Krishnamurti Subtitles home


BR76T4 - Libertatea este primul și ultimul pas
Conversația publică nr. 4
Brockwood Park, UK
5 septembrie 1976



0:22 Am discutat, în aceste patru conversații, dialoguri, despre multe lucruri, cu privire la viața noastră cotidiană, umană, – despre frică, despre plăcere și despre marea povară a suferinței ființelor umane. Ieri, am discutat, am vorbit despre, timp, natura timpului, a iubirii și a morții. Cred că, în această dimineață, ar trebui să discutăm împreună despre ceva care are o importanță fundamentală, care ar trebui să preocupe pe orice ființă umană, pentru că este despre viața noastră, despre activitatea zilnică, despre cum ne risipim zilele și anii de ce se întâmplă aşa şi pentru ce?
2:15 Ne naștem și murim, iar în acești ani plini de durere, de bucurie și de plăcere și de tristețe, toată această nesfârșită luptă și efort, cu ce scop are loc şi pentru ce? Cred că aceasta e o întrebare importantă care ar trebui să preocupe pe oricine. E foarte ușor să dai un răspuns, o explicație rațională, ori una nevrotică, ori una de tip intelectual, emoțional, romantică. Dar, dacă le lași deoparte, în mod natural și evident, acestea sunt mai degrabă superficiale – așa cum poate fi ceva de natură intelectuală, cred că asta este o întrebare foarte importantă şi este nevoie să găsim un răspuns, pentru noi înşine, fără a fi dependenţi de un preot, sau un guru, de unele concepte filozofice sau teorii, care nu răspund la adevărata întrebare. Acestea oferă nişte teorii nerealiste, superficiale. De aceea mi se pare foarte important să aprofundăm această întrebare. Ce înseamnă toate acestea- existenţa noastră? Are ea vreun sens, așa cum o trăim, – mergând la birou sau la fabrică pentru următorii patruzeci sau cincizeci de ani, încercând să urcăm pe scara succesului, acumulând bani, plăcere, experiență, cunoaştere – și la sfârșit, să murim? Unii oameni de știință afirmă că: „Prin cunoaștere, evoluăm” – evoluția omului prin cunoaștere. Este așa? Avem o cantitate imensă de cunoștințe, în multe domenii, – biologie, arheologie, istorie și multe altele – dar, această cunoaștere se pare că nu l-a schimbat pe om, în mod radical, profund. Suntem, mai mult sau mai puțin, ceea ce am fost timp de milioane de ani – luptă, conflict, durere, plăcere, și nesfârșita luptă pentru existență. Văzând toate acestea în orice țară și în orice regiune, despre ce este vorba de fapt?
6:18 Pentru a afla, fără să afirmăm ceva anume, fără să credem în ceva fără să avem niște idealuri, ci observând mai degrabă foarte profund, devine necesar să găsim un răspuns, altfel, ne vom petrece viața în mod mecanic. Creierul nostru s-a obișnuit cu un mod de viață mecanic. O parte a creierului trebuie să fie mecanică, este necesar asta pentru a dobândi cunoștințe și pentru a le exprima, cu abilitate, în viaţă, în fiecare acțiune a noastră, în exterior, tehnologic vorbind. Dar acestă cunoaștere pe care a dobândt-o omul – și noi putem acumula din ce în ce mai multă cunoaștere, dar aceasta nu răspunde la întrebarea fundamentală: care este sensul, profunzimea vieții noastre?
7:55 Se poate vedea și observa că trebuie să fie o unitate a omenirii, pentru că este singurl mod în care vom supraviețui psihologic, biologic, nu divizați – Europeni, Americani, Ruși, Hinduși și alții, nu divizare, ci unitatea completă și totală a umanității. Iar politicia și politicienii nu vor rezolva această problemă niciodată. Dimpotrivă, ei vor menține divizarea, pentru că este foarte profitabilă. Este important şi necesar pentru existenţa noastră ca umanitatea să fie unită și asta nu se poate face prin legislație, prin dogme birocratice sau reguli și restul. Așadar, când observați toate acestea, ca ființă umană, trăind într-un haos, într-o lume care aproape a înnebunit – armamente, comerţul acestora pentru profit, uciderea oamenilor în numelor unor idei și țări, pentru Dumnezeu și altele de acest fel. Observând, văzând toate acestea, în întreaga lume, ce poate să facă o ființă umană şi pentru ce?
