „ Trebuie să mă eliberez”. Așadar, inteligența indică, spune care este acțiunea corectă, oriunde te-ai afla. Înțelegeți? Indiferent cum e viața ta, la birou sau acasă, oriunde altundeva dacă inteligența este în acțiune, atunci nu există probleme, pentru că inteligența este ordinea supremă, care a apărut tocmai pentru că ai privit dezordinea din viața ta. Din acea cercetare a dezordinii, care este o cauză a atașamentului, observarea dezordinii, trezeşte inteligența. Mă urmăriți? Inteligența este trezită. Iar inteligența nu este a ta sau a mea, ea este inteligență. În consecință, nu înteligența mea individuală îmi spune ce să fac - altfel, nu e inteligență. Dar, când vedem dezordinea din viața noastră cotidiană, cum aparare, observând-o, cercetând-o, în mod imparțial, obiectiv, fără nici un motiv, acea cercetare trezeşte această minunată inteligență, care este de asemenea iubire. Înțelegeți?
1:04:44 Q: Sir, this will take time because... Î: Domnule, asta ia timp pentru că...
1:04:49 K: Does it take time? K: Ia timp?
1:04:54 Q: It doesn’t take time, as time is the produce of thought. Nu ia timp, de vreme ce timpul este un produs al gândirii.
1:05:05 K: Does it take time to cultivate love? Do you cultivate love? Say, ‘I must be kind, I must be generous, I must be thoughtful, I must be considerate, I must give’ – and do all those things, you know, day after day, day after day, at the end of it, you’ll have this marvellous flower called ‘love’? K: Avem nevoie de timp pentru a cultiva iubirea? Voi cultivați iubirea? Spuneți: „Trebuie să fiu bun, să fiu generos, să fiu grijuliu, să fiu respectuos, trebuie să dăruiesc” - și faceți toate acestea, zi de zi, neîntrerupt, iar, la final, obțineți această minunată floare numită iubire?
1:05:39 Q: But how can one realise everything in one day? Î: Dar cum poate cineva obține totul într-o singură zi?
1:05:45 K: That’s just it, sir. It is not in one day – now. K: Aveți dreptate, domnule. Nu într-o singură zi - astăzi.
1:05:51 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude).
1:05:54 K: Sir, when you say it is difficult, you have already made it difficult. It may be the most easiest thing in the world, you don’t know, but you have already come to it saying, ‘It is difficult, it’s arduous, I need tremendous energy,’ but you don’t say, ‘I really don’t know,’ then you are free to look. You understand? But you’ve already come to it with a conclusion. And the conclusion is the bondage, is the barrier which prevents you from actually seeing, instantly. K: Domnule, când ați spus că este dificil, deja a devenit dificil. S-ar putea să fie cel mai ușor lucru din lume, nu ştiţi asta, dar dumneavoastră deja aţi concluzionat că este „e dificil”, e anevoios, am nevoie de multă energie”, dar nu spuneți: „Nu știu”, astfel sunteți liberi să căutați. Înțelegeți? Dar deja ați găst-o printr-o concluzie. Iar concluzia este o sclavie, o barieră care vă împiedică să înțelegeți cu adevărat și imediat.
1:06:40 Q: Is intelligence free of thought when there is no emotion? Î: Este inteligența eliberată de gândire când nu există nicio emoție?
1:06:49 Q: Sir, is this supreme intelligence, in other words, insight? Î: Domnule, este de fapt această inteligență supremă, intuiția?
1:07:41 Q: Is supreme intelligence perception? Î: Este inteligența supremă percepție?
1:07:45 K: Is that the question, sir? If you like to put it. What does it matter, if you have got it? Words don’t matter. You see, you people don’t work at this. K: Aceasta este întrebarea, domnule? Dacă vreţi să spuneţi aşa. Ce mai contează dacă ați obținut-o? Cuvintele nu contează. Vedeți, oamenii nu se străduiesc pentru asta.
1:08:06 Q: Could we return to what you were saying about bondage? Î: Putem să ne întoarcem la ceea ce spuneați despre sclavie?
1:08:11 K: Yes, sir. Look, I want to go on. You don’t know what the beauty of all this is. All right, sir. It’s up to you. K: Da, domnule. Vreau să detaliez. Dumneavoastră nu știți în ce constă frumusețea acestui fapt. Bine, domnule. Depinde de dumneavoastră.
