Krishnamurti - Se poate oare creierul transforma pe sine?

Krishnamurti Subtitles

BR80T2 - Se poate oare creierul transforma pe sine?
Discuţia Publică 2
Brockwood Park, Anglia
31 August 1980

0:53	O sa rezumăm cele discutate ieri şi o să continuăm de acolo? De acord?
1:08	Pe scurt, ieri spuneam că lumea este atât de haotică, fragmentată, violentă şi degradarea are loc în diverse forme. Şi este un fapt de necontestat că toată psihologia umană, stările umane din lume indiferent de ţara în care trăim că toate fiinţele umane suferă şi trec prin diferite forme de disperare, depresie, anxietate şi multe frici şi caută constant plăcerea. Aceasta este starea fiinţelor umane. Trebuie să vedem foarte clar că de fapt nu există divizare psihologică, interioară în noi înşine; că fiinţele umane sunt extraordinar de asemănătoare. Deşi poate la nivel fizic avem forme diferite, culoare, statură la nivel intrinsec suntem umanitatea. Voi sunteţi lumea şi lumea sunteţi voi. Şi nu există ceea ce se numeşte individual. Ştiu că poate nu vă place asta. Pentru că suntem condiţionaţi, educaţi să credem că suntem separaţi ca minte, suflet, entitate dar acesta nu este un fapt real. Am fost condiţionaţi timp de secole de această idee şi în realitate suntem ca restul umanităţii. Creierele noastre, par condiţionate pentru o anumită activitate aşa numită individuală dar de fapt nu sunt: noi suntem umanitatea. Şi am ajuns ieri la concluzia- când am realizat acest lucru de necontestat pe care dacă îl analizaţi în parte sunteti de acord- că trebuie să ne întrebăm: ce responsabilitate avem? nu doar faţă de familie, prieteni, etc,. dar şi faţă de lume, de umanitatea care suntem. Care este responsabilitatea noastră? Acţionăm noi oare ca fiinţe umane depline? Sau ca fragmente ale acelui întreg un fragment care se divizează permanent în naţionalităţi, culturi, religii, secte şi guru etc.
5:48	Creierul, mintea, inima noastră sunt de fapt expresia lumii în care trăim a societăţii pe care am creat-o cu violenţă, lacomie, anxietate, nesiguranţă, confuzie, dorinţa de siguranţă fizică dar şi pshologică şi am creat o societate evident coruptă. Şi această corupţie -am discutat ieri- apare când există ataşament faţă de o anumită ţară, idee, credinţă, dogmă, etc. Unde este ataşament trebuie să fie şi corupţie. Cred că şi ăsta este un fapt evident. Dacă sunteţi ataşati de un simbol, imagine anume asta duce inevitabil la divizare şi prin urmare la conflict şi corupţie pe care le vedem peste tot în lume. Asta rezumă pe scurt cele discutate ieri.
7:26	Şi apoi după ce am constatat asta- dacă aţi fost atenţi sunteti de acord observând exteriorul dar şi interiorul- ne-am intrebat :ce ar trebui să facem? Observăm asta, vedem, ştim, simţim şi totuşi părem incapabili să depăşim asta, să trecem de cortina tradiţiilor, a condiţionării creierelor după un model anume: tiparul fricii, plăcerii, anxietăţii, răspunsului nervos, urii, geloziei, modele vechi de mii de ani. Şi poate realizăm asta şi totuşi nu putem să încetăm pentru că suntem rezultatul a mii de generaţii care au trăit astfel-ca şi noi- poate un pic altfel, mai confortabil mai curat, cu mai mult confort,etc. dar în interior suntem cam la fel ca acele generaţii.
