Krishnamurti Subtitles home


BR76T1 - O tranformare care aduce libertate
Conversația publică nr. 1
Brockwood Park, UK
28 august 1976



0:20 What shall we talk about, this morning? I would like to talk over together with you, if I may, the very serious problem of how to bring about deep transformation of man, of a human being. That’s what I would like to discuss, talk over and share together. If it is at all possible for man, a human being, who represents the whole of the world – every human being is the whole of the world – can that human entity undergo a deep, radical transformation, not superficial changes, not move from one cage to another, or one system to another, one guru to another, or one belief to another, but deep transformation which implies freedom, totally, from all belief, from all ideals, from all contradictions in our actions, in our daily life? And can this be done without any effort, without the battle of the opposites? Despre ce să discutăm în această dimineață? Aș vrea să discutăm împreună, dacă se poate, despre o problemă foarte serioasă referitoare la producerea unei transformări profunde a omului, a ființei umane. Despre acest aspect aș vrea să discutăm și să împărtășim. Dacă este cu adevărat posibil pentru om, pentru ființa umană, care reprezintă întreaga lume - fiecare ființă umană este lumea în întregul ei - poate această entitate umană suporta o transformare adâncă, profundă, nu schimbări superficiale, nu o trecere de la o captivitate la alta, sau de la un sistem la altul, sau de la un guru la altul, sau de la o credință la alta, ci să aibă o transformare profundă care implică libertate totală față de toate credințele, față de toate idealurile, față de toate contradicțiile din acțiunile noastre, din viața de zi cu zi? Poate fi făcut acest lucru fără niciun fel de efort, fără o luptă între contradicții?
2:38 That is the problem and that’s the question I think we ought to talk over, together, during these four talks and two discussions. Because I feel that when a human being changes, radically, he affects the whole consciousness of the world because the world is you and you are the world, basically. You may have different manners, different costumes, different colour, different taste, but essentially, deeply, wherever you go – whether the Far East or the Near East or here or America – human beings are, essentially, the same: they suffer, they have got great anxieties, deep problems, problems of relationship, problems of war, nationality – great suffering. So, basically, deeply, every human being is the other human being. I think this is not a theory, a concept, a hypothesis, but an actuality. This, I think, is very important to understand, not intellectually, not verbally, but actually feel the reality of it, the truth of it – that we are, essentially, the same, right through the world because our foundation, our existence is based, wherever we are, on relationship, on conflict, confusion, pain, anxiety, great fears and deep sorrow. I think this is a fact, not what I would like to believe, or what I would urge you to believe. But when we know this as a truth, not a conclusion, not a thing that, intellectually, you contrive, and so believe in, but an actual reality. So, you are the world and the world is you. And if there is a radical change in that consciousness, then you affect the whole of mankind. Aceasta este problema și aceasta este întrebarea pe care ar trebui să le discutăm împreună, pe parcursul acestor patru conversații și două discuții. Eu simt că atunci când o ființă umană se schimbă în mod radical, ea influențează întreaga conștiință a lumii pentru că lumea ești tu și tu ești lumea, în mod fundamental. Poți avea maniere diferite, haine diferite, rasă diferită, gusturi diferite, dar, în mod profund și esențial, oriunde te duci - fie în Orientul Îndepărtat sau Apropiat, fie aici sau în America - oamenii sunt, în esență, la fel: suferă, au anxietăți foarte mari, probleme mari, probleme în relații, probleme legate de război, de naționalitate - suferințe mari. Așadar, în mod fundamental și esențial, fiecare om este celălalt. Cred că aceasta nu este o teorie, un concept, o ipoteză, ci o realitate. Este foarte important să înțelegem, nu la nivel intelectual sau verbal, ci să simțim cu adevărat această realitate, adevărul ei - că noi suntem, în esență, aceeași oriunde am trăi în această lume, pentru că, indiferent unde trăim, fundamentul nostru, existența noastră se bazează pe relații, conflict, confuzie, durere, neliniște, frici adânci și dureri profunde. Cred că aceasta este o realitate, nu doar ceea ce aș vrea eu să cred, sau ce aș vrea să vă fac pe voi să credeți. Atunci însă când cunoaștem acest adevăr, nu doar ca o concluzie, nu ca un lucru dedus intelectual și în care apoi credem, ci ca o realitate evidentă. Așadar, tu ești lumea și lumea ești tu. Și dacă are loc o schimbare radicală la nivelul conștiinței, atunci aceasta afectează întreaga umanitate.
6:19 Can we go on, from there? Please, this is not an intellectual gathering – whatever that word may mean – nor is it a form of entertainment. We are fairly serious people, I hope, and observing what the world is, what is happening both externally and inwardly – the confusion, the wars, the brutalities and so on, so on, to radically bring about a deep change, which is so utterly necessary and important. It seems to me that our chief problem, or our chief concern is whether it’s possible to bring about a radical change in man. Because we are conditioned: historically, religiously, by the culture in which we live, our consciousness is enclosed, bound, and we are talking about the content of that consciousness, and the changing of that content. The content makes for consciousness. Doesn’t it? Right? Please, though the speaker is expressing this in words we are both of us sharing the thing, together. We are not doing a propaganda, we are not trying to convince you of anything, because we are not an authority, we are not a guru. To me, it is an abomination in matters of the spirit to have any kind of authority. For authority breeds fear, conformity, acceptance of someone who knows and another who does not know. But when one says, ‘I know,’ you may be sure he does not know. Putem continua din acest punct? Vă rog, aceasta nu este o discuție intelectuală - indiferent ce ar însemna acest cuvânt - și nici o formă de distracție. Suntem oameni destul de serioși, sper eu, și observăm cum este lumea, ce se întâmplă cu ea, atât la exterior, cât și în interior, - confuzia, războaiele, cruzimea și câte și mai câte, încât suntem în stare să producem o schimbare profundă, care este absolut necesară și foarte importantă. Mie mi se pare că marea noastră problemă sau grija noastră cea mai mare este dacă este posibil să producem o schimbare radicală în ființa umană. Pentru că suntem condiționați de istorie, de religie, de cultura în care trăim, conștiința noastră este îngrădită, limitată, și vorbim despre conținutul acestei conștiințe și despre schimbarea acestui conținut. Conținutul este ceea ce formează conștiința. Nu-i așa? Corect? Vă rog, chiar dacă eu sunt cel care exprimă aceste lucruri ca vorbitor, noi împărtășim aceste idei. Nu facem propagandă. nu încercăm să vă convingem de nimic, pentru că nu suntem o autoritate sau un guru. Pentru mine, este o inepție ca în domeniul spiritual să existe vreun fel de autoritate. Autoritatea produce teamă, conformism, a accepta că o persoană știe, iar alta nu știe. Când cineva spune însă „Eu știu”, puteți fi siguri că nu știe.
9:37 So, we are sharing this question together, not verbally, not theoretically, but actually, in our life, in observing ourselves, in becoming aware of our own activities and our own ways of thinking, acting, believing. So, we are concerned in the radical transformation in the content of our consciousness. Our consciousness is made up of those things which man has collected during centuries upon centuries of existence – his ideas, his beliefs, his fears, his pleasures, his great sorrow and fear of death, and all the rest of the content, in which is included knowledge – the known as well as the hope to discover what is beyond the known. All that is in our consciousness. I hope you’re not bothered by the flies. They seem to be concentrating on me. Așadar, ne punem împreună această întrebare, nu verbal, nu teoretic, ci în mod real, în viețile noastre, observându-ne pe noi, devenind conștienți de faptele noastre, de modul nostru de gândire, de comportamentul și de convingerile noastre. Ne preocupă așadar această transformare radicală a conținutului conștiinței noastre. Conștiința noastră este formată din acele lucruri adunate de om de-a lungul multor secole de existență: - idei, convingeri, temeri, plăceri, suferința imensă și frica de moarte, cu tot ce înseamnă ea, în care este inclusă cunoașterea, ceea ce se cunoaște, precum și speranța de a descoperi ce se află dincolo de cunoscut. Toate acestea se află în conștiința noastră. Sper că nu vă deranjează muștele. Oricum, se pare că toate vin la mine.
