Krishnamurti_RO

Krishnamurti Subtitles

Care este relaţia dintre confuzia interioară şi cea exterioară?

Brockwood Park - 6 September 1980

Public Talk 3

0:26	Sunt mulţi oameni aici,
	nu-i aşa?

0:31	Mă întreb de ce veniţi.

0:50	În ultimele două conferinţe

0:58	am vorbit mult despre relaţii,

1:08	despre cum să privim
	viaţa ca pe un întreg

1:16	şi cu asta vom începe astăzi.

1:24	Cineva s-ar putea întreba

1:28	văzând ce se întâmplă în lume,

1:33	de ce este atâta dezordine

1:41	şi de ce oamenii
	se distrug unii pe alţii.

1:46	De ce cheltuiesc
	atâta pentru armament.

1:55	De ce s-au divizat oamenii într-un

2:01	naţionalism tribal romantic.

2:06	De ce religiile din întreaga lume,

2:11	cele organizate,

2:15	acceptate

2:18	s-au divizat chiar şi ele-

2:24	în Hinduişti, Budişti, Creştini,
	Musulmani, etc,

2:30	de ce există atâta divizare în lume?

2:36	Şi suntem înclinaţi să credem

2:41	că dezordinea se datorează unei
	cauze exterioare:

2:51	Dumnezeu sau oricare altă
	entitate supremă,

2:59	a creat omul şi
	apoi l-a lăsat pe Pământ.

3:10	Iar ceea ce a făcut omul

3:13	este incredibil şi şocant

3:19	nu numai pentru alţi oameni

3:24	dar şi pentru om în sine.

3:28	De ce oare există atâtea nevroze,
	oameni nevrotici.

3:39	De ce există această
	batalie constantă

3:45	dintre bărbat şi femeie?

3:49	De ce există această dezordine interioară

3:57	care se manifestă fireşte la
	nivel exterior?

4:06	Aş vrea azi şi mâine dimineaţă

4:10	să ne întrebăm

4:14	nu doar cum am ajuns astfel
	după milioane de ani,

4:21	un pic modificaţi,

4:25	un pic mai toleranţi

4:34	cu mai puţine vicii- deşi mă îndoiesc-

4:39	să ne întrebăm de ce toate acestea.

4:46	Subiectul de mâine va fi: ce este religia,

4:52	care este locul său în viaţa religoasă,
	carieră, căsătorie

5:01	şi în toate aspectele despre care
	am mai discutat.

5:07	Dar azi aş vrea să ne gândim împreună.

5:13	Departe de mine ca eu să vorbesc

5:22	şi voi să mă ascultaţi şi să fiţi
	de acord sau nu

5:28	eu vreau să examinăm împreună
	toate acestea, viaţa noastră.

5:36	Vieţile noastre care au produs
	societatea de azi.

5:42	Societatea nu este creată de nişte
	evenimente extraordinare

5:50	ci de vieţile extraordinare pe
	care le trăim,

5:55	nu numai noi dar şi generaţiile
	trecute.

6:04	Să ne gândim împreună.

6:07	Şi când spun împreună

6:11	vreau ca în afară de a ne gândi

6:13	să mergem dincolo de gând.

6:20	Aşa cum am mai subliniat

6:24	gândul se naşte din memorie

6:29	iar memoria este rezultatul
	cunoaşterii şi experienţei.

6:38	Deci gândul este mereu limitat

6:43	pentru că şi cunoaşterea este aşa

6:48	pentru că nu putem cunoaşte nimic
	în totalitate.

6:53	Iar gândul care se naşte din aşa
	ceva este foarte limitat.

7:05	Iar lumea în care ne trăim
	vieţile, carierele,

7:11	anxietăţile, fricile şi regretele

7:15	este rezultatul gândurilor noastre

7:20	şi produsul activităţii noastre zilnice.

7:26	Asa că vă propun să privim viaţa
	ca pe un întreg:

7:35	educaţia, ocupaţiile noastre,

7:42	pasiunile, munca

7:47	şi tot acest efort care există
	în interior-

7:54	conflictele psihologice,

8:02	anxietăţile, fricile,

8:05	plăcerile, regretele, toate,

8:09	să le tratăm ca pe un întreg:

8:14	şi să nu lăsam gândul să se ocupe
	de ceva anume

8:24	cu un tipar anume

8:32	sau să se agaţe de o experienţă anume

8:37	şi să privească viaţa de acolo.

8:43	Putem face noi asta în dimineaţa asta?

8:51	Împreună- eu şi voi-

8:55	să ne întrebăm foarte serios

9:00	de ce trăim în modul în care o facem.

9:07	De ce este atâta dezordine în lume

9:11	dar şi în noi înşine.

9:18	Dezordinea exterioară diferă de cea
	interioară?

9:26	Să vorbim împreună ca doi prieteni

9:32	nu eu şi voi ca audienţă

9:34	ci doi oameni care stau liniştiţi undeva
	într-o cameră

9:38	sau gradină sau se plimbă
	prin pădure

9:43	amical, ezitând şi întrebându-se.

9:50	De ce există dezordine în interior
	şi exterior?

9:57	Sunt ele oare separate?

10:03	Sau sunt un proces unitar?

