Krishnamurti Subtitles

Care este relaţia dintre confuzia interioară şi cea exterioară?

Brockwood Park - 6 September 1980

Public Talk 3



0:26 Sunt mulţi oameni aici,
nu-i aşa?
  
0:31 Mă întreb de ce veniţi.
 
0:50 În ultimele două conferinţe
 
0:58 am vorbit mult despre relaţii,
 
1:08 despre cum să privim
viaţa ca pe un întreg
  
1:16 şi cu asta vom începe astăzi.
 
1:24 Cineva s-ar putea întreba
 
1:28 văzând ce se întâmplă în lume,
 
1:33 de ce este atâta dezordine
 
1:41 şi de ce oamenii
se distrug unii pe alţii.
  
1:46 De ce cheltuiesc
atâta pentru armament.
  
1:55 De ce s-au divizat oamenii într-un
 
2:01 naţionalism tribal romantic.
 
2:06 De ce religiile din întreaga lume,
 
2:11 cele organizate,
 
2:15 acceptate
 
2:18 s-au divizat chiar şi ele-
 
2:24 în Hinduişti, Budişti, Creştini,
Musulmani, etc,
  
2:30 de ce există atâta divizare în lume?
 
2:36 Şi suntem înclinaţi să credem
 
2:41 că dezordinea se datorează unei
cauze exterioare:
  
2:51 Dumnezeu sau oricare altă
entitate supremă,
  
2:59 a creat omul şi
apoi l-a lăsat pe Pământ.
  
3:10 Iar ceea ce a făcut omul
 
3:13 este incredibil şi şocant
 
3:19 nu numai pentru alţi oameni
 
3:24 dar şi pentru om în sine.
 
3:28 De ce oare există atâtea nevroze,
oameni nevrotici.
  
3:39 De ce există această
batalie constantă
  
3:45 dintre bărbat şi femeie?
 
3:49 De ce există această dezordine interioară
 
3:57 care se manifestă fireşte la
nivel exterior?
  
4:06 Aş vrea azi şi mâine dimineaţă
 
4:10 să ne întrebăm
 
4:14 nu doar cum am ajuns astfel
după milioane de ani,
  
4:21 un pic modificaţi,
 
4:25 un pic mai toleranţi
 
4:34 cu mai puţine vicii- deşi mă îndoiesc-
 
4:39 să ne întrebăm de ce toate acestea.
 
4:46 Subiectul de mâine va fi: ce este religia,
 
4:52 care este locul său în viaţa religoasă,
carieră, căsătorie
  
5:01 şi în toate aspectele despre care
am mai discutat.
  
5:07 Dar azi aş vrea să ne gândim împreună.
 
5:13 Departe de mine ca eu să vorbesc
 
5:22 şi voi să mă ascultaţi şi să fiţi
de acord sau nu
  
5:28 eu vreau să examinăm împreună
toate acestea, viaţa noastră.
  
5:36 Vieţile noastre care au produs
societatea de azi.
  
5:42 Societatea nu este creată de nişte
evenimente extraordinare
  
5:50 ci de vieţile extraordinare pe
care le trăim,
  
5:55 nu numai noi dar şi generaţiile
trecute.
  
6:04 Să ne gândim împreună.
 
6:07 Şi când spun împreună
 
6:11 vreau ca în afară de a ne gândi
 
6:13 să mergem dincolo de gând.
 
6:20 Aşa cum am mai subliniat
 
6:24 gândul se naşte din memorie
 
6:29 iar memoria este rezultatul
cunoaşterii şi experienţei.
  
6:38 Deci gândul este mereu limitat
 
6:43 pentru că şi cunoaşterea este aşa
 
6:48 pentru că nu putem cunoaşte nimic
în totalitate.
  
6:53 Iar gândul care se naşte din aşa
ceva este foarte limitat.
  
7:05 Iar lumea în care ne trăim
vieţile, carierele,
  
7:11 anxietăţile, fricile şi regretele
 
7:15 este rezultatul gândurilor noastre
 
7:20 şi produsul activităţii noastre zilnice.
 
7:26 Asa că vă propun să privim viaţa
ca pe un întreg:
  
7:35 educaţia, ocupaţiile noastre,
 
7:42 pasiunile, munca
 
7:47 şi tot acest efort care există
în interior-
  
7:54 conflictele psihologice,
 
8:02 anxietăţile, fricile,
 
8:05 plăcerile, regretele, toate,
 
8:09 să le tratăm ca pe un întreg:
 
8:14 şi să nu lăsam gândul să se ocupe
de ceva anume
  
8:24 cu un tipar anume
 
8:32 sau să se agaţe de o experienţă anume
 
8:37 şi să privească viaţa de acolo.
 
8:43 Putem face noi asta în dimineaţa asta?
 
8:51 Împreună- eu şi voi-
 
8:55 să ne întrebăm foarte serios
 
9:00 de ce trăim în modul în care o facem.
 
9:07 De ce este atâta dezordine în lume
 
9:11 dar şi în noi înşine.
 
9:18 Dezordinea exterioară diferă de cea
interioară?
  
9:26 Să vorbim împreună ca doi prieteni
 
9:32 nu eu şi voi ca audienţă
 
9:34 ci doi oameni care stau liniştiţi undeva
într-o cameră
  
9:38 sau gradină sau se plimbă
prin pădure
  
9:43 amical, ezitând şi întrebându-se.
 
9:50 De ce există dezordine în interior
şi exterior?
  
9:57 Sunt ele oare separate?
 
10:03 Sau sunt un proces unitar?
 
10:11 Dezordinea din exterior nu diferă de
cea din interiorul meu.
  
