Krishnamurti Subtitles

Cum poate cineva cercetea sursa vieţii?

Brockwood Park - 21 June 1982

Conversation with Pupul Jayakar 1



0:08 K: Ce te-ar interesa
 
0:15 să întrebi, ceva
 
0:19 care apare nu doar în Vest
 
0:23 dar şi în mintea celor din India
 
0:27 care s-au gândit probabil
mai mult la aceste lucruri
  
0:34 decât cei din Vest?
 
0:36 Având în vedere Vestul dar şi Estul
 
0:40 ce crezi că ar fi
 
0:44 semnificativ şi important
 
0:49 nu trecător ci de durată
 
0:56 ceva care contează?
 
1:13 P: De multe ori domnule, vieţile
noastre sunt zadarnice.
  
1:24 K:Da.
 
1:33 P: Zadarnice, până când persoana nu
descoperă în sine
  
1:50 -vreau să folosesc cuvântul potrivit-
 
1:55 poate...capacitatea de a ieşi
din această zădărnicie.
  
2:02 K:Să....
P: Să iasă din zădărnicie.
  
2:09 Pentru ca mintea să aibă acel impuls
 
2:16 şi să se mişte cum vrea.
 
2:23 Şi nu este important ce vrea
 
2:28 ci nevoia de ceva
 
2:32 nou, care nu este alterat
 
2:37 aşa încât nu contează
care sunt circumstanţele
  
2:44 este dincolo de ele
 
2:49 şi se întâmplă doar
 
2:53 când mintea nu depinde de nimic
 
2:58 şi are un anumit spaţiu,
o anumită percepţie.
  
3:10 Şi m-am întrebat
 
3:13 poate este o întrebare dificilă
 
3:17 dar la care
 
3:24 m-am gândit în ultimele luni
 
3:33 şi anume: care este terenul creatorului?
 
3:41 K: Mă întreb ce înţelegi prin creator.
 
3:45 Un artist spune că este creativ,
 
3:49 un poet, un gânditor,
 
3:54 sau un om de ştiinţă.
 
4:01 Le-ai numi activităţi creative?
 
4:06 P:Poate.
 
4:08 K: Dar aceasta este limită.
Poate nu îşi dau seama de asta.
  
4:15 P: Aduci în discuţie cuvântul "limitat"?
 
4:19 K: Să nu folosim "limitat". Parţial.
 
4:23 P: Chiar şi asa. De ce aduc....
Nu ştiu altul.
  
4:29 K:Nu.
 
4:33 Este parţial pentru că nu se
 
4:37 referă la viaţa lor cotidiană.
 
4:41 P: Şi iar....
 
4:43 K: Nu. Cineva poate fi
un mare om de ştiinţă
  
4:47 şi poate duce o viaţă mediocră.
 
4:52 Şi acest om de ştiinţă poate
descoperi lucruri extraordinare
  
4:57 pe care le numeşte creative.
 
5:00 P: De aceea
 
5:02 nu vorbesc despre "acţiune creatoare".
 
5:10 K:Ci minte creatoare.
 
5:12 P: Un teren, o minte,
 
5:19 o percepţie care se află în creaţie.
 
5:33 K:Cred că ar trebui să clarificăm
 
5:36 întrebarea dacă nu te superi .
 
5:40 P: Nu ai răspuns la nici o întrebare
 
5:50 despre manifestarea
pe pământ, de exemplu.
  
5:53 Să luam cel mai smplu nivel
 
5:58 această devenire.
 
6:04 K: Naşterea a orice.
P: Naşterea.
  
6:08 K: Indiferent că este un copil,
un pom sau o pasăre.
  
6:17 P: Ce implică asta?
 
6:21 K:Tu întrebi:
 
6:26 care este sursa vieţii
 
6:33 manifestate şi nemanifestate?
 
6:36 P: Da, aş vrea să cercetez
dacă este posibil
  
6:43 ceea ce ai spus acum- nemanifestatul şi...
 
6:54 manifestatul şi pre-manifestatul.
 
6:57 Nici voi mai folosi "nemanifestat".
 
7:00 Acea stare dinainte de manifestare.
 
7:05 K:Sau naştere.
P: Acel moment.
  
7:13 K:Discutăm despre asta
 
7:18 în limbaj tehnic
 
7:24 sau cercetăm-cercetăm-
 
7:28 ceva ce nici unul din noi nu ştie ?
 
7:32 Trebuie să clarific asta.
 
7:37 În fond ştim că naşterea unui copil este
 
7:42 -ştim asta- despre cum ia fiinţă.
 
7:47 P: Poate ştim cum apare
 
7:52 dar nu ştim...
 
7:55 K:Ce?
 
7:56 P:..... calitatea vieţii
care pătrunde în el.
  
8:03 Ştim că un copil se naşte pentru că...
 
8:07 K: Prin diferite modalităţi.
 
8:09 P:...nu aveţi experienţa naşterii domnule.
 
8:14 În realitate este foarte diferit
 
8:17 de cum este el descris.
 
8:20 K:Da.
P: Şi la fel este şi cu restul.
  
8:23 K: Descrierea nu este lucrurul în sine
 
8:27 sau explicaţia nu este faptul.
 
8:29 P:Dar nu îţi poţi trăi viaţa
 
8:31 fără a te întreba despre existenţă.
 
8:38 K: Nu prea înţeleg ce vrei să spui.
 
8:46 Te ascult dar nu te pot urmări.
 
8:52 Dacă vorbim despre originea vieţii
 
8:59 începutul întregii existenţe
 
9:07 nu mergem prea mult înapoi
 
9:11 -înţelegi?- ci încercăm să descoperim
 
9:16 sau să aflăm care este
începutul tuturor lucrurilor.
  
9:25 Mulţi oameni religioşi spun "Dumnezeu
 
9:33 este originea a tot ce există."
 
9:35 Dar este doar un cuvânt
care nu comunică
  
9:46 minţii care cercetează
care este originea.
  
9:52 Mă urmăreşti?
P:Da.
  
9:53 K:Noi discutăm despre asta,
avem un dialog
  
10:00 şi ne adâncim în originea vieţii
 
10:07 fără vreo credinţă, dogmă, etc?
 
10:11 Sau avem doar un dialog teoretic
 
10:25 ceva între actual şi non actual
 
10:33 şi încercăm să găsim soluţia
cu ajutorul gândului?
  
10:42 Nu ştiu dacă înţelegi...
 
10:43 P: Înţeleg ce vrei să spui.
 
10:47 Vezi tu, am golit de sens
cuvântul "creativ"
  
10:56 aşa cum ai spus şi tu,
pictura, a scrie o carte,
  
10:59 sau descoperind ceva în domeniul ştiinţei
 
11:03 dar de fapt sensul unui copac
 
11:17 al unei fiinţe umane, pământul, cerul...
 
11:21 K:Omul a fost preocupat de asta.
 
11:23 P:Bineînţeles că da.
 
11:25 K:S-a întrebat care este sensul acestora
 
11:28 Şi originea lor.
 
11:30 P: Şi de unde vin?
 
11:32 K: Care este sursa de unde vin?
 
11:37 Asta întrebi?
P:Da.
  
11:42 K: Care este sursa întregii
existenţe, a vieţii, al acţiunilor?
  
11:49 Corect?
 
11:50 Dar cum cercetează cineva asta?
 
11:58 Cum abordează lucrurile?
 
12:02 Cum ajungem să cercetăm ceva
 
12:09 care necesită libertate
 
12:13 un anumit simţ
 
12:18 o minte liberă de condiţionări.
E corect?
  
12:32 O libertate- poate că de fapt
cuvântul potrivit ar fi iubire.
  
12:37 Este nevoie de acea calitate a minţii
 
12:41 care este atât practică dar şi senzitivă
 
12:46 şi are această calitate numită compasiune.
 
12:50 P: Nu pot începe cu asta
pentru că nu ştiu ce...
  
12:54 K: Vreau să spun: care este
punctul de unde începem.
  
12:57 P: M-am blocat acum.
 
13:01 K: Te-ai blocat.
P:Pentru că nu mă pot mişca.
  
