Krishnamurti_RO

Krishnamurti Subtitles

Trăind cu moartea

Brockwood Park - 7 June 1981

Conversation with Pupul Jayakar 2

0:08	P: Una din întrebări Krishnaji

0:15	care cred că se află adânc

0:22	în mintea oamenilor

0:26	este cu privire la naştere şi dispariţie.

0:31	Viaţa şi moartea.

0:34	În jurul acestora două,

0:37	miracolul naşterii

0:39	şi teama faţă de moarte

0:42	se învârte întreaga viaţă a omului...

0:50	toate temerile, cererile, dorinţele,

0:56	fricile, anxietăţile se află
	între aceşti doi poli.

1:03	K:Viaţă şi moarte.
	P:Viaţă şi moarte.

1:09	Într-un fel le înţelegem

1:14	dar cred că doar minţile
	superficiale fac asta

1:20	şi până când nu vom înţelege cu adevărat

1:24	problema existenţei în întregime

1:28	-care se afla între cele două-

1:31	sfârşitul a tot:

1:38	frica, anxietatea,

1:41	întunericul şi umbrele care
	înconjoară acest cuvânt.

1:47	K: De ce foloseşti cuvântul "problemă"?

1:55	De ce faci o problemă din

1:58	intervalul dintre naştere şi moarte?

2:03	De ce o numeşti aşa?

2:06	P: Naşterea şi moartea sunt fapte concrete

2:11	dar mintea nu se poate desprinde de ele.

2:16	Mintea se ataşează de una
	şi o respinge pe alta.

2:21	K: Dar eu întrebam doar...
	P:De aici apare problema.

2:25	K: Dar de ce foloseşti
	cuvântul "problemă"?

2:29	P: Din cauza neclarităţii
	care însoţeşte un cuvânt

2:35	adică bucuria şi splendoarea

2:38	a ceea ce numim viaţă

2:42	şi dorinţa de a ne agăţa
	de ea cu orice preţ

2:46	şi a evita ceea ce înseamnă sfârşit.

2:49	K: Înţeleg asta.
	P:Asta este o problemă.

2:52	De aici apare regretul,

2:55	apare frica, de aici...

2:58	K:.....toată mizeria.
	P:......toate cererile.

3:02	K:Şi care este întrebarea?

3:04	P: Cum facem să explorăm, să ne eliberăm

3:10	de aceste neclarităţi care
	însoţesc cuvântul?

3:13	Cum ar putea mintea noastră
	să privescă mai simplu moartea

3:19	şi să o observe aşa cum este?

3:22	Dar noi nu putem face deloc asta.

3:26	K: Te referi aici la moarte,

3:28	sau la perioada dintre viaţă şi moarte?

3:36	Te referi aici la viaţa în sine

3:43	cu toată complexitatea
	sa, mizeria, confuzia,

3:47	nesiguranţa, etc. şi apoi la sfârşit?

3:51	Te preocupă

3:55	-şi folosesc acest cuvânt-

3:59	să afli ce înseamnă moartea

4:05	şi îndelungata perioadă de luptă,

4:09	conflict, mizerie

4:13	- de care ne agăţăm pentru
	a o evita pe cealalată-

4:16	sau te referi la întreaga mişcare a ei?

4:22	P:Vezi

4:25	există această mişcare a existenţei

4:29	în care se află viaţa şi moartea.

4:32	Dar dacă extinzi scopul

4:43	nu cred că poţi ajunge...

4:52	la angoasa şi regretul faţă de sfârşit.

4:59	K:Am înţeles.

5:00	P: Şi vreau să vorbim despre regretul
	faţă de sfârşit pentru că...

5:06	K: Asta este tot, sau te interesează

5:09	-stai un pic-

5:11	regretul faţă de sfârşit, acel regret

5:18	sau te interesează

5:21	întregul proces al vieţii, morţii,

5:27	care include regretul, frica şi restul?

5:31	P: Cred că este corect ce spui

5:38	este întreaga mişcare
	dintre viaţă şi moarte

5:43	adică existenţa.

5:45	Tu vorbeşti despre sfârşitul regretului.

5:48	K:Da.

5:50	P: Despre sfârşitul regretului.

5:52	Vorbesc despre acea frică şi angoasă

5:55	care este regretul faţă de sfârşit.

5:58	K: Ah, da, da, da.

6:00	P: Vezi tu, cele două sunt diferte.

6:02	K:Da, înţeleg. Regretul faţă de sfârşit.

6:05	P: Există un regret, o asemenea
	angoasă a ceva ce este

6:09	şi încetează să mai existe

6:12	ceva atât de minunat,

6:14	frumos, umple viaţa si
	cunoaşterea persoanei

6:18	care se află în spate şi care
	trebuie să se sfârşească.

6:23	K: Dar ce este sfârşitul?

6:29	Ce înţelegi prin "sfârşit"?

6:33	Ce este sfârşitul?

6:35	P: Sfârşitul este când: "ceea ce există"

6:40	nu mai este perceput de simţurile noastre.

6:44	Ceea ce există, susţine, încetează
	să mai fie, pentru totdeauna.

