Krishnamurti Subtitles home


BR80Q1 - Întrebări &Răspunsuri Publice 1
Întrebări &Răspunsuri Publice 1
Brockwood Park, Anglia
2 Septembrie 1980



0:18 Ne-am uitat la toate întrebările care ne-au fost aduse. Sunt cam o sută şi mă tem că nu vom putea răspunde la toate. Ar fi nevoie de câteva luni pentru asta dar nu cred că este posibil.
0:58 Când cineva adresează o întrebare asta înseamnă că altcineva va răspunde. Sensul cuvântului "întrebare" este a căuta. Aşa că vom căuta împreună răspunsul, eu nu voi răspunde la întrebare ci vom căuta împreună să gasim, să descoperim răspunsul corect. Aici nu suntem la Oracolul din Delfi. O să încercăm împreună să găsim nu doar sensul şi semnificaţia întrebării dar o să căutăm şi răspunsul.
2:10 La unele din întrebări s-ar fi putut găsi răspunsul dacă cineva s-ar fi gândit cu grijă şi la alte întrebări referitoare la yoga- dacă ar trebui sau nu să facem yoga, de ce sunteţi vegetarian, de ce nu aveţi părul mai lung. Dintre toate întrebările primite le-am ales cu grijă pe cele mai reprezentative. Sper să nu vă supăraţi daca nu voi răspunde la unele întrebări. Poate veţi găsi răspunsul pe masură ce parcurgem întrebările pe care le-am ales. De acord?
3:23 Întrebarea 1: Eşti împotriva organizaţiilor atunci de ce ai şcoli şi fundaţii? Şi de ce ţii aceste conferinţe?
3:46 E nevoie să răspund la această întrebare? Da? Cred că unii dintre noi au văzut necesitatea de a avea o şcoală. "Şcoala" înseamnă răgaz, răgazul în care să învăţăm; şi un loc în care elevii şi profesorii să se poată dezvolta şi un loc în care să fie pregătite generaţiile viitoare pentru că ăsta este rostul şcolii nu doar să transforme oamenii în mecanisme, instrumente tehnologice, să le dea o carieră, ceea ce este necesar dar trebuie ca fiinţa umană să se dezvolte fără frică, confuzie, ci cu integritate. Şi pentru ca fiinţa umană să ajungă aşa- folosesc cuvîntul "bine" la propriu nu în sens respectabil, bine în sensul unei fiinţe umane întregi, nu fragmentate, sparte, confuze. Şi este foarte dificil să găseşti profesori care să aibă aceste abilităţi. Şi din câte ştim profesorii sunt cei mai prost plătiţi societatea nu le acordă respectul cuvenit, etc. Aşa că încercăm asta atât în India unde sunt cam şase şcoli, în California şi în Canada precum şi aici, să facem din aceste şcoli centre cuprinzătoare, de înţelegere a vieţii, nu doar din cărţi şi credem că un asemenea loc este necesar şi de aceea avem aceste şcoli. Poate ele nu reuşesc întotdeauna dar poate peste 10 ani, din una sau două vor ieşi altfel de oameni.
6:48 Iar Fundaţiile din America, India, de aici şi din alte locuri, Canada, nu sunt centre de iluminare,etc., ci există mai degrabă pentru a publica cărţi, a organiza întâlniri, a ajuta şcolile, etc. Şi nimeni nu are un profit din asta.
7:25 De ce vorbesc? Am fost întrebat adeseori asta. "Au trecut 60 de ani, îţi iroseşti energia şi nimeni nu pare să se schimbe. De ce faci asta?" Este o formă de auto-împlinire? Înţelegeţi întrebarea? Primeşti cumva energie când vorbeşti despre asta şi esti dependent de audienţă? Am trecut prin asta de câteva ori.
8:05 Mai întăi, eu nu depind de voi care veniţi în grup să mă ascultaţi. Am fost prudent astfel încât puteţi fi siguri că vorbitorul nu vă exploatează, nu este ataşat de un anumit grup şi adunările nu sunt necesare pentru el. Dar atunci de ce fac asta care este motivul? Nu există motiv. Atunci când cineva vede ceva frumos, adevărat, vrea să spună şi altora din afecţiune, compasiune şi iubire. Şi este ok dacă unii nu sunt interesaţi, dar cei care sunt, se pot întâlni. Puteţi oare întreba floarea de ce creşte? De ce are miros? Din aceleaşi motive vorbesc şi eu.
