Krishnamurti - Se poate oare creierul transforma pe sine?

Krishnamurti Subtitles

BR80T2 - Se poate oare creierul transforma pe sine?
Discuţia Publică 2
Brockwood Park, Anglia
31 August 1980

0:53	May we go over a little bit what we said yesterday and we will continue from then on?	O sa rezumăm cele discutate ieri şi o să continuăm de acolo? De acord?
1:08	To put it briefly, what we were saying yesterday morning was that the world is in such a chaotic condition, fragmented, violence, every kind of human degradation going on. And it is one of the basic irrefutable facts that all human psychology, all human state throughout the world, whatever country one may live in, that all human beings suffer, that all human beings go through various forms of despair, depression, anxiety and innumerable ways of fear and the everlasting pursuit of pleasure. This is a common ground upon which all human beings stand. This one must see very clearly, that there is no actual division psychologically, inwardly, inside the skin as it were; that we human beings are extraordinarily similar. Though we may physically have different shapes and colour and stature but intrinsically we are the mankind. You are the world and the world is you. And there is no such thing as really the individual. I know perhaps you will not like this. Because we are all conditioned, educated to think we are separate individual minds, souls, entities, but it is not a fact. We are the result of centuries of conditioning to this idea and the actual fact is that we are like the rest of mankind. Our brains though conditioned to a particular activity of a so-called individual, but actually we are not, we are the whole of mankind. And we said yesterday, when we actually realise this fact, which is irrefutable, you may logically tear it to pieces, but it is so, and then one asks: what is our responsibility? – not only to our own particular family, friends and so on, but to the whole world, to the whole humanity of which we are. What is our responsibility? Do we act as a whole human being? Or as a fragment of that totality, a fragment that is dividing itself all the time, into nationalities, cultures, religions, various sects and gurus and all that business.	Pe scurt, ieri spuneam că lumea este atât de haotică, fragmentată, violentă şi degradarea are loc în diverse forme. Şi este un fapt de necontestat că toată psihologia umană, stările umane din lume indiferent de ţara în care trăim că toate fiinţele umane suferă şi trec prin diferite forme de disperare, depresie, anxietate şi multe frici şi caută constant plăcerea. Aceasta este starea fiinţelor umane. Trebuie să vedem foarte clar că de fapt nu există divizare psihologică, interioară în noi înşine; că fiinţele umane sunt extraordinar de asemănătoare. Deşi poate la nivel fizic avem forme diferite, culoare, statură la nivel intrinsec suntem umanitatea. Voi sunteţi lumea şi lumea sunteţi voi. Şi nu există ceea ce se numeşte individual. Ştiu că poate nu vă place asta. Pentru că suntem condiţionaţi, educaţi să credem că suntem separaţi ca minte, suflet, entitate dar acesta nu este un fapt real. Am fost condiţionaţi timp de secole de această idee şi în realitate suntem ca restul umanităţii. Creierele noastre, par condiţionate pentru o anumită activitate aşa numită individuală dar de fapt nu sunt: noi suntem umanitatea. Şi am ajuns ieri la concluzia- când am realizat acest lucru de necontestat pe care dacă îl analizaţi în parte sunteti de acord- că trebuie să ne întrebăm: ce responsabilitate avem? nu doar faţă de familie, prieteni, etc,. dar şi faţă de lume, de umanitatea care suntem. Care este responsabilitatea noastră? Acţionăm noi oare ca fiinţe umane depline? Sau ca fragmente ale acelui întreg un fragment care se divizează permanent în naţionalităţi, culturi, religii, secte şi guru etc.
5:48	And our brains, our mind, our hearts are actually the expression of the world in which we live, the society which we have created, with our violence, greed, anxiety, uncertainty, confusion, longing for some security both physically and psychologically, and we have created such a society which is obviously corrupt. This corruption, as we said yesterday, comes into being when there is attachment to any particular country, idea, belief, dogma and so on. Where there is attachment there must be corruption. I think this also is an obvious fact. If you are attached to a particular symbol, to a particular image, that must inevitably bring about division and therefore conflict and corruption, which is seen all over the world. And so that is what we said yesterday, more or less.	Creierul, mintea, inima noastră sunt de fapt expresia lumii în care trăim a societăţii pe care am creat-o cu violenţă, lacomie, anxietate, nesiguranţă, confuzie, dorinţa de siguranţă fizică dar şi pshologică şi am creat o societate evident coruptă. Şi această corupţie -am discutat ieri- apare când există ataşament faţă de o anumită ţară, idee, credinţă, dogmă, etc. Unde este ataşament trebuie să fie şi corupţie. Cred că şi ăsta este un fapt evident. Dacă sunteţi ataşati de un simbol, imagine anume asta duce inevitabil la divizare şi prin urmare la conflict şi corupţie pe care le vedem peste tot în lume. Asta rezumă pe scurt cele discutate ieri.
7:26	And also we said, realising all this, which most of us do if you are at all watching, observing what is going on in the world and also within ourselves, what shall we do? We observe this, we see it, we know it, we feel it, and yet we seem to be incapable of breaking through this, breaking through this heavy curtain of tradition, of our conditioning of the brain following a certain pattern: pattern of fear, pleasure, anxiety, nervous responses, hate, jealousy, the old pattern of thousands and thousands of years. And perhaps we are aware of this, and yet we seem to be incapable to finish with it, because we are the result of many, many thousands of generations who have lived in the same way as we are living now, perhaps a little modified, a little more comfortable, a little more sanity, a little more comfort and so on, but inwardly we are almost like the thousand past generations.	Şi apoi după ce am constatat asta- dacă aţi fost atenţi sunteti de acord observând exteriorul dar şi interiorul- ne-am intrebat :ce ar trebui să facem? Observăm asta, vedem, ştim, simţim şi totuşi părem incapabili să depăşim asta, să trecem de cortina tradiţiilor, a condiţionării creierelor după un model anume: tiparul fricii, plăcerii, anxietăţii, răspunsului nervos, urii, geloziei, modele vechi de mii de ani. Şi poate realizăm asta şi totuşi nu putem să încetăm pentru că suntem rezultatul a mii de generaţii care au trăit astfel-ca şi noi- poate un pic altfel, mai confortabil mai curat, cu mai mult confort,etc. dar în interior suntem cam la fel ca acele generaţii.