6:52	Pentru "totdeauna".

6:54	K:Ce este asta?
	Nu prea înţeleg.

6:56	P: Ceva există şi

7:01	natura sa de a fi,

7:07	sfârşitul său

7:09	dispariţia sa este pentru totdeauna!

7:13	Cuvântul "eternitate"...

7:14	K: De ce foloseşti acest
	cuvânt "eternitate"?

7:16	P: Pentru că aici există ceva absolut.

7:19	K:Sfârşitul.
	P:Sfârşitul.

7:22	Nu mai există mâine.

7:24	K: Stai un pic.
	Sfârşitul a ce?

7:29	P: Sfârşitul a ceea ce susţine viaţa.

7:34	Regretul este faţă de acest sfârşit.

7:36	K: Sfârşitul regretului şi sfârşitul...

7:42	ce?- nu este eternitate?

7:44	P: Regretul că ceva atat de
	măreţ se sfârşeşte.

7:50	K: Stai un pic-este oare atât de măreţ?

7:53	P: Să îţi spun altfel.

7:56	K:Da.

7:58	P:Tu eşti. Tu eşti,

8:01	iar faptul că s-ar putea să nu
	mai fii crează angoasă.

8:06	K: Da. Tu eşti.

8:08	P: Nu a fi în general...Tu exişti!

8:14	K:Stai un pic, ce înseamnă "exişti"?

8:16	P: Tu Krishnamuri, exişti.
	K: Ah, bine.

8:19	P: Şi acel cuvânt este o mărturisire

8:24	este angoasa că, Krishnamurti
	ar putea să înceteze să existe.

8:29	K:Înţeleg.

8:34	Angoasa sfârşitului

8:37	sau faptul că, K nu va mai exista?

8:42	Înţelegi ce spun?

8:44	P:Dar cum faci disctincţia între ele?

8:52	K:Moartea este inevitabilă
	pentru această persoană.

8:56	Corect?
	P:Da.

8:59	K: La un moment dat totul se va sfârşi.
	P:Da.

9:04	K:Pentru el nu contează.
	P:Da.

9:09	K:Nu există frică, angoasă

9:13	dar tu priveşti persoana şi spui

9:17	"Of Doamne va muri."

9:21	P:Da.

9:21	K: Deci angoasa-dacă pot folosi cuvântul

9:25	în sensul dorit de tine-este a ta.

9:29	P:Este angoasa mea.
	K:Da. Şi de ce?

9:35	P: Nu este?

9:36	K:De ce ar trebui?
	P:Este.

9:39	K: Nu, nu...
	P: De ce întrebi "de ce"?

9:42	K:Mă interesează, vreau să ştiu de ce...

9:47	Cineva moare...

9:51	indiferent cine, un om frumos, urât, etc.

9:56	fiinţa umană din acea persoană.

10:00	Moare şi asta este inevitabil.

10:04	Şi mă uit la acea persoană,
	am trăit cu ea,

10:12	o iubesc şi persoana moare.

10:17	Şi eu am o angoasă. Corect?
	P:Da.

10:23	K:De ce?

10:27	De ce mă aflu într-o stare groaznică

10:31	-angoasă, lacrimi, singurătate-

10:36	de ce regret?

10:46	Nu discutăm despre asta intelectual.

10:49	P:Nu.
	K::Nu.

10:50	Este mai serios de atât. De ce fac asta?

10:55	Am pierdut persoana.
	Mi-a fost dragă,

11:00	prieten, etc

11:04	şi se termină.

11:07	Cred că este important
	să înţelegem sfârşitul.

11:17	Sfârşitul.

11:21	Pentru că apare ceva nou

11:24	în acest sfârşit.

11:30	P: De asta spun că nu poţi întreba de ce.

11:35	K: Nu, este mai degrabă o interogare.

11:42	P:Dar nu este inevitabil?

11:47	Cel care a fost esenţa
	existenţei mele, dispare.

11:54	K:Da, l-am iubit.
	P:Da.

11:55	K: Mi-a fost partener-sexual, etc-

12:01	şi m-am simţit bine.
	P:Da.

12:06	K:Şi persoana dispare.

12:11	Corect?
	P:Şi ăsta nu este regret?

12:15	K:Este.

12:18	Când fiul, fratele moare
	există un regret imens.

12:24	P:Da.

12:28	K:Lăcrimez şi sunt anxios

12:31	iar mintea spune "Trebuie
	să găsesc alinare"

12:35	şi inventez ideea că ne
	întâlnim în altă viaţă

12:38	şi reîncepem să trăim împreună

12:41	Şi eu mă întreb

12:45	de ce are omul acest regret.

12:52	Ştiu că este regretabil, devastator.

12:58	Ca şi cum întreaga existenţă
	ar fi zdruncinată.

13:05	Ca şi cum un copac puternic este doborât

13:11	şi tăiat. Asta se întâmplă.

13:19	Cred că regret

13:22	pentru că nu am înţeles
	niciodată pe deplin

13:25	ce este acest sfârşit.

13:30	Am trăit 40, 50, 80 de ani.