9:58 Astfel, devine foarte important să aflăm, să descoperim noi înșine, dacă suntem interesați – iar fiecare om trebuie să fie interesat de viață, altfel, nu va trăi cu adevărat, doar omul foarte, foarte serios, – asta nu înseamnă că nu râde, nu zâmbește – e vorba de acea seriozitate care cere un angajament total față de toate aspectele vieții. Religiile au încercat să ofere un sens de a trăi – acele religii organizate, de propagandă, ritualice. Dar, deși de 2 000 de ani sau de 10 000 de ani, în Asia, omul a susținut anumite principii, anumite idei, anumite concluzii, dar numai la nivel verbal, superficial, nerealist. Când suntem confruntaţi cu aceste lucruri că de fapt creierul nostru este mai mult mecanic, captiv într-o rutină, într-un tipar, în tradiţie, în condiționarea impusă de educație, care cultivează doar cunoștințele, informația, şi asta face creierul şi mai mecanic atunci, inevitabil, cineva se întreabă - dacă este serios - ce înseamnă viața? Care este sensul ei?
12:43 Dacă cercetăm acest aspect foarte profund, trebuie să ne îndoim. Îndoiala și scepticismul sunt esențiale, pentru că ele conferă o libertate de un anumit fel a minții, prin negarea a tot ceea individul a adunat. Credințele sale religioase, ritualurile, dogmele, convingerile, credința, toate acestea sunt mișcări ale gândului, iar gândul este un proces fizic, așa cum am mai spus, acceptat chiar şi de oamenii de știință. Iar gândul nu a rezolvat problemele, nu a fost în stare să se cunoască pe sine. Fiind el însuşi un fragment a fragmentat întreaga existenţă în bucăți.
14:06 Avem acest creier a cărui trăsătură, este mecanicitatea – necesară în anumite domenii, dar psihologic, în interior, chiar în structura psihologică a minții umane, nu există libertate. Aceasta este condiționată, este determinată de convingeri, de așa numitele idealuri, de credință. Când cineva pune la îndoială toate acestea, când le pune deoparte, în mod real - nu teoretic - în fapt, cu acuratețe, meticulos, când le abandonează, atunci ce rămâne?
15:16 Multe persoane au mers mai departe – la negarea totală – și asta le-a dat o libertate de o anumită calitate – negarea totală a tot ceea ce gândul a construit, a proiectat, a divizat – religios, economic, social, și negi toate astea, pentru că nu ai găsit răspuns, pentru că nu au rezolvat problemele majore ale umanității, precum suferința, frica, moartea. Așadar, este mintea capabilă – mintea voastră- este capabilă de asta dacă sunteţi serioşi, să lăsaţi toate acestea și să începeţi?
16:37 Omului îi este teamă să facă asta, pentru că spune: „Dacă neg totul ceea ce gândul...” dar asta este un proces mecanic în timp, o măsură, adică un răspuns al memoriei și prin urmare un proces fizic, iar acest proces fizic aduce din ce în ce mai multă suferință, mai multă agonie, anxietate și frică pentru umanitate, când vă dați seama de asta, și când înțelegeți natura gândului și mergeţi dincolo de ea, o negați, ce se întâmplă? Pentru a putea afla, trebuie să începem cu libertatea, pentru că libertatea este primul și ultimul pas democratic, în interior - altfel, omul este doar o mașină, dacă nu există libertate - nu există alegere. Am spus deja că noi gândim mai ales prin alegerile noastre, suntem liberi – pentru că putem face alegeri, suntem liberi. Dar alegerea există numai când mintea este confuză. Nu există alegeri când mintea este foarte clară. Când vezi lucrurile foarte limpede, fără nicio deformare, fără nicio iluzie, atunci nu există nicio alegere. O minte lipsită de alegeri este o minte liberă, iar o minte care face alegeri, stabilind astfel o mulțime de conflicte, contradicții, o astfel de minte nu este niciodată liberă, pentru că este confuză ea însăși, divizată, dizarmonioasă.