9:19	So the question arises from that: why is it that we don’t change? Change, not only superficially, but deeply, profoundly, so that our way of looking at the world, looking at ourselves is entirely different, a way of living which is not a series of continuous conflict, misery, struggle. Why is it we human beings who have cultivated such an extraordinary technological world, with all its destructive, and perhaps some of it is sanity, why is it that we, as human beings who are supposed to be somewhat intelligent, educated, sophisticated, why is it that we do not radically bring about psychological revolution? If one asks that question, if you have ever asked it of yourself, and find that you are caught in your own experiences, and the images that one has created, not only of the world but of the so-called religious mind, which is essentially based on images and symbols and superstitions and hopeless illusions. And yet we go on, day after day continuing with our fears, with our anxieties, uncertainties, confusions, sorrow and so on.	Şi întrebarea este: de ce nu ne schimbăm? Nu superficial, ci profund, astfel încât felul în care privim lumea, pe noi să fie diferit să nu mai trăim într-o serie de conflicte continue, mizerie, luptă. Cum se face că noi ca fiinţe umane care am creat o lume extraodinară, tehnologizată cu toate distrugerile şi lucrurile bune cum se face că noi, ca fiinţe umane care se presupune că suntem inteligente educate, sofistcate, cum se face că nu facem schimbări radicale şi nu facem o revoluţie psihologică? Daca v-aţi întrebat asta, -vreodată- aţi constatat că sunteţi prinşi în propriile experienţe şi imagini create de cineva nu doar ale lumii dar şi a minţii religioase care este în esenţă bazată pe imagini şi simboluri şi superstiţii şi iluzii zadarnice. Şi continuăm, zilnic, cu fricile noastre, cu anxietăţile, incertitudinile, confuziile, regretele, etc.
11:33	As we also said yesterday, we are thinking together. We are investigating together. It is not that the speaker is laying down any principles, any ideas, any conclusions or doing any propaganda of any kind. Unfortunately we have been accustomed, or trained, or have accepted that we cannot solve these problems ourselves, we must go to somebody, either the priest or the psychologist or the latest guru, with all their fanciful dress and absurdities and we are so trained and conditioned that we cannot dissolve our own inward struggles, problems and anxieties. That is why you are all sitting here probably, hoping that I will help to solve your problems, hoping that you will have a new kind of enlightenment. You know that is one of the strange things, enlightenment cannot be given by another. It is not a matter of time. It is not a matter of evolution, of gradual growth, moving from one step to another step, higher and higher, until ultimately you come to something called enlightenment. That is a good old tradition, a trap for the human mind. That which is eternal, which is nameless, is beyond time and you cannot approach it through time, through gradation, gradual process.	Şi am mai spus ieri că gândim împreună. Că analizăm împreună. Vorbitorul nu susţine nişte principii, idei, concluzii şi nici nu face propagandă pentru ceva anume. Din păcate ne-am obişnuit, am fost instruiţi sau am acceptat că nu putem rezolva noi aceste probleme, că trebuie sa mergem la cineva la un preot, psiholog sau guru - cu veşmintele sale ciudate şi cu absurdităţile sale- şi suntem atât de instruiţi şi condiţionaţi încât nu ne putem rezolva propriile dileme interioare, problemele şi anxietăţile. De aceea vă aflaţi aici sperând că eu pot să vă ajut şi că o să obţineti un fel de iluminare. Este foarte ciudat că nimeni nu ne poate ilumina. Nu este o chestie de timp. Sau de evoluţie, creştere treptată, sau nişte pasi ierarhici până când ajungeţi la iluminare. Asta e o tradiţie veche, o capcană pentru mintea umană. Ceea ce este etern, fără nume, este dincolo de timp şi nu puteţi ajunge acolo prin timp, printr-un proces treptat, gradat.
14:03	So we must ask: why is it that our minds and our hearts and our own brain which is the brain of humanity, because your brain is not your brain, it is the brain that has evolved through millennia, and that brain has followed a certain path, a certain route, certain attitudes and so on. And as the brain is the most important factor in our life, can that brain change itself completely? That is a central question. We are thinking together, you are not listening to me. We are like two friends talking together. There is nobody else but two friends and I hope we are like that in this gathering. You and I are sitting quietly in a comfortable chair, or uncomfortable, or walking along in a wood and talking over this seriously. That is, can the brain, which is evolved through time, has set a pattern for itself, a movement in which it has grown gradually from the most primitive, most backward, to an extraordinary brain that we have now. And that brain has lived always in this pattern – you understand my question? – of fear, greed, violence, brutality, never being satisfied, pursuit of sex, pleasure, etc. That is our brain. Can that brain transform itself? You understand my question? Because the brain is the most important thing in our life. The brain, then the heart, physical heart and all the nervous responses which the brain controls, holds and so on. Can that thing transform itself? That is what we are going to enquire together during all these four talks, if you have the energy and the patience and the desire to discover for yourself.	Aşa că trebuie să ne întrebăm: de ce minţile, inimile noastre, creierul nostru-care este al umanităţii pentru că nu este al nostru, el a evoluat timp de milenii şi a parcurs o anumită cale, drum, a avut anumite atitudini, etc. Şi deoarece creierul este cel mai important pntru noi poate el să se schimbe complet? Asta este întrebarea de bază. Înţelegeţi? Gândim împreună nu doar ascultăm. Suntem ca doi prieteni care vorbesc. Nu există decat doi prieteni şi sper că aşa suntem şi aici. Noi stăm confortabil pe scaun sau nu, sau ne plimbăm prin padure şi vorbim serios despre asta. Dacă este creierul capabil să facă asta -deşi a evoluat în timp şi-a setat un model o mişcare prin care a crescut treptat de la cel mai primitiv, înapoiat până la cel mai extraordinar creier pe care îl avem acum. Şi acest creier a trăit mereu în acest model- înţelegeţi asta- de frică, lăcomie, violenţă, brutalitate, niciodată mulţumit, în căutarea sexului, plăcerii, etc. Ăsta este creierul nostru. Se poate el transforma pe sine? Înţelegeţi întrebarea? Pentru că este cel mai important lucru din viaţa noastră. Creierul, apoi inima-cea fizică- şi toate impulsurile nervoase controlate de creier sau pe care le are, etc. Se poate acest "lucru" transforma pe sine? La asta ne vom gândi împreună în aceste patru conferinţe dacă aveţi energia şi răbdarea şi dorinţa de a descoperi asta.
