Krishnamurti Subtitles home


BR81CPJ2 - Trăind cu moartea
Dialogul 2
Brockwood Park, Anglia
Iunie 1981



0:08 P: Krishnaji, one of the questions which I feel lie at the very depth of the human mind is the coming to be and the ceasing to be. Life and death. It is around these two, the wonder of birth and the fear of death, that the whole of man's life really... all his urges, his demands, his desires, his fears, his anxieties, rest between these two poles. P: Una din întrebări Krishnaji care cred că se află adânc în mintea oamenilor este cu privire la naştere şi dispariţie. Viaţa şi moartea. În jurul acestora două, miracolul naşterii şi teama faţă de moarte se învârte întreaga viaţă a omului... toate temerile, cererile, dorinţele, fricile, anxietăţile se află între aceşti doi poli.
1:03 K: Birth and death.

P: Birth and death. At one level, we understand birth and death, but, I think, only the superficial mind understands, and unless we understand at depth the whole problem of existence, which is held between these two, the whole problem that lies in the ending of anything: the fear, the anxiety, the darknesses and the shadows which surround that one word. 		K:Viaţă şi moarte.

P:Viaţă şi moarte. Într-un fel le înţelegem dar cred că doar minţile superficiale fac asta şi până când nu vom înţelege cu adevărat problema existenţei în întregime -care se afla între cele două- sfârşitul a tot: frica, anxietatea, întunericul şi umbrele care înconjoară acest cuvânt.
1:47 K: Why do you use the word 'problem'? Why do you make that interval between birth and death a problem? Why do you call it a problem? K: De ce foloseşti cuvântul "problemă"? De ce faci o problemă din intervalul dintre naştere şi moarte? De ce o numeşti aşa?
2:06 P: In itself, birth and death are facts, but the mind can never leave them alone. The mind clings to one and rejects the other. P: Naşterea şi moartea sunt fapte concrete dar mintea nu se poate desprinde de ele. Mintea se ataşează de una şi o respinge pe alta.
2:21 K: No, but I am just asking...

P: And therefore the problem. 		K: Dar eu întrebam doar...

P:De aici apare problema.
2:25 K: Why do you use the word 'problem', that's what I'm asking. K: Dar de ce foloseşti cuvântul "problemă"?
2:29 P: Problem is because of the shadows which surround one word, which is, the joy and splendour of what we see as life and the demand to hold to it at any cost and to evade that which means an ending. P: Din cauza neclarităţii care însoţeşte un cuvânt adică bucuria şi splendoarea a ceea ce numim viaţă şi dorinţa de a ne agăţa de ea cu orice preţ şi a evita ceea ce înseamnă sfârşit.
2:49 K: I understand that.

P: That is a problem. Out of it arises sorrow, out of it arises fear, out of it... 		K: Înţeleg asta.

P:Asta este o problemă. De aici apare regretul, apare frica, de aici...
2:58 K: ...all the misery.

P: ...all the demands. 		K:.....toată mizeria.

P:......toate cererile.
3:02 K: So what is the question? K:Şi care este întrebarea?
3:04 P: So, how do we explore, how can we be free of these darknesses that surround the word? How can our mind look at death with a simplicity and observe it for what it is? But we can never observe it. P: Cum facem să explorăm, să ne eliberăm de aceste neclarităţi care însoţesc cuvântul? Cum ar putea mintea noastră să privescă mai simplu moartea şi să o observe aşa cum este? Dar noi nu putem face deloc asta.
3:26 K: So, are you merely considering what is death, or that great period between life and death? Are you including the whole process of living, with all its complexity, misery, confusion, uncertainty, all that, and the ending? Are you concerned - I am just using the word 'concerned' - to find out what death means and what this long process of struggle, conflict, misery, etc. - to which we cling, and avoid the other - or are you asking, the whole movement of it? K: Te referi aici la moarte, sau la perioada dintre viaţă şi moarte? Te referi aici la viaţa în sine cu toată complexitatea sa, mizeria, confuzia, nesiguranţa, etc. şi apoi la sfârşit? Te preocupă -şi folosesc acest cuvânt- să afli ce înseamnă moartea şi îndelungata perioadă de luptă, conflict, mizerie - de care ne agăţăm pentru a o evita pe cealalată- sau te referi la întreaga mişcare a ei?
4:22 P: You see, there is a whole movement of existence, in which life and death are. But if you take it and make the scope so wide, I don't think you can get to... the anguish and the sorrow of ending. P:Vezi există această mişcare a existenţei în care se află viaţa şi moartea. Dar dacă extinzi scopul nu cred că poţi ajunge... la angoasa şi regretul faţă de sfârşit.
4:59 K: I see. K:Am înţeles.
5:00 P: And I want to investigate into the sorrow of ending, because... P: Şi vreau să vorbim despre regretul faţă de sfârşit pentru că...
5:06 K: Is that all, or are you inquiring - just a minute, if one may ask - sorrow of ending, ending sorrow, or are you inquiring into the whole process of living, dying, in which is included sorrow, fear and all the rest of it? K: Asta este tot, sau te interesează -stai un pic- regretul faţă de sfârşit, acel regret sau te interesează întregul proces al vieţii, morţii, care include regretul, frica şi restul?
5:31 P: In that one sentence I feel what you say is correct, it is the whole movement of living and dying, which is existence. You talk of the ending of sorrow. P: Cred că este corect ce spui este întreaga mişcare dintre viaţă şi moarte adică existenţa. Tu vorbeşti despre sfârşitul regretului.
5:48 K: Yes. K:Da.
5:50 P: The ending of sorrow. I talk of that fear and anguish, which is the sorrow of ending. P: Despre sfârşitul regretului. Vorbesc despre acea frică şi angoasă care este regretul faţă de sfârşit.
5:58 K: Ah, quite, quite, quite, quite. K: Ah, da, da, da.
6:00 P: You see, the two are slightly different. P: Vezi tu, cele două sunt diferte.
6:02 K: Yes, I understand. The sorrow of ending. K:Da, înţeleg. Regretul faţă de sfârşit.
6:05 P: There is a sorrow, such anguish of something which is, and something ceasing to be, something which is so marvellous, beautiful, fills one's life, and the knowledge which lurks behind, that that must end. P: Există un regret, o asemenea angoasă a ceva ce este şi încetează să mai existe ceva atât de minunat, frumos, umple viaţa si cunoaşterea persoanei care se află în spate şi care trebuie să se sfârşească.
6:23 K: Now, what is ending? What do you mean, 'ending'? What is ending? K: Dar ce este sfârşitul? Ce înţelegi prin "sfârşit"? Ce este sfârşitul?
6:35 P: Ending is that: 'that which is' ceases to be availble to our senses. That which exists, sustains, ceases to be, eternally. That word 'eternally'. P: Sfârşitul este când: "ceea ce există" nu mai este perceput de simţurile noastre. Ceea ce există, susţine, încetează să mai fie, pentru totdeauna. Pentru "totdeauna".
6:54 K: What is this? I don't quite understand it. K:Ce este asta? Nu prea înţeleg.
6:56 P: Sir, something is, and, in the very nature of its 'isness', the ending of that, the disappearance of that, for eternity! The word 'eternity'... P: Ceva există şi natura sa de a fi, sfârşitul său dispariţia sa este pentru totdeauna! Cuvântul "eternitate"...
7:14 K: Why do you use that word 'eternity'? K: De ce foloseşti acest cuvânt "eternitate"?
7:16 P: Because there is an absoluteness in it. P: Pentru că aici există ceva absolut.
7:19 K: The ending.

