Krishnamurti Subtitles

Trăind cu moartea

Brockwood Park - 7 June 1981

Conversation with Pupul Jayakar 2



0:08 P: Una din întrebări Krishnaji
 
0:15 care cred că se află adânc
 
0:22 în mintea oamenilor
 
0:26 este cu privire la naştere şi dispariţie.
 
0:31 Viaţa şi moartea.
 
0:34 În jurul acestora două,
 
0:37 miracolul naşterii
 
0:39 şi teama faţă de moarte
 
0:42 se învârte întreaga viaţă a omului...
 
0:50 toate temerile, cererile, dorinţele,
 
0:56 fricile, anxietăţile se află
între aceşti doi poli.
  
1:03 K:Viaţă şi moarte.
P:Viaţă şi moarte.
  
1:09 Într-un fel le înţelegem
 
1:14 dar cred că doar minţile
superficiale fac asta
  
1:20 şi până când nu vom înţelege cu adevărat
 
1:24 problema existenţei în întregime
 
1:28 -care se afla între cele două-
 
1:31 sfârşitul a tot:
 
1:38 frica, anxietatea,
 
1:41 întunericul şi umbrele care
înconjoară acest cuvânt.
  
1:47 K: De ce foloseşti cuvântul "problemă"?
 
1:55 De ce faci o problemă din
 
1:58 intervalul dintre naştere şi moarte?
 
2:03 De ce o numeşti aşa?
 
2:06 P: Naşterea şi moartea sunt fapte concrete
 
2:11 dar mintea nu se poate desprinde de ele.
 
2:16 Mintea se ataşează de una
şi o respinge pe alta.
  
2:21 K: Dar eu întrebam doar...
P:De aici apare problema.
  
2:25 K: Dar de ce foloseşti
cuvântul "problemă"?
  
2:29 P: Din cauza neclarităţii
care însoţeşte un cuvânt
  
2:35 adică bucuria şi splendoarea
 
2:38 a ceea ce numim viaţă
 
2:42 şi dorinţa de a ne agăţa
de ea cu orice preţ
  
2:46 şi a evita ceea ce înseamnă sfârşit.
 
2:49 K: Înţeleg asta.
P:Asta este o problemă.
  
2:52 De aici apare regretul,
 
2:55 apare frica, de aici...
 
2:58 K:.....toată mizeria.
P:......toate cererile.
  
3:02 K:Şi care este întrebarea?
 
3:04 P: Cum facem să explorăm, să ne eliberăm
 
3:10 de aceste neclarităţi care
însoţesc cuvântul?
  
3:13 Cum ar putea mintea noastră
să privescă mai simplu moartea
  
3:19 şi să o observe aşa cum este?
 
3:22 Dar noi nu putem face deloc asta.
 
3:26 K: Te referi aici la moarte,
 
3:28 sau la perioada dintre viaţă şi moarte?
 
3:36 Te referi aici la viaţa în sine
 
3:43 cu toată complexitatea
sa, mizeria, confuzia,
  
3:47 nesiguranţa, etc. şi apoi la sfârşit?
 
3:51 Te preocupă
 
3:55 -şi folosesc acest cuvânt-
 
3:59 să afli ce înseamnă moartea
 
4:05 şi îndelungata perioadă de luptă,
 
4:09 conflict, mizerie
 
4:13 - de care ne agăţăm pentru
a o evita pe cealalată-
  
4:16 sau te referi la întreaga mişcare a ei?
 
4:22 P:Vezi
 
4:25 există această mişcare a existenţei
 
4:29 în care se află viaţa şi moartea.
 
4:32 Dar dacă extinzi scopul
 
4:43 nu cred că poţi ajunge...
 
4:52 la angoasa şi regretul faţă de sfârşit.
 
4:59 K:Am înţeles.
 
5:00 P: Şi vreau să vorbim despre regretul
faţă de sfârşit pentru că...
  
5:06 K: Asta este tot, sau te interesează
 
5:09 -stai un pic-
 
5:11 regretul faţă de sfârşit, acel regret
 
5:18 sau te interesează
 
5:21 întregul proces al vieţii, morţii,
 
5:27 care include regretul, frica şi restul?
 
5:31 P: Cred că este corect ce spui
 
5:38 este întreaga mişcare
dintre viaţă şi moarte
  
5:43 adică existenţa.
 
5:45 Tu vorbeşti despre sfârşitul regretului.
 
5:48 K:Da.
 
5:50 P: Despre sfârşitul regretului.
 
5:52 Vorbesc despre acea frică şi angoasă
 
5:55 care este regretul faţă de sfârşit.
 
5:58 K: Ah, da, da, da.
 
6:00 P: Vezi tu, cele două sunt diferte.
 
6:02 K:Da, înţeleg. Regretul faţă de sfârşit.
 
6:05 P: Există un regret, o asemenea
angoasă a ceva ce este
  
6:09 şi încetează să mai existe
 
6:12 ceva atât de minunat,
 
6:14 frumos, umple viaţa si
cunoaşterea persoanei
  
6:18 care se află în spate şi care
trebuie să se sfârşească.
  
6:23 K: Dar ce este sfârşitul?
 
6:29 Ce înţelegi prin "sfârşit"?
 
6:33 Ce este sfârşitul?
 
6:35 P: Sfârşitul este când: "ceea ce există"
 
6:40 nu mai este perceput de simţurile noastre.
 
6:44 Ceea ce există, susţine, încetează
să mai fie, pentru totdeauna.
  
6:52 Pentru "totdeauna".
 