10:17 Mai degrabă această dezordine
este o mişcare
  
10:22 din exterior în interior.
 
10:25 Este ca un val care se duce şi se întoarce
la nesfârşit.
  
10:33 Şi oare putem să punem ordine în viaţă?
 
10:41 Pentru că fără ordine nu există libertate,
 
10:50 fără o ordine totală ,
 
10:57 nu ocazională, saptamânală,
 
11:02 ci să avem în viaţa noastră această ordine
 
11:09 care ne aduce nu doar libertatea ci şi
iubirea.
  
11:15 O minte dezordonată, confuză,
conflictuală nu poate avea
  
11:21 sau nu poate
conştientiza ce este iubirea.
  
11:28 Să ne întrebăm deci: ce este ordinea?
 
11:37 Poate exista ordine absolută?
 
11:42 Şi folosim cuvântul "absolut" în sensul
corect-
  
11:46 complet, total,
 
11:50 nu ordinea dată de intelect
 
11:57 care se bazează pe valoare
 
12:03 nu ordinea care este rezultatul
presiunilor mediului
  
12:11 sau adaptării la diverse norme
 
12:17 la un anumit tipar.
 
12:22 Când vorbim despre ordinea absolută
 
12:27 spunem că nu există divizare şi nici
dezordine.
  
12:34 O să analizăm asta.
 
12:37 Sper că înţelegeţi că:
 
12:39 cercetăm dacă poate fi ordine
 
12:44 în care să nu existe dezordine.
 
12:51 Deci nu dezordine şi uneori ordine
 
12:56 ci o ordine completă, totală.
 
13:01 Să cercetăm împreună asta.
 
13:10 De ce mintea care include creierul
 
13:16 răspunsurile emoţionale, senzoriale, etc.,
 
13:22 de ce mintea noastră
 
13:28 acceptă să trăiască în dezordine?
 
13:35 Dacă vă observaţi mintea care este
viaţa voastră
  
13:40 -care are la baza mintea voastră,
gândurile, emoţiile,
  
13:45 experienţele, amintirile,
 
13:50 regretele, cerinţele,
 
13:55 de ce mintea care include toate astea în
conştiinţa sa
  
14:04 de ce acceptă dezordinea?
 
14:09 Nu doar dezordinea nevrotică,
 
14:15 acceptarea dezordinii şi traiul în
această stare,
  
14:23 obisnuinţa cu dezordinea
 
14:27 ce determină mintea să aibă acest simţ
al divizării
  
14:34 sentimentul ordinii, dezordinii, această
ajustare continuă?
  
14:41 Înţelegeţi?
Sper că gândim împreună, da?
  
14:50 Este asta inevitabil?
 
14:57 Este starea noastră naturală?
 
15:03 Daca este aşa trebuie să trăim cu acest
conflict
  
15:09 de la început şi până la moarte
 
15:14 în această dezordine.
 
15:18 Şi dacă nu este naturală-şi aşa este-
 
15:25 care este cauza ei?
 
15:30 Pe ce se bazează, care este rădăcina?
 
15:45 Depinde aceasta bază de atitudinile
 
15:52 sau de dorinţele noastre noastre
individuale?
  
15:58 Cineva vrea să ştie ce stă la baza acestei
dezordini
  
16:03 care este rădăcina sa.
 
16:04 Şi cum facem să aflăm?
Înţelegeţi întrebarea?
  
16:10 Gândiţi-vă cum abordăm problema.
 
16:20 Adică faptul că trăim în dezordine
 
16:23 interioară şi exterioară.
 
16:27 Cum abordăm problema să o rezolvăm?
 
16:34 Cum credeţi voi?
 
16:38 Înţelegeţi întrebarea?
 
16:45 Vreţi să aflaţi ordinea în dezordine
 
16:55 şi prin urmare o abordaţi direct?
Înţelegeţi?
  
17:02 Pentru că eu sunt în dezordine-presupunem-
 
17:06 am această dorinţă de a face ordine
 
17:11 iar această dorinţă dictează
 
17:16 cum trebuie să fie ordinea.
 
17:21 Dacă abordez problema dezordinii
 
17:26 astfel încât să îi aflu rădăcina
 
17:32 atunci nu mă abat de la direcţie,
 
17:36 şi nu mă pierd în direcţii intelectuale,
verbale, emoţionale
  
17:44 şi acord întreaga mea atenţie cauzei.
 
17:49 Urmăriţi raţionamentul?
 
17:54 Cum procedaţi voi, care trăiţi în
această lume
  
18:01 în dezordine atât în interior cât şi
în exterior
  
18:07 care este abordarea voastră?
 
18:14 Pentru că trebuie să ştim foarte clar
ce facem.
  
18:20 Dacă este clar atunci să aflăm împreună
 
18:25 care este cauza.
 
18:30 Este o contradicţie în sine?
 
18:41 Dorinţa a creat
 
18:48 divizarea în noi
 
18:54 pentru că acolo unde este divizare
există conflict
  
19:01 iar conflictul inseamnă dezordine.
 
19:08 Conflictul este dezordine
 
19:12 fie că ea este mică, mare,
 
19:14 iar conflictul conduce la crize majore.
 
19:25 Oare conflictul vostru, contradicţia
din voi
  
19:33 a spune una şi a face alta
 
19:40 avand un ideal şi încercând mereu
 
19:46 să se obişnuiască cu acel ideal generează
conflictul?
  
19:53 Este oare dorinţa voastră de a deveni
ceva anume?
  
20:02 Mă urmăriţi?
 
20:07 Sau conflictul este creat de gând?
 