P: In ending. There is no tomorrow in ending. 		K:Sfârşitul.

P:Sfârşitul. Nu mai există mâine.
7:24 K: Now, just a minute. Ending what? K: Stai un pic. Sfârşitul a ce?
7:29 P: Ending that which sustains. The sorrow is the ending of that. P: Sfârşitul a ceea ce susţine viaţa. Regretul este faţă de acest sfârşit.
7:36 K: The ending of sorrow and the ending... what? - is not eternity? K: Sfârşitul regretului şi sfârşitul... ce?- nu este eternitate?
7:44 P: No, the sorrow of something which is so marvellous, ending. P: Regretul că ceva atat de măreţ se sfârşeşte.
7:50 K: Wait a minute - is it so marvellous? K: Stai un pic-este oare atât de măreţ?
7:53 P: Let me come down to something which is more direct. P: Să îţi spun altfel.
7:56 K: Yes. K:Da.
7:58 P: You are. You are, and that you should not be is great anguish. P:Tu eşti. Tu eşti, iar faptul că s-ar putea să nu mai fii crează angoasă.
8:06 K: Yes. You are... K: Da. Tu eşti.
8:08 P: Not 'you are' in general... You are! P: Nu a fi în general...Tu exişti!
8:14 K: Just a minute, what do you mean, 'you are'? K:Stai un pic, ce înseamnă "exişti"?
8:16 P: You, Krishnamurti, is.

K: All right. 		P: Tu Krishnamuri, exişti.

K: Ah, bine.
8:19 P: And in that word, in that statement itself, is the tremendous anguish of Krishnamurti ceasing to be. P: Şi acel cuvânt este o mărturisire este angoasa că, Krishnamurti ar putea să înceteze să existe.
8:29 K: I understand. The anguish of K ending, or K in himself ending? You follow what I'm saying? K:Înţeleg. Angoasa sfârşitului sau faptul că, K nu va mai exista? Înţelegi ce spun?
8:44 P: How do you distinguish the two? P:Dar cum faci disctincţia între ele?
8:52 K: Death is inevitable to this person. Right?

P: Yes. 		K:Moartea este inevitabilă pentru această persoană. Corect?

P:Da.
8:59 K: He is going to end some day.

P: Yes. 		K: La un moment dat totul se va sfârşi.

P:Da.
9:04 K: To him it doesn't matter.

P: Yes. 		K:Pentru el nu contează.

P:Da.
9:09 K: There is no fear, no anguish, but you look at that person and say, 'Oh my God, he's going to die.' K:Nu există frică, angoasă dar tu priveşti persoana şi spui "Of Doamne va muri."
9:21 P: Yes. P:Da.
9:21 K: So the - if I may use that word 'anguish' as you used the word - is your anguish. K: Deci angoasa-dacă pot folosi cuvântul în sensul dorit de tine-este a ta.
9:29 P: Is my anguish.

K: Yes. Now, why? 		P:Este angoasa mea.

K:Da. Şi de ce?
9:35 P: Isn't it? P: Nu este?
9:36 K: Why should it be?

P: It is. 		K:De ce ar trebui?

P:Este.
9:39 K: No, don't...

P: Why do you ask why? 		K: Nu, nu...

P: De ce întrebi "de ce"?
9:42 K: No, I am interested, I want to know why... Someone dies, whatever he is, beautiful, ugly, all that, a human existence contained in that person. And he dies, which is inevitable. And I look at that person, I've lived with that person, I love that person, and that person dies. I am in anguish. Right?

P: Yes. 		K:Mă interesează, vreau să ştiu de ce... Cineva moare... indiferent cine, un om frumos, urât, etc. fiinţa umană din acea persoană. Moare şi asta este inevitabil. Şi mă uit la acea persoană, am trăit cu ea, o iubesc şi persoana moare. Şi eu am o angoasă. Corect?

P:Da.
10:23 K: Why? Why am I in a terrible state - anguish, tears, desperate loneliness - why am I in sorrow? We are not discussing this intellectually. K:De ce? De ce mă aflu într-o stare groaznică -angoasă, lacrimi, singurătate- de ce regret? Nu discutăm despre asta intelectual.
10:49 P: No.

K: No. I am talking about it much more seriously. Why should I? I have lost that person. He has been dear to me, companion, all the rest of it, and he comes to an end. I think it is really important to understand the ending. The ending. Because there is something totally new when there is an ending, to everything. 		P:Nu.

K::Nu. Este mai serios de atât. De ce fac asta? Am pierdut persoana. Mi-a fost dragă, prieten, etc şi se termină. Cred că este important să înţelegem sfârşitul. Sfârşitul. Pentru că apare ceva nou în acest sfârşit.
11:30 P: That is why I asked: you cannot ask the why of it. P: De asta spun că nu poţi întreba de ce.
11:35 K: No, why is merely put as an inquiry. K: Nu, este mai degrabă o interogare.
11:42 P: But isn't it inevitable? He that was the perfume of my existence, ceases. P:Dar nu este inevitabil? Cel care a fost esenţa existenţei mele, dispare.
11:54 K: Yes, I loved him.

P: Yes. 		K:Da, l-am iubit.

P:Da.
11:55 K: He was my companion - sexually, and all the rest of it - in whom I felt full, rich.

P: Yes. 		K: Mi-a fost partener-sexual, etc- şi m-am simţit bine.

P:Da.
12:06 K: And that person comes to an end. Right?

P: Isn't it sorrow? 		K:Şi persoana dispare. Corect?