9:19	Şi întrebarea este: de ce nu ne schimbăm? Nu superficial, ci profund, astfel încât felul în care privim lumea, pe noi să fie diferit să nu mai trăim într-o serie de conflicte continue, mizerie, luptă. Cum se face că noi ca fiinţe umane care am creat o lume extraodinară, tehnologizată cu toate distrugerile şi lucrurile bune cum se face că noi, ca fiinţe umane care se presupune că suntem inteligente educate, sofistcate, cum se face că nu facem schimbări radicale şi nu facem o revoluţie psihologică? Daca v-aţi întrebat asta, -vreodată- aţi constatat că sunteţi prinşi în propriile experienţe şi imagini create de cineva nu doar ale lumii dar şi a minţii religioase care este în esenţă bazată pe imagini şi simboluri şi superstiţii şi iluzii zadarnice. Şi continuăm, zilnic, cu fricile noastre, cu anxietăţile, incertitudinile, confuziile, regretele, etc.
11:33	Şi am mai spus ieri că gândim împreună. Că analizăm împreună. Vorbitorul nu susţine nişte principii, idei, concluzii şi nici nu face propagandă pentru ceva anume. Din păcate ne-am obişnuit, am fost instruiţi sau am acceptat că nu putem rezolva noi aceste probleme, că trebuie sa mergem la cineva la un preot, psiholog sau guru - cu veşmintele sale ciudate şi cu absurdităţile sale- şi suntem atât de instruiţi şi condiţionaţi încât nu ne putem rezolva propriile dileme interioare, problemele şi anxietăţile. De aceea vă aflaţi aici sperând că eu pot să vă ajut şi că o să obţineti un fel de iluminare. Este foarte ciudat că nimeni nu ne poate ilumina. Nu este o chestie de timp. Sau de evoluţie, creştere treptată, sau nişte pasi ierarhici până când ajungeţi la iluminare. Asta e o tradiţie veche, o capcană pentru mintea umană. Ceea ce este etern, fără nume, este dincolo de timp şi nu puteţi ajunge acolo prin timp, printr-un proces treptat, gradat.
14:03	Aşa că trebuie să ne întrebăm: de ce minţile, inimile noastre, creierul nostru-care este al umanităţii pentru că nu este al nostru, el a evoluat timp de milenii şi a parcurs o anumită cale, drum, a avut anumite atitudini, etc. Şi deoarece creierul este cel mai important pntru noi poate el să se schimbe complet? Asta este întrebarea de bază. Înţelegeţi? Gândim împreună nu doar ascultăm. Suntem ca doi prieteni care vorbesc. Nu există decat doi prieteni şi sper că aşa suntem şi aici. Noi stăm confortabil pe scaun sau nu, sau ne plimbăm prin padure şi vorbim serios despre asta. Dacă este creierul capabil să facă asta -deşi a evoluat în timp şi-a setat un model o mişcare prin care a crescut treptat de la cel mai primitiv, înapoiat până la cel mai extraordinar creier pe care îl avem acum. Şi acest creier a trăit mereu în acest model- înţelegeţi asta- de frică, lăcomie, violenţă, brutalitate, niciodată mulţumit, în căutarea sexului, plăcerii, etc. Ăsta este creierul nostru. Se poate el transforma pe sine? Înţelegeţi întrebarea? Pentru că este cel mai important lucru din viaţa noastră. Creierul, apoi inima-cea fizică- şi toate impulsurile nervoase controlate de creier sau pe care le are, etc. Se poate acest "lucru" transforma pe sine? La asta ne vom gândi împreună în aceste patru conferinţe dacă aveţi energia şi răbdarea şi dorinţa de a descoperi asta.