9:57 Întrebarea 2: Este mereu greşit sau rău să lucrezi cu un om iluminat şi să fii sanyasi?
10:12 Este mereu greşit sau rău să lucrezi cu un om iluminat şi să fii sannyasi?
10:27 ‘Sannyasi’ este un cuvânt Sanskrit. Este o veche tradiţie în India în care călugării care îşi iau acest angajament renunţă la lumea exterioară. Ei stau o noapte în fiecare loc, se roagă, sunt celibatari, nu deţin nimic în afară de una sau două haine. Sannyasinii moderni nu sunt aşa. Înţelegeţi ce spun? Cineva a fost numit sanyyasi de cineva din India şi cred că asta este minunat. Îşi pune o robă, galbenă sau roz sau orice altă culoare, mărgele şi crede că este sannyasi. Nu este. Este greşit şi nu este etic să îi numim aşa.
11:59 Este mereu greşit şi rău să lucrezi cu un om iluminat? De unde ştiţi cine este iluminat? Cum ştiţi asta? Vă rog să răspundeţi. Cum ştiţi? După înfăţişare? Pentru că oamenii îi spun aşa? Sau poate el se denumeşte aşa? Dacă el se denumeşte aşa, fiţi siguri că nu este iluminat. Există mulţi guru care fac asta, joacă acest joc se denumesc lorzi, îşi acordă titluri şi provoacă multe probleme. Şi înainte să ştiţi cine este iluminat de ce nu aflaţi ce înseamnă această iluminare? Înţelegeţi întrebarea?
13:11 Poate eu consider că sunteţi iluminaţi. După ce criteriu cred eu că voi sunteţi aşa? Din cauza unor artificii, unii oameni vin în jurul meu şi pun ghirlande în jurul meu? Sau iluminarea este ceva despre care nu se poate vorbi? Cine zice că "ştie" nu ştie. Vă rog priviţi cu seriozitate asta pentru că mulţi fac aşa în India, în principiu Americanii şi Europenii care se strâng acolo şi fac circ. Nu ar trebui cumva să avem dubii, să ne punem întrebări cu privire la aceşti oameni? Şi dacă le punem întrebări vor răspunde? Sau ei s-au aşezat pe o platformă pe un nivel care vă interzice să le puneţi întrebări.
14:52 A lucra cu un om iluminat este total neimportant. Este important să lucraţi cu voi înşivă nu cu cineva anume. Corect? Ne gândim împreună. Eu nu vă sfătuiesc, consiliez, etc., vrem să aflăm care este adevărul. Pentru că nu există o cale anume către adevăr. Nu există un drum către el nimeni nu vă poate îndruma nu este ceva bătut în cuie la care sa ajungeţi printr-un sistem, prin meditaţie, sau o anumită metodă. Nu există drum către un lucru viu şi dacă cineva vrea să ştie ce este adevărul trebuie să pună mai întâi temelia, să aibă o senzitivitate mare, să nu aibă frică, şi să fie integru.
16:49 Şi să se elibereze de toată cunoaşterea, psihologică şi astfel să pună capăt suferinţei. De aici apare iubirea şi compasiunea. Dacă acestea nu există împreună cu fundaţia omul este prins în iluzii- făcute de el, inventate de gând, viziuni care sunt proiecţii ale propriei condiţii. Toate acestea trebuie puse de-o parte pentru a găsi ce este dincolo de timp.
17:57 Întrebarea 3: Spui că de fapt mintea mea lucrează exact ca a altora. De ce mă face asta responsabil pentru toată lumea?
18:12 Spui că de fapt mintea mea lucrează exact ca a altora. De ce ar trebui să fiu responsabil pentru întreaga lume?
