Krishnamurti Subtitles
BR80Q2 - Întrebări &Răspunsuri Publice 2
Întrebări &Răspunsuri Publice 2
Brockwood Park, Anglia
4 Septembrie 1980
| 0:31 | This is the last day of questions and answers. On Saturday and Sunday there will be a talk. | Aceasta este ultima zi de întrebări şi răspunsuri. Sâmbată şi duminică vom avea o discuţie. |
| 0:43 | As we said the other day, a question implies that we are seeking an answer. The answer is in the question, not away from the question. And in asking these questions and finding their answer we are together investigating the question. It is not that the speaker talks or answers, but together we are trying to find the right answer. It is not the answer according to me or according to you, but what is the right, true answer to these questions. | Aşa cum am spus ieri o întrebare înseamnă că noi căutăm un răspuns. Răspunsul se află în întrebare şi nu în afara ei. Noi ne întrebăm şi găsim răspunsul împreună. Nu vorbesc şi răspund doar eu ci facem asta împreuna pentru a găsi răspunsul corect. Nu este răspunsul meu sau al vostru ci cel corect. |
| 1:45 | I have been handed over nearly a hundred and fifty questions, probably, and we cannot possibly answer all those and I hope you won’t mind if some of them are not answered. It isn’t that we have chosen something that suits us, that can be answered by us, but rather we have tried to find out what are the most significant and worthwhile questions to be answered. | Mi-au fost înmânate cam o sută cinzeci de întrebări şi nu este posibil să răspundem la toate şi sper că nu vă veţi supăra. Nu am ales unele care să ne convină la care avem răspunsuri ci am încercat mai degrabă să le găsim pe cele mai semnificative. |
| 2:20 | 1st Question: What is the relationship between thought and consciousness? Why do we seem unable to go beyond thought? | Întrebarea 1: Care este legătura dintre gând şi conştiinţă? De ce pare suntem incapabili să mergem dincolo de gând? |
| 2:31 | What is the relationship between thought and consciousness, and why do we seem unable to go beyond thought? | Care este legătura dintre gând şi conştiinţă şi de ce pare că suntem incapabili să mergem dincolo de gând? |
| 2:46 | Do we want to be serious about all this? All right, let’s be serious. | Vrem cu adevărat să ştim asta? Foarte bine, să fim serioşi. |
| 2:57 | First of all, what is thinking, what is thought, and what is consciousness? Are the two different? When you say, what is the relationship between thought and consciousness, it implies, does it not, that there are two different entities, or two different movements. And we are trying to find out, the questioner tries to find out, what is the relationship between thought and consciousness. So first of all we have to consider together what is thought, what is this whole question of thinking upon which all our conduct, our activity, political, religious, economic, social and all other factors of life, are based on thought. Thought is part of emotions, sentiment, reactions, the recognition of those reactions and so on. And what is consciousness? When we use the word ‘consciousness’, to be conscious of something, to be aware of, to be able to recognise, to understand, to have a whole field in which the mind is operating. That is more or less what we mean by consciousness. And the questioner says: what is the relationship between the two? | Mai întâi ce este gândirea, ce este gândul şi ce este conştiinţa? Sunt ele diferite? Cand spuneţi relaţia dintre gând şi conştiinţă asta implică, nu-i aşa că sunt diferite sau sunt două mişcări diferite. Şi încercăm să aflăm, cine întreabă încearcă să afle care este legătura dintre gând şi conştiinţă. Mai întai să ne întrebăm împreună ce este gândul ce înseamnă gândirea conform căreia ne conducem activitatea politică, religioasă, socială, şi toţi ceilalţi factori care se bazează pe gând. Gândul este parte a emoţiilor, sentimentelor, reacţiilor, recunoaşterea acelor reacţii, etc. Şi ce este conştiinţa? Când folosim cuvântul conştiinţă, a fi conştient de ceva, înseamnă a fi alert, capabili să recunoaştem, să înţelegem, să avem un întreg câmp în care acţionează mintea . Asta este în mare ce înţelegem prin conştiinţă. Iar cel ce întreabă spune: care este legătura dintre cele două? |
| 5:00 | So first we have to find out what is thought upon which all our activities are based, with all its images, all the past remembrance and future projections, this enormous activity. Technologically, psychologically, physically, almost in every direction, thought is operating. And our relationship with each other is based on thought, the thought which has created the image about you and the other, and the other about you. Now what is that thought? That thought surely is, is it not, based on knowledge. Experience, knowledge, memory. And the reaction of that memory is thinking. So it is experience, knowledge, memory and the movement of thought, which is a material process. So, thought is always limited because knowledge is always limited. There is no complete knowledge about anything except the ending of knowledge, that is quite a different matter. So where there is the operation of knowledge and the movement of memory, thought is limited, finite, definite. | Mai întâi trebuie să aflăm ce este gândul pe care se bazează activităţile noastre cu toate imaginile, amintirile trecute şi proiecţiile viitoare, această enormă activitate. Tehnologic, psihologic, fizic, gândul acţionează în aproape orice direcţie. Iar relaţiile dintre noi se bazează pe gând care a creat o imagine despre voi şi alţii şi alta despre voi. Ce este gândul? Gândul nu se bazează cu siguranţă pe cunoaştere. Experienţă, cunoaştere, memorie. Iar reacţia acelei memorii este gândirea. Este deci experienţă, cunoaştere, memorie şi mişcarea gândului care este un proces material. Gândul este deci mereu limitat pentru că de fapt cunoaşterea este limitată. Nu există o cunoaştere absolută despre ceva anume cu excepţia sfârşitului cunoaşterii - şi asta este altceva. Acolo unde actioneaza cunoaşterea şi mişcarea memoriei gândul este limitat, finit, definit. |
| 7:12 | And what part does thought play in consciousness? I hope we are together in this, thinking together. What is consciousness? Our consciousness – all the knowledge which we have accumulated, all the experiences, not only personal but collective, memory, genetic responses, the accumulated experience of generations after generations, all the travail, the trouble, the anxiety, the fears, the pleasures, the dogmas, the beliefs, the attachments, the pain of sorrow and all that is our consciousness. I think there is no question about that, no one would doubt that or argue about it. You can add or take away from it but it is still the movement of thought as consciousness. One can say that there is super consciousness but it would still be part of thought. This consciousness is in constant movement and breaking up the you and the me, my nationality with all its technological development which is becoming a tremendous danger in the world – nationalism plus technology. My religious beliefs, my dogmas, my rituals, my wounds, my beliefs, my ideals, my constant struggle to become something, all that is part of our consciousness, not only the consciousness of a particular person but it is the consciousness of mankind, because mankind, wherever one lives, goes through sorrow, agony, doubt, despair, depression, great uncertainty, insecurity and so clinging to some image, belief, all that is part of our being, our consciousness. So our consciousness is its content. I hope we are meeting each other. Our consciousness is made up of its content. Without the content what is our consciousness? Is there a consciousness totally different from that which is made up of the various activities of thought which we call consciousness? | Şi ce rol joacă gândul în conştiinţă? Sper că toţi ne gânditm la asta. Ce este conştiinţa? Conştiinţa noastră- toată cunoaşterea acumulată, experienţele nu doar cele personale ci colective, memoria, răspunsurile genetice, experienţa acumulată de generaţii întregi, toată munca, problemele, anxietăţile, fricile, plăcerile, dogmele, credinţele, ataşamentele, durerea regretului; toate astea reprezintă conştiinţa noastră. Cred că nu avem nici un dubiu în privinţa asta şi nimeni nu are ceva de comentat. Puteţi adăuga ceva sau puteţi lua ceva dar conştiinţa este mişcarea gândului. Cineva poate spune că există o super conştiinţă dar tot ar trebui ca ea să fie parte a gândului. Această conştiinţă este în continuă mişcare şi vă separă pe voi şi pe mine, naţionalitatea mea cu toate descoperirile tehnologice care devin un mare periocol pentru lume- naţionalism plus tehnologie. Credinţele mele religioase, dogmele mele, ritualurile mele, rănile mele, credinţele mele, idealurile mele, lupta mea constantă de a deveni ceva anume, toate astea sunt parte a conştiinţei nu doar a unei persoane ci este conştiinţa umanităţii pentru că aceasta indiferent unde trăieşte trece prin regret, agonie, dubiu, disperare, depresie, mare incertitudine, insecuritate şi astfel se agaţă de o anumită imagine, credinţă şi toate astea sunt parte a conştiinţei noastre. Deci conştiinţa noastră este propriul conţinut. Sper că suntem de aceeaşi părere. Conştiinţa noastră este formată din conţinutul ei. Fără conţinut ce este conştiinţa? Exista o conştiinţă total diferită de aceasta alcatuită de diferitele activităţi ale gândului pe care o numim conştiinţă? |
