Krishnamurti Subtitles home


BR82CPJ1 - Cum poate cineva cercetea sursa vieţii?
Dialogul 1
Brockwood Park, Anglia
21 Iunie 1982



0:08 K: What would be the greatest interest to you to ask, something that not only appeals to the West but also to the Indian mind that has thought about these things perhaps much longer than the Western world? Considering both the West and the East what do you think would be the greatest significance, and lasting, not just passing significance, but something that is enduring, that is worthwhile? K: Ce te-ar interesa să întrebi, ceva care apare nu doar în Vest dar şi în mintea celor din India care s-au gândit probabil mai mult la aceste lucruri decât cei din Vest? Având în vedere Vestul dar şi Estul ce crezi că ar fi semnificativ şi important nu trecător ci de durată ceva care contează?
1:13 P: Sir, most of our lives are so futile. P: De multe ori domnule, vieţile noastre sunt zadarnice.
1:24 K: Yes. K:Da.
1:33 P: And unless one discovers within oneself - I want to use a right word - perhaps... the capacity to leap out of the futility. P: Zadarnice, până când persoana nu descoperă în sine -vreau să folosesc cuvântul potrivit- poate...capacitatea de a ieşi din această zădărnicie.
2:02 K: To…?

P: Leap out of the futility. For the mind to have the creative spring so that it can move whatever it does. It is not what it does that is important but the need for something which is new, which is not tainted, so that it doesn't matter what circumstances are, you seem to go beyond circumstances, and that only happens when the mind is not dependent on anything and it has some space, some perception. And I have been wondering, perhaps it's a difficult question but it's a question on which I have been pondering for the last few months, and that is: what is the ground of the creative? 		K:Să....

P: Să iasă din zădărnicie. Pentru ca mintea să aibă acel impuls şi să se mişte cum vrea. Şi nu este important ce vrea ci nevoia de ceva nou, care nu este alterat aşa încât nu contează care sunt circumstanţele este dincolo de ele şi se întâmplă doar când mintea nu depinde de nimic şi are un anumit spaţiu, o anumită percepţie. Şi m-am întrebat poate este o întrebare dificilă dar la care m-am gândit în ultimele luni şi anume: care este terenul creatorului?
3:41 K: I wonder what you mean by creative. I mean an artist says he is creative, a poet, a thinker, or some new discovery by a scientist. Would you call all that creative activity? K: Mă întreb ce înţelegi prin creator. Un artist spune că este creativ, un poet, un gânditor, sau un om de ştiinţă. Le-ai numi activităţi creative?
4:06 P: Perhaps. P:Poate.
4:08 K: But it is limited. They might not acknowledge it. K: Dar aceasta este limită. Poate nu îşi dau seama de asta.
4:15 P: Sir, why do you bring in the word 'limited'? P: Aduci în discuţie cuvântul "limitat"?
4:19 K: Don't let's use 'limited'. Partial. K: Să nu folosim "limitat". Parţial.
4:23 P: Even that. Why do I bring in... I don't know the other. P: Chiar şi asa. De ce aduc.... Nu ştiu altul.
4:29 K: No. It is partial because it is not relative to their daily life. K:Nu. Este parţial pentru că nu se referă la viaţa lor cotidiană.
4:41 P: Again... P: Şi iar....
4:43 K: No. One may be a great scientist and may lead a very, very mediocre life. And the scientist may discover extraordinary things and call that creative. K: Nu. Cineva poate fi un mare om de ştiinţă şi poate duce o viaţă mediocră. Şi acest om de ştiinţă poate descoperi lucruri extraordinare pe care le numeşte creative.
5:00 P: But you see, that's why I did not speak of 'a creative action'. P: De aceea nu vorbesc despre "acţiune creatoare".
5:10 K: But creative mind. K:Ci minte creatoare.
5:12 P: But a ground, a mind, a perception which rests in the creative. P: Un teren, o minte, o percepţie care se află în creaţie.
5:33 K: I think we should make it a little more clearer, the question, if you don't mind. K:Cred că ar trebui să clarificăm întrebarea dacă nu te superi .
5:40 P: You have never answered any questions on the ground of manifestation, for instance. Let us take it at the simplest level, this coming to be, of anything. P: Nu ai răspuns la nici o întrebare despre manifestarea pe pământ, de exemplu. Să luam cel mai smplu nivel această devenire.
6:04 K: Of birth, of anything.

P: Of birth. 		K: Naşterea a orice.

P: Naşterea.
6:08 K: Whether it is a baby, or a new tree, or a bird. K: Indiferent că este un copil, un pom sau o pasăre.
6:17 P: What is involved? P: Ce implică asta?
6:21 K: Are you asking: what is the source of all life, both the manifest and not manifest? K:Tu întrebi: care este sursa vieţii manifestate şi nemanifestate?
6:36 P: Yes. I would like to probe, if it is possible to probe, into what you have said just now - the unmanifest and… the manifest and the pre-manifest. I won't even use 'unmanifest'. That instant before manifestation is. P: Da, aş vrea să cercetez dacă este posibil ceea ce ai spus acum- nemanifestatul şi... manifestatul şi pre-manifestatul. Nici voi mai folosi "nemanifestat". Acea stare dinainte de manifestare.
7:05 K: Or birth is.

P: That one instant. 		K:Sau naştere.

P: Acel moment.
7:13 K: Are we discussing this subject in a technological, scientific verbiage, or are we probing - probing - into something which you and I don't know? Just a minute, I want to make it clear. Because, after all, the birth of a baby is - we know that, how it comes into being. K:Discutăm despre asta în limbaj tehnic sau cercetăm-cercetăm- ceva ce nici unul din noi nu ştie ? Trebuie să clarific asta. În fond ştim că naşterea unui copil este -ştim asta- despre cum ia fiinţă.
7:47 P: But one may know how it comes into being but one still does not know… P: Poate ştim cum apare dar nu ştim...
7:55 K: What? K:Ce?
7:56 P: …the quality of life which pervades it. Knowing that a baby is born because… P:..... calitatea vieţii care pătrunde în el. Ştim că un copil se naşte pentru că...
8:07 K: Through various processes. K: Prin diferite modalităţi.
8:09 P: …it doesn't give you experience of birth, sir. The actuality of birth is very different from the description of birth. P:...nu aveţi experienţa naşterii domnule. În realitate este foarte diferit de cum este el descris.
8:20 K: Yes.

P: It is the same with everything. 		K:Da.

P: Şi la fel este şi cu restul.
8:23 K: The description is not the thing, or the explanation is not the actual. K: Descrierea nu este lucrurul în sine sau explicaţia nu este faptul.
8:29 P: But you cannot live through life without going into this coming into existence. P:Dar nu îţi poţi trăi viaţa fără a te întreba despre existenţă.
8:38 K: I don't quite follow what you are trying to convey. I am not being obstreperous but I don't quite follow. If we talked about what is the origin of all life, what is the beginning of all existence, not go back and back and back - you follow what I mean? - but try to discover, or come upon something which is the beginning of all things. I mean, various religious people said, 'God, God is the origin of everything'. But that is just a word, that doesn't convey the mind that investigates what is the origin. You follow what I'm saying?

P: Yes. 		K: Nu prea înţeleg ce vrei să spui. Te ascult dar nu te pot urmări. Dacă vorbim despre originea vieţii începutul întregii existenţe nu mergem prea mult înapoi -înţelegi?- ci încercăm să descoperim sau să aflăm care este începutul tuturor lucrurilor. Mulţi oameni religioşi spun "Dumnezeu este originea a tot ce există." Dar este doar un cuvânt care nu comunică minţii care cercetează care este originea. Mă urmăreşti?

P:Da.
9:53 K: Now, are we discussing that, having a dialogue about that, to delve very, very deeply into the origin of all life, without any belief, without any dogma, and so on? Or are we having a dialogue theoretically, kind of moving between the actual and not the actual, and trying to probe into something with thought? I don't know if what I am saying is making clear… K:Noi discutăm despre asta, avem un dialog şi ne adâncim în originea vieţii fără vreo credinţă, dogmă, etc? Sau avem doar un dialog teoretic ceva între actual şi non actual şi încercăm să găsim soluţia cu ajutorul gândului? Nu ştiu dacă înţelegi...
10:43 P: I understand what you are saying. You see, sir, we have narrowed the word 'creative' to mean, as you said, painting, or writing a book, or discovering something in science, but basically the whole meaning of a tree, a human being, the earth, the sky... P: Înţeleg ce vrei să spui. Vezi tu, am golit de sens cuvântul "creativ" aşa cum ai spus şi tu, pictura, a scrie o carte, sau descoperind ceva în domeniul ştiinţei dar de fapt sensul unui copac al unei fiinţe umane, pământul, cerul...
11:21 K: Man has asked this question. K:Omul a fost preocupat de asta.
11:23 P: Of course he has asked this question. P:Bineînţeles că da.
11:25 K: He has asked what is the meaning of all this, and what is the origin of all this. K:S-a întrebat care este sensul acestora Şi originea lor.
11:30 P: Where does it arise? P: Şi de unde vin?
11:32 K: What is the ground from which all this arises? That is what you are asking - is that it?