13:04 K:Eu întreb doar.
Nu spun că aşa trebuie să fie.
  
13:09 Asta înseamnă să cercetezi, nu?
 
13:11 P: Eu spun: în mintea mea a
încolţit această întrebare
  
13:17 şi as vrea să explorez.
 
13:22 Dacă spun că mintea trebuie să fie
liberă şi deci capabilă de iubire
  
13:28 şi apoi....
Apoi ce fac?
  
13:31 K:Nu poţi face nimic.
 
13:33 Dar cum explorezi ceva
 
13:39 care a preocupat omul milioane de ani,
 
13:45 îi dai un nume şi apoi eşti
mulţumit cu asta?
  
13:49 Noi nu facem asta.
 
13:52 Noi ne întrebăm cum poate
să cerceteze mintea ceva
  
13:59 atât de extraordinar
 
14:05 care are calitatea de a fi
nu doar universal,
  
14:16 cosmic-dacă pot folosi
cuvântul ăsta...
  
14:22 cum poate mintea cuiva cerceta asta?
 
14:31 Ceva în care există o ordine supremă.
 
14:37 Cum începe explorarea?
De unde?
  
14:56 Daca foloseşti gândul nu
ajungi prea departe.
  
15:02 P:Nu, nu, eu nu...Întrebi cum
începe explorarea.
  
15:10 K:Da. În ce mod, care este
abordarea minţii
  
15:16 care doreşte să cerceteze ceva
 
15:20 ce nu ştie-sau nu este conştientă-
 
15:24 ceva care necesită o
calitate extraordinară
  
15:30 o subtilitate anume, o ordine, etc.
 
15:39 De unde încep?
 
15:44 P: Evident, prin a conştientiza
dezordinea din interior.
  
15:56 Mai întâi.
K: Asta este, încep
  
15:58 eu sunt, în fond o manfestare.
 
16:02 O fiinţă umană născută.
 
16:07 Ştiu cum are loc naşterea
 
16:10 cum apare un copil
 
16:12 nu vorbim despre asta.
 
16:14 Acum eu mă întreb.
 
16:25 De unde încep?
 
16:29 Să mergem pas cu pas,
 
16:30 ne va lua ceva timp, dar cu ce încep?
 
16:43 P: Încep cu ce este în jur,
cu ce este în mine.
  
16:50 K:Da.
P:Evident, domnule.
  
16:52 Nu poate exista alt punct
din care să încep.
  
16:55 K:Deci lumea exterioară şi cea interioară.
 
17:00 Care este criteriul pe baza căruia eu...
 
17:07 măsor exteriorul şi interiorul?
 
17:11 Care este măsura?
 
17:13 Nu folosesc termenul "a judeca"
 
17:15 ci pe cel de "măsură".
 
17:18 P:Dar este necesar să măsurăm?
 
17:22 K: Dacă sunt în mânăstire
şi mă întreb
  
17:28 pot sa fiu decepţionat
de mine însumi.
  
17:35 Dar dacă am o măsură- hai să
folosim cuvântul ăsta-
  
17:41 a ceea ce se întâmplă în afara mea
 
17:47 să observ toate astea
fără a fi influenţat
  
17:56 şi să mă poziţionez faţă de ceea
ce se întâmplă în interior
  
18:02 şi astfel văd că este o mişcare
 
18:05 nu două mişcări separate.
 
18:09 P:Dar, domnule eu nu
mă aflu în mânăstire.
  
18:12 Mă aflu în mijlocul vieţii.
K:Corect.
  
18:16 P:Şi văd acţiunea pe diferite niveluri,
 
18:24 cum se conectează sau se
deconectează faţă de mine.
  
18:27 Văd de asemenea ce ecou
au în mine, toate capacităţile
  
18:35 pe care poate le am, an de an
 
18:45 fac asta....chiar fără să reacţionez.
 
18:51 Văd asta.
Şi mă concentrez acolo
  
18:57 -mă duc acolo- nu în ci cu.
 
19:00 K:Dar tu eşti asta!
 
19:02 P:Da, domnule de asta spun...
K:Nu spune, "mă mişc împreună cu".
  
19:04 P:Da, eu sunt asta.
K:Tu eşti asta!
  
19:07 P: Vezi, este mai uşor cu
mişcarea interioară
  
19:13 e mai uşor să spui "eu sunt asta".
 
19:16 Mai greu este să vezi
un lucru din exterior.
  
19:20 Dacă îmi spui că eu sunt
toate războaiele care au loc
  
19:27 pentru mine este dificil să văd asta.
 
19:29 K:Nu, dar noi suntem responsabili
pentru toate războaiele care au loc.
  
19:35 P:Da....
K: În adevăratul sens al cuvântului.
  
19:37 P:Da, dar asta este departe
de mine. Trebuie să înţelegi asta.
  
19:42 Este ceva departe...
 
19:43 această responsabilitate îmi este străină.
 
19:47 Şi spun, da, poate că este aşa,
 
19:50 în final sunt responsabil.
 
19:54 Dar nu pot face legătura în
acelaşi mod în care
  
20:00 este vorba despre mine.
K:Exact.
  
20:03 P:Răspunsul din interiorul
meu este unul viu
  
20:06 care are mai multă vitalitate.
 
20:10 K: Întrebarea următoare
va devia de la ce discutăm:
  
20:14 de ce nu simţi că eşti
responsabilă în totalitate?
  
20:22 Pentru toate războaiele, cruzimea,
 
20:27 lucrurile teribile care au loc în lume,
 
20:29 de ce nu se simte cineva
responsabil în totalitate de asta?
  
20:35 P:Cum este cineva
responsabil în totalitate?
  
20:41 Doar pentru că s-a născut?
 
20:42 K: Nu, pentru că nu s-a implicat.
P: Doar pentru că s-a născut?
  
20:46 K:Nu.
 
20:47 P: Atunci tu...atunci este vorba de vină.
 
20:50 K: Nu, pe măsură ce cresc,
 
20:55 toate tradiţiile mele,
 
21:00 felul în care trăiesc, gândesc,acţionez
 
21:06 -ca un naţionalist, indiferent
care- am contribuit la asta
  
21:11 la starea în care se află acum lumea!
 
21:22 P:Domnule, faceţi lucrurile
atât de dificile.
  
21:26 Un om comite o crimă sadică.
 
21:30 Nu pot spune că sunt responsabil de asta.
 
21:34 Când spuneţi lucrurile astfel
 
21:38 mi-e imposibil să simt că ar fi adevărate.
 
21:42 K:Să lăsăm asta
pentru moment.
  
21:43 Am întrebat ceva.
Să lăsăm asta.
  
21:45 P:Să lăsăm asta.
Dar să mergem către...
  
21:53 să examinăm problema existenţei
 
21:58 adică " a fi" a vieţii.
 
22:05 K: A fi- verbul "a fi"
Ce este cu el?
  
22:12 P: Deci singura modalitate de a examina
este să ne concentrăm asupra noastră
  
22:20 indiferent ce înseamnă asta.
 
22:26 K:Bine. Să luăm acum cuvântul
"a merge" sau "a se mişca"
  
22:32 sau "intra" în problema
complexă a sinelui.
  
22:41 P:Da.
 
22:43 K:Să intrăm nu ca observator din afară.
 
22:47 Eu snt toate astea.
 
22:48 P:Da. Nu este nici măcar
ce afirm că sunt.
  
22:54 K:Da.
 
22:54 P: Nu afirm. Lasă-mă
să descopăr- să dezvălui.
  
23:00 K: Să dezvălui mai degrabă
decât să descoperi.
  
23:02 P: Să dezvălui ce sunt.
Şi făcând asta
  
23:11 înţeleg că astfel dezvălui
întreaga existenţă a omului.
  
23:18 Asta pot vedea.
K:Asta este simplu.
  
23:22 P: Da. Deci, în această
călătorie de descoperire
  
23:29 mă refer la lucrurile superficiale
care sunt înlăturate
  
23:33 şi de care nu discutăm.
K:Nu, astea sunt simple.
  
23:39 P: Dar de îndată ce dăm de-o
parte ce este superficial..
  