1:08:24 Let’s begin, again. Thought has created this disorder, hasn’t it? – my house, my property, my wife, my country, my God, my belief, my sorrow, my pleasure – thought. Thought has also created the centre, which holds all these activities, the ‘me.’ Thought has created the ‘me’ in which all these activities go on. Right? Thought has created this. And thought has created the problems, and thought says, ‘I will solve these problems.’ And thought has never done it. Right? Politicians right throughout the world say, ‘We will solve all these problems with very careful thinking’ party politics, TUC, the whole game. And they won’t solve it because the problems are getting worse and worse. So, thought has created all these problems. Thought is ‘me,’ thought is my problem. Thought is the disorder in which I live. Right. S-o luăm de la început. Gândul a creat acestă dezordine, nu-i așa? - casa mea, proprietatea mea, soția mea, țara mea, Dumnezeul meu, credința mea, suferința mea, plăcerea mea - gândire. Gândul a creat de asemenea acel centru care cuprinde toate aceste activități, „eu-l”. Gândul a creat acest „eu” în care se produc toate acțiunile. Corect? Gândul a creat asta. Și gândul a creat problemele şi spune: „Voi rezolva aceste probleme”. Dar nu face asta niciodată. Corect? Politicienii din întrega lume spun: „Vom rezolva toate problemele printr-o gândire atentă” partidele politice și tot acest joc al lor. Și nu le rezolvă deoarece problemele se agravează. Așadar, gândul a creat toate aceste probleme. Gândul sunt „eu”, este problema mea. Gândul este dezordinea în care trăiesc. Corect.
1:09:54 So, I see thought cannot solve the problem. Right? Do you see that, sir? Thought cannot solve my problem between me and my wife. Right? Right, sir? The problem between me and my wife is that I think I’m separate from her, I have an image about her – right? – that image has been put together through thought for ten years, or two days, or fifty years. Right? And she has an image about me. Right? I dominate her, I bully her, or I do this and that – all that, sexual pleasure, antagonism, all those are images between her and me. Right? Right? So, these images create disorder. Right? So, I can never see my wife or my girl or my boy completely, wholly, what he is. You understand? Right? So, can there be freedom from image-making? You understand? I see I have an image about my wife, about the politicians, about my neighbour, about my children, whatever it is, I have an image about them, or about her. The image has been put together when she says to me, ‘You’re an ass,’ or she bullies me, or she wants something from me, etc. All that. All those activities create an image in me about her. Right? This is simple. I want to get on with it. And she has an image about me. So, our relationship is between these two images. Correct? Which is what? The images of thought. Thought has built them. Așadar, îmi dau seama că gândul nu poate rezolva problema. Corect? Vă dați seama de acest fapt? Gândul nu poate rezolva problema dintre mine și soția mea. Așa este, domnule? Problema dintre mine și soția mea este că eu cred că sunt separat de ea, am o imagine despre ea - corect? - această imagine a fost creată de gând timp de zece ani, două zile sau cincizeci de ani. Corect? Iar ea are o imagine despre mine. Corect? O domin, o hărțuiesc, fac diverse, - toate lucrurile, plăcerea sexuală, conflictele, toate acestea sunt imagini între mine și ea. Corect? Aceste imagini creează dezordine. Corect? Așadar, eu niciodată nu o văd în întregime pe soția, pe prietena sau prietenul meu, în totalitate, în ceea ce este. Înțelegeți? Putem ajunge să nu mai creăm imagini? Înțelegeți? Îmi dau seama că am o imagine despre soția mea, despre politicieni, despre vecinul meu, despre copiii mei, indiferent despre cine, am o imagine despre toți sau despre ea. Imaginea s-a creat când ea mi-a spus: „Ești un măgar!”, sau când m-a hărțuit, sau a vrut ceva de la mine etc. Toate astea. Toate aceste activități creează în mine o imagine despre ea. Corect? Este simplu. Vreau să dezvolt acest aspect. Dar și ea are o imagine despre mine. Așadar, relația noastră este între aceste două imagini. Corect? Ce înseamnă asta? Imaginile create de gând. Gândul le-a creat.