P: Yes. 		K: Care este sursa de unde vin? Asta întrebi?

P:Da.
11:42 K: What is the source of all existence, all life, all action? Right? Now how does one enquire into that? What is our approach to it? How do we come to investigate into something that demands an extraordinary freedom, an extraordinary sense of non-conditioned mind, if I can use it. Doesn't it? A freedom - perhaps that very word 'freedom' is love. It requires that quality of mind which is both practical, sensitive, and has this quality of great compassion. K: Care este sursa întregii existenţe, a vieţii, al acţiunilor? Corect? Dar cum cercetează cineva asta? Cum abordează lucrurile? Cum ajungem să cercetăm ceva care necesită libertate un anumit simţ o minte liberă de condiţionări. E corect? O libertate- poate că de fapt cuvântul potrivit ar fi iubire. Este nevoie de acea calitate a minţii care este atât practică dar şi senzitivă şi are această calitate numită compasiune.
12:50 P: I can't start with that, because I don't know what it… P: Nu pot începe cu asta pentru că nu ştiu ce...
12:54 K: No, how do we come to that point and from there move? K: Vreau să spun: care este punctul de unde începem.
12:57 P: So, if you put it that way then I am stumped. P: M-am blocat acum.
13:01 K: You are stuck.

P: Because I can't move. 		K: Te-ai blocat.

P:Pentru că nu mă pot mişca.
13:04 K: No, I am just asking. I don't say it must be there. Isn't that the process of enquiry? K:Eu întreb doar. Nu spun că aşa trebuie să fie. Asta înseamnă să cercetezi, nu?
13:11 P: I say, this question arises in my mind and I would like to move with this question into it. If I say that the mind must be free and therefore it is love, and therefore… Then what do I do? P: Eu spun: în mintea mea a încolţit această întrebare şi as vrea să explorez. Dacă spun că mintea trebuie să fie liberă şi deci capabilă de iubire şi apoi.... Apoi ce fac?
13:31 K: You can't do anything. But how do you enquire into something that man has asked for millions of years, and give it a name and be satisfied with it? But we are not doing that. We are saying, how does a mind enquire into something that must be extraordinary, that must have a quality of not only universal, cosmic - if I can use that word - how does my mind… one's mind, go into such a question? Into something of supreme order. How does one's enquiry begin? Where? If you enquire with thought, that doesn't lead very far. K:Nu poţi face nimic. Dar cum explorezi ceva care a preocupat omul milioane de ani, îi dai un nume şi apoi eşti mulţumit cu asta? Noi nu facem asta. Noi ne întrebăm cum poate să cerceteze mintea ceva atât de extraordinar care are calitatea de a fi nu doar universal, cosmic-dacă pot folosi cuvântul ăsta... cum poate mintea cuiva cerceta asta? Ceva în care există o ordine supremă. Cum începe explorarea? De unde? Daca foloseşti gândul nu ajungi prea departe.
15:02 P: No. No, no, I'm not… You asked how does the enquiry begin. P:Nu, nu, eu nu...Întrebi cum începe explorarea.
15:10 K: Yes. What is the manner, what is the approach of a mind that wants to enquire into something that it doesn't know, - or aware - something that demands an extraordinary quality of deep subtlety, deep capacity of order, and so on. Where do I begin? K:Da. În ce mod, care este abordarea minţii care doreşte să cerceteze ceva ce nu ştie-sau nu este conştientă- ceva care necesită o calitate extraordinară o subtilitate anume, o ordine, etc. De unde încep?
15:44 P: Obviously by being aware of the disorder within oneself. First of all.

K: That is, I begin, I am, after all, the manifest. I am a human being born. I know the process of being born, how a child is brought into being, we are not talking of that. Now I enquire into myself. Where do I begin? Let's go step by step, it may take a little time, but, where do I begin? 		P: Evident, prin a conştientiza dezordinea din interior. Mai întâi.

K: Asta este, încep eu sunt, în fond o manfestare. O fiinţă umană născută. Ştiu cum are loc naşterea cum apare un copil nu vorbim despre asta. Acum eu mă întreb. De unde încep? Să mergem pas cu pas, ne va lua ceva timp, dar cu ce încep?
16:43 P: I begin by what is around me, what is within me. P: Încep cu ce este în jur, cu ce este în mine.
16:50 K: Yes.

P: Obviously, sir. There can be no other starting point of enquiry. 		K:Da.

P:Evident, domnule. Nu poate exista alt punct din care să încep.
16:55 K: So, the world outside, the world inside. What is the criterion by which I… which measures the outer and the inner? What is the measurement? I am using, not 'judgement', I am using purposely the word 'measurement'. K:Deci lumea exterioară şi cea interioară. Care este criteriul pe baza căruia eu... măsor exteriorul şi interiorul? Care este măsura? Nu folosesc termenul "a judeca" ci pe cel de "măsură".
17:18 P: But is it necessary to measure? P:Dar este necesar să măsurăm?
17:22 K: If I enquire into myself in a monastery, I can deceive myself enormously. But if I have a measure - just let me use that word for a moment - of what is actually happening in the world outside of me, to observe all that without any bias, and to relate what is happening to what is happening inwardly, so that I see that's one movement, not two separate movements. K: Dacă sunt în mânăstire şi mă întreb pot sa fiu decepţionat de mine însumi. Dar dacă am o măsură- hai să folosim cuvântul ăsta- a ceea ce se întâmplă în afara mea să observ toate astea fără a fi influenţat şi să mă poziţionez faţă de ceea ce se întâmplă în interior şi astfel văd că este o mişcare nu două mişcări separate.
18:09 P: Sir, I am not in a monastery. I am in the midst of life.

K: That's right. 		P:Dar, domnule eu nu mă aflu în mânăstire. Mă aflu în mijlocul vieţii.

K:Corect.
18:16 P: And, being in the midst of life, I see action at various levels, connected with me, disconnected with me. I also see the responses within me to action, all the capacity which I may have, over the years, been able to... even remain without reacting. I see all that. And I move into that - I move with it - it's not into it, but with it. P:Şi văd acţiunea pe diferite niveluri, cum se conectează sau se deconectează faţă de mine. Văd de asemenea ce ecou au în mine, toate capacităţile pe care poate le am, an de an fac asta....chiar fără să reacţionez. Văd asta. Şi mă concentrez acolo -mă duc acolo- nu în ci cu.
19:00 K: You are it! K:Dar tu eşti asta!
19:02 P: Yes, that's why I say…

K: Don't say, 'I move with it'. 		P:Da, domnule de asta spun...

K:Nu spune, "mă mişc împreună cu".
19:04 P: Yes. I am it.

K: You are this! 		P:Da, eu sunt asta.

K:Tu eşti asta!
19:07 P: You see, it is easier with the interior movement to say 'I am it'. It is much more difficult with an exterior thing to see. If you tell me that I am all the wars which are taking place, that is very difficult for me to see. P: Vezi, este mai uşor cu mişcarea interioară e mai uşor să spui "eu sunt asta". Mai greu este să vezi un lucru din exterior. Dacă îmi spui că eu sunt toate războaiele care au loc pentru mine este dificil să văd asta.
19:29 K: No, we are responsible for all the wars that are taking place. K:Nu, dar noi suntem responsabili pentru toate războaiele care au loc.
19:35 P: Yes…

K: In the deep sense of the word. 		P:Da....

K: În adevăratul sens al cuvântului.
19:37 P: Yes, but that is a distant thing to me. You must understand. That is a distant... that responsibility is a distant responsibility. I say, yes, perhaps if I take it to its ultimate, I am responsible. But I can't link it in the same way with which I link a response within me.

K: Quite. 		P:Da, dar asta este departe de mine. Trebuie să înţelegi asta. Este ceva departe... această responsabilitate îmi este străină. Şi spun, da, poate că este aşa, în final sunt responsabil. Dar nu pot face legătura în acelaşi mod în care este vorba despre mine.

K:Exact.
20:03 P: Naturally a response within me is a living response, which has much more vitality. P:Răspunsul din interiorul meu este unul viu care are mai multă vitalitate.
20:10 K: My next question, would it deviate from what we are discussing: why don't you feel total responsibility? For the wars, the brutality, the terrible things that are happening in the world, why doesn't one feel totally responsible? K: Întrebarea următoare va devia de la ce discutăm: de ce nu simţi că eşti responsabilă în totalitate? Pentru toate războaiele, cruzimea, lucrurile teribile care au loc în lume, de ce nu se simte cineva responsabil în totalitate de asta?
20:35 P: How is one totally responsible? By being born? P:Cum este cineva responsabil în totalitate? Doar pentru că s-a născut?
20:42 K: No, not involved.

P: No, by being born? 		K: Nu, pentru că nu s-a implicat.