11:20 So, please, we are enquiring together into the content of our consciousness which is you, which is yourself, and in that enquiry, we are going to discover, if it is at all possible, the nature and the structure of that consciousness, the content of that consciousness, and whether it is possible to empty that consciousness of its content and perhaps come upon a totally different dimension. This is what we are proposing to do during all these four talks and two discussions. So, it is not that you merely listen to the speaker, but you are with him enquiring into your consciousness, into your beliefs, into your ideas, fears, pleasures and all the agonies that human beings go through, together. So, it is your responsibility much more than the speaker’s. If you are serious and if you want to go into it we’ll go, together. But if you’re not serious, if you don’t want to enquire into all this human misery, and whether it is possible to end it, then please, leave! You understand? Leave! It’s not worth taking your time and trouble. Vă rog, așadar, suntem aici ca să cercetăm împreună conținutul conștiinței noastre, asta sunteți voi, voi sunteți conștiința, și în această cercetare, vom descoperi, dacă acest lucru este cu adevărat posibil, natura și structura acestei conștiințe, conținutul conștiinței, și dacă este posibil să golim conștiința de acest conținut și să ajungem poate într-o cu totul altă dimensiune. Asta ne propunem să facem în aceste patru conferințe și două discuții. Nu e vorba doar să-l ascultați pe cel care vorbește, ci să fiți alături de el cercetând propria conștiință, convingerile voastre, ideile, fricile, plăcerile și toate suferințele prin care trec oamenii. Așadar, este mai mult responsabilitatea voastră decât a celui care vorbește. Dacă sunteți serioși și vreți să discutăm aceste aspecte, le vom discuta împreună. Dacă nu sunteți serioși, dacă nu vreți să cercetați toată această suferință umană și dacă este posibil ca să se sfârșească, atunci vă rog să plecați! Ați înțeles? Plecați! Nu merită să vă consumați timpul și energia.
13:32 So, together, we are going to enquire, explore, and to explore, there must be freedom. That’s necessary, isn’t it? If you want to enquire into something you cannot come with all your prejudices, with all your beliefs, dogmas, and all the rest of it, or hope, but which will prevent your enquiry. Așadar, vom cerceta împreună, vom explora, iar pentru a explora, e nevoie de libertate. E necesar, nu-i așa? Dacă vreți să cercetați ceva, nu puteți aduce toate prejudecățile voastre, toate convingerile, dogmele și tot ce ține de ele, ori speranțe pentru că toate acestea vă vor împiedica să explorați.
14:04 So, the first thing – and, perhaps, the first step is the last step – is that there must be freedom to enquire. So, please, we are asking each other in the process of enquiry, that very enquiry demands that one be free to look, free to observe. And it’s impossible to observe if you come to it, if you come to explore with all your previous conclusions, or what you wish it to be. So, there must be freedom to enquire. I hope we are together in this. Bené? Can we go on? So, the first thing is, in enquiry, is the enquirer, the man, the entity different from that which he enquires into? You understand my question? I want to look into myself, into my consciousness. I want to observe the content of that consciousness. I want to be familiar with all the cunning deviations, with all the ideas, thoughts, beliefs, dogmas. I want to look into it. Is the observer different from that which he observes? This is a very important question that you must resolve, otherwise, we shan’t be able to understand each other. You understand? I hope I’m making myself clear. Am I? Așadar, primul lucru - și poate că acest prim pas este și ultimul pas - este că trebuie să existe libertate pentru a cerceta. Așadar, vă rog, ne punem întrebări în acest proces de cercetare, iar pentru asta e nevoie să fim liberi ca să căutăm, liberi ca să observăm. Este imposibil de observat dacă puteți face asta dacă începeți să cercetați având în minte concluzii anterioare sau ceea ce doriți să fie. Trebuie să existe așadar libertate pentru a cerceta. Sper că suntem cu toții de acord cu asta. Putem continua? Așadar, prima întrebare: într-o cercetare, este cercetătorul, omul, entitatea diferit(ă) de ceea ce cercetează? Înțelegeți întrebarea? Vreau să mă cercetez pe mine însumi, conștiința mea. Vreau să observ conținutul acestei conștiințe. Vreau să fiu familiar cu toate devierile viclene, cu toate ideile, gândurile, credințele, dogmele. Vreau să le cercetez. Este observatorul diferit de ceea ce observă? Aceasta este o întrebare foarte importantă pe care trebuie să o rezolvați, altfel, nu ne vom putea înțelege. Ați înțeles? Sper că sunt clar. Așa este?
16:30 That is, I want to observe my fear. Or, I want to observe why I have innumerable beliefs, conclusions, prejudices, and to enquire into it, is the entity who is enquiring different from that which he’s enquiring into? You understand my question? Am I different from the content of my consciousness? Do you understand? Is this mystifying? Așadar, vreau să îmi observ frica. Sau vreau să observ de ce am nenumărate credințe, concluzii, prejudecăți, iar, în procesul cercetării, este entitatea care cercetează diferită de ceea ce ea cercetează? Înțelegeți întrebarea mea? Sunt eu diferit față de conținutul conștiinței mele? Înțelegeți? Este aceasta o mistificare?
17:23 Questioner: Do you mean ‘different’ or ‘detached’? Î: Vreți să spuneți „diferit” sau „detașat”?
17:25 K: We’ll come to it, presently. Please, question me a little later. If I am different from the thing I observe in myself, then there is a division between me and thing which I enquire into. Right? When there is a division between me and that which I enquire into, then, there is conflict. Then I try to suppress it, control it, or run away from it, or try to wish to change it. But if the observer is the observed then there is a totally different action which takes place. Is this somewhat clear? K: Vom discuta acest aspect imediat. Vă rog, puneți întrebarea puțin mai târziu. Dacă sunt diferit de aspectul pe care îl observ în mine însumi, atunci există o separare între mine și acel aspect pe care îl cercetez. Corect? Când există separare între mine și ceea ce cercetez, atunci există conflict. Atunci încerc să îl elimin, să îl controlez sau să fug de el, ori încerc să îmi doresc să îl schimb. Dar dacă observatorul este observatul (ceea ce observă), atunci apare o acțiune total diferită care se manifestă. Este oarecum clar?
18:32 Q: By thought, do you mean the observer is the observed? Î: Prin gândire, vreți să spuneți că observatorul este observatul?