19:19 Dacă suntem dispuşi să mergem atât de departe, atunci putem începe să aflăm care este sensul acestei existențe. Vă rog, așa cum am spus pe parcursul acestor conversații și înainte, cercetăm împreună, ne comunicăm experiențele unii altora, pentru că nu există nicio autoritate. Deşi vorbitorul stă pe o scenă deoarece este mai ușor pentru oameni să îl vadă, scena nu îi dă niciun fel de autoritate, și nici el nu acceptă niciun fel de autoritate. Așadar, suntem împreună, în adevăratul sens al cuvântului ca să explorăm și să găsim pentru noi înșine, împreună, dacă viața chiar are vreun sens, vreo profunzime, ori este un fapt trecător într-un lung șir de evenimente istorice. Deci, pentru a cerceta în orice domeniu, este nevoie de libertate, libertate de a examina fără nici un fel de distorsiune. Când apar distorsiuni, există niște cauze ale acestor distorsiuni, un motiv pentru a găsi un răspuns, un motiv dorit sau care crezi că îţi va rezolva problemele, un motiv care are legătură cu o experiență din trecut, o informație mai veche, –şi toate cunoștințele aparțin trecutului – iar dacă există vreun motiv, atunci există distorsiune. Așadar, poate mintea, mintea noastră, mintea noastră comună, pentru că toți avem același conținut al conștiinței, toți oamenii, indiferent unde trăiesc, în Orientul Îndepărtat, în Orientul Mijlociu sau în Vestul Îndepărtat, trec prin aceleași stări de frică, agonie, tortură, anxietate, frică și conflict perpetuu – în interior și în exterior. Aceasta este conștiința comună a umanității. Așadar, când vă cercetați propria conștiință, vedeți de fapt conștiința omului, de aceea, aceasta nu este o examinare personală și individuală. Dimpotrivă, cercetați conștiința lumii – care ești tu – cea reală atunci când o cercetezi în profunzime.
23:24 Așadar, o minte liberă, de care este nevoie foarte mult, necesită ca tu, o ființă umană, să fii dedicat în totalitate, în transformarea conținutului conștiinței – deoarece conținutul formează conștiința. Și noi suntem preocupați de această transformare, de revoluția psihologică totală a conștiinței, iar pentru a o explora, aveți nevoie de multă energie. Acea energie se naște când nu există risipă de energie. Noi risipim energie când încercăm să trecem peste „ce este”, să negăm „ce este”, să fugim de „ce este” sau să analizăm „ce este”. Pentru că cel care analizează, așa cum am mai spus în alte conversații, de-a lungul anilor, cel care analizează este cel analizat. Cel care analizează nu este diferit de obiectul analizei. Când sunteți invidoși sau supărați sau lacomi - oricare din acestea - când analizezi procesul lăcomiei, cel care analizează este el însuși „lacom” - ceea ce analizează nu este separat de el. Și acesta este un adevăr fundamental.
25:52 Așadar, ne-am întrebat care este sensul vieţii și semnificația ei, dacă există aşa ceva. Dacă spunem că există vreun sens, deja ne-am asumat o poziție, astfel, nu putem cerceta, deoarece deja am început cu o distorsiune. Iar, dacă spuneți că viața nu are niciun sens, de asemena, aceasta este o altă formă de distorsiune. Așadar, trebuie să ne eliberăm complet de amândouă - atât de afirmații pozitive, cât și de cele negative.