P: Doar pentru că s-a născut?
20:46 K: No. K:Nu.
20:47 P: Then you… then it's the question of guilt. P: Atunci tu...atunci este vorba de vină.
20:50 K: No, as a living grown-up human being, all my tradition, all my way of living, way of thinking, acting - as a nationalist, this or that - has contributed to this, to the present state of the world! K: Nu, pe măsură ce cresc, toate tradiţiile mele, felul în care trăiesc, gândesc,acţionez -ca un naţionalist, indiferent care- am contribuit la asta la starea în care se află acum lumea!
21:22 P: Sir, you are making it so difficult. A man commits a sadistic murder. I can't say that I am responsible for that sadistic murder. So you know, when you take it to that extent it is impossible for me to feel the reality of it. P:Domnule, faceţi lucrurile atât de dificile. Un om comite o crimă sadică. Nu pot spune că sunt responsabil de asta. Când spuneţi lucrurile astfel mi-e imposibil să simt că ar fi adevărate.
21:42 K: Let's leave that for the moment. I have asked that question. Leave that. K:Să lăsăm asta pentru moment. Am întrebat ceva. Să lăsăm asta.
21:45 P: Let's leave that. But let's go into this… let's probe into the ground of existence which is the 'isness' of life. P:Să lăsăm asta. Dar să mergem către... să examinăm problema existenţei adică " a fi" a vieţii.
22:05 K: Isness - the verb, 'is'. So, what? K: A fi- verbul "a fi" Ce este cu el?
22:12 P: So the only way to probe is to move into oneself, whatever that means. P: Deci singura modalitate de a examina este să ne concentrăm asupra noastră indiferent ce înseamnă asta.
22:26 K: All right. Let's take for the moment that word 'go', or 'move', or 'enter' into the whole complex of oneself. K:Bine. Să luăm acum cuvântul "a merge" sau "a se mişca" sau "intra" în problema complexă a sinelui.
22:41 P: Yes. P:Da.
22:43 K: Enter into it, not as an observer from the outside. I am all that. K:Să intrăm nu ca observator din afară. Eu snt toate astea.
22:48 P: Yes. It is not even that I state what I am. P:Da. Nu este nici măcar ce afirm că sunt.
22:54 K: Yes. K:Da.
22:54 P: I don't state. Let me discover - uncover. P: Nu afirm. Lasă-mă să descopăr- să dezvălui.
23:00 K: Uncover rather than discover. K: Să dezvălui mai degrabă decât să descoperi.
23:02 P: Uncover what I am. And, in uncovering what I am, I comprehend that one is uncovering the whole existence of man. That is possible to see.

K: That is fairly simple. 		P: Să dezvălui ce sunt. Şi făcând asta înţeleg că astfel dezvălui întreaga existenţă a omului. Asta pot vedea.

K:Asta este simplu.
23:22 P: Yes. So in this journey of uncovering, I mean the superficial things are swept clean, so we won't go into that.

K: No, those are fairly simple. 		P: Da. Deci, în această călătorie de descoperire mă refer la lucrurile superficiale care sunt înlăturate şi de care nu discutăm.

K:Nu, astea sunt simple.
23:39 P: But once the superficial, the room has been swept... P: Dar de îndată ce dăm de-o parte ce este superficial..
23:45 K: Isn't that important too: who sweeps the room? What does it mean, having swept the room, what it is? You follow what I am asking? Is the sweeping, or cleansing, or uncovering, completely moving away from all the superficial reactions, superficial conditioning, and then trying to enter into the nature, or the movement that conditions the mind. K:Dar nu este important şi cine face curat acolo? Ce înseamnă că face curat acolo ? Înţelegi ce întreb? Este această măturare sau curaţenie sau dezvăluire o îndepărtare totală de toate reacţiile superficiale de condiţionările superficiale şi intrarea în natură sau mişcarea care condiţionează mintea.
24:53 P: Obviously, sir, you can't say that you have swept the room and it is over - dust gathers again.

K: Yes. 		P:Evident domnule, nu poţi spune că ai măturat camera şi gata- praful se aşează iar.

K:Da.
25:03 P: So sweeping is a movement which is part of living. You can't… But the grosser elements can certainly be eliminated. The subtler things survive in corners in which you have not been able to get to. But the more obvious things, it is possible to sweep away. P:Deci măturatul face parte din viaţă. Nu poţi... Dar putem astfel înlătura elementele grosiere. Cele subtile rămân în colţuri acolo unde nu ai ajuns să cureţi. Dar putem înlătura lucrurile evidente.
25:49 K: Yes. Obvious things can be…

P: Yes. 		K:Da. Cele evidente pot fi...

P:Da.
25:52 K: No, we must be a little more…

P: Let's go into it. 		K:Nu, trebuie să fim un pic mai...

P:Să examinăm asta.
25:56 K: What are the obvious things? K:Care sunt lucrurile evidente?
25:58 P: You know, for instance, Krishnaji, ambition, or envy. P:Păi, de exemplu Krishnaji, ambiţia sau invidia.
26:05 K: Yes, hatred.

P: Or hatred. 		K:Da, ura.

P:Sau ura.
26:07 K: No but, you know, Pupulji, really, to be free of hatred, to wipe it - no, just go into it a little bit - to be free of hatred means something extraordinary. To be free of all sense of aggression, all sense of... There is no enemy. The enemy is you! K: Da, dar ştii Pupuji, pentru a fi eliberat de ură să o elimini-nu doar să te uiţi un pic- a te elibera de ură este ceva extraordinar. Să te eliberezi de orice fel de agresiune, de toate... Nu există duşman. Duşmanul eşti tu!
26:45 P: But hatred is a different thing from the quality of aggression. Let me put it… Let's go into it a little, sir. P:Dar ura este altceva decât agresivitatea. Să spunem... Să examinăm asta un pic.
27:06 K: Aggression is related to hatred because an aggressive nation, or aggressive person, inevitably hurts the other. K:Agresiunea este în legătura cu ura pentru că un popor agresiv sau o persoană agresivă răneşte inevitabil pe cineva.
27:19 P: No, but… P:Nu, dar...
27:20 K: And that hurt breeds hatred. It is part of the same movement. K:Iar acea rană hrăneşte ura. Este parte a aceleiaşi mişcări.
27:30 P: Yes, that is why I say that there are the coarser things and then the subtler things. Hatred, anyone who has known hatred, knows that hatred is a very powerful thing and a very destructive thing. But aggression may be, to some extent, part of one's nature even. It may be that you are… the make-up of your... P: Da, de asta spun că există lucruri grosiere şi lucruri subtile. Ura, oricine a trăit sentimentul ştie că ura este foarte puternică şi foarte distructivă. Dar agresivitatea poate fi într-o anumită măsură parte din natura fiinţei umane. Poate că tu eşti... poate este stratul tău...
28:11 K: ...from the animal and so on.

P: No, the whole being, as a human being you are more assertive than another. That is aggression. And to be assertive is not hatred. 		K:....care a rămas de la animale,etc.

P:Nu, întreaga fiinţă ca fiinţă umană eşti mult mai asertivă decât altele. Asta este agresiune. Iar a fi asertiv nu este ură.
28:25 K: All right. All right. Move. Let's move. K:Bine. Şi a fi asertiv nu este ură.
28:28 P: It's the subtler - that's why I made the distinction between the grosser things which are possible to sweep clean. P:Este subtil: de asta am făcut distincţia dintre lucrurile grosiere pe care le putem îndepărta.
28:38 K: But how does one know what is gross and what is subtle? What is the mind that says, this is... K: Dar cum ştie cineva să facă distincţia dintre ele? Ce spune mintea...
28:47 P: That's why I think the only way to move into this is to see that nothing is trivial. P: De asta eu cred că singura cale de a ajunge la asta este să vedem că nimic nu este banal.
29:00 K: That no reaction is...

P: Is trivial. 		K: Că lipsa de reacţie...

P: Este banală.
29:04 K: ...not only trivial, has its source in one's conditioning. K:.... nu doar banală ea îşi are sursa în condiţionarea omului.
29:14 P: You know, sir, I saw recently the casting of a tremendous metal cauldron, about seven feet diameter. The slightest flaw, it didn't matter how slight it was, would have cracked the cauldron. And it is exactly like that. It doesn't matter how slight, how subtle, it still cracks the investigation. P:Am văzut recent, cum se turna un cazan imens de metal de aproape şapte picioare în diametru. Cea mai mică greşeală, indiferent cât de mică putea să conduca la spargerea cazanului. Şi exact aşa este . Nu contează cât este de mică, subtilă poate fisura examinarea.
29:47 K: I understand that. Aren't you saying to me that it needs a great training, great discipline, a sense of tremendous control, like the potter who did a marvellous thing, it needs great attention, energy, and very, very subtle hands and so on? K:Înţeleg asta. Susţii oare că este nevoie să fii antrenat, e nevoie de disciplină şi control aşa cum face olarul care crează ceva minunat e nevoie de o mare atenţie, energie şi nişte mâini pricepute, nu?
30:24 P: Doesn't it?

K: Oh, yes it does. 		P:Şi nu este aşa?

K: Oh, da aşa este.
30:27 P: This is where I think one takes the word 'free' from you. P: De aici cred că cineva poate prelua de la tine cuvântul "liber".
30:39 K: Free? K:Liber?
30:43 P: And takes it to mean a certain flabbiness of the spirit.