23:45 K:Dar nu este important şi
 
23:53 cine face curat acolo?
 
24:00 Ce înseamnă că face curat acolo ?
 
24:05 Înţelegi ce întreb?
 
24:08 Este această măturare sau
curaţenie sau dezvăluire
  
24:15 o îndepărtare totală
 
24:20 de toate reacţiile superficiale
 
24:26 de condiţionările superficiale
 
24:31 şi intrarea în natură
 
24:37 sau mişcarea care condiţionează mintea.
 
24:53 P:Evident domnule, nu poţi spune
 
24:55 că ai măturat camera
 
24:58 şi gata- praful se aşează iar.
K:Da.
  
25:03 P:Deci măturatul face parte din viaţă.
 
25:15 Nu poţi...
 
25:16 Dar putem astfel înlătura
elementele grosiere.
  
25:33 Cele subtile rămân în colţuri
 
25:42 acolo unde nu ai ajuns să cureţi.
 
25:45 Dar putem înlătura lucrurile evidente.
 
25:49 K:Da. Cele evidente pot fi...
P:Da.
  
25:52 K:Nu, trebuie să fim un pic mai...
P:Să examinăm asta.
  
25:56 K:Care sunt lucrurile evidente?
 
25:58 P:Păi, de exemplu Krishnaji,
ambiţia sau invidia.
  
26:05 K:Da, ura.
P:Sau ura.
  
26:07 K: Da, dar ştii Pupuji, pentru
a fi eliberat de ură
  
26:14 să o elimini-nu doar să te uiţi un pic-
 
26:18 a te elibera de ură este
ceva extraordinar.
  
26:23 Să te eliberezi de orice fel de agresiune,
 
26:30 de toate...
 
26:34 Nu există duşman.
 
26:42 Duşmanul eşti tu!
 
26:45 P:Dar ura este altceva
 
26:53 decât agresivitatea.
 
26:59 Să spunem...
Să examinăm asta un pic.
  
27:06 K:Agresiunea este în legătura cu ura
 
27:10 pentru că un popor agresiv
 
27:13 sau o persoană agresivă
răneşte inevitabil pe cineva.
  
27:19 P:Nu, dar...
 
27:20 K:Iar acea rană hrăneşte ura.
Este parte a aceleiaşi mişcări.
  
27:30 P: Da, de asta spun că
există lucruri grosiere
  
27:34 şi lucruri subtile.
 
27:37 Ura, oricine a trăit sentimentul
 
27:43 ştie că ura este foarte puternică
 
27:48 şi foarte distructivă.
 
27:55 Dar agresivitatea poate fi într-o
 
27:59 anumită măsură parte din
natura fiinţei umane.
  
28:04 Poate că tu eşti...
poate este stratul tău...
  
28:11 K:....care a rămas de la animale,etc.
P:Nu, întreaga fiinţă
  
28:14 ca fiinţă umană eşti mult
mai asertivă decât altele.
  
28:19 Asta este agresiune. Iar a
fi asertiv nu este ură.
  
28:25 K:Bine. Şi a fi asertiv nu este ură.
 
28:28 P:Este subtil: de asta am
făcut distincţia dintre
  
28:31 lucrurile grosiere pe care
le putem îndepărta.
  
28:38 K: Dar cum ştie cineva să
facă distincţia dintre ele?
  
28:43 Ce spune mintea...
 
28:47 P: De asta eu cred că singura
cale de a ajunge la asta
  
28:54 este să vedem că nimic nu este banal.
 
29:00 K: Că lipsa de reacţie...
P: Este banală.
  
29:04 K:.... nu doar banală ea îşi are
sursa în condiţionarea omului.
  
29:14 P:Am văzut recent,
 
29:18 cum se turna un cazan imens de metal
 
29:24 de aproape şapte picioare în diametru.
 
29:27 Cea mai mică greşeală,
indiferent cât de mică
  
29:32 putea să conduca la spargerea cazanului.
 
29:34 Şi exact aşa este .
 
29:35 Nu contează cât este de mică, subtilă
 
29:41 poate fisura examinarea.
 
29:47 K:Înţeleg asta.
 
29:50 Susţii oare că este nevoie să fii antrenat,
 
29:59 e nevoie de disciplină şi control
 
30:13 aşa cum face olarul care
crează ceva minunat
  
30:16 e nevoie de o mare atenţie, energie
 
30:20 şi nişte mâini pricepute, nu?
 
30:24 P:Şi nu este aşa?
K: Oh, da aşa este.
  
30:27 P: De aici cred
 
30:33 că cineva poate prelua de
la tine cuvântul "liber".
  
30:39 K:Liber?
 
30:43 P: Să ajungă să însemne
 
30:48 moliciunea spiritului.
K:Oh, nu. Nu!
  
30:51 P: Te rog să cercetăm asta.
Este un important...
  
30:54 K:Nu este moliciunea spiritului. Doamne!
 
30:56 P: Pentru că poate însemna s
ă nu accepţi autoritatea
  
31:01 adică să nu crezi că trebuie să faci ceva.
 
31:06 Pot trăi o viaţă sterilă, sau
o viaţă banală.
  
31:14 Nu contează...
 
31:15 K: Cuvântul "libertate" Pupuji
aşa cum înţeleg eu
  
31:19 după ce am studiat nişte
dicţionare, sensuri
  
31:24 cuvântul este "afecţiune, iubire".
 
31:29 P:Şi o disciplină enormă.
 
31:35 Lasă-mă să folosesc cuvântul
"disciplină", îl folosesc....
  
31:38 K:Ştiu că foloseşti cuvântul ăsta
dar nu sunt sigur...
  
31:41 P:Când folosesc cuvântul "disciplină"
 
31:47 mă refer la necesitatea de a veghea
 
31:56 pentru a nu lăsa banalul să intre.
 
31:59 K:Dar pentru a veghea- care
este de fapt conştientizare-
  
32:04 dacă ne referim la acelaşi cuvânt-
 
32:07 este nevoie de pregătire, disciplină?
 
32:12 P:Nu trebuie...
 
32:14 K: Să înţelegem mai întâi
sensul cuvântului "disciplină".
  
32:18 P:Vezi tu, disciplina- dacă spun
că dimineaţa trebuie să stau
  
32:24 cu picioarele încrucişate şi
să mă uit fix la perete
  
32:29 şi să văd că în mintea mea
nu există nici un gând-
  
32:31 asta este un fel de disciplină.
 
32:36 Dar şi conştientizarea
că trebuie să fiu atent
  
32:43 de fiecare mişcare din mine
este şi asta disciplină.
  
32:50 K: Mă întreb cum foloseşti cuvântul
 
32:53 pentru că el este în general folosit
 
32:57 ca pregătire, conformitate,
imitaţie, reţinere?
  
33:06 P:Dar nu, domnule, există râvna în...
 
33:09 fără asta nimic nu este posibil.
 
33:14 Şi poţi deci renunţa
la cuvântul "disciplină"
  
33:17 şi să pui în loc "râvnă".
 
33:20 K:Stai un pic, stai un pic,
să o luăm încet.
  
33:23 Să fi stăruitor, adică să fii conştient
 
33:28 de ceea ce faci, gândeşti,
 
33:32 să fii conştient de reacţiile tale.
 
33:39 Şi să observi cum are loc acţiunea
 
33:45 şi făcând asta, find conştient
 
33:55 acţiunea este controlată
şi pusă într-un cadru?
  
34:07 P:Nu, evident...
 
34:08 K: Eu am o obiecţie la asta
- dacă îmi permiţi-
  
34:13 la folosirea cuvântului "disciplină".
 
34:17 P:Dar se pare că ai devenit, pot spune,
 
34:19 alergic la acest cuvânt.
 
34:21 K:Nu, nu snut alergic.
 
34:23 Am avut o alergie, dar nu la cuvânt.
 
34:27 P:Pentru că te referi
la el ca la un cadru.
  
34:34 K:Da, dar stai un pic.
 
34:37 Vreau să spun şi că:
 
34:42 simplul act de a învăţa este disciplină.
 
34:49 P:Da. Da. Dar cum
are loc actul de a învăţa?
  