6:54 K:Ce este asta?
Nu prea înţeleg.
  
6:56 P: Ceva există şi
 
7:01 natura sa de a fi,
 
7:07 sfârşitul său
 
7:09 dispariţia sa este pentru totdeauna!
 
7:13 Cuvântul "eternitate"...
 
7:14 K: De ce foloseşti acest
cuvânt "eternitate"?
  
7:16 P: Pentru că aici există ceva absolut.
 
7:19 K:Sfârşitul.
P:Sfârşitul.
  
7:22 Nu mai există mâine.
 
7:24 K: Stai un pic.
Sfârşitul a ce?
  
7:29 P: Sfârşitul a ceea ce susţine viaţa.
 
7:34 Regretul este faţă de acest sfârşit.
 
7:36 K: Sfârşitul regretului şi sfârşitul...
 
7:42 ce?- nu este eternitate?
 
7:44 P: Regretul că ceva atat de
măreţ se sfârşeşte.
  
7:50 K: Stai un pic-este oare atât de măreţ?
 
7:53 P: Să îţi spun altfel.
 
7:56 K:Da.
 
7:58 P:Tu eşti. Tu eşti,
 
8:01 iar faptul că s-ar putea să nu
mai fii crează angoasă.
  
8:06 K: Da. Tu eşti.
 
8:08 P: Nu a fi în general...Tu exişti!
 
8:14 K:Stai un pic, ce înseamnă "exişti"?
 
8:16 P: Tu Krishnamuri, exişti.
K: Ah, bine.
  
8:19 P: Şi acel cuvânt este o mărturisire
 
8:24 este angoasa că, Krishnamurti
ar putea să înceteze să existe.
  
8:29 K:Înţeleg.
 
8:34 Angoasa sfârşitului
 
8:37 sau faptul că, K nu va mai exista?
 
8:42 Înţelegi ce spun?
 
8:44 P:Dar cum faci disctincţia între ele?
 
8:52 K:Moartea este inevitabilă
pentru această persoană.
  
8:56 Corect?
P:Da.
  
8:59 K: La un moment dat totul se va sfârşi.
P:Da.
  
9:04 K:Pentru el nu contează.
P:Da.
  
9:09 K:Nu există frică, angoasă
 
9:13 dar tu priveşti persoana şi spui
 
9:17 "Of Doamne va muri."
 
9:21 P:Da.
 
9:21 K: Deci angoasa-dacă pot folosi cuvântul
 
9:25 în sensul dorit de tine-este a ta.
 
9:29 P:Este angoasa mea.
K:Da. Şi de ce?
  
9:35 P: Nu este?
 
9:36 K:De ce ar trebui?
P:Este.
  
9:39 K: Nu, nu...
P: De ce întrebi "de ce"?
  
9:42 K:Mă interesează, vreau să ştiu de ce...
 
9:47 Cineva moare...
 
9:51 indiferent cine, un om frumos, urât, etc.
 
9:56 fiinţa umană din acea persoană.
 
10:00 Moare şi asta este inevitabil.
 
10:04 Şi mă uit la acea persoană,
am trăit cu ea,
  
10:12 o iubesc şi persoana moare.
 
10:17 Şi eu am o angoasă. Corect?
P:Da.
  
10:23 K:De ce?
 
10:27 De ce mă aflu într-o stare groaznică
 
10:31 -angoasă, lacrimi, singurătate-
 
10:36 de ce regret?
 
10:46 Nu discutăm despre asta intelectual.
 
10:49 P:Nu.
K::Nu.
  
10:50 Este mai serios de atât. De ce fac asta?
 
10:55 Am pierdut persoana.
Mi-a fost dragă,
  
11:00 prieten, etc
 
11:04 şi se termină.
 
11:07 Cred că este important
să înţelegem sfârşitul.
  
11:17 Sfârşitul.
 
11:21 Pentru că apare ceva nou
 
11:24 în acest sfârşit.
 
11:30 P: De asta spun că nu poţi întreba de ce.
 
11:35 K: Nu, este mai degrabă o interogare.
 
11:42 P:Dar nu este inevitabil?
 
11:47 Cel care a fost esenţa
existenţei mele, dispare.
  
11:54 K:Da, l-am iubit.
P:Da.
  
11:55 K: Mi-a fost partener-sexual, etc-
 
12:01 şi m-am simţit bine.
P:Da.
  
12:06 K:Şi persoana dispare.
 
12:11 Corect?
P:Şi ăsta nu este regret?
  
12:15 K:Este.
 
12:18 Când fiul, fratele moare
există un regret imens.
  
12:24 P:Da.
 
12:28 K:Lăcrimez şi sunt anxios
 
12:31 iar mintea spune "Trebuie
să găsesc alinare"
  
12:35 şi inventez ideea că ne
întâlnim în altă viaţă
  
12:38 şi reîncepem să trăim împreună
 
12:41 Şi eu mă întreb
 
12:45 de ce are omul acest regret.
 
12:52 Ştiu că este regretabil, devastator.
 
12:58 Ca şi cum întreaga existenţă
ar fi zdruncinată.
  
13:05 Ca şi cum un copac puternic este doborât
 
13:11 şi tăiat. Asta se întâmplă.
 
13:19 Cred că regret
 
13:22 pentru că nu am înţeles
niciodată pe deplin
  
13:25 ce este acest sfârşit.
 
13:30 Am trăit 40, 50, 80 de ani.
 
13:36 Şi în tot acest timp nu am
înţeles ce înseamnă sfârşitul.
  