10:11	Dezordinea din exterior nu diferă de
	cea din interiorul meu.

10:17	Mai degrabă această dezordine
	este o mişcare

10:22	din exterior în interior.

10:25	Este ca un val care se duce şi se întoarce
	la nesfârşit.

10:33	Şi oare putem să punem ordine în viaţă?

10:41	Pentru că fără ordine nu există libertate,

10:50	fără o ordine totală ,

10:57	nu ocazională, saptamânală,

11:02	ci să avem în viaţa noastră această ordine

11:09	care ne aduce nu doar libertatea ci şi
	iubirea.

11:15	O minte dezordonată, confuză,
	conflictuală nu poate avea

11:21	sau nu poate
	conştientiza ce este iubirea.

11:28	Să ne întrebăm deci: ce este ordinea?

11:37	Poate exista ordine absolută?

11:42	Şi folosim cuvântul "absolut" în sensul
	corect-

11:46	complet, total,

11:50	nu ordinea dată de intelect

11:57	care se bazează pe valoare

12:03	nu ordinea care este rezultatul
	presiunilor mediului

12:11	sau adaptării la diverse norme

12:17	la un anumit tipar.

12:22	Când vorbim despre ordinea absolută

12:27	spunem că nu există divizare şi nici
	dezordine.

12:34	O să analizăm asta.

12:37	Sper că înţelegeţi că:

12:39	cercetăm dacă poate fi ordine

12:44	în care să nu existe dezordine.

12:51	Deci nu dezordine şi uneori ordine

12:56	ci o ordine completă, totală.

13:01	Să cercetăm împreună asta.

13:10	De ce mintea care include creierul

13:16	răspunsurile emoţionale, senzoriale, etc.,

13:22	de ce mintea noastră

13:28	acceptă să trăiască în dezordine?

13:35	Dacă vă observaţi mintea care este
	viaţa voastră

13:40	-care are la baza mintea voastră,
	gândurile, emoţiile,

13:45	experienţele, amintirile,

13:50	regretele, cerinţele,

13:55	de ce mintea care include toate astea în
	conştiinţa sa

14:04	de ce acceptă dezordinea?

14:09	Nu doar dezordinea nevrotică,

14:15	acceptarea dezordinii şi traiul în
	această stare,

14:23	obisnuinţa cu dezordinea

14:27	ce determină mintea să aibă acest simţ
	al divizării

14:34	sentimentul ordinii, dezordinii, această
	ajustare continuă?

14:41	Înţelegeţi?
	Sper că gândim împreună, da?

14:50	Este asta inevitabil?

14:57	Este starea noastră naturală?

15:03	Daca este aşa trebuie să trăim cu acest
	conflict

15:09	de la început şi până la moarte

15:14	în această dezordine.

15:18	Şi dacă nu este naturală-şi aşa este-

15:25	care este cauza ei?

15:30	Pe ce se bazează, care este rădăcina?

15:45	Depinde aceasta bază de atitudinile

15:52	sau de dorinţele noastre noastre
	individuale?

15:58	Cineva vrea să ştie ce stă la baza acestei
	dezordini

16:03	care este rădăcina sa.

16:04	Şi cum facem să aflăm?
	Înţelegeţi întrebarea?

16:10	Gândiţi-vă cum abordăm problema.

16:20	Adică faptul că trăim în dezordine

16:23	interioară şi exterioară.

16:27	Cum abordăm problema să o rezolvăm?

16:34	Cum credeţi voi?

16:38	Înţelegeţi întrebarea?

16:45	Vreţi să aflaţi ordinea în dezordine

16:55	şi prin urmare o abordaţi direct?
	Înţelegeţi?

17:02	Pentru că eu sunt în dezordine-presupunem-

17:06	am această dorinţă de a face ordine

17:11	iar această dorinţă dictează

17:16	cum trebuie să fie ordinea.

17:21	Dacă abordez problema dezordinii

17:26	astfel încât să îi aflu rădăcina

17:32	atunci nu mă abat de la direcţie,

17:36	şi nu mă pierd în direcţii intelectuale,
	verbale, emoţionale

17:44	şi acord întreaga mea atenţie cauzei.

17:49	Urmăriţi raţionamentul?

17:54	Cum procedaţi voi, care trăiţi în
	această lume

18:01	în dezordine atât în interior cât şi
	în exterior

18:07	care este abordarea voastră?

18:14	Pentru că trebuie să ştim foarte clar
	ce facem.

18:20	Dacă este clar atunci să aflăm împreună

18:25	care este cauza.

18:30	Este o contradicţie în sine?

18:41	Dorinţa a creat

18:48	divizarea în noi

18:54	pentru că acolo unde este divizare
	există conflict

19:01	iar conflictul inseamnă dezordine.

19:08	Conflictul este dezordine

19:12	fie că ea este mică, mare,

19:14	iar conflictul conduce la crize majore.

19:25	Oare conflictul vostru, contradicţia
	din voi

19:33	a spune una şi a face alta

19:40	avand un ideal şi încercând mereu

19:46	să se obişnuiască cu acel ideal generează
	conflictul?

19:53	Este oare dorinţa voastră de a deveni
	ceva anume?

20:02	Mă urmăriţi?

20:07	Sau conflictul este creat de gând?

