Krishnamurti_RO

Krishnamurti Subtitles

Cum poate cineva cercetea sursa vieţii?

Brockwood Park - 21 June 1982

Conversation with Pupul Jayakar 1

0:08	K: Ce te-ar interesa

0:15	să întrebi, ceva

0:19	care apare nu doar în Vest

0:23	dar şi în mintea celor din India

0:27	care s-au gândit probabil
	mai mult la aceste lucruri

0:34	decât cei din Vest?

0:36	Având în vedere Vestul dar şi Estul

0:40	ce crezi că ar fi

0:44	semnificativ şi important

0:49	nu trecător ci de durată

0:56	ceva care contează?

1:13	P: De multe ori domnule, vieţile
	noastre sunt zadarnice.

1:24	K:Da.

1:33	P: Zadarnice, până când persoana nu
	descoperă în sine

1:50	-vreau să folosesc cuvântul potrivit-

1:55	poate...capacitatea de a ieşi
	din această zădărnicie.

2:02	K:Să....
	P: Să iasă din zădărnicie.

2:09	Pentru ca mintea să aibă acel impuls

2:16	şi să se mişte cum vrea.

2:23	Şi nu este important ce vrea

2:28	ci nevoia de ceva

2:32	nou, care nu este alterat

2:37	aşa încât nu contează
	care sunt circumstanţele

2:44	este dincolo de ele

2:49	şi se întâmplă doar

2:53	când mintea nu depinde de nimic

2:58	şi are un anumit spaţiu,
	o anumită percepţie.

3:10	Şi m-am întrebat

3:13	poate este o întrebare dificilă

3:17	dar la care

3:24	m-am gândit în ultimele luni

3:33	şi anume: care este terenul creatorului?

3:41	K: Mă întreb ce înţelegi prin creator.

3:45	Un artist spune că este creativ,

3:49	un poet, un gânditor,

3:54	sau un om de ştiinţă.

4:01	Le-ai numi activităţi creative?

4:06	P:Poate.

4:08	K: Dar aceasta este limită.
	Poate nu îşi dau seama de asta.

4:15	P: Aduci în discuţie cuvântul "limitat"?

4:19	K: Să nu folosim "limitat". Parţial.

4:23	P: Chiar şi asa. De ce aduc....
	Nu ştiu altul.

4:29	K:Nu.

4:33	Este parţial pentru că nu se

4:37	referă la viaţa lor cotidiană.

4:41	P: Şi iar....

4:43	K: Nu. Cineva poate fi
	un mare om de ştiinţă

4:47	şi poate duce o viaţă mediocră.

4:52	Şi acest om de ştiinţă poate
	descoperi lucruri extraordinare

4:57	pe care le numeşte creative.

5:00	P: De aceea

5:02	nu vorbesc despre "acţiune creatoare".

5:10	K:Ci minte creatoare.

5:12	P: Un teren, o minte,

5:19	o percepţie care se află în creaţie.

5:33	K:Cred că ar trebui să clarificăm

5:36	întrebarea dacă nu te superi .

5:40	P: Nu ai răspuns la nici o întrebare

5:50	despre manifestarea
	pe pământ, de exemplu.

5:53	Să luam cel mai smplu nivel

5:58	această devenire.

6:04	K: Naşterea a orice.
	P: Naşterea.

6:08	K: Indiferent că este un copil,
	un pom sau o pasăre.

6:17	P: Ce implică asta?

6:21	K:Tu întrebi:

6:26	care este sursa vieţii

6:33	manifestate şi nemanifestate?

6:36	P: Da, aş vrea să cercetez
	dacă este posibil

6:43	ceea ce ai spus acum- nemanifestatul şi...

6:54	manifestatul şi pre-manifestatul.

6:57	Nici voi mai folosi "nemanifestat".

7:00	Acea stare dinainte de manifestare.

7:05	K:Sau naştere.
	P: Acel moment.

7:13	K:Discutăm despre asta

7:18	în limbaj tehnic

7:24	sau cercetăm-cercetăm-

7:28	ceva ce nici unul din noi nu ştie ?

7:32	Trebuie să clarific asta.

7:37	În fond ştim că naşterea unui copil este

7:42	-ştim asta- despre cum ia fiinţă.

7:47	P: Poate ştim cum apare

7:52	dar nu ştim...

7:55	K:Ce?

7:56	P:..... calitatea vieţii
	care pătrunde în el.

8:03	Ştim că un copil se naşte pentru că...

8:07	K: Prin diferite modalităţi.

8:09	P:...nu aveţi experienţa naşterii domnule.

8:14	În realitate este foarte diferit

8:17	de cum este el descris.

8:20	K:Da.
	P: Şi la fel este şi cu restul.

8:23	K: Descrierea nu este lucrurul în sine

8:27	sau explicaţia nu este faptul.

8:29	P:Dar nu îţi poţi trăi viaţa

8:31	fără a te întreba despre existenţă.

8:38	K: Nu prea înţeleg ce vrei să spui.

8:46	Te ascult dar nu te pot urmări.

8:52	Dacă vorbim despre originea vieţii

8:59	începutul întregii existenţe

9:07	nu mergem prea mult înapoi

9:11	-înţelegi?- ci încercăm să descoperim

9:16	sau să aflăm care este
	începutul tuturor lucrurilor.

9:25	Mulţi oameni religioşi spun "Dumnezeu

9:33	este originea a tot ce există."

9:35	Dar este doar un cuvânt
	care nu comunică

9:46	minţii care cercetează
	care este originea.

9:52	Mă urmăreşti?
	P:Da.

9:53	K:Noi discutăm despre asta,
	avem un dialog

10:00	şi ne adâncim în originea vieţii

10:07	fără vreo credinţă, dogmă, etc?

10:11	Sau avem doar un dialog teoretic

10:25	ceva între actual şi non actual

10:33	şi încercăm să găsim soluţia
	cu ajutorul gândului?

10:42	Nu ştiu dacă înţelegi...

10:43	P: Înţeleg ce vrei să spui.

10:47	Vezi tu, am golit de sens
	cuvântul "creativ"

10:56	aşa cum ai spus şi tu,
	pictura, a scrie o carte,

10:59	sau descoperind ceva în domeniul ştiinţei

11:03	dar de fapt sensul unui copac

11:17	al unei fiinţe umane, pământul, cerul...

11:21	K:Omul a fost preocupat de asta.

11:23	P:Bineînţeles că da.

11:25	K:S-a întrebat care este sensul acestora

11:28	Şi originea lor.

11:30	P: Şi de unde vin?

11:32	K: Care este sursa de unde vin?

11:37	Asta întrebi?
	P:Da.

11:42	K: Care este sursa întregii
	existenţe, a vieţii, al acţiunilor?

11:49	Corect?

11:50	Dar cum cercetează cineva asta?

11:58	Cum abordează lucrurile?

12:02	Cum ajungem să cercetăm ceva

12:09	care necesită libertate

12:13	un anumit simţ

12:18	o minte liberă de condiţionări.
	E corect?

12:32	O libertate- poate că de fapt
	cuvântul potrivit ar fi iubire.

12:37	Este nevoie de acea calitate a minţii

12:41	care este atât practică dar şi senzitivă

12:46	şi are această calitate numită compasiune.

12:50	P: Nu pot începe cu asta
	pentru că nu ştiu ce...

12:54	K: Vreau să spun: care este
	punctul de unde începem.

12:57	P: M-am blocat acum.

13:01	K: Te-ai blocat.
	P:Pentru că nu mă pot mişca.

13:04	K:Eu întreb doar.
	Nu spun că aşa trebuie să fie.