13:44 P:Înţeleg.
 
13:46 KSfârşitul
 
13:51 cum se termină ceva ce mi-a fost drag.
 
14:02 Adică, credinţa în sfârşitul total
 
14:09 sfârşitul ataşamentului.
 
14:15 Sfârşitul lui, nu...
 
14:19 sfârşitul acestuia
 
14:21 şi continuarea în alt mod.
 
14:29 P: Ce împiedică mintea să accepte...
 
14:35 K:...sfârşitul.
 
14:37 P:Sfârşitul.
Este o întrebare care...
  
14:41 K:Este desigur, frica.
 
14:47 De exemplu
 
14:49 -dau un exemplu oarecare
 
14:53 comun tuturor-
 
14:57 sfârşitul total fără motiv sau direcţie,
 
15:02 ataşamentul,
 
15:11 cu toată complexitatea
şi implicaţiile sale,
  
15:18 să nu ne ataşăm de nimic,
 
15:25 de experienţe, amintiri, cunoaştere.
 
15:29 Asta se întâmplă când vine moartea!
 
15:39 Sfârşitul cunoaşterii
 
15:45 -de asta se ataşează oamenii-
 
15:51 ideea că acea persoană va muri.
 
15:56 Am trăit cu el, mi-a fost drag,
 
15:59 am avut grijă de el, am trăit...
 
16:04 -toate acestea-
 
16:05 frumuseţea şi conflictul şi restul.
 
16:10 Să pot pune capăt total acestor amintiri.
 
16:24 Asta este moartea. Corect?
 
16:27 Asta se va întâmpla
 
16:31 când fiul, fratele, soţia, soţul moare.
 
16:40 P:Ai spus adesea
 
16:48 " Când trăieşti intri în casa morţii".
 
16:51 K:Da,
P: Ai folosit fraza asta.
  
16:54 Ce anume înseamnă?
 
16:56 K: Da, am făcut asta.
P: Ce anume înseamnă?
  
17:00 K: Înseamnă să inviţi
moartea în timp ce trăieşti.
  
17:05 Nu vorbim de suicid
 
17:08 sau să iei o pastilă şi gata.
 
17:13 Vorbesc despre sfârşit.
 
17:22 Cred că este foarte important asta.
 
17:24 Cuvântul însuşi are un sens profund:
 
17:30 sfârşitul a ceva.
 
17:36 Sfârşiul amintirilor
 
17:39 -ca să dau un exemplu simplu.
 
17:42 Sfârşitul unei experienţe
de care m-am ataşat
  
17:50 m-am agâţat, ceva care mi-a dat plăcere
 
17:54 o stare de bine.
 
17:58 Mă agăţ de acea amintire.
 
18:05 Şi trăiesc cu acea amintire
 
18:07 în timpul vieţii mele şi când muncesc
 
18:10 merg la birou
 
18:12 dar amintirea este atât de dragă,
 
18:16 extraordinar de vie şi mă agăţ de asta.
 
18:22 Şi astfel nu aflu niciodată
de înseamnă a termina.
  
18:33 Cred că există ceva aici, aşa simt
 
18:36 există ceva aici cu privire la sfârşit
 
18:42 cu privire la tot ce am
acumulat psihologic.
  
18:53 P:Ataşamentul...
 
18:59 putem renunţa la el.
 
19:01 K:Ăsta este finalul, moartea!
 
19:03 P:Asta nu este moartea.
 
19:07 K: Ce anume înţelegi
prin moarte?
  
19:08 Moartea organismului?
 
19:11 P:Moartea...
 
19:14 K: Sau ce imagine am
construit despre tine?
  
19:18 P: Când spui asta aş zice
 
19:21 imaginea pe care am
construit-o despre tine.
  
19:24 Dar e mai mult decât atât.
 
19:27 K: Adică?
 
19:29 Sigur că există mai mult decat atât
 
19:31 eu doar mă întreb.
 
19:34 P:Mult mai mult.
 
19:35 K:Am trăit împreună,
 
19:38 te-am adorat, etc.
 
19:40 iar imaginea ta este
adânc întipărită în mine.
  
19:48 P:Da.
 
19:50 K:Şi
 
19:54 -nu vorbesc despre...
 
19:56 faptul că mori iar imaginea
se conturează şi mai mult
  
20:05 desigur.
 
20:06 P:Da.
 
20:10 K: Aşez flori, scriu versuri, etc.
 
20:19 Dar asta este doar imaginea care trăieşte.
 
20:24 Iar eu voresc despre
sfârşitul acestei imagini.
  
20:31 P:Domnule...
 
20:32 K:Pentru că eu nu pot...
 
20:34 mintea nu are acces la o altă dimensiune
 
20:39 dacă există o umbră a unei amintiri.
 
20:54 Pentru că "acela" este în afara timpului
 
20:58 "acela" este etern.
 
21:04 Iar ca mintea să intre în "acel" ceva
 
21:07 trebuie să dispară orice
element legat de timp.
  
21:18 Cred că este logic şi raţional.
 
21:23 Şi la ce reacţionăm noi?
 
21:26 P: Dar viaţa nu este..nu este trăită...
K:Sigur că nu...
  
21:30 P...în termeni logici şi raţionali...
K:Sigur că nu este. Nu este.
  
21:33 P: Adică logic şi raţional...
 
21:36 K: Sigur, nu este, dar este
sfârşitul a tot
  
21:43 ce ai acumulat psihologic, adică timpul.
 