17:36	One of the factors of this brain and mind is that it is controlled by desire. Right? Desire with its will, will is the essence of desire. And we are always trying to become something; like the clerk trying to become the manager, the bishop becoming archbishop and the cardinal and ultimately the pope, and the disciple trying to become like the master. So this constant movement to become something. And if we don’t become something then we vegetate. So that is one of the factors which we have to go into: whether there is any becoming at all. And this becoming is the urge of desire, the battle of discontent. It is good to be discontented with everything around one, including with the speaker: to doubt. And in the Christian world doubt is an anathema, you are tortured for it, if you doubt. But in the Eastern world, like Buddhism and Hinduism, doubt is one of the major factors of life. You must doubt because doubt purges the mind. Doubt your own experiences, your own gurus, your own activities, why you put on these strange clothes. So doubt not only experience, doubt the nature of desire, why one is caught in this. Because we are trying to find out whether it is possible to transform the mind, not through more knowledge, not through more experience. Knowledge is always incomplete, and experiences are always incomplete naturally.	Unul dintre factorii creierului şi minţii este că este controlat de dorinţe. Corect? Dorinţa cu voinţa ei care este esenţa dorinţei. Încercăm continuu să devenim ceva; asa cum funcţionarul vrea să fie manager, episcopul să fie arhiepiscop şi cardinalul să devină papă iar discipolul ca maestrul său. O continuă mişcare pentru a deveni ceva. Şi dacă nu reuşim, vegetăm. Şi asta trebuie să explorăm: dacă această devenire este reală. Şi această devenire este nevoia dorinţei bătălia nemulţumirii. Este bine să fiţi nemulţumiţi de cei din jur inclusiv de vorbitor să vă îndoiţi. În lumea creştină îndoiala este o anatemă sunteţi condamnaţi pentru asta. Dar în est în Budism şi Hinduism incertitudinea este un factor major în viaţă. Trebuie să vă îndoiţi pentru că asta purifică mintea. Îndoiţi-vă de experienţele voastre, de guru, de propriile activităţi de ce îmbrăcaţi aceste haine stranii. Dar îndoiţi-vă nu doar de experienţele voastre ci şi de natura dorinţei în care sunteţi prinşi. Pentru că o să încercăm să ne dăm seama dacă este posibil să ne transformăm mintea nu prin mai multă cunoaştere şi nici prin mai multă experienţă. Cunoaşterea este întotdeauna incompletă şi experienţele de asemenea.
21:26	So we are trying to find out, investigate together – I am not investigating and you are just merely listening. It is our responsibility together to go into this as deeply as possible. And when you leave the tent this morning, if you are at all serious, to discover for oneself that it is not only possible, it actually can take place. This is not a hope, an idea, a concept, an illusion, an illusion that is satisfying, but to discover for oneself without any persuasion, without any reward, without any punishment, without any direction, which means without any motive – you are following all this? – without any motive, to discover whether it is possible to totally transform the brain and its activities. Its activity is the movement of thought, and its physical neurological responses and sensations and so on.	Şi vom încerca să ne dăm seama împreună nu doar eu iar voi să mă ascultaţi. Este responsabilitatea noastră comună să investigăm problema cât mai profund. Şi când veţi pleca dimineaţa dacă sunteţi determinaţi veţi descoperi voi înşivă nu doar ca este posibil dar se si poate face. Nu este o speranţă, idee, concept, iluzie - o iluzie satisfăcătoare- ci descoperiţi voi înşivă fără să fiţi convinţi, fără recompensă, fără pedeapsă, fără să fiţi direcţionaţi adică fără un motiv anume mă urmăriţi? fără un motiv anume să descoperiţi dacă este posibil să transformaţi total creierul şi activităţile sale. Activitatea sa este mişcarea gândului, răspunsurile sale neurologice, senzaţiile, etc.
23:08	When this question is understood, that we are together investigating, and one of the factors of this investigation is that the movement of desire is constantly not only changing but trying to move, trying to become something more and more. Right? It is not what I am saying. It is so. If you go into it you will see it for yourself. So one has to ask why and what is the nature of desire. Why man always, from the very beginning of time, is caught in this thing? And so the pattern has been set to become something, which we are all trying to do all the time. ‘I am not so good as I was but I will be’. Or ‘I will get over my anger’ – jealousy, or envy, or whatever it is, which is the constant movement in time to be something. Right? We are together in this, up to now?	Înţelegem că ne gândim împreună şi că unul din factorii investigaţiei este faptul că mişcarea dorinţei se schimbă continuu şi încearcă să se deplaseze încercând să devină mai mult decât este. Corect? Nu doar că spun asta, aşa este. Dacă veţi cerceta veţi vedea asta şi singuri. Ne întrebăm deci ce este natura dorinţei şi de ce apare ea. De ce omul mereu încă de timpuriu este atras de acest lucru? Şi astfel modelul este setat spre a deveni ceva şi toţi încercăm să facem asta. Nu sunt suficient de bun la ceva dar voi deveni. Sau voi trece peste furia, gelozia, invidia s.a.m.d. care este o mişcare constantă către ceva anume. Corect? Suntem de acord până acum?
24:55	And it has been one of the factors in life that those so-called religious people, the saints who are peculiar people anyhow, the so-called monks, and the real sannyasis in India, not the phoney ones who walk around in strange clothes, the real ones, have always said desire is one of the most destructive factors in life, therefore suppress it, avoid it, go beyond it. And therefore to go beyond it exercise will, control, suppression, but the thing is boiling inside. You may sit quietly in a monastery, or on a hill, or in a wood, or on a bench in this garden, but the thing is burning. So one has to understand its nature, not pervert it, not suppress it, not destroy it, but understand it. One can understand it either verbally, or actually. Verbal understanding has very little meaning. We can go into it step by step, look at it, without analysing just look at it as it moves. Then one begins to have an insight into the whole problem of desire. I am going to go into the question of insight presently. Because as desire is such a violent process – controlled, shaped, but tremendous vitality it has. And it is one of the driving factors in our life, and to merely suppress it, it becomes too childish.	Şi a fost unul din factorii din viaţa noastră despre care aşa zişii oameni religioşi, sfinţii care sunt nişte oameni ciudaţi oricum, aşa numiţii călugari şi adevăraţii sanyasini din India- nu cei falşi care umblă în haine ciudate, cei reali- au spus întotdeauna: dorinţa este cea mai distructivă şi prin urmare trebuie reprimată, evitată, depaşită. Şi pentru a o depăşi, să ne exersăm voinţa, controlul, suprimarea. Însă acel lucru fierbe în interior. Puteţi sta luniştit în mânăstire, pe un deal sau în pădure sau pe o bancă în gradină lucrul acesta arde. Trebuie să ne înţelegem propria natură nu să o pervertim, să o suprimăm, distrugem ci să o înţelegem. Cineva poate înţelege asta verbal sau ca atare. Înţelegerea verbală are puţin înţeles. O putem parcurge, pas cu pas, să o privim fără să o analizăm doar să ne uităm la mişcarea ei. Apoi persoana are o intuiţie asupra întregii probleme privind dorinţa. O să cercetez acum întrebarea privind intuiţia. Deoarece dorinţa este un proces atât de violent, controlat, modelat dar cu o enormă vitalitate. Şi este un factor care ne conduce în viaţă şi este infantil să o suprimăm.