13:09	Asta înseamnă să cercetezi, nu?

13:11	P: Eu spun: în mintea mea a
	încolţit această întrebare

13:17	şi as vrea să explorez.

13:22	Dacă spun că mintea trebuie să fie
	liberă şi deci capabilă de iubire

13:28	şi apoi....
	Apoi ce fac?

13:31	K:Nu poţi face nimic.

13:33	Dar cum explorezi ceva

13:39	care a preocupat omul milioane de ani,

13:45	îi dai un nume şi apoi eşti
	mulţumit cu asta?

13:49	Noi nu facem asta.

13:52	Noi ne întrebăm cum poate
	să cerceteze mintea ceva

13:59	atât de extraordinar

14:05	care are calitatea de a fi
	nu doar universal,

14:16	cosmic-dacă pot folosi
	cuvântul ăsta...

14:22	cum poate mintea cuiva cerceta asta?

14:31	Ceva în care există o ordine supremă.

14:37	Cum începe explorarea?
	De unde?

14:56	Daca foloseşti gândul nu
	ajungi prea departe.

15:02	P:Nu, nu, eu nu...Întrebi cum
	începe explorarea.

15:10	K:Da. În ce mod, care este
	abordarea minţii

15:16	care doreşte să cerceteze ceva

15:20	ce nu ştie-sau nu este conştientă-

15:24	ceva care necesită o
	calitate extraordinară

15:30	o subtilitate anume, o ordine, etc.

15:39	De unde încep?

15:44	P: Evident, prin a conştientiza
	dezordinea din interior.

15:56	Mai întâi.
	K: Asta este, încep

15:58	eu sunt, în fond o manfestare.

16:02	O fiinţă umană născută.

16:07	Ştiu cum are loc naşterea

16:10	cum apare un copil

16:12	nu vorbim despre asta.

16:14	Acum eu mă întreb.

16:25	De unde încep?

16:29	Să mergem pas cu pas,

16:30	ne va lua ceva timp, dar cu ce încep?

16:43	P: Încep cu ce este în jur,
	cu ce este în mine.

16:50	K:Da.
	P:Evident, domnule.

16:52	Nu poate exista alt punct
	din care să încep.

16:55	K:Deci lumea exterioară şi cea interioară.

17:00	Care este criteriul pe baza căruia eu...

17:07	măsor exteriorul şi interiorul?

17:11	Care este măsura?

17:13	Nu folosesc termenul "a judeca"

17:15	ci pe cel de "măsură".

17:18	P:Dar este necesar să măsurăm?

17:22	K: Dacă sunt în mânăstire
	şi mă întreb

17:28	pot sa fiu decepţionat
	de mine însumi.

17:35	Dar dacă am o măsură- hai să
	folosim cuvântul ăsta-

17:41	a ceea ce se întâmplă în afara mea

17:47	să observ toate astea
	fără a fi influenţat

17:56	şi să mă poziţionez faţă de ceea
	ce se întâmplă în interior

18:02	şi astfel văd că este o mişcare

18:05	nu două mişcări separate.

18:09	P:Dar, domnule eu nu
	mă aflu în mânăstire.

18:12	Mă aflu în mijlocul vieţii.
	K:Corect.

18:16	P:Şi văd acţiunea pe diferite niveluri,

18:24	cum se conectează sau se
	deconectează faţă de mine.

18:27	Văd de asemenea ce ecou
	au în mine, toate capacităţile

18:35	pe care poate le am, an de an

18:45	fac asta....chiar fără să reacţionez.

18:51	Văd asta.
	Şi mă concentrez acolo

18:57	-mă duc acolo- nu în ci cu.

19:00	K:Dar tu eşti asta!

19:02	P:Da, domnule de asta spun...
	K:Nu spune, "mă mişc împreună cu".

19:04	P:Da, eu sunt asta.
	K:Tu eşti asta!

19:07	P: Vezi, este mai uşor cu
	mişcarea interioară

19:13	e mai uşor să spui "eu sunt asta".

19:16	Mai greu este să vezi
	un lucru din exterior.

19:20	Dacă îmi spui că eu sunt
	toate războaiele care au loc

19:27	pentru mine este dificil să văd asta.

19:29	K:Nu, dar noi suntem responsabili
	pentru toate războaiele care au loc.

19:35	P:Da....
	K: În adevăratul sens al cuvântului.

19:37	P:Da, dar asta este departe
	de mine. Trebuie să înţelegi asta.

19:42	Este ceva departe...

19:43	această responsabilitate îmi este străină.

19:47	Şi spun, da, poate că este aşa,

19:50	în final sunt responsabil.

19:54	Dar nu pot face legătura în
	acelaşi mod în care

20:00	este vorba despre mine.
	K:Exact.

20:03	P:Răspunsul din interiorul
	meu este unul viu

20:06	care are mai multă vitalitate.

20:10	K: Întrebarea următoare
	va devia de la ce discutăm:

20:14	de ce nu simţi că eşti
	responsabilă în totalitate?

20:22	Pentru toate războaiele, cruzimea,

20:27	lucrurile teribile care au loc în lume,

20:29	de ce nu se simte cineva
	responsabil în totalitate de asta?

20:35	P:Cum este cineva
	responsabil în totalitate?

20:41	Doar pentru că s-a născut?

20:42	K: Nu, pentru că nu s-a implicat.
	P: Doar pentru că s-a născut?

20:46	K:Nu.

20:47	P: Atunci tu...atunci este vorba de vină.

20:50	K: Nu, pe măsură ce cresc,

20:55	toate tradiţiile mele,

21:00	felul în care trăiesc, gândesc,acţionez

21:06	-ca un naţionalist, indiferent
	care- am contribuit la asta

21:11	la starea în care se află acum lumea!

21:22	P:Domnule, faceţi lucrurile
	atât de dificile.

21:26	Un om comite o crimă sadică.

21:30	Nu pot spune că sunt responsabil de asta.

21:34	Când spuneţi lucrurile astfel

21:38	mi-e imposibil să simt că ar fi adevărate.

21:42	K:Să lăsăm asta
	pentru moment.

21:43	Am întrebat ceva.
	Să lăsăm asta.

21:45	P:Să lăsăm asta.
	Dar să mergem către...

21:53	să examinăm problema existenţei

21:58	adică " a fi" a vieţii.

22:05	K: A fi- verbul "a fi"
	Ce este cu el?

22:12	P: Deci singura modalitate de a examina
	este să ne concentrăm asupra noastră

22:20	indiferent ce înseamnă asta.

22:26	K:Bine. Să luăm acum cuvântul
	"a merge" sau "a se mişca"

22:32	sau "intra" în problema
	complexă a sinelui.

22:41	P:Da.

22:43	K:Să intrăm nu ca observator din afară.

22:47	Eu snt toate astea.

22:48	P:Da. Nu este nici măcar
	ce afirm că sunt.

22:54	K:Da.

22:54	P: Nu afirm. Lasă-mă
	să descopăr- să dezvălui.

23:00	K: Să dezvălui mai degrabă
	decât să descoperi.

23:02	P: Să dezvălui ce sunt.
	Şi făcând asta

23:11	înţeleg că astfel dezvălui
	întreaga existenţă a omului.

23:18	Asta pot vedea.
	K:Asta este simplu.

23:22	P: Da. Deci, în această
	călătorie de descoperire

23:29	mă refer la lucrurile superficiale
	care sunt înlăturate

23:33	şi de care nu discutăm.
	K:Nu, astea sunt simple.

23:39	P: Dar de îndată ce dăm de-o
	parte ce este superficial..

23:45	K:Dar nu este important şi

23:53	cine face curat acolo?