P:Şi ăsta nu este regret?
12:15 K: It is. My son dies, or my brother dies, it is a tremendous sorrow. K:Este. Când fiul, fratele moare există un regret imens.
12:24 P: Yes. P:Da.
12:28 K: I shed tears, and anxiety, and the mind then says, 'I must find comfort', and invents the idea that I will meet him next life, and all that stuff begins. Now, I am asking myself why man carries this sorrow with him. I know it is sorrowful, I know it is devastating. It is as though the whole existence has been uprooted. It's like a marvellous tree torn down in an instant, cut down in an instant. That has happened. I think I am in sorrow because I have never really understood, deeply, what is ending. I have lived forty, fifty, eighty years. During that period I have never realised the meaning of ending. K:Lăcrimez şi sunt anxios iar mintea spune "Trebuie să găsesc alinare" şi inventez ideea că ne întâlnim în altă viaţă şi reîncepem să trăim împreună Şi eu mă întreb de ce are omul acest regret. Ştiu că este regretabil, devastator. Ca şi cum întreaga existenţă ar fi zdruncinată. Ca şi cum un copac puternic este doborât şi tăiat. Asta se întâmplă. Cred că regret pentru că nu am înţeles niciodată pe deplin ce este acest sfârşit. Am trăit 40, 50, 80 de ani. Şi în tot acest timp nu am înţeles ce înseamnă sfârşitul.
13:44 P: I understand. P:Înţeleg.
13:46 K: The ending, putting an end to something which I hold dear. Say, for instance, totally ending belief, totally ending attachment. The ending of it; not... the ending of it in order to continue in another direction. KSfârşitul cum se termină ceva ce mi-a fost drag. Adică, credinţa în sfârşitul total sfârşitul ataşamentului. Sfârşitul lui, nu... sfârşitul acestuia şi continuarea în alt mod.
14:29 P: What makes the mind incapable... P: Ce împiedică mintea să accepte...
14:35 K: ...of ending. K:...sfârşitul.
14:37 P: Of ending. It is a question which... P:Sfârşitul. Este o întrebare care...
14:41 K: It's fear, of course. For example - I am just taking a very ordinary example which is common to all of us - to end completely, without any motive and direction, attachment, with all its complexity, with all its implications, to have no attachment to anything, to your experience, to your memory, to your knowledge. That's what's going to happen when death comes! After all, ending to knowledge - and that is what one is clinging to - the knowledge that that person dies. I have lived with him, I have cherished him, I have looked after him, we have been tremendously... - all that - the beauty and the conflict and all that's involved. And to end totally, absolutely, to the memory of all that. That is death. Right? That is what is going to happen when my son, brother, wife, husband, dies. K:Este desigur, frica. De exemplu -dau un exemplu oarecare comun tuturor- sfârşitul total fără motiv sau direcţie, ataşamentul, cu toată complexitatea şi implicaţiile sale, să nu ne ataşăm de nimic, de experienţe, amintiri, cunoaştere. Asta se întâmplă când vine moartea! Sfârşitul cunoaşterii -de asta se ataşează oamenii- ideea că acea persoană va muri. Am trăit cu el, mi-a fost drag, am avut grijă de el, am trăit... -toate acestea- frumuseţea şi conflictul şi restul. Să pot pune capăt total acestor amintiri. Asta este moartea. Corect? Asta se va întâmpla când fiul, fratele, soţia, soţul moare.
16:40 P: You have often said, 'Living, enter the house of death'. P:Ai spus adesea " Când trăieşti intri în casa morţii".
16:51 K: Yes.

P: You have used that phrase. What is exactly meant by it? 		K:Da,

P: Ai folosit fraza asta. Ce anume înseamnă?
16:56 K: Yes, I have done it.

P: What is meant by it? 		K: Da, am făcut asta.

P: Ce anume înseamnă?
17:00 K: Meant by that: to invite death while living. Not commit suicide, I am not talking of that, or take a pill and exit. I am talking of ending. I think it is very important, that. The word itself contains a depth of meaning: the ending of something. The ending of memory - I am taking that as a simple example. The memory of an experience which I have cherished, hold on to, something that has given me a great delight, a sense of depth and wellbeing. And to that memory I cling. And I am living in that memory, though I do ordinary work and go to the office or whatever it is, but that memory is so endearing, so extraordinarily vital, I hold on to that. And therefore I never find out what it means to end. I think there is a great deal in that, at least I feel, there is a great deal in the sense of ending, every day, everything that you have psychologically gathered. K: Înseamnă să inviţi moartea în timp ce trăieşti. Nu vorbim de suicid sau să iei o pastilă şi gata. Vorbesc despre sfârşit. Cred că este foarte important asta. Cuvântul însuşi are un sens profund: sfârşitul a ceva. Sfârşiul amintirilor -ca să dau un exemplu simplu. Sfârşitul unei experienţe de care m-am ataşat m-am agâţat, ceva care mi-a dat plăcere o stare de bine. Mă agăţ de acea amintire. Şi trăiesc cu acea amintire în timpul vieţii mele şi când muncesc merg la birou dar amintirea este atât de dragă, extraordinar de vie şi mă agăţ de asta. Şi astfel nu aflu niciodată de înseamnă a termina. Cred că există ceva aici, aşa simt există ceva aici cu privire la sfârşit cu privire la tot ce am acumulat psihologic.
18:53 P: Attachment... you can end. P:Ataşamentul... putem renunţa la el.
19:01 K: That is the ending, that is death! K:Ăsta este finalul, moartea!
19:03 P: That is not death. P:Asta nu este moartea.
19:07 K: What would you call death? The organism coming to an end? K: Ce anume înţelegi prin moarte? Moartea organismului?
19:11 P: Death... P:Moartea...
19:14 K: Or the image that I have built about you? K: Sau ce imagine am construit despre tine?
19:18 P: You see, when you reduce it to that, I would say the image which I have built about you. But it is much more than that. P: Când spui asta aş zice imaginea pe care am construit-o despre tine. Dar e mai mult decât atât.
19:27 K: What is much more? There is of course much more than that, but I am just inquiring into it. K: Adică? Sigur că există mai mult decat atât eu doar mă întreb.
19:34 P: Much more than that. P:Mult mai mult.
19:35 K: That is, I have lived with you, cherished you, and all the rest of it, and the image of you is deeply rooted in me. K:Am trăit împreună, te-am adorat, etc. iar imaginea ta este adânc întipărită în mine.
19:48 P: Yes. P:Da.
19:50 K: And - I am not talking about... - you die, and that image gathers greater strength, naturally. K:Şi -nu vorbesc despre... faptul că mori iar imaginea se conturează şi mai mult desigur.
20:06 P: Yes. P:Da.
20:10 K: I put flowers to it, give poetic words to it, and all that. But it is the image that is living. And I am talking about the ending of that image. K: Aşez flori, scriu versuri, etc. Dar asta este doar imaginea care trăieşte. Iar eu voresc despre sfârşitul acestei imagini.
20:31 P: Sir... P:Domnule...
20:32 K: Because I cannot... the mind cannot enter into a totally new dimension if there is a shadow of memory of anything. Because 'that' is timeless, 'that' is eternal. And, if the mind is to enter into 'that', it must not have any element of time in it. I think this is logical, rational. And what is it we object to? K:Pentru că eu nu pot... mintea nu are acces la o altă dimensiune dacă există o umbră a unei amintiri. Pentru că "acela" este în afara timpului "acela" este etern. Iar ca mintea să intre în "acel" ceva trebuie să dispară orice element legat de timp. Cred că este logic şi raţional. Şi la ce reacţionăm noi?
21:26 P: But life is not... is not lived...

K: Of course not. 		P: Dar viaţa nu este..nu este trăită...

K:Sigur că nu...
21:30 P: ...on the logical and rational...

K: Of course not. It is not. 		P...în termeni logici şi raţionali...