| 11:12 | To come to that point one has to find out if thought can end, not temporarily, not between two thoughts, there is a gap and a period of silence or unconscious movement. Can thought ever end? This has been the problem of most serious people who have gone into this very deeply through meditation to end thought. I hope we are following each other in all this. I am not talking to myself. | Pentru a răspunde cineva trebuie să afle dacă gândul are sfârşit, nu unul temporar, nu între două gânduri când există o pauză şi o perioadă de tăcere sau mişcare inconştientă. Există un sfârşit al gândului? Asta a fost poblema multor oameni explorată prin meditaţie cu scopul de a pune capăt gândului. Sper că urmărim toţi asta. Nu vorbesc cu mine însumi. |
| 12:11 | Can thought, which is so enormously powerful, which has got such a volume of energy behind it, that energy created through millennia, both in the scientific field, economic, religious, social, personal, all that activity, can that come to an end? Which means can those things that thought has built into our consciousness, of which we are, can that consciousness with its content end? Why do we want to end it? What is the motive behind this desire to end thought? Is it that we have discovered for ourselves how thought creates enormous trouble, a great deal of travail, great anxiety of the future, of the past, of the present, the thought that brings about a sense of utter isolation and loneliness. Can all that come to an end? | Poate oare gândul care este enorm de puternic care are un asemenea volum şi energie în spatele lui energie creată timp de milenii în domeniul ştiinţific, economic, religios, social, personal, toată această activitate poate lua sfârşit? Adică acele lucruri pe care le-a construit gândul în conştiinţa noastră, a ceea ce suntem poate acea conştiinţă şi conţinutul său să ia sfârşit? De ce am vrea asta? Care este motivul pentru care dorim sfârşitul gândului? Poate pentru că am descoperit cum gândul a creat multe probleme, multe lucruri de rezolvat, anxietate legată de viitor, trecut, prezent, gândul care ne aduce un sentiment de izolare şi singurătate. Pot oare acestea să se termine? |
| 13:58 | When one asks that question: can it come to an end are we seeking a method to end it? A system of meditation? A system which you practise day after day so as to end thought? If you practise day after day to end thought, that very practice intensifies thought, naturally. So what is one to do? I hope we are meeting each other. One realises the nature of thought, its superficiality, its intellectual game. One knows all this, how thought divides into nationalities into religious beliefs and so on. And conflict, that is all we know, perpetual conflict from the moment we are born till we die. Is that the reason why we want to end thought? So one has to be very clear, if one may point out, the motive. One must be very clear why one wants to end thought – if that is possible. Because the motive will dictate, will direct. One can live in an illusion that thought has come to an end and many people do but that illusion is merely another projection of thought which desires to end itself. | Când cineva întreabă: dacă se poate termina căutăm oare o metodă să facem asta? Un sistem de meditaţie? Un sistem pe care să îl practicăm să facem gândul să tacă? Daca încercaţi asta zilnic- să faceţi gândul să tacă tocmai practica în sine va intensifica gândul în mod natural. Ce este deci de făcut? Sper că gândim toţi la fel. Cineva realizează natura gândului, superficialitatea sa, jocul său intelectual. Cineva ştie toate astea cum gândul ne separă în naţionalităţi în credinţe religioase, etc. Şi există conflict, asta este ce ştim conflict continuu de când ne naştem şi până murim. Este acesta felul în care vrem să punem capăt gândului? Trebuie să ştim foarte clar motivul: de ce vrem sfârşitul gândului- dacă asta este posibil. Pentru că motivul va dicta, va direcţiona. Cineva poate trăi cu iluzia că gândul are un final şi mulţi cred asta dar acea iluzie este o proiecţie a gândului care doreşte să aibă un sfârşit. |
| 16:15 | So realising the whole complex problem of this, thought and the things that thought has built as consciousness with its content, can all that come to an end? If the speaker says it can, what value has it? None whatever. But if one realises the nature of our consciousness and the movement of thought as a material process and to observe it, can we do this? To observe the movement of thought, not as an observer different from thought – are we following this, can we go a little bit into this? Can one observe the movement of thought, not as an observer looking at thought, but thought itself becoming aware of its own movement. The awakening of thought and thought itself observing its movement. Can we do this? | Realizând deci întreaga complexitate a problemei, gândul şi lucrurile create de acesta precum conştiinţa şi conţinutul său pot avea acestea un final? Dacă eu spun că da, cât valorează asta? Nimic. Dar când cineva realizează natura conştiinţei şi mişcarea gândului ca proces material şi îl observă, putem face asta? Să observăm mişcarea gândului, nu ca observator diferit de gând- urmăriţi asta, mergem mai adânc? Poate observa cineva mişcarea gândului nu ca observator, privind gândul ci gândul însuşi să devină atent la propria sa mişcare. Dar trezirea gândului şi gândul în sine observând mişcarea. Putem face asta? |
| 18:37 | Take a very simple example, either greed or nationalism, which are both the same: to observe it as it arises in one, and then to discover for oneself, is the observer, is the thinker different from thought? I hope you are following all this. Am I making myself somewhat clear? I observe thinking, that is fairly easy. I separate myself as an observer and watch my thinking, which most of us do. But this division is illusory, is fallacious, because the thinker is thought. So, can the observer be absent in his observation? The observer, the thinker is the past: the remembrance, the images, the knowledge, the experience, all the things that he has accumulated during that time, the past, is the observer. The observer names a reaction as greed and when he names it he is already caught in the past. I don’t know if you are following all this? Whereas to observe this reaction without naming it. This reaction which we call greed, by the very naming of it you have established it in the past. It becomes the past. Whereas if there is no naming but pure observation in which there is no division as the observer and the observed, the thinker and the thought, the experiencer and the experience, then what takes place? You are following all this? Are we coming along together, somewhat? | Luaţi un exemplu lăcomia sau naţionalismul care sunt la fel: observaţi-le cum ajung una şi apoi descoperiţi voi înşivă este observatorul, este gânditorul diferit de gând? Sper că urmăriţi asta. Este clar? Eu observ gândirea, este uşor. Mă separ de mine ca un observator şi mă privesc gândind şi asta facem mulţi dintre noi. Dar această separare este iluzorie, este inutilă, pentru că gânditorul este gândul. Poate fi deci obervatorul absent din această observare? Observatorul, gânditorul este trecutul: amintirile, imaginile, cunoaşterea, experienţa, toate lucrurile pe care le-a acumulat în acel timp, trecutul, sunt observatorul. Observatorul numeşte o reacţie lăcomie şi când face asta este prins în trecut. Mă întreb dacă mă urmăriţi? Observă această reacţie fără a o numi. Această reacţie pe care o numim lăcomie, prin simplul fapt că am numit-o am localizat-o în trecut. Devine trecut. În timp ce, dacă nu denumim şi doar observăm nu există separare: observator şi observat, gânditorul şi gândul, experienţa şi cel care experimentează, ce se întamplă atunci? Urmăriţi asta? Urmărim împreună? |