18:26 Cred că nu am spus asta. Am spus, că indiferent unde mergeţi, în lume oamenii suferă, sunt în conflict, sunt anxioşi, nesiguri. Atât fizic cât şi psihic. Există frică, singurătate, disperare, depresie. Este soarta comună a fiinţelor umane fie că trăiesc în China, Japonia, India, aici, în America sau Rusia toţi oamenii trec prin asta. Este viaţa lor. Iar ca fiinţă umană sunteţi- psihologic vorbind -lumea. Nu sunteţi separaţi de cel care suferă, este anxios sau singur în India sau America. Sunteţi deci lumea şi lumea sunteţi voi. Este un fapt pe care puţini oameni îl realizează nu un fapt intelectual, concept filozofic, un ideal, ceva după care să tânjim, ci unul real ca o durere de cap. Şi când cineva realizează la nivel profund asta, nu intelectual, verbal, sau ideologic, apare întrebarea- care este responsabilitatea mea? Ne întrebăm asta. Faptul că cineva realizează nu verbal ci fizic că nu este un individ este un mare şoc pe care nu îl poate accepta. Noi credem că minţile noastre, problemele, anxietăţile sunt ale noastre, ale mele nu ale voastre.
21:22 Dar când cineva vede adevărul se întreabă care este responsabilitatea sa. Persoana care are o familie, soţie, copii este desigur responsabilă pentru ele dar care este responsabilitatea globală? Înţelegeţi întrebarea? Pentru întreaga umanitate pentru că voi sunteţi umanitatea aveţi proprile iluzii, imagini ale lui Dumnezeu propria imagine despre rai, etc. Aveţi propriile ritualuri exact ca restul lumii, diferă doar denumirea poate nu se numesc creştini ci musulmani, sau hinduşi sau budişti dar tiparul este acelaşi.
22:34 Când realizaţi asta care este responsabilitatea voastră? Cum răspundeţi la provocare? Înţelegeţi întrebarea? Cum răspundeţi? Care este reacţia voastră când simţiţi că sunteţi umanitatea? Este o provocare, înţelegeţi? Cum faceţi faţă unei povocări? Dacă faceţi faţă din condiţia de individ răspunsul va fi desigur inadecvat. Va fi fragmentat, mai degrabă incomplet. Persoana trebuie să găsească răspunsul la această mare provocare. Oare mintea întâmpină asta corect sau cu frică, anxietate: această nedumerire?
24:11 Responsabilitatea depinde deci, de răspunsul la provocare. Dacă spune cineva că este responsabilitatea voastră alaturati-vă- nu Ligii Naţiunilor sau altei naţiuni, formaţi un grup, faceţi ceva asta nu este o provocare adecvată. Cum răspundeţi acestei provocări psihologic, interior? Este o fluturare, o chemare romantică? Sau este ceva profund care vă schimbă întregul mod în care priviţi viaţa? Atunci nu mai sunteţi britanici, americani, francezi-mă urmăriţi? Veţi renunţa la toate astea? Sau vă jucaţi cu ideea că este un concept utopic minunat?
25:39 Aşa că responsabilitatea acestei provocări depinde de voi dacă mintea voastră este capabilă să înţeleagă acest enorm amalgam uman această tendinţă umană.
26:25 Întrebarea 4: Când te ascult simt o dorinţă de a mă schimba. Când ajung acasă aceasta scade. Ce să fac?
26:39 Când te ascult simt nevoia să mă schimb. Când ajung acasă aceasta scade. Ce să fac?
26:55 Ce să faceţi? Este această dorinţă de schimbare influenţată sau prezentată de vorbitor şi când sunteţi aici sunteţi constrânşi şi când plecaţi nu mai sunteţi? Asta înseamnă că sunteţi influenţaţi, provocaţi, conduşi, convinşi, şi când acestea dispar reveniţi la starea anterioară. Corect?
27:57 Ce se poate face? Haideţi să ne gândim, să căutăm, răspunsul corect la asta. Ce să faceţi? Vin aici de departe. Este o zi minunată. Aşez un cort şi sunt cu adevărat interesat. Am citit şi am ascultat nu numai ce a scris şi spus vorbitorul dar şi în plus. Am urmat principiile creştine, întrebările budiste, mitologia hindusă, am încercat diferite forme de meditaţie TM, Tibetană, Hindusă, Budistă, Zen. Şi cu toate acestea nu sunt mulţumit . Şi vin aici şi ascult. Şi sunt oare pregătit să ascult complet? Nu sunt, dacă aduc toată cunoaşterea mea. Nu pot asculta sau învăţa sau pricepe total dacă aparţin unei secte, dacă sunt ataşat de un concept anume şi vreau să acumulez şi ce s-a spus. Trebuie să vin dacă sunt serios, am o minte deschisă, care spune "hai să ne lămurim odată". Nu să adaug ce spui la ce ştiu deja. Mă urmăriţi?