1:12:21 So, thought has built these images and thought, which is fragmentary, which is destructive because it is fragmentary, tries to solve this problem. It can only solve it when there is no image-making, then I can look at my wife, and she can look at me, as we are. Right? You understand? So, is it possible not to create an image when she calls me something or other, when she nags me, when she says, ‘Do this,’ out of irritation. You follow, all this. You know it very well, you’re all married people, so I don’t have to tell you all this. You may not be married – you have your girl or – it doesn’t matter, sir. Don’t bother. Deci, gândul a creat aceste imagini și pentru că este fragmentat, distructiv tocmai pentru că este fragmentat, încearcă să rezolve acestă problemă. O poate rezova doar când nu se crează nicio imagine, atunci o pot privi pe soția mea și ea mă poate privi, așa cum suntem. Adevărat? Înțelegeți? Dar este posibil să nu-mi creez o imagine atunci când ea îmi spune într-un fel, când mă cicălește, când spune iritată: „Fă asta”. Le cunoașteți foarte bine, sunteți toți oameni căsătoriți, așa că nu trebuie să vă spun eu. Poate nu sunteți căsătoriți - aveți o prietenă - nu contează, domnule.
1:13:19 And I’m asking you, can you be free of the image you have about her? Because if you want right relationship, there must be no image between you and her, or her about you, obviously. So, how to end the image-making? You understand my question? The image-making is mechanical. Please listen to this, carefully. It is mechanical because when the wife says to me something ugly, it is registered. Or when she says something, or say, ‘You’re a marvellous man,’ it’s registered. Right? You understand? The registration is the image-making. Right? When you tell me a flattering thing, or insult, it is registered in the brain through hearing and all the nervous system, and it’s registered in the brain. And so, the brain through thought, creates an image. Now, is it possible – please, listen carefully, if you are interested – is it possible not to register? You understand my question? When somebody tells you that you look most beautiful, or you’re a great person, not to register it. The moment you have registered, the image begins. Vă întreb, puteți să vă eliberați de imaginea pe care o aveți despre ea? Pentru că, dacă vă doriți o relație bună, nu trebuie să fie nicio imagine între tine și ea, nici ea să nu aibă o imagine despre tine, evident. Cum să oprim crearea de imagini? Înțelegeți întrebarea? Crearea de imagini este mecanică. Vă rog să ascultați cu atenție. Este mecanică pentru că, atunci când soția mea îmi spune ceva urât, înregistrez asta. Sau când ea spune: „Ești un om minunat”, înregistrez şi asta. Corect? Înțelegeți? Prin înregistrare se crează imaginea. Corect? Când îmi adresezi un compliment sau o insultă, acestea sunt înregistrate în minte prin auz și sistemul nervos, este înregistrat în creier. Așadar, creierul creează o imagine cu ajutorul gândului. Este posibil - vă rog, ascultați cu atenție, dacă sunteți interesați - este posibil să nu înregistrăm? Înțelegeți întrebarea mea? Când cineva îți spune că arăți grozav sau ești o persoană minunată, să nu înregistrezi. În momentul în care înregistrezi, se naște imaginea.
1:15:21 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude).
1:15:23 K: Let me finish, sir, let me finish. And when she tells you, or when you tell her something or other insulting, it is registered. So, I’m asking, is it possible not to register the insult or the flattery? K: Dați-mi voie să termin, domnule. Când ea îți spune ție sau tu îi spui ei ceva sau o insultă, aceasta este înregistrată. Așa că vă întreb: este posibil să nu înregistrăm o insultă sau un compliment?
1:15:45 Q: Yes, by listening with attention. Î: Da, ascultând cu atenție.