20:17 Pentru că gândul în sine este limitat
 
20:24 şi prin urmare se împarte
 
20:35 în interior şi exterior
 
20:37 în "tu" şi "eu"
 
20:41 dorind să devină ceva ce nu este.
 
20:48 Această divizare constantă devine
contradictorie,
  
20:57 conformistă, comparativă,
 
21:03 imitativă-psihologic vorbind-
 
21:07 sunt acestea expresii ale unei cauze
centrale?
  
21:13 Înţelegeţi?
 
21:19 E clar până acum?
 
21:27 Care este deci cauza centrală,
 
21:31 rădăcina acestor lucruri?
 
21:46 Vă rog să ne gândim împreună
 
21:50 şi să ne exersăm mintea
 
21:56 şi astfel ştiţi cum să abordaţi problema
 
22:00 pentru că sunteţi conştienţi de propriile
contradicţii, conflicte,
  
22:05 divizări, dorinţe.
 
22:14 Şi în această conştientizare
 
22:21 alcătuită din divizări, conflicte,
 
22:24 credinţe, non-credinţe, etc.
 
22:28 suntem noi conştienţi oare de toate
acestea?
  
22:32 Sau realizăm doar o parte?
 
22:38 O parte care cere un răspuns imediat.
 
22:46 Dacă sunt preocupat de modul în care
trăiesc
  
22:50 nu mă mai preocupă altceva
 
22:53 pentru că am alte urgenţe.
 
22:57 Am nevoie de bani, mâncare, am copii,
responsabilităţi
  
23:03 şi de aceea felul cum abordez problema
 
23:06 va fi direcţionat spre a-mi găsi un job.
 
23:15 Sau am gândit atât de mult după un
anumit tipar,
  
23:21 într-o anumită direcţie
 
23:25 şi nu îmi dau seama că sunt prins
într-un tipar
  
23:33 şi de aceea când abrdez această problemă
 
23:36 o fac prin prisma tiparului
 
23:39 stabilit de propria mea minte.
 
23:44 Sau dacă sunt emoţional, romantic, etc.
 
23:54 atunci abordarea mea va fi neglijentă,
 
24:00 imprecisă, inexactă.
 
24:07 Deci trebuie să ştim foarte clar
 
24:15 cum abordăm problema
 
24:21 pentru că dacă o facem prin prisma
unui model
  
24:28 nu o vom putea rezolva.
 
24:36 Este deci mintea voastră liberă de tipare,
 
24:43 de idei, direcţii?
 
24:49 Înţelegeţi întrebarea?
 
24:52 Vă rog să cercetăm împreună.
 
24:57 Sunteţi conştienţi de confuzia din lume
 
25:04 care se înrăutăţeste zilnic?
 
25:11 Iar confuzia din noi pe care am
moştenit-o,
  
25:17 la care ne-am alăturat,
 
25:19 societatea în care trăim
 
25:22 care este atât de confuză,
 
25:25 în care este atâta nedreptate,
 
25:31 în care sunt milioane de oameni care
mor de foame
  
25:34 şi pe de altă parte avem o societate
îmbogăţită.
  
25:40 Avem tirania şi libertatea democratică
 
25:46 de a vota, a gândi ce dorim,
 
25:48 de a exprima ce vrem.
 
26:00 Aşa cum am spus şi ieri
 
26:04 noi ca fiinţe umane,
 
26:07 minţile si conştiinţele noastre
 
26:10 sunt de fapt conştiinţa şi mintea
umanităţii.
  
26:17 Oriunde vă duceţi,
 
26:20 în orice parte a lumii,
 
26:24 este un om care suferă,
 
26:28 este anxios, nesigur, singur,
 
26:34 disperat în singurătatea sa,
 
26:39 apăsat de regrete,
 
26:43 şi nesigur ca şi restul lumii.
 
26:47 Psihologic vorbind
 
26:50 aşa cum am mai spus noi suntem
umanitatea
  
26:57 nu suntem separaţi de restul lumii.
 
27:04 Această idee că sunteţi un individ,
 
27:08 cu o minte proprie,
 
27:12 este absurdă pentru că acest creier a
evoluat în timp
  
27:18 este creierul umanităţii şi este
parte a ei,
  
27:25 genetic, ş.a.m.d.
 
27:29 Deci voi sunteţi lumea şi lumea
sunteţi voi.
  
27:34 Nu este o idee sau un concept utopic şi
fără sens
  
27:42 este un fapt.
 
27:46 Şi acea minte este confuză.
 
27:56 Şi vrem sa descoperim rădăcina.
 
28:17 Care este cauza acestei divizări?
 
28:22 Aşa cum am spus există divizare,
 
28:25 între bărbaţi şi femei,
 
28:27 între popoare, între grupuri,
 
28:32 această divizare de credinţe, idealuri,
 
28:36 concepte, concluzii istorice
 
28:39 şi atitudini materialiste,
 
28:43 toate acestea sunt divizări.
 
28:47 Arabii şi Evreii de exemplu.
 
28:50 Această divizare crează inevitabil
conflict.
  
28:58 Este un fapt.
 
29:01 Şi noi spunem:
 
29:03 care este cauza acestei divizări
 
29:07 în noi şi în lume?
 
29:15 Prin divizare am crezut sau ne-am imaginat
 
29:20 că putem fi în siguranţă.
 
29:29 Faptul că spunem că suntem Britanici
 
29:33 ne dă o anumită siguranţă psihică;
 
29:40 la fel şi pentru Francezi, Germani,
 
29:43 fiecare grup care este perceput
 
29:48 ca o idee, un concept, are un steag
 
29:55 şi crede că în această izolare există
siguranţă.
  