20:17	Pentru că gândul în sine este limitat

20:24	şi prin urmare se împarte

20:35	în interior şi exterior

20:37	în "tu" şi "eu"

20:41	dorind să devină ceva ce nu este.

20:48	Această divizare constantă devine
	contradictorie,

20:57	conformistă, comparativă,

21:03	imitativă-psihologic vorbind-

21:07	sunt acestea expresii ale unei cauze
	centrale?

21:13	Înţelegeţi?

21:19	E clar până acum?

21:27	Care este deci cauza centrală,

21:31	rădăcina acestor lucruri?

21:46	Vă rog să ne gândim împreună

21:50	şi să ne exersăm mintea

21:56	şi astfel ştiţi cum să abordaţi problema

22:00	pentru că sunteţi conştienţi de propriile
	contradicţii, conflicte,

22:05	divizări, dorinţe.

22:14	Şi în această conştientizare

22:21	alcătuită din divizări, conflicte,

22:24	credinţe, non-credinţe, etc.

22:28	suntem noi conştienţi oare de toate
	acestea?

22:32	Sau realizăm doar o parte?

22:38	O parte care cere un răspuns imediat.

22:46	Dacă sunt preocupat de modul în care
	trăiesc

22:50	nu mă mai preocupă altceva

22:53	pentru că am alte urgenţe.

22:57	Am nevoie de bani, mâncare, am copii,
	responsabilităţi

23:03	şi de aceea felul cum abordez problema

23:06	va fi direcţionat spre a-mi găsi un job.

23:15	Sau am gândit atât de mult după un
	anumit tipar,

23:21	într-o anumită direcţie

23:25	şi nu îmi dau seama că sunt prins
	într-un tipar

23:33	şi de aceea când abrdez această problemă

23:36	o fac prin prisma tiparului

23:39	stabilit de propria mea minte.

23:44	Sau dacă sunt emoţional, romantic, etc.

23:54	atunci abordarea mea va fi neglijentă,

24:00	imprecisă, inexactă.

24:07	Deci trebuie să ştim foarte clar

24:15	cum abordăm problema

24:21	pentru că dacă o facem prin prisma
	unui model

24:28	nu o vom putea rezolva.

24:36	Este deci mintea voastră liberă de tipare,

24:43	de idei, direcţii?

24:49	Înţelegeţi întrebarea?

24:52	Vă rog să cercetăm împreună.

24:57	Sunteţi conştienţi de confuzia din lume

25:04	care se înrăutăţeste zilnic?

25:11	Iar confuzia din noi pe care am
	moştenit-o,

25:17	la care ne-am alăturat,

25:19	societatea în care trăim

25:22	care este atât de confuză,

25:25	în care este atâta nedreptate,

25:31	în care sunt milioane de oameni care
	mor de foame

25:34	şi pe de altă parte avem o societate
	îmbogăţită.

25:40	Avem tirania şi libertatea democratică

25:46	de a vota, a gândi ce dorim,

25:48	de a exprima ce vrem.

26:00	Aşa cum am spus şi ieri

26:04	noi ca fiinţe umane,

26:07	minţile si conştiinţele noastre

26:10	sunt de fapt conştiinţa şi mintea
	umanităţii.

26:17	Oriunde vă duceţi,

26:20	în orice parte a lumii,

26:24	este un om care suferă,

26:28	este anxios, nesigur, singur,

26:34	disperat în singurătatea sa,

26:39	apăsat de regrete,

26:43	şi nesigur ca şi restul lumii.

26:47	Psihologic vorbind

26:50	aşa cum am mai spus noi suntem
	umanitatea

26:57	nu suntem separaţi de restul lumii.

27:04	Această idee că sunteţi un individ,

27:08	cu o minte proprie,

27:12	este absurdă pentru că acest creier a
	evoluat în timp

27:18	este creierul umanităţii şi este
	parte a ei,

27:25	genetic, ş.a.m.d.

27:29	Deci voi sunteţi lumea şi lumea
	sunteţi voi.

27:34	Nu este o idee sau un concept utopic şi
	fără sens

27:42	este un fapt.

27:46	Şi acea minte este confuză.

27:56	Şi vrem sa descoperim rădăcina.

28:17	Care este cauza acestei divizări?

28:22	Aşa cum am spus există divizare,

28:25	între bărbaţi şi femei,

28:27	între popoare, între grupuri,

28:32	această divizare de credinţe, idealuri,

28:36	concepte, concluzii istorice

28:39	şi atitudini materialiste,

28:43	toate acestea sunt divizări.

28:47	Arabii şi Evreii de exemplu.

28:50	Această divizare crează inevitabil
	conflict.

28:58	Este un fapt.

29:01	Şi noi spunem:

29:03	care este cauza acestei divizări

29:07	în noi şi în lume?

29:15	Prin divizare am crezut sau ne-am imaginat

29:20	că putem fi în siguranţă.

29:29	Faptul că spunem că suntem Britanici

29:33	ne dă o anumită siguranţă psihică;

29:40	la fel şi pentru Francezi, Germani,

29:43	fiecare grup care este perceput

29:48	ca o idee, un concept, are un steag

29:55	şi crede că în această izolare există
	siguranţă.