27:41	So one has to patiently go into it, observe it, and see where discipline comes into this. You understand? You are following this? We will go into it. Desire has significance and vitality only when thought creates the image. Right? The seeing of the blue shirt, or the blue dress in the window, and creating the image of oneself in that shirt or in that dress, that is the beginning of desire. You understand what I am saying? Right? Do we meet each other? That is, seeing, contact, sensation, if it stopped there, it is natural. Otherwise, if one is not sensitive you can’t perceive the thing clearly, if your touch is not sensitive. Then seeing, contact, sensation. Then begins thought creating the image: you in that shirt, or in that dress, or in that hat, or in that car. Then desire arises. So the image created by thought is the movement of desire, not seeing, contact, sensation, that’s natural, healthy. You are following all this?	Deci trebuie să o analizăm cu răbdare, să o observăm şi să vedem unde apare disciplina. Înţelegeţi? Mă urmăriţi? Cercetăm împreună. Dorinţa este semnificativă şi are vitalitate doar când gândul crează imaginea. Corect? Când vedem o cămaşă sau o rochie albastră în vitrină şi ne imaginăm îmbrăcaţi în ele ăsta este începutul dorinţei. Înţelegeţi ce vreau să spun? Corect? Suntem de acord? Că dacă vedem, atingem şi avem senzaţia dar ne oprim acolo asta este natural. Altfel, dacă cineva nu este senzitiv nu poate percepe clar un lucru, dacă nu simte prin atingere. Apoi văzul, atingerea, senzaţia. Apoi gândul începe să creeze imaginea: voi în cămaşă, sau rochie, pălărie, maşină. Apoi apare dorinţa. Deci imaginea creată de gând este mişcarea dorinţei, nu văzul, contactul, senzaţia, care sunt naturale, sănătoase. Urmăriţi toate astea?
30:05	So discipline as we generally practise is control, accepting the authority of a pattern, obedience, and so on – conformity essentially. Whereas discipline has a totally different meaning, which is to learn. It comes – naturally we all know English – it comes from the word ‘disciple’, to learn. Disciple is one who is learning, not from a master, from a superstitious guru, but to learn means to observe – to observe the movement of seeing, contact, sensation, then thought creating the image and the flowering of desire. To see how desire arises requires very close observation. Right? That observation has its own discipline. The observation is the learning. I wonder if you catch what I am saying. Right? Can we go on?	Disciplina aşa cum o facem este de fapt control acceptăm autoritatea unui model, ascultăm, etc. adică ne conformăm. În timp ce disciplina are un sens diferit adică să învăţăm. Toţi ştim în engleză cuvântul a învăţa vine de la cuvântul învăţăcel, a învăţa. Discipolul este cel care învaţă nu de la maestru sau vreun guru superstiţios. A învăţa înseamnă a observa mişcarea văzului, atingerii, senzaţiei după care gândul crează imaginea şi apare dorinţa. Trebuie sa observăm atent pentru a vedea cum apare dorinţa. Corect? Acea observare are propria disciplină. Observarea este învăţarea. Mă întreb dacă înţelegeţi ce spun. Putem continua?
31:50	Thank god! Somebody says yes.	Slavă Domnului! Cineva spune că da.
32:00	So as we said, discipline means to learn, not to conform, not to imitate. And one can learn through observation in which there is no compulsion, no comparison, because learning is taking place all the time as it is moving. Therefore there is no sense ‘I am learning more’. I wonder if you see that. So we can see now that learning the movement of desire and from that you see that the moment thought arrives with its image desire flowers. And to give an interval, a long interval between seeing, contact, sensation and thought bringing with its image, to postpone the image. You understand? To postpone the image is the learning. Right? Are we following? Right? Good.	Am spus deci că disciplina înseamnă să învăţăm nu să ne conformăm, nu să imităm. Şi cineva poate învăţa prin observare în care nu există compulsie, comparaţie, pentru că învăţarea are loc în mişcare. Prin urmare nu are sens să învăţ mai mult. Mă întreb dacă realizaţi asta. Vedem acum că învăţând cum se mişcă dorinţa vedem mai departe cum mişcarea gândului ajunge prin imagine la roadele dorite. Şi să facem o pauză mai lungă între a vedea, atinge, a simţi până când se ajunge la imagine să amânăm imaginea. Înţelegeţi? A amâna imaginea înseamnă să învăţăm. Corect? Mă urmăriţi? Bine!
33:45	And will is part of that desire. So desire is the movement of time. Not the physical time but the time that – ‘I will have that shirt’. So, in enquiring into desire one begins to understand the movement of becoming. That is, is there duality at all? You understand my question? Please, it is related to what we are talking about, it is not something irrelevant, it is related directly to desire. That is, we live in opposites. I am angry – I should not be angry. The fact is I am angry. The non-fact is ‘I should be’. And this is part of our becoming. I wonder if you follow all this. You are following? It is rather fun if you can go into this, not as an intellectual game but a human game, it is much more serious than an intellectual game. We are dealing with humanity, with ourselves, who are humanity. And we are asking whether this mind, this brain can totally transform itself so that it is something entirely different. We say it can be done, it is possible. And we are doing it now if you observe it slowly, carefully. That is we have followed the pattern of desire and the conflict between the opposites – ‘I am’, ‘I should be’. The fact is only what I am, not what I should be. What ‘I should be’ is the invention of thought in order to avoid ‘what is’. I wonder if you follow all this? And the understanding of ‘what is’ is the learning of it, not how to transform it – you are getting all this? Not to transform it, to learn about it. In the very learning about it is the dissolution of it, is its radical change.	Iar voinţa este parte a dorinţei. Deci dorinţa este mişcarea timpului. Nu a celui fizic ci a celui necesar să am acel tricou. Analizând dorinţa persoana începe să înţeleagă mişcarea către a deveni. Adică este oare dualitate acolo? Înţelegeţi întrebarea? Vă rog, este legat de subiectul discutat este relevant are legatură directă cu dorinţa. Adică, noi trăim prin opoziţie. Sunt supărat şi nu ar trebui să fiu aşa. Realitatea este însă că sunt supărat. Opusul este că ar trebui să fiu. Şi asta este parte a devenirii noastre. Mă întreb dacă urmăriţi asta. Urmăriţi? Este mai degrabă amuzant să analizăm asta nu ca pe un joc intelectual ci uman este mult mai serios decat un joc intelectual. E vorba de umanitate, de noi care suntem umanitatea. Şi ne întrebăm dacă această minte, acest creier se poate transforma pe sine în altceva. Noi zicem că da, este posibil. Şi facem asta acum dacă observaţi, încet, cu grijă. Adică urmăm tiparul dorinţei şi conflictul dintre lucrurile opuse eu sunt, eu ar trebui să fiu. Realitatea este ce sunt nu ce ar trebui să fiu. Ce ar trebui să fiu este invenţia gândului care vrea să evite ce este. Mă întreb dacă urmăriţi toate astea? Şi înţelegând ce este învăţăm din asta şi nu cum să o transformăm, înţelegeţi? Nu să transformăm ci să învăţăm despre. În procesul de învăţare despre ceva este disoluţia sa este schimbarea radicală.