30:05 Dar această izolare conduce inevitabil la
divizare-
  
30:11 Arabii şi Israelienii spun "Trebuie să fiu
în siguranţă"- ca grup
  
30:18 etc.
 
30:21 Dar înţelegem noi oare faptul că
 
30:28 atâta vreme cât există divizare
 
30:35 există conflict?
 
30:44 Noi credem că în această divizare -
 
30:48 în această izolare, separare-
 
30:51 există siguranţă
 
30:53 deşi evident ea nu există.
 
30:58 Ca naţiune putem construi un zid în
jurul nostru
  
31:03 dar acesta se va prăbuşi.
 
31:09 Care este deci rădăcina acestei divizări?
 
31:32 Conform căreia
 
31:34 fiecare din noi, fiecare finţă umană
din lume
  
31:41 crede, trăieşte după un tipar
 
31:46 crede că este separat de ceilalţi.
 
31:55 Problemele, anxietăţile, nevrozele
fiecăruia,
  
31:59 modul propriu de a gândi, etc.
 
32:05 Centrul acestei idei este că
 
32:10 suntem separaţi unii de alţii.
 
32:16 Corect?
 
32:19 Mergem mai departe?
 
32:23 Dar este acesta adevărul?
 
32:29 Aşa cum microfonul este real
 
32:32 este oare adevărat că suntem indivizi
distincţi
  
32:40 total diferiţi unii de alţii?
 
32:47 Poate suntem înalţi, scunzi, avem părul
negru, alb,etc.-
  
32:51 există o diferenţă
 
32:53 dar suntem diferiţi în interior?
 
33:01 În interior trecem toţi prin....ştiţi voi.
 
33:07 Iar cei care trăiesc în Estul îndepărtat
 
33:11 trec prin aceleaşi lucruri-sau similare-
ca şi noi.
  
33:15 Deci nu există o separare la nivel
psihologic.
  
33:22 Şi atâta vreme cât acceptăm că suntem
diferiţi
  
33:28 există conflict şi deci separare şi
confuzie.
  
33:45 Gândim împreună
 
33:47 sau voi doar acceptaţi această idee
 
33:51 şi apoi vă spuneţi
 
33:52 "Să vedem dacă
 
33:55 este adevărată sau nu"-ideea-
 
33:58 înţelegeţi ce spun?
 
34:01 Voi auziţi această exprimare-
 
34:03 că atâta timp cât credeţi
 
34:06 că sunteţi separaţi de alţii -psihologic-
 
34:11 există conflict ţi dezordine.
 
34:15 Acesta este un fapt.
 
34:18 Când auziţi asta, faceţi abstracţie de
acest lucru
  
34:25 ca idee
 
34:29 şi apoi vedeţi ce puteţi face?
 
34:34 Nu ştiu dacă mă urmăriţi.
 
34:36 Sau este un fapt.
 
34:45 Dacă este un fapt
 
34:47 atunci puteţi face ceva în această
priviinţă.
  
34:51 Dar dacă îl transformaţi într-o idee
 
34:57 vă pierdeţi
 
34:59 pentru că voi aveţi o idee
 
35:01 eu am o alta, etc.
 
35:05 Dar este ceva comun pentru noi
 
35:12 ca fiinţe umane că
 
35:13 dacă există separare în mine, în tine,
 
35:19 există conflict şi dezordine şi confuzie.
 
35:29 Dar mintea noastră este atât de
condiţionată
  
35:36 de milenii, mii de ani,
 
35:39 -am fost condiţionaţi-
 
35:41 de faptul că alţii ne-au spus că suntem
diferiţi
  
35:45 - de religie care ne spune că suntem
separaţi
  
35:49 că fiecare trebuie să se salveze pe sine-
 
35:53 ştiţi deja întregul tipar care se repetă.
 
36:01 Fiind atât de condiţionaţi
 
36:04 este foarte dificil să acceptăm ceva anume
 
36:11 care poate este adevărat-
 
36:15 folosesc cuvântul "poate"
 
36:17 pentru că nu sunt dogmatic.
 
36:22 Dar acesta este un fapt.
 
36:34 Eu vreau ca vorbitor să analizez,
 
36:39 cu argumente, intelectual, rezonabil,
 
36:45 şi în final cu acordul vostru
 
36:48 să ajungem la acceaşi concluzie.
 
36:51 Atunci nu va fi ceva dogmatic.
 
36:57 Nu suntem dogmatici în priviinţa acestui
cort, este un fapt.
  
37:06 Suntem oare noi-
 
37:10 dacă vrem să înţelegem natura confuziei
 
37:14 şi vrem ca ea să se termine,
 
37:16 complet nu relativ-
 
37:24 suntem noi oare conştienţi de acest lucru?
 
37:27 Dacă da atunci apare întrebarea:
ce putem face?
  
37:34 Înţelegeţi?
 
37:37 Ştiu că sunt separat,
 
37:40 este un fapt pe care l-am acceptat.
 
37:43 Atunci cum înlătur această separare?
 
37:54 Vă rog să mă urmăriţi cu atenţie.
 
37:59 Este acest fapt al separării diferit de
observator
  
38:05 cel care observă faptul?
 
38:07 Înţelegeţi întrebarea? Nu?
 
38:11 Atunci o să explic puţin.
 
38:17 Observ lăcomia.
 
38:21 Eu sunt lacom.
 
38:26 Este această lăcomie diferită de mine
 
38:33 cel care observă, care spune "Sunt lacom"?
 
38:37 Înţelegeţi întrebarea?
 
38:39 Sau lăcomia este observatorul?
 
38:46 Deci nu există separare
 
38:48 între observator care spune "Sunt lacom"
 
38:54 şi acţionează ca atare
 
38:57 "Nu trebuie să fiu lacom.
Trebuie să mă controlez.
  