34:57 Hai să ne dăm înapoi căţiva paşi.
 
35:02 De unde vine nevoia de a observa?
 
35:10 K: Nevoia?
P: De ce ar trebui să observ?
  
35:15 K:Pentru un motiv simplu:
 
35:17 să văd dacă mintea umană poate
 
35:20 să schimbe ceva, să se schimbe,
 
35:25 să schimbe lumea care e pe cale să intre
 
35:28 într-o zonă catastrofală.
 
35:32 P: Da, dar dacă încep
de la această premiză....
  
35:37 K:Nu, nu premiză... aşa este!
 
35:39 P:Bine. Dacă încep de acolo
sau dacă încep cu regret
  
35:43 şi de aici încep de obicei oamenii...
 
35:48 K: Este foarte complicat, da.
 
35:50 P: Motivul este de fapt regretul.
 
36:01 Cred că ne-am îndepărtat.
 
36:04 Să ne întoarcem la această întrebare...
 
36:08 K: Am început cu:
 
36:12 originea, cauza vieţii.
 
36:17 Pentru a examina asta trebuie să începi cu tine
 
36:23 pentru că tu, eşti expresia a ceea ce vrei să examinezi!
 
36:27 P:Da, da.
 
36:29 K:Tu esti viaţa!
 
36:32 Şi noi discutăm despre
originea ei. Corect?
  
36:38 P:Da, originea. Starea din care apare.
 
36:44 K: Şi pot face asta doar
dacă mă înţeleg pe mine.
  
36:47 P:Da, da.
 
36:49 K: Adică mai smplu: să mă înţeleg pe mine.
 
36:52 Iar eu sunt extraordinar de complex.
 
36:58 Cum abordez- mă întreb-
 
37:01 cum abordez o problemă atât de complexă
 
37:08 care nu este uşor de diagnosticat
 
37:12 nu este uşor de spus
"E corect" sau "E greşit".
  
37:15 "Aşa ar trebui să fie"
"Nu ar trebui să fie aşa".
  
37:17 este ca şi cum ar exista
o entitate în dezordine.
  
37:28 P: Poate că este aşa pentru
că se începe cu o atenţie
  
37:37 care caută o entitate organizată
 
37:43 şi găseşte una dezorganizată
şi este prinsă acolo?
  
37:48 K: Eu nu caut ordinea...
 
37:50 P:Caz în care dacă te uiţi
 
37:53 fără să te preocupe ce cauţi...
 
37:58 K: Nu, nu, uităm ceva.
 
38:03 Am spus că lumea se află în dezordine.
 
38:07 Oberv asta. Şi eu sunt la fel.
 
38:11 Cu asta încep.
P:Da.
  
38:13 K:În mine este dezordine.
 
38:16 Oamenii au trăit şi au creat
o dezordine în ei
  
38:22 şi deci şi în exterior.
Să rămânem deocamdată aici.
  
38:26 Şi cum fac să înţeleg-să conştientizez-
 
38:29 originea acestei dezordini?
 
38:33 Mă urmăreşti?
 
38:35 Pentru că dacă încep să
înţeleg originea dezordinii
  
38:40 ajung la ceva mai profund
 
38:44 poate un haos total dar
care este sistematic.
  
38:48 Înţelegi ce spun?
 
38:51 P: Este vorba de a gândi cât mai simplu?
 
38:59 K: Da, asta încerc.
În mine este dezordine.
  
39:07 P: Am câteva instrumente să cercetez.
 
39:11 Am ochii, urechile, simţurile.
 
39:15 K:Da, da. Dar nu cercetezi cu ele.
 
39:21 P: Tu nu faci asta?
 
39:24 Nu cercetezi cu ochii şi urechile?
 
39:26 K: Un pic da. Fac asta când
mă uit în jur, citesc...
  
39:30 P:Şi când te uiţi la tine.
 
39:33 K: Mă pot uita la mine cu ochii mei?
 
39:39 Mă pot vedea în oglindă
 
39:42 dar nu pot percepe cât de complex sunt.
 
39:48 Trebuie să fiu conştient, sensibil,
 
39:54 fără a participa la această condiţie.
 
40:00 P: De ce spui că nu poti fi
conştient cu ajutorul ochilor?
  
40:06 K: Dar ce înţelegi prin asta?
Ochiul interior?
  
40:10 P:Nu. Există un mod de a privi în afară
 
40:15 şi unul de a privi în interior.
 
40:19 K: A privi în interior. Bine.
Cu proprii ochi?
  
40:24 P: A privi în interior, a asculta.
 
40:27 K:Da. Trebuie să fim atenţi aici
 
40:30 pentru că putem fi
induşi în eroare.
  
40:32 P: Da, să vedem. Există o altă cale?
 
40:42 K:Da, cred că este.
 
40:44 P:Să facem atunci aşa.
 
40:46 Dar mai întâi să stabilim
calea, oricare ar fi.
  
40:51 Ochii, urechile sunt partea a acelei căi?
 
40:58 K:Respiraţia, auzul, văzul, simţul.
 
41:08 Acestea sunt răspunsuri
senzoriale. Corect?
  
41:15 Practic. Văd acea culoare. Aud zgomotul.
 
41:21 Gust ceva,etc.
Este un răspuns senzorial.
  
41:25 P:Da, dar tot aşa văd furia,
reacţionez la ea
  
41:32 şi ascult o reacţie la furie, nu?
 
41:36 K: Asculţi cu urechile sau observi furia?
 
41:43 P:Tu cum observi furia?
 
41:48 K: Aşa: când eşti furios te
uiţi la cauza şi efectul furiei.
  
41:57 P: Nu poţi face asta când eşti furios.
K: Tu nu poţi. Şi mai târziu...
  
42:03 P:Tu vezi natura minţii
 
42:06 care a fost într-o stare de furie.
 
42:09 Dar "vezi" natura...
 
42:11 spui aşa: "vezi" natura minţii.
 
42:14 K:Bine, nu voi...
 
42:19 P:Este foarte important Krishnaji.
 
42:22 K: Spui că
 
42:24 actul de a asculta, simţi,
 
42:32 în interior este de fapt ce vezi cu ochii
 
42:40 şi auzi cu urechile?
 
42:48 P: Vezi, dacă spui aşa
 
42:52 atunci nu ajungem unde trebuie
 
42:57 pentru că folosim de obicei
urechile să ascultăm în afară
  
43:05 şi nu putem înţelege niciodată ce este
 
43:10 în interior.
 
43:13 K:Ar fi de folos să vorbim
despre percepţie?
  
43:17 P:Nu, domnule. Cred că ar ajuta
să vorbim despre
  
43:23 văz, ascultat, cu ochii şi urechile
 
43:30 pentru că vedem şi ascultăm cu ele.
 
43:33 K:Stai un pic. Te aud că spui asta.
 
43:38 Auzind înţeleg cuvintele
 
43:43 şi văd sensul a ceea ce spui.
Corect?Corect?
  
43:47 P:Da.
 
43:48 K:A intervenit comunicarea verbală.
 
43:52 Dar semnificaţia profundă..
 
43:57 P:Dar şi ea este acolo.
 
44:02 În timp ce te ascult şi te văd
 
44:07 îmi ascult şi îmi văd propria minte
 
44:12 baza minţii.
K:Nu.
  
44:14 P:Şi atunci ce apare?
Ce apare?
  
44:18 K:Cine ascultă?
 
44:20 P: Vorbeam de ascultare.
Nu am spus cine ascultă.
  
44:24 K: Nu, ascultare.
P: Este ascultare.
  
44:28 K:Nu, dar stai un pic, Pupuji trebuie
să clarificăm asta.
  
44:32 Nu există...Trebuie să fim mai atenţi.
 
44:37 P: Nu, domnule, dar într-un act
în care eşti total atent
  
44:43 - să luăm de exemplu un astfel de act-
 
44:46 ce este aceaă stare în care
eşti total atent?
  
44:52 K: Ce este acţiunea
 
44:56 care se naşte din atenţie totală?
 
44:59 P:Atenţie totală.
 
45:02 K:Cred că este clar. O să-ţi spun.
 