1:15:49 K: You have heard me say that before, therefore, he’s repeating. Don’t repeat what I’ve said. Find out for yourself, sir. Personally, I don’t read all these things. Look, you can do this all for… The whole of history of mankind is in you. You understand? You are the repository of a thousand years or more, a million years of human endeavour. You are that. Everything is in you, if you know how to read it. So, please, read this thing. That is, can this image-making end? Find out. First, see how important it is that it should end, see the immense necessity, both socially, in every way, how important it is for human beings not to have an image – say he’s an Indian, he’s a Russian, he’s an American, he’s a beastly this or that. Not to have single image. Therefore, there is no minority or majority. I wonder if you see all this. K: M-ați auzit spunând asta mai devreme, este o repetare. Nu repetați ce am spus eu. Descoperiți pe cont propriu, domnule. Eu personal nu citesc nimic din toate astea. Puteți face totul pentru... Întreaga istorie a umanității este în dvs. Înțelegeți? Sunteți depozitarul a mii de ani sau mai mulți, un milion de ani de efort uman. Asta sunteți. Totul se află în dvs., dacă știți să citiți. Deci, vă rog, citiți. Adică poate fi oprită crearea de imagini? Descoperiți. Mai întâi, observați cât de important este ca aceasta să fie oprită, înțelegeți imensa ei necesitate, la nivel social, în toate domeniile, cât de important este pentru oameni să nu mai aibă o imagine - să spună că acela este un indian, un rus, un american, că este nesuferit și multe altele. Să nu îți formezi nici o imagine. În consecință, nu există minoritate sau majoritate. Mă întreb dacă înțelegeți ce spun.
1:17:18 Q: (Inaudible) Î: (Nu se aude).
1:17:24 K: Is that possible? Not to register. This is very important. Please listen, if you don’t mind. You have to register when you do technological things – right? – when you learn a language, it is tremendously important to register it, the words, the verbs, the irregular verbs and all the rest of it, you have to register it. It’s very important when you are learning something – how to drive a car and all the rest. And also, it’s very important to learn very quickly about something and retain it. But not to register when there is – in relationship between human beings. There, it is much more important than the other. The other is fairly simple. Here, it becomes tremendously important, because conflict between individuals comes to an end – between wife and husband, man-woman, between nationalities, between groups of people – you follow? – this continuous conflict between people. To end that, as you are the total repository of all human endeavour, if you can put away image-making, then you’re a total human being. You understand? So, is it possible for you to end the image-making? K: Este posibill? Să nu înregistrezi? Este foarte important. Vă rog să ascultați. Trebuie să înregistrați când faceți o activitate tehnologică - corect? - când învățați o limbă, este extrem de important să înregistrați cuvinte, verbe, verbe neregulate și multe altele, trebuie înregistrate. Este foarte important când înveți ceva - să conduci o mașină și altele. De asemena, este foarte important să înveți foarte repede despre ceva și să reții. Dar să nu înregistrezi când e vorba de relațiile dintre ființele umane. E mult mai important decât în celelate situații. Celelalte sunt mult mai simple. Acest fapt este foarte important, deoarece astfel, conflictele dintre indivizi se sfârșesc - între soție și soț, bărbat - femeie, naţionalităţi, grupuri de oameni - mă urmăriți? - acest conflict permanent dintre oameni. Pentru a pune capăt, de vreme ce sunteţi în totalitate depozitarii efortului uman, dacă puteţi opri crearea de imagini, atunci deveniţi ființe umane complete. Înțelegeți? Așadar, puteți să puneți capăt creării de imagini?
1:19:09 Q: I often register something which I don’t want to register. I don’t want to register something, very often. Î: Uneori, înregistrez ceea ce nu doresc să înregistrez. Adesea, nu vreau să înregistrez anumite lucruri.
1:19:21 K: Then don’t register it. K: Atunci, nu le înregistrați.
1:19:23 Q: But it happens so fast, I can’t stop it. Î: Dar se întâmplă atât de repede încât nu pot opri această înregistrare.
1:19:31 K: Just a minute. See what takes place. Registration is a mechanical process – right? – because our minds have become… our brains have become, at least part of it, mechanical. We live a mechanical life, don’t we? Repeat the same pleasure sexually, or repeat the same old tradition – if you are a Catholic, you go to church – you follow? – the same thing – repeat, repeat, repeat. Which is, we have made our life into a mechanical process because in that there’s great security. Right? Do you see that? Being mechanical gives a great certainty. K: Stați puțin. Observați ce se întâmplă. Înregistrarea este un proces mecanic - corect? - pentru că mințile noastre au devenit... creierul nostru a devenit, cel puțin o parte din el, mecanic. Trăim viața în mod mecanic, nu-i așa? Repetăm aceeași plăcere sexuală sau repetăm aceeași veche tradiție - dacă sunteți catolic, mergeți la biserică - urmăriți? - același lucru repetare, repetare, repetare. Ne-am transformat viața într-un proces mecanic, pentru că astfel simțim mai multă siguranță. Corect? Observați? Rutina conferă siguranță.