30:49 Care este atitudinea cuiva despre asta? Vorbitorul a spus în mod constant: libertatea este absolut necesară. Mai întâi cea psihologică nu fizică- pe care o aveţi în aceste ţări cu excepţia celor totalitare. Fără libertate interoară care poate apărea doar când cineva îşi înţelege condiţionarea care este culturală, religioasă, economică socială, fizică, poate fi cineva liber? Liber mai întâi psihologic? Este cert că nu sunteţi doar un individ. Cuvântul individual înseamnă nedivizat, care nu este sfărâmat iar noi suntem. Prin urmare nu suntem indivizi. Vă veţi îndepărta oare de această condiţionare? Eu primul şi restul după aceea!
32:54 Este atât de dificil pentru că ne agăţăm de ceva atât de mult şi nu mai dorim să îi dăm drumul. Unul studiază diferite lucruri iar altul este atras de un lucru anume -psihologic sau altceva. Şi cineva explorează, studiază şi înţelege că iubirea contează şi se ataşează. Şi apoi vine aici şi ascultă şi adaugă ce aude la ceea ce ştie. Apoi devine un melanj, un mix din toate. Nu este asta dogmatic? Astfel mintea noastră devine confuză. Şi când sunteţi aici în cort această confuzie este oarecum lăsata de-o parte şi când plecaţi apare iar.
34:23 Poate oare cineva să conştientizeze această confuzie nu doar când este aici dar şi când este acasă ceea ce este mai important decât să fiţi clari aici ? Nu-i pasă nimănui dacă da sau nu. Dar când mergeţi acasă şi vă confruntaţi cu toate situaţiile sau mergeţi zilnic la birou pentru tot restul vieţii- înţelegeţi ce înseamnă asta? Zilnic, să veniţi acasă, la copii să vă îngrijoraţi - şi tot restul.
35:25 Ce indică asta? Noi avem capacitatea de a rezolva probleme tehnologice. Rezolvarea de probleme. Toţi avem această capacitate. Şi asta nu este inteligenţă. Capacitatea de a gândi clar, obiectiv cunoscând limitele gândirii. A şti, a fi conştient de limitarea gândirii este începutul inteligenţei. Mă întreb dacă urmăriţi toate astea. Noi venerăm gândirea. Cu cât gândim mai clar cu atât pare că suntem mai mari. Filozofii au o grămadă de teorii. Dar dacă am observa propria confuzie propriul mod îngust de a vedea viaţa, acasă, nu aici, să fim conştienţi de toate astea şi să vedem cum gândul crează continuu probleme. Gândul crează imaginea iar imaginea separă. A vedea asta înseamnă inteligenţă. A vedea pericolul înseamnă inteligenţă. A vedea pericolele psihologice înseamnă inteligenţă. Dar se pare însă, că noi nu vedem aceste lucruri. Asta înseamnă că cineva trebuie să vă stimuleze mereu, să vă convingă, îmboldească, conducă, întrebe, roage să faceţi câte ceva tot timpul să fiţi conştienţi de voi înşivă. Şi să vă mişcaţi de acolo să nu staţi pe loc. Şi mă tem că nimeni nu va face asta, nici chiar cel mai iluminat om. Pentru că deveniţi sclavul lui, înţelegeţi?
38:47 Dacă cineva are vitalitate, vitalitate fizică, energia psihologică-care acum este împrăştiată în conflict, îngrijorare, trăncănit, bârfă nesfârşită nu numai la adresa altora dar şi cu sine. Această trăncăneală nesfârşită. Toate astea împrăştie energia pshologică. Energie necesară observării. Să ne observăm pe noi, în oglinda relaţiilor pentru că suntem legaţi unii de alţii să observăm şi să descoperim iluziile, imaginile, absurdităţile, idioţeniile; din această libertate vine inteligenţa care ne va arată o cale. Corect? Gândim împreună?