18:36 K: We’re going to go into a little more. I observe in myself anger. I’m angry. Is that anger different from ‘me’ who is the observer of that anger? I am that anger, surely? Right? I am not different from that anger. May I go on? Do see. Or I’m greedy, envious. Is that envy different from ‘me’ who is observing that reaction which I call ‘envy’? Or, that envy is ‘me’? I am not different from that envy. Or take jealousy: that feeling which we name as ‘jealousy,’ is that different from ‘me’ who is observing it? Or that jealousy is ‘me’? You are following, now? So, when I observe, is there a division between the observer and the observed? Are we dissipating the mystery of it? You understand my question? Are we together in this or am I talking to myself? Because this is very important, right from the beginning. Because we are conditioned to this division as ‘me’ different from that which I observe. We are conditioned to the conflict of this division. We are conditioned to either suppress it, or analyse it or run away from it. Right? So, we are educated, conditioned to accept this division as ‘me’ being different from that which I observe and, therefore, establish a conflict between ‘me’ and that which I observe. And when one looks into it very, very deeply – not very deeply, it’s fairly simple – one sees the observer is the observed, therefore, you eliminate all conflict. K: Vom aborda acest aspect puțin mai târziu. Observ furia din mine însumi. Sunt furios. Este această furie diferită de „mine” care sunt observatorul acestei furii? Eu sunt acea furie, într-adevăr? Corect? Eu nu sunt diferit de acea furie Pot continua? Observați. Sau sunt lacom, invidios. Este acea invidie diferită de „mine”, de cel care observă acea reacție pe care o numesc „invidie”? Sau eu sunt această „invidie” ? Eu nu sunt diferit de acea invidie. Sau să luăm gelozia: acel sentiment pe care noi îl numim „gelozie”, este ea diferită de „mine”, cel care o observă? Sau acea gelozie este „eu”? Mă urmăriți? Așadar, când observ, există o sciziune între observator și observat? Am descifrat misterul acesta? Înțelegeți întrebarea mea? Suntem împreună în această discuție sau vorbesc doar pentru mine? Pentru că acest aspect este foarte important, chiar de la început. Pentru că noi suntem condiționați de această sciziune/ divizare între „eu” diferit de ceea ce eu observ. Suntem condiționați de acest conflict al sciziunii/ divizării. Suntem condiționați fie să îl reprimăm, fie să îl analizăm sau să fugim de el. Corect? Deci, noi suntem educați, condiționați să acceptăm această divizare între „mine” ca fiind diferit de ceea ce observ și, prin urmare, să creăm un conflict între „mine” și ceea ce observ. Și când ne uităm foarte, foarte adânc - nu foarte adânc, e chiar simplu - putem vedea că observatorul este observatul, astfel eliminăm întreg conflictul.
22:16 So, we are looking, observing our consciousness – the content of it, which is our attachments – whether to a house, to a piece of furniture, or to a person, or to an idea, and so on, so on. When you observe attachment, is the observer different from that which he is attached to? One is attached to an idea. That idea is created by thought, thought which says to itself, ‘I observe ‘what is’ and I can change ‘what is,’ by having an ideal, and pursuing that ideal and overcoming ‘what is.’ This is what we go through. Whereas, the ideal is an escape from ‘what is.’ No? Deci, noi privim, observăm conștiința noastră - conținutul ei, care înseamnă atașamentele noastre - indiferent dacă sunt pentru o casă, mobilier sau o persoană, sau pentru o idee și așa mai departe. Când observi atașamentul, este observatorul diferit de ceea ce el se simte atașat? Cineva este atașat de o idee. Acea idee este creată de gândire, gândirea care își spune sieși: ”eu observ ceea ce este”, dar eu pot schimba „ceea ce este” prin a avea un ideal, prin atingerea acestui ideal și prin depășirea a „ceea ce este”. Prin aceasta trecem cu toții. Astfel încât idealul este o evadare din „ceea ce este”. Nu?
23:43 And, also, we do not know what to do with ‘what is,’ therefore, we try to create an idea which is the opposite of ‘what is’ and hope, thereby, as a leverage, to remove ‘what is.’ Are you following all this? Are we together in all this, or am I…? Somewhat. So, it becomes very important when we observe ourselves, which is our consciousness with all its content, whether the observer is different from that which he observes. If he is different, then there is a division. That division then brings about conflict – the Hindu, the Muslim, the Jew, the Arab, you know, the whole division of mankind. So, where there is division, there must be conflict. That is a law. So, one observes then that in examining, exploring the content of our consciousness, the observer is the observed. Right? The fear in the consciousness is my fear, because I am that consciousness, it’s part of me, which is afraid. Right? Come on! Și, de asemenea, noi nu știm ce să facem cu „ceea ce este”, de aceea încercăm să creăm o idee care este în opoziție față de „ceea ce este” și sperăm, prin urmare, ca printr-o pârghie să eliminăm „ceea ce este”. Urmăriți ce spun? Suntem împreună sau eu sunt...? Oarecum. Așadar, este foarte important când ne observăm pe noi înșine, ceea ce este conștiința noastră cu tot conținutul ei, dacă observatorul este diferit de ceea ce el observă. Dacă este diferit, atunci apare sciziune/ divizare. Iar acea divizare cauzează conflict. - hinduși, musulmani, evrei, arabi, știți dumneavoastră, întreaga divizare a lumii. Așadar, unde există divizare, trebuie să existe conflict. Aceasta este legea. Deci, cineva observă atunci când examinează, explorează conținutul conștiinței, că observatorul este observatul. Corect? Frica din conștiință este frica mea, pentru că eu sunt acea conștiință, este o parte din mine căreia îi este frică. Corect? Haideți!
25:45 You see, we think by this division – the observer being different from the observed – we think conflict is necessary to overcome that which is observed. And we are used to that conflict, it’s part of our tradition, part of our education, part of our culture. And we are saying something entirely different, therefore, there is no proper communication. If the observer is the observed, then what takes place? You understand? Vedeți, noi gândim prin această divizare - observatorul care este diferit de observat - noi credem că acest conflict este necesar pentru a depăși ceea ce este observat. Noi ne-am obișnuit cu acest conflict. Este parte a tradiției noastre, a educației noastre, a culturii noastre. Și noi spunem ceva total diferit, în consecință, nu există comunicare reală. Dacă observatorul este observatul, ce se întâmplă? Înțelegeți?
26:45 I am attached to something, to a person, to an idea, to a belief, to a house, to something or other – I’m attached – and in that attachment, I discover there is fear. I might lose it, the person might run away from me, and so I hold that person or that thing much more closely. So, there is conflict going on, isn’t there? And we are used to this conflict, it’s part of our tradition, part of our education, and we are saying that the division is illusory, is not real. What is real is that the observer, the person who feels angry, the feeling is not different from himself, he is that. Then what takes place? You follow? Before, we thought by fighting anger, by suppressing it, by rationalising it, by analysing it, we would overcome anger. Right? That is, there is a division between ‘me’ and the feeling that is different. I wonder… Come on, this is fairly simple. So, what is important is to remove all conflict in observation, then we can go beyond ‘what is.’ But as long as we are in conflict with ‘what is,’ then we are conditioned by ‘what is.’ So, the observer is the observed, the thinker is the thought, the experiencer is the experience, so when that becomes a truth, that is truth, then we can observe our consciousness, totally differently, not as an entity who is different from that which he is seeing. Right? Sunt atașat de ceva, de o persoană, de o idee, de o credință, de o casă, de una sau de alta - sunt atașat - iar în acel atașament descopăr că există frică. Aș putea pierde, persoana ar putea să mă părăsească, așa că țin acea persoană sau acel lucru mult mai aproape de mine. Astfel, conflictul continuă, nu-i așa? Iar noi suntem obișnuiți cu acest conflict, face parte din tradiția noastră, din educația noastră, și spunem că divizarea este iluzorie, nu este reală. Ceea ce este real este observatorul, persoana care simte supărare, sentimentul nu este diferit de el însuși, el este sentimentul. Atunci ce se întâmplă? Mă urmăriți? Înainte noi credeam că, luptând împotriva furiei, prin reprimare, prin raționalizare, prin analiză, vom depăși furia. Corect? Adică există o divizare între „mine” și sentimentul care este diferit. Mă întreb... Haideți, este destul de simplu. Deci, ce este important este să eliminăm tot conflictul din observare, apoi putem merge dincolo de „ceea ce este”. Dar atâta timp cât suntem în conflict cu „ceea ce este”, suntem condiționați de „ceea ce este”. Așadar, observatorul este observatul, gânditorul este gândul, experimentatorul este experimentul, și când aceasta devine adevăr, acela este adevărul, atunci ne putem observa conștiința, într-un alt mod, nu ca o entitate care este diferită de ceea ce vede. Corect?