| 21:32 | You see, our conditioning is this division between the observer and the observed. That is why we make such enormous trouble to control the thing that is observed. I am greedy, that is the reaction. I am different from greed and therefore I can control it, I can operate on it, I can suppress it, I can enjoy it, I can do something about it. But the fact is, the thinker is the thought. There is no thinker without thought. | Condiţionarea noastra este separarea dintre observator şi observat. De aceea avem multe probleme să controlăm lucrul care este observat. Sunt lacom, asta este o reacţie. Sunt diferit de lăcomie şi prin urmare o pot controla, pot acţiona asupra ei, o pot reprima, ma ăpot bucura de ea, pot face ceva în privinţa ei. Dar de fapt, gânditorul este gândul. Nu există gânditor fără gând. |
| 22:22 | So, to observe without the past memories, reactions, all that projecting itself immediately in observation. So to observe purely without any direction, without any motive, then one will find if one goes into it pretty deeply, that thought does come to an end, thought being time. Thought is a movement and so time is a movement, so time is thought – right, sir? This is real meditation, not all this stuff that goes on in the name of meditation, this is real meditation, which is: to see the movement of thought, for thought to see its own movement, how it arises, the creating of the image and the pursuit of that image, and to observe it so that there is no recognition of what is being observed. You understand what I am saying? That is, to make it very simple: to observe a tree without naming it, without wondering what use it can be put to, just to observe it. Then the division between the tree and you comes to an end, but you don’t become the tree – I hope not. The division which the word creates, the division, the physical, nervous, neurological responses to that tree creates the division. That is, can I observe my wife if I have one, or my girl if I have one, or another, without the word and so without the image, without all the remembrance in that relationship, which is to observe purely? Then in that observation, which is complete attention, has not thought come to an end? This requires a great deal of attention, close, step by step watching, like a good scientist who watches very, very carefully. When one does that thought does come to an end, therefore time has a stop. Has this question been sufficiently answered? | A observa deci, fără memorii trecute, reacţii, toate acestea proiectate imediat în observaţie. Pur si simplu să observăm fără vreo direcţie, fără motiv, cineva află atunci -dacă merge suficient de departe- că gândul se termină, gândul fiind timpul. Gândul este o mişcare şi timpul este la fel deci timpul este gând -corect nu? Asta este meditaţia reală nu toate lucrurile care se spun despre meditaţie asta este meditaţia reală, adică: să vedem mişcarea gândului, gândul să îşi vadă propria mişcare, cum apare, crearea imaginii şi urmărirea ei şi să o observe astfel încăt să nu recunoască ce este observat. Înţelegeţi ce spun? Adică, foarte simplu: să observăm un copac fără să-l numim aşa fără să ne întrebăm la ce poate folosi doar să-l observăm. Atunci separarea dintre copac şi voi ia sfârşit nu deveniţi copacul-sau cel puţin aşa sper. Divizarea creată de cuvinte divizarea, fizică, nervoasă, răspunsul neurologic al acel copac crează diviziunea. Adică îmi pot observa soţia -dacă am una- sau prietena-dacă am una- fără cuvânt şi deci fără imagine fără amintirea acelei relaţii pur si simplu doar să o observ? În acea observaţie care este o atenţie totală nu cumva gândul ia sfârşit? Asta cere multă atenţie să privesc pas cu pas ca un om de ştiinţă care priveşte cu foarte mare grijă. Când cineva face asta, gândul ia sfârşit şi prn urmare timpul se opreşte. Am răspuns suficient la această întrebare? |
| 26:26 | 2nd Question: Does compassion spring from observation, or thought? Is not compassion an emotional feeling? | Întrebarea 2: Compasiunea apare din observare sau din gând? Compasiunea nu este un sentiment emoţional? |
| 26:43 | Does compassion spring from observation, or thought? Is not compassion an emotional feeling? | Compasiunea apare din observare sau din gând? Compasiunea nu este un sentiment emoţional? |
| 27:01 | I don’t know how to answer this. What is compassion? Is it an emotion? Is it something romantic? Does it expend itself in some kind of social work? So one has to go into this. To find out what is compassion, one has to enquire what is love. Then that means: is love desire? Is love pleasure? Please, sir, question yourselves. And can there be love where there is ambition? Can there be love when one is trying to become something, not only in the outward world but also psychologically, this constant struggle to be or to become something? Can there be love? Can there be love when there is jealousy, violence, when there is division between you and me? And can there be love when we are nationalistic? Please, sir, think about it. You hear on the television every evening; British, British. The same thing in Italy, the same thing in France, in Russia, in India – we and they. When there is such nationalistic, religious, division of beliefs, images, can there be love? Go on, sir. Of course there can be no love when there is such division. But all of us are so heavily conditioned. And we accept that condition as normal. | Nu ştiu răspunsul la această întrebare. Ce este compasiunea? Este o emoţie? Este ceva romantic? Apare într-o muncă anume? Trebuie să ne gândim la asta. Pentru a afla ce este compasiunea trebuie să ne întrebăm ce este iubirea. Asta înseamnă: este iubirea dorinţă? Este iubirea plăcere? Vă rog să vă răspundeţi la asta. Şi poate exista iubire acolo unde este ambiţie? Poate exista iubire când cineva vrea să devină ceva anume nu doar în lumea exterioară dar şi psihologic în această luptă de a deveni ceva? Poate exista acolo iubire? Poate exista iubire acolo unde există gelozie, violenţă separare între mine şi tine? Şi poate exista iubire când suntem naţionalişti? Vă rog să vă gândiţi la asta. Auziţi în fiecare seară la TV: Englez, Englez. Şi acelaşi lucru se întâmplă în Italia, Franţa, Rusia, India- noi şi ei. Când există naţionalism, religiozitate, diviziune a credinţelor, imaginilor poate exista iubire? Să continuăm. Desigur că nu poate exista iubire când există o asemenea separare. Dar suntem toţi atât de condiţionaţi. Şi considerăm condiţonarea normală. |
| 29:57 | A friend the other day said, ‘I read about what you are talking about conditioning. Wouldn’t it be very dangerous if I unconditioned myself and drove on the right side in England?’ So don’t uncondition ourselves too much. | Un prieten a spus ieri "Am citit ce spui despre condiţionare. Dar nu este periculos dacă eu mă eliberez de aceasta şi încep să conduc pe partea dreaptă în Anglia?" Deci nu vă eliberaţi chiar atât de mult de condiţionare. |
| 30:31 | And what relationship is love to sorrow? I have lost my son and I suffer enormously because I loved him. Can suffering and love go together? Please, sir, please, ask these questions. Not only personal suffering but the enormous suffering of mankind, the suffering that wars have brought about and are still bringing about, the suffering of people living in the totalitarian states. So, can there be love when there is suffering? Or only with the ending of suffering there is this passionate compassion. | Şi ce relaţie este între iubire şi regret? Mi-am pierdut fiul şi sufăr enorm pentru că îl iubeam. Suferinţa şi iubirea pot coexista? Vă rog să vă puneţi aceste întrebări. Nu doar suferinţa personală ci suferinţa întregii umanităţi, suferinţa adusă de războaie şi care există încă suferinţa oamenilor din ţările totalitariste. Poate exista deci iubire acolo unde este suferinţă? Sau doar când încetetează suferinţa există această compasiune. |