24:00	Ce înseamnă că face curat acolo ?

24:05	Înţelegi ce întreb?

24:08	Este această măturare sau
	curaţenie sau dezvăluire

24:15	o îndepărtare totală

24:20	de toate reacţiile superficiale

24:26	de condiţionările superficiale

24:31	şi intrarea în natură

24:37	sau mişcarea care condiţionează mintea.

24:53	P:Evident domnule, nu poţi spune

24:55	că ai măturat camera

24:58	şi gata- praful se aşează iar.
	K:Da.

25:03	P:Deci măturatul face parte din viaţă.

25:15	Nu poţi...

25:16	Dar putem astfel înlătura
	elementele grosiere.

25:33	Cele subtile rămân în colţuri

25:42	acolo unde nu ai ajuns să cureţi.

25:45	Dar putem înlătura lucrurile evidente.

25:49	K:Da. Cele evidente pot fi...
	P:Da.

25:52	K:Nu, trebuie să fim un pic mai...
	P:Să examinăm asta.

25:56	K:Care sunt lucrurile evidente?

25:58	P:Păi, de exemplu Krishnaji,
	ambiţia sau invidia.

26:05	K:Da, ura.
	P:Sau ura.

26:07	K: Da, dar ştii Pupuji, pentru
	a fi eliberat de ură

26:14	să o elimini-nu doar să te uiţi un pic-

26:18	a te elibera de ură este
	ceva extraordinar.

26:23	Să te eliberezi de orice fel de agresiune,

26:30	de toate...

26:34	Nu există duşman.

26:42	Duşmanul eşti tu!

26:45	P:Dar ura este altceva

26:53	decât agresivitatea.

26:59	Să spunem...
	Să examinăm asta un pic.

27:06	K:Agresiunea este în legătura cu ura

27:10	pentru că un popor agresiv

27:13	sau o persoană agresivă
	răneşte inevitabil pe cineva.

27:19	P:Nu, dar...

27:20	K:Iar acea rană hrăneşte ura.
	Este parte a aceleiaşi mişcări.

27:30	P: Da, de asta spun că
	există lucruri grosiere

27:34	şi lucruri subtile.

27:37	Ura, oricine a trăit sentimentul

27:43	ştie că ura este foarte puternică

27:48	şi foarte distructivă.

27:55	Dar agresivitatea poate fi într-o

27:59	anumită măsură parte din
	natura fiinţei umane.

28:04	Poate că tu eşti...
	poate este stratul tău...

28:11	K:....care a rămas de la animale,etc.
	P:Nu, întreaga fiinţă

28:14	ca fiinţă umană eşti mult
	mai asertivă decât altele.

28:19	Asta este agresiune. Iar a
	fi asertiv nu este ură.

28:25	K:Bine. Şi a fi asertiv nu este ură.

28:28	P:Este subtil: de asta am
	făcut distincţia dintre

28:31	lucrurile grosiere pe care
	le putem îndepărta.

28:38	K: Dar cum ştie cineva să
	facă distincţia dintre ele?

28:43	Ce spune mintea...

28:47	P: De asta eu cred că singura
	cale de a ajunge la asta

28:54	este să vedem că nimic nu este banal.

29:00	K: Că lipsa de reacţie...
	P: Este banală.

29:04	K:.... nu doar banală ea îşi are
	sursa în condiţionarea omului.

29:14	P:Am văzut recent,

29:18	cum se turna un cazan imens de metal

29:24	de aproape şapte picioare în diametru.

29:27	Cea mai mică greşeală,
	indiferent cât de mică

29:32	putea să conduca la spargerea cazanului.

29:34	Şi exact aşa este .

29:35	Nu contează cât este de mică, subtilă

29:41	poate fisura examinarea.

29:47	K:Înţeleg asta.

29:50	Susţii oare că este nevoie să fii antrenat,

29:59	e nevoie de disciplină şi control

30:13	aşa cum face olarul care
	crează ceva minunat

30:16	e nevoie de o mare atenţie, energie

30:20	şi nişte mâini pricepute, nu?

30:24	P:Şi nu este aşa?
	K: Oh, da aşa este.

30:27	P: De aici cred

30:33	că cineva poate prelua de
	la tine cuvântul "liber".

30:39	K:Liber?

30:43	P: Să ajungă să însemne

30:48	moliciunea spiritului.
	K:Oh, nu. Nu!

30:51	P: Te rog să cercetăm asta.
	Este un important...

30:54	K:Nu este moliciunea spiritului. Doamne!

30:56	P: Pentru că poate însemna s
	ă nu accepţi autoritatea

31:01	adică să nu crezi că trebuie să faci ceva.

31:06	Pot trăi o viaţă sterilă, sau
	o viaţă banală.

31:14	Nu contează...

31:15	K: Cuvântul "libertate" Pupuji
	aşa cum înţeleg eu

31:19	după ce am studiat nişte
	dicţionare, sensuri

31:24	cuvântul este "afecţiune, iubire".

31:29	P:Şi o disciplină enormă.

31:35	Lasă-mă să folosesc cuvântul
	"disciplină", îl folosesc....

31:38	K:Ştiu că foloseşti cuvântul ăsta
	dar nu sunt sigur...

31:41	P:Când folosesc cuvântul "disciplină"

31:47	mă refer la necesitatea de a veghea

31:56	pentru a nu lăsa banalul să intre.

31:59	K:Dar pentru a veghea- care
	este de fapt conştientizare-

32:04	dacă ne referim la acelaşi cuvânt-

32:07	este nevoie de pregătire, disciplină?

32:12	P:Nu trebuie...

32:14	K: Să înţelegem mai întâi
	sensul cuvântului "disciplină".

32:18	P:Vezi tu, disciplina- dacă spun
	că dimineaţa trebuie să stau

32:24	cu picioarele încrucişate şi
	să mă uit fix la perete

32:29	şi să văd că în mintea mea
	nu există nici un gând-

32:31	asta este un fel de disciplină.

32:36	Dar şi conştientizarea
	că trebuie să fiu atent

32:43	de fiecare mişcare din mine
	este şi asta disciplină.

32:50	K: Mă întreb cum foloseşti cuvântul

32:53	pentru că el este în general folosit

32:57	ca pregătire, conformitate,
	imitaţie, reţinere?

33:06	P:Dar nu, domnule, există râvna în...

33:09	fără asta nimic nu este posibil.

33:14	Şi poţi deci renunţa
	la cuvântul "disciplină"

33:17	şi să pui în loc "râvnă".

33:20	K:Stai un pic, stai un pic,
	să o luăm încet.

33:23	Să fi stăruitor, adică să fii conştient

33:28	de ceea ce faci, gândeşti,

33:32	să fii conştient de reacţiile tale.

33:39	Şi să observi cum are loc acţiunea

33:45	şi făcând asta, find conştient

33:55	acţiunea este controlată
	şi pusă într-un cadru?

34:07	P:Nu, evident...

34:08	K: Eu am o obiecţie la asta
	- dacă îmi permiţi-

34:13	la folosirea cuvântului "disciplină".

34:17	P:Dar se pare că ai devenit, pot spune,

34:19	alergic la acest cuvânt.

34:21	K:Nu, nu snut alergic.

34:23	Am avut o alergie, dar nu la cuvânt.

34:27	P:Pentru că te referi
	la el ca la un cadru.

34:34	K:Da, dar stai un pic.

34:37	Vreau să spun şi că:

34:42	simplul act de a învăţa este disciplină.

34:49	P:Da. Da. Dar cum
	are loc actul de a învăţa?

34:57	Hai să ne dăm înapoi căţiva paşi.