30:05	Dar această izolare conduce inevitabil la
	divizare-

30:11	Arabii şi Israelienii spun "Trebuie să fiu
	în siguranţă"- ca grup

30:18	etc.

30:21	Dar înţelegem noi oare faptul că

30:28	atâta vreme cât există divizare

30:35	există conflict?

30:44	Noi credem că în această divizare -

30:48	în această izolare, separare-

30:51	există siguranţă

30:53	deşi evident ea nu există.

30:58	Ca naţiune putem construi un zid în
	jurul nostru

31:03	dar acesta se va prăbuşi.

31:09	Care este deci rădăcina acestei divizări?

31:32	Conform căreia

31:34	fiecare din noi, fiecare finţă umană
	din lume

31:41	crede, trăieşte după un tipar

31:46	crede că este separat de ceilalţi.

31:55	Problemele, anxietăţile, nevrozele
	fiecăruia,

31:59	modul propriu de a gândi, etc.

32:05	Centrul acestei idei este că

32:10	suntem separaţi unii de alţii.

32:16	Corect?

32:19	Mergem mai departe?

32:23	Dar este acesta adevărul?

32:29	Aşa cum microfonul este real

32:32	este oare adevărat că suntem indivizi
	distincţi

32:40	total diferiţi unii de alţii?

32:47	Poate suntem înalţi, scunzi, avem părul
	negru, alb,etc.-

32:51	există o diferenţă

32:53	dar suntem diferiţi în interior?

33:01	În interior trecem toţi prin....ştiţi voi.

33:07	Iar cei care trăiesc în Estul îndepărtat

33:11	trec prin aceleaşi lucruri-sau similare-
	ca şi noi.

33:15	Deci nu există o separare la nivel
	psihologic.

33:22	Şi atâta vreme cât acceptăm că suntem
	diferiţi

33:28	există conflict şi deci separare şi
	confuzie.

33:45	Gândim împreună

33:47	sau voi doar acceptaţi această idee

33:51	şi apoi vă spuneţi

33:52	"Să vedem dacă

33:55	este adevărată sau nu"-ideea-

33:58	înţelegeţi ce spun?

34:01	Voi auziţi această exprimare-

34:03	că atâta timp cât credeţi

34:06	că sunteţi separaţi de alţii -psihologic-

34:11	există conflict ţi dezordine.

34:15	Acesta este un fapt.

34:18	Când auziţi asta, faceţi abstracţie de
	acest lucru

34:25	ca idee

34:29	şi apoi vedeţi ce puteţi face?

34:34	Nu ştiu dacă mă urmăriţi.

34:36	Sau este un fapt.

34:45	Dacă este un fapt

34:47	atunci puteţi face ceva în această
	priviinţă.

34:51	Dar dacă îl transformaţi într-o idee

34:57	vă pierdeţi

34:59	pentru că voi aveţi o idee

35:01	eu am o alta, etc.

35:05	Dar este ceva comun pentru noi

35:12	ca fiinţe umane că

35:13	dacă există separare în mine, în tine,

35:19	există conflict şi dezordine şi confuzie.

35:29	Dar mintea noastră este atât de
	condiţionată

35:36	de milenii, mii de ani,

35:39	-am fost condiţionaţi-

35:41	de faptul că alţii ne-au spus că suntem
	diferiţi

35:45	- de religie care ne spune că suntem
	separaţi

35:49	că fiecare trebuie să se salveze pe sine-

35:53	ştiţi deja întregul tipar care se repetă.

36:01	Fiind atât de condiţionaţi

36:04	este foarte dificil să acceptăm ceva anume

36:11	care poate este adevărat-

36:15	folosesc cuvântul "poate"

36:17	pentru că nu sunt dogmatic.

36:22	Dar acesta este un fapt.

36:34	Eu vreau ca vorbitor să analizez,

36:39	cu argumente, intelectual, rezonabil,

36:45	şi în final cu acordul vostru

36:48	să ajungem la acceaşi concluzie.

36:51	Atunci nu va fi ceva dogmatic.

36:57	Nu suntem dogmatici în priviinţa acestui
	cort, este un fapt.

37:06	Suntem oare noi-

37:10	dacă vrem să înţelegem natura confuziei

37:14	şi vrem ca ea să se termine,

37:16	complet nu relativ-

37:24	suntem noi oare conştienţi de acest lucru?

37:27	Dacă da atunci apare întrebarea:
	ce putem face?

37:34	Înţelegeţi?

37:37	Ştiu că sunt separat,

37:40	este un fapt pe care l-am acceptat.

37:43	Atunci cum înlătur această separare?

37:54	Vă rog să mă urmăriţi cu atenţie.

37:59	Este acest fapt al separării diferit de
	observator

38:05	cel care observă faptul?

38:07	Înţelegeţi întrebarea? Nu?

38:11	Atunci o să explic puţin.

38:17	Observ lăcomia.

38:21	Eu sunt lacom.

38:26	Este această lăcomie diferită de mine

38:33	cel care observă, care spune "Sunt lacom"?

38:37	Înţelegeţi întrebarea?

38:39	Sau lăcomia este observatorul?

38:46	Deci nu există separare

38:48	între observator care spune "Sunt lacom"

38:54	şi acţionează ca atare

38:57	"Nu trebuie să fiu lacom.
	Trebuie să mă controlez.