40:05 Întrebarea 5: Este necesar să suferim pentru a ne confrunta cu necesitatea de a ne schimba?
40:15 Este necesar să suferim pentru a ne schimba?
40:26 Face parte din tradiţia noastră faptul că trebuie să suferi pentru a fi bine. În lumea creştină şi hindusă ei încearcă să găsească diferite cuvinte pentru asta, karma şi altele şi peste tot spun că trebuie să treci prin suferinţă nu doar fizică ci şi psihologică. Adică, trebuie să tindeţi, să faceţi un efort, să vă sacrificaţi, să renunţaţi, să abandonaţi, să suprimaţi. Asta este tradiţia noastră atât în Est cât şi în Vest. Şi pentru că suferinţa este comună umanităţii se spune că trebuie să treceţi printr-o anume uşă. Vine cineva-ca mine- şi spune suferinţa trebuie să înceteze, nu trebuie să treceţi prin asta, trebuie să înceteze. Înţelegeţi ce spun? Suferinţa nu este necesară. Este cel mai distrugător element din viaţă. Asemeni plăcerii, suferinţa devine personală, secretă, a mea, nu a voastră. Nu există doar suferinţa globală, umanitatea a trecut prin regrete enorme, războaie, foamete, violenţă. A suferit în diferite forme şi a acceptat suferinţa ca fiind inevitabilă şi a folosit-o ca mijloc de a deveni generoasă, sau a se schimba pe sine.
43:26 Noi susţinem contrariul, că o puteţi respinge, pune la îndoială, sub semnul întrebării, dar hai să aflăm asta. Adică să căutăm răspunsul corect împreună şi nu doar pentru că vorbitorul spune asta. Poate înceta mâhnirea ? Mâhnirea fiind durerea noastră, atâtea moduri de a suferi, o insultă, o privire, un gest, o rană din copilărie, o rană foarte adâncă de care suntem sau nu conştienţi, suferinţa, pierderea. Dacă priviţi cu atenţie, luând în calcul faptul că suntem răniţi din copilărie, de părinţi, profesori, băieţi sau fete, asta se întâmpla mereu. Iar aceste răni sunt adânci, acoperite iar omul se înconjoară de un zid să se apere iar acest zid crează frica. Mă întreb dacă urmăriţi toate astea. Şi cineva întreabă- se poate ca această rană să dispară complet şi să nu lase urme? Explorăm asta împreună-înţelegeţi? Sunt sigur că aţi fost răniţi, nu-i aşa? Într-un fel sau altul. Este acolo. Şi purtăm acest lucru cu noi toată viaţa. În consecinţă devenim din ce în ce mai izolaţi mai puţin receptivi. Nu mai vrem să fim răniţi şi construim un zid în jurul nostru şi ne retragem treptat. Se instalează izolarea. Ştiţi asta. Iar cineva întreabă- este posibil să nu mai fim răniţi? Nu doar în viitor sau astăzi ci să ştergem rana pe care o avem din copilărie. Înţelegeţi? Ne gândim împreună. Este posibil să ştergem rana, durerea, pe care cineva le poartă tot timpul?
47:36 Dacă cineva este determinat ar trebui să descopere cauza durerii, ce este durerea, cine este rănit- înţelegeţi? Vă rog. Adică să nu înregristrăm insulta, linguşirea, gestul care vă doboară, plictiseala, furia, nerăbdarea? Să nu înregistrăm asta. Vreţi să explorăm mai profund? Mergem mai adânc?
49:10 Creierul este instrumentul care înregistrează. Ca un calculator. Înregistrează pentru că se simte mai în siguranţă aşa, este o formă de protecţie. Urmăriţi asta? Şi când cineva este făcut idiot sau i se aduce altă insultă reacţia imediată este să o înregistreze verbal cuvântul are o semnificaţie, vrea să rănească şi se înregistrează. Şi flatarea se înregistrează. Poate oare să înceteze acest proces de înregistrare ? Ştiind că mintea, creierul trebuie să înregistreze altfel nu ştiţi unde este casa, nu puteţi să conduceţi maşina ori să folosiţi limbajul. Dar să nu înregistraţi reacţiile psihologice. Mă urmăriţi?