17:36	Unul dintre factorii creierului şi minţii este că este controlat de dorinţe. Corect? Dorinţa cu voinţa ei care este esenţa dorinţei. Încercăm continuu să devenim ceva; asa cum funcţionarul vrea să fie manager, episcopul să fie arhiepiscop şi cardinalul să devină papă iar discipolul ca maestrul său. O continuă mişcare pentru a deveni ceva. Şi dacă nu reuşim, vegetăm. Şi asta trebuie să explorăm: dacă această devenire este reală. Şi această devenire este nevoia dorinţei bătălia nemulţumirii. Este bine să fiţi nemulţumiţi de cei din jur inclusiv de vorbitor să vă îndoiţi. În lumea creştină îndoiala este o anatemă sunteţi condamnaţi pentru asta. Dar în est în Budism şi Hinduism incertitudinea este un factor major în viaţă. Trebuie să vă îndoiţi pentru că asta purifică mintea. Îndoiţi-vă de experienţele voastre, de guru, de propriile activităţi de ce îmbrăcaţi aceste haine stranii. Dar îndoiţi-vă nu doar de experienţele voastre ci şi de natura dorinţei în care sunteţi prinşi. Pentru că o să încercăm să ne dăm seama dacă este posibil să ne transformăm mintea nu prin mai multă cunoaştere şi nici prin mai multă experienţă. Cunoaşterea este întotdeauna incompletă şi experienţele de asemenea.
21:26	Şi vom încerca să ne dăm seama împreună nu doar eu iar voi să mă ascultaţi. Este responsabilitatea noastră comună să investigăm problema cât mai profund. Şi când veţi pleca dimineaţa dacă sunteţi determinaţi veţi descoperi voi înşivă nu doar ca este posibil dar se si poate face. Nu este o speranţă, idee, concept, iluzie - o iluzie satisfăcătoare- ci descoperiţi voi înşivă fără să fiţi convinţi, fără recompensă, fără pedeapsă, fără să fiţi direcţionaţi adică fără un motiv anume mă urmăriţi? fără un motiv anume să descoperiţi dacă este posibil să transformaţi total creierul şi activităţile sale. Activitatea sa este mişcarea gândului, răspunsurile sale neurologice, senzaţiile, etc.
23:08	Înţelegem că ne gândim împreună şi că unul din factorii investigaţiei este faptul că mişcarea dorinţei se schimbă continuu şi încearcă să se deplaseze încercând să devină mai mult decât este. Corect? Nu doar că spun asta, aşa este. Dacă veţi cerceta veţi vedea asta şi singuri. Ne întrebăm deci ce este natura dorinţei şi de ce apare ea. De ce omul mereu încă de timpuriu este atras de acest lucru? Şi astfel modelul este setat spre a deveni ceva şi toţi încercăm să facem asta. Nu sunt suficient de bun la ceva dar voi deveni. Sau voi trece peste furia, gelozia, invidia s.a.m.d. care este o mişcare constantă către ceva anume. Corect? Suntem de acord până acum?
24:55	Şi a fost unul din factorii din viaţa noastră despre care aşa zişii oameni religioşi, sfinţii care sunt nişte oameni ciudaţi oricum, aşa numiţii călugari şi adevăraţii sanyasini din India- nu cei falşi care umblă în haine ciudate, cei reali- au spus întotdeauna: dorinţa este cea mai distructivă şi prin urmare trebuie reprimată, evitată, depaşită. Şi pentru a o depăşi, să ne exersăm voinţa, controlul, suprimarea. Însă acel lucru fierbe în interior. Puteţi sta luniştit în mânăstire, pe un deal sau în pădure sau pe o bancă în gradină lucrul acesta arde. Trebuie să ne înţelegem propria natură nu să o pervertim, să o suprimăm, distrugem ci să o înţelegem. Cineva poate înţelege asta verbal sau ca atare. Înţelegerea verbală are puţin înţeles. O putem parcurge, pas cu pas, să o privim fără să o analizăm doar să ne uităm la mişcarea ei. Apoi persoana are o intuiţie asupra întregii probleme privind dorinţa. O să cercetez acum întrebarea privind intuiţia. Deoarece dorinţa este un proces atât de violent, controlat, modelat dar cu o enormă vitalitate. Şi este un factor care ne conduce în viaţă şi este infantil să o suprimăm.