38:59	Să o reprim. Să merg dincolo de ea."
	-ceva de genul.

39:02	Deci există separare

39:04	şi această separare este conflict

39:08	şi prin urmare dezordine.

39:13	Ideea este însă că

39:15	observatorul care spune "Sunt lacom"

39:21	este el însuşi lacom.

39:31	Aţi înţeles până aici?

39:34	Dacă da, atunci vă întreb:

39:37	este această confuzie, separare,

39:43	diferită de observatorul care observă?

39:48	Sau confuzia, separarea sunt de fapt eu?

39:55	Întreaga mea fiinţă este aşa.

40:01	Mă întreb dacă aţi ajuns la concluzia asta

40:04	altfel nu putem merge mai departe.

40:11	Este foarte important să înţelegeţi

40:15	odată pentru totdeauna, acest fapt.

40:19	Dacă înţelegeţi asta întreaga voastră
	viaţă se va schimba

40:26	pentru că nu va mai fi nici un conflict.

40:31	Subliniez asta...

40:34	Presupun ca sunt ataşat de cineva.

40:40	Acest ataşament

40:44	are nenumărate consecinţe:

40:51	durere, gelozie, anxietate, dependenţă,

40:58	toate faţetele ataşamentului.

41:04	Datorită acestui ataşament faţă
	de o persoană

41:08	care produce divizare-

41:10	sunt ataşat de voi ca şi auditori.

41:16	Slavă domnului că nu!

41:18	Dar sunt ataşat de voi.

41:24	Vă rog să fiţi atenţi.

41:27	Sunt ataşat de voi.

41:31	Şi separarea apare imediat.

41:37	Este oare acest ataşament sentimentul
	de dependenţă

41:42	aderare, agăţare de cineva

41:46	diferit de mine?

41:53	Sau eu sunt asta?

41:57	Eu sunt ataşamentul.

42:00	Dacă cineva realizează asta conflictul
	dispare - înţelegeţi?

42:05	Aşa este.

42:10	Eu nu trebuie să scap de el,

42:11	nu trebuie sa fiu independent, detaşat.

42:20	Detaşarea este ataşament.
	Înţelegeţi?

42:24	Dacă încerc să fiu detaşat sunt ataşat de
	această detaşare.

42:30	Mă întreb dacă mă urmăriţi!

42:36	Este clar

42:39	că nu există separare cand spun
	"Sunt ataşat"

42:42	-Sunt ataşat,
	eu sunt starea de ataşament.

42:54	Atunci aţi înlăturat total conflictul

42:59	nu-i aşa?

43:00	Înţelegeţi asta? Eu sunt asta.

43:05	Mă întreb dacă înţelegeţi.

43:09	Putem continua de aici?

43:12	Deci eu sunt confuzia,

43:18	nu faptul că realizez că sunt confuzia

43:22	sau că mi s-a spus asta

43:25	faptul este că: eu ca fiinţă umană

43:29	sunt într-o stare de confuzie.

43:38	Orice acţiune aş face generează mai
	multă confuzie.

43:46	Înţelegeţi întrebarea?

43:47	Sunt deci într-o stare de confuzie
	totală.

43:56	Şi toată lupta de a o depăşi, de a o
	suprima

44:00	de a fi detaşat, se pierde.

44:04	Mă întreb dacă s-a întâmplat asta.

44:07	Vedeţi cât de greu este

44:10	pentru mintea noastră să fie precisă în
	legatură cu asta,

44:16	să înţeleagă, să se elibereze, să aibă
	timp pentru asta.

44:29	Ce se intampla apoi?

44:35	Eu sunt confuzia;

44:38	şi nu faptul că eu realizez că sunt
	confuzia.

44:42	Vedeţi diferenţa?

44:46	Eu sunt asta.

44:48	Ce s-a întâmplat?

44:55	Toate acţiunile de a scăpa, de a suprima,

45:01	s-au terminat.

45:07	Dacă nu, rămâneţi acolo.

45:10	Eliberaţi-vă mai întâi de dorinţa
	de a ieşi,

45:16	de toate simbolurile verbale ale dorinţei

45:22	şi rămâneţi total cu faptul

45:26	că voi ca fiinţă umană sunteţi într-o
	stare de confuzie.

45:37	Şi ce se întâmplă apoi?

45:42	Suntem doi prieteni
	care discută,

45:43	nu este terapie de grup sau altceva,

45:50	sau analiză psihologică. Nu este asta.

45:54	Ci doi oameni care vorbesc împreună.

45:58	Să spunem că am ajuns la acel punct

46:01	logic, raţional, fără emoţii,

46:06	şi prin urmare sănătos.

46:10	Pentru că a fi sănătos este cel mai
	dificil lucru.

46:16	Am ajuns deci în acest punct:

46:19	şi anume: eu sunt acel lucru.

46:27	Ce s-a întâmplat în minte?

46:35	Putem continua de acolo?

46:42	Înainte îmi consumam energia

46:46	încercam să suprim, să înţeleg cum să
	nu fiu confuz

46:53	mergând la acelaşi guru sau altul
	-mă urmăriţi?-

46:55	-toate acestea erau pierdere de energie.