26:52 Așa cum am spus, aceasta este parte a meditației. Este adevărat ul început al meditației. Guru, care vin aici din India și se împrăștie în toată lumea precum ciupercile, acești guru au adus cu ei multe sensuri. Există meditația transcendentală - și îmi doresc ca ei să nu fi folosit acest cuvânt minunat - care presupune repetarea unor anumite cuvinte, și în limba sanscrită foarte puține mantre, despre care nu vom discuta acum. Și repetarea unor asemena cuvinte, vândută la un anumit preț pe piață, vă aduce, dacă repetați în fiecare dimineață pentru douăzeci de minute, după-masa, douăzeci de minute, și alte douăzeci dee minute, seara, vă aduce un anumit nivel de liniște, prin repetare constantă. Puteți la fel de bine repeta „Ave Maria” sau „Coca Cola” sau orice altă repetiție mecanică. Veți obține un anumit nivel de liniște, dar este o liniște mecanică pentru că ați redus activitatea creierului la o repetare continuă - dacă ați încercat, chiar și pentru două minute, ați observat cum prin repetare mecanică, creierul devine tăcut. Dar nu este mai transcendental decât orice altceva. Iar noi credem că experimentăm ceva care este dincolo de procesul fizic al gândului.
29:30 Așadar, oamenii caută experiențe, caută experiențe diferite de cele obișnuite, zilnice. Suntem plictisiți, obosiți și sătui de toate experiențele trăite în viață și ne dorim să avem și altfel de experiențe care nu sunt produsul gândului. Iar a experimenta - cuvântul înseamnă „a trece prin”, să trecem prin ceva și apoi să punem punct, nu să ne reamintim și să mergem aşa mai departe. Dar noi nu facem aceasta. Pentru a recunoaște o experiență trebuie să o fi cunoscut înainte, altfel, nu este o nouă experiență. Așadar, o minte dornică de experiențe - vă rog, fiți atenți - diferite de cele obișnuite, de fiecare zi, fizic și psihologic, - care are nevoie de ceva mai profund, dincolo de nivelul obișnuit, va experimenta propria proiecție, fiind încă la nivel mecanic, încă la nivel material, pentru că este produsul gândului. Așadar, când nu cauți nicio experiență, când nu există nicio distorsiune și,deci, nicio iluzie, și dacă ai înțeles sensul dorinței, pe care l-am analizat pe parcursul acestei discuții și a altora, proces care înseamnă că senzația plus gândul, produc dorința și imaginea ei. Așadar, în procesul de examinare, dorința este de asemenea o distorsiune. Sper că ați înțeles. Doar atunci, mintea intreaga structură a conștiinței, pentru că este liberă, se poate vedea pe sine, se poate cerceta fără nicio distorsiune, așa cum îţi vezi fața într-o oglindă curată. Oglinda îți reflectă fața exact așa cum este ea. Nu există distorsiune - dacă oglinda nu este deformată. În mod asemănător, mintea, care cuprinde creierul și toate sistemele nervoase, - mintea ca sistem integral - este acum liberă - fără nicio mișcare care distorsionează. Distorsiunea apare când există efort. De acord? Efortul mă implică „pe mine” și ceea ce doresc să obțin - separarea dintre mine și acel ceva. Acea separare, conduce fără excepție, la conflict, așa cum este între națiuni și în alte situații. Oriunde există separare, trebuie să existe conflict, iar meditația apare doar când nu există conflict. De aceea, orice altă formă de meditație în care există efort, practică, control, nu are niciun sens. De acord? Vă rog să nu acceptați ceea ce spune vorbitorul, examinați, examinăm și comunicăm împreună, asffel că este important să nu acceptați nimic din ceea ce se spune, ci să examinați voi înșivă.
34:33 Întrebare: (nu se aude)
34:35 K: Mai târziu, domnule, se vor pune și întrebări.