13:36	Şi în tot acest timp nu am
	înţeles ce înseamnă sfârşitul.

13:44	P:Înţeleg.

13:46	KSfârşitul

13:51	cum se termină ceva ce mi-a fost drag.

14:02	Adică, credinţa în sfârşitul total

14:09	sfârşitul ataşamentului.

14:15	Sfârşitul lui, nu...

14:19	sfârşitul acestuia

14:21	şi continuarea în alt mod.

14:29	P: Ce împiedică mintea să accepte...

14:35	K:...sfârşitul.

14:37	P:Sfârşitul.
	Este o întrebare care...

14:41	K:Este desigur, frica.

14:47	De exemplu

14:49	-dau un exemplu oarecare

14:53	comun tuturor-

14:57	sfârşitul total fără motiv sau direcţie,

15:02	ataşamentul,

15:11	cu toată complexitatea
	şi implicaţiile sale,

15:18	să nu ne ataşăm de nimic,

15:25	de experienţe, amintiri, cunoaştere.

15:29	Asta se întâmplă când vine moartea!

15:39	Sfârşitul cunoaşterii

15:45	-de asta se ataşează oamenii-

15:51	ideea că acea persoană va muri.

15:56	Am trăit cu el, mi-a fost drag,

15:59	am avut grijă de el, am trăit...

16:04	-toate acestea-

16:05	frumuseţea şi conflictul şi restul.

16:10	Să pot pune capăt total acestor amintiri.

16:24	Asta este moartea. Corect?

16:27	Asta se va întâmpla

16:31	când fiul, fratele, soţia, soţul moare.

16:40	P:Ai spus adesea

16:48	" Când trăieşti intri în casa morţii".

16:51	K:Da,
	P: Ai folosit fraza asta.

16:54	Ce anume înseamnă?

16:56	K: Da, am făcut asta.
	P: Ce anume înseamnă?

17:00	K: Înseamnă să inviţi
	moartea în timp ce trăieşti.

17:05	Nu vorbim de suicid

17:08	sau să iei o pastilă şi gata.

17:13	Vorbesc despre sfârşit.

17:22	Cred că este foarte important asta.

17:24	Cuvântul însuşi are un sens profund:

17:30	sfârşitul a ceva.

17:36	Sfârşiul amintirilor

17:39	-ca să dau un exemplu simplu.

17:42	Sfârşitul unei experienţe
	de care m-am ataşat

17:50	m-am agâţat, ceva care mi-a dat plăcere

17:54	o stare de bine.

17:58	Mă agăţ de acea amintire.

18:05	Şi trăiesc cu acea amintire

18:07	în timpul vieţii mele şi când muncesc

18:10	merg la birou

18:12	dar amintirea este atât de dragă,

18:16	extraordinar de vie şi mă agăţ de asta.

18:22	Şi astfel nu aflu niciodată
	de înseamnă a termina.

18:33	Cred că există ceva aici, aşa simt

18:36	există ceva aici cu privire la sfârşit

18:42	cu privire la tot ce am
	acumulat psihologic.

18:53	P:Ataşamentul...

18:59	putem renunţa la el.

19:01	K:Ăsta este finalul, moartea!

19:03	P:Asta nu este moartea.

19:07	K: Ce anume înţelegi
	prin moarte?

19:08	Moartea organismului?

19:11	P:Moartea...

19:14	K: Sau ce imagine am
	construit despre tine?

19:18	P: Când spui asta aş zice

19:21	imaginea pe care am
	construit-o despre tine.

19:24	Dar e mai mult decât atât.

19:27	K: Adică?

19:29	Sigur că există mai mult decat atât

19:31	eu doar mă întreb.

19:34	P:Mult mai mult.

19:35	K:Am trăit împreună,

19:38	te-am adorat, etc.

19:40	iar imaginea ta este
	adânc întipărită în mine.

19:48	P:Da.

19:50	K:Şi

19:54	-nu vorbesc despre...

19:56	faptul că mori iar imaginea
	se conturează şi mai mult

20:05	desigur.

20:06	P:Da.

20:10	K: Aşez flori, scriu versuri, etc.

20:19	Dar asta este doar imaginea care trăieşte.

20:24	Iar eu voresc despre
	sfârşitul acestei imagini.

20:31	P:Domnule...

20:32	K:Pentru că eu nu pot...

20:34	mintea nu are acces la o altă dimensiune

20:39	dacă există o umbră a unei amintiri.

20:54	Pentru că "acela" este în afara timpului

20:58	"acela" este etern.

21:04	Iar ca mintea să intre în "acel" ceva

21:07	trebuie să dispară orice
	element legat de timp.

21:18	Cred că este logic şi raţional.

21:23	Şi la ce reacţionăm noi?

21:26	P: Dar viaţa nu este..nu este trăită...
	K:Sigur că nu...

21:30	P...în termeni logici şi raţionali...
	K:Sigur că nu este. Nu este.

21:33	P: Adică logic şi raţional...

21:36	K: Sigur, nu este, dar este
	sfârşitul a tot

21:43	ce ai acumulat psihologic, adică timpul.