| 31:58 | After stating all this, where are we? Is love just an ideal? Something which we don’t know and therefore we want to have that thing, we want to have that extraordinary sense of great compassion? But we won’t pay the price for it. We would like to have the marvellous jewel but we are unwilling to either make a gesture, or do something that will bring it about. If we want peace one must live peacefully, not divided into nations and wars and all the hideousness that is going on. So what price do we pay for this? Not coins, not with coins and paper, but inwardly how deeply is this reality to come? How deeply, profoundly do we see nationalism, all division must end in myself as a human being? Because we human beings, you and I, are like the rest of the world, psychologically. You may have a different colour, short, tall, darker, black, white and so on, but inwardly psychologically we are like the rest of mankind. We all suffer, we all go through agonies, we all go through great fears, uncertainties, confusion, we are all caught in this absurd religious nonsense. We are that. And can we see the totality of this, not as an idea, not as something longed for, but as a fact, as a burning, actual, daily fact? Then out of that perception the responsibility of compassion comes Compassion goes with great intelligence. That intelligence is not the operation of knowledge. Knowledge can solve many problems – intellectual, technical and so on, but intelligence is something entirely different. Please don’t accept what I am saying, just look at it. One may have read a great deal and be capable of great arguments. The mind can solve problems. The problem-solving mind is not an intelligent mind. Intelligence comes with compassion, with love. And when that intelligence is an action of compassion it is global not a particular action. I hope we can go on to the next question. | După ce am spus toate astea, unde ne aflăm? Este iubirea doar un ideal? Ceva ce nu cunoaştem şi prin urmare îl dorim, dorim să avem acel sentiment de mare compasiune? Dar nu vom plăti preţul pentru el. Vrem să avem această minunată bijuterie dar nu vrem să facem nimic care să ne ajute să o avem. Dacă vrem pace trebuie să trăim în pace şi nu divizaţi în ţări şi războaie şi toate celelalte lucruri care au loc deja. Ce preţ plătim pentru asta? Nu în monezi sau bancnote ci cât de mult ne dorim acest lucru în interior? Cât de adânc şi profund vedem că naţionalismul, separarea trebuie să dispară din noi ca fiinţe umane? Pentru că noi, ca fiinţe umane, tu şi eu suntem la fel ca restul lumii- psihologic vorbind. Aveţi o culoare diferită, sunteţi scunzi, înalţi, altă culoare a pielii, alb, negru, etc., dar psihologic vorbind suntem asemeni cu restul umanităţii. Toţi suferim, trecem prin clipe grele, avem frici, incertitudini, confuzii, suntem prinşi în acest nonsens religios. Noi suntem asta. Şi putem, oare vedea toate astea nu ca pe o idee, nu ca pe ceva după care tânjim ci ca pe un fapt urgent, actual, zilnic? Din acea percepţie apare responsabilitatea compasiunii. Compasiunea se alătură inteligenţei. Acea inteligenţă nu este cunoaşterea în acţiune. Cunoaşterea poate rezolva multe probleme-intelectuale, tehnice, etc. dar inteligenţa este ceva diferit. Vă rog să gândiţi cele spuse de mine, să nu le acceptaţi ca atare. Poate cineva este capabil să ofere argumente importante. Mintea poate rezolva probleme. Mintea care rezolvă probleme nu este o minte inteligentă. Inteligenţa vine cu compasiune, iubire. Şi când acea inteligenţă este o acţiune a compasiunii este globală şi nu o acţiune punctuală. Sper că putem merge la întrebarea următoare. |
| 36:38 | 3rd Question: Why is it that in the balance of nature there is always death and suffering? | Întrebarea 3: "De ce exista în natura o balanţă în care există mereu moarte şi suferinţă?" |
| 36:46 | Why is it that in the balance of nature there is always death and suffering? | De ce în balanţa naturii există mereu moarte şi suferinţă? |
| 36:58 | Why is it man has killed fifty million whales? Do you understand what I am saying? Fifty million. And still Russia and Japan are killing whales. They are killing every kind of species, man. The tigers are coming to an end, the cheetahs, the leopards and the elephants, for their tusks, for their flesh, etc. Is not man a much more dangerous animal than the rest of the animals? And you want to know why in nature there is death and suffering. You see a tiger killing a cow, or a deer. That is their natural way of life but the moment we interfere with it, it becomes real cruelty. You have seen, I am quite sure, baby seals being knocked on the head, and when there is a great protest against it, the unions say that we have to live that way. You know all this. | De ce a ucis omul 50 milioane de balene? Înţelegeţi ce spun? Cinci zeci de milioane. Şi Rusia şi Japonia fac asta încă. Ei ucid orice specie. Tigrii se apropie de extincţie, gheparzii, leoparzii şi elefanţii, pentru fildeş, carne, etc. Oare nu este omul un animal mult mai periculos decât restul animalelor? Şi vreţi să ştiţi de ce în natură există moarte şi suferinţă. Vedeţi un tigru care ucide o vacă sau un cerb. Acesta este modul lor natural de viaţă dar în momentul când intervenim noi, devine cruzime. Aţi văzut-sunt sigur- pui de balena loviţi în cap şi când există un protest sindicatele spun că trebuie să trăim aşa. Ştiţi toate astea. |
| 38:46 | So, where shall we start to understand the world about us and the world within us? The world within us is so enormously complex but we want to understand the world of nature first. All that becomes our mania. Perhaps if we could start with ourselves – not to hurt, not to be violent, not to be nationalistic, but to feel for the whole of mankind, then perhaps we shall have a proper relationship between ourselves and nature. Now we are destroying the earth, the air, the sea, the things of the sea, because we are the greatest danger to the world, with our atomic bombs – you know all that, what is happening. | De unde putem deci să începem să înţelegem lumea din afară şi cea din interior? Lumea din interior este atât de complexă dar noi vrem să înţelegem mai întâi natura. Şi asta devine mania noastră. Poate dacă am începe cu noi- să nu mai rănim, să nu mai fim violenţi, naţionalişti, ci să simţim pentru întreaga umanitate atunci poate am avea o relaţie mai bună între noi şi natură. Acum noi distrugem pământul, aerul, mările şi tot ce se află în ele, pentru că suntem cel mai mare pericol din lume cu bombele noastre atomice- cu tot ce se întâmplă. |
| 40:21 | 4th Question: Why do you say attachment is corruption? Are we not attached to those we love? | Întrebarea 4:"De ce spui că ataşamentul este corupţie? Oare nu suntem ataşaţi de cei dragi?" |
| 40:31 | Why do you say attachment is corruption? Are we not attached to those we love? | De ce spui că ataşamentul este corupţie? Oare nu suntem ataşaţi ce dei dragi? |