30:25 So, what is it in our consciousness, the three principal things, that gather to itself such tremendous energy and importance? One of them is fear. Right? Then pleasure. Then suffering. These are the three principal elements in our consciousness. Right? Fear, pleasure and sorrow, with all its ramifications, changes, its varieties of fear, varieties of pleasure, multiple changes of sorrow. Așadar, ce se află în conștiința noastră, care sunt acele trei lucruri importante care adună atâta energie și importanță? Una dintre ele este frica. Corect? Apoi, este plăcerea. Apoi, este suferința. Acestea sunt cele trei elemente principale din conștiința noastră. Corect? Frica, plăcerea, suferința, cu toate ramificațiile și transformările lor, toate felurile de frică, felurile de plăcere, multiplele schimbări ale suferinței.
31:29 So, firstly then, let’s examine fear – right? – which is part of our consciousness, which is part of yourself. So, it becomes very important how you observe that fear. Whether you observe it as an entity separate from fear, or, you observe it as part of you. You are that fear. Right? So, how do you observe that fear? You understand my question? Some of you? Are you at all serious about all this? Does it mean anything to be free of fear? Not only certain forms of fear, but to be completely and totally free of psychological fears, otherwise, we are slaves, otherwise, we live in darkness, we get paralysed. So, it’s very important when you are talking about transformation of man to understand and to be free of fear, not only the psychological fears but when we understand the psychological fears then biological fears can be dealt with differently – the physical fears. So, we are dealing, first, with psychological fears – fear of losing a job, fear of losing – oh, God knows what, a dozen things – fear of losing the person whom you think you love, fear of not being loved, fear of loneliness, – a dozen things we are afraid of – from darkness to light, to all the peculiar, neurotic fears that one has so many forms of it. Așadar, mai întâi, haideți să examinăm frica - de acord? - care este parte a conștiinței noastre, care parte din voi înșivă. Este foarte important cum observi frica. Dacă o observi ca fiind o entitate separată de frică, sau o observi ca pe o parte din tine însuți. Tu ești acea frică. Așadar, cum observi acea frică? Înțelegeți întrebarea mea? Unii dintre voi? Vă preocupă acest lucru în mod serios? Înseamnă să te eliberezi de frică? Nu doar anumite forme de frică, ci să fii eliberat, complet și în totalitate, de fricile psihologice, altfel, suntem sclavi, altfel, trăim în întuneric, suntem paralizați. Deci, e foarte important atunci când vorbim despre transformarea omului să înțelegem și să fim eliberați de frică, nu numai de fricile psihologice, iar când înțelegem fricile psihologice, fricile biologice pot fi abordate într-un mod diferit - frici fiziologice. Așadar, abordăm mai întâi fricile psihologice - frica de a pierde un serviciu, frica de a pierde ceva - oh, numai Dumnezeu știe câte sunt - frica de a pierde o persoană pe care credeți că o iubiți, frica de a nu fi iubit, frica de singurătate, - ne este frică de atât de multe lucruri - de la frica de întuneric și lumină la fricile ciudate, nevrotice pe care le avem în atât de multe forme.
34:20 Now, how does one be free of fear? You understand my question? Because it is absolutely important, if you want to bring about a deep transformation of the human mind, human consciousness, that one should be totally and completely free of psychological fears. Acum, cum se poate cineva elibera de frică? Înțelegeți întrebarea mea? Pentru că este foarte important dacă vreți să produceți o schimbare profundă a minții umane, a conștiinței, trebuie să fii total și complet eliberat de fricile psihologice.
34:52 So, what is fear? Fear of something. Right? Is that fear merely a word? Do you understand? I see you don’t. I must go into it, differently. One is afraid of something – has the word created the fear, or the fear exists separate from the word? Please, this is very important, to capture this. We are used to the implications of words, and the reaction to the word. ‘Death’ is a terrible thing! So, in the same way, does the word create the fear, or the fear exists independent of the word? What do you think? You understand my question? You don’t understand my question. Așadar, ce este frica? Frica de ceva? Corect? Este această frică doar un cuvânt? Înțelegeți? Văd că nu prea. Trebuie să abordez problema altfel. Cuiva îi este frică de ceva - cuvântul a creat frica sau frica există separat de cuvânt? Vă rog, e foarte important să înțelegeți acest lucru. Noi suntem obișnuiți cu implicațiile cuvintelor, cu reacțiile la cuvinte. „Moartea” este un lucru îngrozitor” Astfel, în același mod, cuvântul creează frica sau frica există independent de cuvânt? Ce părere aveți? Ați înțeles întrebarea mea? Nu ați înțeles întrebarea.
36:33 I’m afraid. It’s a reaction. I’m afraid of losing my reputation. That’s a good idea! Otherwise, you wouldn’t all be here. I’m afraid of losing it. The fear is there, and that fear is caused by the idea that I might lose my reputation. So, I want to understand the whole problem of fear, not just one aspect of fear but the whole structure and the nature of fear, the enormity of fear. Now, I say to myself, ‘Is the fear created by an idea that I might lose my reputation’ and, therefore, I’m afraid, and is that fear brought about by an idea? Is the idea merely a word? You are following this? So, has the word ‘reputation’ created the fear, and is there a fear without the word, without the idea that I might lose my reputation? So, is there fear because of a series of words and ideas, or, fear exists apart from the series of words, ideas, implications? Does fear exist, by itself? Or, is it a structure of words and ideas and time? You understand? Oh, come on, please! Q: I think that’s so but sometimes, I think the fear seems to come in automatically, although it has been set up by words. Mi-e frică. Este o reacție. Mi-e frică să îmi pierd reputația. Asta e o idee bună! Altfel, nu ați fi aici cu toții. Mi-e frică să nu o pierd. Frica e aici, iar această frică este cauzată de ideea că mi-aș putea pierde reputația. Așa că vreau să înțeleg întreaga problematică legată de frică, nu doar un aspect al fricii, ci întreaga structură și natură a fricii, imensitatea fricii. Acum, îmi spun mie însumi: „Este frica creată de ideea că mi-aș putea pierde reputația” și, în consecință, mi-e frică, este această frică produsă de o idee? Este ideea doar un cuvânt? Mă urmăriți? Așadar, a creat cuvântul „reputație” frica și există frică fără cuvânt, fără ideea că mi-aș putea pierde reputația? Există frica din cauza unor cuvinte și idei sau frica există separat de acest cuvinte, idei, consecințe? Există frica prin ea însăși? Sau ea este o structură de cuvinte, idei și timp? Înțelegeți? Haideți, vă rog! Î: Cred că este așa, dar uneori cred că frica apare automat, deși a fost exprimată în cuvinte.