35:02	De unde vine nevoia de a observa?

35:10	K: Nevoia?
	P: De ce ar trebui să observ?

35:15	K:Pentru un motiv simplu:

35:17	să văd dacă mintea umană poate

35:20	să schimbe ceva, să se schimbe,

35:25	să schimbe lumea care e pe cale să intre

35:28	într-o zonă catastrofală.

35:32	P: Da, dar dacă încep
	de la această premiză....

35:37	K:Nu, nu premiză... aşa este!

35:39	P:Bine. Dacă încep de acolo
	sau dacă încep cu regret

35:43	şi de aici încep de obicei oamenii...

35:48	K: Este foarte complicat, da.

35:50	P: Motivul este de fapt regretul.

36:01	Cred că ne-am îndepărtat.

36:04	Să ne întoarcem la această întrebare...

36:08	K: Am început cu:

36:12	originea, cauza vieţii.

36:17	Pentru a examina asta trebuie să începi cu tine

36:23	pentru că tu, eşti expresia a ceea ce vrei să examinezi!

36:27	P:Da, da.

36:29	K:Tu esti viaţa!

36:32	Şi noi discutăm despre
	originea ei. Corect?

36:38	P:Da, originea. Starea din care apare.

36:44	K: Şi pot face asta doar
	dacă mă înţeleg pe mine.

36:47	P:Da, da.

36:49	K: Adică mai smplu: să mă înţeleg pe mine.

36:52	Iar eu sunt extraordinar de complex.

36:58	Cum abordez- mă întreb-

37:01	cum abordez o problemă atât de complexă

37:08	care nu este uşor de diagnosticat

37:12	nu este uşor de spus
	"E corect" sau "E greşit".

37:15	"Aşa ar trebui să fie"
	"Nu ar trebui să fie aşa".

37:17	este ca şi cum ar exista
	o entitate în dezordine.

37:28	P: Poate că este aşa pentru
	că se începe cu o atenţie

37:37	care caută o entitate organizată

37:43	şi găseşte una dezorganizată
	şi este prinsă acolo?

37:48	K: Eu nu caut ordinea...

37:50	P:Caz în care dacă te uiţi

37:53	fără să te preocupe ce cauţi...

37:58	K: Nu, nu, uităm ceva.

38:03	Am spus că lumea se află în dezordine.

38:07	Oberv asta. Şi eu sunt la fel.

38:11	Cu asta încep.
	P:Da.

38:13	K:În mine este dezordine.

38:16	Oamenii au trăit şi au creat
	o dezordine în ei

38:22	şi deci şi în exterior.
	Să rămânem deocamdată aici.

38:26	Şi cum fac să înţeleg-să conştientizez-

38:29	originea acestei dezordini?

38:33	Mă urmăreşti?

38:35	Pentru că dacă încep să
	înţeleg originea dezordinii

38:40	ajung la ceva mai profund

38:44	poate un haos total dar
	care este sistematic.

38:48	Înţelegi ce spun?

38:51	P: Este vorba de a gândi cât mai simplu?

38:59	K: Da, asta încerc.
	În mine este dezordine.

39:07	P: Am câteva instrumente să cercetez.

39:11	Am ochii, urechile, simţurile.

39:15	K:Da, da. Dar nu cercetezi cu ele.

39:21	P: Tu nu faci asta?

39:24	Nu cercetezi cu ochii şi urechile?

39:26	K: Un pic da. Fac asta când
	mă uit în jur, citesc...

39:30	P:Şi când te uiţi la tine.

39:33	K: Mă pot uita la mine cu ochii mei?

39:39	Mă pot vedea în oglindă

39:42	dar nu pot percepe cât de complex sunt.

39:48	Trebuie să fiu conştient, sensibil,

39:54	fără a participa la această condiţie.

40:00	P: De ce spui că nu poti fi
	conştient cu ajutorul ochilor?

40:06	K: Dar ce înţelegi prin asta?
	Ochiul interior?

40:10	P:Nu. Există un mod de a privi în afară

40:15	şi unul de a privi în interior.

40:19	K: A privi în interior. Bine.
	Cu proprii ochi?

40:24	P: A privi în interior, a asculta.

40:27	K:Da. Trebuie să fim atenţi aici

40:30	pentru că putem fi
	induşi în eroare.

40:32	P: Da, să vedem. Există o altă cale?

40:42	K:Da, cred că este.

40:44	P:Să facem atunci aşa.

40:46	Dar mai întâi să stabilim
	calea, oricare ar fi.

40:51	Ochii, urechile sunt partea a acelei căi?

40:58	K:Respiraţia, auzul, văzul, simţul.

41:08	Acestea sunt răspunsuri
	senzoriale. Corect?

41:15	Practic. Văd acea culoare. Aud zgomotul.

41:21	Gust ceva,etc.
	Este un răspuns senzorial.

41:25	P:Da, dar tot aşa văd furia,
	reacţionez la ea

41:32	şi ascult o reacţie la furie, nu?

41:36	K: Asculţi cu urechile sau observi furia?

41:43	P:Tu cum observi furia?

41:48	K: Aşa: când eşti furios te
	uiţi la cauza şi efectul furiei.

41:57	P: Nu poţi face asta când eşti furios.
	K: Tu nu poţi. Şi mai târziu...

42:03	P:Tu vezi natura minţii

42:06	care a fost într-o stare de furie.

42:09	Dar "vezi" natura...

42:11	spui aşa: "vezi" natura minţii.

42:14	K:Bine, nu voi...

42:19	P:Este foarte important Krishnaji.

42:22	K: Spui că

42:24	actul de a asculta, simţi,

42:32	în interior este de fapt ce vezi cu ochii

42:40	şi auzi cu urechile?

42:48	P: Vezi, dacă spui aşa

42:52	atunci nu ajungem unde trebuie

42:57	pentru că folosim de obicei
	urechile să ascultăm în afară

43:05	şi nu putem înţelege niciodată ce este

43:10	în interior.

43:13	K:Ar fi de folos să vorbim
	despre percepţie?

43:17	P:Nu, domnule. Cred că ar ajuta
	să vorbim despre

43:23	văz, ascultat, cu ochii şi urechile

43:30	pentru că vedem şi ascultăm cu ele.

43:33	K:Stai un pic. Te aud că spui asta.

43:38	Auzind înţeleg cuvintele

43:43	şi văd sensul a ceea ce spui.
	Corect?Corect?

43:47	P:Da.

43:48	K:A intervenit comunicarea verbală.

43:52	Dar semnificaţia profundă..

43:57	P:Dar şi ea este acolo.

44:02	În timp ce te ascult şi te văd

44:07	îmi ascult şi îmi văd propria minte

44:12	baza minţii.
	K:Nu.

44:14	P:Şi atunci ce apare?
	Ce apare?

44:18	K:Cine ascultă?

44:20	P: Vorbeam de ascultare.
	Nu am spus cine ascultă.

44:24	K: Nu, ascultare.
	P: Este ascultare.

44:28	K:Nu, dar stai un pic, Pupuji trebuie
	să clarificăm asta.

44:32	Nu există...Trebuie să fim mai atenţi.

44:37	P: Nu, domnule, dar într-un act
	în care eşti total atent

44:43	- să luăm de exemplu un astfel de act-

44:46	ce este aceaă stare în care
	eşti total atent?

44:52	K: Ce este acţiunea

44:56	care se naşte din atenţie totală?

44:59	P:Atenţie totală.

45:02	K:Cred că este clar. O să-ţi spun.

45:07	Pentru a răspunde la întrebare

45:09	trebuie să înţelegem ce
	înseamnă atenţie totală.