| 40:43 | Does this need explanation? When you are attached to an idea, to a concept, to an ideal as the Communists are, or the Catholics, or the Protestants or the Nationalists, isn’t there the beginning of corruption? Corruption being, to corrupt, to break up, the meaning of that word is to break up. When I am a devout Marxist and to me that is the only solution to all our problems and then I am unwilling to examine any other questions, any other avenues, I am committed, I am tied. When I am tied to a belief, to a God, to an image, to a person, is there not the beginning of corruption? Please, sir, it is not what I am saying, just look at it for yourselves. Is attachment love? When I am attached to you as an audience, God forbid, when I am attached to you as an audience I am exploiting you, I am deriving great comfort, I am fulfilling myself. Is that not corruption? When I am attached to my wife, or to my friend, or whatever it is, to a piece of furniture, especially antique furniture – somebody has put antique furniture in the room I happen to live. When I am attached to that piece of furniture I become that furniture. And then corruption begins, I have to guard it, I have to protect it – fear. Fear begins with attachment. I may derive pleasure in that attachment, comfort, encouragement, but in that there is always the shadow of fear in it, anxiety, jealousy, possessiveness, and people like to be possessed and to possess, is that not corruption? Because in that there is an enormous sense of fear, anxiety that I might lose it. | Este nevoie să explic? Când sunteti ataşaţi de o idee, concept, ideal, aşa cum sunt Comuniştii, sau Catolicii, sau Protestanţii, sau Naţionaliştii, ăsta nu este începutul corupţiei? Corupţie înseamnă a corupe, a sparge, sensul cuvântului este a rupe în bucăţi. Când sunt un Marxist devotat şi pentru mine asta este singura soluţie la toate problemele noastre şi nu sunt dispus să examinez alte întrebări, alte căi, sunt angajat pe o cale, sunt legat de ea. Când sunt legat de o credinţă, de un Dumnezeu, de o persoană ăsta nu este începutul corupţiei? Eu spun nişte lucruri dar trebuie să cercetaţi voi înşivă. Este ataşamentul iubire? Când sunt ataşat de tine ca audienţă, Doamne fereşte, când sunt ataşat de tine ca audienţă te exploatez, am un mare confort, mă împlinesc pe mine. Nu este asta corupţie? Când sunt ataşat de soţia mea, sau de prietenul meu, sau orice, o piesă de mobilier, mobilă antică- cineva a pus mobila antică în camera în care trăiesc. Când sunt ataşat de acea piesă de mobilă devin acea piesă. Şi începe corupţia , trebuie să o păzesc, să o protejez- frica. Frica începe cu ataşamentul. Poate că obţin plăcere din acel ataşament, confort, încurajare, dar mereu există umbra fricii, anxietatea, gelozia, posesivitatea şi oamenilor le place să fie posedaţi şi să posede, nu este asta corupţie? Pentru că acolo există o frică enormă, anxietate că pot să pierd lucrul acela. |
| 44:24 | So, can one live in this world without a single sense of attachment to anything? To your beliefs, dogmas, to God, to various symbols, ideologies and images, wife, furniture, house, experience – all that, to be completely... which doesn’t mean that one becomes detached. When there is an attempt to be detached then detachment is part of attachment. Because the opposite has its roots in its own opposite. Is that clear? So to understand the nature of attachment, the consequences of it, to see the whole movement of attachment, not just one particular attachment to a person, to an idea, to a piece of furniture, but to have the comprehension, the insight into this whole movement of attachment. When you have an insight into it, which I have gone into, which we’ve explained the other day, then attachment drops away immediately without any conflict. Then perhaps one has love because love and fear and jealousy cannot go together. | Poate cineva trăi în această lume fără a fi ataşat de ceva? De credinţe, dogme, Dumnezeu, de simboluri diferite, ideologii şi imagini, soţie, mobilă, casă, experienţe - toate astea, să fie complet.... şi asta nu înseamnă detaşat. Când există o încercare de detaşare atunci detaşarea este parte a ataşamentului. Pentru că opusul îşi are rădăcina în opusul său. Este clar? A înţelege natura ataşamentului, consecinţele sale, înseamnă a vedea întreaga mişcare a ataşamentului şi nu doar unul anume, de o persoană, idee, de o piesă de mobilier, ci de a înţelege, de a realiza mişcarea ataşamentului. Când realizaţi asta- şi am explicat cum în altă zi- ataşamentul dispare imediat fără conflict. Atunci poate cineva avea iubirea pentru că iubirea, frica şi gelozia nu pot coexista. |
| 46:43 | 5th Question: You say we are the world but the majority of the world seem to be heading for mass destruction. Can a minority of integrated people outweigh the majority? | Întrebarea 5:"Spui că noi suntem lumea dar lumea pare că se îndreaptă spre autodistrugere. Poate o minoritate de oameni integraţi să balanseze majoritatea?" |
| 46:58 | You say we are the world but the majority of the world seems to be heading for mass destruction. Can a minority of integrated people outweigh the majority? | Spui că suntem lumea dar lumea pare că se îndreaptă spre autodistrugere. Poate o minoritate de oameni integraţi să balanseze majoritatea? |
| 47:13 | Are you the minority? No, I am not joking. This is not a callous question. Are we the minority? Or, is there one amongst us who is totally free of all this? Or partially we are contributing to the hatred of each other – psychologically. You may not be able to stop Russia attacking Afghanistan or some other country – or America, or England, or Japan, or whatever country it is, but psychologically are we free of our common inheritance, which is our tribal glorified nationalism? Are we free from violence? Violence exists where there is a wall around ourselves. Please understand all this. And we have built ourselves walls, ten feet high or fifteen feet thick. We have all of us have walls around us. And from that arises violence, this sense of immense loneliness. So the minority and the majority is you. If a group of us fundamentally have psychologically transformed ourselves you will never ask this question, because we are then something entirely different. | Sunteţi o minoritate? Glumeam. Nu este o întrebare dură. Suntem minoritatea? Sau există printre noi oameni liberi de toate astea? Sau noi contribuim parţial la ura colectivă- psihologic. Poate nu veţi opri Rusia să atace Afganistanul sau oricare altă ţară- sau America, sau Anglia, sau Japonia, sau oricare altă ţară, dar psihologic suntem oare noi liberi de moştenirea comună care este glorificarea naţionalismului tribal? Suntem oare liberi de violenţă? Violenţa există acolo unde există un zid în jurul nostru. Vă rog să înţelegeţi asta. Noi am construit ziduri înalte de 10 picioare şi groase de 15. Noi toţi avem ziduri care ne înconjoară. Şi de aici apare violenţa, sentimentul de singurătate. Aşa că voi sunteţi minoritatea şi majoritatea. Când câţiva din noi se schimbă fundamental nu veţi mai pune această întrebare pentru că atunci vom fi ceva diferit. |
| 49:54 | 6th Question: Christian mystics describe certain forms of mental prayer in which they speak to God, or what they call God. They say that in such prayer something tremendous happens which they call union with God. They are convinced this is not an illusion. Are they deceiving themselves? Then, what is faith? It appears to give people the power to do extraordinary things. | Întrebarea 6:"Misticii creştini au descris anumite forme de rugăciune mentală în care vorbesc cu Dumnezeu, sau îl cheamă. Ei spun că se întâmplă lucruri extraordinare pe care le numesc unirea cu Dumnezeu. Ei sunt convinşi că asta nu este o iluzie. Oare se amăgesc? Daca aşa este, ce este credinţa? Ea pare ca le dă oamenilor puterea de a face lucruri extraordinare. |
| 50:38 | Christian mystics describe certain forms of mental prayer in which they speak to God, or what they call God. They say that in such prayer something tremendous may happen which they call union with God. They are convinced this is not an illusion. Are they deceiving themselves? And, what is faith? It appears to give people the power to do extraordinary things. | Misticii Creştini descriu anumite forme de rugăciune mentală în care vorbesc cu Dumnezeu sau îl cheamă. Ei spun că în asemenea rugăciuni se întâmplă ceva extraordinar şi ei numesc asta unirea cu Dumnezeu. Ei sunt convinşi că asta nu este o iluzie. Oare se amăgesc? Şi, ce este credinţa? Ea pare că dă oamenilor puterea de a face lucruri extraordinare. |