45:07 Pentru a răspunde la întrebare
 
45:09 trebuie să înţelegem ce
înseamnă atenţie totală.
  
45:18 Atenţie.
Nu concentrare.
  
45:23 P:Nu, domnule.
K: Nu, vreau să clarific asta.
  
45:26 P:Bineînţeles că nu este.
K:Bineînţeles că nu.
  
45:27 Atenţia înseamnă că nu există un centru
 
45:31 din care sunt atent.
 
45:34 P:Bineînţeles că nu.
 
45:36 K: Nu spune aşa, vezi ce
implică asta mai întâi.
  
45:40 P: Vreau să te întreb ceva:
 
45:44 încă facem curat la margine?
 
45:49 K:Nu. Nu, nu vreau să...
 
45:52 P:Dacă nu facem asta...
 
45:55 K: Argumentul periferic şi
cercetarea au o importanţă mică.
  
45:58 P: Atunci-când tu întrebi asta-
până când nu înţeleg
  
46:04 ce este atenţia nu pot merge mai departe.
 
46:07 K:Nu, vreau doar să clarific.
 
46:10 Atenţie înseamnă-ce înseamnă?-
sunt complet acolo.
  
46:19 P:Vezi, asta înseamnă ca
"Eu-l" să nu fie acolo.
  
46:25 K:Da. Asta este adevărat.
 
46:30 Acolo unde este atenţie nu există "Eu".
 
46:33 Nu există "Eu particip".
 
46:37 Există doar o stare a minţii care
înseamnă atenţie totală.
  
46:45 P: Astfel încât toate simţurile...
 
46:50 K:Da, întreg corpul, întreg...
 
46:53 P: ...este treaz, dacă pot spune aşa.
 
46:56 K:Da.
Poţi spune aşa.
  
46:59 P: Şi dacă te afli în această stare
în care fiinţa este trează
  
47:03 poţi asculta, observa.
K:Da, da.
  
47:10 P:Putem continua de aici?
 
47:13 Nu vrei asta.
K: Nu facem decât să rătăcim.
  
47:15 Vreau să mă cercetez pe mine. Corect?
 
47:20 Corect?
Asta spun.
  
47:22 Pentru că eu sunt viaţa.
Dacă mă întreb ce sunt eu
  
47:30 poate, dacă mă întreb corect,
 
47:33 corect, fără distorsiuni, poate ajung...
 
47:38 Pote descopăr terenul, începutul vieţii
 
47:45 -poate îl dezvălui.
 
47:47 P: Dacă porneşti de acolo aş
spune că vei constata
  
47:53 că "eu-l" este acolo.
 
47:56 K:Da, da. Prmul pas: să văd
clar, să aud clar.
  
48:01 P:Dar "Eu-l" este acolo desigur.
 
48:03 P: Există deci un observator
şi un observat.
  
48:06 K:Desigur.
 
48:08 P: Şi dacă văd asta, este la fel cu...
 
48:16 K;Nu, stai un pic, Pupul să
rămânem la asta.
  
48:19 Ştiu că există un observator
şi un observat.
  
48:26 Aşa este?
Întreb.
  
48:31 Am considerat că aşa este....
 
48:34 P: Eu evident când am început să mă întreb
 
48:41 am inceput de la observator.
 
48:42 K:Da, am început de la observator.
 
48:44 P: Şi întreb acum- sau poate
tu ai făcut-o deja-
  
48:50 în mintea mea apare gândul-
"Observatorul există?"
  
48:58 K:Dacă observatorul diferă
de cel observat?
  
49:03 P:Da. Şi acum după ce am spus asta
 
49:08 privesc observatorul.
 
49:10 K: Da, da, cine este el.
P:Mă uit după observator.
  
49:14 K: Da, mă întreb care este natura sa.
 
49:18 Să discutăm pe îndelete despre asta.
 
49:22 Pentru că dacă înţeleg observatorul
 
49:28 -dacă poate exista o asemenea înţelegere-
 
49:32 atunci poate observatorul vede falsitatea
 
49:43 acestei divizări între :observator şi observat.
 
49:48 P:Cine va vedea?
 
49:52 K:Nu "cine va vedea" ci percepţia
a ceea ce este adevărat.
  
49:59 Percepţie, nu "cine vede". Percepţie.
 
50:03 P:Nu. Deci dacă vedem adevărul
despre observator
  
50:14 starea de diviziune de va sfârşi.
 
50:18 K:Diviziunea, da.
 
50:21 Da, asta am spus de atâtea mii de ori.
 
50:25 P: Sfârşitul stării de diviziune.
K:Da, da.
  
50:31 P: Şi acest sfârşit...nu este
un proces, un singur act,
  
50:38 care va conduce la sfârşitul diviziunii.
 
50:40 Ai putea spune că s-a întâmplat
odată şi ai văzut tot.
  
50:44 Dar nu se întâmplă aşa.
 
50:47 K:Nu. Se presupune aşa.
 
50:50 P: Da. În acel moment aşa este.
 
50:54 K:Nu... Ce vrei să spui?
 
50:57 P: Vreau să spun râvnă-
am folosit cuvântul-
  
51:02 râvnă sau disciplină înseamnă:
 
51:07 să conţii această întrebare în tine.
 
51:14 K: Şi pentru asta nu ai
nevoie de pregătire.
  
51:22 P:Nu, nu vorbeam de pregătire.
Tu ai adus vorba.
  
51:25 K: Tu ai folosit cuvântul
"disciplină" chiar şi acum.
  
51:29 P:Nu, nu, eu îl folosesc
 
51:32 fără a aduce în discuţie
deocamdată cuvântul pregătire.
  
51:36 Dacă spun disciplină nu pot să mă aştept
 
51:43 să înţeleg asta decât
dacă mintea este trează,
  
51:53 sârguincioasă şi conştientă.
 
51:56 K:Da. Bine, nu mai zic nimic,
mergem înainte.
  
52:00 P:Nu poţi nega asta.
 
52:01 K: Nu, nu trebuie să fie sârguincioasă,
trebuie să fie vigilentă,
  
52:05 să aibă grijă, să fie subtilă,
prudentă, toate astea.
  
52:13 P:Trebuie să observe şi să stea acolo
 
52:22 să se simtă ca acasă acolo.
 
52:26 K:Pupul, ne-am îndepărtat iar,
sau poate doar eu.
  
52:29 Am spus că mă întreb.
P:Bine, aşa este.
  
52:36 K: Şi cum cercetez asta altfel
decât prin reacţiile mele:
  
52:42 cum gândesc, cum acţionez,
 
52:45 cum răspund mediului,
 
52:52 ce fac în relaţia cu celălalt.
 
52:54 P:Da. Şi constat, dacă încep de aici
 
52:57 pe masură ce îmi observ
mai întâi-răspunsurile,
  
53:03 reacţiile, toate rapide,
confuze, continue...
  
53:07 K:Înţeleg, contradictorii, etc.
P:....contradictorii
  
53:09 dar observând cum apare un spaţiu anume.
 
53:20 K:Un spaţiu, o anumită ordine.
Asta înseamnă...
  
53:26 P: Este doar începutul, domnule.
Acesta este doar începutul.
  
53:30 K:Ştiu,ştiu.
 
53:32 Da. Ne agăţăm de început.
 
53:35 P: Asta întreb.
K: Începutul mă plictiseşte!
  
53:38 Scuze!
P:Să mergem mai departe.
  
53:45 K:Pupul, aş vrea să întreb ceva.
 
53:51 Este necesar să trecem prin toate astea?
 
53:58 Să ne privim reacţiile, răspunsurile,
 
54:04 să ne observăm cu râvnă
relaţia cu ceilalţi
  
54:09 apropiaţi sau nu?
 
54:11 Trebuie să trecem prin toate astea?
 
54:17 Sau....
 
54:21 P:Vedeţi domnule, o să spun acum ceva.
 
54:25 De fapt omul a trecut prin toate astea.
 
54:29 Şi ca dovadă este istoria de...
 
54:33 K: Poate ai trecut prin ele
 
54:35 pentru că ai acceptat acel tipar.
 
54:37 P:Nu.
 