39:31 K: Yes, fear exists where there are words and ideas and time, time being tomorrow, apart from yesterday. You follow? Time, words, ideas bring about this sense of fear. Now, I say to myself, ‘If there was no time, there was no word, no series of conclusions and ideas, would there be fear?’ You understand what I’m saying, now? So, can the mind be free of time, idea and word? If it is not capable of being free then fear will exist. So, I have to examine why the mind or the whole thinking process is caught up in words – words, ideas, conclusions, and all the rest of it. So, I must go into the question of what is thinking. You understand? K: Da, frica există acolo unde există cuvinte, idei și timp, timpul fiind mâine, separat de ieri. Mă urmăriți? Timpul, cuvintele, ideile produc sentimentul de frică. Acum, îmi spun mie însumi: „ Dacă nu ar fi fost timp, nu ar fi fost niciun cuvânt, nici o sumedenie de concluzii și idei, ar fi existat frica? Înțelegeți ce spun? Deci, poate fi mintea eliberată de timp, idee și cuvânt? Dacă nu este capabilă să se elibereze, atunci frica va exista. Așa că că trebuie să examineaz de ce mintea sau întregul proces de de gândire este captiv în cuvinte - cuvinte, idei, concluzii și tot restul. Așadar, trebuie să abordez întrebarea despre ce este gândirea. Înțelegeți?
41:03 I started out to find out what is the nature of fear, why human beings are caught in this enormous structure of fear and apparently human beings have not been able to be free of fear. They escape from it, they have rationalised it, they do all kinds of things to avoid it but it goes on. So, we are enquiring, what is the nature and the structure of this fear? Is it the result of thinking about time, what might happen, or what has happened and hoping that it will not happen, which is the process of time, which is a movement of thought. Thought is a movement of time. Right? I’ve discovered that. Thought is a movement in time, as from yesterday, through today and tomorrow – what might happen tomorrow, or, what has happened in the past, hoping it will not happen again. So, all that is a process of time, a movement. Time is movement. And, also, why the mind is caught in words, why words have become of such extraordinary importance – words being the process of thinking, the conclusions, ideas and all that, which is, what is thinking because in thinking, I’ve found out, there is fear, in thinking, I see, time is involved, so I must go into this question of what is thinking. Am început prin a căuta care este natura fricii, de ce oamenii sunt captivi în această imensă structură a fricii și aparent ființele umane nu sunt capabile să se elibereze de frică. Ca să scape de ea, oamenii au analizat-o, au încercat tot felul de lucruri pentru a scăpa, dar ea a continuat. Așadar, noi chestionăm care este natura și structura acestei frici. Este ea rezultatul gândirii asupra timpului, asupra a ce se poate întâmpla, sperând că nu se va întâmpla, care este trecerea timpului, care este mișcarea gândirii. Gândirea este o mișcare a timpului. Așa este? Am descoperit deja asta. Gândirea este o mișcare în timp, precum de ieri, până astăzi și până mâine - ce s-ar putea întâmpla mâine, sau ce s-a întâmplat în trecut, sperând că nu se va întâmpla din nou. Acesta este un proces specific timpului, o mișcare. Timpul e mișcare. De asemenea, de ce mintea este captivă în cuvinte, de ce cuvintele au primit o așa extraordinară importanță - cuvintele fiind procesul de gândire, concluziile, ideile și toate celelalte, adică ce este gândirea pentru că în gândire am descoperit că există frică, în gândire, observ că este implicat timpul, așa că trebuie să cercetez ce este gândirea.
43:26 Please, I am putting it into words, you have to share this thing, together, co-operate with this thing. Otherwise, you just remain there and I remain here. Right? So, what is thinking? Not what you think about, but how does thinking arise? What is the nature of thinking? Because unless I go into this very deeply and find out the nature of thinking, I will never be free from fear. So, it is very important for me to find out what is thinking, not what people say what is thinking – you understand? After reading books or hearing somebody, then repeat what others have said what thinking is, which is second-hand, and perhaps we are all second-hand human beings. Whereas, we are saying, let’s find out, for ourselves, what is thinking. Thinking, surely, is the response of memory. Right? Memory is experience, knowledge, stored up in the brain. Right? I think this is an obvious fact. So, thinking is the response of memory, stored up in the brain through experience, through collective knowledge. Right? So, thinking is this movement from the past to the present, modified and going on. Right? We live in the past, most of us, don’t we? ‘I had such a happy day,’ ‘It was so nice when I was a boy,’ ‘Oh, it was so nice when we were first married’ – living, all the time, in the past, because we don’t know what the future is, we are afraid of what the future might be, so, we live in the past. So, knowledge is the past. Right? There is no knowledge of the future. There’s only, knowledge is the past. Vă rog, eu spun doar prin cuvinte, voi trebui să împărtășiți, să cooperați cu acest lucru. Altfel, voi rămâneți acolo, iar eu rămân aici. Corect? Așadar, ce este gândirea? Nu ce credeți voi despre ea, ci cum apare gândirea? Care este natura gândirii? Pentru că dacă nu o cercetez în profunzime ca să aflu natura gândirii, nu voi fi niciodată eliberat de frică. Așadar, este foarte important pentru mine să aflu ce este gândirea, nu doar ce spun oamenii că este gândirea - înțelegeți? După citirea unor cărți sau după ce ascult pe cineva, repet ce au spus alții despre ce este gândirea, ceea ce înseamnă la mâna a doua, și probabil toți suntem ființe umane de mâna a doua. Însă noi spunem să descoperim prin noi înșine ce este gândirea. Gândirea, cu siguranță, este reacția memoriei. Corect? Memoria este experiență, cunoaștere stocate în creier. Corect? Cred că este un fapt evident. Deci, gândirea este o reacție a memoriei, stocată în creier prin experiență, prin cunoaștere colectivă. Corect? Gândirea este această mișcare dinspre trecut la prezent, schimbătoare și continuă. Corect? Cei mai mulți dintre noi trăim în trecut, nu-i așa? „Am avut așa o zi fericită”, „Era așa de frumos când eram copil”, „Oh, a fost așa de frumos când ne-am căsătorit prima dată” - trăim tot timpul în trecut, pentru că nu știm cum este viitorul, ne este frică de cum ar putea fi viitorul, așa că noi trăim în trecut. Deci cunoașterea este trecutul. Corect. Nu există o cunoaștere a viitorului. Există doar cunoașterea trecutului.