| 51:15 | When you are tremendously national it gives you extraordinary powers to kill others. Look what they are doing. So, can an illusion really give you enormous vitality, enormous strength to do extraordinary things? Apparently it does. The Christian missionaries, what they have done in the world because they believe in something. That belief may be totally unreal, the image which the mind has created, they believe in that and they are attached to that, and they want to convert all the others of the world to that. And they’ll put up with extraordinary discomforts, with disease, and every kind of trouble. And those mystics who talk to God through prayer – I don’t know what God is, nobody knows. But to have an image that there is a supreme entity and through prayer, through faith, through dedication, through devotion, you can achieve mountains. Because, sir, if you look, what America and Russia and England and France are doing. They have tremendous faith in their country, in their nationalism, and they are building an enormous technological world to destroy the others who are also doing exactly the same thing. To go to the moon, what enormous energy it needed, what technological capacity, faith, the American first on the moon with their flag. Or the British with their flag – it is equally the same. | Când sunteţi extraordinar de tradiţionali asta vă dă puterea extraordinară de a ucide pe altii. Priviţi ce facem. Poate oare o iluzie să vă dea o vitalitate enormă, putere enormă să faceţi lucruri extraordinare? Pare că da. Misionarii Creştini, au făcut lucruri în lume pentru că ei credeau în ceva. Poate acea credinţă nu este total ireală, imaginea creată de minte ei cred în asta şi sunt ataşaţi de asta şi vor să îi convertească pe toţi din lume. Şi fac asta cu disconfort, boli şi orice alt gen de probleme. Iar acei mistici care vorbesc cu Dumnezeu prin rugăciune- eu nu ştiu ce este Dumnezeu- nimeni nu ştie. Dar au o imagine despre o entitate supremă şi prin rugăciune, credinţă, dedicaţie, devoţiune, poti mişca munţii. Priviţi ce fac America, Rusia, Anglia, Franţa. Ei au o credinţă enormă în ţara lor în naţionalismul lor şi construiesc o lume tehnologică să îi distrugă pe ceilalţi care fac exact acelaşi lucru. Este nevoie de o energie imensă să mergi pe Lună, e nevoie de tehnologie, credinţă. Americanii au pus primii steagul pe Lună. Sau Englezii cu steagul lor- acelaşi lucru. |
| 54:32 | And in the Christian world they place faith first and not doubt. Faith has taken the place of doubt. Doubt is very cleansing, purifies the mind. If you doubt your experiences, your opinions, etc., if you doubt them, you are free, you can observe clearly then. If you doubt your gods, your saviours, everything that comes along. In the Eastern world, like Buddhism and Hinduism, doubt is one of the major factors, it is demanded that you must doubt, you must question, you must not accept – be a light to yourself and that light cannot be given to you by anyone. Of course now in India and Asia it has all gone to pieces, they are just like anybody else, they are becoming merchants. But to have great strength – it doesn’t come through prayer, it doesn’t come through illusions, or faith, it comes through clarity, when the mind can see clearly, and that clarity doesn’t come and go. When you see something clearly like nationalism it is the most destructive thing in the world, then you are finished with it. And the ending of that burden gives you vitality, energy, strength. | Şi în lumea Creştină ei pun credinţa pe primul loc şi fără întrebări. Credinţa a luat locul îndoielii. Îndoiala clarifică, purifică mintea. Dacă vă îndoiţi de experienţele voastre, de opiniile voastre, etc. dacă vă îndoiţi de ele sunteţi liberi, le puteţi observa clar. Dacă vă îndoiţi de zeii vostri, de salvatorii vostri, de restul. În lumea din Est, cea Budistă şi în Hinduism îndoiala este unul dintre cei mai importanţi factori este nevoie să te îndoieşti, trebuie să te întrebi, nu trebuie să accepţi- să fii o lumină pentru tine însuţi iar acea lumină nu îţi poate fi dată de cineva. Desigur că acum în India şi Asia totul s-a făcut bucăţi şi ei sunt la fel ca ceilalţi, au devenit comercianţi. Dar puterea- nu vine prin rugăciune, prin iluzii, sau credinţă, ci prin claritate, atunci când mintea vede clar şi acea claritate nu fluctuează. Când vedeţi ceva clar ca naţionalismul care este cel mai distructiv atunci aţi terminat cu el. Şi acest final vă dă vitaltate, energie, putere. |
| 57:07 | Similarly, if one is totally free of all attachments it gives you the strength of love, and that can do much more than all the other experiences and prayers. But you see, it is an easy way to escape through an illusion, through a symbol, through an idea. It is much more arduous, it demands a great deal of energy, perception, and action to see exactly what we are and go beyond it. That means we have to become astonishingly aware of all our activities and feelings and all that. But we are unwilling to do all that. We think through some easy prayer you can talk to God. God is, after all, put together by thought – the Christian God, the Hindu gods, the Buddhists have no gods, but they have their own images. | În mod similar, dacă cineva este liber de ataşamente are puterea de a iubi şi asta contează mai mult decât toate celelalte experienţe şi rugăciuni. Dar, există o cale mult mai uşoară de a scăpa printr-o iluzie, printr-un simbol, o idee. Este mult mai greu şi necesită mai multă energie, percepţie şi acţiune pentru a vedea ce suntem şi dincolo de asta. Asta înseamnă că trebuie să devenim foarte conştienţi de toate activităţile şi sentimentele noastre. Dar noi nu vrem să facem asta. Noi credem că printr-o simplă rugăciune putem vorbi cu Dumnezeu. Dumnezeu apare în fond din gândurile noastre- Dumnezeul creştin, zeii Hinduşi, Budiştii nu au zei, dar au alte imagini. |
| 58:48 | 7th Question: If there is a supreme truth and order why does it allow mankind to behave on earth in such a shocking way? | Întrebarea 7:"Dacă există un adevăr şi o ordine supremă de ce îngăduie umanităţii să se comporte atat de şocant pe pământ? |
| 59:01 | If there is a supreme truth and order why does it allow mankind to behave on earth in such a shocking way? | Dacă există un adevăr şi o ordine supremă de ce îngăduie umanităţii să se comporte atat de şocant pe pâmânt? |
| 59:19 | If there is such a supreme entity, they must be a very odd person because if he created us, then we are part of him. And if he is order, sane, rational, compassionate, we wouldn’t be like this. Either you accept the evolutionary process of man, or that man has suddenly come into being, created by God. And God, that supreme entity, is order, goodness, compassion and all the rest of it, all the attributes that we give to it. So you have these two choices; that there is a supreme entity and made man according to his image, or there is the evolutionary process of man, which life has brought about from the beginning of a small molecule, cells and so on, right up to now. | Dacă există o entitate supremă, trebuie să fie o persoană ciudată pentru că dacă ne-a creat atunci facem parte din acea entitate. Şi dacă reprezintă ordinea, sănătatea, raţiunea, compasiunea nu ar trebui să fim astfel. Fie acceptaţi procesul de evoluţie al omului sau faptul că omul a apărut şi a fost creat de Dumnezeu. Şi Dumnezeu, acea entitate supremă reprezintă ordinea, bunătatea, compasiunea şi restul toate atributele pe care i le conferim. Aşa că aveţi două posibilităţi: există o entitate supremă care a creat omul după chipul său sau că există un proces de evoluţie al omului care a apărut la început ca o mică moleculă, apoi celule, etc. până la stadiul prezent. |
| 1:00:55 | If you accept the idea of God, the supreme person in whom total order exists and you are part of that entity, then that person must be extraordinarily cruel, extraordinarily intolerant to make us behave as we are doing, destroying each other. | Dacă acceptaţi ideea unui Dumnezeu, a unei persoane supreme în care există o ordine totală şi sunteţi parte a acelei entităţi atunci acea persoană trebuie să fie extraordinar de crudă, extraordinar de intolerantă pentru a ne face să ne comportăm astfel şi să ne distrugem unii pe alţii. |
| 1:01:34 | Or, there is the other, which is man has made the world as it is, the human beings have made this world: the social world, the world of relationship, the technological world, the world of society, our relationship with each other, we have made it, not God or some supreme entity. We are responsible for this horror that we have perpetuated. And to rely on a certain external agency to transform all this – this game has been played for millennia and we are still the same. I don’t know if you know all this. Perhaps a little changed, a little more kind, a little more tolerant – tolerance is something ugly. | Sau cealaltă variantă în care omul a făcut lumea sa cum este, fiinţele umane au făcut această lume: lumea socială, a relaţiilor, lumea tehnologică, lumea în care trăim, relaţiile dintre noi, noi le-am creat nu Dumnezeu sau o entitate supremă. Noi suntem responsabili pentru această oroare pe care am perpetuat-o. Şi să ne bazăm pe o acţiune exterioară, să transformăm toate astea- jocul are loc de milenii iar noi suntem încă la fel. Nu stiu dacă cunoaşteţi toate astea. Poate suntem puţin schimbaţi, puţin mai buni, mai toleranţi- toleranţa este ceva urât. |