K: Oh no. No! 		P: Să ajungă să însemne moliciunea spiritului.

K:Oh, nu. Nu!
30:51 P: Please, let us pursue this. It's a very important… P: Te rog să cercetăm asta. Este un important...
30:54 K: It is not flabbiness of spirit. Good Lord! K:Nu este moliciunea spiritului. Doamne!
30:56 P: Because it may mean that I don't accept authority, I don't think it necessary to do something. I can live a futile life, I can live a trivial life. It doesn't matter… P: Pentru că poate însemna s ă nu accepţi autoritatea adică să nu crezi că trebuie să faci ceva. Pot trăi o viaţă sterilă, sau o viaţă banală. Nu contează...
31:15 K: The very word 'freedom', Pupulji, as far as I understand it from looking at several dictionaries, means, the very word is 'affection, love'. K: Cuvântul "libertate" Pupuji aşa cum înţeleg eu după ce am studiat nişte dicţionare, sensuri cuvântul este "afecţiune, iubire".
31:29 P: And a tremendous discipline. Let me use the word 'discipline', I'm using it... P:Şi o disciplină enormă. Lasă-mă să folosesc cuvântul "disciplină", îl folosesc....
31:38 K: I know you are using the word 'discipline', but I am not sure… K:Ştiu că foloseşti cuvântul ăsta dar nu sunt sigur...
31:41 P: When I am using the word 'discipline', I am speaking of it as the demand for a watchfulness that the trivial does not creep in. P:Când folosesc cuvântul "disciplină" mă refer la necesitatea de a veghea pentru a nu lăsa banalul să intre.
31:59 K: Yes, but is watchfulness - which is awareness if we both use the same word - does it need training, does it need discipline? K:Dar pentru a veghea- care este de fapt conştientizare- dacă ne referim la acelaşi cuvânt- este nevoie de pregătire, disciplină?
32:12 P: It doesn't need… P:Nu trebuie...
32:14 K: Let's understand the meaning of that word 'discipline'. K: Să înţelegem mai întâi sensul cuvântului "disciplină".
32:18 P: You see, discipline - if I say that I must sit in the morning, cross my legs and look at the wall and fix my eyes and see that my mind has no thought - that is one kind of discipline. But the mind awakening to the fact that it must be aware of every movement within itself is also a discipline. P:Vezi tu, disciplina- dacă spun că dimineaţa trebuie să stau cu picioarele încrucişate şi să mă uit fix la perete şi să văd că în mintea mea nu există nici un gând- asta este un fel de disciplină. Dar şi conştientizarea că trebuie să fiu atent de fiecare mişcare din mine este şi asta disciplină.
32:50 K: I wonder how you are using that word, because discipline, isn't it generally used as training, conformity, imitation, restraint? K: Mă întreb cum foloseşti cuvântul pentru că el este în general folosit ca pregătire, conformitate, imitaţie, reţinere?
33:06 P: But, no sir, there is diligence in… without diligence nothing is possible. And so you may discard the word 'discipline', you put in the word 'diligence'. P:Dar nu, domnule, există râvna în... fără asta nimic nu este posibil. Şi poţi deci renunţa la cuvântul "disciplină" şi să pui în loc "râvnă".
33:20 K: Wait a minute, wait a minute. Let's go slowly. To be diligent, that means to be aware of what you are doing, what you are thinking, to be aware of your reactions. And, from those reactions, observe action taking place, and, in that observation, in that awareness, is the action controlled, put in a certain framework? K:Stai un pic, stai un pic, să o luăm încet. Să fi stăruitor, adică să fii conştient de ceea ce faci, gândeşti, să fii conştient de reacţiile tale. Şi să observi cum are loc acţiunea şi făcând asta, find conştient acţiunea este controlată şi pusă într-un cadru?
34:07 P: No, obviously… P:Nu, evident...
34:08 K: What I am objecting to is - if I may, subject to discussion - what I am objecting to is the word 'discipline' altogether. K: Eu am o obiecţie la asta - dacă îmi permiţi- la folosirea cuvântului "disciplină".
34:17 P: But sir, you have become, if I may say so, allergic to that word. P:Dar se pare că ai devenit, pot spune, alergic la acest cuvânt.
34:21 K: No, I am not allergic. I have got an allergy but I am not allergic to the word. K:Nu, nu snut alergic. Am avut o alergie, dar nu la cuvânt.
34:27 P: Because you use it to mean putting it into a framework. P:Pentru că te referi la el ca la un cadru.
34:34 K: Yes, but wait a minute. And I also mean: the very act of learning is its own discipline. K:Da, dar stai un pic. Vreau să spun şi că: simplul act de a învăţa este disciplină.
34:49 P: Yes. Yes. But how does the act of learning come to be? You see, take it one step back, further back. From what does the need for observation arise? P:Da. Da. Dar cum are loc actul de a învăţa? Hai să ne dăm înapoi căţiva paşi. De unde vine nevoia de a observa?
35:10 K: Need?

P: Why should I observe? 		K: Nevoia?

P: De ce ar trebui să observ?
35:15 K: For the very simple reason, whether it is possible for a human mind to change something, to change himself, to change the world which is entering into such a catastrophic area. K:Pentru un motiv simplu: să văd dacă mintea umană poate să schimbe ceva, să se schimbe, să schimbe lumea care e pe cale să intre într-o zonă catastrofală.
35:32 P: Yes, but if I start with that premise... P: Da, dar dacă încep de la această premiză....
35:37 K: No, not premise, it is so! K:Nu, nu premiză... aşa este!
35:39 P: All right. If I start there, or if I start with sorrow, which is very often the real ground from which one starts... P:Bine. Dacă încep de acolo sau dacă încep cu regret şi de aici încep de obicei oamenii...
35:48 K: It is very complex, yes. K: Este foarte complicat, da.
35:50 P: The ground is really sorrow. I think we have moved away. So let's go back to this question... P: Motivul este de fapt regretul. Cred că ne-am îndepărtat. Să ne întoarcem la această întrebare...
36:08 K: What we started out with was: the origin, the ground of all life. Then, to enquire into that, you have to enquire into oneself, because you are the expression of all that! K: Am început cu: originea, cauza vieţii. Pentru a examina asta trebuie să începi cu tine pentru că tu, eşti expresia a ceea ce vrei să examinezi!
36:27 P: Yes, yes. P:Da, da.
36:29 K: You are life! Now, the origin of that we are trying to discuss. Right? K:Tu esti viaţa! Şi noi discutăm despre originea ei. Corect?
36:38 P: Yes, the origin. The state from which that arises. P:Da, originea. Starea din care apare.
36:44 K: And I can only do that by understanding myself. K: Şi pot face asta doar dacă mă înţeleg pe mine.
36:47 P: Yes, yes. P:Da, da.
36:49 K: Let's use simple words - understanding myself. Myself is so terribly complex. How do I approach - I am just now asking - how do I approach a problem that is complex, that is not to be easily diagnosed, easily say, 'This is right,' 'This is wrong,' 'This should be,' 'That should not be,' it is like a living, complex, messy, disordered entity. K: Adică mai smplu: să mă înţeleg pe mine. Iar eu sunt extraordinar de complex. Cum abordez- mă întreb- cum abordez o problemă atât de complexă care nu este uşor de diagnosticat nu este uşor de spus "E corect" sau "E greşit". "Aşa ar trebui să fie" "Nu ar trebui să fie aşa". este ca şi cum ar exista o entitate în dezordine.
37:28 P: But is it not because one starts with an attention, which is looking for an ordered entity that one, finding disorder, gets caught up? P: Poate că este aşa pentru că se începe cu o atenţie care caută o entitate organizată şi găseşte una dezorganizată şi este prinsă acolo?
37:48 K: I am not looking for order... K: Eu nu caut ordinea...
37:50 P: In which case, if you are looking without concern as to for what you are looking... P:Caz în care dacă te uiţi fără să te preocupe ce cauţi...
37:58 K: No, no, we are missing something. I said the world is in disorder. I observe it. I see I am also in disorder. I begin with that.

P: Yes. 		K: Nu, nu, uităm ceva. Am spus că lumea se află în dezordine. Oberv asta. Şi eu sunt la fel. Cu asta încep.