46:46 So, thought is a movement from the past. Oh, come on! Are we meeting together in this? So, thought is a movement from the past, the past being collected experience – innumerable experiences which have become knowledge. So, knowledge is essentially, the past. So, thought is a movement from the past, modifies itself in the present and goes on to the future. Right? So, I have found out – you have found out, not me – you have found out, for yourself, that thought is a movement from the storehouse of the past. So, thought is never free. Right? I wonder if you see this! Thought is a movement of the past, therefore of time, and as long as we operate – no, let me put it... – we have to operate in thought – right? – where knowledge is necessary, we have to operate there – all the technological knowledge, riding a bicycle, this and that – where knowledge is essential, there thought operates. Is it possible for thought to remain there and not enter into other fields? You are following my question? That is, I realise I’m afraid – fear, fear of not being, fear of loneliness, fear of not being loved, or fear of loving and losing, fear of death, fear of losing a job – you know, a dozen fears. But, basically, there is only one fear which expresses itself in multiple ways. So, that fear is the movement of thought. Right? Gândirea este o mișcare dinspre trecut. Oh, haideți! Mă înțelegeți? Deci gândirea este mișcare dinspre trecut, trecutul fiind experiența acumulată - nenumărate experiențe care au devenit cunoaștere. Așadar, cunoașterea este, în mod esențial, trecut. Gândirea este o mișcare dinspre trecut, se modifică în prezent și merge către viitor. Corect? Așadar, eu am descoperit - voi ați descoperit, nu eu - voi ați aflat prin voi înșivă, că gândirea este o mișcare dinspre depozitul trecutului. Gândirea nu este niciodată liberă. Corect? Mă întreb dacă vedeți acest lucru? Gândirea este o mișcare a trecutului, deci a timpului, și atâta timp cât acționăm - nu, dați-mi voie să termin...- trebuie să acționăm în gândire - corect? - unde cunoașterea este necesară, trebuie să acționăm acolo - toată cunoașterea tehnologică, mersul pe bicicletă și altele - unde cunoașterea este esențială, acolo operează gândirea. Este posibil ca gândirea să rămână acolo și să nu pătrundă în alte domenii? Sunteți atenți la întrebarea mea? Atunci îmi dau seama că îmi este frică – frica, frica de a nu fi, frica de singurătate, frica de a nu fi iubit, sau frica de a iubi și a pierde, frica de moarte, frica de a pierde un loc de muncă - multe astfel de frici. Dar, în mod esențial, există o singură frică care se exprimă în multe feluri. Această frică este mișcarea gândirii. Corect?
49:59 Now, in observing that movement, is the observer different from that, different from that which he observes? Are we meeting something together, or not? My word! Because you see, please, if we can go into this one question, completely, and when you leave the tent, the marquee, you’re free of fear you understand? – that would be a marvellous thing. That will affect the whole consciousness of mankind if you are free. So, please, share this thing, together. Don’t let me talk about it but let us journey into the problem, together. În observarea acestei mișcări, este observatorul diferit de ea, diferit de ceea ce el observă? Ne înțelegem cât de cât sau nu? Cuvântul meu! Deoarece vedeți dumneavoastră, vă rog, dacă putem explora complet această singură problemă, când veți părăsi acest cort, această terasă, veți fi eliberați de frică înțelegeți? - acesta ar fi un lucru minunat. Aceasta va afecta întreaga conștiință a umanității dacă voi sunteți liberi. Așadar, vă rog, împărtășiți acest lucru între voi. Nu mă lăsați doar să vorbesc despre aceasta, ci haideți să călătorim în această problemă împreună.
51:11 You’re afraid of something, aren’t you? Every human being is, apparently. Now, is that fear different from you? Right? I’m asking, is that fear different from you? Vă este frică de ceva, nu-i așa? Fiecărei ființe umane se pare că îi este frică. Este această frică diferită de voi? Da? Întreb dacă această frică este diferită de voi.
51:35 Q: I hope so. Î: Cred că da.
51:37 K: You hope so? Oh, Lord! Or, that fear is you. Please, do let’s be a little serious, is that fear you? Of course. Like anger – is anger different from you or you are part of that? Obviously. So, fear is part of you, but we have learnt or been educated to separate ourselves from fear and, therefore, we say, ‘I’II control it, I’II change it, I will run away from it,’ all the rest of it comes into being. But if the fear is you, what will you do? You understand the question, now?

Q: Yes. Q: Can I ask a question?

K: Yes, please. 		K: Credeți că da? Oh, Doamne! Sau acea frică ești tu. Vă rog, haideți să fim puțin mai serioși, este acea frică tu? Bineînțeles. Precum furia - este furia diferită de tine sau tu ești o parte din ea? Evident. Deci, frica este o parte din tine, dar noi am învățat sau am fost educați să ne separăm de frică și astfel spunem ”O voi controla, o voi schimba, voi scăpa de ea” și tot ce decurge din aceasta. Dar dacă frica ești tu, ce vei face? Înțelegi întrebarea mea acum? Î: Da. Î: Pot să pun o întrebare?

K: Da, vă rog.
52:42 Q: Are you saying that, well, what I hear you saying is that if a person wants anything then he is, kind of, conditioned by fear. Is that right? Î: Spuneți că, în fine, ce înțeleg eu este că dacă o persoană vrea ceva atunci este, într-un fel, condiționat de frică. Am dreptate?
52:53 K: No, sir, no. First, please, get this one thing clear, at least: as anger is not different from you – which is so obvious, isn’t it? – is not fear part of you? And if it is part of you, what will you do? We are used to separating fear from ourselves and, therefore, acting upon fear – suppress it, run away from it, all the rest of it. But when fear is you, action comes to an end. Right? This is very difficult for you to see, because we are so conditioned to this division – me different from fear and, therefore, acting upon fear. But we are saying something entirely different – fear is you, therefore, you can’t act. Then what happens? Q: Your talk’s moving from the past to the future, from experience to what ought to be in... etc. K: Nu, domnule, nu. În primul rând, vă rog, un singur lucru să fie clar: de vreme ce furia nu este diferită de tine - e ceva evident, nu-i așa? - nu este furia o parte din tine? Și dacă este o parte din tine, cum procedezi? Suntem obișnuiți să separăm frica de noi înșine și astfel să acționăm asupra fricii - să o reprimăm, să fugim de ea, și altele. Dar când frica ești tu, acțiunea se sfârșește. Așa este? Este dificil să înțelegeți, pentru că noi suntem atât de condiționați de separare - eu diferit de frică și, astfel, acționez asupra fricii. Dar noi spunem ceva cu totul diferit - frica ești tu, de aceea nu poți acționa. Atunci ce se întâmplă? Î: Gândul tău se deplasează de la trecut spre prezent, de la experiență la ceea ce ar trebui să fii ... etc.
54:52 K: ‘What ought to be’ implies that you are not looking at ‘what is.’ Q: No, I mean, from the past to the future, so it moves. K: „Ceea ce trebuie să fie” implică faptul că nu privești la „ceea ce este”. Î: Nu, vreau să spun, de la trecut la viitor, așa se mișcă.
55:02 K: Thought moves from the past through the present to the future. Thought modifies itself through the present to the future, so, thought is still the past. It may modify itself, it may change itself, it may put on different coating, different clothing, whatever it is, colouring – it is still the past movement. Please, what is the time? K: Gândirea se mișcă de la trecut prin prezent către viitor. Gândul însuși se modifică prin prezent către viitor, așa că, gândirea este încă trecutul. Se poate modifica pe sine, se poate schimba pe sine, își poate pune diferite învelișuri, diferite veșminte, indiferent ce - el este totuși o dinamică a trecutului. Vă rog, cât e ceasul?
55:46 Q: Twelve thirty. Î: Douăsprezece și jumătate.
55:48 K: Half past twelve? Already? K: Douăsprezece și jumătate? Deja?