45:18	Atenţie.
	Nu concentrare.

45:23	P:Nu, domnule.
	K: Nu, vreau să clarific asta.

45:26	P:Bineînţeles că nu este.
	K:Bineînţeles că nu.

45:27	Atenţia înseamnă că nu există un centru

45:31	din care sunt atent.

45:34	P:Bineînţeles că nu.

45:36	K: Nu spune aşa, vezi ce
	implică asta mai întâi.

45:40	P: Vreau să te întreb ceva:

45:44	încă facem curat la margine?

45:49	K:Nu. Nu, nu vreau să...

45:52	P:Dacă nu facem asta...

45:55	K: Argumentul periferic şi
	cercetarea au o importanţă mică.

45:58	P: Atunci-când tu întrebi asta-
	până când nu înţeleg

46:04	ce este atenţia nu pot merge mai departe.

46:07	K:Nu, vreau doar să clarific.

46:10	Atenţie înseamnă-ce înseamnă?-
	sunt complet acolo.

46:19	P:Vezi, asta înseamnă ca
	"Eu-l" să nu fie acolo.

46:25	K:Da. Asta este adevărat.

46:30	Acolo unde este atenţie nu există "Eu".

46:33	Nu există "Eu particip".

46:37	Există doar o stare a minţii care
	înseamnă atenţie totală.

46:45	P: Astfel încât toate simţurile...

46:50	K:Da, întreg corpul, întreg...

46:53	P: ...este treaz, dacă pot spune aşa.

46:56	K:Da.
	Poţi spune aşa.

46:59	P: Şi dacă te afli în această stare
	în care fiinţa este trează

47:03	poţi asculta, observa.
	K:Da, da.

47:10	P:Putem continua de aici?

47:13	Nu vrei asta.
	K: Nu facem decât să rătăcim.

47:15	Vreau să mă cercetez pe mine. Corect?

47:20	Corect?
	Asta spun.

47:22	Pentru că eu sunt viaţa.
	Dacă mă întreb ce sunt eu

47:30	poate, dacă mă întreb corect,

47:33	corect, fără distorsiuni, poate ajung...

47:38	Pote descopăr terenul, începutul vieţii

47:45	-poate îl dezvălui.

47:47	P: Dacă porneşti de acolo aş
	spune că vei constata

47:53	că "eu-l" este acolo.

47:56	K:Da, da. Prmul pas: să văd
	clar, să aud clar.

48:01	P:Dar "Eu-l" este acolo desigur.

48:03	P: Există deci un observator
	şi un observat.

48:06	K:Desigur.

48:08	P: Şi dacă văd asta, este la fel cu...

48:16	K;Nu, stai un pic, Pupul să
	rămânem la asta.

48:19	Ştiu că există un observator
	şi un observat.

48:26	Aşa este?
	Întreb.

48:31	Am considerat că aşa este....

48:34	P: Eu evident când am început să mă întreb

48:41	am inceput de la observator.

48:42	K:Da, am început de la observator.

48:44	P: Şi întreb acum- sau poate
	tu ai făcut-o deja-

48:50	în mintea mea apare gândul-
	"Observatorul există?"

48:58	K:Dacă observatorul diferă
	de cel observat?

49:03	P:Da. Şi acum după ce am spus asta

49:08	privesc observatorul.

49:10	K: Da, da, cine este el.
	P:Mă uit după observator.

49:14	K: Da, mă întreb care este natura sa.

49:18	Să discutăm pe îndelete despre asta.

49:22	Pentru că dacă înţeleg observatorul

49:28	-dacă poate exista o asemenea înţelegere-

49:32	atunci poate observatorul vede falsitatea

49:43	acestei divizări între :observator şi observat.

49:48	P:Cine va vedea?

49:52	K:Nu "cine va vedea" ci percepţia
	a ceea ce este adevărat.

49:59	Percepţie, nu "cine vede". Percepţie.

50:03	P:Nu. Deci dacă vedem adevărul
	despre observator

50:14	starea de diviziune de va sfârşi.

50:18	K:Diviziunea, da.

50:21	Da, asta am spus de atâtea mii de ori.

50:25	P: Sfârşitul stării de diviziune.
	K:Da, da.

50:31	P: Şi acest sfârşit...nu este
	un proces, un singur act,

50:38	care va conduce la sfârşitul diviziunii.

50:40	Ai putea spune că s-a întâmplat
	odată şi ai văzut tot.

50:44	Dar nu se întâmplă aşa.

50:47	K:Nu. Se presupune aşa.

50:50	P: Da. În acel moment aşa este.

50:54	K:Nu... Ce vrei să spui?

50:57	P: Vreau să spun râvnă-
	am folosit cuvântul-

51:02	râvnă sau disciplină înseamnă:

51:07	să conţii această întrebare în tine.

51:14	K: Şi pentru asta nu ai
	nevoie de pregătire.

51:22	P:Nu, nu vorbeam de pregătire.
	Tu ai adus vorba.

51:25	K: Tu ai folosit cuvântul
	"disciplină" chiar şi acum.

51:29	P:Nu, nu, eu îl folosesc

51:32	fără a aduce în discuţie
	deocamdată cuvântul pregătire.

51:36	Dacă spun disciplină nu pot să mă aştept

51:43	să înţeleg asta decât
	dacă mintea este trează,

51:53	sârguincioasă şi conştientă.

51:56	K:Da. Bine, nu mai zic nimic,
	mergem înainte.

52:00	P:Nu poţi nega asta.

52:01	K: Nu, nu trebuie să fie sârguincioasă,
	trebuie să fie vigilentă,

52:05	să aibă grijă, să fie subtilă,
	prudentă, toate astea.

52:13	P:Trebuie să observe şi să stea acolo

52:22	să se simtă ca acasă acolo.

52:26	K:Pupul, ne-am îndepărtat iar,
	sau poate doar eu.

52:29	Am spus că mă întreb.
	P:Bine, aşa este.

52:36	K: Şi cum cercetez asta altfel
	decât prin reacţiile mele:

52:42	cum gândesc, cum acţionez,

52:45	cum răspund mediului,

52:52	ce fac în relaţia cu celălalt.

52:54	P:Da. Şi constat, dacă încep de aici

52:57	pe masură ce îmi observ
	mai întâi-răspunsurile,

53:03	reacţiile, toate rapide,
	confuze, continue...

53:07	K:Înţeleg, contradictorii, etc.
	P:....contradictorii

53:09	dar observând cum apare un spaţiu anume.

53:20	K:Un spaţiu, o anumită ordine.
	Asta înseamnă...

53:26	P: Este doar începutul, domnule.
	Acesta este doar începutul.

53:30	K:Ştiu,ştiu.

53:32	Da. Ne agăţăm de început.

53:35	P: Asta întreb.
	K: Începutul mă plictiseşte!

53:38	Scuze!
	P:Să mergem mai departe.

53:45	K:Pupul, aş vrea să întreb ceva.

53:51	Este necesar să trecem prin toate astea?

53:58	Să ne privim reacţiile, răspunsurile,

54:04	să ne observăm cu râvnă
	relaţia cu ceilalţi

54:09	apropiaţi sau nu?

54:11	Trebuie să trecem prin toate astea?

54:17	Sau....

54:21	P:Vedeţi domnule, o să spun acum ceva.

54:25	De fapt omul a trecut prin toate astea.

54:29	Şi ca dovadă este istoria de...

54:33	K: Poate ai trecut prin ele

54:35	pentru că ai acceptat acel tipar.

54:37	P:Nu.

54:38	K:Stai un pic, stai un pic, stai un pic.