P:Da.
38:13 K: I am in disorder. Human beings have lived and created such disorder in themselves, and therefore outwardly. Leave that for the moment there. Now, how do I comprehend - be aware - the origin of disorder? You follow what I am saying? Because if I can begin to understand the origin of disorder I can move more and more and more deeply into something which may be total chaos, but is orderly. You follow what I mean? K:În mine este dezordine. Oamenii au trăit şi au creat o dezordine în ei şi deci şi în exterior. Să rămânem deocamdată aici. Şi cum fac să înţeleg-să conştientizez- originea acestei dezordini? Mă urmăreşti? Pentru că dacă încep să înţeleg originea dezordinii ajung la ceva mai profund poate un haos total dar care este sistematic. Înţelegi ce spun?
38:51 P: Isn't it by being as simple as possible about it? P: Este vorba de a gândi cât mai simplu?
38:59 K: Yes, that is what I am trying to be. I am in disorder. K: Da, asta încerc. În mine este dezordine.
39:07 P: I have certain instruments of enquiry. I have my eyes, my ears, my senses. P: Am câteva instrumente să cercetez. Am ochii, urechile, simţurile.
39:15 K: Yes, yes. You don't enquire with your ears, or with your eyes. K:Da, da. Dar nu cercetezi cu ele.
39:21 P: Don't you? Don't you enquire with your eyes and your ears? P: Tu nu faci asta? Nu cercetezi cu ochii şi urechile?
39:26 K: A little bit, yes. I enquire, when I look around, when I read… K: Un pic da. Fac asta când mă uit în jur, citesc...
39:30 P: And when you look at yourself. P:Şi când te uiţi la tine.
39:33 K: Now, can I look at myself with my eyes, my optic eyes? I can see myself in a mirror, but I can't see the complexity of myself with my eyes. I must be aware, sensitively, without any choice, into this condition. K: Mă pot uita la mine cu ochii mei? Mă pot vedea în oglindă dar nu pot percepe cât de complex sunt. Trebuie să fiu conştient, sensibil, fără a participa la această condiţie.
40:00 P: Why do you say, sir, that you cannot be aware with your eyes? P: De ce spui că nu poti fi conştient cu ajutorul ochilor?
40:06 K: Again, what do you mean 'with your eyes'? The inward eye? K: Dar ce înţelegi prin asta? Ochiul interior?
40:10 P: No. But there is a way of looking out, and there is a way of looking in. P:Nu. Există un mod de a privi în afară şi unul de a privi în interior.
40:19 K: Looking in. All right. Looking in with your eyes? K: A privi în interior. Bine. Cu proprii ochi?
40:24 P: Looking in, listening in. P: A privi în interior, a asculta.
40:27 K: Yes. Now we must be a little careful here, because it's misleading. K:Da. Trebuie să fim atenţi aici pentru că putem fi induşi în eroare.
40:32 P: Yes, let's go into it. Is there any other way? P: Da, să vedem. Există o altă cale?
40:42 K: Yes, I think there is. K:Da, cred că este.
40:44 P: Let's go into the other way. But first of all let's go into the way, whatever it is. Is the eye, ear, not part of the other way? P:Să facem atunci aşa. Dar mai întâi să stabilim calea, oricare ar fi. Ochii, urechile sunt partea a acelei căi?
40:58 K: Breathing, hearing, seeing, feeling. Those are actually sensory responses. Right? Actually. I see that colour. I hear noise. I taste something, and so on. It is a sensory response. K:Respiraţia, auzul, văzul, simţul. Acestea sunt răspunsuri senzoriale. Corect? Practic. Văd acea culoare. Aud zgomotul. Gust ceva,etc. Este un răspuns senzorial.
41:25 P: Yes, but is there not a seeing of anger, reaction of anger, and listening to a reaction of anger? P:Da, dar tot aşa văd furia, reacţionez la ea şi ascult o reacţie la furie, nu?
41:36 K: Do you listen with your ears, or do you observe anger? K: Asculţi cu urechile sau observi furia?
41:43 P: How do you observe anger? P:Tu cum observi furia?
41:48 K: By, when you are angry, to look the cause and effect of anger. K: Aşa: când eşti furios te uiţi la cauza şi efectul furiei.
41:57 P: When you are angry you can't.

K: You can't. So, later on... 		P: Nu poţi face asta când eşti furios.

K: Tu nu poţi. Şi mai târziu...
42:03 P: You see the nature of the mind which has been in a state of anger. But you 'see' the nature... the word you use is: you 'see' the nature of the mind. P:Tu vezi natura minţii care a fost într-o stare de furie. Dar "vezi" natura... spui aşa: "vezi" natura minţii.
42:14 K: All right, I won't… K:Bine, nu voi...
42:19 P: It is very important, Krishnaji. P:Este foarte important Krishnaji.
42:22 K: I understand what you are saying, that the very act of listening, the act of feeling, inwardly, is it that you see it with your eyes, hear with sensory ears? K: Spui că actul de a asculta, simţi, în interior este de fapt ce vezi cu ochii şi auzi cu urechile?
42:48 P: You see, if you put it that way then you never get to the point because the sensory ear is so used to listening out, that it can never comprehend what it is, if you take that and try and push it in, you will never get to it. P: Vezi, dacă spui aşa atunci nu ajungem unde trebuie pentru că folosim de obicei urechile să ascultăm în afară şi nu putem înţelege niciodată ce este în interior.
43:13 K: But would it help if we talked about perception? K:Ar fi de folos să vorbim despre percepţie?
43:17 P: No, sir. I say it would help if you talked about the seeing, listening with the eye and ear, because there is a seeing, listening, with the eye and ear. P:Nu, domnule. Cred că ar ajuta să vorbim despre văz, ascultat, cu ochii şi urechile pentru că vedem şi ascultăm cu ele.
43:33 K: Now wait a minute. I hear you making that statement. From that hearing I have understood the words and see the meaning of what you are saying. Right? Right? K:Stai un pic. Te aud că spui asta. Auzind înţeleg cuvintele şi văd sensul a ceea ce spui. Corect?Corect?
43:47 P: Yes. P:Da.
43:48 K: The verbal communication has taken place. But the deeper significance... K:A intervenit comunicarea verbală. Dar semnificaţia profundă..
43:57 P: But it is also taking place. While I am listening to you and seeing you I am also listening and seeing my own mind, the ground of the mind.

K: No. 		P:Dar şi ea este acolo. În timp ce te ascult şi te văd îmi ascult şi îmi văd propria minte baza minţii.

K:Nu.
44:14 P: Then what is taking place? What is taking place? P:Şi atunci ce apare? Ce apare?
44:18 K: Who is listening? K:Cine ascultă?
44:20 P: There is listening. I am not saying who is listening. P: Vorbeam de ascultare. Nu am spus cine ascultă.
44:24 K: No, listening.

P: There is listening. 		K: Nu, ascultare.

P: Este ascultare.
44:28 K: But, just a minute, Pupulji, one must be clear on this point. There is no... We must, a little more carefully. K:Nu, dar stai un pic, Pupuji trebuie să clarificăm asta. Nu există...Trebuie să fim mai atenţi.
44:37 P: No, sir, but in an act where you are totally attentive - take an act where you are totally attentive - what is the state of that act of being totally attentive? P: Nu, domnule, dar într-un act în care eşti total atent - să luăm de exemplu un astfel de act- ce este aceaă stare în care eşti total atent?
44:52 K: What is the state of action that is born out of complete attention? K: Ce este acţiunea care se naşte din atenţie totală?
44:59 P: Complete attention. P:Atenţie totală.
45:02 K: I think it is clear. I will answer it. First, to answer that question we must understand what we mean by complete attention. Attention. It's not concentration. K:Cred că este clar. O să-ţi spun. Pentru a răspunde la întrebare trebuie să înţelegem ce înseamnă atenţie totală. Atenţie. Nu concentrare.
45:23 P: No, sir…

K: No, I want to be clear on this. 		P:Nu, domnule.

K: Nu, vreau să clarific asta.
45:26 P: No, of course it's not.

K: Of course not. So attention means there is no centre from which you are attending. 		P:Bineînţeles că nu este.

K:Bineînţeles că nu. Atenţia înseamnă că nu există un centru din care sunt atent.
45:34 P: No, of course not. P:Bineînţeles că nu.
45:36 K: No, don't say, 'of course not', see what is implied in it. K: Nu spune aşa, vezi ce implică asta mai întâi.
45:40 P: You see, sir, I would like to ask you one thing: are we still dusting the periphery? P: Vreau să te întreb ceva: încă facem curat la margine?
45:49 K: No. No, I don't want to… K:Nu. Nu, nu vreau să...
45:52 P: If you are not dusting the peripheral... P:Dacă nu facem asta...
45:55 K: The peripheral argument and enquiry has very little meaning. K: Argumentul periferic şi cercetarea au o importanţă mică.
45:58 P: Then, when you ask that question, unless I can understand what attention is I can't even take the first step. P: Atunci-când tu întrebi asta- până când nu înţeleg ce este atenţia nu pot merge mai departe.
46:07 K: No, so I just want to be clear. Attention means - what does it mean? - I attend completely. K:Nu, vreau doar să clarific. Atenţie înseamnă-ce înseamnă?- sunt complet acolo.
46:19 P: You see, to attend completely is for the 'I' not to be there. P:Vezi, asta înseamnă ca "Eu-l" să nu fie acolo.
46:25 K: Yes. That is the real thing. When there is attention there is no 'I'. It isn't, 'I am attending'. There is only that state of mind which is wholly attentive. K:Da. Asta este adevărat. Acolo unde este atenţie nu există "Eu". Nu există "Eu particip". Există doar o stare a minţii care înseamnă atenţie totală.
46:45 P: So that all the senses... P: Astfel încât toate simţurile...
46:50 K: Yes, the whole body, the whole... K:Da, întreg corpul, întreg...
46:53 P: …being is awake, if I may say so. P: ...este treaz, dacă pot spune aşa.
46:56 K: Yes. You can use that word. K:Da. Poţi spune aşa.
46:59 P: And if you are in that state where the being is awake then you can listen, observe.