K:Sigur că nu este. Nu este.
21:33 P: I mean, logic and rational... P: Adică logic şi raţional...
21:36 K: Of course, it is not, but the ending of everything that you have gathered psychologically, which is time. And to understand that which is everlasting, without time, the mind must be free of all that. That's all I am saying. And therefore there must be ending. K: Sigur, nu este, dar este sfârşitul a tot ce ai acumulat psihologic, adică timpul. Iar pentru a înţelege ceea ce este veşnic, fără timp mintea trebuie să se elibereze de toate astea. Asta vreau să spun. Trebuie deci să existe un sfârşit.
22:08 P: Therefore then there is no exploration into ending? P: Deci nu explorăm sfârşitul?
22:13 K: Oh yes. K:Ba da.
22:15 P: What is the exploration into ending? P:Şi cum anume facem asta?
22:18 K: No. What is ending? Ending to continuity. K:Nu. Ce este sfârşitul? Sfârşitul continuităţii.
22:32 P: That is really the... P: Asta este....
22:39 K: The continuity of a particular thought, a particular direction, a particular desire. It is these that give life a continuity. The birth and the dying, in that great interval there is a deep continuity, like a river. The volume of water makes the river marvellous, I mean, like the Ganga, like the Rhine, and so on, the great rivers of the world, the Amazon, and so on. But we live on the surface of this vast river of our life. And to see the beauty of that. And we cannot see it if we are always on the surface of it. And the ending of it is the continuity of the surface. I don't know if you follow. K: Continuitatea unui anumit gând, a unei direcţii, o anumită dorinţă. Acestea dau continuitate vietii. Naşterea şi moartea în acel interval conduc la continuitate, ca la un râu. Volumul de apă dă frumuseţea unui fluviu precum Gangele, Rinul, etc marile fluvii ale lumii, Amazonul, etc. Dar noi trăim la suprafaţa acestui mare fluviu al vieţii noastre. Şi am putea vedea frumuseţea lui. Doar dacă nu ne aflăm la suprafaţa sa. Iar sfârşitul său este continuitatea suprafeţei. Nu ştiu dacă înţelegi.
24:04 P: Ending of it is the continuity of the surface? P: Sfârşitul său este continuitatea suprafeţei?
24:07 K: No. K:Nu.
24:09 P: The ending of it is the ending of the surface. P: Sfârşitul său este sfârşitul suprafeţei.
24:14 K: Ending of the surface. K:Sfârşitul suprafeţei.
24:26 P: What dies? P:Ce anume moare?
24:38 K: All that I have accumulated, both outwardly and inwardly. I have built a good business which brings me a lot of money, I have good taste, a nice house, nice wife and children, beautiful garden. And, all my life, I have given a continuity to that. To end that. K: Ceea ce am acumulat în interior şi exterior. Am construit o afacere de succes care îmi aduce mulţi bani am gusturi bune, o casă frumoasă o soţie şi copii minunaţi, o gradină superbă. Şi toată viaţa am continuat să fac asta. Să termin cu asta.
25:25 P: Sir, may I... you don't mind if I explore a little bit? You mean to tell me that the death of the body of Krishnamurti, the consciousness of Krishnamurti will end? Please, I am putting a great deal of weight in this. P: Dar domnule...dacă nu vă supăraţi ...putem explora un pic? Îmi spuneţi că moartea corpului Krishnamurti conştiinţa sa se va sfârşi? Este important să aflu asta.
25:45 K: There are two things you have said: the consciousness of K, and the ending of the body.

P: The ending of the body. 		K: Ai spus două lucruri: conştiinţa lui K şi dispariţia corpului.

P: Dispariţia corpului.
25:55 K: The body will end, that is obvious. Using it untimely, accident, disease, and so on - that will end. So, what is the consciousness of that person? K: Corpul va dispărea, evident. Folosit necorespunzător, prin accident, boală, etc-va dispărea. Ce este deci conştiinţa acelei persoane?
26:13 P: This enormous, unending, abounding compassion - suppose I take that, put it in those words. P: Această compasiune nesfârşită dacă pot spune aşa.
26:20 K: Yes. I wouldn't call that 'consciousness'. K:Da. Nu aş numi asta "conştiinţă".
26:33 P: I am using the word 'consciousness' because it is associated with the body of Krishnamurti. P: Folosesc cuvântul "conştiinţă" pentru că este asociat cu corpul lui Krishnamurti.
26:41 K: Yes, but it's not... K:Da, dar nu este...
26:42 P: Because it is associated with the body of Krishnamurti, I can't think of another word. I can say 'the mind of Krishnamurti', I can say 'the consciousness'. P: Pentru că este asociat cu corpul lui Krishnamurti nu mă pot gândi la alt cuvânt. Pot spune "mintea lui Krishnamurti" pot spune "conştiinţa'.
26:52 K: Keep to the word 'consciousness', if you don't mind, and let's look at it. The consciousness of a human being is its content. K:Să rămânem la cuvântul "conştiinţă" şi să vedem despre ce este vorba. Conştiinţa fiinţei umane este conţinutul său.
27:07 P: Yes. P:Da.
27:09 K: Right? The content is the whole movement of thought. The learning the language, the career, specialisation, beliefs, dogmas, rituals, suffering, pain, anxiety, loneliness, desperate sense of fear, all that is the movement of thought. K:Corect? Conţinutul este mişcarea de ansamblu a gândului. Limbajul, cariera, specializările, credinţele, dogmele, ritualurile, suferinţele, durerile, anxietăţile, singurătatea, sentimentul disperat de frică toate astea sunt mişcări ale gândului.
27:41 P: Yes. P:Da.
27:45 K: If the movement of thought ends, consciousness, as we know it, is not. K: Dacă această mişcare încetează conştiinţa aşa cum o ştim nou, nu.
28:00 P: But thought, as a movement in consciousness as we know it, does not exist in the mind of Krishnamurti. Let us say it. Yet, there is a state of being which manifests itself when I am in contact with him, or when I... It manifests itself. Therefore, whether you use... don't reduce it to thought. P: Dar gândul ca mişcare în conştiinţă-aşa cum o ştim- nu există în mintea lui Krishnamurti. Să spunem asta. Da, există o stare de a fi care se manifestă când sunt în contact cu el, sau când eu... Se manifestă. Deci, ori foloseşti...nu reduce asta doar la gând.
28:31 K: No, one is very careful in pointing out something. Consciousness, as we know it, is the movement of thought - ugly, noble, all that.

P: Yes, yes, yes. 		K: Nu, sunt atent cum mă exprim. Conştiinţa, aşa cum o cunoaştem noi este mişcarea gândului -urât, nobil, etc.

P:Da, da,da.
28:45 K: It is movement of thought, it is movement of time. K: Este mişcarea gândului, a timpului.
28:49 P: Yes. Yes, I see that. P:Da, înţeleg asta.
28:52 K: See that very clearly.

P: Yes. 		K:Îţi este clar.

P:Da.
28:54 K: That is, the human consciousness, as we know it, is that. K: Conştiinţa umană aşa cum o ştim este asta.
28:59 P: Yes. P:Da.
29:02 K: When thought, after investigating, etc., etc., comes to an end - not in the material world, in psychological world - thought comes to an end, consciousness, as we know it, is not! K: Când, după ce se întreabă, gîndul ajunge la final -nu in lumea materială, ci psihologică- gândul se sfârşeşte dar conştiinţa aşa cum o cunoaştem noi, nu!
29:32 P: Sir, you can use any other word. P: Poţi folosi orice alt cuvânt.
29:34 K: I am sticking to that word. K: Îl aleg pe acesta.
29:36 P: But there is the state of being which manifests itself as Krishnamurti. P: Dar este o stare a fiinţei care se manifestă ca şi Krishnamurti.
29:43 K: Yes, yes...