| 1:02:54 | So, to have order in ourselves, then we are supreme gods because the universe is order. Sun sets, the sun rises, the stars, the heavens, the nature, this whole universe is order – not according to us, it is order, explosion, destruction, whatever is going on out there but it is order. With us there is no order. We live in confusion, we live in conflict, we live in every kind of disorder. Can there be in us total, complete order? That order is not created by thought, that order has no relationship whatsoever to any system, method, which are all put together by thought. Order comes only when there is complete ending of thought, because then thought has no place as a divisive movement. | Pentru a avea deci ordine în noi înşine noi suntem zeii supremi pentru că în univers este ordine. Soarele apune, răsare, stelele, cerurile, natura, în întreg universul este ordine - nu dupa părerea noastră- există ordine, explozii, distrugere, sau orice altceva se întâmplă acolo, dar este ordine. La noi nu este ordine. Noi trăim în confuzie, conflict trăim în orice fel de dezordine. Poate exista în noi o ordine totală? Acea ordine nu este creată de gând, nu se află în relaţie cu nici un sistem, metodă, care sunt creaţia gândului. Ordinea apare atunci când gândul încetează pentru că atunci gândul nu poate separa. |
| 1:04:49 | 8th Question: I have been a member of a Gurdjeiff group – from order to disorder! I think this is right – I have been a member of a Gurdjeiff group. I find it has given me a background to better understand what you are saying. Should I continue in such a group to possibly help others, as I was helped, or does such a group make for fragmentation? | Întrebarea 8:"Am fost memebru al unui grup Gurdjeiff - de la ordine la dezordine! Cred că asta este bine. Am fost membru al unui grup Gurdjeiff. Am realizat că mi-a conferit o bază pentru a înţelege ce spui. Ar trebui să contiunui să fac parte din el şi să îi ajut pe ceilalţi aşa cum am fost eu ajutat sau un asemenea grup conduce la fragmentare?" |
| 1:05:25 | I have been a member of a Gurdjeiff group, or other groups, I find it has given me a background to better understand what you are saying. Should I continue in such a group to possibly help others, as I was helped, or does such a group make for fragmentation? | Am făcut parte dintr-un grup Gurdjeiff, sau alte grupuri şi asta mi-a conferit o bază pentru a înţelege mai bine ce spui. Ar trebui să continui să stau acolo pentru a-i ajuta pe alţii asa cum am fost eu ajutat sau un asemenea grup conduce la fragmentare? |
| 1:05:50 | It is an extraordinary idea of helping others, as though you have got extraordinary comprehension, beauty, love, truth and the whole world of order, and that great immense sense of wholeness. If you have that you don’t talk about helping others. | Este o idee extraordinară să ajuţi pe alţii, asa cum ai beneficiat tu de înţelegere, frumuseţe, iubire, adevăr şi multă ordine şi un sens de întregire. Dacă ai aceste lucruri nu vorbeşti despre a-i ajuta pe alţii. |
| 1:06:30 | First of all, why do we want to belong to something? Belong to some sect, some group, some religious body, why? Is it because it gives us strength? It gives one great strength if you are British and living in this country. To feel that you are in Britain, or in Russia or in China or in India. Is it that we cannot stand alone? The word ‘alone’ means all one. Is it that we need encouragement, we need somebody to tell us this is the right way? And the questioner asks: as I belong to certain groups, they have helped me to understand you – understand what, me? Do please look at it. Understand what we are talking about? Do we need interpreters to understand what we are talking about? To be kind, to love, to have no sense of nationality. Does it need anybody to tell you? | Mai întâi, de ce dorim să aparţinem de ceva anume? Să aparţinem de o sectă, un grup, o religie, de ce? Pentru că ne dă putere? Ai putere dacă esti Britanic şi trăieşti în această ţară. Să simţi că eşti în Anglia, sau în Rusia, sau în China sau India. Pentru că nu putem rezista singuri? Cuvântul "singur" înseamnă toţi ca unul. Avem oare nevoie de încurajări, avem nevoie de cineva care să ne spună ce este corect? Iar cel ce întreabă spune: faptul că aparţin unui grup mă ajută să te înţeleg - să înţelegi ce, pe mine? Gândiţi-vă la asta, vă rog. Să înţelegeţi despre ce vorbim? Avem nevoie de interpreţi pentru a înţelege despre ce vorbim? Să fim buni, să iubim, să nu acordăm atâta importanţă naţionalităţii. Trebuie să vă spună cineva asta? |
| 1:08:35 | Why do we depend on others, whether the others be the image in a church, or in a temple or in a mosque, or the preacher, or the psychologist, or anybody – why do we depend on others? If we do depend on others psychologically we become second-hand people, which we are. The whole history of mankind is in us, the whole story of mankind is not in books – there is... but the whole history is here. And we don’t know how to read that. And if we could read it, and to read it you are not the reader. You understand? You are the book. But when you read the book as a reader it has no meaning. But if you are the book and the book is showing you, telling you the story, and you are not telling the story but the book is telling, then you will not depend on a single person, then one will be a light to oneself. But we are all waiting for the match of another, the fire of another. And perhaps that is why you are all here. And that is where the tragedy lies because we cannot see clearly for ourselves. And before we help others we have to see clearly, for God’s sake! It is like the blind leading the blind. | Trebuie să depindem de alţii chiar dacă aceştia sunt imagini dintr-o biserică, templu sau moscheie, sau predicatorul, sau psihologul sau oricine- de ce depindem de alţii? Dacă depindem psihologic de alţii devenim oameni de mâna a doua şi aşa suntem. Întreaga istorie a umanităţii este în noi ea nu se află în cărţi- este şi acolo... dar ea se află aici în noi. Şi noi nu ştim cum să o citim. Dacă am putea face asta, dar noi nu suntem cel care citeşte. Înţelegeţi? Suntem cartea. Când esti cel care citeşte o carte, ea nu are sens. Dar dacă eşti cartea iar aceasta îţi arată, îţi spune povestea iar tu nu spui povestea, cartea o spune atunci nu depinzi de o singura persoană atunci eşti o lumină pentru tine însuţi. Dar noi aşteptăm pe altcineva să aprindă focul. Şi poate de asta sunteţi aici. Şi asta este tragedia pentru că nu vedeţi clar pentru voi înşivă. Şi înainte de a-i ajuta pe alţii, trebuie noi să vedem clar! Este ca şi cum orbul conduce orbul. |
| 1:11:12 | Questioner: Mr. Krishnamurti I wanted to say; you flower, and we see this flower, but you also help year after year those who come again and again. | Pesoana care întreabă: Domnule Krisnamurti vreau să spun: sunteţi o floare şi noi o vedem dar ajutaţi de asemenea mereu pe cei care vin aici. |
| 1:11:24 | K: Sir, I am glad you come here year after year. I would too. Like going and seeing the mountain day after day. There is great beauty in the mountain. I am not saying I am the mountain. There is great beauty in the mountain – the skyline, the snow, the valleys, the absolute quietness, and the river flowing, rippling along, chattering. There is great beauty in that, and the lake that is so still and the ocean so... I would go and see it every day. The more I see it the more beauty there is in it. Not one casual look of a weekend but the constant looking, asking, observing the truth and the beauty of it. Naturally one must go, move. | K: Sunt bucuros domnule că reveniţi aici. Şi eu aş vrea. Este ca şi cum merg să văd muntele zilnic. Muntele este minunat. Eu nu spun că sunt muntele. Există o frumuseţe în acel munte, linia orizontului, zăpada, văile, liniştea absolută şi râul care trece sursurând. Este frumuseţe în asta iar lacul este atât de liniştit şi oceanul este atât de.... Aş merge să văd asta zilnic. Cu cât privesc mai mult cu atât văd mai multă frumuseţe. Nu mergând doar în weekend ci uitandu-mă mereu, întrebandu-mă, observând adevărul şi frumuseţea sa. Sigur că cineva trebuie să meargă şi să se mişte. |