K: Yes, yes. 		P: Şi dacă te afli în această stare în care fiinţa este trează poţi asculta, observa.

K:Da, da.
47:10 P: Now can we proceed from there? You don't want to proceed from there.

K: We go wandering off. I want to enquire into myself. Right? Right? That's what we are saying. Because myself is life. In enquiring about what I am, I may, if my enquiry is correct, accurate, not distorted, I may come… The ground, the beginning of all life may be discovered - may be uncovered. 		P:Putem continua de aici? Nu vrei asta.

K: Nu facem decât să rătăcim. Vreau să mă cercetez pe mine. Corect? Corect? Asta spun. Pentru că eu sunt viaţa. Dacă mă întreb ce sunt eu poate, dacă mă întreb corect, corect, fără distorsiuni, poate ajung... Pote descopăr terenul, începutul vieţii -poate îl dezvălui.
47:47 P: If you are starting from there then I will say the first step you will find that 'I' is there. P: Dacă porneşti de acolo aş spune că vei constata că "eu-l" este acolo.
47:56 K: Yes, yes. First step: see clearly, hear clearly. K:Da, da. Prmul pas: să văd clar, să aud clar.
48:01 P: But the 'I' is there.

K: Yes, of course. 		P:Dar "Eu-l" este acolo desigur.
48:03 P: So there is the observer and the observed. P: Există deci un observator şi un observat.
48:06 K: Of course. K:Desigur.
48:08 P: Now, seeing that, it is also to... P: Şi dacă văd asta, este la fel cu...
48:16 K: Now wait a minute, Pupul, don't move away from that. I know there is the observer and the observed. Is that so? I am enquiring. I have taken it for granted… K;Nu, stai un pic, Pupul să rămânem la asta. Ştiu că există un observator şi un observat. Aşa este? Întreb. Am considerat că aşa este....
48:34 P: No, first, obviously, sir, when I first start an enquiry I start from the observer. P: Eu evident când am început să mă întreb am inceput de la observator.
48:42 K: Yes, I start with the observer. K:Da, am început de la observator.
48:44 P: Now I ask - or you have asked and therefore that thought is in my mind - ' Is there the observer?' P: Şi întreb acum- sau poate tu ai făcut-o deja- în mintea mea apare gândul- "Observatorul există?"
48:58 K: Is there an observer different from the observed? K:Dacă observatorul diferă de cel observat?
49:03 P: Yes. Now, having that statement within me, I look for the observer. P:Da. Şi acum după ce am spus asta privesc observatorul.
49:10 K: Yes, yes, who is the observer.

P: And look for the observer. 		K: Da, da, cine este el.

P:Mă uit după observator.
49:14 K: Yes, enquire into the nature of the observer. Now, let's go slowly into that. Because if I understand the observer - if there is an understanding of the observer - then perhaps the observer may see the falseness of this division between the observer and the observed. K: Da, mă întreb care este natura sa. Să discutăm pe îndelete despre asta. Pentru că dacă înţeleg observatorul -dacă poate exista o asemenea înţelegere- atunci poate observatorul vede falsitatea acestei divizări între :observator şi observat.
49:48 P: Who will see? P:Cine va vedea?
49:52 K: Not 'who will see,' but the perception of what is true. Perception, not 'who sees'. Perceiving. K:Nu "cine va vedea" ci percepţia a ceea ce este adevărat. Percepţie, nu "cine vede". Percepţie.
50:03 P: No. So the seeing of what is the truth of the observer will end the state of division. P:Nu. Deci dacă vedem adevărul despre observator starea de diviziune de va sfârşi.
50:18 K: Of division, yes. Yes, that's is what I have said a thousand times. K:Diviziunea, da. Da, asta am spus de atâtea mii de ori.
50:25 P: End the state of division.

K: Yes, yes. 		P: Sfârşitul stării de diviziune.

K:Da, da.
50:31 P: And ending... It is not one process, one act, that I end the process of division. You might say it happened once and you have seen everything, But it doesn't happen that way. P: Şi acest sfârşit...nu este un proces, un singur act, care va conduce la sfârşitul diviziunii. Ai putea spune că s-a întâmplat odată şi ai văzut tot. Dar nu se întâmplă aşa.
50:47 K: No. That's generally stated that way. K:Nu. Se presupune aşa.
50:50 P: Yes. For that instant it is so. P: Da. În acel moment aşa este.
50:54 K: No… Go ahead, what are you trying to say? K:Nu... Ce vrei să spui?
50:57 P: What I am saying is, diligence - we used that word - diligence or discipline is: to have that enquiry alive within one. P: Vreau să spun râvnă- am folosit cuvântul- râvnă sau disciplină înseamnă: să conţii această întrebare în tine.
51:14 K: And that does not, I am saying, that does not need training. K: Şi pentru asta nu ai nevoie de pregătire.
51:22 P: No, I am not talking of training. You brought it in. P:Nu, nu vorbeam de pregătire. Tu ai adus vorba.
51:25 K: You used previously the word 'discipline' - just now you used it. K: Tu ai folosit cuvântul "disciplină" chiar şi acum.
51:29 P: No, no, but I am using the word 'discipline' without yet bringing in the word 'training'. I say discipline is that I cannot expect to have an understanding of this unless the mind is awake to this and is diligent about being awake to this. P:Nu, nu, eu îl folosesc fără a aduce în discuţie deocamdată cuvântul pregătire. Dacă spun disciplină nu pot să mă aştept să înţeleg asta decât dacă mintea este trează, sârguincioasă şi conştientă.
51:56 K: Yes. All right, I won't bring in anything. I'll go ahead. K:Da. Bine, nu mai zic nimic, mergem înainte.
52:00 P: You can't deny that. P:Nu poţi nega asta.
52:01 K: No, no, it has to be diligent, it has to be watchful, it has to be attentive, subtle, hesitant, it has to be all that. K: Nu, nu trebuie să fie sârguincioasă, trebuie să fie vigilentă, să aibă grijă, să fie subtilă, prudentă, toate astea.
52:13 P: It has to observe, and rest in observation, find a new home for itself in observation. P:Trebuie să observe şi să stea acolo să se simtă ca acasă acolo.
52:26 K: Pupul, we are wandering off again, perhaps I am wandering off. I said I am enquiring into myself.

P: Well, that's enquiry. 		K:Pupul, ne-am îndepărtat iar, sau poate doar eu. Am spus că mă întreb.

P:Bine, aşa este.
52:36 K: How do I enquire into myself except through my reactions: the way I think, the way I act, the way I respond to the environment, my relationship to another. K: Şi cum cercetez asta altfel decât prin reacţiile mele: cum gândesc, cum acţionez, cum răspund mediului, ce fac în relaţia cu celălalt.
52:54 P: Yes. And I find, if I am starting from there, I find that, as I first observe myself - the responses, the reactions, all rapid, confused, continuous... P:Da. Şi constat, dacă încep de aici pe masură ce îmi observ mai întâi-răspunsurile, reacţiile, toate rapide, confuze, continue...
53:07 K: I know, contradictory and so on.

P: ...contradictory, but in the very observing some space comes into this. 		K:Înţeleg, contradictorii, etc.

P:....contradictorii dar observând cum apare un spaţiu anume.
53:20 K: Some space, some order. That means… K:Un spaţiu, o anumită ordine. Asta înseamnă...
53:26 P: This is just the beginning, sir. This is just the beginning. P: Este doar începutul, domnule. Acesta este doar începutul.
53:30 K: I know, I know. Yes. We are sticking at the beginning. K:Ştiu,ştiu. Da. Ne agăţăm de început.
53:35 P: That's what I am asking.

K: I am bored with the beginning! Sorry!

P: So let us proceed further. 		P: Asta întreb.

K: Începutul mă plictiseşte! Scuze!

P:Să mergem mai departe.
53:45 K: Pupul, I would like to ask a question. Is it necessary to go through all this? To watch my reactions, to watch my responses, to observe diligently my relationship with another, intimate or not? Must I go through all this? Or... K:Pupul, aş vrea să întreb ceva. Este necesar să trecem prin toate astea? Să ne privim reacţiile, răspunsurile, să ne observăm cu râvnă relaţia cu ceilalţi apropiaţi sau nu? Trebuie să trecem prin toate astea? Sau....
54:21 P: You see, sir, I'll say something now. The fact is one has gone through all this. The fact is the history of... P:Vedeţi domnule, o să spun acum ceva. De fapt omul a trecut prin toate astea. Şi ca dovadă este istoria de...
54:33 K: You may have gone through it because you have accepted that pattern. K: Poate ai trecut prin ele pentru că ai acceptat acel tipar.
54:37 P: No. P:Nu.
54:38 K: Just hold a minute, hold a minute, hold on a minute. You see, we have all done that: the thinkers, the sannyasis, the monks and the other... K:Stai un pic, stai un pic, stai un pic. Vezi, toţi am făcut asta: gânditorii, sanyasinii, călugării şi restul...
54:51 P: And Krishnamurti.