47:02	Când realizez că eu sunt confuzia

47:08	ce se întâmplă?

47:10	Haideţi urmaţi-mă.

47:19	Mintea mea este complet atentă
	la confuzie. Corect?

47:27	Mintea mea este într-o stare de
	atenţie totală

47:32	cu privire la confuzie.

47:35	Urmariţi asta?

47:40	Oare?

47:42	Prin urmare ce are loc?

47:48	Atunci cand suntem total atenţi

47:53	nu există confuzie.

47:56	Confuzia apare atunci când nu există
	atenţie.

48:03	Când este separare, cand nu este atenţie.

48:11	Mă întreb dacă înţelegeţi asta!

48:21	Acolo unde există atenţie totală

48:25	fără consum de energie

48:29	şi spun "Cum să fiu total atent?"-

48:32	este risipă de energie.

48:37	Vedeţi însă că unde este confuzie

48:43	datorată lipsei de atenţie

48:48	în acea lipsă de atenţie este atenţie.

48:51	Înţelegeţi? Haideţi domnilor. Aţi înţeles
	cate ceva nu?

48:58	Cu acea atenţie

49:04	vom începe să urmărim nu numai frica,
	plăcerea, suferinţa.

49:10	Corect?

49:17	Pentru că este important să ne eliberăm
	de frică.

49:32	Mintea nu a fost niciodată liberă.

49:36	O puteţi acoperi, suprima,

49:39	poate nu o conştientizaţi

49:40	poate sunteţi foarte încântaţi
	de lumea exterioară

49:45	şi nu de fricile adânc înrădăcinate
	în voi.

49:56	Şi unde este frică nu există libertate,

50:00	iubire,

50:02	există nemulţumire

50:08	Urmăriţi asta?

50:10	Vă rog domnilor

50:14	să nu ne pierdem timpul cu toate astea.

50:21	Domnilor, trebuie să aveţi capacitatea
	de a fugi-

50:25	nu fizic,

50:28	ci interior să săriţi,

50:34	nu să mergeţi ca un melc.

50:44	Cineva vede ce impact are frica
	în viaţa lui.

50:52	Eu mă tem de tine pentru că mă intimidezi,

50:59	mă persecuţi,

51:02	imi impui ce să fac,

51:06	ca preot îmi spui ce să fac, etc.,

51:11	şi eu nu fac asta

51:13	pentru că sunt nemulţumit de altceva

51:17	şi prin urmare mă tem.

51:20	Înţelegeţi?

51:22	Nemulţumirea conţine teamă.

51:31	Iar frica întunecă mintea.

51:43	Ştiţi că nu vorbim despre teama nevrotică

51:49	ci de frică în sine nu de ceva anume.

51:56	Când înţelegem rădăcina fricii

51:59	frica de ceva anume dispare.

52:02	Înţelegeţi ce spun?

52:05	Mă tem de întuneric

52:10	- asta este frica mea-

52:13	şi vreau să o rezolv.

52:17	Mă preocupă această frică.

52:25	Dar dacă înţeleg frica în general

52:28	celălalt lucru nu există. Mă înteb dacă
	înţelegeţi asta.

52:35	Nu ne interesează o frică anume-

52:40	un om care se teme de public,

52:44	un bărbat care se teme,

52:46	sau o femeie care se teme de ceva,

52:50	ci ne interesează frica în general.

52:59	Putem să o dizolvăm în totalitate,

53:06	astfel încat frica fizică

53:12	-înţelegeţi?

53:15	mergem din aproape în aproape-

53:18	frica fizică şi complexul de frici ale
	psihicului

53:24	fricile interioare să nu mai existe?

53:29	Fricile fizice pe care cineva pe poate
	gestiona simplu.

53:35	Dar dacă eşti ataşat de aceste frici

53:39	şi eşti îngrijorat să le rezolvi doar
	pe acestea

53:47	cand eşti ataşat de ele

53:50	se crează separare

53:54	şi prin urmare conflict. Mă urmăriţi?

53:58	Dacă înţelegem deci mai întâi fricile
	psihologice

54:04	ne putem ocupa apoi de cele fizice

54:07	nu invers-este clar?

54:12	Vedeţi acum de ce.

54:15	Pentru că dacă mă preocupă doar
	fricile mele

54:20	adică: am cancer sau altă boală,

54:24	sau un incident anume care îmi deformează
	mintea

54:30	şi prin urmare sunt speriat

54:33	şi ocupat doar cu asta

54:37	cred că trebuie să o rezolv pe aceasta
	prima.

54:42	Înţelegeţi?

54:45	Atâta timp cât vrem să ne ocupăm
	de o frică adâncă

54:51	de adâncimea, natura şi caracterul
	ascuns al fricii

54:58	veţi rezolva acea frică fizică.

55:04	Nu faceţi invers

55:07	-mai întâi frica fizică şi apoi cealaltă.

55:08	Asta este ce vrem toţi să facem.
	Înţelegeţi?

55:09	Daţi-mi întâi pâinea şi vorbim apoi
	de restul.

55:13	Noi spunem deci că

55:19	fricile psihologice sunt mult
	mai importante.

55:26	Asta ne face nişte fiinţe umane urâte.