| 1:12:49 | 9th Question: What is freedom? | Întrebarea 9:" Ce este libertatea?" |
| 1:12:51 | This is the last question, thank God. What is freedom? | Slavă Domnului, ultima întrebare. Ce este libertatea? |
| 1:13:10 | Many philosophers have written, talked, about freedom. We talk about freedom – freedom to live where we like, freedom to have any job we like, freedom to choose a woman or a man, freedom to read any literature, or freedom not to read at all. We are free, and so what do we do with that freedom? We use that freedom to express ourselves, to do what we like. Whatever we like. More and more it is becoming permissive – you can have sex in the open garden. | Marii filozofi au scris, au vorbit despre libertate. Noi vorbim despre libertate- libertatea de a locui unde dorim de a avea slujba pe care o dorim, să alegem femeia sau barbatul, să citim orice dorim sau libertatea de a nu citi deloc. Suntem liberi şi ce facem cu această libertate? O folosim să ne exprimăm să facem ce vrem. Orice ne place. Şi lucrurile sunt din ce în ce mai permisive- puteţi face sex în spaţii deschise. |
| 1:14:34 | You have every kind of freedom and what have we done with that freedom? We think where there is choice we have freedom. I can go to Italy, to France, a choice – only I would have to have a passport and a visa. And does choice give freedom? Please follow me. Why do we have to choose? If you are very clear – clear, purely perceive, clear – there is no choice. Out of that comes right action. It is only when there is doubt, uncertainty you begin to choose. So choice, if you will forgive my saying so, choice prevents freedom. | Aveţi orice gen de libertate doriţi şi totuşi ce faceţi cu ea? Noi credem că acolo unde există alegere avem libertate. Pot merge în Itala, Franţa- o alegere dacă am paşaport şi viză. Şi posibilitatea de a alege vă dă libertatea? Vă rog să mă urmăriţi. De ce trebuie să alegem? Dacă sunteţi foarte clari - clari, perceptivi- nu există alegere. Şi asta conduce la acţiunea corectă. Doar când există dubiu, nesiguranţă începeţi să alegeţi. Aşa că alegerea- iertaţi-mă că spun asta, alegerea vă împiedică să fiţi liberi. |
| 1:15:59 | And the totalitarian states have no freedom at all. Because they have the idea that freedom brings about the degeneration of man, therefore control, suppress – you are following what is happening and all the rest of it. | Iar în statele totalitare nu există deloc libertate. Pentru că se bazează pe ideea că libertatea conduce la degenerarea omului şi prin urmare trebuie control, reprimare- ştiţi ce se întâmplă şi restul. |
| 1:16:23 | So what is freedom? Is it based on choice? Is it to do exactly what we like? Some of the psychologists are saying, if you feel something do it immediately, don’t suppress it, don’t restrain it, don’t control it; express. And we are doing that very well, too. And it is called also freedom. Throwing bombs is also freedom. Just look what we have reduced our freedom to. | Ce este deci libertatea? Se bazează ea pe alegere? Înseamnă să facem ce vrem? Unii psihologi spun că dacă simţi ceva să faci imediat să nu reprimi, să nu te reţii, să nu controlezi, să te exprimi. Şi facem foarte bine asta. Şi se numeşte libertate. A arunca bombe înseamnă de asemenea libertate. Piviţi la ce am redus libertatea. |
| 1:17:09 | So what is freedom? Does freedom lie out there, or here? I am just asking, I am not saying. Where do you begin to search for freedom? In the outward world, which is to express and do, act whatever you like, so-called individual freedom. Or does freedom begin inwardly, which then expresses itself intelligently outwardly? You understand my question? That is, freedom exists only when there is no confusion, confusion inside me. When I am seeking, perhaps psychologically, religiously, not to be caught in any trap – you understand? There are innumerable traps – gurus, saviours, preachers, the excellent books, psychologists, and psychiatrists, they are all there. And if I am confused and there is disorder, mustn’t I first be free of that disorder before I talk of freedom? If I have no relationship with my wife, or with my husband, with another person, because we haven’t got relationship with another; our relationship is based on images. You have an image about me and I have an image about you. And so the conflict which is inevitable where there is a division – right, sirs? So, shouldn’t I begin here, inside me, in my skin, in my mind, in my heart to be totally free of all the fears and anxieties, despairs, hurts and wounds that one has received through some psychic disorder? All that, to watch it for oneself and be free of it. | Ce este deci libertatea? Libertatea este acolo sau aici? Întreb doar nu spun. Unde începem să căutăm libertatea? În lumea exterioară, care înseamnă să ne exprimăm şi să facem ce vrem aşa numita libertate individuală. Sau poate libertatea începe din interior atunci când cineva se exprimă pe sine inteligent în exterior? Înţelegeţi întrebarea? Adică libertatea există doar când nu există confuzie în mine. Când caut poate psihologic, religios să nu fiu prins în nici o capcană - înţelegeţi? Sunt nenumărate capcane -guru, salvatori, predicatori, cărţi excelente, psihologi şi psihiatri toţi aceştia. Şi dacă sunt confuz şi există dezordine nu trebuie să fiu eu primul care să se elibereze de dezordine înainte de a vorbi despre libertate? Dacă nu am nici un fel de relaţie cu soţia, soţul, cu altă persoană pentru că nu am avut relaţie unii cu alţii atunci relaţia dintre noi se bazează pe o imagine. Tu ai o imagine despre mine şi eu una despre tine. Şi deci există un conflict inevitabil când există diviziune- nu-i aşa domnilor? Nu ar trebui oare să încep aici, în interiorul meu, în mintea mea, în inima mea să fiu total liber de toate fricile şi anxietăţile, disperările, rănile pe care le are cineva datorită unei dezordini psihice? Toate astea, pentru a avea grijă de sine şi a fi liber. |
| 1:20:31 | But apparently we haven’t got the energy. We go to another to give us energy. The psychiatrists, by talking to him you feel much more relieved. Confession and all the rest of it. Always depending on somebody else. And so that dependence inevitably brings great conflict, disorder. So one has to begin to understand the depth and the greatness of freedom, one must begin quite near. And the nearest is you. As long as there is you and me there is no freedom. As long as you have your prejudice, and I have my prejudice, your experience, my experience, etc. and so on, there is no freedom. We can express, we can criticise each other, we can do all that, that is what is called freedom. The right to think what you like. But real freedom, the greatness of freedom, and the enormity, the dignity, the beauty of it is in oneself when there is completely order. And that order comes only when we are a light to ourselves. Right, sir? Finished. May I go, please? SUBTITLE TEXT COPYRIGHT 1980 KRISHNAMURTI FOUNDATION TRUST LTD | Aparent însă nu avem energia necesară. Megem la altcineva să ne dea energie. La psihiatru cu care vorbim şi ne simtim apoi uşuraţi. La confesiune şi în alte locuri. Depindem mereu de altcineva. Şi astfel dependenţa este inevitabilă şi conduce la conflict, dezordine. Trebuie deci să înţelegem profunzimea şi măreţia libertăţii şi pentru asta trebuie să începem de aproape. Şi cel mai aproape suntem noi. Atâta vreme cât există tu şi eu nu există libertate. Atâta vreme cât tu ai o prejudecată şi eu am alta experienţa ta, experienţa mea, etc. nu există libertate. Ne putem exprima, ne putem critica unii pe alţii, putem face toate astea şi numim asta libertate. Dreptul de a gândi ce vrem. Dar adevărata libertate, mareţia ei şi imensitatea, demnitatea, frumuseţea ei este în interior acolo unde este ordine. Şi acea ordine apare doar când suntem o lumină pentru noi înşine. Corect? Am încheiat. Pot să mă retrag? |