21:48	Iar pentru a înţelege ceea
	ce este veşnic, fără timp

21:52	mintea trebuie să se
	elibereze de toate astea.

21:55	Asta vreau să spun.

21:57	Trebuie deci să existe un sfârşit.

22:08	P: Deci nu explorăm sfârşitul?

22:13	K:Ba da.

22:15	P:Şi cum anume facem asta?

22:18	K:Nu.
	Ce este sfârşitul?

22:27	Sfârşitul continuităţii.

22:32	P: Asta este....

22:39	K: Continuitatea unui anumit gând,

22:44	a unei direcţii,

22:47	o anumită dorinţă.

22:58	Acestea dau continuitate vietii.

23:03	Naşterea şi moartea în acel interval

23:08	conduc la continuitate, ca la un râu.

23:17	Volumul de apă dă frumuseţea unui fluviu

23:24	precum Gangele, Rinul, etc

23:31	marile fluvii ale lumii, Amazonul, etc.

23:36	Dar noi trăim la suprafaţa acestui
	mare fluviu al vieţii noastre.

23:48	Şi am putea vedea frumuseţea lui.

23:53	Doar dacă nu ne aflăm la suprafaţa sa.

23:58	Iar sfârşitul său este
	continuitatea suprafeţei.

24:03	Nu ştiu dacă înţelegi.

24:04	P: Sfârşitul său este
	continuitatea suprafeţei?

24:07	K:Nu.

24:09	P: Sfârşitul său este
	sfârşitul suprafeţei.

24:14	K:Sfârşitul suprafeţei.

24:26	P:Ce anume moare?

24:38	K: Ceea ce am acumulat în
	interior şi exterior.

24:50	Am construit o afacere de succes

24:57	care îmi aduce mulţi bani

25:00	am gusturi bune, o casă frumoasă

25:03	o soţie şi copii minunaţi,
	o gradină superbă.

25:12	Şi toată viaţa am continuat să fac asta.

25:17	Să termin cu asta.

25:25	P: Dar domnule...dacă nu vă supăraţi
	...putem explora un pic?

25:30	Îmi spuneţi

25:33	că moartea corpului Krishnamurti

25:36	conştiinţa sa se va sfârşi?

25:41	Este important să aflu asta.

25:45	K: Ai spus două lucruri:

25:47	conştiinţa lui K

25:50	şi dispariţia corpului.
	P: Dispariţia corpului.

25:55	K: Corpul va dispărea, evident.

25:58	Folosit necorespunzător, prin
	accident, boală, etc-va dispărea.

26:05	Ce este deci conştiinţa acelei persoane?

26:13	P: Această compasiune nesfârşită

26:18	dacă pot spune aşa.

26:20	K:Da.

26:24	Nu aş numi asta "conştiinţă".

26:33	P: Folosesc cuvântul "conştiinţă"

26:35	pentru că este asociat cu
	corpul lui Krishnamurti.

26:41	K:Da, dar nu este...

26:42	P: Pentru că este asociat cu
	corpul lui Krishnamurti

26:45	nu mă pot gândi la alt cuvânt.

26:48	Pot spune "mintea lui Krishnamurti"

26:50	pot spune "conştiinţa'.

26:52	K:Să rămânem la cuvântul "conştiinţă"

26:54	şi să vedem despre ce este vorba.

27:00	Conştiinţa fiinţei umane
	este conţinutul său.

27:07	P:Da.

27:09	K:Corect?

27:10	Conţinutul este mişcarea de
	ansamblu a gândului.

27:19	Limbajul,

27:21	cariera, specializările, credinţele,

27:25	dogmele, ritualurile, suferinţele,
	durerile, anxietăţile, singurătatea,

27:30	sentimentul disperat de frică

27:34	toate astea sunt mişcări ale gândului.

27:41	P:Da.

27:45	K: Dacă această mişcare încetează

27:51	conştiinţa aşa cum o ştim nou, nu.

28:00	P: Dar gândul ca mişcare

28:04	în conştiinţă-aşa cum o ştim-

28:07	nu există în mintea lui Krishnamurti.

28:11	Să spunem asta.

28:13	Da, există o stare de a fi
	care se manifestă

28:21	când sunt în contact cu el, sau când eu...

28:25	Se manifestă.

28:26	Deci, ori foloseşti...nu reduce
	asta doar la gând.

28:31	K: Nu, sunt atent cum mă exprim.

28:37	Conştiinţa, aşa cum o cunoaştem noi

28:40	este mişcarea gândului

28:42	-urât, nobil, etc.
	P:Da, da,da.

28:45	K: Este mişcarea gândului, a timpului.

28:49	P:Da, înţeleg asta.

28:52	K:Îţi este clar.
	P:Da.

28:54	K: Conştiinţa umană

28:57	aşa cum o ştim este asta.

28:59	P:Da.

29:02	K: Când, după ce se întreabă, gîndul

29:07	ajunge la final

29:11	-nu in lumea materială, ci psihologică-

29:17	gândul se sfârşeşte

29:25	dar conştiinţa aşa cum
	o cunoaştem noi, nu!