54:38 K:Stai un pic, stai un pic, stai un pic.
 
54:42 Vezi, toţi am făcut asta:
 
54:46 gânditorii, sanyasinii, călugării şi restul...
 
54:51 P:Şi Krishnamurti.
K:Nu sunt aşa sigur.
  
54:54 P:Asta este ideea.
 
54:56 K:Nu sunt aşa sigur. Stai un pic.
 
55:01 Vreau să discut despre asta
foarte serios pentru că asta este...
  
55:04 P:Sau poate că ai sărit peste
în ultimii treizeci de ani...
  
55:16 K:Stai un pic. Să vedem.
 
55:19 Am acceptat acest tipar
de examinare, analiză
  
55:25 şi investigare a reacţiilor,
le-am acordat atenţie,
  
55:32 le-am privit, ne-am amintit, etc.
 
55:38 Există ceva acolo care sună fals.
 
55:46 Cel puţin pentru mine.
 
55:48 P: Adică vrei să spui că o persoană prinsă
 
55:55 într-o existenţă confuză...
 
55:57 K: Acela nici nu va asculta toate astea.
 
56:02 P:Trebuie să existe spaţiu chiar
şi numai pentru a asculta.
  
56:06 Cum apare acel spaţiu?
 
56:08 K: Poate pentru că fie ai suferit
şi spui "Trebuie să aflu"
  
56:14 sau suferi şi spui "Dumnezeu
există, îl iubesc
  
56:19 şi asta imi ajunge."
 
56:20 P: Nu, încă nu mi-ai răspuns.
 
56:23 Spui că este necesar să trecem prin asta.
 
56:26 K:Mă întreb asta.
Cred că poate nu este nevoie.
  
56:30 P:Atunci arată-mi cum.
Nu poţi face...
  
56:34 K:Aşteaptă, o să-ţi arăt imediat.
 
56:38 Dacă atâta vreme cât accepţi
acest proces analitic
  
56:44 -pe care îl vom numi pentru moment aşa
 
56:47 al examinarii, al privirii cu
râvnă al reacţiilor, etc-
  
56:51 folosim un singur cuvânt pentru asta
 
56:52 pentru această introspecţie interioară analitică
 
56:56 această privire constantă.
 
57:00 P:Nu este analitică.
K: Bine, o lăsăm de-o parte.
  
57:03 Această observaţie constantă , întrebare mă urmăreşti?
 
57:10 Pe măsură ce spun asta simt
că omul a făcut aşa mii de...
  
57:17 P: Nu a făcut asta domnule.
K:Oh, ba da.
  
57:20 P:Nu a făcut asta. A făcut ceva diferit.
 
57:23 K: Ce a făcut diferit?
 
57:24 P: S-a uitat la propria minte şi
a încercat să o reprime.
  
57:30 K: Asta este parte a tiparului:
reprimă, evadează, înlocuieşte,
  
57:36 transcede, astea se află acolo!
 
57:39 P: Nu este acelaşi lucru cu a observa
 
57:44 fără să încerci să faci
ceva cu observaţia.
  
57:47 K: Nu, eu întreb Pupul-
nu înţelegi ce întreb
  
57:52 dăcă îmi permiţi, poate greşesc-
 
57:56 nu-mi răspunzi la întrebare: trebuie
să trec prin toate astea?
  
58:02 P: Foloseşti cuvântul "trebuie".
"Eu trebuie" este foarte...
  
58:06 K:Bine, nu mai spun "trebuie".
Este necesar,
  
58:09 este imperativ, este esenţial
să trec prin toate astea?
  
58:18 P: Nu, dar vrei să spui că dacă
te afli în mijlocul haosului
  
58:24 poţi sări la o stare de non-haos?
 
58:29 K:Nu, n-aş spune asa.
Vezi, tu vrei să prinzi...
  
58:32 Nu, nu aş spune asa.
 
58:37 P:Atunci ce spui?
Fie spui...
  
58:40 K:Nu, stai un pic, eu spun foarte clar, spun
 
58:45 că umanitatea a trecut prin
acest proces, unii cu râvnă
  
58:55 alţii prin sacrificiu, etc.
 
59:01 Acesta a fost tiparul existenţei noastre.
 
59:04 Unii au făcut asta.
Corect?Corect?
  
59:08 S-au întrebat, au analizat, au căutat,
s-au examinat pe ei
  
59:15 privind cu atenţie fiecare acţiune, etc.
 
59:19 Şi în final ei pot fi doar o entitate moartă
 
59:23 care a avut un concept, iluzoriu.
 
59:26 P: Sau poate nu.
K:Poate că nu
  
59:29 şi foarte puţini, foarte puţini au ieşit din asta.
 
59:35 P: Iar eu spun că poate nu.
 
59:38 Dar apoi spui "este necesar?"
Şi apoi trebuie să..
  
59:44 K:Ştiu, dacă nu este necesar
arată-mi altă cale!
  
59:49 P:Arată-mi altă cale.
K:Asta spui.
  
59:51 O să fac asta.
 
59:58 Dar mai întâi să ieşim de aici.
 
1:00:05 P:Vezi domnule...
K:Stai, aşteaptă.
  
1:00:07 O să-ţi arăt.
 
1:00:09 P: Dar uite ce ceri.
K:Ştiu, ştiu că cer asta.
  
1:00:14 P: Dacă ies din altul este deja acolo.
 
1:00:18 K:Sigur. Ieşi de acolo.
Asta este tot ce spun.
  
1:00:21 Nu este nevoie de timp
să trecem prin asta.
  
1:00:24 P:Dar ce vrei să spui prin "ieşi de acolo"?
 
1:00:27 K:O să-ţi spun.
 
1:00:31 Recunosc-lasă-mă să spun ceva-
 
1:00:35 recunosc foarte clar, percep,
orice cuvânt foloseşti tu
  
1:00:40 că acest proces de
observaţie introspectivă,
  
1:00:45 străduinţă, etc,
 
1:00:47 a fost folosit de om timp de
 
1:00:51 milioane de ani prin diferite căi.
 
1:00:54 Şi cumva mintea sa în
final tot nu ştie clar,
  
1:01:00 are nişte fixaţii, nişte idei, etc.
 
1:01:05 Într-un fel această calitate a
mişcării este foarte, foarte superficială.
  
1:01:17 Dacă asculţi asta, că este foarte
superficial să faci aşa
  
1:01:28 şi vezi că este adevărat
 
1:01:35 adică mintea ta dezordonată
nu este liniştită
  
1:01:38 când ascultă ca să afle.
Corect?
  
1:01:43 Mintea ta obişnuită, confuză
spune "Eu sunt obişnuit
  
1:01:50 să îmi observ activităţile cu râvnă
 
1:01:57 şi asta este foarte, foarte superficial".
 
1:02:02 Dacă vezi adevărul, că este
superficial, ai ieşit de acolo!
  
1:02:11 Este ca şi cum ai renunţa la
ceva extrem de lipsit de sens.
  
1:02:24 Aşteaptă, o să-şi spun altfel.
 
1:02:27 Mintea mea este în dezordine
şi viaţa mea la fel.
  
1:02:34 Tu vii şi spui "Fii silitor, atent la
acţiunile tale,
  
1:02:44 la gândurile tale, la relaţiile
tale- îţi dai silinţa-
  
1:02:47 fii atent tot timpul."
 
1:02:55 Iar eu spun "Asta este imposibil
 
1:03:00 pentru că mintea mea nu-mi
permite să fiu atât de harnic.
  
1:03:05 Nu este harnică, este neglijentă".
 
1:03:12 Şi mă aflu între cele două: a fi
harnic sau neglijent.
  
1:03:21 Şi văd că omul a făcut asta...
 
1:03:27 P: Dar tu vrei să spui Krishnaji,
 
1:03:32 că o minte nu este capabilă să observe...
 
1:03:37 K: Nu, vorbesc despre o minte
care doreşte să asculte.
  
1:03:44 Nu vorbesc de atenţie aici.
 
1:03:46 P:Dar ascultă-mă domnule.
 
1:03:48 Crezi că o minte poate fi în această
stare de ascultare?
  