34:40 Acum, să cercetăm problema controlului, pentru că vom aborda problema controlului, a conștienței și a atenției. Toate acestea sunt necesare pentru a afla dacă există un sens al vieții, sau nu există deloc. Suntem educați din copilărie să ne controlăm sentimentele, știtți voi, controlul. În control, există cel care controlează și lucrul care este controlat. De acord? Cel care controlează crede că este diferit de ceea ce dorește să controleze. Astfel, el însuși s-a divizat în „cel care controlează” și „ce este controlat” Și, prin urmare, există întotdeauna conflict. Adică, un gând spune „Trebuie să controlez alte fragmente de gândi”. Dar gândul care spune: „Trebuie să controlez celelalte părți” este el însuși o parte a gândului - un fragment al gândului. Dacă vedeţi asta, cel care controlează este ceea ce e controlat. De acord? Sper că înțelegeți. Este foarte important pentru că atunci când înțelegeți complet și profund, nu doar la nivel verbal și teoretic, ci în mod autentic, conflictul ia sfârșit. Adică, nu mai există nicio separare în sine. Nu mai există cel care controlează și cel controlat nu este diferit de cel care controlează. Cel care experimentează este experiența. Nu există două entități sau mișcări diferite. Gânditorul este gândul, nu există gânditor, dacă nu există gând. Când înțelegem acestea profund, ca adevăr, ca lege, atunci efortul ia sfârșit. Foarte important în această investigație care ne preocupă acum este faptul că efortul ia sfârșit. Pentru că efortul este, de asemenea, un factor de distorsiune.
38:24 Așadar, meditația există doar când nu există efort de niciun fel, și e nevoie să meditați ca să puteți afla dacă viața are vreun sens sau dacă există vreun sens. Meditația este fundaţia unei conduite corecte, în sensul că este autentică, nu în conformitate cu un ideal, nu în conformitate cu un model, nu în conformitate cu vreo formulă, are loc o acțiune când există o observare completă a ceea ce se întâmplă în sine. De aici, se naște acțiunea. Se poate realiza aceasta prin meditație și relații corecte. Relații între ființe umane, care presupun lipsă de conflict între oameni. Conflictul apare doar când există separare între două imagini, lucru despre care am discutat destul de mult. Imaginea pe care o ai despre tine, pe care o are altul despre tine și tu despre altul. Imaginile creează separarea despre care am discutat și nu vom mai relua pentru că ar lua prea mult timp.
40:22 Iar pentru a medita nu trebuie să existe nici un fel de frică psihologică. Prin urmare, sfârșitul suferinței și ceea ce am discutat ieri, compasiunea, și iubirea. Aceasta este baza, fundamentul meditației. Fără acestea, poți sta sub un copac tot restul vieții, cu picioarele încrucișate, dar vei sta acolo sub copac la nesfârşit. Sau poți respira corect - știți toate trucurile acestea - dar nimic din toate acestea nu sunt de ajutor.
41:11 Vă aduceţi aminte de un anumit învățător, la care a venit un discipol. Iar discipolul s-a aşezat într-o anumită poziție - stând corect, cu picioarele încrucișate, în poziția indiană lotusului, și a închis ochii. Iar învățătorul întreabă: „Ce faci, prietene?” El spune: „Respir corect”, stau drept, şi îmi controlez gândurile ca să pot atinge cel mai înalt nivel de conștiință.” Învățătorul ia două pietre și le freacă una de alta. Disciplolul se trezește, privește și zice: „Maestre, ce faceți?” El răspunde: „Frec două pietre ca să o transform pe una în oglindă.” Iar discipolul zice: „Maestre, nu știți că nu veți putea reuși niciodată asta?” El spune: „Știu asta, dar tu știi că poți stai aşa în următorii zece mii de ani...?” - și tot ce a urmat.