29:32	P: Poţi folosi orice alt cuvânt.

29:34	K: Îl aleg pe acesta.

29:36	P: Dar este o stare a fiinţei

29:39	care se manifestă ca şi Krishnamurti.

29:43	K:Da, da.
	P: Şi ce cuvânt să folosesc?

29:47	K:Ai perfectă dreptate

29:49	nu îţi cer să schimbi cuvintele. Dar...

30:00	Tu spui de exemplu, prin meditaţie

30:07	-cea reală

30:09	nu cea falsă care este popularizată azi

30:11	meditaţia reală-

30:15	ajungi la un punct absolut.

30:19	P:Da.

30:23	K: Şi văd şi simt asta.

30:30	Pentru mine este o stare extraordinară.

30:33	Contactul..prin tine, simt asta.

30:44	Şi mă străduiesc să prind

30:54	să am, orice cuvânt al tău.Corect?

30:57	Dar este acolo.

30:59	Nu "îl ai" -este acolo.

31:02	Nu îl ai tu Pupuji-este acolo.

31:08	Nu este al cuiva-este acolo!

31:11	P:Dar este acolo datorită ţie.

31:15	K:Ah!
	P:Vezi domnule?

31:17	K: Este acolo dar nu
	datorită mie-este acolo!

31:21	P:Unde?

31:31	K: Bine, nu are un loc anume.

31:44	P: Până la un punct pot accepta asta.

31:47	De fapt, nu, nu accept.

31:51	K:Mai întâi nu este al
	meu sau al tău. Bine?

31:56	P:Ştiu doar

32:02	că se manifestă în persoana
	lui Krishnamurti.

32:05	K:A lui X, desigur.

32:08	P: Şi când spui că nu are un loc anume

32:11	nu pot accepta asta.

32:13	K: Evident.
	P:Are un loc...

32:16	K: Pentru ca l-ai identificat
	pe K cu "acela".

32:22	P:Dar K este "acela".

32:24	K: Poate că da, însă

32:28	tot K spune că nu are legătură

32:31	cu K sau altcineva-este acolo.

32:41	Frumuseţea

32:44	nu este a mea sau a ta, este acolo

32:50	în copac,

32:52	în flori-mă urmăreşti? este acolo.

32:55	P: Dar vindecarea şi compasiunea

33:00	care se află în K nu sunt acolo.

33:05	K:Sigur că nu.

33:06	P:Deci vindecarea şi compasiunea lui K

33:09	la asta mă refer.

33:13	K: Dar K nu este "acela".

33:19	P: Dar se manifestă şi
	va înceta să se manifeste

33:24	asta spun.

33:26	K: Am înţeles.
	P: Vă rog să vedeţi asta.

33:29	K:Desigur.

33:30	Înţeleg ce vrei să spui.

33:34	Şi mă întreb.

33:38	P: Adică?

33:45	K: Poate se manifestă prin X.

33:50	Dar "acela" manifestat

33:54	sau care se manifestă nu aparţine lui X.

34:05	P: Poate nu aparţine lui...

34:07	K: Nu are nici o legătură cu K, X,

34:13	P: Pot accepta şi asta

34:16	că nu îi aparţine lui K.

34:19	Dar K şi "acela" sunt inseparabili.

34:22	K: Da, bine, dar vezi tu

34:26	când identifici acel "ceva"
	cu o persoană..

34:33	P:Nu pot...

34:35	K:....să îi separ. Este o
	problemă delicată asta.

34:39	P: Da, vreau să mergem încet.

34:43	K:Tocmai.

34:45	P:Vezi tu,

34:52	de exemplu Buda

34:54	indiferent de conştiinţa sa

34:57	sau care s-a manifestat prin el

34:59	a încetat să mai existe.

35:01	A încetat ca manifestare.

35:04	K: Mă îndoiesc de asta.

35:08	Mă îndoiesc că...

35:10	Nu...
	Trebuie să fim foarte atenţi.

35:14	Tu spui

35:17	-să vorbim despre Buda nu despre mine-

35:22	tu susţii că acea conştiinţă
	a persoanei Buda

35:27	a încetat să existe când a murit.

35:32	Corect?

35:34	S-a manifestat prin el

35:37	P: Da, s-a manifestat prin el.

35:39	K: Şi el era "acela".
	P:Da.

35:42	K: Şi când a murit a dispărut "acela".

35:49	P: Nu ştiu dacă pot spune că a dispărut.

35:53	Spun doar

35:56	că nu a mai putut fi contactat.
	Asta spun Krishnaji.

36:01	K: Bineînţeles că nu.

36:04	P: De ce spui asta?

36:12	K:Pentru că

36:15	-meditaţia şi restul- el a fost iluminat

36:18	şi a venit la el.

36:20	P:Da, da.

36:21	K: Prin urmare el şi "acela" au fost...

36:24	nu a existat separare.
	P:Da.

36:27	K: Eu discipolul său am
	spus "Doamne, a murit.

36:34	Şi odată cu moartea lui
	totul s-a terminat."

36:37	P:S-a terminat.

36:39	K:Şi eu spun că nu.