P: Now, what word shall I use? 		K:Da, da.

P: Şi ce cuvânt să folosesc?
29:47 K: You are perfectly right, I am not asking you to change words. But... You, say for example, through meditation - the real meditation, not the phoney stuff that's going on in the world, the real meditation - you come to a point that is absolute. K:Ai perfectă dreptate nu îţi cer să schimbi cuvintele. Dar... Tu spui de exemplu, prin meditaţie -cea reală nu cea falsă care este popularizată azi meditaţia reală- ajungi la un punct absolut.
30:19 P: Yes. P:Da.
30:23 K: And I see this, I feel it. To me that is an extraordinary state. The contact... through you, I feel this immensity. And my whole urge, striving, says that I must capture, have, or whatever word you use. Right? But you have it. Not 'you' have it - it is there. It's not you, Pupulji, having it - it is there. It is not yours or mine - it is there! K: Şi văd şi simt asta. Pentru mine este o stare extraordinară. Contactul..prin tine, simt asta. Şi mă străduiesc să prind să am, orice cuvânt al tău.Corect? Dar este acolo. Nu "îl ai" -este acolo. Nu îl ai tu Pupuji-este acolo. Nu este al cuiva-este acolo!
31:11 P: But it is there because of you. P:Dar este acolo datorită ţie.
31:15 K: Ah!

P: You see, sir? 		K:Ah!

P:Vezi domnule?
31:17 K: Ah, it is there not because of me - it is there! K: Este acolo dar nu datorită mie-este acolo!
31:21 P: Where? P:Unde?
31:31 K: All right. It has no place. K: Bine, nu are un loc anume.
31:44 P: I can only accept it up to a point. No, sir, I won't accept it. P: Până la un punct pot accepta asta. De fapt, nu, nu accept.
31:51 K: First of all, it is not yours or mine. Right? K:Mai întâi nu este al meu sau al tău. Bine?
31:56 P: I only know that it is manifest in the person of Krishnamurti. P:Ştiu doar că se manifestă în persoana lui Krishnamurti.
32:05 K: Of X. Yes. K:A lui X, desigur.
32:08 P: Therefore, when you say it has no place, I cannot accept it. P: Şi când spui că nu are un loc anume nu pot accepta asta.
32:13 K: Naturally.

P: It has a place... 		K: Evident.

P:Are un loc...
32:16 K: Because you have identified K with 'that'. K: Pentru ca l-ai identificat pe K cu "acela".
32:22 P: But K is 'that'. P:Dar K este "acela".
32:24 K: Yes, maybe, but K says it has nothing to do whatsoever with K or with anybody - it is there. Beauty is not yours or mine, it is there, in the tree, in the flower - you follow? - it is there. K: Poate că da, însă tot K spune că nu are legătură cu K sau altcineva-este acolo. Frumuseţea nu este a mea sau a ta, este acolo în copac, în flori-mă urmăreşti? este acolo.
32:55 P: But, sir, the healing and the compassion which is in K is not out there. P: Dar vindecarea şi compasiunea care se află în K nu sunt acolo.
33:05 K: Ah, no, of course not. K:Sigur că nu.
33:06 P: So the healing and the compassion of K, that's what I am talking about. P:Deci vindecarea şi compasiunea lui K la asta mă refer.
33:13 K: But 'that' is not K, this. K: Dar K nu este "acela".
33:19 P: But it is manifest and it will cease to be manifest, that's what I am asking, saying. P: Dar se manifestă şi va înceta să se manifeste asta spun.
33:26 K: Ah, I understand. I get it.

P: Please see this, sir. 		K: Am înţeles.

P: Vă rog să vedeţi asta.
33:29 K: Of course, of course. I understand what you are trying to say. I question that. K:Desigur. Înţeleg ce vrei să spui. Şi mă întreb.
33:38 P: What do you mean you question that? P: Adică?
33:45 K: It may manifest through X. 'That' which is manifested or which is manifesting, doesn't belong to X. K: Poate se manifestă prin X. Dar "acela" manifestat sau care se manifestă nu aparţine lui X.
34:05 P: May not belong to... P: Poate nu aparţine lui...
34:07 K: It has nothing to do with K, X. K: Nu are nici o legătură cu K, X,
34:13 P: I'm prepared to accept that also, that it does not belong to K. But K and 'that' are inseparable. P: Pot accepta şi asta că nu îi aparţine lui K. Dar K şi "acela" sunt inseparabili.
34:22 K: Yes, all right, but, you see, when you identify 'that' with the person... K: Da, bine, dar vezi tu când identifici acel "ceva" cu o persoană..
34:33 P: I can't... P:Nu pot...
34:35 K: ...not separate. You see, we are entering into a very delicate thing. K:....să îi separ. Este o problemă delicată asta.
34:39 P: Yes, I want to go slowly into it. P: Da, vreau să mergem încet.
34:43 K: Quite. K:Tocmai.
34:45 P: You see, take the Buddha, whatever the Buddha consciousness was, or was manifesting through him, it has ceased to be. It has ceased to be, in terms of manifesting. P:Vezi tu, de exemplu Buda indiferent de conştiinţa sa sau care s-a manifestat prin el a încetat să mai existe. A încetat ca manifestare.
35:04 K: I question it. I doubt if... Not... Let's be very careful. You say - let's talk about the Buddha rather than me - you say the consciousness of that person, Buddha, ceased when he passed away. Right? It manifested through him. K: Mă îndoiesc de asta. Mă îndoiesc că... Nu... Trebuie să fim foarte atenţi. Tu spui -să vorbim despre Buda nu despre mine- tu susţii că acea conştiinţă a persoanei Buda a încetat să existe când a murit. Corect? S-a manifestat prin el
35:37 P: It manifested through him, yes. P: Da, s-a manifestat prin el.
35:39 K: And he was 'that'.

P: He was 'that', yes. 		K: Şi el era "acela".

P:Da.
35:42 K: And when he died, you say 'that' disappeared. K: Şi când a murit a dispărut "acela".
35:49 P: No, I have no knowledge of saying that it disappeared. I only say it could no longer be contacted. See this, Krishnaji. P: Nu ştiu dacă pot spune că a dispărut. Spun doar că nu a mai putut fi contactat. Asta spun Krishnaji.
36:01 K: Naturally not. K: Bineînţeles că nu.
36:04 P: Why do you say 'naturally not'? P: De ce spui asta?
36:12 K: Because - meditation, all that - he was illumined and therefore it came to him. K:Pentru că -meditaţia şi restul- el a fost iluminat şi a venit la el.
36:20 P: Yes, yes. P:Da, da.
36:21 K: Therefore he and 'that' were... there was no division.