37:19	So we say it is possible and if one has this insight into the whole nature of desire, insight, then that very insight – I have discussed this with certain scientists, they agree to this, so you may perhaps also agree to it, but don’t agree because scientists agree, but see for oneself the fact. That is, when one has an insight into this movement of desire and becoming, and the conflict of the opposites, which is part of desire, when one has this insight the very brain cells themselves are changed. Don’t accept this because I am saying, the speaker is saying it but you can see it for yourself. So we have to enquire into what is insight. Are you all ready? Shall we go on?	Spunem deci că este posibil şi dacă cineva intuieşte întreaga natură a dorinţei, dacă intuieşte, atunci aceasta -am discutat asta cu cercetători şi ei sunt de acord, aşa că poate sunteţi şi voi, dar nu pentru că ei agrează ci pentru că vedeţi asta singuri. Şi anume când cineva intuieşte ceva în această mişcare a dorinţei şi devenirii şi conflictul dintre opuse, care este parte a dorinţei, când cineva intuieşte asta celulele creierului se schimbă. Nu acceptaţi asta pentru că zic eu ca vorbitor ci pentru că vedeţi voi înşivă. Să ne întrebăm deci ce este intuiţia? Sunteţi pregătiţi? Mergem mai departe?
38:45	You see, we are always functioning with knowledge. Right? Knowledge that one has accumulated through education, mathematics, geography, history, that knowledge in order to survive in this world, to get a job and so on, but also we are functioning with our psychological knowledge, the accumulation that one has gathered through thirty years, forty years, or past generations, inherited genetically. So there it is. We are always functioning with knowledge, skilfully or not skilfully. Right? And knowledge, as we said yesterday, is always limited, is always within the shadow of ignorance. There can never be complete knowledge but there can be an ending to knowledge. I wonder if you see the difference. I am going to show you presently.	Vedeţi noi funcţionăm mereu prin cunoaştere. Corect? Acumulată prin educaţie, matematică, geografie, istorie, care ne ajută să supravieţuim în lume să avem o slujbă etc. dar funcţionăm şi prin cunoaşterea psihologică, acumulată în 30 de ani, 40 de ani, sau în generaţiile trecute, moştenită genetic. Iată deci. Funcţionăm mereu prin cunoaştere, cu abilitate sau nu. Corect? Iar cunoaşterea am spus că este limitată, este în umbra ignoranţei. Nu există cunoaştere completă dar există cunoaştere finită. Sesizaţi diferenţa? O să vă arăt acum.
40:06	So, knowledge is the movement of time, of experience and that movement is thought. So that is the instrument with which we act. That is the instrument with which we analyse and come to a conclusion and then say that conclusion is right because we have logically explained it, it has been proved and so on, it is acceptable, reasonable, sane, based on thought, which is always limited naturally. You follow this? Please follow this a little bit with attention if you don’t mind. That is the field in which we operate all the time, waking and sleeping. And with that knowledge we try to resolve the psychological problems, like desire, for example. And when you examine it, analyse it, which is the movement of thought, that analysis can never dissolve the desire. It can modify it, it can be controlled, it can be given a different direction – instead of clothes and cars it can go towards God. But it is the same movement. God – you know, God.	Cunoaşterea este mişcarea timpului, a experienţei iar mişcarea este gândul. Noi acţionăm prin acest instrument. Este instrumentul cu care analizăm şi ajungem la o concluzie şi apoi spunem că este adevarată pentru că am explicat-o logic, am demonstrat-o, este acceptabilă, rezonabilă, sănătoasă, bazată pe gând care este de fapt limitat. Urmăriţi asta? Vă rog să urmăriţi şi să fiţi atenţi. Aceasta este aria în care acţionăm tot timpul, mergând şi dormind. Şi cu această cunoaştere încercăm să rezolvăm problemele psihologice ca dorinţa, de exemplu. Şi când examinaţi, analizaţi asta adică mişcarea gândului, analiza nu poate dizolva dorinţa. O poate modifica, controla, îi poate da o anumită direcţie de la haine şi maşini până la Dumnezeu. Dar este aceeaşi mişcare. Dumnezeu, ştiţi voi.
42:06	So we are asking: what is insight then? We are saying insight can only take place when knowledge has come to an end and merely pure observation, without any direction – you understand? Then you comprehend the whole movement of desire. When you say, ‘I have an insight into the technological problem’ – an engineer, or an electrician, or a computer expert, he has sudden insight. That insight is not the result of constant examination, constant analysis, investigating day after day, it is sudden cessation of all knowledge and seeing something directly. I wonder if you follow this. I hope you are doing this as we are talking together. That insight brings about a fundamental change in the very brain cells themselves which carry memory. No, I won’t ask you if this is right because it is. If you go into it and do it for yourself you will find out. As we said, doubt, not accept. Doubt what we are saying but if you keep on doubting, it leads nowhere. But you must doubt and yet at moments they must be let go, like a dog on a leash.	Ne întrebăm deci ce este intuiţia? Noi spunem că are loc doar când cunoaşterea se termină şi este pură observaţie fără direcţie, înţelegeţi? Atunci înţelegeţi în întregime mişcarea dorinţei. Când spuneţi am o intuiţie la o problemă tehnologică, un inginer, electrician, sau IT-ist are imediat o intuiţie. Ea nu este rezultatul unei examinări constante , analize, investigaţii zilnice, cunoaşterea încetează brusc şi vede direct ceva. Mă întreb dacă urmăriţi asta. Sper că faceţi asta în timp ce vorbim. Acea intuiţie aduce o schimbare fundamentală în celulele care păstrează memoria. Nu o să vă întreb dacă este aşa pentru că este. O să constataţi singuri dacă analizaţi. Aşa cum am spus, îndoiţi-vă, nu acceptaţi. Puneţi la indoială ce spunem dar nu ajungeţi nicăieri dacă faceţi doar asta. Trebuie să vă îndoiţi dar uneori să renunţaţi la asta aşa cum faceţi cu câinele în lesă.