36:49	Ceea ce este bun nu se poate sfârşi.

36:58	Ca şi răul- dacă folosesti
	cuvântul fără să implice

37:05	prea mult întuneric în cuvânt-

37:09	răul continuă să existe în lume.

37:15	Corect?

37:16	Acel rău este total diferit
	de ceea ce este bun.

37:23	Deci binele se manifestă...există mereu

37:31	a existat aşa cum- nu opusul lui-

37:38	cum a continuat să existe răul.

37:43	P:Dar ne îndepărtăm.
	K:Ştiu, ştiu asta.

37:47	P:Ne îndepărtăm uşor.

37:48	K:Nu sunt sigur de asta

37:48	nu contează.
	Mergem mai departe.

37:56	P: Spui că nu dispare odată cu...

38:00	K:Binele nu dispare niciodată.

38:02	P:Vorbesc despre

38:05	compasiunea de a exista.

38:14	Dar acum pot avea contact cu ea.

38:17	K:Da. Dar poţi intra în contact chiar
	dacă a dispărut persoana.

38:27	Asta este ideea.

38:31	Nu are legatură cu persoana.

38:40	P: Când spui să fii o lumină pentru sine

38:45	asta implică contactul

38:49	în absenţa persoanei?

38:51	Ce înseamnă când spui

38:53	poate fi contactat şi fără persoană?

38:56	K:Nu contactat, este un cuvânt urât.

38:58	Poate fi perceput, trăit, poate fi...

39:04	este acolo şi poti ajunge
	la el, să îl priveşti.

39:14	Şi pentru a ajunge şi a
	primi trebuie ca....

39:20	gândul ca şi conştiinţa aşa cum o ştim

39:25	trebuie să se sfârşească.

39:38	Gândul chiar este duşmanul "aceluia".

39:53	Gândul este evident duşmanul compasiunii.

40:00	Corect?

40:07	Şi pentru a avea scânteia nu
	este nevoie de vreun sacrificiu

40:14	ci de o inteligenţă trează

40:19	care vede mişcarea gândului

40:22	şi această conştientizare conduce
	la sfârşitul gândului.

40:33	Asta este meditaţia reală.
	Corect?

40:38	P: Şi atunci care este
	semnificaţia morţii?

40:43	K:Nici una.

40:49	Nu, nu. Nu are semnificaţie

40:53	pentru că oricum trăim cu
	moartea mai tot timpul.

41:02	Pentru că mereu terminăm câte ceva.

41:10	Nu cred că vedem importanţa

41:13	sau frumuseţea sfârşitului.

41:20	Noi vedem

41:23	continuitatea cu valurile
	sale frumoase şi cu..

41:29	toată superficialitatea sa.

41:31	P: Mâine voi pleca de aici.

41:35	Mă desprind total de tine?

41:37	K: Nu, nu de mine.

41:40	Te desparti de "acela" de acea eternitate

41:47	cu întreaga sa compasiune, etc

41:53	dacă nu mai este...o amintire.

41:58	Înţelegi?

42:03	Este simplu, nu?

42:06	Mă întâlnesc cu Buda.

42:11	L-am ascultat cu atenţie.

42:17	Mi-a făcut o impresie puternică.

42:20	Şi a rămas în mine ce a spus el.

42:26	Şi el dispare.

42:35	El mi-a spus foarte atent

42:38	"Fii o lumină pentru tine însuţi".

42:44	Iar acel adevăr este în mine

42:48	este sămânţa care încolţeste în mine.

42:54	Iar dacă el pleacă sămânţa încolţeşte.

43:01	Poate îmi va lipsi.
	Spun "Îmi pare rău

43:04	era un prieten, am pierdut un prieten"

43:08	sau cineva la care am ţinut.

43:13	Dar important este că

43:16	sămânţa adevărului, a fost plantată

43:23	de vigilenţa mea, conştiinţa
	şi ascultarea mea conştientă.

43:29	Acea sămânţă va înflori.

43:34	Altfel ce sens are să o aibă cineva?

43:42	Dacă X a devenit iluminat

43:49	- folosim acest cuvânt-

43:51	imensa compasiune, iubire şi restul

43:58	dacă doar el le are

44:01	şi moare, care este sensul-care?

44:08	P: Pot să întreb ceva?

44:13	Care este sensul acestei existenţe?

44:17	Care este sensul existenţei sale?

44:25	K: Care este sensul existenţei sale?

44:29	P: Da.
	K: Să îl manifeste pe "acela".

44:39	Să fie întruchiparea "aceluia"
	să fie...ştii tu.

44:45	De ce ar trebui să fie un motiv?

44:51	O floare există pur şi simplu.

44:56	Frumseţea există fără motiv, există.

45:01	Eu încerc să găsesc un motiv, floarea nu.

45:08	Nu complic toate lucrurile

45:13	să le las într-o ceaţă misterioasă

45:18	nu fac asta.

45:21	După cum am spus, este acolo

45:25	şi oricine poate ajunge şi
	poate sta acolo.

45:33	Iar moartea Pupuji este ceva...