P: Yes. 		K: Prin urmare el şi "acela" au fost... nu a existat separare.

P:Da.
36:27 K: I, his disciple, said, 'My God, he is dead. And with his death that whole thing is over'. K: Eu discipolul său am spus "Doamne, a murit. Şi odată cu moartea lui totul s-a terminat."
36:37 P: Is over. P:S-a terminat.
36:39 K: I say it is not. That which is good can never be over. As evil - if I can use that word without too much darkness involved in that word - evil continues in the world. Right? That evil is totally different from that which is good. So, the good manifests... the good will always exist, has always existed as - not the opposite of it - the evil in itself has continued. K:Şi eu spun că nu. Ceea ce este bun nu se poate sfârşi. Ca şi răul- dacă folosesti cuvântul fără să implice prea mult întuneric în cuvânt- răul continuă să existe în lume. Corect? Acel rău este total diferit de ceea ce este bun. Deci binele se manifestă...există mereu a existat aşa cum- nu opusul lui- cum a continuat să existe răul.
37:43 P: But we are moving away, sir.

K: I know, I know. 		P:Dar ne îndepărtăm.

K:Ştiu, ştiu asta.
37:47 P: Slightly we are moving away. P:Ne îndepărtăm uşor.
37:48 K: I am not quite sure, it doesn't matter. Go ahead. K:Nu sunt sigur de asta nu contează. Mergem mai departe.
37:56 P: You say that it does not disappear with the... P: Spui că nu dispare odată cu...
38:00 K: Good can never disappear. K:Binele nu dispare niciodată.
38:02 P: I am talking of that great illumined compassion of the being. But now I can contact it. P:Vorbesc despre compasiunea de a exista. Dar acum pot avea contact cu ea.
38:17 K: Yes. But you can contact it even if that person is not. That is the whole point. It has nothing to do with the person. K:Da. Dar poţi intra în contact chiar dacă a dispărut persoana. Asta este ideea. Nu are legatură cu persoana.
38:40 P: What you say about being a light to yourself, is it involved with the contacting of that without the person? What is involved in that, when you say it can be contacted without a person? P: Când spui să fii o lumină pentru sine asta implică contactul în absenţa persoanei? Ce înseamnă când spui poate fi contactat şi fără persoană?
38:56 K: Not contacted, it's an ugly word. It can be perceived, lived, it can be... it is there for you to reach out and hold. And to reach out and to receive it you must... thought, as consciousness which we know, has to come to an end. Because thought is really the enemy of 'that'. Thought is the enemy of compassion, obviously. Right? And to have this flame, it demands not a great sacrifice, this and that, but awakened intelligence which sees the movement of thought, and the very awareness of it ends thought. That is what real meditation is. Right? K:Nu contactat, este un cuvânt urât. Poate fi perceput, trăit, poate fi... este acolo şi poti ajunge la el, să îl priveşti. Şi pentru a ajunge şi a primi trebuie ca.... gândul ca şi conştiinţa aşa cum o ştim trebuie să se sfârşească. Gândul chiar este duşmanul "aceluia". Gândul este evident duşmanul compasiunii. Corect? Şi pentru a avea scânteia nu este nevoie de vreun sacrificiu ci de o inteligenţă trează care vede mişcarea gândului şi această conştientizare conduce la sfârşitul gândului. Asta este meditaţia reală. Corect?
40:38 P: What significance then has death? P: Şi atunci care este semnificaţia morţii?
40:43 K: None. No, no. It has no meaning because you are living with death all the time. Because you are ending everything all the time. I don't think we see the importance or the beauty of ending. We see the continuity with its waves of beauty and with its... all the superficiality. K:Nici una. Nu, nu. Nu are semnificaţie pentru că oricum trăim cu moartea mai tot timpul. Pentru că mereu terminăm câte ceva. Nu cred că vedem importanţa sau frumuseţea sfârşitului. Noi vedem continuitatea cu valurile sale frumoase şi cu.. toată superficialitatea sa.
41:31 P: Sir, I drive away tomorrow. Do I cut myself completely from you? P: Mâine voi pleca de aici. Mă desprind total de tine?
41:37 K: No, not from me. You cut yourself away from 'that', from that eternity with all its compassion and so on, if it is no longer... a memory. You understand? That's simple, isn't it? I meet the Buddha. I have listened to him very greatly. He has made a tremendous impression. In me, the whole truth of what he said is abiding. And he goes away. He has told me, very carefully, 'Be a light to yourself'. So that truth is with me, it is the seed that is flowering in me. So if he goes away, the seed is flowering. I may miss him. I say, 'I am sorry, he was a friend, I have lost a friend, or somebody whom I really loved. But what is important is that seed of truth which has been planted by my alertness, awareness, intense listening. That seed will flower. Otherwise what is the point of somebody having it? If X has this extraordinary illumination - if we can use that word - the sense of immensity, compassion, love, and all that, if it is only he, that person has it, and he dies, what is the point - what? K: Nu, nu de mine. Te desparti de "acela" de acea eternitate cu întreaga sa compasiune, etc dacă nu mai este...o amintire. Înţelegi? Este simplu, nu? Mă întâlnesc cu Buda. L-am ascultat cu atenţie. Mi-a făcut o impresie puternică. Şi a rămas în mine ce a spus el. Şi el dispare. El mi-a spus foarte atent "Fii o lumină pentru tine însuţi". Iar acel adevăr este în mine este sămânţa care încolţeste în mine. Iar dacă el pleacă sămânţa încolţeşte. Poate îmi va lipsi. Spun "Îmi pare rău era un prieten, am pierdut un prieten" sau cineva la care am ţinut. Dar important este că sămânţa adevărului, a fost plantată de vigilenţa mea, conştiinţa şi ascultarea mea conştientă. Acea sămânţă va înflori. Altfel ce sens are să o aibă cineva? Dacă X a devenit iluminat - folosim acest cuvânt- imensa compasiune, iubire şi restul dacă doar el le are şi moare, care este sensul-care?
44:08 P: Sir, may I ask one question? What is the reason for his being? What is the reason then for his being? P: Pot să întreb ceva? Care este sensul acestei existenţe? Care este sensul existenţei sale?
44:25 K: What is the reason for his being, for his existence? K: Care este sensul existenţei sale?
44:29 P: Yes.

K: To manifest 'that'. To be embodiment of 'that', to be... you know, all that. Why should there be any reason? A flower has no reason. Beauty has no reason, it exists. But if I try to find a reason, the flower is not. I am not mystifying all this, putting it all in a fog, which becomes mysterious, it's not that. As I have said, it is there for anyone to reach and to hold it. And so death, Pupulji, is something... like birth, which must be an extraordinary event to the mother, and perhaps to the father, but the birth and death are so far apart - you follow? And all the travail of that continuity is the misery of man. And if that continuity can end each day, you are living with death. Which then is a total renewal of something which has no continuity. That is why I think it is important to understand the meaning of that word 'ending'. Totally ending to experience, or that which has been experienced and remains in the mind as memory. Could we go - we've got some more time - could we go into the question whether a human being can live - apart from physical knowledge, driving a car, writing a letter, and all that knowledge - can he live without time and knowledge? You follow what I am saying? 		P: Da.