54:42	Vezi, toţi am făcut asta:

54:46	gânditorii, sanyasinii, călugării şi restul...

54:51	P:Şi Krishnamurti.
	K:Nu sunt aşa sigur.

54:54	P:Asta este ideea.

54:56	K:Nu sunt aşa sigur. Stai un pic.

55:01	Vreau să discut despre asta
	foarte serios pentru că asta este...

55:04	P:Sau poate că ai sărit peste
	în ultimii treizeci de ani...

55:16	K:Stai un pic. Să vedem.

55:19	Am acceptat acest tipar
	de examinare, analiză

55:25	şi investigare a reacţiilor,
	le-am acordat atenţie,

55:32	le-am privit, ne-am amintit, etc.

55:38	Există ceva acolo care sună fals.

55:46	Cel puţin pentru mine.

55:48	P: Adică vrei să spui că o persoană prinsă

55:55	într-o existenţă confuză...

55:57	K: Acela nici nu va asculta toate astea.

56:02	P:Trebuie să existe spaţiu chiar
	şi numai pentru a asculta.

56:06	Cum apare acel spaţiu?

56:08	K: Poate pentru că fie ai suferit
	şi spui "Trebuie să aflu"

56:14	sau suferi şi spui "Dumnezeu
	există, îl iubesc

56:19	şi asta imi ajunge."

56:20	P: Nu, încă nu mi-ai răspuns.

56:23	Spui că este necesar să trecem prin asta.

56:26	K:Mă întreb asta.
	Cred că poate nu este nevoie.

56:30	P:Atunci arată-mi cum.
	Nu poţi face...

56:34	K:Aşteaptă, o să-ţi arăt imediat.

56:38	Dacă atâta vreme cât accepţi
	acest proces analitic

56:44	-pe care îl vom numi pentru moment aşa

56:47	al examinarii, al privirii cu
	râvnă al reacţiilor, etc-

56:51	folosim un singur cuvânt pentru asta

56:52	pentru această introspecţie interioară analitică

56:56	această privire constantă.

57:00	P:Nu este analitică.
	K: Bine, o lăsăm de-o parte.

57:03	Această observaţie constantă , întrebare mă urmăreşti?

57:10	Pe măsură ce spun asta simt
	că omul a făcut aşa mii de...

57:17	P: Nu a făcut asta domnule.
	K:Oh, ba da.

57:20	P:Nu a făcut asta. A făcut ceva diferit.

57:23	K: Ce a făcut diferit?

57:24	P: S-a uitat la propria minte şi
	a încercat să o reprime.

57:30	K: Asta este parte a tiparului:
	reprimă, evadează, înlocuieşte,

57:36	transcede, astea se află acolo!

57:39	P: Nu este acelaşi lucru cu a observa

57:44	fără să încerci să faci
	ceva cu observaţia.

57:47	K: Nu, eu întreb Pupul-
	nu înţelegi ce întreb

57:52	dăcă îmi permiţi, poate greşesc-

57:56	nu-mi răspunzi la întrebare: trebuie
	să trec prin toate astea?

58:02	P: Foloseşti cuvântul "trebuie".
	"Eu trebuie" este foarte...

58:06	K:Bine, nu mai spun "trebuie".
	Este necesar,

58:09	este imperativ, este esenţial
	să trec prin toate astea?

58:18	P: Nu, dar vrei să spui că dacă
	te afli în mijlocul haosului

58:24	poţi sări la o stare de non-haos?

58:29	K:Nu, n-aş spune asa.
	Vezi, tu vrei să prinzi...

58:32	Nu, nu aş spune asa.

58:37	P:Atunci ce spui?
	Fie spui...

58:40	K:Nu, stai un pic, eu spun foarte clar, spun

58:45	că umanitatea a trecut prin
	acest proces, unii cu râvnă

58:55	alţii prin sacrificiu, etc.

59:01	Acesta a fost tiparul existenţei noastre.

59:04	Unii au făcut asta.
	Corect?Corect?

59:08	S-au întrebat, au analizat, au căutat,
	s-au examinat pe ei

59:15	privind cu atenţie fiecare acţiune, etc.

59:19	Şi în final ei pot fi doar o entitate moartă

59:23	care a avut un concept, iluzoriu.

59:26	P: Sau poate nu.
	K:Poate că nu

59:29	şi foarte puţini, foarte puţini au ieşit din asta.

59:35	P: Iar eu spun că poate nu.

59:38	Dar apoi spui "este necesar?"
	Şi apoi trebuie să..

59:44	K:Ştiu, dacă nu este necesar
	arată-mi altă cale!

59:49	P:Arată-mi altă cale.
	K:Asta spui.

59:51	O să fac asta.

59:58	Dar mai întâi să ieşim de aici.

1:00:05	P:Vezi domnule...
	K:Stai, aşteaptă.

1:00:07	O să-ţi arăt.

1:00:09	P: Dar uite ce ceri.
	K:Ştiu, ştiu că cer asta.

1:00:14	P: Dacă ies din altul este deja acolo.

1:00:18	K:Sigur. Ieşi de acolo.
	Asta este tot ce spun.

1:00:21	Nu este nevoie de timp
	să trecem prin asta.

1:00:24	P:Dar ce vrei să spui prin "ieşi de acolo"?

1:00:27	K:O să-ţi spun.

1:00:31	Recunosc-lasă-mă să spun ceva-

1:00:35	recunosc foarte clar, percep,
	orice cuvânt foloseşti tu

1:00:40	că acest proces de
	observaţie introspectivă,

1:00:45	străduinţă, etc,

1:00:47	a fost folosit de om timp de

1:00:51	milioane de ani prin diferite căi.

1:00:54	Şi cumva mintea sa în
	final tot nu ştie clar,

1:01:00	are nişte fixaţii, nişte idei, etc.

1:01:05	Într-un fel această calitate a
	mişcării este foarte, foarte superficială.

1:01:17	Dacă asculţi asta, că este foarte
	superficial să faci aşa

1:01:28	şi vezi că este adevărat

1:01:35	adică mintea ta dezordonată
	nu este liniştită

1:01:38	când ascultă ca să afle.
	Corect?

1:01:43	Mintea ta obişnuită, confuză
	spune "Eu sunt obişnuit

1:01:50	să îmi observ activităţile cu râvnă

1:01:57	şi asta este foarte, foarte superficial".

1:02:02	Dacă vezi adevărul, că este
	superficial, ai ieşit de acolo!

1:02:11	Este ca şi cum ai renunţa la
	ceva extrem de lipsit de sens.

1:02:24	Aşteaptă, o să-şi spun altfel.

1:02:27	Mintea mea este în dezordine
	şi viaţa mea la fel.

1:02:34	Tu vii şi spui "Fii silitor, atent la
	acţiunile tale,

1:02:44	la gândurile tale, la relaţiile
	tale- îţi dai silinţa-

1:02:47	fii atent tot timpul."

1:02:55	Iar eu spun "Asta este imposibil

1:03:00	pentru că mintea mea nu-mi
	permite să fiu atât de harnic.

1:03:05	Nu este harnică, este neglijentă".

1:03:12	Şi mă aflu între cele două: a fi
	harnic sau neglijent.

1:03:21	Şi văd că omul a făcut asta...

1:03:27	P: Dar tu vrei să spui Krishnaji,

1:03:32	că o minte nu este capabilă să observe...

1:03:37	K: Nu, vorbesc despre o minte
	care doreşte să asculte.

1:03:44	Nu vorbesc de atenţie aici.

1:03:46	P:Dar ascultă-mă domnule.