38:59 Să o reprim. Să merg dincolo de ea."
-ceva de genul.
  
39:02 Deci există separare
 
39:04 şi această separare este conflict
 
39:08 şi prin urmare dezordine.
 
39:13 Ideea este însă că
 
39:15 observatorul care spune "Sunt lacom"
 
39:21 este el însuşi lacom.
 
39:31 Aţi înţeles până aici?
 
39:34 Dacă da, atunci vă întreb:
 
39:37 este această confuzie, separare,
 
39:43 diferită de observatorul care observă?
 
39:48 Sau confuzia, separarea sunt de fapt eu?
 
39:55 Întreaga mea fiinţă este aşa.
 
40:01 Mă întreb dacă aţi ajuns la concluzia asta
 
40:04 altfel nu putem merge mai departe.
 
40:11 Este foarte important să înţelegeţi
 
40:15 odată pentru totdeauna, acest fapt.
 
40:19 Dacă înţelegeţi asta întreaga voastră
viaţă se va schimba
  
40:26 pentru că nu va mai fi nici un conflict.
 
40:31 Subliniez asta...
 
40:34 Presupun ca sunt ataşat de cineva.
 
40:40 Acest ataşament
 
40:44 are nenumărate consecinţe:
 
40:51 durere, gelozie, anxietate, dependenţă,
 
40:58 toate faţetele ataşamentului.
 
41:04 Datorită acestui ataşament faţă
de o persoană
  
41:08 care produce divizare-
 
41:10 sunt ataşat de voi ca şi auditori.
 
41:16 Slavă domnului că nu!
 
41:18 Dar sunt ataşat de voi.
 
41:24 Vă rog să fiţi atenţi.
 
41:27 Sunt ataşat de voi.
 
41:31 Şi separarea apare imediat.
 
41:37 Este oare acest ataşament sentimentul
de dependenţă
  
41:42 aderare, agăţare de cineva
 
41:46 diferit de mine?
 
41:53 Sau eu sunt asta?
 
41:57 Eu sunt ataşamentul.
 
42:00 Dacă cineva realizează asta conflictul
dispare - înţelegeţi?
  
42:05 Aşa este.
 
42:10 Eu nu trebuie să scap de el,
 
42:11 nu trebuie sa fiu independent, detaşat.
 
42:20 Detaşarea este ataşament.
Înţelegeţi?
  
42:24 Dacă încerc să fiu detaşat sunt ataşat de
această detaşare.
  
42:30 Mă întreb dacă mă urmăriţi!
 
42:36 Este clar
 
42:39 că nu există separare cand spun
"Sunt ataşat"
  
42:42 -Sunt ataşat,
eu sunt starea de ataşament.
  
42:54 Atunci aţi înlăturat total conflictul
 
42:59 nu-i aşa?
 
43:00 Înţelegeţi asta? Eu sunt asta.
 
43:05 Mă întreb dacă înţelegeţi.
 
43:09 Putem continua de aici?
 
43:12 Deci eu sunt confuzia,
 
43:18 nu faptul că realizez că sunt confuzia
 
43:22 sau că mi s-a spus asta
 
43:25 faptul este că: eu ca fiinţă umană
 
43:29 sunt într-o stare de confuzie.
 
43:38 Orice acţiune aş face generează mai
multă confuzie.
  
43:46 Înţelegeţi întrebarea?
 
43:47 Sunt deci într-o stare de confuzie
totală.
  
43:56 Şi toată lupta de a o depăşi, de a o
suprima
  
44:00 de a fi detaşat, se pierde.
 
44:04 Mă întreb dacă s-a întâmplat asta.
 
44:07 Vedeţi cât de greu este
 
44:10 pentru mintea noastră să fie precisă în
legatură cu asta,
  
44:16 să înţeleagă, să se elibereze, să aibă
timp pentru asta.
  
44:29 Ce se intampla apoi?
 
44:35 Eu sunt confuzia;
 
44:38 şi nu faptul că eu realizez că sunt
confuzia.
  
44:42 Vedeţi diferenţa?
 
44:46 Eu sunt asta.
 
44:48 Ce s-a întâmplat?
 
44:55 Toate acţiunile de a scăpa, de a suprima,
 
45:01 s-au terminat.
 
45:07 Dacă nu, rămâneţi acolo.
 
45:10 Eliberaţi-vă mai întâi de dorinţa
de a ieşi,
  
45:16 de toate simbolurile verbale ale dorinţei
 
45:22 şi rămâneţi total cu faptul
 
45:26 că voi ca fiinţă umană sunteţi într-o
stare de confuzie.
  
45:37 Şi ce se întâmplă apoi?
 
45:42 Suntem doi prieteni
care discută,
  
45:43 nu este terapie de grup sau altceva,
 
45:50 sau analiză psihologică. Nu este asta.
 
45:54 Ci doi oameni care vorbesc împreună.
 
45:58 Să spunem că am ajuns la acel punct
 
46:01 logic, raţional, fără emoţii,
 
46:06 şi prin urmare sănătos.
 
46:10 Pentru că a fi sănătos este cel mai
dificil lucru.
  
46:16 Am ajuns deci în acest punct:
 
46:19 şi anume: eu sunt acel lucru.
 
46:27 Ce s-a întâmplat în minte?
 
46:35 Putem continua de acolo?
 
46:42 Înainte îmi consumam energia
 
46:46 încercam să suprim, să înţeleg cum să
nu fiu confuz
  
46:53 mergând la acelaşi guru sau altul
-mă urmăriţi?-
  
46:55 -toate acestea erau pierdere de energie.
 