K: Să îl manifeste pe "acela". Să fie întruchiparea "aceluia" să fie...ştii tu. De ce ar trebui să fie un motiv? O floare există pur şi simplu. Frumseţea există fără motiv, există. Eu încerc să găsesc un motiv, floarea nu. Nu complic toate lucrurile să le las într-o ceaţă misterioasă nu fac asta. După cum am spus, este acolo şi oricine poate ajunge şi poate sta acolo. Iar moartea Pupuji este ceva... precum naşterea, care trebuie să fie un eveniment extraordinar pentru mamă şi poate şi pentru tată dar naşterea şi moartea sunt atat de depărtate -mă urmăreşti? Şi toată această continuitate constituie mizeria omului. Şi dacă acea continuitate se poate sfârşi zilnic trăieşti cu moartea. Care devine atunci o totală reînoire a ceva care nu are continuitate. De aceea cred că este important să înţelegem sensul cuvântului "sfârşit". Sfârşitul total al experienţei sau ceea ce a fost experimentat şi rămâne în mintea noastră ca amintire. Aş vrea- am făcut asta uneori- să ne întrebăm dacă o fiinţă umană poate trăi -în afară de cunoaşterea fizică, să conducă o maşină, să scrie o scrisoare şi restul cunoaşterii- poate trăi fără timp şi cunoaştere? Urmăreşti ce spun?
47:54 P: Isn't what we said so far, that is, living with ending, in the very nature of this question? P: Este ce am spus până acum, adică a trăi cu sfârşitul la asta te referi când întrebi asta?
48:04 K: Yes. That's why I brought it in. K: Da. De asta am deschis subiectul.
48:07 P: That is, when the mind is capable of living with ending, it is capable of living with the ending of time and the ending of knowledge.

K: Yes, that's it. I mean, this may be just a lot of words. 		P: Adică atunci când mintea este capabilă să trăiască cu sfârşitul, sfârşitul timpului şi al cunoaţterii.

K: Da, asta este. Poate că sunt doar cuvinte.
48:29 P: No, but, sir, doesn't it involve... One of the things is: you can do nothing about it, but you can observe it and listen. And in... Now I am getting to a little more... if I may. P:Dar domnule, asta nu implică.... Ideea este că: nu poţi face nimic dar poţi observa şi asculta. Şi în... Acum vreau să...dacă îmi permiţi.
48:53 K: Go ahead.

P: There is the stream of knowledge. 		K:Sigur.

P: Există un curent al cunoaşterii.
48:56 K: There is the stream of knowledge, yes. K:Da,există un curent al cunoaşterii.
48:58 P: Stream of knowledge. When I say: can I be free, or not free, or hold it, or give it up, it is one element of that stream of knowledge making that statement. P:Un curent al cunoaşterii. Când spun: pot sau nu fii liber, pot sta sau renunţa, acesta este un element al acestui curent al cunoaşterii care spune asta.
49:11 K: Of course, of course.

P: Therefore... 		K:Desigur.

P:Prin urmare....
49:12 K: ...it has no meaning.

P: It has no meaning. Now, the stream of man's knowledge throws up - because of challenge or whatever, it throws up. The only thing possible is an awakeness where that throwing up subsides. 		K:....nu are sens.

P:Nu are sens. Iar curentul cunoaşterii unui om se grăbeşte -pentru că provocarea sau orice altceva, face asta. Singurul lucru posibil este o conştientizare în care dispare acea grabă.
49:30 K: And perceiving it, it subsides. Quite. The flowering of that and dying of it.

P: Subsiding. Is there anything else really for man to do but to be awake to this rising and subsiding? 		K: Şi prin percepţie, dispare. Înflorirea şi moartea sa.

P: Descreşterea. Poate omul face altceva în afară de a fi atent la această creştere şi descreştere?
49:47 K: Are you saying, to really understand... to have that goodness - let's call it for the moment - you can't do anything? Is that what you are saying?

P: You can't do anything. 		K: Vrei să zici să înţelegi cu adevărat... să accepţi- pentru moment- că nu poţi face nimic? Asta spui?

P:Nu poţi face nimic.
50:11 K: I am not entirely sure of that. K:Nu sunt sigur de asta.
50:14 P: That is what I want to know. Tell me. P: Asta vreau să ştiu. Spune-mi.
50:21 K: Isn't that a rather ultimate statement: 'I cannot do anything'? K: Asta este mai degrabă o declaraţie finală: "Nu pot face nimic?"
50:30 P: No, sir. Either I can do...

K: Let's find out. 		P: Nu, domnule. Pot sau nu...

K:Să aflăm.
50:34 P: You see, either I can do - then the next question has to be... P:Vezi tu fie pot face- iar următoarea întrebare ar fi...
50:41 K: ...what can I do?

P: What can I do. 		K:..ce pot face?

P:Ce pot face?
50:42 K: I understand.

P: If I say I cannot do... 		K:Înţeleg.

P: Dacă spun că nu pot face...
50:46 K: What makes you say: 'I cannot'? K:Ce te face să spui asta: "Nu pot"?
50:49 P: Because... P:Pentru că...
50:51 K: No, investigate it together, help me, let's investigate. What makes you say, 'I can do nothing about it'? About what? K:Nu,să vedem împreună, ajută-mă, hai să vedem. Ce te face să spui "Nu pot face nimic?" În legătură cu ce?
51:02 P: About this rising out of the stream of knowledge. P: Cu ieşirea dinacest curent al cunoaşterii.
51:05 K: No, no. K:Nu, nu.
51:06 P: Yes, that is what we are talking about. There is a stream of knowledge. P: Da, despre asta vorbim. Există un curent al cunoaşterii.
51:11 K: Yes, there is a stream - that's all. Either it expresses itself... K: Da, există un curent-asta-i tot. Care se manifestă fie...
51:14 P: Either I am a separate entity to that stream of knowledge... P:Fie eu sunt o entitate separată de acest curent...
51:18 K: Which you are not. K:Ceea ce nu eşti.
51:20 P: In investigating, I see...

K: You are not. 		P: Cercetând, văd..

K:Că nu eşti.
51:23 P: ...that one is not.

K: That's simple enough. 		P:...că cineva nu este.

K:Destul de simplu.
51:25 P: Now, if I am the stream of knowledge then the throwing up of that stream... P: Şi dacă eu sunt curentul cunoaşterii atunci graba acelui curent...
51:31 K: I understand. I understand that. If you make a statement that I am that stream of knowledge, and I cannot do anything about it because it's playing with words. K:Înţeleg, înţeleg asta. Dacă afirmi că eu sunt curentul cunoaşterii şi nu pot face nimic te joci doar cu cuvintele.
51:44 P: I understand that, once you verbalise it, it can become a... P:Înţeleg că de îndată ce ai verbalizat, poate deveni..
51:49 K: Yes. K:Da.
51:52 P: But what is possible? What is... What is the state of mind? P:Dar ce putem face? Ce este... Care este starea minţii?
52:02 K: That's better.