42:37 Așadar, dacă ai stabilit cu adevărat un mod de viață, acesta, în sine, nu este un sfârșit. Este doar începutul lui. Apoi, trebuie să aflăm dacă mintea, care este întregul, - creierul și tot ce ține de el - care este întreaga conștiință, este liniștită, fără niciun fel de distorsiuni, pentru că este necesar să fie liniște. Pentru că numai atunci când mintea este liniștită, nemișcată, putem auzi cu adevărat. Nu auzim niciodată complet. Nu ascultăm niciodată în totalitate. În timp ce ascultăm, deja apare o distorsiune - față de ceea ce auzi, fie ești de acord, fie respingi, sau compari ceea ce auzi cu ceea ce știai deja, sau mintea ta pălăvrăgește. Așadar, nu asculți cu adevărat niciodată nici pe soția sau soțu tău - pe nimeni, pentru că e deja aglomerație. Așadar, e necesar ca mintea să fie liniștită pentru a asculta orice conversație, ca acum. Pentru a asculta orice persoană, o pasăre, vântul, mintea trebuie să fie liniștită, în mod autentic, pentru a putea auzi frumusețea cântecului unei păsări. Așadar, mintea trebuie să fie liniștită pentru a realiza, a investiga, a privi, a observa dacă viața are vreun sens sau dacă există ceva mai profund - asta facem noi acum, sper, împreună. Astfel, după ce mintea pune bazele comportamentului, conduitei,ordinii în această confuzie a existenței, în mod natural, ea devine liniștită. Acum, în această tăcere, există un observator care spune: „Sunt liniștit”? Ați înțeles întrebarea mea? Când sunteți fericiți, plimbându-vă pe stradă sau în pădure, sau stând la soare, când sunteți fericiți, dacă vă întrebați: „Sunt eu fericit?”, atunci fericirea dispare. De acord? Ați observat? Este un fenomen foarte simplu. Când deveniți conștienți de ceva care vă face fericiți, acea fericire dispare. Deci, când spuneți: „Sunt liniștit, este mintea mea liniștită?”, liniștea dispare. De acord?
46:52 Există diferite tipuri de liniște: liniștea dintre două cuvinte, liniștea dintre două note ale pianului, liniștea dintre două zgomote, liniștea dintre două gânduri - un interval dintre două gânduri - liniștea după un conflict intens cu sine - oboseala, liniștea dintre două războaie, pe o numim „pace”. Toate aceste feluri de liniște sunt produsul zgomotului - dintre două zgomote, dintre două gânduri, dintre două sunete muzicale, dintre două certuri. Aceasta nu este liniște. Există liniștea care nu este produsă sau creată, încât nu există nici un „eu” care să observe această liniște, există doar liniște, tăcere. În această liniște, ne putem pune întrebarea, dacă există există sau nu vreun sens. Nu puneți întrebarea cu adevărat în acea liniște, dar am pornit de la această întrebare. Nu am dat un răspuns la această întrebare. Trebuie să aflăm răspunsul la această întrebare. Am pregătit terenul sau, mai degrabă, mintea care, acum, este capabilă să afle răspunsul. Am ajuns împreună până aici? Sau măcar cât de puțin?
49:29 Unde găsiţi răspunsul? Înțelegeți întrebarea mea? Am pus întrebarea: are viața vreun sens? Am spus că multe religii au oferit un subsitut, un simbol. Un simbol sau un mit nu este real, este un lucru romantic. Dar dacă am pus această întrebare, trebuie să aflăm cine ne va da răspunsul. Pot răspunde la această întrebare ca ființă umană, - să răspund la întrebare - sau răspunsul se află în acea liniște? Ați înțeles întrebarea? Este cât de cât clar?
50:46 Adică, dacă nu există nicio distorsiune - și dostorsiunea apare numai când există o cauză, distrosiunea apare numai când există efort, distorsiunea apare numai când există o nevoie de experiență, distorsiunea apare numai când există separare între observator și obiectul observației, între cel care gândește și gând și așa mai departe - toți aceștia sunt factori de distorsiune. Când nu există nicio distorsiune și, prin urmare, nicio risipă de energie, acum, în acea liniște, se află acea energie care a fost irosită, dar, acum acea irosire a încetat. Așadar, în acea liniște, există o energie puternică. De acord? Este adevărat pentru fiecare din noi - sau încă ne zbatem pe la mijlocul drumului? Ați înțeles întrebarea? Pentru că trebuie să existe acea energie, acea vitalitate, acea putere de a vedea... cuvinte! Cuvântul nu este obiectul, descrierea nu este ceea ce este descris. Așadar, există ceva dincolo de această energie și liniște? Este această energie ceva mecanic - deoarece gândul mecanică are o mare energie - ca să mergi pe Lună, să creezi aparatele ca să mergi pe Lună. Este nevoie de o mare cantitate de energie ca să poți face toate acestea, milioane de părți împreună. E nevoie de o puternică cooperare a trei sute de mii de oameni pentru a putea crea împreună acest lucru. Această energie vine din cunoaștere, din experiență, memorie, din răspunsul gândului. Iar gândul are propria energie în activitatea sa, care este mecanică, fiind un proces material. Acest tip de energie este total diferită de energia despre care vorbim noi. Mă întreb dacă sunteți conștienți despre ce vorbim? Vă trezesc interesul?