55:54 No, please, this is very important, I want to stick to this one thing this morning, if I may. As most human beings are afraid and they’ve accepted fear as part of their life and, therefore, live in darkness, therefore, live in a kind of paralytic state, and being afraid, all forms of neurotic habits, neurotic activities come, it’s very important, if there is to be transformation in the human consciousness, that fear must be totally eliminated. And, we say, it is possible. It is only possible when conflict between the person who says, ‘I am afraid and I will do something about fear,’ when that conflict comes to an end, that is when the division comes to an end. And that division is artificial, it’s an illusion. What is actuality is, the fear is part of you, therefore, you cannot do a thing about it – right? – psychologically. Therefore, your whole attention undergoes a change. Before, attention was given to the conflict – suppressing, denying, running away. But now, when your fear is you, your whole attention has undergone a change. That is, you have much greater energy to look at this fear. Before you ran away, you suppressed it, did all kinds of things to it, now, fear is part of you, therefore, you observe it with a totally different attention. You get this? Please, get this! Nu, vă rog, este foarte important, vreau să insist asupra acestui aspect în această dimineață, dacă îmi permiteți. De vreme ce multe ființe umane se tem și au acceptat frica ca pe o parte a vieții lor, ele trăiesc în întuneric, ele trăiesc într-un fel de stare de paralizie, cu frică, toate tipurile de obiceiuri nevrotice, activități nevrotice apar, este foarte important, dacă s-ar întâmpla o transformare în conștiința umană, acea frică ar trebui eliminată în totalitate. Iar noi spunem că este posibil. Acest lucru este posibil atunci când conflictul dintre persoana care spune: „Mi-e frică și voi face ceva cu privire la frică” atunci se sfârșește acest conflict, când separarea se sfârșește. Iar această separare este artificială, este o iluzie. Realitatea este că frica este o parte din tine, în consecință nu poți face nimic în legătură cu ea - corect? - la nivel psihologic. Prin urmare, întreaga ta atenție parcurge o schimbare. Înainte, atenția a fost acordată conflictului - reprimare, negare, fugă. Dar acum, când frica ești tu, întreaga ta atenție este supusă unei transformări. Adică ai mai multă energie ca să privești această frică. Înainte, tu fugeai de ea, o reprimai, făceai tot felul de acțiuni, dar acum frica face parte din tine, astfel o observi cu o atenție total schimbată. Ați înțeles? Vă rog, încercați!
58:20 Q: You can only look at fear if it’s separate, surely? Î: Poți cerceta frica dacă este separată?
58:27 K: When you look at fear, the gentleman says, then, it’s apart from you. When fear is you, what are you looking at? Do, please, watch it. Don’t answer me. Do look at it. When fear is you, what are you looking at? You’re not looking at fear, you are that. So, your attention has changed. Q: Perhaps, there isn’t a ‘you’ to be the fear, perhaps, there’s only fear. K: Când cercetezi frica, spune domnul, atunci ea este separată de tine. Când frica ești tu, ce anume cercetezi? Experimentați, vă rog, cercetați. Nu-mi răspundeți. Doar cercetați. Când tu ești frica, ce anume cercetezi? Tu nu examinezi frica, tu ești frica. Așadar, atenția ta s-a schimbat. Î: Poate nu există un „tu” care să fie frica, probabil există doar frica.
59:13 K: We are coming to that. Attention has changed. Right? Please, see that simple thing. K: Discutăm acest aspect. Atenția s-a schimbat. Corect? Vă rog, observați acest lucru simplu.
59:22 Q: Who is looking at me? K: I’m not looking at you, sir. I’m looking at fear. Oh, Jesus – waste of time! Q: But would it mean eliminating part of you? K: Yes, you’re eliminating part of you – which you are afraid of. Part of you is fear. Right? With all the complications of fear. Part of you is pleasure – with all the varieties of pleasure. Part of you is sorrow – different types of sorrow. So, all that is you. You’re not different from all that, are you? Or you might think you’re God. If you think you are not all that, then you are something different from all that, and being ‘different,’ you’re something super-human. This is the old Hindu philosophy that says, ‘I am not that. We are the soul, we have something precious inside, we are part of the divine, we are part of the perfect, we are part of the archetype’ – you know, all that. So, I personally refuse to accept all that. We must begin with doubt. Right? And when you begin with doubt, completely begin with that, then you end up with complete certainty. But we begin with certainties and end up in nothing. Please, give your attention to this question. Î: Cine mă cercetează pe mine?

K: Eu nu vă cercetez, domnule. Eu cercetez frica. Oh, Iisuse - pierdere de timp! Î: Ar însemna aceasta să elimini o parte din tine?

K: Da, elimini o parte din tine - cea de care îți este frică. O parte din tine este frică. Corect? Cu toate complicațiile generate de frică. O parte din tine este plăcere - cu toate formele ei. O parte din tine este durere - cu toate formele ei. Așadar, toate acestea ești tu. Tu nu ești diferit de toate acestea, așa este? Sau poți crede că ești Dumnezeu. Dacă crezi că tu nu ești toate acestea, atunci tu ești ceva diferit de toate acestea, iar fiind „diferit” ești un fel de supraom. Este ceea ce vechea filosofie spunea: „Eu nu sunt acela”. Noi suntem sufletul, avem ceva prețios înăuntrul nostru, noi suntem parte din divin, noi suntem parte din perfecțiune, noi suntem parte din arhetip - știți dumneavoastră toate acestea. Eu, personal, refuz să accept toate aceste idei. Trebuie să începem cu îndoiala. Corect? Iar când începi cu îndoiala, să începi cu îndoială absolută, sfârșești cu certitudine absolută. Dar noi pornim de la certitudini și sfârșim cu nimic. Vă rog, acordați atenție acestei întrebări.
1:01:44 As long as there is division between you and fear, then there is conflict, there is wastage of energy – by suppressing it, running away from it, talking about it, going to the analysts and so on and on and on. But, whereas, when you see the truth that you are that fear, your whole energy is gathered in this attention to look at that thing. Now, what is that thing which we call fear? Is it a word which has brought fear, or is it independent of the word? You are following this? If it is the word, the word being the associations with the past – I recognise it because I’ve had fear before. You understand? I look at that fear, though it’s part of me, because I name it, and I name it because I have known it to happen before. So, by naming it, I have strengthened it. I wonder if you see this. So, is it possible to observe without naming it? If you name it, it’s already in the past, right? If you don’t name it, it’s something entirely different, isn’t it? So, is it possible not to name that thing which you have called ‘fear,’ therefore, free of the past so that you can look. You cannot look if you are prejudiced. If I am prejudiced against you, I can’t look at you, I’m looking at my prejudice. So, is it possible not to name the thing at all? And then if you do not name it, is it fear? Or has it undergone a change, because you have given all your attention to it. You understand? I wonder if you get it. When you name it you are not giving attention to it, when you try to suppress it, you’re not giving your attention to it, when you try to run away from it, you’re not giving your attention to it – whereas, when you observe that fear is you, and not name it – what takes place? What takes place? You’re doing it, now. What takes place?

Q: It’s an emotion. 		Atâta timp cât există separare între tine și frică, există conflict, există risipă de energie - prin reprimarea ei, fuga de ea, conversațiile despre ea, mersul la psihiatru și multe alte. Dar, câtă vreme înțelegi adevărul că tu ești frica, întreaga ta energie este concentrată în atenția care cercetează acest lucru. Acum, ce este acel lucru pe care îl numim frică? Este cuvântul cel care produce frică sau este ceva independent de acest cuvânt? Mă urmăriți? Dacă este cuvântul, cuvântul fiind asociat cu trecutul - îl recunosc pentru că am simțit frică în trecut. Înțelegeți? Cercetez această frică, oricum ea este parte din mine pentru că o numesc, și o numesc pentru că știu că s-a întâmplat în trecut. Așadar, prin numirea ei, eu am întărit această frică. Mă întreb dacă înțelegeți. Așadar, este posibil să o observăm fără să o numim? Dacă o numești, ea aparține trecutului, corect? Dacă nu o numești, ea este ceva diferit, nu-i așa? Deci, este posibil să nu numești acel lucru pe care tu l-ai numit „frică”, astfel fiind eliberat de trecut încât să poți cerceta? Nu poți cerceta dacă ai prejudecăți. Dacă am prejudecăți față de tine, nu te pot vedea pe tine, ci văd prejudecățile mele. Este posibil să nu numim lucrurile deloc? Și dacă nu o numiți, mai este ea frică? Sau a trecut printr-o schimbare, pentru că i-ați acordat toată atenția voastră? Înțelegeți? Mă întreb dacă ați înțeles. Când o numești, nu îi acorzi atenție, când încerci să o reprimi, nu îi acorzi atenție, când încerci să fugi de ea, nu îi acorzi atenție - în timp ce atunci când observi că acea frică ești tu, dar nu o numești - ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Experimentați chiar acum. Ce se întâmplă? Î: Este o emoție.