47:02 Când realizez că eu sunt confuzia
 
47:08 ce se întâmplă?
 
47:10 Haideţi urmaţi-mă.
 
47:19 Mintea mea este complet atentă
la confuzie. Corect?
  
47:27 Mintea mea este într-o stare de
atenţie totală
  
47:32 cu privire la confuzie.
 
47:35 Urmariţi asta?
 
47:40 Oare?
 
47:42 Prin urmare ce are loc?
 
47:48 Atunci cand suntem total atenţi
 
47:53 nu există confuzie.
 
47:56 Confuzia apare atunci când nu există
atenţie.
  
48:03 Când este separare, cand nu este atenţie.
 
48:11 Mă întreb dacă înţelegeţi asta!
 
48:21 Acolo unde există atenţie totală
 
48:25 fără consum de energie
 
48:29 şi spun "Cum să fiu total atent?"-
 
48:32 este risipă de energie.
 
48:37 Vedeţi însă că unde este confuzie
 
48:43 datorată lipsei de atenţie
 
48:48 în acea lipsă de atenţie este atenţie.
 
48:51 Înţelegeţi? Haideţi domnilor. Aţi înţeles
cate ceva nu?
  
48:58 Cu acea atenţie
 
49:04 vom începe să urmărim nu numai frica,
plăcerea, suferinţa.
  
49:10 Corect?
 
49:17 Pentru că este important să ne eliberăm
de frică.
  
49:32 Mintea nu a fost niciodată liberă.
 
49:36 O puteţi acoperi, suprima,
 
49:39 poate nu o conştientizaţi
 
49:40 poate sunteţi foarte încântaţi
de lumea exterioară
  
49:45 şi nu de fricile adânc înrădăcinate
în voi.
  
49:56 Şi unde este frică nu există libertate,
 
50:00 iubire,
 
50:02 există nemulţumire
 
50:08 Urmăriţi asta?
 
50:10 Vă rog domnilor
 
50:14 să nu ne pierdem timpul cu toate astea.
 
50:21 Domnilor, trebuie să aveţi capacitatea
de a fugi-
  
50:25 nu fizic,
 
50:28 ci interior să săriţi,
 
50:34 nu să mergeţi ca un melc.
 
50:44 Cineva vede ce impact are frica
în viaţa lui.
  
50:52 Eu mă tem de tine pentru că mă intimidezi,
 
50:59 mă persecuţi,
 
51:02 imi impui ce să fac,
 
51:06 ca preot îmi spui ce să fac, etc.,
 
51:11 şi eu nu fac asta
 
51:13 pentru că sunt nemulţumit de altceva
 
51:17 şi prin urmare mă tem.
 
51:20 Înţelegeţi?
 
51:22 Nemulţumirea conţine teamă.
 
51:31 Iar frica întunecă mintea.
 
51:43 Ştiţi că nu vorbim despre teama nevrotică
 
51:49 ci de frică în sine nu de ceva anume.
 
51:56 Când înţelegem rădăcina fricii
 
51:59 frica de ceva anume dispare.
 
52:02 Înţelegeţi ce spun?
 
52:05 Mă tem de întuneric
 
52:10 - asta este frica mea-
 
52:13 şi vreau să o rezolv.
 
52:17 Mă preocupă această frică.
 
52:25 Dar dacă înţeleg frica în general
 
52:28 celălalt lucru nu există. Mă înteb dacă
înţelegeţi asta.
  
52:35 Nu ne interesează o frică anume-
 
52:40 un om care se teme de public,
 
52:44 un bărbat care se teme,
 
52:46 sau o femeie care se teme de ceva,
 
52:50 ci ne interesează frica în general.
 
52:59 Putem să o dizolvăm în totalitate,
 
53:06 astfel încat frica fizică
 
53:12 -înţelegeţi?
 
53:15 mergem din aproape în aproape-
 
53:18 frica fizică şi complexul de frici ale
psihicului
  
53:24 fricile interioare să nu mai existe?
 
53:29 Fricile fizice pe care cineva pe poate
gestiona simplu.
  
53:35 Dar dacă eşti ataşat de aceste frici
 
53:39 şi eşti îngrijorat să le rezolvi doar
pe acestea
  
53:47 cand eşti ataşat de ele
 
53:50 se crează separare
 
53:54 şi prin urmare conflict. Mă urmăriţi?
 
53:58 Dacă înţelegem deci mai întâi fricile
psihologice
  
54:04 ne putem ocupa apoi de cele fizice
 
54:07 nu invers-este clar?
 
54:12 Vedeţi acum de ce.
 
54:15 Pentru că dacă mă preocupă doar
fricile mele
  
54:20 adică: am cancer sau altă boală,
 
54:24 sau un incident anume care îmi deformează
mintea
  
54:30 şi prin urmare sunt speriat
 
54:33 şi ocupat doar cu asta
 
54:37 cred că trebuie să o rezolv pe aceasta
prima.
  
54:42 Înţelegeţi?
 
54:45 Atâta timp cât vrem să ne ocupăm
de o frică adâncă
  
54:51 de adâncimea, natura şi caracterul
ascuns al fricii
  
54:58 veţi rezolva acea frică fizică.
 
55:04 Nu faceţi invers
 
55:07 -mai întâi frica fizică şi apoi cealaltă.
 
55:08 Asta este ce vrem toţi să facem.
Înţelegeţi?
  
55:09 Daţi-mi întâi pâinea şi vorbim apoi
de restul.
  
55:13 Noi spunem deci că
 
55:19 fricile psihologice sunt mult
mai importante.
  
55:26 Asta ne face nişte fiinţe umane urâte.
 