54:04 Vedeți, vorbitorul este foarte implicat în toate acestea. Am cercetat acest aspect cincizeci de ani sau chiar mai mult și cum în general minție sunt prinse în rutine, profunde sau superficiale, am vegheat constant dacă mintea a creat o rutină, în care se simte în siguranță și rămâne în acea rutină. Vă întreb același lucru pe fiecare dintre voi. Și când cineva este captiv într-o rutină - credință, dogme, religii - indiferent de rutină, indiferent cât de frumoasă și atrăgătoare este, sau cât este de confortabilă, atunci acea minte devine mecanică, repetitivă, pierzându-și profunzimea și frumusețea. Așadar, ne întrebăm dacă liniștea este ceva mecanic - un produs al gândului care spune: „Trebuie să fie ceva dincolo de mine și, ca să pot afla, trebuie să fiu liniștit, trebuie să mă controlez, trebuie să stăpânesc totul ca să pot afla” - ceea ce înseamnă încă mișcare a gândului. De acord? În consecință, trebuie să găsim diferența dintre concentrare, conștiență și atenție, pentru că acestea ne preocupă.
56:07 Concentarea implică focalizarea energiei într-o anumită direcție, excluzând alte direcții. De acord? Mă concentrez asupra unei pagini, asupra unui cuvânt. Un cuvânt mai obișnuit sau unul mai necunoscut solicită energie pentru a te putea concentra asupra acelui aspect specific, astfel noi excludem toate celelate aspecte, construim un zid - rezistență. Aceasta este concentrarea.
57:05 Apoi, este conștiența, care este foarte simplă dacă nu o complicăm. A fi conștient. A fi conștient de acest cort, de forma lui, de oamenii din jur, de culorile hainelor lor să fii conștient de toate acestea. Dar acceastă conștiență începe apoi să aleagă. O culoare faţă de altă culoare, alegem ceea ce ne place, ceea ce nu ne place. Dar, cum să fii conștient fără să alegi - înțelegeți? - doar să observi întregul fără a alege. Sper că faceți așa chiar în timp ce vorbim.
58:06 Și există atenția. Atenția înseamnă că nu este niciun punct central din care să fii prezent. Atunci când există un punct central din care ești prezent, aceasta este mai mult o extensie a centrului. Corect? Centrul este eu sau tu, iar dacă ești conștient din acel centru, acea atenție este limitată. Dar există o atenție care nu are niciun centru. Centrul există doar când există alegere, în conștientizare. Mă urmăriţi?
59:07 Înțelegeți? Concentare, conștiență, conștiență cu alegere. Acolo unde există alegere, există întotdeauna „eu” - experiența mea, cunoștințele mele - „eu” separat de tu. Acel „eu” alege, unde există alegere, există „eu”, și, din această cauză, există încă limitare. Noi acum vorbim despre atenția în care nu există niciun centru. Astfel că, dacă încercați chiar acum, așa cum stați acolo, puteți observa că, atunci când nu există un centru, atenția voastră este vastă, nu există nicio graniță. Și aceasta este necesară pentru că... este necesară pentru că astfel mintea nu alege, este complet atentă. Complet. Cu toți nervii, cu totul - este complet atentă și, tocmai de aceea, nu are niciun centru. Nu există un „eu” care să spună: „Sunt atent.” Acum, în această atenție, se află liniștea, liniștea care cpnţine energia care nu mai este irosită.