K: I am not sure. 		P:Şi Krishnamurti.

K:Nu sunt aşa sigur.
54:54 P: That's the point. P:Asta este ideea.
54:56 K: I am not sure. Just a minute. I want to discuss this point very seriously because that is... K:Nu sunt aşa sigur. Stai un pic. Vreau să discut despre asta foarte serios pentru că asta este...
55:04 P: You either have, in the last thirty years, jumped yourself… P:Sau poate că ai sărit peste în ultimii treizeci de ani...
55:16 K: Wait a minute, let's see it for a moment. We have accepted this pattern of examination, analysis and investigating these reactions, paying attention to them, watching, self-recollected and so on, so on, so on. There is something in it which rings a false note. At least to me. K:Stai un pic. Să vedem. Am acceptat acest tipar de examinare, analiză şi investigare a reacţiilor, le-am acordat atenţie, le-am privit, ne-am amintit, etc. Există ceva acolo care sună fals. Cel puţin pentru mine.
55:48 P: You mean to say a person caught in the whole confusion of existence... P: Adică vrei să spui că o persoană prinsă într-o existenţă confuză...
55:57 K: He won't even listen to all this. K: Acela nici nu va asculta toate astea.
56:02 P: There has to be space in order to even listen. How does that space arise? P:Trebuie să existe spaţiu chiar şi numai pentru a asculta. Cum apare acel spaţiu?
56:08 K: Because either you have suffered and you say, 'I must find out' or you suffer and say, 'God exists, I love Him and I am comforted by that.' K: Poate pentru că fie ai suferit şi spui "Trebuie să aflu" sau suferi şi spui "Dumnezeu există, îl iubesc şi asta imi ajunge."
56:20 P: No, so you have still not answered me. You say, is it necessary to go through all this. P: Nu, încă nu mi-ai răspuns. Spui că este necesar să trecem prin asta.
56:26 K: I am asking that. I think it may not be. K:Mă întreb asta. Cred că poate nu este nevoie.
56:30 P: Then show me how. You can't make... P:Atunci arată-mi cum. Nu poţi face...
56:34 K: Wait, I will show it in a minute. If as long as you accept this analytical process, - which we will call for the moment the analytical process of enquiry, watching diligently your reaction, all that - we use one word for that, this analytical, self-introspective, this constant watching, watching. K:Aşteaptă, o să-ţi arăt imediat. Dacă atâta vreme cât accepţi acest proces analitic -pe care îl vom numi pentru moment aşa al examinarii, al privirii cu râvnă al reacţiilor, etc- folosim un singur cuvânt pentru asta pentru această introspecţie interioară analitică această privire constantă.
57:00 P: It is not analytical.

K: All right, put it out. Constantly watching, constantly enquiring - you follow? I feel, as I say, that man has done that thousands of… 		P:Nu este analitică.

K: Bine, o lăsăm de-o parte. Această observaţie constantă , întrebare mă urmăreşti? Pe măsură ce spun asta simt că omul a făcut aşa mii de...
57:17 P: He has not, sir.

K: Oh yes, he has. 		P: Nu a făcut asta domnule.

K:Oh, ba da.
57:20 P: He has not. He has done something quite different. P:Nu a făcut asta. A făcut ceva diferit.
57:23 K: What has he done different? K: Ce a făcut diferit?
57:24 P: He has looked at his mind and tried to suppress. P: S-a uitat la propria minte şi a încercat să o reprime.
57:30 K: That's part of the pattern: suppress, escape, substitute, transcend, that's all within that framework! K: Asta este parte a tiparului: reprimă, evadează, înlocuieşte, transcede, astea se află acolo!
57:39 P: It is not the same thing as to observe without trying to do anything about the observation. P: Nu este acelaşi lucru cu a observa fără să încerci să faci ceva cu observaţia.
57:47 K: No, I am asking, Pupul - we are not meeting my question, if I may point out, perhaps I may be wrong - you are not answering my question: must I go through all this? K: Nu, eu întreb Pupul- nu înţelegi ce întreb dăcă îmi permiţi, poate greşesc- nu-mi răspunzi la întrebare: trebuie să trec prin toate astea?
58:02 P: You say the word 'must'. 'Must I' is a very… P: Foloseşti cuvântul "trebuie". "Eu trebuie" este foarte...
58:06 K: All right, I won't use 'must'. Is it necessary, is it imperative, is it essential that I must go through this? K:Bine, nu mai spun "trebuie". Este necesar, este imperativ, este esenţial să trec prin toate astea?
58:18 P: No, but are you trying to say that out of the middle of chaos you can leap to a state of total non-chaos? P: Nu, dar vrei să spui că dacă te afli în mijlocul haosului poţi sări la o stare de non-haos?
58:29 K: No, I won't put it that way. You see, you are trying to catch... No, no, I won't put it that way. K:Nu, n-aş spune asa. Vezi, tu vrei să prinzi... Nu, nu aş spune asa.
58:37 P: Then what are you saying? Either you are saying… P:Atunci ce spui? Fie spui...
58:40 K: No, wait a minute, I am saying very clearly, I am saying humanity has gone through this process, some diligently, some sacrifice everything and so on. This has been the pattern of our existence. Some have done it. Right? Right? Enquired, analysed, searched, introspective examination, diligently watching every action and so on. At the end he may be just a dead entity, with some concept, illusory concept. K:Nu, stai un pic, eu spun foarte clar, spun că umanitatea a trecut prin acest proces, unii cu râvnă alţii prin sacrificiu, etc. Acesta a fost tiparul existenţei noastre. Unii au făcut asta. Corect?Corect? S-au întrebat, au analizat, au căutat, s-au examinat pe ei privind cu atenţie fiecare acţiune, etc. Şi în final ei pot fi doar o entitate moartă care a avut un concept, iluzoriu.
59:26 P: He may not be.

K: He may not be, and very few, very, very few have gone out of it. 		P: Sau poate nu.

K:Poate că nu şi foarte puţini, foarte puţini au ieşit din asta.
59:35 P: So I say he may not be. But when you say, 'is it necessary ?', then you have to... P: Iar eu spun că poate nu. Dar apoi spui "este necesar?" Şi apoi trebuie să..
59:44 K: I know, if it is not necessary then show me the other! K:Ştiu, dacă nu este necesar arată-mi altă cale!
59:49 P: Show me the other.

K: That's what you are saying. I'll show it to you. But, first, step out of this. 		P:Arată-mi altă cale.

K:Asta spui. O să fac asta. Dar mai întâi să ieşim de aici.
1:00:05 P: You see, sir...

K: Wait, wait, wait. I'll show it to you. 		P:Vezi domnule...

K:Stai, aşteaptă. O să-ţi arăt.
1:00:09 P: But look what you are asking.

K: I know, I know I am asking that. 		P: Dar uite ce ceri.

K:Ştiu, ştiu că cer asta.
1:00:14 P: If I step out of the other, it's already there. P: Dacă ies din altul este deja acolo.
1:00:18 K: Of course. Step out. That's what I am saying. Don't take time to go through all this. K:Sigur. Ieşi de acolo. Asta este tot ce spun. Nu este nevoie de timp să trecem prin asta.
1:00:24 P: No but what is meant by 'step out of it'? P:Dar ce vrei să spui prin "ieşi de acolo"?
1:00:27 K: I'll tell you what I mean. I recognise - just let me talk a little - I recognise very clearly, perceive, whatever word you use, that this process of introspective observation, diligence and so on, so on, man has tried a great deal, for a million years, in different ways. And somehow his mind is not clear at the end of it, he has got some fixations, he has got some ideas and so on. Somehow this quality of movement is very, very shallow. Now if you listen to that, that it is very shallow to do all this, and you see the truth that it is shallow, which means your disordered mind is now quiet, listening to find out. Right? Your confused, traditional mind says, 'I am accustomed to this diligent observation of all my activities, and that it is really very, very superficial' If you see the truth of that superficiality, you are out of it! It's like putting away something utterly meaningless. Now wait a minute, let me put it round the other way. My mind is disorderly, my life is disorderly. You come along and say, 'Be diligent, watchful of your actions, of your thoughts, of your relationship - diligent - be utterly watchful all the time'. And I say, 'That is impossible because my mind won't allow to be diligent all the time. It is not diligent, it is negligent.' And I struggle between these two: being diligent and negligent. And I see man has done this... K:O să-ţi spun. Recunosc-lasă-mă să spun ceva- recunosc foarte clar, percep, orice cuvânt foloseşti tu că acest proces de observaţie introspectivă, străduinţă, etc, a fost folosit de om timp de milioane de ani prin diferite căi. Şi cumva mintea sa în final tot nu ştie clar, are nişte fixaţii, nişte idei, etc. Într-un fel această calitate a mişcării este foarte, foarte superficială. Dacă asculţi asta, că este foarte superficial să faci aşa şi vezi că este adevărat adică mintea ta dezordonată nu este liniştită când ascultă ca să afle. Corect? Mintea ta obişnuită, confuză spune "Eu sunt obişnuit să îmi observ activităţile cu râvnă şi asta este foarte, foarte superficial". Dacă vezi adevărul, că este superficial, ai ieşit de acolo! Este ca şi cum ai renunţa la ceva extrem de lipsit de sens. Aşteaptă, o să-şi spun altfel. Mintea mea este în dezordine şi viaţa mea la fel. Tu vii şi spui "Fii silitor, atent la acţiunile tale, la gândurile tale, la relaţiile tale- îţi dai silinţa- fii atent tot timpul." Iar eu spun "Asta este imposibil pentru că mintea mea nu-mi permite să fiu atât de harnic. Nu este harnică, este neglijentă". Şi mă aflu între cele două: a fi harnic sau neglijent. Şi văd că omul a făcut asta...
1:03:27 P: But you mean to say, Krishnaji, a mind which is not capable of observing... P: Dar tu vrei să spui Krishnaji, că o minte nu este capabilă să observe...
1:03:37 K: No, I am saying a mind that is willing to listen. I am not talking of attention. K: Nu, vorbesc despre o minte care doreşte să asculte. Nu vorbesc de atenţie aici.
1:03:46 P: But please listen to me, sir. You think a mind can be in that state of listening? P:Dar ascultă-mă domnule. Crezi că o minte poate fi în această stare de ascultare?
1:03:53 K: No, that is very simple.