55:33  
 
55:37 Când ne este frică devenim violenţi,
 
55:39 vrem să distrugem
 
55:40 în numele lui Dumnezeu, al religiei,
 
55:43  
 
55:45 al revoluţiei sociale, etc.
 
55:50 Oare putem noi ca oameni care am trăit
cu aceste frici
  
55:53 atât de mult timp
 
55:58  
 
56:00 să ne eliberăm de ele?
 
56:02 Trebuie să ne întrebăm asta.
 
56:05 Cum abordăm problema fricii?
 
56:10  
 
56:15 Cu dorinţa de a o rezolva?
 
56:19 Înţelegeţi?
 
56:20 Dacă da, vă separaţi iar de frică.
 
56:22  
 
56:28 Mă întreb dacă înţelegeţi asta. Corect?
Continuăm?
  
56:34 Abordaţi acest lucru ca un
observator căruia îi este frică
  
56:39 şi vrea să rezolve problema?
 
56:40 Sau realizaţi că voi sunteţi frică?
 
56:52 Aşa este? Continuăm de aici?
 
56:57 Aţi acordat toată atenţia acestui fapt?
 
57:06 Că voi ca fiinţe umane care sunteţi
umanitatea
  
57:15 şi această fiinţă umană este speriată,
 
57:22 trăieşte în frică,
 
57:26 conştient sau inconştient,
 
57:30 superficial, în frică psihologică
superficială
  
57:34 sau în frici adânc înrădăcinate.
 
57:40 Fricile ascunse devin vizibile când
sunteţi atenţi.
  
57:48 Înţelegeţi?
 
57:51 Mă urmăriţi? Putem continua?
 
57:54 Nu trebuie să mă aprobaţi.
 
57:56 Cercetaţi şi vă priviţi
 
58:01 fără să fiţi de acord cu mine, ce spun
eu nu este important.
  
58:06 Adică el nu este important (vorbitorul).
 
58:09 Este important să plecaţi din cort
 
58:12 fără frică.
 
58:21 Când deveniţi conştienţi de frică
încercaţi să scăpaţi de ea?
  
58:31 Încercaţi să găsiţi un răspuns?
Să o depăşiţi?
  
58:35 Dacă faceţi asta vă disipaţi şi deci
vă divizaţi.
  
58:39 Creaţi un conflict despre frică şi cum
să scăpaţi de ea.
  
58:45 Mă urmăriţi? Apar toate astea.
 
58:47 Dar dacă realizaţi că frica sunteţi voi
 
58:53 atunci nu mai trebuie să faceţi nici
o mişcare.
  
58:59 Pentru că voi sunteţi acel lucru
 
59:03 şi prin urmare toată atenţia voastră
este direcţionată,
  
59:08 în acea atenţie este conţinută frica.
Corect?
  
59:16 Aţi obosit?
 
59:21 Voi decideţi.
 
59:29 Vedeţi, pe măsură ce dorim să depăşim
 
59:33 acest lucru însuşi trebuie depăşit.
 
59:36 Înţelegeţi?
 
59:42 Dar dacă spuneţi "da este un fapt şi
realizez asta
  
59:46 nu vreau să mă îndepărtez de acest lucru"
 
59:52 atunci el dispare complet,
 
59:55 nu parţial, nu pentru o zi.
 
59:57 Dispare
 
1:00:04  
 
1:00:06 atunci când sunteţi complet atenţi la el.
 
1:00:12 La fel este şi cu plăcerea.
 
1:00:15 Atenţie însă!
Aici trebuie să fim atenţi.
  
1:00:25 Nu ştiu dacă aţi observat
 
1:00:28 că în ce priveşte fiinţa umană
 
1:00:34 lucrul care îl motivează este plăcerea,
 
1:00:42 căutarea plăcerii
 
1:00:45 şi evitarea regretului.
 
1:00:49 Înţelegeţi?
 
1:00:51 Vedeţi imaginile, tablourile,
 
1:00:55 scrierile vechi, simbolurile,
 
1:01:00 totul spune "Caută asta, evită aia."
 
1:01:11 Ca şi cum aţi putea împărţi viaţa
 
1:01:15 - în frici, plăceri, regrete, serviciu-
 
1:01:19 înţelegeţi?
 
1:01:20 Toate sunt una. Nu-i aşa?
 
1:01:25 Dar priviţi ce am făcut.
 
1:01:28 Mintea noastră a fost condiţionată,
a acceptat
  
1:01:33 să trăiască în acest etalon de căutare
constantă a plăcerii.
  
1:01:39 Doamne- acel lucru este esenţa plăcerii.
 
1:01:47 Acel lucru are diferite nume
 
1:01:52 dar impulsul este de a atinge acea
plăcere ultimă sublimă
  
1:01:59 pentru a nu mai fi vreodată deranjat,
 
1:02:01 în conflict, etc.
 
1:02:10 Şi trebuie să înţelegem acel lucru nu să
îl suprimăm sau să fugim de el.
  
1:02:16 De ce plăcerea, regretul, frica
 
1:02:21 au devenit atât de importante în viaţa
noastră?
  
1:02:30 De exemplu regretul-
 
1:02:34 înţelegeţi cuvântul "regret"
 
1:02:37 suferinţa omului,
 
1:02:43 de secole,
 
1:02:48 în timp de război,
 
1:02:53 distrugerea fiinţelor umane, a naturii,
 
1:02:55 a animalelor, balenelor, etc.
 
1:03:01 Omul nu suferă doar el ci cauzează
suferinţă.
  
1:03:10 Asta este o parte din noi, parte a
conştiinţei noastre.
  