45:38	precum naşterea, care trebuie să fie

45:40	un eveniment extraordinar pentru mamă

45:45	şi poate şi pentru tată

45:49	dar naşterea şi moartea
	sunt atat de depărtate

45:57	-mă urmăreşti?

46:00	Şi toată această continuitate

46:09	constituie mizeria omului.

46:14	Şi dacă acea continuitate

46:19	se poate sfârşi zilnic

46:21	trăieşti cu moartea.

46:25	Care devine atunci o totală

46:29	reînoire a ceva care nu are continuitate.

46:36	De aceea cred că este
	important să înţelegem

46:40	sensul cuvântului "sfârşit".

46:47	Sfârşitul total al experienţei

46:54	sau ceea ce a fost experimentat

46:57	şi rămâne în mintea noastră ca amintire.

47:11	Aş vrea- am făcut asta uneori-

47:16	să ne întrebăm

47:22	dacă o fiinţă umană poate trăi

47:26	-în afară de cunoaşterea fizică,

47:30	să conducă o maşină,

47:32	să scrie o scrisoare
	şi restul cunoaşterii-

47:34	poate trăi fără

47:41	timp şi cunoaştere?

47:50	Urmăreşti ce spun?

47:54	P: Este ce am spus până acum,
	adică a trăi cu sfârşitul

48:01	la asta te referi când întrebi asta?

48:04	K: Da. De asta am deschis subiectul.

48:07	P: Adică atunci când mintea

48:13	este capabilă să trăiască cu sfârşitul,

48:18	sfârşitul timpului

48:23	şi al cunoaţterii.
	K: Da, asta este.

48:26	Poate că sunt doar cuvinte.

48:29	P:Dar domnule, asta nu implică....

48:36	Ideea este că: nu poţi face nimic

48:41	dar poţi observa şi asculta.

48:47	Şi în...

48:50	Acum vreau să...dacă îmi permiţi.

48:53	K:Sigur.
	P: Există un curent al cunoaşterii.

48:56	K:Da,există un
	curent al cunoaşterii.

48:58	P:Un curent al cunoaşterii.

49:00	Când spun: pot sau nu fii liber,

49:04	pot sta sau renunţa,

49:06	acesta este un element al
	acestui curent al cunoaşterii

49:09	care spune asta.

49:11	K:Desigur.
	P:Prin urmare....

49:12	K:....nu are sens.
	P:Nu are sens.

49:14	Iar curentul cunoaşterii
	unui om se grăbeşte

49:18	-pentru că provocarea sau
	orice altceva, face asta.

49:22	Singurul lucru posibil este
	o conştientizare

49:27	în care dispare acea grabă.

49:30	K: Şi prin percepţie, dispare.

49:32	Înflorirea şi moartea sa.
	P: Descreşterea.

49:34	Poate omul face altceva

49:40	în afară de a fi atent la această
	creştere şi descreştere?

49:47	K: Vrei să zici

49:56	să înţelegi cu adevărat...

49:59	să accepţi- pentru moment-

50:04	că nu poţi face nimic?

50:07	Asta spui?
	P:Nu poţi face nimic.

50:11	K:Nu sunt sigur de asta.

50:14	P: Asta vreau să ştiu. Spune-mi.

50:21	K: Asta este mai degrabă

50:24	o declaraţie finală: "Nu pot face nimic?"

50:30	P: Nu, domnule. Pot sau nu...
	K:Să aflăm.

50:34	P:Vezi tu

50:37	fie pot face- iar următoarea
	întrebare ar fi...

50:41	K:..ce pot face?
	P:Ce pot face?

50:42	K:Înţeleg.
	P: Dacă spun că nu pot face...

50:46	K:Ce te face să spui asta: "Nu pot"?

50:49	P:Pentru că...

50:51	K:Nu,să vedem împreună,
	ajută-mă, hai să vedem.

50:55	Ce te face să spui "Nu pot face nimic?"

51:00	În legătură cu ce?

51:02	P: Cu ieşirea dinacest curent
	al cunoaşterii.

51:05	K:Nu, nu.

51:06	P: Da, despre asta vorbim.

51:09	Există un curent al cunoaşterii.

51:11	K: Da, există un curent-asta-i tot.

51:12	Care se manifestă fie...

51:14	P:Fie eu sunt o entitate
	separată de acest curent...

51:18	K:Ceea ce nu eşti.

51:20	P: Cercetând, văd..
	K:Că nu eşti.

51:23	P:...că cineva nu este.
	K:Destul de simplu.

51:25	P: Şi dacă eu sunt curentul cunoaşterii

51:28	atunci graba acelui curent...

51:31	K:Înţeleg, înţeleg asta.

51:32	Dacă afirmi

51:36	că eu sunt curentul cunoaşterii

51:39	şi nu pot face nimic

51:42	te joci doar cu cuvintele.

51:44	P:Înţeleg

51:45	că de îndată ce ai verbalizat,
	poate deveni..

51:49	K:Da.

51:52	P:Dar ce putem face?
	Ce este...

51:59	Care este starea minţii?

52:02	K:Aşa este mai bine.
	P:Care este starea minţii...

52:08	K:...care...