1:03:53 K: Nu, asta este foarte simplu.
P:Este oare?
  
1:03:55 K:Da. Eu spun "Ascultă povestea
 
1:03:59 pe care ţi-o spun- eşti interesată.
 
1:04:02 Mintea ta este liniştită, eşti
nerăbdătoare să vezi
  
1:04:04 despre ce este vorba etc.
 
1:04:07 P:Îmi pare rău domnule,
nu se întâmplă aşa, nu.
  
1:04:11 K:Nu? Un moment, un moment.
 
1:04:13 Un moment, nu te grăbi Pupulji.
 
1:04:18 P:Vezi tu Krishnaji....
 
1:04:19 K: Ţi-am cerut-un moment- atât Pupulji
 
1:04:23 să asculţi ce vreau să zic.
 
1:04:26 P:Am ascultat.
K:Stai, stai, stai-ascultă.
  
1:04:29 Vreau să-ţi explic ce înţeleg
prin a asculta.
  
1:04:34 Nu doar cu urechea fizică ci cu cea
 
1:04:39 în care nu există mişcare
 
1:04:46 care ascultă cu adevărat, care nu traduce,
 
1:04:52 nu compară, care încearcă
să găsească-ascultă.
  
1:04:58 Eu ascult ce spui atât de total...
 
1:05:07 Şi dacă faci asta, vine un om şi spune
 
1:05:12 "Nu trece prin acest proces de sârguinţă
 
1:05:19 este fals, superficial."
 
1:05:22 Dacă auzi asta, adevărul, ce se întâmplă?
 
1:05:33 Ce se întâmplă când
 
1:05:36 vezi ceva adevărat?
 
1:05:46 Şi acest proces de sârguinţă...
 
1:05:52 Consumă timp, nu?
 
1:05:57 Nu am timp, viaţa mea este scurtă.
 
1:06:05 Am atâtea probleme
 
1:06:08 Şi tu mai adaugi una: fii silitor.
 
1:06:13 Şi eu spun: te rog sunt deja
depăşit de probleme
  
1:06:20 şi tu mai introduci una.
 
1:06:26 Iar eu spun, te rog- ai probleme
 
1:06:32 ştiu ca ai multe şi ele sunt
interconectate.
  
1:06:38 Uită asta un pic şi ascultă-mă.
 
1:06:45 Asta-i tot.
 
1:06:51 P: Daca ar fi aşa domnule,
daca ar fi aşa-ascultă.
  
1:06:56 K:Ascult.
 
1:06:57 P: Daca aş putea asculta-şi
ascult- muzica astfel...
  
1:07:04 K:Ah, cu muzica este diferit.
 
1:07:06 P: Dar să ascult- dacă ascult
muzica în acel fel
  
1:07:09 m-ar putea schimba total, nu?
 
1:07:14 K:Nu. Sigur că nu,
P:Atunci?
  
1:07:20 K:Discutăm de altceva acum.
 
1:07:24 P: Vorbeşti despre o minte care este deja
 
1:07:28 -folosesc un cuvant în ghilimele-
 
1:07:36 o minte care este deja "matură"
care ascultă ce spui.
  
1:07:41 K:Nu. Vezi tu Pupulji, nu ştiu dacă
 
1:07:48 nu cumva noi ne-am facut minţile
atât de imature
  
1:07:51 încât nu sunt capabile să asculte ceva.
 
1:07:56 P:Dar cum, Krishnaji
 
1:08:00 tu faci lucrurile imposibile.
 
1:08:04 K:Desigur!
 
1:08:09 Nu. Vezi adevărul. Ceva imposibil
şi tu trebuie să...
  
1:08:17 P: Dar acel fel de energie care
este necesară
  
1:08:21 să gestioneze acel lucru imposibil...
 
1:08:23 K: Asta este ceea ce este.
 
1:08:26 Acest lucru a fost posibil.
 
1:08:31 Spun că este atât de banal!
 
1:08:40 P: Te întreb care este mintea
 
1:08:45 care poate gestiona o asemenea afirmaţie?
 
1:08:51 Care este natura acestie minţi?
 
1:08:57 K: Că ceea ce este imposibil, nu există.
 
1:09:08 Noi credem că totul este posibil!
 
1:09:11 P:Nu.
K: Ajung...
  
1:09:14 P: Dar contează cum ajungi acolo.
 
1:09:17 Tu spui-ai spus deja acum-
că este non-existenţă
  
1:09:25 deci cu o minte non-existentă, asculţi.
 
1:09:31 K:Nu. Uite Pupulji putem să fim de acord
 
1:09:37 -chiar pentru un moment-
 
1:09:40 că acest proces nu a dus nicăieri.
 
1:09:47 A condus la diverse activităţi
 
1:09:50 care au anumite beneficii,etc.
 
1:09:52 dar dacă spui
 
1:09:59 "Trebuie să aflu sursa lucrurilor"
 
1:10:04 -dar nu pe calea asta, evident!
 
1:10:06 P: Şi eu evident nu accept.
K:Asta este.
  
1:10:09 Nu, dacă tu accepţi că nu are loc
printr-un proces de conştientizare...
  
1:10:16 P:Dar, domnule chiar dacă
ajungem într-un punct
  
1:10:20 în care spunem că nu putem
ajunge la asta prin..
  
1:10:27 K: Ce s-a întâmplat deci cu mintea ta?
 
1:10:30 Ai lăsat-o de-o parte.
P:Da.
  
1:10:33 K: Şi ce s-a întâmplat cu mintea
ta care spune
  
1:10:36 "Este prea banal, prea superficial,
afară, o las de-o parte"
  
1:10:40 care este calitatea acestei minţi?
 
1:10:54 P:Ştiu ce vrei să spui cu asta, domnule.
 
1:10:59 K: Răspunde la întrebarea mea.
 
1:11:02 Care este calitatea unei minţi care
a fost prinsă în acest proces
  
1:11:07 de interogare activă, consumator de timp
 
1:11:15 când vede că nu există
o valoare fundamentală
  
1:11:21 -valoare în sensul că acest
proces activ va conduce
  
1:11:26 sau va ajuta la înţelegerea,
descoperirea originii?
  
1:11:34 Acest proces nu este, pentru că
este consumator de timp
  
1:11:40 -iar in celălalt nu există timp!
 
1:11:46 P: Dar uite, există un pericol
în ceea ce spui.
  
1:11:50 Pericolul este în faptul că spui că
 
1:11:55 nu voi mai fi preocupat să mătur camera.
 
1:12:01 K:Nu, nu, Eu mă întreb.
 
1:12:10 Iar această interogare presupune
că mintea şi inima
  
1:12:18 întreaga existenţă este pusă în ordine.
 
1:12:24 P: Ai început cu imposibilul.
 
1:12:26 K: Desigur că am început cu asta Pupulji
 
1:12:28 altfel cum devine ceva posibil?
Ai făcut deja tot posibilul!
  
1:12:31 P:Nu, nu, domnule...
 
1:12:33 K: Nu, ai făcut tot ce era posibil!
 
1:12:37 Omul a postit, a sacrificat, a făcut totul
 
1:12:42 să găsească originea lucrurilor.
 
1:12:47 Asta a fost posibil.
 
1:12:51 Iar acest lucrur nu a condus undeva!
 
1:12:56 Au existat anumite beneficii, sociale, etc.
 
1:13:00 dar asta a condus de asemenea
la mizeria umanităţii.
  
1:13:12 Dacă îmi spui asta: că acest proces
activ este consumator de timp
  
1:13:21 şi prin urmare legat de timp
 
1:13:29 şi că atâta vreme cât faci asta
 
1:13:34 atunci te afli doar la suprafaţa lucrurilor.
 
1:13:39 Suprafaţa poate oricât de extraordinară
 
1:13:42 foarte draguţă şi nobilă şi restul
 
1:13:46 dar este doar o suprafaţă.
 
1:13:49 Dacă admitem asta şi vedem de asemenea
 
1:13:59 -simţim asta, că este fals-
 
1:14:10 ai ieşit deja din ceva
 
1:14:14 din obişnuit şi ai intrat în ceva extraordinar.
 