21:48 Iar pentru a înţelege ceea
ce este veşnic, fără timp
  
21:52 mintea trebuie să se
elibereze de toate astea.
  
21:55 Asta vreau să spun.
 
21:57 Trebuie deci să existe un sfârşit.
 
22:08 P: Deci nu explorăm sfârşitul?
 
22:13 K:Ba da.
 
22:15 P:Şi cum anume facem asta?
 
22:18 K:Nu.
Ce este sfârşitul?
  
22:27 Sfârşitul continuităţii.
 
22:32 P: Asta este....
 
22:39 K: Continuitatea unui anumit gând,
 
22:44 a unei direcţii,
 
22:47 o anumită dorinţă.
 
22:58 Acestea dau continuitate vietii.
 
23:03 Naşterea şi moartea în acel interval
 
23:08 conduc la continuitate, ca la un râu.
 
23:17 Volumul de apă dă frumuseţea unui fluviu
 
23:24 precum Gangele, Rinul, etc
 
23:31 marile fluvii ale lumii, Amazonul, etc.
 
23:36 Dar noi trăim la suprafaţa acestui
mare fluviu al vieţii noastre.
  
23:48 Şi am putea vedea frumuseţea lui.
 
23:53 Doar dacă nu ne aflăm la suprafaţa sa.
 
23:58 Iar sfârşitul său este
continuitatea suprafeţei.
  
24:03 Nu ştiu dacă înţelegi.
 
24:04 P: Sfârşitul său este
continuitatea suprafeţei?
  
24:07 K:Nu.
 
24:09 P: Sfârşitul său este
sfârşitul suprafeţei.
  
24:14 K:Sfârşitul suprafeţei.
 
24:26 P:Ce anume moare?
 
24:38 K: Ceea ce am acumulat în
interior şi exterior.
  
24:50 Am construit o afacere de succes
 
24:57 care îmi aduce mulţi bani
 
25:00 am gusturi bune, o casă frumoasă
 
25:03 o soţie şi copii minunaţi,
o gradină superbă.
  
25:12 Şi toată viaţa am continuat să fac asta.
 
25:17 Să termin cu asta.
 
25:25 P: Dar domnule...dacă nu vă supăraţi
...putem explora un pic?
  
25:30 Îmi spuneţi
 
25:33 că moartea corpului Krishnamurti
 
25:36 conştiinţa sa se va sfârşi?
 
25:41 Este important să aflu asta.
 
25:45 K: Ai spus două lucruri:
 
25:47 conştiinţa lui K
 
25:50 şi dispariţia corpului.
P: Dispariţia corpului.
  
25:55 K: Corpul va dispărea, evident.
 
25:58 Folosit necorespunzător, prin
accident, boală, etc-va dispărea.
  
26:05 Ce este deci conştiinţa acelei persoane?
 
26:13 P: Această compasiune nesfârşită
 
26:18 dacă pot spune aşa.
 
26:20 K:Da.
 
26:24 Nu aş numi asta "conştiinţă".
 
26:33 P: Folosesc cuvântul "conştiinţă"
 
26:35 pentru că este asociat cu
corpul lui Krishnamurti.
  
26:41 K:Da, dar nu este...
 
26:42 P: Pentru că este asociat cu
corpul lui Krishnamurti
  
26:45 nu mă pot gândi la alt cuvânt.
 
26:48 Pot spune "mintea lui Krishnamurti"
 
26:50 pot spune "conştiinţa'.
 
26:52 K:Să rămânem la cuvântul "conştiinţă"
 
26:54 şi să vedem despre ce este vorba.
 
27:00 Conştiinţa fiinţei umane
este conţinutul său.
  
27:07 P:Da.
 
27:09 K:Corect?
 
27:10 Conţinutul este mişcarea de
ansamblu a gândului.
  
27:19 Limbajul,
 
27:21 cariera, specializările, credinţele,
 
27:25 dogmele, ritualurile, suferinţele,
durerile, anxietăţile, singurătatea,
  
27:30 sentimentul disperat de frică
 
27:34 toate astea sunt mişcări ale gândului.
 
27:41 P:Da.
 
27:45 K: Dacă această mişcare încetează
 
27:51 conştiinţa aşa cum o ştim nou, nu.
 
28:00 P: Dar gândul ca mişcare
 
28:04 în conştiinţă-aşa cum o ştim-
 
28:07 nu există în mintea lui Krishnamurti.
 
28:11 Să spunem asta.
 
28:13 Da, există o stare de a fi
care se manifestă
  
28:21 când sunt în contact cu el, sau când eu...
 
28:25 Se manifestă.
 
28:26 Deci, ori foloseşti...nu reduce
asta doar la gând.
  
28:31 K: Nu, sunt atent cum mă exprim.
 
28:37 Conştiinţa, aşa cum o cunoaştem noi
 
28:40 este mişcarea gândului
 
28:42 -urât, nobil, etc.
P:Da, da,da.
  
28:45 K: Este mişcarea gândului, a timpului.
 
28:49 P:Da, înţeleg asta.
 
28:52 K:Îţi este clar.
P:Da.
  
28:54 K: Conştiinţa umană
 
28:57 aşa cum o ştim este asta.
 
28:59 P:Da.
 
29:02 K: Când, după ce se întreabă, gîndul
 
29:07 ajunge la final
 
29:11 -nu in lumea materială, ci psihologică-
 
29:17 gândul se sfârşeşte
 
29:25 dar conştiinţa aşa cum
o cunoaştem noi, nu!
  
29:32 P: Poţi folosi orice alt cuvânt.
 