44:19	So in the same manner, one of our factors in life is relationship. Life is relationship, whether one lives in a monastery or an ordinary life, life is a movement in relationship. In that relationship there is constant struggle – man, woman, you know, the whole business. And apparently we have never been able to solve it, which, again is a factor. Right? So many thousands of divorces, moving from one man to another man, another woman, you follow – trying to find some kind of satisfaction, fulfilment, all that business. And that is what we call relationship. And the older we grow the more dependent we are on relationship. And in that relationship there is always you and me – the two separate entities trying to be related. You understand the absurdity of this? Which means why is there this division? May we go on? Are we following each other? I am sure this will interest you. The other you think is all nonsense, or is too idealistic and illusory but this I hope will interest you. A strange world, isn’t it? We are only interested in something that is very near to us, something that is biting us. But we are not interested in the global thing, in the whole human existence, so we reduce all this enormous life, with all its complexities into a little thing – me and my struggle, me and my fulfilment, me and my becoming something. This is what we are concerned with. And the tragedy is you will never solve this unless you have understood the wholeness of life and the beauty, the greatness, the sublimity of the wholeness, which is that you are the entire humanity. You understand this? You will leave the tent and go back to your little backyard. Fortunately at Brockwood the backyard is very large.	În acelaşi mod unul din factorii din viaţa noastră este relaţia. Viaţa este relaţie fie că cineva locuieşte în mânăstire sau are o viaţă obişnuită viaţa este mişcare în relaţie. În acea relaţie este o luptă constantă bărbat, femeie, ştiţi voi. Şi se pare că nu am reuşit să rezolvăm asta care este un factor. Corect? Atâtea mii de divorţuri de la un bărbat la altul, altă femeie, în încercarea de a găsi o satisfacţie, împlinire, o grămadă de lucruri. Şi asta numim noi relaţie. Şi cu cât înaintăm în vârstă cu atât suntem mai dependenţi în relaţii. Şi în acea relaţie există: tu şi eu două entităţi separate care încearcă să aibe o legătură. Înţelegeţi cât de absurd este asta? Adică, de ce există mereu divizare? Continuăm? Urmariţi? Sunt convins că o să vă intereseze. Despre altceva puteţi crede că este un nonsens sau este prea ideal şi iluzoriu dar sper că asta o să vă intereseze. E o lume ciudată, nu-i aşa? Suntem interesaţi de ceva anume foarte apropiat nouă ceva care ne deranjează. Dar nu suntem interesaţi de lucrurile globale din existenţa umană aşa că reducem întreaga viaţă cu complexităţile ei la ceva mic: eu şi lupta mea, eu şi realizarea mea, eu şi devenirea mea. Asta este ceea ce ne preocupă. Şi tragedia este că nu veţi rezolva niciodată asta până când nu veţi înţelege viaţa ca întreg, frumuseţea, măreţia, sublimul întregului şi anume că sunteţi întreaga umanitate. Înţelegeţi asta? O să vă întoarceţi în grădină. Din fericire în Brockwood grădina este foarte mare.
48:51	As we said, one of the factors is relationship. We are always trying to find a way to be related to somebody so completely, in which there is no division – you and me. We try to find it through sex. And unfortunately, one of the philosophies in India is that through sex you can find that ultimate whatever it is. It is another of those nonsenses. It is very popular in India. And that is why all these followers go off to their gurus in India.	Am spus că unul din factori este relaţia. Încercăm mereu să găsim o cale de a relaţiona cu cineva atât de complet încât nu există separare între mine şi tine. Încercăm să facem asta prin sex. Şi din nefericire una din filozofiile indiene este că prin sex poţi ajunge la ceva anume. Un alt nonsens. Este foarte popular în India. Şi de aceea mulţi merg la un guru acolo.
50:15	So we are trying to find out whether it is possible to live in this world, actually in this world of relationship with man, woman, between each other without any division – you understand? Is that possible? When all our education, all our culture, all our religions, everything is to divide, divide. Now together we are going to investigate this. And in this investigation you are taking part. You are sharing in it. It is not the speaker is investigating and you kind of agree or disagree and then go off, but together investigate it. What makes this division? apart from the superficial physical division, we are talking about psychological division, the inward sense of me and you, we and they. Why does this division exist? Is it actual? Is it something that we have been conditioned to, like the Arab and the Jew, and the Muslim and the Hindu, this division which has been created through culture and religion, which obviously is the result of thought and propaganda and all that business. Actually there is no division. If I live in India I am not an Indian or a Muslim, there is no division. Does the division exist because of the word? Follow it carefully, please, I am going slowly into this. Of the word – Englishman, Frenchman. Or is it the cultural division? Different, much more intellectual and all that in France, the sense of highly cultivated mind, and here there is a different culture, more buying and selling, which is part of America? Or, is it that each one has his own particular image – please follow this, observe it – each one has his own particular image of himself and the image about the other? You are following all this? Right? That is, two people living together intimately, are bound to create these images. I have lived with you and I inevitably, day after day, the monotony of it, the familiarity, the remembrances, the hurts, the flatteries, the encouragements – you know, all that is going on, that inevitably must create the image, right? So I create an image about you and you create an image about me. So this relationship is between the two images. Sorry to be so... And this is what we call relationship. Actual relationship doesn’t exist. I wonder if you are following all this.	Noi încercăm să aflăm dacă este posibil să trăim în această lume în relaţiile cu bărbaţi, femei şi între aceştia fără separare înţelegeţi? Este asta posibil? În timp ce educaţia, culturile, religiile susţin permanent divizarea. Noi o să ne gândim la asta. Şi voi sunteţi parte. Participaţi. Eu mă întreb iar voi sunteţi sau nu de acord-nu aşa- şi apoi gata, terminăm ci facem asta împreună. Cum are loc divizarea? Dincolo de separarea fizică noi vorbim de cea psihologică eu, tu, noi şi ei. De ce există această divizare? Este ea recentă? Am fost oare conditionaţi ca arabii şi evreii, musulmanii şi hinduşii o divizare creată prin cultură şi religie care este evident rezultatul gândului şi propagandei şi toate celelalte. De fapt divizarea nu există. Dacă trăiesc în India nu sunt indian sau musulman nu există divizare. Divizarea există datorită cuvântului? Urmăriţi pentru că voi cerceta încet. Cuvintele Englez, Francez. Sau este vorba de diviziunea culturală? Diferită, mai intelectuală în Franţa sentimentul unei minţi superioare cultivate şi aici avem o cultură diferită despre cumpărare şi vânzare care aparţine Americii? Sau de fapt fiecare are propria sa imagine -urmăriti vă rog, observaţi- fiecare are propria imagine de sine şi o imagine despre celălalt? Urmăriţi toate astea? Corect? Adică doi oameni care sunt intimi crează aceste imagini. Trăiesc cu tine şi zilnic în această monotonie, familiaritate, amintiri, răni, flatări, încurajări, înţelegeţi voi se crează inevitabil o imagine, corect? Deci noi ne creăm o imagine unul despre celălalt. Iar relaţia este între cele două imagini. Îmi pare rău că este aşa.. Şi numim asta relaţie. De fapt relaţia nu există. Mă întreb dacă urmăriţi asta.
55:13	So is it possible to live together without a single image? You understand my question? We say it is, of course it is. Otherwise there is no love, you follow? Then there is conflict. Division invariably brings conflict – British and French, and German. So can this image-making machinery stop? We are investigating together.	Este posibil să trăim împreună fără imagini? Înţelegeţi întrebarea? Noi spunem că da. Altfel nu există iubire, mă urmăriţi? Există conflict. Divizarea conduce invariabl la conflict între englezi şi francezi şi germani. Putem opri deci această maşină de imagini? Să cercetăm împreună.