27:41	Deci trebuie să o analizăm cu răbdare, să o observăm şi să vedem unde apare disciplina. Înţelegeţi? Mă urmăriţi? Cercetăm împreună. Dorinţa este semnificativă şi are vitalitate doar când gândul crează imaginea. Corect? Când vedem o cămaşă sau o rochie albastră în vitrină şi ne imaginăm îmbrăcaţi în ele ăsta este începutul dorinţei. Înţelegeţi ce vreau să spun? Corect? Suntem de acord? Că dacă vedem, atingem şi avem senzaţia dar ne oprim acolo asta este natural. Altfel, dacă cineva nu este senzitiv nu poate percepe clar un lucru, dacă nu simte prin atingere. Apoi văzul, atingerea, senzaţia. Apoi gândul începe să creeze imaginea: voi în cămaşă, sau rochie, pălărie, maşină. Apoi apare dorinţa. Deci imaginea creată de gând este mişcarea dorinţei, nu văzul, contactul, senzaţia, care sunt naturale, sănătoase. Urmăriţi toate astea?
30:05	Disciplina aşa cum o facem este de fapt control acceptăm autoritatea unui model, ascultăm, etc. adică ne conformăm. În timp ce disciplina are un sens diferit adică să învăţăm. Toţi ştim în engleză cuvântul a învăţa vine de la cuvântul învăţăcel, a învăţa. Discipolul este cel care învaţă nu de la maestru sau vreun guru superstiţios. A învăţa înseamnă a observa mişcarea văzului, atingerii, senzaţiei după care gândul crează imaginea şi apare dorinţa. Trebuie sa observăm atent pentru a vedea cum apare dorinţa. Corect? Acea observare are propria disciplină. Observarea este învăţarea. Mă întreb dacă înţelegeţi ce spun. Putem continua?
31:50	Slavă Domnului! Cineva spune că da.
32:00	Am spus deci că disciplina înseamnă să învăţăm nu să ne conformăm, nu să imităm. Şi cineva poate învăţa prin observare în care nu există compulsie, comparaţie, pentru că învăţarea are loc în mişcare. Prin urmare nu are sens să învăţ mai mult. Mă întreb dacă realizaţi asta. Vedem acum că învăţând cum se mişcă dorinţa vedem mai departe cum mişcarea gândului ajunge prin imagine la roadele dorite. Şi să facem o pauză mai lungă între a vedea, atinge, a simţi până când se ajunge la imagine să amânăm imaginea. Înţelegeţi? A amâna imaginea înseamnă să învăţăm. Corect? Mă urmăriţi? Bine!
33:45	Iar voinţa este parte a dorinţei. Deci dorinţa este mişcarea timpului. Nu a celui fizic ci a celui necesar să am acel tricou. Analizând dorinţa persoana începe să înţeleagă mişcarea către a deveni. Adică este oare dualitate acolo? Înţelegeţi întrebarea? Vă rog, este legat de subiectul discutat este relevant are legatură directă cu dorinţa. Adică, noi trăim prin opoziţie. Sunt supărat şi nu ar trebui să fiu aşa. Realitatea este însă că sunt supărat. Opusul este că ar trebui să fiu. Şi asta este parte a devenirii noastre. Mă întreb dacă urmăriţi asta. Urmăriţi? Este mai degrabă amuzant să analizăm asta nu ca pe un joc intelectual ci uman este mult mai serios decat un joc intelectual. E vorba de umanitate, de noi care suntem umanitatea. Şi ne întrebăm dacă această minte, acest creier se poate transforma pe sine în altceva. Noi zicem că da, este posibil. Şi facem asta acum dacă observaţi, încet, cu grijă. Adică urmăm tiparul dorinţei şi conflictul dintre lucrurile opuse eu sunt, eu ar trebui să fiu. Realitatea este ce sunt nu ce ar trebui să fiu. Ce ar trebui să fiu este invenţia gândului care vrea să evite ce este. Mă întreb dacă urmăriţi toate astea? Şi înţelegând ce este învăţăm din asta şi nu cum să o transformăm, înţelegeţi? Nu să transformăm ci să învăţăm despre. În procesul de învăţare despre ceva este disoluţia sa este schimbarea radicală.