1:03:48	Crezi că o minte poate fi în această
	stare de ascultare?

1:03:53	K: Nu, asta este foarte simplu.
	P:Este oare?

1:03:55	K:Da. Eu spun "Ascultă povestea

1:03:59	pe care ţi-o spun- eşti interesată.

1:04:02	Mintea ta este liniştită, eşti
	nerăbdătoare să vezi

1:04:04	despre ce este vorba etc.

1:04:07	P:Îmi pare rău domnule,
	nu se întâmplă aşa, nu.

1:04:11	K:Nu? Un moment, un moment.

1:04:13	Un moment, nu te grăbi Pupulji.

1:04:18	P:Vezi tu Krishnaji....

1:04:19	K: Ţi-am cerut-un moment- atât Pupulji

1:04:23	să asculţi ce vreau să zic.

1:04:26	P:Am ascultat.
	K:Stai, stai, stai-ascultă.

1:04:29	Vreau să-ţi explic ce înţeleg
	prin a asculta.

1:04:34	Nu doar cu urechea fizică ci cu cea

1:04:39	în care nu există mişcare

1:04:46	care ascultă cu adevărat, care nu traduce,

1:04:52	nu compară, care încearcă
	să găsească-ascultă.

1:04:58	Eu ascult ce spui atât de total...

1:05:07	Şi dacă faci asta, vine un om şi spune

1:05:12	"Nu trece prin acest proces de sârguinţă

1:05:19	este fals, superficial."

1:05:22	Dacă auzi asta, adevărul, ce se întâmplă?

1:05:33	Ce se întâmplă când

1:05:36	vezi ceva adevărat?

1:05:46	Şi acest proces de sârguinţă...

1:05:52	Consumă timp, nu?

1:05:57	Nu am timp, viaţa mea este scurtă.

1:06:05	Am atâtea probleme

1:06:08	Şi tu mai adaugi una: fii silitor.

1:06:13	Şi eu spun: te rog sunt deja
	depăşit de probleme

1:06:20	şi tu mai introduci una.

1:06:26	Iar eu spun, te rog- ai probleme

1:06:32	ştiu ca ai multe şi ele sunt
	interconectate.

1:06:38	Uită asta un pic şi ascultă-mă.

1:06:45	Asta-i tot.

1:06:51	P: Daca ar fi aşa domnule,
	daca ar fi aşa-ascultă.

1:06:56	K:Ascult.

1:06:57	P: Daca aş putea asculta-şi
	ascult- muzica astfel...

1:07:04	K:Ah, cu muzica este diferit.

1:07:06	P: Dar să ascult- dacă ascult
	muzica în acel fel

1:07:09	m-ar putea schimba total, nu?

1:07:14	K:Nu. Sigur că nu,
	P:Atunci?

1:07:20	K:Discutăm de altceva acum.

1:07:24	P: Vorbeşti despre o minte care este deja

1:07:28	-folosesc un cuvant în ghilimele-

1:07:36	o minte care este deja "matură"
	care ascultă ce spui.

1:07:41	K:Nu. Vezi tu Pupulji, nu ştiu dacă

1:07:48	nu cumva noi ne-am facut minţile
	atât de imature

1:07:51	încât nu sunt capabile să asculte ceva.

1:07:56	P:Dar cum, Krishnaji

1:08:00	tu faci lucrurile imposibile.

1:08:04	K:Desigur!

1:08:09	Nu. Vezi adevărul. Ceva imposibil
	şi tu trebuie să...

1:08:17	P: Dar acel fel de energie care
	este necesară

1:08:21	să gestioneze acel lucru imposibil...

1:08:23	K: Asta este ceea ce este.

1:08:26	Acest lucru a fost posibil.

1:08:31	Spun că este atât de banal!

1:08:40	P: Te întreb care este mintea

1:08:45	care poate gestiona o asemenea afirmaţie?

1:08:51	Care este natura acestie minţi?

1:08:57	K: Că ceea ce este imposibil, nu există.

1:09:08	Noi credem că totul este posibil!

1:09:11	P:Nu.
	K: Ajung...

1:09:14	P: Dar contează cum ajungi acolo.

1:09:17	Tu spui-ai spus deja acum-
	că este non-existenţă

1:09:25	deci cu o minte non-existentă, asculţi.

1:09:31	K:Nu. Uite Pupulji putem să fim de acord

1:09:37	-chiar pentru un moment-

1:09:40	că acest proces nu a dus nicăieri.

1:09:47	A condus la diverse activităţi

1:09:50	care au anumite beneficii,etc.

1:09:52	dar dacă spui

1:09:59	"Trebuie să aflu sursa lucrurilor"

1:10:04	-dar nu pe calea asta, evident!

1:10:06	P: Şi eu evident nu accept.
	K:Asta este.

1:10:09	Nu, dacă tu accepţi că nu are loc
	printr-un proces de conştientizare...

1:10:16	P:Dar, domnule chiar dacă
	ajungem într-un punct

1:10:20	în care spunem că nu putem
	ajunge la asta prin..

1:10:27	K: Ce s-a întâmplat deci cu mintea ta?

1:10:30	Ai lăsat-o de-o parte.
	P:Da.

1:10:33	K: Şi ce s-a întâmplat cu mintea
	ta care spune

1:10:36	"Este prea banal, prea superficial,
	afară, o las de-o parte"

1:10:40	care este calitatea acestei minţi?

1:10:54	P:Ştiu ce vrei să spui cu asta, domnule.

1:10:59	K: Răspunde la întrebarea mea.

1:11:02	Care este calitatea unei minţi care
	a fost prinsă în acest proces

1:11:07	de interogare activă, consumator de timp

1:11:15	când vede că nu există
	o valoare fundamentală

1:11:21	-valoare în sensul că acest
	proces activ va conduce

1:11:26	sau va ajuta la înţelegerea,
	descoperirea originii?

1:11:34	Acest proces nu este, pentru că
	este consumator de timp

1:11:40	-iar in celălalt nu există timp!

1:11:46	P: Dar uite, există un pericol
	în ceea ce spui.

1:11:50	Pericolul este în faptul că spui că

1:11:55	nu voi mai fi preocupat să mătur camera.

1:12:01	K:Nu, nu, Eu mă întreb.

1:12:10	Iar această interogare presupune
	că mintea şi inima

1:12:18	întreaga existenţă este pusă în ordine.

1:12:24	P: Ai început cu imposibilul.

1:12:26	K: Desigur că am început cu asta Pupulji

1:12:28	altfel cum devine ceva posibil?
	Ai făcut deja tot posibilul!

1:12:31	P:Nu, nu, domnule...

1:12:33	K: Nu, ai făcut tot ce era posibil!

1:12:37	Omul a postit, a sacrificat, a făcut totul

1:12:42	să găsească originea lucrurilor.

1:12:47	Asta a fost posibil.

1:12:51	Iar acest lucrur nu a condus undeva!

1:12:56	Au existat anumite beneficii, sociale, etc.

1:13:00	dar asta a condus de asemenea
	la mizeria umanităţii.

1:13:12	Dacă îmi spui asta: că acest proces
	activ este consumator de timp

1:13:21	şi prin urmare legat de timp

1:13:29	şi că atâta vreme cât faci asta

1:13:34	atunci te afli doar la suprafaţa lucrurilor.

1:13:39	Suprafaţa poate oricât de extraordinară

1:13:42	foarte draguţă şi nobilă şi restul

1:13:46	dar este doar o suprafaţă.

1:13:49	Dacă admitem asta şi vedem de asemenea

1:13:59	-simţim asta, că este fals-

1:14:10	ai ieşit deja din ceva

1:14:14	din obişnuit şi ai intrat în ceva extraordinar.