56:08	Now, why does the mind, thought, create the image? You understand? You have an image about your husband, or your wife, girlfriend or whatever it is, why do you create an image? Is it because in the image there is security? Not in the person, right? I wonder if you see this. I am not being cynical, I am just pointing out facts. How stupid all this is, isn’t it?	De ce crează mintea, gândul imaginea? Înţelegeţi? Aveţi o imagine despre soţ sau soţie sau prietenă de ce creaţi o imagine? Poate pentru că ea vă oferă siguranţă? Nu persoana în sine. Mă întreb dacă vedeţi asta. Nu sunt cinic, vreau doar să subliniez nişte fapte. Cât de stupid e asta?
56:59	Now can that image-making stop? Then there can be love. Two images having relationship and calling that love, you can see what it is – jealousy, anxiety, quarrels, irritations, bullying each other, possessing each other, dominating and so on, and that is called love. And we are asking: is it possible to end the building of these images? That is, why does the brain register? You understand? When it is not possible to register there is no image-making. You follow this? Is this becoming too intellectual? The speaker doesn’t like to play around with the intellect alone, it is stupid.	Ne putem opri din a crea imagini? Atunci poate exista iubire. Două imagini au o relaţie şi o numesc iubire vedeţi glozia, anxietatea, certurile, iritările, agresivitatea, posesiunea, dominaţia, etc, şi numim toate astea iubire. Şi ne întrebăm: este posibil să încetăm să creăm imagini? Adică de ce le înregistrează creierul? Înţelegeţi? Daca nu le înregistrăm nu se crează imagini. Mă urmăriţi? Devin prea sofisticat? Nu vreau să mă joc doar cu intelectul este stupid.
58:20	So, why does the brain register any irritation – you understand? – any sense of anxiety within this relationship, jealousy and so on? Is it possible for the brain not to register? You’ve understood the question? How are you going to find out? You flatter me, or insult me, which has happened, both. And why should the brain register the insult, or the flattery? If one is called an idiot, immediately it is registered. The registration takes place only when you have an image about yourself. I wonder if you capture all this! This is insight, you understand? So that insight into the whole question of relationship which is based on images – those images are dissolved. Insight dissolves them, not argument, analysis and emotional reactions.	De ce înregistrează creierul orice iritare pricepeţi? Orice anxietate din relaţie, gelozia, etc? Poate oare creierul să nu le înregistreze? Înţelegeţi întrebarea? Cum o să aflaţi? Mă flataţi, mă insultaţi- s-a întâmplat- sau ambele. Şi de ce ar înregistra creierul insulta sau flatarea? Dacă cineva este făcut idiot înregistrează imediat. Asta are loc doar cand aveţi o imagine despre voi. Mă întreb dacă înţelegeţi? Acesta este un insight. Şi această intuiţie în problema relaţiei care se bazează pe imagini dizolvă imaginile. Intuiţia le dizolvă nu argumentele, analizele sau reacţiile emoţionale.
1:00:07	Have you in talking over together, going into this, have you dissolved it? Otherwise there is no point attending these talks. This is very serious. And as we said this is one of our factors in life – relationship, which is based on fear, etc., jealousy. Now when one sees the whole of that and the insight that transforms the whole movement of that, the energy of all that, then there is a possibility of having an actual relationship with another. There is no you going off to your office, working yourself step by step in ambition and coming home and being docile and loving and all that business, which has no meaning. You understand all this?	Voi în discuţiile avute aţi abordat asta, le-aţi dizolvat? Altfel discuţiile astea nu au rost. Vorbim foarte serios. Şi acesta este unul din factorii din relaţie care se bazează pe frică, gelozie, etc. Când cineva vede toate astea şi intuiţia care transformă mişcarea şi energia acestora, atunci e posibil să avem o relaţie cu altcineva. Nu eşti tu cel care merge la birou şi lucrează împins de ambiţie iar acasă eşti docil şi iubitor şi alte lucruri fără sens. Înţelegeţi toate astea?
1:01:25	We have spoken for an hour, shall we go on?	Vorbim de o oră, continuăm?
1:01:29	Audience: Yes.	Audienţa: Da.
1:01:34	K: All right. The meaning of all these gatherings – and we have had it for sixty years, I have had it – either you play with all this and come back next year and say, ‘Let’s play the same game again’, or talking over together seriously as we are doing now, you see for yourself the depth of your own perception, into yourself, unaided by another. You see it in yourself the whole movement of desire and relationship. And when you have an insight into that your life is transformed vastly. But that requires attention – not in this tent when you are listening to the speaker. Attention, not concentration but attention in your life. When you’re sitting in front of your husband at the breakfast table, he with a newspaper and you cooking the egg, or whatever you are doing, watch it. You understand? Actually the terrible reality of no relationship, except sex and all that, but actually there is none. So, by your own action you are living a solitary, an isolated life. You understand what I am saying? How can an isolated entity love? And love is relationship, not the thing that we call love now, which is a torture. But that sense of having no division, which means you with your ambitions, with your greeds, with your envies, with your anxieties, and he with his, how can these two ambitions meet? They can never. So when you see the whole pattern of this, and the seeing is the discipline, you understand? Pure learning. And when once that learning has taken place, which is insight, the thing – the image-making machinery comes totally to an end. Totally. So that life is then something entirely different.	K: Bine. Scopul acestor întâlniri pe care le facem de 60 de ani este fie le luaţi în glumă şi la anul spuneţi: să o luăm de la capăt fie vorbim serios şi facem asta acum să vedeţi voi înşivă să percepeţi în voi inşivă fără ajutor de la altcineva. Vedeţi asta în mişcarea dorinţei şi relaţiei. Şi când aveţi un insight viaţa voastră se schimbă complet. Dar asta cere atenţie nu aici în cort ascultându-mă. Atenţie- nu concentrare- în viaţa voastră. Când staţi în faţa soţului la masă el citeşte ziarul iar voi faceţi ouă sau altceva priviţi. Înţelegeţi? Vedeţi realitatea: lipsa relaţiei cu excepţia sexului. De fapt relaţia: nu există. Prin acţiunile voastre trăiti o viaţă solitară, izolată. Înţelegeţi ce zic? Cum poate o entitate izolată să iubească ? Iar iubirea este relaţie şi nu ceea ce noi numim acum iubire şi care este tortură. Dar dacă sunteti divizaţi adică voi şi ambiţiile voastre, lacomiile, invidiile, anxietăţile, şi el cu ale lui cum se pot uni aceste două ambiţii? Nu pot. Când vedeţi tiparul în întregime se întâmplă datorită disciplinei, înţelegeţi? Învăţare pură. Şi de îndată ce se întâmplă asta prin intuiţie maşina de făcut imagini se opreşte. De tot. Iar acea viaţă este total diferită.