37:19	Spunem deci că este posibil şi dacă cineva intuieşte întreaga natură a dorinţei, dacă intuieşte, atunci aceasta -am discutat asta cu cercetători şi ei sunt de acord, aşa că poate sunteţi şi voi, dar nu pentru că ei agrează ci pentru că vedeţi asta singuri. Şi anume când cineva intuieşte ceva în această mişcare a dorinţei şi devenirii şi conflictul dintre opuse, care este parte a dorinţei, când cineva intuieşte asta celulele creierului se schimbă. Nu acceptaţi asta pentru că zic eu ca vorbitor ci pentru că vedeţi voi înşivă. Să ne întrebăm deci ce este intuiţia? Sunteţi pregătiţi? Mergem mai departe?
38:45	Vedeţi noi funcţionăm mereu prin cunoaştere. Corect? Acumulată prin educaţie, matematică, geografie, istorie, care ne ajută să supravieţuim în lume să avem o slujbă etc. dar funcţionăm şi prin cunoaşterea psihologică, acumulată în 30 de ani, 40 de ani, sau în generaţiile trecute, moştenită genetic. Iată deci. Funcţionăm mereu prin cunoaştere, cu abilitate sau nu. Corect? Iar cunoaşterea am spus că este limitată, este în umbra ignoranţei. Nu există cunoaştere completă dar există cunoaştere finită. Sesizaţi diferenţa? O să vă arăt acum.
40:06	Cunoaşterea este mişcarea timpului, a experienţei iar mişcarea este gândul. Noi acţionăm prin acest instrument. Este instrumentul cu care analizăm şi ajungem la o concluzie şi apoi spunem că este adevarată pentru că am explicat-o logic, am demonstrat-o, este acceptabilă, rezonabilă, sănătoasă, bazată pe gând care este de fapt limitat. Urmăriţi asta? Vă rog să urmăriţi şi să fiţi atenţi. Aceasta este aria în care acţionăm tot timpul, mergând şi dormind. Şi cu această cunoaştere încercăm să rezolvăm problemele psihologice ca dorinţa, de exemplu. Şi când examinaţi, analizaţi asta adică mişcarea gândului, analiza nu poate dizolva dorinţa. O poate modifica, controla, îi poate da o anumită direcţie de la haine şi maşini până la Dumnezeu. Dar este aceeaşi mişcare. Dumnezeu, ştiţi voi.
42:06	Ne întrebăm deci ce este intuiţia? Noi spunem că are loc doar când cunoaşterea se termină şi este pură observaţie fără direcţie, înţelegeţi? Atunci înţelegeţi în întregime mişcarea dorinţei. Când spuneţi am o intuiţie la o problemă tehnologică, un inginer, electrician, sau IT-ist are imediat o intuiţie. Ea nu este rezultatul unei examinări constante , analize, investigaţii zilnice, cunoaşterea încetează brusc şi vede direct ceva. Mă întreb dacă urmăriţi asta. Sper că faceţi asta în timp ce vorbim. Acea intuiţie aduce o schimbare fundamentală în celulele care păstrează memoria. Nu o să vă întreb dacă este aşa pentru că este. O să constataţi singuri dacă analizaţi. Aşa cum am spus, îndoiţi-vă, nu acceptaţi. Puneţi la indoială ce spunem dar nu ajungeţi nicăieri dacă faceţi doar asta. Trebuie să vă îndoiţi dar uneori să renunţaţi la asta aşa cum faceţi cu câinele în lesă.