1:20:23 So, we’re asking, can this mechanical process – in certain areas, it’s completely important – but in human relationship it is totally dangerous, totally dangerous, absolutely dangerous, not relatively, absolutely dangerous. So, can you end the danger? Do you see the danger? If you see the danger, it’s over. When you see the danger of a precipice, you don’t go near it. When you see the danger of a wild animal, you avoid it. But we don’t see the danger. We don’t see the danger of nationalities because they breed war. The selling of armaments – look what is happening, for God’s sake, for your world, what we are making of it. Așadar, ne întrebăm dacă acest proces mecanic - necesar în anumite domenii, unde este foarte important - dar în totalitate periculos în relațiile umane, foarte periculos, nu relativ periculos, ci absolut periculos. Putem pune capăt pericolului? Vă dați seama de pericol? Dacă ați văzut pericolul, atunci i-ați pus capăt. Dacă vedeți pericolul unei prăpăstii, nu vă apropiați de ea. Când vedeți amenințarea unui animal sălbatic, îl evitați. Dar noi nu vedem pericolul. Noi nu vedem pericolul națiunilor pentru că ele hrănesc războiul. Vânzarea de armament - vedeți ce se întâmplă, pentru Dumnezeu, în lumea noastră, ce suntem în stare să facem din ea.
1:21:38 Q: I think we do see the danger but we’re unattached from it. You say we can affect the whole consciousness of the world, that’s what you say... Î: Cred că noi vedem pericolul, dar ne detașăm de el. Ați spus că noi putem influența conștiința întregii lumi, așa ați spus...
1:21:50 K: Not what I say, sir. K: Nu ce am spus eu, domnule.
1:21:52 Q: That is what you have said, on occasions, ‘You are the consciousness of the world.’ Î: Așa ați spus, cu diferite ocazii: „Sunteți conștiința lumii”.
1:21:55 K: I’ve said it, but don’t you see that? K: Am spus, dar dumneavoastră puteți înțelege asta?
1:21:59 Q: Yes, but you see, we’re just a very small part, we’re a very finite part. Î: Da, dar vedeți, noi suntem doar o mică parte, noi suntem puțini.
1:22:05 K: No. Sir, look. Oh, I don’t want to go into all this, it’s fairly simple, isn’t it? You’re an Englishman because you have been conditioned from childhood to think that you’re an Englishman, you’re a Catholic because you’ve been trained from childhood to think that you’re Catholic with all the beliefs, all the superstitions, the nonsense that goes on. And you’re a Hindu – same thing, conditioned. Every human being, right through the world, is conditioned. That’s the common factor, therefore, you are the world. K: Nu, domnule, ascultați. Oh, n-aș vrea să mai discut, este destul de simplu, nu-i așa? Sunteți englez pentru că ați fost condiționat din copilărie să credeți că sunteți englez, sunteți Catolic pentru că ați fost format din copilărie să credeți că sunteți Catolic cu toate credințele specifice, cu toate superstițiile, cu nonsensurile care se practică. Dacă ești Hindus, - același lucru, condiționat. Orice ființă umană, de oriunde din lume, este condiționată. Aceasta este o trăsătură comună și, în consecință, tu ești lumea.
1:22:48 So, is it possible not to register? That means have a mind that is totally innocent. You understand? That can never be hurt nor ever be flattered. So, is it possible? To find that out, to see what it does in human relationship if you have an image about somebody. You have an image about me, haven’t you? Therefore, that’s what is preventing you from understanding the poor chap. Așadar, este posibil să nu înregistrăm? Aceasta înseamnă să avem o minte care este complet inocentă. Înțelegeți? Aceasta nu trebuie să ne deranjeze sau să ne flateze. Este posibil? Pentru a înțelege, să vedem ce a produs aceasta în relațiile umane când avem o imagine despre cineva. Voi aveți o imagine despre mine, nu-i așa? Asta vă împiedică să mă vedeți ca pe un biet om.