51:01 Cineva întreabă-cum? Cum putem preveni înregistrarea unei insulte, măguliri? Măgulirea este plăcută şi deci vreau să o înregistrez dar insulta doare şi vreau să scap de ea. Dar ambii factori, insulta, măgulirea se înregistrează. Este oare posibil să nu le înregistrăm psihologic? Contnuăm cu asta?
52:01 Ce anume ne răneşte? Voi spuneţi: "Sunt rănit" care este entitatea care este rănită? Este ceva real? Ceva concret, ceva tactil, ceva despre care puteţi vorbi? Sau este ceva creat pentru voi despre voi? Mă urmăriţi?
52:54 Bine. Eu am o imagine despre mine, mulţi avem. Acea imagine a fost creată din copilărie trebuie să fiţi ca fratele, care este mai deştept, mai bun, cel mai bun. Această imagine s-a creat treptat prin educaţie prin relaţii, etc. Acea imagine sunt eu. Mă întreb dacă acceptaţi asta? Acea imagine care sunt eu este rănită. Corect? Mă urmăriţi? Atâta vreme cât am o imagine ea va fi utilizată de oricine nu doar de intelectuali de top ci de oricine. Este oare posbil să prevenim formarea imaginilor? Mă urmăriţi? Înţelegeţi cum se formează imaginea. Care este mecanismul prin care se formează imaginile? Imaginile despre ţara mea, despre politicieni, despre preoţi, despre Dumnezeu? întreaga fabricare de imagini. Cine face aceste imagini? Din ce sunt făcute? Cine le face şi din ce sunt făcute? Vedem uşor de ce sunt făcute- pentru siguranţă, auto-apărare, pentru că dacă mă numesc Comunist într-o lume care nu este aşa o să am probleme. Iar într- o lume Comunistă dacă nu sunt Comunist se pot întâmpla lucruri teribile. Aşa că mă identific cu acea imagine care îmi dă o mare siguranţă. Iată cauza, motivul pentru care fiecare dintre noi avem imagini. Şi cine crează această imagine? Care este mecanismul? Înţelegeţi? Cum are loc? Gândiţi-vă, nu aşteptaţi să vă spun eu.
56:39 Este posibil ca-ascultaţi- mecanismul să înceteze cand există o atenţie totală? Sau mecanismul funcţionează când nu există atenţie? Înţelegeţi întrebarea? Mă urmăriţi? Unde să privesc? Când există o atenţie totală şi mă numiţi idiot când faceţi asta iar ce spuneţi are un impact răspunsul este "Şi tu la fel!" Pot oare primi acel cuvânt sensul lui insulta pe care doriţi să o simt, pot fi oare atent la toate astea? Înţelegeţi ce spun? Urmărim toate astea? Pot fi atent complet când foloseşti acel cuvânt? Iar tu foloseşti acel cuvânt să mă răneşti. Şi să fim atenţi în acel moment. Nu este un scut. Nu folosesc asta ca să evit. În acea atenţie nu este primire. Mă întreb dacă vedeţi asta. Dacă mă faceţi idiot şi nu sunt atent atunci înregistrez. Puteţi experimenta asta, faceţi-o acum.
59:38 Încât nu doar vechile răni, dureri dar şi mintea este atunci senzitivă, vulnerabilă, este mişcătoare, trăieşte, acţionează nu are un moment static în care să poată fi rănită. Mă întreb dacă urmăriţi toate astea? Nu. Bine.
1:00:23 Întrebarea 6: Problema mea este ca am un zid de 10 picioare în jurul meu. Nu are rost să îl depăşesc aşa că îl ignor. Este încă acolo. Ce să fac?
1:00:42 Care este înălţimea zidului? Este posibil să fii vulnerabil să fii senzitiv, viu să nu trebuiescă să construieşti un zid? Există ziduri în jurul proprietăţii-ascultaţi! Există ziduri în jurul proprietăţii iar voi vă trataţi ca pe o proprietate şi construiţi ziduri în jurul vostru. Înţelegeţi ce spun? Oare de ce avem nevoie de asta? De ce construim un zid şi apoi vrem să îl dărâmăm şi pentru că nu putem face asta îl evităm fugim de el, ne ascundem în spatele lui. De ce facem toate astea? De ce ne creăm singuri probleme? De ce nu putem fi normali, sănătoşi- nu normali, scuze.