44:19	În acelaşi mod unul din factorii din viaţa noastră este relaţia. Viaţa este relaţie fie că cineva locuieşte în mânăstire sau are o viaţă obişnuită viaţa este mişcare în relaţie. În acea relaţie este o luptă constantă bărbat, femeie, ştiţi voi. Şi se pare că nu am reuşit să rezolvăm asta care este un factor. Corect? Atâtea mii de divorţuri de la un bărbat la altul, altă femeie, în încercarea de a găsi o satisfacţie, împlinire, o grămadă de lucruri. Şi asta numim noi relaţie. Şi cu cât înaintăm în vârstă cu atât suntem mai dependenţi în relaţii. Şi în acea relaţie există: tu şi eu două entităţi separate care încearcă să aibe o legătură. Înţelegeţi cât de absurd este asta? Adică, de ce există mereu divizare? Continuăm? Urmariţi? Sunt convins că o să vă intereseze. Despre altceva puteţi crede că este un nonsens sau este prea ideal şi iluzoriu dar sper că asta o să vă intereseze. E o lume ciudată, nu-i aşa? Suntem interesaţi de ceva anume foarte apropiat nouă ceva care ne deranjează. Dar nu suntem interesaţi de lucrurile globale din existenţa umană aşa că reducem întreaga viaţă cu complexităţile ei la ceva mic: eu şi lupta mea, eu şi realizarea mea, eu şi devenirea mea. Asta este ceea ce ne preocupă. Şi tragedia este că nu veţi rezolva niciodată asta până când nu veţi înţelege viaţa ca întreg, frumuseţea, măreţia, sublimul întregului şi anume că sunteţi întreaga umanitate. Înţelegeţi asta? O să vă întoarceţi în grădină. Din fericire în Brockwood grădina este foarte mare.
48:51	Am spus că unul din factori este relaţia. Încercăm mereu să găsim o cale de a relaţiona cu cineva atât de complet încât nu există separare între mine şi tine. Încercăm să facem asta prin sex. Şi din nefericire una din filozofiile indiene este că prin sex poţi ajunge la ceva anume. Un alt nonsens. Este foarte popular în India. Şi de aceea mulţi merg la un guru acolo.
50:15	Noi încercăm să aflăm dacă este posibil să trăim în această lume în relaţiile cu bărbaţi, femei şi între aceştia fără separare înţelegeţi? Este asta posibil? În timp ce educaţia, culturile, religiile susţin permanent divizarea. Noi o să ne gândim la asta. Şi voi sunteţi parte. Participaţi. Eu mă întreb iar voi sunteţi sau nu de acord-nu aşa- şi apoi gata, terminăm ci facem asta împreună. Cum are loc divizarea? Dincolo de separarea fizică noi vorbim de cea psihologică eu, tu, noi şi ei. De ce există această divizare? Este ea recentă? Am fost oare conditionaţi ca arabii şi evreii, musulmanii şi hinduşii o divizare creată prin cultură şi religie care este evident rezultatul gândului şi propagandei şi toate celelalte. De fapt divizarea nu există. Dacă trăiesc în India nu sunt indian sau musulman nu există divizare. Divizarea există datorită cuvântului? Urmăriţi pentru că voi cerceta încet. Cuvintele Englez, Francez. Sau este vorba de diviziunea culturală? Diferită, mai intelectuală în Franţa sentimentul unei minţi superioare cultivate şi aici avem o cultură diferită despre cumpărare şi vânzare care aparţine Americii? Sau de fapt fiecare are propria sa imagine -urmăriti vă rog, observaţi- fiecare are propria imagine de sine şi o imagine despre celălalt? Urmăriţi toate astea? Corect? Adică doi oameni care sunt intimi crează aceste imagini. Trăiesc cu tine şi zilnic în această monotonie, familiaritate, amintiri, răni, flatări, încurajări, înţelegeţi voi se crează inevitabil o imagine, corect? Deci noi ne creăm o imagine unul despre celălalt. Iar relaţia este între cele două imagini. Îmi pare rău că este aşa.. Şi numim asta relaţie. De fapt relaţia nu există. Mă întreb dacă urmăriţi asta.
55:13	Este posibil să trăim împreună fără imagini? Înţelegeţi întrebarea? Noi spunem că da. Altfel nu există iubire, mă urmăriţi? Există conflict. Divizarea conduce invariabl la conflict între englezi şi francezi şi germani. Putem opri deci această maşină de imagini? Să cercetăm împreună.