1:00:45 Atunci, hai să continuăm de aici. A continua de aici trebuie să fie ori prin cuvinte, ori prin fapte. Înțelegeți? Dacă mintea este în mișcare, în afara timpului - nu voi dezvolta acest aspect - este capabilă să facă o mișcare diferită, iar când descrieți această mișcare o faceți fie verbal, fie în fapt. Dacă sunteți prinși în descrierea verbală, atunci v-ați pierdut. De acord? Atunci doar vă jucați cu cuvinte, cu argumente și toate celelalte. Dar dacă se întâmplă în fapt, în realitate, atunci acea întrebare încă nu și-a găsit răspunsul: există un sens al vieții sau nu? Sau , ca să spunem altfel, există ceva sacru în viață? Sacru în sensul de sfânt. Cuvântul „întreg” înseamnă sănătate fizică și psihică și sacralitate, acesta este semnificația cuvântului „înteg”. Acest cuvânt înseamnă: sănătate fizică și psihică și sfințenie. Acum, este mintea voastră sănătoasă? Aceasta presupune sănătatea completă atât a corpului, cât și a minții, să nu existe nici o tulburare nevrotică. De acord? Dacă, corpul nu este sănătos, dacă interferează atunci boala distorsionează mintea, activitatea minții, atunci este imposibil. De acord? Dar poți să nu fii complet sănătos, să știi că nu ești sănătos, să fii conștient de acest fapt, a ști limitarea și de aceea vă opriţi acolo. Urmăriți?
1:03:41 Așadar, ne întrebăm dacă întregul minții este întreg - sănătate fizică și psihică și sfințenie? Este mintea voastră așa? Vă rog, este nevoie de o cercetare - înțelegeți - în adâncul sinelui, fără falsitate, fără ipocrizie, fără a merge dincolo de „ce este”. Este nevoie de atenţie, de multă energie pentru a te privi. Nu să te analizezi, ci să observi ce se întâmplă. Doar o astfel de minte poate afla răspunsul. Doar o astfel de minte descoperă - și voi trebuie, cel puțin... din păcate, am descris-o și astfel a devenit ireală - este ceva dincolo de tot acest chin, de această suferință. dacă sunteți capabili, investiţi întreaga energie, timp și capacitate în asta. Altfel, veți trăi o viață superficială, lipsită de sens, iar moartea inevitabilă va veni.
1:05:39 Așadar, esența este meditația, de la început până la sfârșit. Începutul este cunoașterea de sine, nu după anumiți filosofi, psihologi sau analiști, ci prin sine, tu ești umanitatea, restul lumii. Când priviți la voi înșivă, priviți la orice altă ființă de pe acest pământ. Și atunci trebuie să înțelegeți ce este conștiința voastră - conștiința este conținutul ei - suferință, confuzie, anxietate, frici, atașamente, posesiuni, soția - mă urmăriți? toate acestea sunt conștiința voastră, care este și conștiința oricărei ființe umane. Pot fi mici diferențe, dar în esență este la fel. De aici, puteți aborda problema fricii. Frica psihologică trebuie să ia sfârșit. Am discutat despre ea și, de asemenea, despre plăcere. Am discuat despre suferință și despre sfârșitul suferinței. Sfârșitul suferinței - doar atunci când este iubire, compasiune. Altfel, nu există compasiune. Aceasta este terenul solid în care picioarele voastre sunt adânc înfipte, înrădăcinate - astfel, nu apare nicio dezamăgire. Apoi, despre efort. Unde există efort, trebuie să fie și distorsiune. Poate cineva trăi o viață, zi de zi, fără niciun efort? Aflați ce înseamnă asta. Este posibil să trăiești fără niciun efort. Aceasta apare doar când înțelegi contradicțiile din tine însuți. Observă conflictele unei persoane, nu încerca să o schimbi, nu încerca să modifici contradicțiile, doar observă. Simpla observare este chiar sfârșitul contradicției. Înțelegeți? Dacă există observare totală în care este atenție totală, atunci toate contradicțiile interioare se sfârșsesc. Puteți verifica, pentru voi înșivă, în fiecare zi. Așadar, putem trăi o viață în care nu există niciun conflict. Doar atunci începe meditația adevărată și profundă, atunci aveți acea energie din liniște, în care nu există iluzii, și acesta este, așa cum am spus, la început: primul pas este ultimul pas, adică libertatea.