1:03:16 Şi noi încercăm să evităm asta
 
1:03:21 pentru că nu am rezolvat-o
 
1:03:23 credem că trebuie
să căutăm plăcerea.
  
1:03:27 Putem avea ceva precis
 
1:03:29 ceva real.
 
1:03:38 Aşa că acest lucru devine dominant
 
1:03:41 şi fricile, regretul, anxietatea,
sunt pe fundal;
  
1:03:50 nu numai plăcerea sexuală,
 
1:03:52 amintirea, imaginile şi restul
 
1:03:56 care sunt în mintea noastră
 
1:04:01 dacă vă uitaţi vedeţi ce se întâmplă.
 
1:04:04 Întreaga minte vi se umple de asta
 
1:04:12 nu de actul real ci de această construcţie
 
1:04:19 pe care o numim dragoste.
 
1:04:27 Deci plăcerea, iubirea, suferinţa, frica
sunt obscure,
  
1:04:34 sunt legate între ele.
 
1:04:39 Întrebarea este deci:
 
1:04:43 veţi aborda separat frica, plăcerea,
regretul?
  
1:04:50 Înţelegeţi? Una câte una.
 
1:04:54 Sau veţi putea să vă ocupaţi de întreg?
 
1:05:04 Înţelegeţi?
 
1:05:06 Pentru că mintea noastră fiind împărţită,
 
1:05:10 le ia pe rând
 
1:05:16 şi speră ca rezolvându-le astfel
 
1:05:20 va pune capăt fărâmiţării, fragmentării.
 
1:05:28 Şi cum veţi face să vă ocupaţi de întreg?
 
1:05:34 Înţelegeţi întrebarea?
 
1:05:37 Să gestionaţi dezordinea,
 
1:05:41 plăcerea, frica, regretul
 
1:05:45 ca o mişcare totală a vieţii.
 
1:05:50 Înţelegeţi întrebarea?
 
1:05:55 Nu ca pe ceva separat- ci ca pe un întreg.
 
1:06:01 Puteţi face asta?
 
1:06:06 Adică, să vă uitaţi la voi înşivă
 
1:06:13 ca şi cum v-aţi privi într-o oglindă
psihologică
  
1:06:17 vă priviţi ca fiinţă întreagă
 
1:06:24 sau vă uitaţi doar la o anumită parte?
 
1:06:30 Înţelegeţi?
 
1:06:32 De exemplu dvs. domnule. Cum vă vedeţi?
 
1:06:37 Aveţi joburi diferite,
 
1:06:39 soţia şi copiii sunt diferiţi,
 
1:06:43 religia dvs. este diferită,
 
1:06:48 gândiţi diferit,
 
1:06:52 faţă de alţii
 
1:06:56 aveţi experienţe care diferă de
ale altora,
  
1:07:02 aveţi idealuri, intenţii, ambiţii, etc.
proprii-corect?
  
1:07:11 Le puteţi vedea ca pe o mişcare unitară?
 
1:07:18 Înţelegeţi ce vreau să spun?
Haideţi, domnilor.
  
1:07:27 Asta este singura cale de a rezolva
întregul
  
1:07:32 nu prin fragmentele sale.
 
1:07:36 Şi cum poate o minte care este
fragmentată
  
1:07:41 de generaţii întregi,
 
1:07:44 cum poate această minte, creierul,
emoţiile-mintea,
  
1:07:50 cum poate acea minte
 
1:07:59 să se apropie sau să realizeze întregul?
 
1:08:07 Care este mai important?
 
1:08:10 Nu mai mult-ce este necesar- mă urmăriţi?
 
1:08:15 Veţi aborda toate astea fragmentat
-întreaga viaţă-
  
1:08:21 mai întâi afacerile, banii, casa, soţia,
copiii, sexul,
  
1:08:28 putin câte puţin?
 
1:08:30 Sau întreaga existenţă?
 
1:08:43 Poate mintea
vedea întregul?
  
1:08:52 Sau vă străduiţi să îl vedeţi în
totalitate?
  
1:08:57 Dacă vă străduiţi să vedeţi întregul,
în mare,
  
1:09:02 nu veţi rezolva mare lucru
 
1:09:04 pentru că veţi crea separare, conflict,
confuzie.
  
1:09:11 Dar veţi vedea că viaţa este o mişcare
 
1:09:27 şi că pentru a vedea trebuie să învăţaţi
-înţelegeţi?-
  
1:09:33 să învăţaţi, nu de la mine, ci de la voi
prin observaţie.
  
1:09:41 Învăţaţi să observaţi separarea
 
1:09:44 şi vedeţi cât de zadarnic este să abordaţi
asta
  
1:09:47 de fapt nici nu puteţi-
 
1:09:50 nu vă apropiaţi de întreg
printr-un fragment
  
1:09:55 Trebuie să aveţi o minte
care să cuprindă întregul
  
1:10:04 şi asta este posibil doar când mintea
se eliberează de confuzie, frică.
  
1:10:14 Atunci nu mai există umbra fragmentării:
 
1:10:20 eu, tu, ţara mea, ţara ta -toate astea.
 
1:10:29 Asta înseamnă că atunci când există
libertate totală
  
1:10:35 putem percepe întregul.
 
1:10:41 Şi de aici- înţelegerea, inteligenţa.
 
1:10:48 Acea inteligenţă poate acţiona în lume,
 
1:10:54 poate face o actvitate, sau nu,
poate face orice.
  
1:10:59 În prezent însă noi ne ocupăm de părţi
 
1:11:02 şi prin urmare creăm haos în lume. Corect?
 
1:11:10 Am terminat pentru astăzi.
 
1:11:13 Putem continua mâine când ne întâlnim?
 
1:11:23