29:34 K: Îl aleg pe acesta.
 
29:36 P: Dar este o stare a fiinţei
 
29:39 care se manifestă ca şi Krishnamurti.
 
29:43 K:Da, da.
P: Şi ce cuvânt să folosesc?
  
29:47 K:Ai perfectă dreptate
 
29:49 nu îţi cer să schimbi cuvintele. Dar...
 
30:00 Tu spui de exemplu, prin meditaţie
 
30:07 -cea reală
 
30:09 nu cea falsă care este popularizată azi
 
30:11 meditaţia reală-
 
30:15 ajungi la un punct absolut.
 
30:19 P:Da.
 
30:23 K: Şi văd şi simt asta.
 
30:30 Pentru mine este o stare extraordinară.
 
30:33 Contactul..prin tine, simt asta.
 
30:44 Şi mă străduiesc să prind
 
30:54 să am, orice cuvânt al tău.Corect?
 
30:57 Dar este acolo.
 
30:59 Nu "îl ai" -este acolo.
 
31:02 Nu îl ai tu Pupuji-este acolo.
 
31:08 Nu este al cuiva-este acolo!
 
31:11 P:Dar este acolo datorită ţie.
 
31:15 K:Ah!
P:Vezi domnule?
  
31:17 K: Este acolo dar nu
datorită mie-este acolo!
  
31:21 P:Unde?
 
31:31 K: Bine, nu are un loc anume.
 
31:44 P: Până la un punct pot accepta asta.
 
31:47 De fapt, nu, nu accept.
 
31:51 K:Mai întâi nu este al
meu sau al tău. Bine?
  
31:56 P:Ştiu doar
 
32:02 că se manifestă în persoana
lui Krishnamurti.
  
32:05 K:A lui X, desigur.
 
32:08 P: Şi când spui că nu are un loc anume
 
32:11 nu pot accepta asta.
 
32:13 K: Evident.
P:Are un loc...
  
32:16 K: Pentru ca l-ai identificat
pe K cu "acela".
  
32:22 P:Dar K este "acela".
 
32:24 K: Poate că da, însă
 
32:28 tot K spune că nu are legătură
 
32:31 cu K sau altcineva-este acolo.
 
32:41 Frumuseţea
 
32:44 nu este a mea sau a ta, este acolo
 
32:50 în copac,
 
32:52 în flori-mă urmăreşti? este acolo.
 
32:55 P: Dar vindecarea şi compasiunea
 
33:00 care se află în K nu sunt acolo.
 
33:05 K:Sigur că nu.
 
33:06 P:Deci vindecarea şi compasiunea lui K
 
33:09 la asta mă refer.
 
33:13 K: Dar K nu este "acela".
 
33:19 P: Dar se manifestă şi
va înceta să se manifeste
  
33:24 asta spun.
 
33:26 K: Am înţeles.
P: Vă rog să vedeţi asta.
  
33:29 K:Desigur.
 
33:30 Înţeleg ce vrei să spui.
 
33:34 Şi mă întreb.
 
33:38 P: Adică?
 
33:45 K: Poate se manifestă prin X.
 
33:50 Dar "acela" manifestat
 
33:54 sau care se manifestă nu aparţine lui X.
 
34:05 P: Poate nu aparţine lui...
 
34:07 K: Nu are nici o legătură cu K, X,
 
34:13 P: Pot accepta şi asta
 
34:16 că nu îi aparţine lui K.
 
34:19 Dar K şi "acela" sunt inseparabili.
 
34:22 K: Da, bine, dar vezi tu
 
34:26 când identifici acel "ceva"
cu o persoană..
  
34:33 P:Nu pot...
 
34:35 K:....să îi separ. Este o
problemă delicată asta.
  
34:39 P: Da, vreau să mergem încet.
 
34:43 K:Tocmai.
 
34:45 P:Vezi tu,
 
34:52 de exemplu Buda
 
34:54 indiferent de conştiinţa sa
 
34:57 sau care s-a manifestat prin el
 
34:59 a încetat să mai existe.
 
35:01 A încetat ca manifestare.
 
35:04 K: Mă îndoiesc de asta.
 
35:08 Mă îndoiesc că...
 
35:10 Nu...
Trebuie să fim foarte atenţi.
  
35:14 Tu spui
 
35:17 -să vorbim despre Buda nu despre mine-
 
35:22 tu susţii că acea conştiinţă
a persoanei Buda
  
35:27 a încetat să existe când a murit.
 
35:32 Corect?
 
35:34 S-a manifestat prin el
 
35:37 P: Da, s-a manifestat prin el.
 
35:39 K: Şi el era "acela".
P:Da.
  
35:42 K: Şi când a murit a dispărut "acela".
 
35:49 P: Nu ştiu dacă pot spune că a dispărut.
 
35:53 Spun doar
 
35:56 că nu a mai putut fi contactat.
Asta spun Krishnaji.
  
36:01 K: Bineînţeles că nu.
 
36:04 P: De ce spui asta?
 
36:12 K:Pentru că
 
36:15 -meditaţia şi restul- el a fost iluminat
 
36:18 şi a venit la el.
 
36:20 P:Da, da.
 
36:21 K: Prin urmare el şi "acela" au fost...
 
36:24 nu a existat separare.
P:Da.
  
36:27 K: Eu discipolul său am
spus "Doamne, a murit.
  
36:34 Şi odată cu moartea lui
totul s-a terminat."
  
36:37 P:S-a terminat.
 
36:39 K:Şi eu spun că nu.
 