1:02:41 Asta este problema celui care întreabă. Care este problema? Aveţi o problemă nu-i aşa? Nu? O doamne. Care este problema? Ceva ce nu ai putut rezolva. Corect? Ai analizat-o, ai fost la psihiatru, ai fost la spovedanie, sau te-ai analizat pe tine şi problema rămâne, cauza rămâne. Şi ai examinat efectele le-ai analizat. Şi cauza devine efect iar efectul cauză. Mă întreb: înţelegeţi toate astea? Este prea intelectual? Bine.
1:04:10 Care este problema noastră? Care este a voastră? Şi de ce avem asemenea probleme? Să luăm o problemă comună: există Dumnezeu? Este un exemplu prostesc. Pentru că spunem:"Dacă există cum a creat această lume monstruoasă ?" Asa că devine o problemă şi mai mare. Mai întâi presupun că el a creat această lume şi apoi am apărut eu. Sau am un ideal anume şi vreau să trăiesc conform lui şi asta devine o problemă. Nu ştiu de ce ar trebui să am idealuri. Mai întâi creez un ideal, apoi trăiesc conform lui şi apoi apar toate problemele- lupta, nu sunt bun, trebuie sa fu bun, spune-mi ce sa fac, să obţin, etc. Urmăriţi cum creăm o problemă creăm mai întâi ceva iluzoriu non-violenţa este iluzorie. Faptul este violenţa şi apoi apar probemele- cum să devin non-violent? Pe când dacă sunt violent, lasă-mă să mă confrunt cu asta nu cu non-violenţa. Mă întreb dacă înţelegeţi?
1:06:18 Asta facem la un nivel. Sau nu pot să-mi văd de viaţă. Sunt nervos din cauza asta! Nu pot continua cu nimeni. Urmăriţi ce vreau să spun? Noi facem probleme din orice. Ideea este- mai importantă decat rezoluţia problemei să nu avem deloc probleme astfel încât mintea să fie liberă de această luptă nesfârşită de a rezolva cate ceva. Care este miezul acestei probleme? Nu tehnologice sau matematice ci umane, adânci, interioare-psihologice care este rădăcina ei? Haideţi domnilor. Este o rădăcină care trebuie eliminată sau îndepărtată astfel încât mintea să nu mai aibă probleme? Haideţi domnilor.
1:08:45 Care este problema? Ceva care trebuie dizolvat în prezent sau în viitor. Corect? O problemă există doar în timp. Înţelegeţi ce spun? Spuneţi-mi. Înţelegeţi întrebarea? O probemă există doar dacă gândim în termeni de timp nu timp cronologic ci psihologic. Atâta vreme cât nu am înţeles natura timpului psihologic am probleme. Mă urmăriţi? Gândim împreună? Vreau să am succes la propriu sau succes spiritual-sunt la fel. A vrea să ai succes este o mişcare în timp mă urmăriţi? Şi asta crează probleme. Adică a fi ceva înseamnă timp şi a dori asta este problema. Iar eu spun ce anume crează probleme. Nu numai timpul, haideţi gândiţi cu mine.
1:11:00 Este gândul? Sau este centrul care se mişcă continuu- din propriul centru- înţelegeţi ce spun? Problemele nu ar exista dacă nu aş fi preocupat de mine? Atâta vreme cât vreau să fiu bun, vreau să fiu ceva sau altceva creez probleme. Pot oare trăi fără o imagine despre mine? Când am o imagine de a avea succes trebuie să ating iluminarea, pe Dumnezeu, să fiu bun mai iubitor, să nu fiu lacom, să nu rănesc, să trăiesc în pace, să am o minte liniştită, să ştiu ce este meditaţia, este posibil să trăiesc atât de liber, etc. Înţelegeţi? Adică atâta vreme cât există un centru există probleme. Acest centru este esenţa lipsei de atenţie. Înţelegeţi? Să gândim împreună. Când există atenţie nu există centru. Mă întreb dacă înţelegeţi asta. Corect?