56:08	De ce crează mintea, gândul imaginea? Înţelegeţi? Aveţi o imagine despre soţ sau soţie sau prietenă de ce creaţi o imagine? Poate pentru că ea vă oferă siguranţă? Nu persoana în sine. Mă întreb dacă vedeţi asta. Nu sunt cinic, vreau doar să subliniez nişte fapte. Cât de stupid e asta?
56:59	Ne putem opri din a crea imagini? Atunci poate exista iubire. Două imagini au o relaţie şi o numesc iubire vedeţi glozia, anxietatea, certurile, iritările, agresivitatea, posesiunea, dominaţia, etc, şi numim toate astea iubire. Şi ne întrebăm: este posibil să încetăm să creăm imagini? Adică de ce le înregistrează creierul? Înţelegeţi? Daca nu le înregistrăm nu se crează imagini. Mă urmăriţi? Devin prea sofisticat? Nu vreau să mă joc doar cu intelectul este stupid.
58:20	De ce înregistrează creierul orice iritare pricepeţi? Orice anxietate din relaţie, gelozia, etc? Poate oare creierul să nu le înregistreze? Înţelegeţi întrebarea? Cum o să aflaţi? Mă flataţi, mă insultaţi- s-a întâmplat- sau ambele. Şi de ce ar înregistra creierul insulta sau flatarea? Dacă cineva este făcut idiot înregistrează imediat. Asta are loc doar cand aveţi o imagine despre voi. Mă întreb dacă înţelegeţi? Acesta este un insight. Şi această intuiţie în problema relaţiei care se bazează pe imagini dizolvă imaginile. Intuiţia le dizolvă nu argumentele, analizele sau reacţiile emoţionale.
1:00:07	Voi în discuţiile avute aţi abordat asta, le-aţi dizolvat? Altfel discuţiile astea nu au rost. Vorbim foarte serios. Şi acesta este unul din factorii din relaţie care se bazează pe frică, gelozie, etc. Când cineva vede toate astea şi intuiţia care transformă mişcarea şi energia acestora, atunci e posibil să avem o relaţie cu altcineva. Nu eşti tu cel care merge la birou şi lucrează împins de ambiţie iar acasă eşti docil şi iubitor şi alte lucruri fără sens. Înţelegeţi toate astea?
1:01:25	Vorbim de o oră, continuăm?
1:01:29	Audienţa: Da.
1:01:34	K: Bine. Scopul acestor întâlniri pe care le facem de 60 de ani este fie le luaţi în glumă şi la anul spuneţi: să o luăm de la capăt fie vorbim serios şi facem asta acum să vedeţi voi înşivă să percepeţi în voi inşivă fără ajutor de la altcineva. Vedeţi asta în mişcarea dorinţei şi relaţiei. Şi când aveţi un insight viaţa voastră se schimbă complet. Dar asta cere atenţie nu aici în cort ascultându-mă. Atenţie- nu concentrare- în viaţa voastră. Când staţi în faţa soţului la masă el citeşte ziarul iar voi faceţi ouă sau altceva priviţi. Înţelegeţi? Vedeţi realitatea: lipsa relaţiei cu excepţia sexului. De fapt relaţia: nu există. Prin acţiunile voastre trăiti o viaţă solitară, izolată. Înţelegeţi ce zic? Cum poate o entitate izolată să iubească ? Iar iubirea este relaţie şi nu ceea ce noi numim acum iubire şi care este tortură. Dar dacă sunteti divizaţi adică voi şi ambiţiile voastre, lacomiile, invidiile, anxietăţile, şi el cu ale lui cum se pot uni aceste două ambiţii? Nu pot. Când vedeţi tiparul în întregime se întâmplă datorită disciplinei, înţelegeţi? Învăţare pură. Şi de îndată ce se întâmplă asta prin intuiţie maşina de făcut imagini se opreşte. De tot. Iar acea viaţă este total diferită.