36:49 Ceea ce este bun nu se poate sfârşi.
 
36:58 Ca şi răul- dacă folosesti
cuvântul fără să implice
  
37:05 prea mult întuneric în cuvânt-
 
37:09 răul continuă să existe în lume.
 
37:15 Corect?
 
37:16 Acel rău este total diferit
de ceea ce este bun.
  
37:23 Deci binele se manifestă...există mereu
 
37:31 a existat aşa cum- nu opusul lui-
 
37:38 cum a continuat să existe răul.
 
37:43 P:Dar ne îndepărtăm.
K:Ştiu, ştiu asta.
  
37:47 P:Ne îndepărtăm uşor.
 
37:48 K:Nu sunt sigur de asta
 
37:48 nu contează.
Mergem mai departe.
  
37:56 P: Spui că nu dispare odată cu...
 
38:00 K:Binele nu dispare niciodată.
 
38:02 P:Vorbesc despre
 
38:05 compasiunea de a exista.
 
38:14 Dar acum pot avea contact cu ea.
 
38:17 K:Da. Dar poţi intra în contact chiar
dacă a dispărut persoana.
  
38:27 Asta este ideea.
 
38:31 Nu are legatură cu persoana.
 
38:40 P: Când spui să fii o lumină pentru sine
 
38:45 asta implică contactul
 
38:49 în absenţa persoanei?
 
38:51 Ce înseamnă când spui
 
38:53 poate fi contactat şi fără persoană?
 
38:56 K:Nu contactat, este un cuvânt urât.
 
38:58 Poate fi perceput, trăit, poate fi...
 
39:04 este acolo şi poti ajunge
la el, să îl priveşti.
  
39:14 Şi pentru a ajunge şi a
primi trebuie ca....
  
39:20 gândul ca şi conştiinţa aşa cum o ştim
 
39:25 trebuie să se sfârşească.
 
39:38 Gândul chiar este duşmanul "aceluia".
 
39:53 Gândul este evident duşmanul compasiunii.
 
40:00 Corect?
 
40:07 Şi pentru a avea scânteia nu
este nevoie de vreun sacrificiu
  
40:14 ci de o inteligenţă trează
 
40:19 care vede mişcarea gândului
 
40:22 şi această conştientizare conduce
la sfârşitul gândului.
  
40:33 Asta este meditaţia reală.
Corect?
  
40:38 P: Şi atunci care este
semnificaţia morţii?
  
40:43 K:Nici una.
 
40:49 Nu, nu. Nu are semnificaţie
 
40:53 pentru că oricum trăim cu
moartea mai tot timpul.
  
41:02 Pentru că mereu terminăm câte ceva.
 
41:10 Nu cred că vedem importanţa
 
41:13 sau frumuseţea sfârşitului.
 
41:20 Noi vedem
 
41:23 continuitatea cu valurile
sale frumoase şi cu..
  
41:29 toată superficialitatea sa.
 
41:31 P: Mâine voi pleca de aici.
 
41:35 Mă desprind total de tine?
 
41:37 K: Nu, nu de mine.
 
41:40 Te desparti de "acela" de acea eternitate
 
41:47 cu întreaga sa compasiune, etc
 
41:53 dacă nu mai este...o amintire.
 
41:58 Înţelegi?
 
42:03 Este simplu, nu?
 
42:06 Mă întâlnesc cu Buda.
 
42:11 L-am ascultat cu atenţie.
 
42:17 Mi-a făcut o impresie puternică.
 
42:20 Şi a rămas în mine ce a spus el.
 
42:26 Şi el dispare.
 
42:35 El mi-a spus foarte atent
 
42:38 "Fii o lumină pentru tine însuţi".
 
42:44 Iar acel adevăr este în mine
 
42:48 este sămânţa care încolţeste în mine.
 
42:54 Iar dacă el pleacă sămânţa încolţeşte.
 
43:01 Poate îmi va lipsi.
Spun "Îmi pare rău
  
43:04 era un prieten, am pierdut un prieten"
 
43:08 sau cineva la care am ţinut.
 
43:13 Dar important este că
 
43:16 sămânţa adevărului, a fost plantată
 
43:23 de vigilenţa mea, conştiinţa
şi ascultarea mea conştientă.
  
43:29 Acea sămânţă va înflori.
 
43:34 Altfel ce sens are să o aibă cineva?
 
43:42 Dacă X a devenit iluminat
 
43:49 - folosim acest cuvânt-
 
43:51 imensa compasiune, iubire şi restul
 
43:58 dacă doar el le are
 
44:01 şi moare, care este sensul-care?
 
44:08 P: Pot să întreb ceva?
 
44:13 Care este sensul acestei existenţe?
 
44:17 Care este sensul existenţei sale?
 
44:25 K: Care este sensul existenţei sale?
 
44:29 P: Da.
K: Să îl manifeste pe "acela".
  
44:39 Să fie întruchiparea "aceluia"
să fie...ştii tu.
  
44:45 De ce ar trebui să fie un motiv?
 
44:51 O floare există pur şi simplu.
 
44:56 Frumseţea există fără motiv, există.
 
45:01 Eu încerc să găsesc un motiv, floarea nu.
 
45:08 Nu complic toate lucrurile
 
45:13 să le las într-o ceaţă misterioasă
 
45:18 nu fac asta.
 
45:21 După cum am spus, este acolo
 
45:25 şi oricine poate ajunge şi
poate sta acolo.
  
45:33 Iar moartea Pupuji este ceva...
 