1:13:06 Când ascultaţi-dacă faceţi asta- când ascultaţi la ce se spune şi sunteţi atenţi nu încercaţi să înţelegeţi ce se spune, sunteţi prezenţi în acea atenţie nu există eu. În momentul în care nu există atenţie apare "eu". Şi acel centru crează probleme. Înţelegeţi? Domnilor, este foarte serios, dacă exploraţi să aveţi o minte care nu are probleme şi prin urmare nici experienţe. În momentul în care aveţi o experienţă şi vă agăţaţi de ea ea devine memorie şi vreţi mai mult. Aşa că o minte care nu are probleme nu are experienţe. Şi nu vedeţi frumuseţea acestui lucru.
1:14:41 Întrebarea 7: Obţin putere când mă concentrez asupra unui simbol. Aparţin unui grup care încurajează asta. Este o iluzie?
1:14:58 Subliniez - să nu apartineţi de nimic. Dar dacă nu puteţi, o faceti.
1:15:16 Vedeţi motivul. Noi nu putem sta singuri vrem sprijin, vrem puterea altora, vrem să fim identificaţi cu un grup, cu o organizaţie. Fundaţia nu este o astfel de organizaţie, ea există pentru a publica cărţi, etc. nu puteţi aparţine ei pentru că nu puteţi publica cărţi, conduce o şcoală. Dar vrem să fim parte a ceva. Şi faptul că aparţinem ne dă putere. Sunt englez. Imediat apare o frământare. Sau sunt francez. Vorbeam odată în India şi am spus: "Nu sunt Hindus" şi a venit apoi cineva şi mi-a spus "Spui că nu eşti Hindus? Proabil că te simţi foarte singur."
1:17:03 Iar cel ce întreabă spune: că primeşte putere concentrându-se pe un simbol. Toţi avem simboluri. Lumea Creştină este plină de ele. Întreaga lume Creştină religioasă înseamnă simboluri; simboluri, imagini, concepte, credinţe, idealuri, dogme, ritualuri- la fel e şi în India, doar că ei nu se numesc creştini dar este acelaşi lucru sau în Estul îndepărtat, etc. Când cineva aparţine unui grup care adoră un anumit simbol primiţi o putere enormă şi este normal sau mai degrabă nu este natural. Vă incită vă crează un sentiment că înţelegeţi în sfârşit ceva dincolo de simbol, etc.
1:18:36 Mai întâi am inventat simbolul- vedeţi cum funcţionează mintea- imaginea din biserici, temple, sau literele din moschee -litere minunate, dacă aţi fost acolo- şi am creat asta şi apoi ne închinăm lor iar venerarea am creat-o prin gând şi astfel primim putere. Vedeţi ce se întâmplă- urmăriţi? Simbolul nu este realul. Poate nu există niciodată dar simbolul ne mulţumeşte şi ne dă vitalitate, energie, când îl privim, ne gândim la el, îl observăm, suntem cu el. În mod sigur ceea ce a fost creat de gând trebuie să fie psihologic o iluzie. Voi m-aţi creat-sper că nu- un guru. Refuz să fiu asta pentru că este prea absurd. Pentru că văd cum fanii distrug un guru iar el pe ei. Înţelegeţi? Văd asta. Pentru mine asta este o ruşine- îmi pare rău că folosesc aceste cuvinte. Dar voi vă creaţi o imagine despre mine şi de aici începe totul.
1:20:56 Aşa că vreau să menţionez că gândul face asta. Iar lucrurile din biserici, temple, moschei, nu sunt adevărate, reale. Au fost inventate de preoţi, de gând, de noi, din frică, din anxietate, nesiguranţă. Am creat un simbol şi suntem captivii lui. Mai întâi să realizăm că gândul va crea mereu lucruri care dau satisfacţie psihologică. Plăcerea dă comfort de aceea reasigurarea imaginii ne dă confort. Poate este o iluzie totală-şi este- dar îmi dă confort şi prin urmare nu privesc dincolo de iluzie.
1:22:26 Am vorbit iar o oră şi 25 de minute. Vom continua cu restul întrebărilor marţi. Este bine aşa?