55:33

55:37	Când ne este frică devenim violenţi,

55:39	vrem să distrugem

55:40	în numele lui Dumnezeu, al religiei,

55:43

55:45	al revoluţiei sociale, etc.

55:50	Oare putem noi ca oameni care am trăit
	cu aceste frici

55:53	atât de mult timp

55:58

56:00	să ne eliberăm de ele?

56:02	Trebuie să ne întrebăm asta.

56:05	Cum abordăm problema fricii?

56:10

56:15	Cu dorinţa de a o rezolva?

56:19	Înţelegeţi?

56:20	Dacă da, vă separaţi iar de frică.

56:22

56:28	Mă întreb dacă înţelegeţi asta. Corect?
	Continuăm?

56:34	Abordaţi acest lucru ca un
	observator căruia îi este frică

56:39	şi vrea să rezolve problema?

56:40	Sau realizaţi că voi sunteţi frică?

56:52	Aşa este? Continuăm de aici?

56:57	Aţi acordat toată atenţia acestui fapt?

57:06	Că voi ca fiinţe umane care sunteţi
	umanitatea

57:15	şi această fiinţă umană este speriată,

57:22	trăieşte în frică,

57:26	conştient sau inconştient,

57:30	superficial, în frică psihologică
	superficială

57:34	sau în frici adânc înrădăcinate.

57:40	Fricile ascunse devin vizibile când
	sunteţi atenţi.

57:48	Înţelegeţi?

57:51	Mă urmăriţi? Putem continua?

57:54	Nu trebuie să mă aprobaţi.

57:56	Cercetaţi şi vă priviţi

58:01	fără să fiţi de acord cu mine, ce spun
	eu nu este important.

58:06	Adică el nu este important (vorbitorul).

58:09	Este important să plecaţi din cort

58:12	fără frică.

58:21	Când deveniţi conştienţi de frică
	încercaţi să scăpaţi de ea?

58:31	Încercaţi să găsiţi un răspuns?
	Să o depăşiţi?

58:35	Dacă faceţi asta vă disipaţi şi deci
	vă divizaţi.

58:39	Creaţi un conflict despre frică şi cum
	să scăpaţi de ea.

58:45	Mă urmăriţi? Apar toate astea.

58:47	Dar dacă realizaţi că frica sunteţi voi

58:53	atunci nu mai trebuie să faceţi nici
	o mişcare.

58:59	Pentru că voi sunteţi acel lucru

59:03	şi prin urmare toată atenţia voastră
	este direcţionată,

59:08	în acea atenţie este conţinută frica.
	Corect?

59:16	Aţi obosit?

59:21	Voi decideţi.

59:29	Vedeţi, pe măsură ce dorim să depăşim

59:33	acest lucru însuşi trebuie depăşit.

59:36	Înţelegeţi?

59:42	Dar dacă spuneţi "da este un fapt şi
	realizez asta

59:46	nu vreau să mă îndepărtez de acest lucru"

59:52	atunci el dispare complet,

59:55	nu parţial, nu pentru o zi.

59:57	Dispare

1:00:04

1:00:06	atunci când sunteţi complet atenţi la el.

1:00:12	La fel este şi cu plăcerea.

1:00:15	Atenţie însă!
	Aici trebuie să fim atenţi.

1:00:25	Nu ştiu dacă aţi observat

1:00:28	că în ce priveşte fiinţa umană

1:00:34	lucrul care îl motivează este plăcerea,

1:00:42	căutarea plăcerii

1:00:45	şi evitarea regretului.

1:00:49	Înţelegeţi?

1:00:51	Vedeţi imaginile, tablourile,

1:00:55	scrierile vechi, simbolurile,

1:01:00	totul spune "Caută asta, evită aia."

1:01:11	Ca şi cum aţi putea împărţi viaţa

1:01:15	- în frici, plăceri, regrete, serviciu-

1:01:19	înţelegeţi?

1:01:20	Toate sunt una. Nu-i aşa?

1:01:25	Dar priviţi ce am făcut.

1:01:28	Mintea noastră a fost condiţionată,
	a acceptat

1:01:33	să trăiască în acest etalon de căutare
	constantă a plăcerii.

1:01:39	Doamne- acel lucru este esenţa plăcerii.

1:01:47	Acel lucru are diferite nume

1:01:52	dar impulsul este de a atinge acea
	plăcere ultimă sublimă

1:01:59	pentru a nu mai fi vreodată deranjat,

1:02:01	în conflict, etc.

1:02:10	Şi trebuie să înţelegem acel lucru nu să
	îl suprimăm sau să fugim de el.

1:02:16	De ce plăcerea, regretul, frica

1:02:21	au devenit atât de importante în viaţa
	noastră?

1:02:30	De exemplu regretul-

1:02:34	înţelegeţi cuvântul "regret"

1:02:37	suferinţa omului,

1:02:43	de secole,

1:02:48	în timp de război,

1:02:53	distrugerea fiinţelor umane, a naturii,

1:02:55	a animalelor, balenelor, etc.

1:03:01	Omul nu suferă doar el ci cauzează
	suferinţă.

1:03:10	Asta este o parte din noi, parte a
	conştiinţei noastre.

1:03:16	Şi noi încercăm să evităm asta

1:03:21	pentru că nu am rezolvat-o

1:03:23	credem că trebuie
	să căutăm plăcerea.