45:38 precum naşterea, care trebuie să fie
 
45:40 un eveniment extraordinar pentru mamă
 
45:45 şi poate şi pentru tată
 
45:49 dar naşterea şi moartea
sunt atat de depărtate
  
45:57 -mă urmăreşti?
 
46:00 Şi toată această continuitate
 
46:09 constituie mizeria omului.
 
46:14 Şi dacă acea continuitate
 
46:19 se poate sfârşi zilnic
 
46:21 trăieşti cu moartea.
 
46:25 Care devine atunci o totală
 
46:29 reînoire a ceva care nu are continuitate.
 
46:36 De aceea cred că este
important să înţelegem
  
46:40 sensul cuvântului "sfârşit".
 
46:47 Sfârşitul total al experienţei
 
46:54 sau ceea ce a fost experimentat
 
46:57 şi rămâne în mintea noastră ca amintire.
 
47:11 Aş vrea- am făcut asta uneori-
 
47:16 să ne întrebăm
 
47:22 dacă o fiinţă umană poate trăi
 
47:26 -în afară de cunoaşterea fizică,
 
47:30 să conducă o maşină,
 
47:32 să scrie o scrisoare
şi restul cunoaşterii-
  
47:34 poate trăi fără
 
47:41 timp şi cunoaştere?
 
47:50 Urmăreşti ce spun?
 
47:54 P: Este ce am spus până acum,
adică a trăi cu sfârşitul
  
48:01 la asta te referi când întrebi asta?
 
48:04 K: Da. De asta am deschis subiectul.
 
48:07 P: Adică atunci când mintea
 
48:13 este capabilă să trăiască cu sfârşitul,
 
48:18 sfârşitul timpului
 
48:23 şi al cunoaţterii.
K: Da, asta este.
  
48:26 Poate că sunt doar cuvinte.
 
48:29 P:Dar domnule, asta nu implică....
 
48:36 Ideea este că: nu poţi face nimic
 
48:41 dar poţi observa şi asculta.
 
48:47 Şi în...
 
48:50 Acum vreau să...dacă îmi permiţi.
 
48:53 K:Sigur.
P: Există un curent al cunoaşterii.
  
48:56 K:Da,există un
curent al cunoaşterii.
  
48:58 P:Un curent al cunoaşterii.
 
49:00 Când spun: pot sau nu fii liber,
 
49:04 pot sta sau renunţa,
 
49:06 acesta este un element al
acestui curent al cunoaşterii
  
49:09 care spune asta.
 
49:11 K:Desigur.
P:Prin urmare....
  
49:12 K:....nu are sens.
P:Nu are sens.
  
49:14 Iar curentul cunoaşterii
unui om se grăbeşte
  
49:18 -pentru că provocarea sau
orice altceva, face asta.
  
49:22 Singurul lucru posibil este
o conştientizare
  
49:27 în care dispare acea grabă.
 
49:30 K: Şi prin percepţie, dispare.
 
49:32 Înflorirea şi moartea sa.
P: Descreşterea.
  
49:34 Poate omul face altceva
 
49:40 în afară de a fi atent la această
creştere şi descreştere?
  
49:47 K: Vrei să zici
 
49:56 să înţelegi cu adevărat...
 
49:59 să accepţi- pentru moment-
 
50:04 că nu poţi face nimic?
 
50:07 Asta spui?
P:Nu poţi face nimic.
  
50:11 K:Nu sunt sigur de asta.
 
50:14 P: Asta vreau să ştiu. Spune-mi.
 
50:21 K: Asta este mai degrabă
 
50:24 o declaraţie finală: "Nu pot face nimic?"
 
50:30 P: Nu, domnule. Pot sau nu...
K:Să aflăm.
  
50:34 P:Vezi tu
 
50:37 fie pot face- iar următoarea
întrebare ar fi...
  
50:41 K:..ce pot face?
P:Ce pot face?
  
50:42 K:Înţeleg.
P: Dacă spun că nu pot face...
  
50:46 K:Ce te face să spui asta: "Nu pot"?
 
50:49 P:Pentru că...
 
50:51 K:Nu,să vedem împreună,
ajută-mă, hai să vedem.
  
50:55 Ce te face să spui "Nu pot face nimic?"
 
51:00 În legătură cu ce?
 
51:02 P: Cu ieşirea dinacest curent
al cunoaşterii.
  
51:05 K:Nu, nu.
 
51:06 P: Da, despre asta vorbim.
 
51:09 Există un curent al cunoaşterii.
 
51:11 K: Da, există un curent-asta-i tot.
 
51:12 Care se manifestă fie...
 
51:14 P:Fie eu sunt o entitate
separată de acest curent...
  
51:18 K:Ceea ce nu eşti.
 
51:20 P: Cercetând, văd..
K:Că nu eşti.
  
51:23 P:...că cineva nu este.
K:Destul de simplu.
  
51:25 P: Şi dacă eu sunt curentul cunoaşterii
 
51:28 atunci graba acelui curent...
 
51:31 K:Înţeleg, înţeleg asta.
 
51:32 Dacă afirmi
 
51:36 că eu sunt curentul cunoaşterii
 
51:39 şi nu pot face nimic
 
51:42 te joci doar cu cuvintele.
 
51:44 P:Înţeleg
 
51:45 că de îndată ce ai verbalizat,
poate deveni..
  
51:49 K:Da.
 
51:52 P:Dar ce putem face?
Ce este...
  
51:59 Care este starea minţii?
 
52:02 K:Aşa este mai bine.
P:Care este starea minţii...
  