52:09	P:...care este atât de sensibilă

52:13	atât când apare dar şi când dispare?

52:18	Vezi tu, trebuie să...
	K: Dar de ce foloseşti...

52:22	Dacă este senzitiv nici nu apare

52:29	nici nu se sfârşeşte

52:31	De aceea trebuie să fiu atent.

52:34	P:De asta spun că nu
	cunoaştem acea stare.

52:38	Nu cunosc acea stare în care
	este atât de senzitiv

52:42	în care nu este prezenţă.
	Simplul fapt că este acolo este prezenţă.

52:46	K:Prezenţă.
	Stai un pic.

52:50	Poţi face ceva în legătură cu asta?

52:56	Nu să încerci să schimbi ci să

53:02	modifici sau să raţionalizezi,
	să scapi, atat.

53:08	Poţi oare să vezi cum apare furia

53:16	să fii conştient de asta

53:21	să o laşi să se dezvolte
	şi apoi să se termine?

53:28	Când folosesc cuvantul "dezvolte" vreau să

53:30	spun să nu devii violent

53:33	să loveşti pe cineva.
	Să vezi cum apare furia

53:40	să vezi că vrea să se exprime

53:47	să priveşti mişcarea acelei furii

53:51	şi să o laşi să se dezvolte.
	Şi aşa cum se dezvoltă, moare

53:56	ca o floare

53:58	care se naşte dimineaţa
	şi moare seara.

54:00	P: Nu am înţeles niciodată asta.

54:05	Mintea capabilă să observe

54:11	cum apare furia?

54:16	Cum pot observa apariţia?

54:19	K:Stai, stai, stai.
	Poate că mintea

54:23	nu a înţeles mişcarea violenţei.

54:26	P: Nu, dar vreau să te întreb

54:28	ceva care m-a preocupat mult.

54:31	Cum poate cineva să observe

54:36	fără observator?

54:38	K:Acum apare ceva nou.

54:40	P:Pentru că altfel...
	K:Desigur.

54:41	P:...esti prins.
	Să observi cu observatorul...

54:46	K:Desigur. Vorbesc despre
	mintea umană în general

54:50	care s-a separat pe sine

54:53	ca observator şi observat.

54:56	P: Da, atunci poţi observa
	cum apare furia.

55:00	K:Stai, stai,
	Deci, ce se întâmplă?

55:02	Mintea poate face ceva.

55:04	P: Da, poţi observa cum apare furia,

55:10	poţi privi manifestările sale

55:14	şi poţi să nu intervii.

55:17	K: Să le laşi să dispară.
	P: Şi apoi să descrească.

55:18	K:Da.

55:20	Poţi face asta.
	Despre asta vorbesc.

55:23	P:Adevărat.
	Asta se poate face.

55:26	Şi asta face mintea...o
	minte conştientă

55:31	asta face.
	K:Da.

55:34	Asta spun.
	Poate face ceva

55:38	-vezi- nu să spună "Nu pot face nimic".

55:42	Mintea care spune "Nu pot face nimic"

55:46	este inertă.

55:49	Corect?

55:56	Doar mintea care spune

55:57	"Pot face ceva" acţionează.

56:02	Şi doar mintea care spune
	"Nu pot face ceva"

56:06	este absolut tacută.

56:10	Dar asta este...mă urmăreşti?

56:15	Este ca şi cum ai spune
	unui elev "Stai liniştit".

56:21	Dar bietul nici macar nu ştie
	ce înseamnă asta.

56:24	Este plin de vitalitate, sare,
	vorbeşte, ţipă plânge.

56:30	Pentru el asta este viaţa.

56:44	Am văzut noi oare noi în acest dialog

56:51	semnificaţia morţii?

56:55	Extraordinara frumuseţe a sfârşitului?

57:18	Chiar şi sfârşitul învăţării,

57:32	sfârşitul dorinţei de a experimenta,

57:39	sfârşitul a orice

57:46	a necesitat luptă, dorinţă.

57:51	Cred că în asta stă frumuseţea.

57:58	De aceea cred

58:01	că moartea are o vitalitate şi
	este de o frumuseţe extraordinară.

58:14	Este asta suficient?

58:18	P:Crezi că mintea poate

58:24	învăţa, mintea însăşi

58:30	să facă faţă acestei morţi?

58:39	K: Ce este de învăţat Pupul?

58:42	Este foarte interesant.

58:44	Nu este nimic de învăţat cu
	excepţia câtorva lucruri.

58:50	Ce este de învăţat?
	P: Nu, dar mintea....

58:54	Ceea ce afirmi tu....

58:57	că mintea trebuie să o primească
	fără să se agite.

59:02	K:Da, da. Fără...

59:05	P:Fără agitaţie.

59:07	Să primească o astfel de
	afirmaţie fără agitaţie

59:12	este singura cale

59:14	ca atunci când vine moartea
	să nu existe agitaţie.

59:20	K:Corect, corect.

59:23	Corect. Nu.....

59:27	P: Folosesc cuvântul "agitaţie".
	K:Înţeleg.

59:51	Ne oprim?
	Da. Am încheiat.