P: What is the state of mind... 		K:Aşa este mai bine.

P:Care este starea minţii...
52:08 K: ...that... K:...care...
52:09 P: ...that is so sensitive, that it is sensitive to the arising as well as the ending? You see, there has to...

K: Ah, why do you use... If it is sensitive, it is never arising nor ending. That's why I must be little careful about it. 		P:...care este atât de sensibilă atât când apare dar şi când dispare? Vezi tu, trebuie să...

K: Dar de ce foloseşti... Dacă este senzitiv nici nu apare nici nu se sfârşeşte De aceea trebuie să fiu atent.
52:34 P: That is why I say, we don't know that state. I really don't know that state where it is so sensitive that there is no arising. The fact is that there is arising. P:De asta spun că nu cunoaştem acea stare. Nu cunosc acea stare în care este atât de senzitiv în care nu este prezenţă. Simplul fapt că este acolo este prezenţă.
52:46 K: Arising. Just a minute. Can't you do something about the arising? Not try to change it, try to modify it or rationalise, escape, all that. Can you not see the arising of anger and be aware of that, let it flower and end? I am using the word 'flower' in the sense not to get violent about it, hit somebody. See anger arising, see it needs a violent expression of that anger, and watch the whole movement of that anger, let it flower. As it flowers it dies, like a flower, in the morning it's born and dies in the evening. K:Prezenţă. Stai un pic. Poţi face ceva în legătură cu asta? Nu să încerci să schimbi ci să modifici sau să raţionalizezi, să scapi, atat. Poţi oare să vezi cum apare furia să fii conştient de asta să o laşi să se dezvolte şi apoi să se termine? Când folosesc cuvantul "dezvolte" vreau să spun să nu devii violent să loveşti pe cineva. Să vezi cum apare furia să vezi că vrea să se exprime să priveşti mişcarea acelei furii şi să o laşi să se dezvolte. Şi aşa cum se dezvoltă, moare ca o floare care se naşte dimineaţa şi moare seara.
54:00 P: This, I have never understood. The mind which is capable of observing, how does anger arise at all? You see, how can it observe an arising? P: Nu am înţeles niciodată asta. Mintea capabilă să observe cum apare furia? Cum pot observa apariţia?
54:19 K: Wait, wait, wait. It may be that the mind has not understood the whole movement of violence. K:Stai, stai, stai. Poate că mintea nu a înţeles mişcarea violenţei.
54:26 P: No, but I want to ask you this is something which has always puzzled me. How does one observe - observe - without the observer? P: Nu, dar vreau să te întreb ceva care m-a preocupat mult. Cum poate cineva să observe fără observator?
54:38 K: Ah, now you are introducing something else. K:Acum apare ceva nou.
54:40 P: Because otherwise...

K: Of course. 		P:Pentru că altfel...

K:Desigur.
54:41 P: ...you are caught. To observe with the observer... P:...esti prins. Să observi cu observatorul...
54:46 K: Of course. I am talking generally of a human mind which has separated itself as the observer and the observed. K:Desigur. Vorbesc despre mintea umană în general care s-a separat pe sine ca observator şi observat.
54:56 P: Yes, then you can observe the anger arising. P: Da, atunci poţi observa cum apare furia.
55:00 K: Wait, wait. So, what happens? The mind can do something. K:Stai, stai, Deci, ce se întâmplă? Mintea poate face ceva.
55:04 P: Yes, you can observe anger arising, you can watch its manifestations and not interfere with the manifestations. P: Da, poţi observa cum apare furia, poţi privi manifestările sale şi poţi să nu intervii.
55:17 K: Let it wither away.

P: And then let it subside. 		K: Să le laşi să dispară.

P: Şi apoi să descrească.
55:18 K: Yes, subside. That you can do. That is all I am talking about. K:Da. Poţi face asta. Despre asta vorbesc.
55:23 P: That is right. That can be done. And that is what the mind... a mind which we call awake, that is what the mind does.

K: Yes. That's all I am saying. It can do something - you follow? - not say, 'I can't do anything'. The mind that says, 'I cannot do anything' is motionless. Right? It is only the mind that says 'I can do something', is acting. It's only the mind that says, 'I cannot do anything', therefore it is absolutely quiet. But that is... you follow? It is like asking a schoolboy, say, 'Be quiet'. Poor chap, he doesn't even know what it means. He is full of vitality, jumping, talking, yelling, crying. To him that is life. So have we, in this dialogue, seen the meaning of death? The extraordinary beauty of ending something? Even, ending to learning, ending the demand for experience, ending everything that you have been struggling, wanting, holding. I think, in that, there is tremendous beauty. That is why I think death has an extraordinary beauty and vitality. Is that enough? 		P:Adevărat. Asta se poate face. Şi asta face mintea...o minte conştientă asta face.

K:Da. Asta spun. Poate face ceva -vezi- nu să spună "Nu pot face nimic". Mintea care spune "Nu pot face nimic" este inertă. Corect? Doar mintea care spune "Pot face ceva" acţionează. Şi doar mintea care spune "Nu pot face ceva" este absolut tacută. Dar asta este...mă urmăreşti? Este ca şi cum ai spune unui elev "Stai liniştit". Dar bietul nici macar nu ştie ce înseamnă asta. Este plin de vitalitate, sare, vorbeşte, ţipă plânge. Pentru el asta este viaţa. Am văzut noi oare noi în acest dialog semnificaţia morţii? Extraordinara frumuseţe a sfârşitului? Chiar şi sfârşitul învăţării, sfârşitul dorinţei de a experimenta, sfârşitul a orice a necesitat luptă, dorinţă. Cred că în asta stă frumuseţea. De aceea cred că moartea are o vitalitate şi este de o frumuseţe extraordinară. Este asta suficient?
58:18 P: Do you think there can be a learning of the mind, in the mind, to face the ultimate death? P:Crezi că mintea poate învăţa, mintea însăşi să facă faţă acestei morţi?
58:39 K: What is there to learn, Pupul? It's very interesting. There is nothing to learn, except ordinary things. What is there to learn?

P: No, but the mind... This statement of yours... the mind must receive it without agitation. 		K: Ce este de învăţat Pupul? Este foarte interesant. Nu este nimic de învăţat cu excepţia câtorva lucruri. Ce este de învăţat?

P: Nu, dar mintea.... Ceea ce afirmi tu.... că mintea trebuie să o primească fără să se agite.
59:02 K: Yes, yes. Without... K:Da, da. Fără...
59:05 P: Without agitation. To receive a statement like that without agitation is the only way that, when death comes, there will perhaps be no agitation. P:Fără agitaţie. Să primească o astfel de afirmaţie fără agitaţie este singura cale ca atunci când vine moartea să nu existe agitaţie.
59:20 K: That's it. That's right. That's right. Not... K:Corect, corect. Corect. Nu.....
59:27 P: I am using the word 'agitation'.

K: I understand. Shall we stop? Right, it's over. 		P: Folosesc cuvântul "agitaţie".

K:Înţeleg. Ne oprim? Da. Am încheiat.