52:08 K:...care...
 
52:09 P:...care este atât de sensibilă
 
52:13 atât când apare dar şi când dispare?
 
52:18 Vezi tu, trebuie să...
K: Dar de ce foloseşti...
  
52:22 Dacă este senzitiv nici nu apare
 
52:29 nici nu se sfârşeşte
 
52:31 De aceea trebuie să fiu atent.
 
52:34 P:De asta spun că nu
cunoaştem acea stare.
  
52:38 Nu cunosc acea stare în care
este atât de senzitiv
  
52:42 în care nu este prezenţă.
Simplul fapt că este acolo este prezenţă.
  
52:46 K:Prezenţă.
Stai un pic.
  
52:50 Poţi face ceva în legătură cu asta?
 
52:56 Nu să încerci să schimbi ci să
 
53:02 modifici sau să raţionalizezi,
să scapi, atat.
  
53:08 Poţi oare să vezi cum apare furia
 
53:16 să fii conştient de asta
 
53:21 să o laşi să se dezvolte
şi apoi să se termine?
  
53:28 Când folosesc cuvantul "dezvolte" vreau să
 
53:30 spun să nu devii violent
 
53:33 să loveşti pe cineva.
Să vezi cum apare furia
  
53:40 să vezi că vrea să se exprime
 
53:47 să priveşti mişcarea acelei furii
 
53:51 şi să o laşi să se dezvolte.
Şi aşa cum se dezvoltă, moare
  
53:56 ca o floare
 
53:58 care se naşte dimineaţa
şi moare seara.
  
54:00 P: Nu am înţeles niciodată asta.
 
54:05 Mintea capabilă să observe
 
54:11 cum apare furia?
 
54:16 Cum pot observa apariţia?
 
54:19 K:Stai, stai, stai.
Poate că mintea
  
54:23 nu a înţeles mişcarea violenţei.
 
54:26 P: Nu, dar vreau să te întreb
 
54:28 ceva care m-a preocupat mult.
 
54:31 Cum poate cineva să observe
 
54:36 fără observator?
 
54:38 K:Acum apare ceva nou.
 
54:40 P:Pentru că altfel...
K:Desigur.
  
54:41 P:...esti prins.
Să observi cu observatorul...
  
54:46 K:Desigur. Vorbesc despre
mintea umană în general
  
54:50 care s-a separat pe sine
 
54:53 ca observator şi observat.
 
54:56 P: Da, atunci poţi observa
cum apare furia.
  
55:00 K:Stai, stai,
Deci, ce se întâmplă?
  
55:02 Mintea poate face ceva.
 
55:04 P: Da, poţi observa cum apare furia,
 
55:10 poţi privi manifestările sale
 
55:14 şi poţi să nu intervii.
 
55:17 K: Să le laşi să dispară.
P: Şi apoi să descrească.
  
55:18 K:Da.
 
55:20 Poţi face asta.
Despre asta vorbesc.
  
55:23 P:Adevărat.
Asta se poate face.
  
55:26 Şi asta face mintea...o
minte conştientă
  
55:31 asta face.
K:Da.
  
55:34 Asta spun.
Poate face ceva
  
55:38 -vezi- nu să spună "Nu pot face nimic".
 
55:42 Mintea care spune "Nu pot face nimic"
 
55:46 este inertă.
 
55:49 Corect?
 
55:56 Doar mintea care spune
 
55:57 "Pot face ceva" acţionează.
 
56:02 Şi doar mintea care spune
"Nu pot face ceva"
  
56:06 este absolut tacută.
 
56:10 Dar asta este...mă urmăreşti?
 
56:15 Este ca şi cum ai spune
unui elev "Stai liniştit".
  
56:21 Dar bietul nici macar nu ştie
ce înseamnă asta.
  
56:24 Este plin de vitalitate, sare,
vorbeşte, ţipă plânge.
  
56:30 Pentru el asta este viaţa.
 
56:44 Am văzut noi oare noi în acest dialog
 
56:51 semnificaţia morţii?
 
56:55 Extraordinara frumuseţe a sfârşitului?
 
57:18 Chiar şi sfârşitul învăţării,
 
57:32 sfârşitul dorinţei de a experimenta,
 
57:39 sfârşitul a orice
 
57:46 a necesitat luptă, dorinţă.
 
57:51 Cred că în asta stă frumuseţea.
 
57:58 De aceea cred
 
58:01 că moartea are o vitalitate şi
este de o frumuseţe extraordinară.
  
58:14 Este asta suficient?
 
58:18 P:Crezi că mintea poate
 
58:24 învăţa, mintea însăşi
 
58:30 să facă faţă acestei morţi?
 
58:39 K: Ce este de învăţat Pupul?
 
58:42 Este foarte interesant.
 
58:44 Nu este nimic de învăţat cu
excepţia câtorva lucruri.
  
58:50 Ce este de învăţat?
P: Nu, dar mintea....
  
58:54 Ceea ce afirmi tu....
 
58:57 că mintea trebuie să o primească
fără să se agite.
  
59:02 K:Da, da. Fără...
 
59:05 P:Fără agitaţie.
 
59:07 Să primească o astfel de
afirmaţie fără agitaţie
  
59:12 este singura cale
 
59:14 ca atunci când vine moartea
să nu existe agitaţie.
  
59:20 K:Corect, corect.
 
59:23 Corect. Nu.....
 
59:27 P: Folosesc cuvântul "agitaţie".
K:Înţeleg.
  
59:51 Ne oprim?
Da. Am încheiat.