1:03:27	Putem avea ceva precis

1:03:29	ceva real.

1:03:38	Aşa că acest lucru devine dominant

1:03:41	şi fricile, regretul, anxietatea,
	sunt pe fundal;

1:03:50	nu numai plăcerea sexuală,

1:03:52	amintirea, imaginile şi restul

1:03:56	care sunt în mintea noastră

1:04:01	dacă vă uitaţi vedeţi ce se întâmplă.

1:04:04	Întreaga minte vi se umple de asta

1:04:12	nu de actul real ci de această construcţie

1:04:19	pe care o numim dragoste.

1:04:27	Deci plăcerea, iubirea, suferinţa, frica
	sunt obscure,

1:04:34	sunt legate între ele.

1:04:39	Întrebarea este deci:

1:04:43	veţi aborda separat frica, plăcerea,
	regretul?

1:04:50	Înţelegeţi? Una câte una.

1:04:54	Sau veţi putea să vă ocupaţi de întreg?

1:05:04	Înţelegeţi?

1:05:06	Pentru că mintea noastră fiind împărţită,

1:05:10	le ia pe rând

1:05:16	şi speră ca rezolvându-le astfel

1:05:20	va pune capăt fărâmiţării, fragmentării.

1:05:28	Şi cum veţi face să vă ocupaţi de întreg?

1:05:34	Înţelegeţi întrebarea?

1:05:37	Să gestionaţi dezordinea,

1:05:41	plăcerea, frica, regretul

1:05:45	ca o mişcare totală a vieţii.

1:05:50	Înţelegeţi întrebarea?

1:05:55	Nu ca pe ceva separat- ci ca pe un întreg.

1:06:01	Puteţi face asta?

1:06:06	Adică, să vă uitaţi la voi înşivă

1:06:13	ca şi cum v-aţi privi într-o oglindă
	psihologică

1:06:17	vă priviţi ca fiinţă întreagă

1:06:24	sau vă uitaţi doar la o anumită parte?

1:06:30	Înţelegeţi?

1:06:32	De exemplu dvs. domnule. Cum vă vedeţi?

1:06:37	Aveţi joburi diferite,

1:06:39	soţia şi copiii sunt diferiţi,

1:06:43	religia dvs. este diferită,

1:06:48	gândiţi diferit,

1:06:52	faţă de alţii

1:06:56	aveţi experienţe care diferă de
	ale altora,

1:07:02	aveţi idealuri, intenţii, ambiţii, etc.
	proprii-corect?

1:07:11	Le puteţi vedea ca pe o mişcare unitară?

1:07:18	Înţelegeţi ce vreau să spun?
	Haideţi, domnilor.

1:07:27	Asta este singura cale de a rezolva
	întregul

1:07:32	nu prin fragmentele sale.

1:07:36	Şi cum poate o minte care este
	fragmentată

1:07:41	de generaţii întregi,

1:07:44	cum poate această minte, creierul,
	emoţiile-mintea,

1:07:50	cum poate acea minte

1:07:59	să se apropie sau să realizeze întregul?

1:08:07	Care este mai important?

1:08:10	Nu mai mult-ce este necesar- mă urmăriţi?

1:08:15	Veţi aborda toate astea fragmentat
	-întreaga viaţă-

1:08:21	mai întâi afacerile, banii, casa, soţia,
	copiii, sexul,

1:08:28	putin câte puţin?

1:08:30	Sau întreaga existenţă?

1:08:43	Poate mintea
	vedea întregul?

1:08:52	Sau vă străduiţi să îl vedeţi în
	totalitate?

1:08:57	Dacă vă străduiţi să vedeţi întregul,
	în mare,

1:09:02	nu veţi rezolva mare lucru

1:09:04	pentru că veţi crea separare, conflict,
	confuzie.

1:09:11	Dar veţi vedea că viaţa este o mişcare

1:09:27	şi că pentru a vedea trebuie să învăţaţi
	-înţelegeţi?-

1:09:33	să învăţaţi, nu de la mine, ci de la voi
	prin observaţie.

1:09:41	Învăţaţi să observaţi separarea

1:09:44	şi vedeţi cât de zadarnic este să abordaţi
	asta

1:09:47	de fapt nici nu puteţi-

1:09:50	nu vă apropiaţi de întreg
	printr-un fragment

1:09:55	Trebuie să aveţi o minte
	care să cuprindă întregul

1:10:04	şi asta este posibil doar când mintea
	se eliberează de confuzie, frică.

1:10:14	Atunci nu mai există umbra fragmentării:

1:10:20	eu, tu, ţara mea, ţara ta -toate astea.

1:10:29	Asta înseamnă că atunci când există
	libertate totală

1:10:35	putem percepe întregul.

1:10:41	Şi de aici- înţelegerea, inteligenţa.

1:10:48	Acea inteligenţă poate acţiona în lume,

1:10:54	poate face o actvitate, sau nu,
	poate face orice.

1:10:59	În prezent însă noi ne ocupăm de părţi

1:11:02	şi prin urmare creăm haos în lume. Corect?

1:11:10	Am terminat pentru astăzi.

1:11:13	Putem continua mâine când ne întâlnim?

1:11:23