1:05:42	Nu ştiu dacă avem timp să aprofundăm cum are loc acest lucru: a deveni. Este: dorinţa, relaţia. În ambele este vorba despre a deveni. Despre asta este vorba în viaţă să devenim ceva. Aţi auzit de relaţie iar diviziunea există atâta vreme cât există acea imagine. Raspunsul natural ar fi: cum să scap de imagine? Adică să devin altceva. Înţelegeţi? Nu să înţelegem natura imaginilor, ce le construieste, ci să învăţăm despre ele.
1:06:50	Alt factor în viaţa noastră este plăcerea. Care din păcate ne izolează cel mai mult. Explorăm asta? Avem timp? Viaţa noastră este o mişcare constantă în izolare. Asta este de fapt. Fiecare este atât de ocupat de sine, de ambiţiile, de neîmplinirile sale, de lipsa progresului său, înţelegeţi? Dacă eşti centrat pe sine te izolezi. Construieşti un zid în jurul tău şi apoi te întinzi după zidul altuia. Putem trăi în această lume fără această mişcare? Este o întrebare foarte serioasă. Noi căutam permanent împlinirea, avem dorinţe, suntem nemulţumiţi. De fapt e bine să fim nemulţumiţi. Suntem prea mulţumiţi cu unele lucruri, cum suntem. Îi acceptăm pe politicieni, pe preoţi, autorităţile, şi dacă aveţi un guru îl acceptaţi şi pe el cu toată stupiditatea sa, etc. Suntem atât de uşor de mulţumit şi ne înăbuşim nemulţumirea. Corect? Nemulţumirea este un factor. Cu cât este mai mare mintea e mai clară. Dar ne mulţumim atât de uşor. Şi ne întrebăm: există un sfârşit pentru toate astea? Pentru că frica este parte a nemulţumirii. Şi de ce este cineva nemulţumit? Tânjim după ceva ce nu avem corect? Pentru fericire în relaţie ca să fim liniştiţi. Şi oriunde este nemulţumire există mereu căutarea conţinutului. Înţelegeţi asta? Să gândim împreună.
1:11:15	Poate nemulţumirea exista în sine? Sau este mereu asociată cu ceva anume? Sunt nemulţumit de casa mea, de soţie, de job, de cum arăt, de părul meu şi multe altele. Nemulţumirea se naşte din comparaţie? De ce comparăm? Stiu că se spune că din comparaţie se naşte progresul, etc. Dar ideea de comparaţie.... Comparăm cu ceva ce nu avem. Corect? Mă urmăriţi? Iar comparaţia este mereu un război, o luptă iar comparaţia este parte a ei. Când nu există comparaţie- psihologică sau fizică- există nemulţumire? Ce este de fapt nemulţumirea? Putem fi pur si simplu nemulţumiţi? Sau doar cu privire la ceva anume? Mă urmăriţi? Dacă nu înţelegem asta nu descoperim natura fricii şi sfârşitul ei. Trebuie să înţelegem şi asta. Tot acest sistem comercial este comparaţie din ce în ce mai multă şi diferă de nevoi aşa că ne oprim aici.
1:13:56	Se poate mintea elibera de comparaţie nu doar fizic cum aratăm faţă de alţii, în afaceri asta este comercial. Pentru a încheia comparaţia faţă de imaginea pe care aţi construit-o ca să vă comparaţi cu imaginea pe care o aveţi. Puteţi încheia toate astea astfel încât să nu existe nemulţumire? Nu înseamnă că sunteţi mulţumiţi adică opusul. Dar înţelegeţi şi învăţaţi despre nemulţumire. Este o flacară, e ceva ce trebuie să aveţi şi care dacă nu este înţeleasă distruge totul. Şi acolo este vorba tot despre frică.
1:15:34	Mai este un sfert de oră pana la unu aşa că ne oprim. Reluăm mâine. Şi nu sâmbata sau duminica următoare.