1:23:47 So, we’re saying, is it possible? I say, ‘It is.’ Not because an idea. In my life, as a speaker, it is so. I wouldn’t talk about things if it isn’t an actuality, I wouldn’t be a hypocrite. I abominate all that kind of stuff. So, I say, ‘It is possible. It is so, it can be done.’ Then you will tell me, ‘Please, tell me how to do it.’ Wait, listen carefully. ‘Please, tell me how to do it.’ The moment you say ‘how,’ you want a system. That very system implies mechanical process. Right? So, you’re asking a person who denies mechanical process, asking him, ‘Tell me a mechanical process.’ You understand? So, we lose our communication. So I say, please, don’t ask how. See all the implications of that word ‘how’ – mechanical, method, system, practice, which you do, which you are doing when you talk about meditation, which is all nonsense, which we’ll go into. So, don’t ask ever ‘how,’ but look. You understand? Look at your image, become conscious of it, aware of it, see what it does. When you see what it does, are you looking at it from the outside, or you say, ‘That is me, I am that. I am the image. Image is not different from me.’ Right? Do you see that? So, the observer is the observed. And, then, what takes place? There is no movement to make further image. Do you see that? If you see that, the thing is over. Așadar, este posibil? Eu spun că este posibil. Nu doar ca idee. În viața mea, în calitate de vorbitor, așa se întâmplă. Nu discut despre lucruri care nu sunt o realitate, nu sunt un ipocrit, resping lucruri de genul acesta. Așadar, eu spun că este posibil. Așa este. Se poate realiza. Apoi mă veți întreba: „Vă rog, spuneți-mi cum să procedez?” Așteptați, ascultați cu atenție. „Vă rog, spuneți-mi cum să procedez?” În momentul în care spuneți „cum”, vreți un sistem. Acel sistem implică un proces mecanic. Corect? Așadar, întrebați o persoană care neagă procesul mecanic, îi puneți întrebarea: „Spuneți-mi un proces mecanic”. Înțelegeți? Astfel, nu mai putem comunica. Așadar, vă rog să nu întrebați cum. Observați toate implicațiile acestui cuvânt „cum” - repetare, metodă, sistem, practică, pe care le aplicați, le faceți atunci când vorbiți despre meditație, ceea ce este nonsens, despre care vom vorbi altădată. Așadar, niciodată să nu mă întrebați „cum”, dar observați. Înțelegeți? Priviți propria imagine și deveniți conștienți de ea, observați ce face. Când observați ce face, deja o priviți din exterior, sau spuneți: „Acela sunt eu. Eu sunt acela. Eu sunt imaginea. Imaginea nu este diferită de mine” Corect? Observați acest lucru? Așadar observatorul este cel observat. Și, apoi, ce se întâmplă? Nu mai este nicio mișcare care să creeze imagini viitoare. Înțelegeți? Dacă înțelegeți aceasta, atunci problema este rezolvată.
1:26:34 So, when we are confused, to seek the light out of confusion is to further the confusion. Right? I wonder if you see that. I’m confused, whatever I do, out of that confusion, will still be confused. Whatever my choice, will still be confused. So, first, is this possible to clear this confusion, in myself? It is possible when there is – I’m taking these two examples: attachment and image-making. When there is freedom from these two, there is clarity, absolute, complete clarity. Therefore, there is no choice. So, out of understanding what is disorder, comes order. But to seek order when I am confused, as the politicians and all the people are doing, will lead to further confusion. Right? I think that’s enough for this morning, isn’t it? Când ne simțim confuzi, a căuta lumina în confuzie înseamnă să prelungim confuzia. Corect? Ați observat acest lucru? Mă simt confuz, indiferent ce aș face din această stare de confuzie, voi fi tot confuz. Indiferent de alegerea mea, voi fi confuz. Mai întâi, este posibil să clarific această confuzie în mine însumi? Este posibil când - voi da două exemple: atașamentul și crearea de imagini. Când ne eliberăm de acestea două, atunci apare claritatea, claritatea absolută, completă. În consecință, nu există alternativă. Așadar, când înțelegi ce este dezordinea, apare ordinea. Dar să caut ordinea atunci când sunt confuz, precum fac politicienii și majoritatea oamenilor, înseamnă să perpetuez confuzia. Corect? Cred că este destul pentru această dimineață, nu-i așa?