1:14:24	Şi noi nu vrem să facem asta.
	Vrem să trecem prin asta.

1:14:29	Este ca şi cum am învăţa un limbaj.

1:14:36	A învăţa o limbă straină necesită disciplină,

1:14:40	atenţie activă, etc.

1:14:45	Noi folosim aceeaşi mentalitate.

1:14:51	Cu asta nu sunt de acord.

1:14:54	P: Dar pun de-o parte celălalt.

1:14:57	K: Ahaha, dar asta nu este un joc.

1:15:00	P: Nu, nu joc un joc.
	Tu pui de-o parte pe celălalt.

1:15:07	K:Asta înseamnă-grijă,Pupulji...

1:15:09	P: Ceea ce înseamnă că însuşi a
	vedea-asculta are un final

1:15:31	dacă pot spune asta.
	K: Şi asta înseamnă ce?

1:15:35	Că mişcarea activă s-a oprit.

1:15:46	Corect? Desigur.

1:15:50	Dacă asta este eronat dispare!

1:16:01	Ce s-a întâmplat deci cu mintea mea?

1:16:08	Mintea mea a fost prinsă într-o
	căutare activă, etc.

1:16:16	dependentă de timp şi acum spune

1:16:18	"Pe Isus, vad că asta este total superficial."

1:16:26	Şi care este starea minţii

1:16:30	care a pus ceva de-o parte

1:16:34	şi care a fost cărat de om milioane de ani?

1:16:40	Care este acea stare a minţii?

1:16:46	Corect?

1:16:48	Este o minte proaspată.
	Corect?

1:16:51	O minte total nouă.

1:16:59	Iar această minte trebuie să se întrebe

1:17:03	-nu sa se întrebe- trebuie să
	descopere originea.

1:17:21	Dacă ai vorbi aşa unui om
	foarte disciplinat, religios,

1:17:30	nici nu s-ar deranja să asculte.

1:17:36	Ar spune "Este un nonsens ce spui."

1:17:40	Dar tu în discuţiile noastre spui
	"Să cercetăm asta"

1:17:44	şi astfel te pui în poziţia de a asculta, a găsi.

1:17:54	Dar dacă repeţi acest proces activ

1:17:58	eşti ca restul lumii.

1:18:34	Acum , o asemenea minte....

1:18:46	Mai întâi o asemenea minte nu este limitată.

1:19:01	Corect?

1:19:04	Nu este limitată de timp.

1:19:08	Asta înseamnă că acest proces activ

1:19:12	devine ceva

1:19:17	clarifică, ajută la înţelegere şi
	la a pătrunde dincolo.

1:19:27	Iar această minte nu are dincolo,
	ea nu devine ceva.

1:19:34	Ai merge atât de departe?

1:19:48	P: Ştii, în momentul în care
	mişcarea încetează ...

1:19:53	K: Nu, eu te întreb dacă ai merge
	atât de departe să vezi:

1:19:59	că această minte nu poate
	avea nici un fel de

1:20:04	dependenţă, ataşament, etc, este...

1:20:21	P:Da, văd asta pentru că....dacă
	mişcarea încetează...

1:20:36	K:Mişcarea de a deveni.

1:20:38	P:Despre asta ai vorbit

1:20:40	despre mişcarea de a deveni.
	K:Corect.

1:20:46	Care este de fapt perpetuarea
	sinelui în diferite forme

1:20:51	într- altă reţea de cuvinte.

1:21:05	Vezi, tu îmi spui asta

1:21:09	şi eu încep să dezvălui sursa

1:21:15	-şi pentru mine este o pasiune, vreau să aflu

1:21:18	nu mă joc şi pentru mine este complet necesar-

1:21:31	când această dezvăluire a originii vieţii

1:21:40	când are loc asta şi este acolo

1:21:43	viaţa mea, acţiunile mele totul este diferit.
	Trebuie să fie aşa.

1:21:53	Dar celălalt proces activ, Doamne

1:21:55	la sfârşitul lui am murit!

1:22:01	Vezi,de asta simt...aceasta înţelegere

1:22:05	consumă timp şi asta este distructiv.

1:22:12	Avem nevoie să consumăm timp să învăţam o tehnică

1:22:16	dar nu vorbim aici despre asa ceva.

1:22:48	P:Domnule, mintea ta este...întreagă...

1:22:57	ai o minte cu adevărat veche.

1:23:00	K:Ce?

1:23:00	P:Ai o minte antică cu adevărat.

1:23:06	K:Antică în sensul...

1:23:08	P:....în care conţine întreaga...

1:23:15	K:În fond Pupulji, vezi tu de aceea

1:23:18	este important să înţelegi "Eu sunt lumea."

1:23:24	Înţelegi?
	Eu sunt lumea.

1:23:28	P:Nimeni altcineva nu poate face aceasta afirmaţie.

1:23:32	K:Omul trebuie să o facă altfel unde eşti

1:23:36	când vezi toata distrugerea, cruzimea, războaiele, crimele,

1:23:42	care nu se mai termină?

1:23:57	Un om care iubeşte-iubeşte- nu ar fi Britanic

1:24:01	sau Argentinian sau Evreu, Arab sau altceva.

1:24:05	Nu ar putea omorâ pe nimeni.

1:24:09	Şi...văd cum acest proces a continuat

1:24:18	mii şi mii de ani

1:24:23	fiecare vrea să devina ceva.

1:24:27	Şi toţi lucrătorii activi

1:24:30	ajută oamenii să devină cineva.

1:24:34	Iluminarea înseamnă să atingi iluminarea.

1:24:39	Este atat de absurd!

1:24:56	P:Cu tine, domnule...
	K:Nu, "cu mine"....

1:25:03	P:Ascultă un pic.

1:25:05	Întreaga mişcare a celor adormiţi s-a terminat.

1:25:19	K: Adică râvnă.
	S-a terminat cu a deveni.

1:25:24	P: Singurul lucru care este latent în...

1:25:29	K:Cred Pupulji că nu trebuie să facem din asta ceva elitist

1:25:37	ceva de genul: este destinat doar unora

1:25:40	elitei care doar ea poate avea o asemenea minte".

1:25:44	Refuz săaccept asta.

1:25:48	Asta ar însemna să ne întoarcem la diviziunea

1:25:51	între elita şi non-elită.

1:26:00	Orice persoană care este atentă, vrea să audă

1:26:09	care spune "Trebuie să găsesc sursa vieţii"

1:26:18	pe care o pasionează asta, nu doar contextual

1:26:25	va asculta- nu pe mine neapărat.

1:26:30	Este în aer.

1:26:47	Vezi aşa se presupune că a atins Buda iluminarea.

1:26:54	Gândeşte-te la asta!

1:27:00	Stând sub un copac, meditând, postind, dorind

1:27:07	vezi?

1:27:09	Şi într-o zi s-a întamplat.

1:27:17	E complet fără sens.

1:27:23	Asta înseamnă să îngădui timpului să fie

1:27:26	un factor in iluminare

1:27:34	timpul să fie un factor al profundei înţelegeri.

1:27:55	Ne oprim?
	Douazeci şi şase, şapte.

1:28:26	Oamenii sunt detrminaţi, de aceea.

1:28:29	Determinaţi către ceva sau altceva.

1:28:33	Determinaţi către cunoaştere, tradiţie,

1:28:37	unei ţări anume, idei, etc.

1:28:42	Ei sunt determinaţi.

1:28:43	Şi dacă sunt aşa nu vor renunţa.

1:28:47	Nici nu se vor obosi să asculte.

1:29:11	Destul.