1:05:42	I don’t know if we have time to go further into this question of becoming. This is it: desire, relationship. In both is to become. That is what our whole way of life is, to become something. You have heard relationship, and the division exists as long as there is that image. Now the natural response would be, ‘How am I to get rid of the image?’ – which is to become something else. You understand? Not the understanding of the nature of images, who builds it, learn about it.	Nu ştiu dacă avem timp să aprofundăm cum are loc acest lucru: a deveni. Este: dorinţa, relaţia. În ambele este vorba despre a deveni. Despre asta este vorba în viaţă să devenim ceva. Aţi auzit de relaţie iar diviziunea există atâta vreme cât există acea imagine. Raspunsul natural ar fi: cum să scap de imagine? Adică să devin altceva. Înţelegeţi? Nu să înţelegem natura imaginilor, ce le construieste, ci să învăţăm despre ele.
1:06:50	And the other factor in our life is pleasure. And this pleasure is the most isolating factor – sorry. Do you want to go into it? Have we time for that? You see, our life is a constant movement in isolation. That is a fact. Each one of us is so occupied with himself, with his ambitions, with his lack of fulfilment, with his progress – you know? The self-centred activity is isolating. Building a wall around yourself and then stretching your hand over the wall to another. And is it possible to live in this world without this movement? Please, this is a very serious question. We are always seeking fulfilment, or being… wanting, dissatisfied. You know, discontent is good. We are too satisfied with most things, as we are. We accept our politicians, our preachers, our authorities – and I hope you haven’t got any gurus, if you have, you accept them and their foolishness and so on. We are so easily satisfied and smother this flame of discontent. Right? Discontent is a factor. The more it burns the clearer the mind becomes. But we are so easily satisfied, gratified. And one asks: can there be an end to all discontent? Because part of this discontent is fear. And why is one discontent? This longing for something which we haven’t got – right? – longing for some happy relationship where you can have some peace of mind. That is, where there is discontent there is always the search for content. You understand all this? Move, please, let’s move together.	Alt factor în viaţa noastră este plăcerea. Care din păcate ne izolează cel mai mult. Explorăm asta? Avem timp? Viaţa noastră este o mişcare constantă în izolare. Asta este de fapt. Fiecare este atât de ocupat de sine, de ambiţiile, de neîmplinirile sale, de lipsa progresului său, înţelegeţi? Dacă eşti centrat pe sine te izolezi. Construieşti un zid în jurul tău şi apoi te întinzi după zidul altuia. Putem trăi în această lume fără această mişcare? Este o întrebare foarte serioasă. Noi căutam permanent împlinirea, avem dorinţe, suntem nemulţumiţi. De fapt e bine să fim nemulţumiţi. Suntem prea mulţumiţi cu unele lucruri, cum suntem. Îi acceptăm pe politicieni, pe preoţi, autorităţile, şi dacă aveţi un guru îl acceptaţi şi pe el cu toată stupiditatea sa, etc. Suntem atât de uşor de mulţumit şi ne înăbuşim nemulţumirea. Corect? Nemulţumirea este un factor. Cu cât este mai mare mintea e mai clară. Dar ne mulţumim atât de uşor. Şi ne întrebăm: există un sfârşit pentru toate astea? Pentru că frica este parte a nemulţumirii. Şi de ce este cineva nemulţumit? Tânjim după ceva ce nu avem corect? Pentru fericire în relaţie ca să fim liniştiţi. Şi oriunde este nemulţumire există mereu căutarea conţinutului. Înţelegeţi asta? Să gândim împreună.
1:11:15	Can there be discontent by itself? Or is it always associated with something? I am dissatisfied with my house, with my wife, with my job, with my looks, with my hair, with god knows what else. Is discontent born out of comparison? Why do we compare? I know it is said through comparison there is progress and all the rest of it. But the idea of comparison. You only compare with something that you haven’t got. Right? I wonder if you follow. And this comparison is always a battle, a struggle and part of this discontent is comparison. When there is no comparison whatsoever psychologically, or even physically, is there discontent? What is discontent in itself, per se? Is there such a thing as being discontent in itself? Or always with regard to something? You are following my question? Unless we understand this, we will not discover the nature of fear and the ending of fear. But we have to understand this too. All this commercialism is comparison, more, more, more, which is different from need and so on – we won’t go into all that.	Poate nemulţumirea exista în sine? Sau este mereu asociată cu ceva anume? Sunt nemulţumit de casa mea, de soţie, de job, de cum arăt, de părul meu şi multe altele. Nemulţumirea se naşte din comparaţie? De ce comparăm? Stiu că se spune că din comparaţie se naşte progresul, etc. Dar ideea de comparaţie.... Comparăm cu ceva ce nu avem. Corect? Mă urmăriţi? Iar comparaţia este mereu un război, o luptă iar comparaţia este parte a ei. Când nu există comparaţie- psihologică sau fizică- există nemulţumire? Ce este de fapt nemulţumirea? Putem fi pur si simplu nemulţumiţi? Sau doar cu privire la ceva anume? Mă urmăriţi? Dacă nu înţelegem asta nu descoperim natura fricii şi sfârşitul ei. Trebuie să înţelegem şi asta. Tot acest sistem comercial este comparaţie din ce în ce mai multă şi diferă de nevoi aşa că ne oprim aici.
1:13:56	So can the mind be free of all comparison, not only physically, how you look compared to another, you know all that business, it is really commercialism. Also to end comparison with the image you have built so that you are comparing yourself with the image that you have. Can you end all that so that there is never a sense of discontent? Which doesn’t mean you are satisfied, which is the opposite. But the understanding, the learning about discontent. It is a flame, it is something that you must have but if it is not understood it destroys everything. And in that also is the question of fear.	Se poate mintea elibera de comparaţie nu doar fizic cum aratăm faţă de alţii, în afaceri asta este comercial. Pentru a încheia comparaţia faţă de imaginea pe care aţi construit-o ca să vă comparaţi cu imaginea pe care o aveţi. Puteţi încheia toate astea astfel încât să nu existe nemulţumire? Nu înseamnă că sunteţi mulţumiţi adică opusul. Dar înţelegeţi şi învăţaţi despre nemulţumire. Este o flacară, e ceva ce trebuie să aveţi şi care dacă nu este înţeleasă distruge totul. Şi acolo este vorba tot despre frică.
1:15:34	Now it is a quarter to one, we better stop today. We will deal with it tomorrow. Not tomorrow, next Saturday and Sunday. SUBTITLE TEXT COPYRIGHT 1980 KRISHNAMURTI FOUNDATION TRUST LTD	Mai este un sfert de oră pana la unu aşa că ne oprim. Reluăm mâine. Şi nu sâmbata sau duminica următoare.