1:05:25 K: Wait. It is a sensation, isn’t it? A feeling, which is sensation. Please, watch it. It’s a sensation, isn’t it? All feelings are sensations. I put a pin in there, and all the rest of it. So, it’s a sensation. What’s wrong with sensation? Nothing is wrong with sensation, is it? But when sensation, plus thought, which becomes desire with its images, then the trouble begins. I wonder if you understand all this! This is too much, probably, in the morning. K: Așteptați. Este o senzație, nu-i așa? O emoție, care este senzație. Vă rog, priviți-o. Este o senzație, nu-i așa? Toate emoțiile sunt senzații. Înțep cu un ac și tot ce urmează. Așadar, este o senzație. Ce este rău la o senzație? Nimic nu este rău la o senzație, nu-i așa? Dar când senzația plus gândul care devin dorința cu imaginea ei, atunci începe problema. Mă întreb dacă ați înțeles! Este probabil prea mult pentru această dimineață.
1:06:22 You know, this is part of meditation. You understand? This is, really, part of meditation. Not to sit under a tree and just think about something or other, or try to concentrate, or try to repeat some mantra or some words – ‘Coca Cola,’ or something or other – but this is, really, meditation, because you’re enquiring very, very, very deeply into yourself. And you can enquire very deeply only when you are really without any motive, when you are free to look. And you cannot look if you separate yourself from that which you are looking at. Then you have complete energy to look. It is only when there is no attention, that fear comes into being. You understand? When there is complete attention which is complete, total energy then there is no fear, is there? It is only the inattentive person that is afraid, not the person who is completely attentive at the moment when that feeling arises. That feeling is a part of sensation. Sensation is normal, natural. It’s like looking at a tree, looking at people, you know – sensation. But when sensation plus thought, which is desire with its images, then begins all our problems. You understand? This is simple. Right? Now, can you look at your fear – be serious, for five minutes! Can you look at your fear, whatever it is, not separate yourself from that fear, but you are that fear and, therefore, you give your total attention to that fear. Then, is there fear?

Q: No. 		Aceasta face parte din meditație. Înțelegeți? Aceasta face într-adevăr parte din meditație. Nu doar să stai sub un copac și să te gândești la una sau alta, sau să încerci să te concentrezi, sau să să repeți niște mantre sau cuvinte - „Coca Cola” sau orice altceva - dar meditația adevărată este dacă te cercetezi foarte, foarte, foarte profund pe tine însuți. Și te poți cerceta foarte adânc numai când, cu adevărat, nu ai nici un scop, când ești liber să privești. Și nu poți privi dacă te separi pe tine însuți de ceea ce privești. Atunci ai energie deplină să privești. Aceasta se întâmplă când nu există nicio preocupare că frica va apărea. Înțelegeți? Când există atenție completă, ceea ce înseamnă deplin, energie absolută, atunci nu există nicio frică, așa este? Doar o persoană neatentă se teme, nu persoana care este complet atentă la momentul în care acea emoție apare. Acea emoție este parte a unei senzații. Senzația este normală, naturală. Este ca și cum te uiți la un copac, la oameni, știți dumneavoastră - senzație. Dar când la senzație se adaugă gândul, care este dorința și imaginea ei, atunci încep toate problemele noastre. Înțelegeți? Este simplu. Așa este? Acum puteți să vă cercetați frica - fiți serioși, timp de cinci minute! Puteți să vă examinați frica, indiferent ce este ea, fără să vă separați pe voi înșivă de acea frică, ci să fiți acea frică și astfel să acordați întreaga voastră atenție acelei frici. Atunci, există frică? Î: Nu.
1:08:50 K: Then walk out of this tent without fear. Don’t say, ‘No’ and then go outside full of fears. K: Atunci ieșiți din acest cort fără frică. Nu spuneți „Nu” și apoi ieșiți afară plini de frici.
1:09:07 Do you want to ask questions about this? Q: Sir, I’d just like to ask, in the beginning you said that this was more our responsibility than yours. What did you mean by this? Or why did you say it? Vreți să puneți întrebări? Î: Domnule, vreau să întreb, la început ați spus că este mai mult responsabilitatea noastră decât a dumneavoastră. Ce ați vrut să spuneți? Sau de ce ați spus asta?
1:09:26 K: Sir, the word ‘responsibility’ – what does it mean to be responsible? To respond adequately, isn’t it? The word ‘responsibility’ comes from the root ‘respond,’ to respond. Now, do you respond adequately to this question of fear? Or, do you respond with all your tradition, with your culture, you follow? – all that conditioning and, therefore, which prevents you from responding fully to this question? K: Domnule, cuvântul „responsabilitate” - ce înseamnă să fii responsabil? A răspunde în mod adecvat, nu-i așa? Cuvântul „responsabilitate” provine din rădăcina „răspunde”, a răspunde. Ați răspuns în mod adecvat la această problemă a fricii? Sau ați răspuns pe baza întregii voastre tradiții, a culturii voastre, mă înțelegeți? - toate acele condiționări care vă împiedică să răspundeți complet la această problemă?
1:10:41 As we said, this is part of meditation. You don’t know what meditation is, but this is part of it. When the mind is not afraid then only is it capable of entering into something totally different, but being afraid, to try to meditate only leads to illusion, to all kinds of deceptive experiences. So, meditation is the investigation into your consciousness, into yourself and see if there can be freedom from that, from the fear, and to understand the nature and the structure of pleasure, because we all want pleasure. To understand it, to go into it, to find out what is accurate in pleasure, what is right in pleasure – enjoyment, joy. And also to enquire into the whole problem of fear, not only your particular fear, sorrow, but the sorrow of mankind. All that is involved in meditation which is to discover the truth in yourself, to discover the truth which is a light to yourself so that you don’t follow anybody. Așa cum am spus, acesta face parte din meditație. Nu știți ce este meditația, dar face parte din ea. Când mintea nu este temătoare, doar atunci este capabilă să pătrundă în ceva total diferit, dar, când există frică, a încerca să meditezi duce doar la iluzie, la tot felul de experiențe înșelătoare. Așadar, meditația este investigația în propria conștiință, în tine însuți și să vezi dacă te poți elibera de acea frică și să înțelegi natura și structura plăcerii, pentru că toți ne dorim plăcere. Ca să înțelegi, să cercetezi, să descoperi ce este real în plăcere, ce este bun în plăcere - delectare, bucurie. Și tot așa să cercetați întreaga problemă a fricii, nu doar o frică anume, o durere, ci durerea umanității. Toate acestea implică meditația, ceea ce înseamnă să descoperi adevărul din tine însuți, să descoperi adevărul care este o lumină către tine însuți, în așa fel încât să nu urmezi pe nimeni.
1:12:35 That’s enough for today, isn’t it? Is that enough for today? Este destul pentru astăzi, nu-i așa? Este suficient pentru astăzi?