1:14:24 Şi noi nu vrem să facem asta.
Vrem să trecem prin asta.
  
1:14:29 Este ca şi cum am învăţa un limbaj.
 
1:14:36 A învăţa o limbă straină necesită disciplină,
 
1:14:40 atenţie activă, etc.
 
1:14:45 Noi folosim aceeaşi mentalitate.
 
1:14:51 Cu asta nu sunt de acord.
 
1:14:54 P: Dar pun de-o parte celălalt.
 
1:14:57 K: Ahaha, dar asta nu este un joc.
 
1:15:00 P: Nu, nu joc un joc.
Tu pui de-o parte pe celălalt.
  
1:15:07 K:Asta înseamnă-grijă,Pupulji...
 
1:15:09 P: Ceea ce înseamnă că însuşi a
vedea-asculta are un final
  
1:15:31 dacă pot spune asta.
K: Şi asta înseamnă ce?
  
1:15:35 Că mişcarea activă s-a oprit.
 
1:15:46 Corect? Desigur.
 
1:15:50 Dacă asta este eronat dispare!
 
1:16:01 Ce s-a întâmplat deci cu mintea mea?
 
1:16:08 Mintea mea a fost prinsă într-o
căutare activă, etc.
  
1:16:16 dependentă de timp şi acum spune
 
1:16:18 "Pe Isus, vad că asta este total superficial."
 
1:16:26 Şi care este starea minţii
 
1:16:30 care a pus ceva de-o parte
 
1:16:34 şi care a fost cărat de om milioane de ani?
 
1:16:40 Care este acea stare a minţii?
 
1:16:46 Corect?
 
1:16:48 Este o minte proaspată.
Corect?
  
1:16:51 O minte total nouă.
 
1:16:59 Iar această minte trebuie să se întrebe
 
1:17:03 -nu sa se întrebe- trebuie să
descopere originea.
  
1:17:21 Dacă ai vorbi aşa unui om
foarte disciplinat, religios,
  
1:17:30 nici nu s-ar deranja să asculte.
 
1:17:36 Ar spune "Este un nonsens ce spui."
 
1:17:40 Dar tu în discuţiile noastre spui
"Să cercetăm asta"
  
1:17:44 şi astfel te pui în poziţia de a asculta, a găsi.
 
1:17:54 Dar dacă repeţi acest proces activ
 
1:17:58 eşti ca restul lumii.
 
1:18:34 Acum , o asemenea minte....
 
1:18:46 Mai întâi o asemenea minte nu este limitată.
 
1:19:01 Corect?
 
1:19:04 Nu este limitată de timp.
 
1:19:08 Asta înseamnă că acest proces activ
 
1:19:12 devine ceva
 
1:19:17 clarifică, ajută la înţelegere şi
la a pătrunde dincolo.
  
1:19:27 Iar această minte nu are dincolo,
ea nu devine ceva.
  
1:19:34 Ai merge atât de departe?
 
1:19:48 P: Ştii, în momentul în care
mişcarea încetează ...
  
1:19:53 K: Nu, eu te întreb dacă ai merge
atât de departe să vezi:
  
1:19:59 că această minte nu poate
avea nici un fel de
  
1:20:04 dependenţă, ataşament, etc, este...
 
1:20:21 P:Da, văd asta pentru că....dacă
mişcarea încetează...
  
1:20:36 K:Mişcarea de a deveni.
 
1:20:38 P:Despre asta ai vorbit
 
1:20:40 despre mişcarea de a deveni.
K:Corect.
  
1:20:46 Care este de fapt perpetuarea
sinelui în diferite forme
  
1:20:51 într- altă reţea de cuvinte.
 
1:21:05 Vezi, tu îmi spui asta
 
1:21:09 şi eu încep să dezvălui sursa
 
1:21:15 -şi pentru mine este o pasiune, vreau să aflu
 
1:21:18 nu mă joc şi pentru mine este complet necesar-
 
1:21:31 când această dezvăluire a originii vieţii
 
1:21:40 când are loc asta şi este acolo
 
1:21:43 viaţa mea, acţiunile mele totul este diferit.
Trebuie să fie aşa.
  
1:21:53 Dar celălalt proces activ, Doamne
 
1:21:55 la sfârşitul lui am murit!
 
1:22:01 Vezi,de asta simt...aceasta înţelegere
 
1:22:05 consumă timp şi asta este distructiv.
 
1:22:12 Avem nevoie să consumăm timp să învăţam o tehnică
 
1:22:16 dar nu vorbim aici despre asa ceva.
 
1:22:48 P:Domnule, mintea ta este...întreagă...
 
1:22:57 ai o minte cu adevărat veche.
 
1:23:00 K:Ce?
 
1:23:00 P:Ai o minte antică cu adevărat.
 
1:23:06 K:Antică în sensul...
 
1:23:08 P:....în care conţine întreaga...
 
1:23:15 K:În fond Pupulji, vezi tu de aceea
 
1:23:18 este important să înţelegi "Eu sunt lumea."
 
1:23:24 Înţelegi?
Eu sunt lumea.
  
1:23:28 P:Nimeni altcineva nu poate face aceasta afirmaţie.
 
1:23:32 K:Omul trebuie să o facă altfel unde eşti
 
1:23:36 când vezi toata distrugerea, cruzimea, războaiele, crimele,
 
1:23:42 care nu se mai termină?
 
1:23:57 Un om care iubeşte-iubeşte- nu ar fi Britanic
 
1:24:01 sau Argentinian sau Evreu, Arab sau altceva.
 
1:24:05 Nu ar putea omorâ pe nimeni.
 
1:24:09 Şi...văd cum acest proces a continuat
 
1:24:18 mii şi mii de ani
 
1:24:23 fiecare vrea să devina ceva.
 
1:24:27 Şi toţi lucrătorii activi
 
1:24:30 ajută oamenii să devină cineva.
 
1:24:34 Iluminarea înseamnă să atingi iluminarea.
 
1:24:39 Este atat de absurd!
 
1:24:56 P:Cu tine, domnule...
K:Nu, "cu mine"....
  
1:25:03 P:Ascultă un pic.
 
1:25:05 Întreaga mişcare a celor adormiţi s-a terminat.
 
1:25:19 K: Adică râvnă.
S-a terminat cu a deveni.
  
1:25:24 P: Singurul lucru care este latent în...
 
1:25:29 K:Cred Pupulji că nu trebuie să facem din asta ceva elitist
 
1:25:37 ceva de genul: este destinat doar unora
 
1:25:40 elitei care doar ea poate avea o asemenea minte".
 
1:25:44 Refuz săaccept asta.
 
1:25:48 Asta ar însemna să ne întoarcem la diviziunea
 
1:25:51 între elita şi non-elită.
 
1:26:00 Orice persoană care este atentă, vrea să audă
 
1:26:09 care spune "Trebuie să găsesc sursa vieţii"
 
1:26:18 pe care o pasionează asta, nu doar contextual
 
1:26:25 va asculta- nu pe mine neapărat.
 
1:26:30 Este în aer.
 
1:26:47 Vezi aşa se presupune că a atins Buda iluminarea.
 
1:26:54 Gândeşte-te la asta!
 
1:27:00 Stând sub un copac, meditând, postind, dorind
 
1:27:07 vezi?
 
1:27:09 Şi într-o zi s-a întamplat.
 
1:27:17 E complet fără sens.
 
1:27:23 Asta înseamnă să îngădui timpului să fie
 
1:27:26 un factor in iluminare
 
1:27:34 timpul să fie un factor al profundei înţelegeri.
 
1:27:55 Ne oprim?
Douazeci şi şase, şapte.
  
1:28:26 Oamenii sunt detrminaţi, de aceea.
 
1:28:29 Determinaţi către ceva sau altceva.
 
1:28:33 Determinaţi către cunoaştere, tradiţie,
 
1:28:37 unei ţări anume, idei, etc.
 
1:28:42 Ei sunt determinaţi.
 
1:28:43 Şi dacă sunt aşa nu vor renunţa.
 
1:28:47 Nici nu se vor obosi să asculte.
 
1:29:11 Destul.