P: Is it? 		K: Nu, asta este foarte simplu.

P:Este oare?
1:03:55 K: Yes. I say, 'Just listen to a story that I am telling you' - you are interested. Your mind is quiet, you are eager to see what the story is about and so on. K:Da. Eu spun "Ascultă povestea pe care ţi-o spun- eşti interesată. Mintea ta este liniştită, eşti nerăbdătoare să vezi despre ce este vorba etc.
1:04:07 P: I am sorry, sir, it doesn't happen that way, no. P:Îmi pare rău domnule, nu se întâmplă aşa, nu.
1:04:11 K: No? Just a minute, just a minute. Just a minute, don't say no, Pupulji. K:Nu? Un moment, un moment. Un moment, nu te grăbi Pupulji.
1:04:18 P: You see, Krishnaji… P:Vezi tu Krishnaji....
1:04:19 K: I asked you - just a minute - I asked you, Pupulji, to listen to what I am saying. K: Ţi-am cerut-un moment- atât Pupulji să asculţi ce vreau să zic.
1:04:26 P: I listened.

K: Wait, wait, wait - listen. I am going to explain what I mean by listening. Not only with the sensory ear, but with the ear that has no movement, that is really listening, that is not translating, that is not comparing, that is not trying to find - listening. I am listening to what you say, so completely... Then, if you are so listening, a man comes along and says, 'Don't go through all this diligent process, it is false, it's superficial.' If you hear that, the truth of it, what takes place? What actually takes place when you see something really true? Now, is this diligent process... It is time consuming - right? I have not time, my life is so short. I have got so many problems, and you are adding another: be diligent. And I say, please, I am worn out by problems, and you have introduced to me another problem. And I say, please, just - you have problems, I know you have got many problems which are all interrelated. Forget that for the moment and listen to me. That's all. 		P:Am ascultat.

K:Stai, stai, stai-ascultă. Vreau să-ţi explic ce înţeleg prin a asculta. Nu doar cu urechea fizică ci cu cea în care nu există mişcare care ascultă cu adevărat, care nu traduce, nu compară, care încearcă să găsească-ascultă. Eu ascult ce spui atât de total... Şi dacă faci asta, vine un om şi spune "Nu trece prin acest proces de sârguinţă este fals, superficial." Dacă auzi asta, adevărul, ce se întâmplă? Ce se întâmplă când vezi ceva adevărat? Şi acest proces de sârguinţă... Consumă timp, nu? Nu am timp, viaţa mea este scurtă. Am atâtea probleme Şi tu mai adaugi una: fii silitor. Şi eu spun: te rog sunt deja depăşit de probleme şi tu mai introduci una. Iar eu spun, te rog- ai probleme ştiu ca ai multe şi ele sunt interconectate. Uită asta un pic şi ascultă-mă. Asta-i tot.
1:06:51 P: Sir, if that were so, if that were so - listen, sir. P: Daca ar fi aşa domnule, daca ar fi aşa-ascultă.
1:06:56 K: I'm listening. K:Ascult.
1:06:57 P: If I could listen - and I do listen - to music in that way… P: Daca aş putea asculta-şi ascult- muzica astfel...
1:07:04 K: Ah, music is different. K:Ah, cu muzica este diferit.
1:07:06 P: But to listen - if I listen to music in that way it should change me totally. It does not? P: Dar să ascult- dacă ascult muzica în acel fel m-ar putea schimba total, nu?
1:07:14 K: No. Of course not.

P: Then? 		K:Nu. Sigur că nu,

P:Atunci?
1:07:20 K: We are moving to something else. K:Discutăm de altceva acum.
1:07:24 P: You are talking of a mind which is already - I am using the word in inverted commas - a mind which is 'mature' already, listening to a statement like that. P: Vorbeşti despre o minte care este deja -folosesc un cuvant în ghilimele- o minte care este deja "matură" care ascultă ce spui.
1:07:41 K: No. You see, Pupul, I am not sure we have not made our minds so immature that we are incapable of listening to anything. K:Nu. Vezi tu Pupulji, nu ştiu dacă nu cumva noi ne-am facut minţile atât de imature încât nu sunt capabile să asculte ceva.
1:07:56 P: But how, you see, Krishnaji, you start by making things impossible. P:Dar cum, Krishnaji tu faci lucrurile imposibile.
1:08:04 K: Of course! No. See the truth. Something impossible, and you have to... K:Desigur! Nu. Vezi adevărul. Ceva imposibil şi tu trebuie să...
1:08:17 P: But that kind of energy which is needed to deal with an impossible thing... P: Dar acel fel de energie care este necesară să gestioneze acel lucru imposibil...
1:08:23 K: That's what it is. This has been possible, this diligent affair. I say it is so trivial! K: Asta este ceea ce este. Acest lucru a fost posibil. Spun că este atât de banal!
1:08:40 P: I'll ask you, what is the mind which can deal with an impossible statement like that? What is the nature of that mind? P: Te întreb care este mintea care poate gestiona o asemenea afirmaţie? Care este natura acestie minţi?
1:08:57 K: That which is utterly impossible is non-existent. We are thinking everything is possible! K: Că ceea ce este imposibil, nu există. Noi credem că totul este posibil!
1:09:11 P: No.

K: I am getting… 		P:Nu.

K: Ajung...
1:09:14 P: You see, it's the way you are getting to, sir. You are saying - what you've said just now - is non-existent, so, with a non-existent mind, listen. P: Dar contează cum ajungi acolo. Tu spui-ai spus deja acum- că este non-existenţă deci cu o minte non-existentă, asculţi.
1:09:31 K: No. Look, Pupulji, if you and I, both of us agree - just a minute, even temporarily - that this diligent process has really led nowhere. It has led to various activities which may be beneficial and so on, but the enquiry which says, ' I must go to the very source of things' - not through this way, obviously! K:Nu. Uite Pupulji putem să fim de acord -chiar pentru un moment- că acest proces nu a dus nicăieri. A condus la diverse activităţi care au anumite beneficii,etc. dar dacă spui "Trebuie să aflu sursa lucrurilor" -dar nu pe calea asta, evident!
1:10:06 P: Obviously, that I would accept.

K: That's all. No, if you accept that it's not through diligent awareness… 		P: Şi eu evident nu accept.

K:Asta este. Nu, dacă tu accepţi că nu are loc printr-un proces de conştientizare...
1:10:16 P: But, sir, even to come to a point when I say it cannot come to it through this... P:Dar, domnule chiar dacă ajungem într-un punct în care spunem că nu putem ajunge la asta prin..
1:10:27 K: Therefore, what has happened to your mind? You have, then, put this aside.

P: Yes. 		K: Ce s-a întâmplat deci cu mintea ta? Ai lăsat-o de-o parte.

P:Da.
1:10:33 K: Now, what has happened to your mind that says, 'This is too trivial, too superficial, out, put it out' what is then the quality of your mind? K: Şi ce s-a întâmplat cu mintea ta care spune "Este prea banal, prea superficial, afară, o las de-o parte" care este calitatea acestei minţi?
1:10:54 P: I know what you are trying to say, sir. P:Ştiu ce vrei să spui cu asta, domnule.
1:10:59 K: You answer my question. What is the quality of a mind which has been caught in the process of diligent enquiry, this time consuming diligence, when it sees that it has no deep fundamental value - value in the sense that this diligent process will lead or help to comprehend, come upon, or uncover, the origin? This process is not, because it is time consuming - the other may have no time at all! K: Răspunde la întrebarea mea. Care este calitatea unei minţi care a fost prinsă în acest proces de interogare activă, consumator de timp când vede că nu există o valoare fundamentală -valoare în sensul că acest proces activ va conduce sau va ajuta la înţelegerea, descoperirea originii? Acest proces nu este, pentru că este consumator de timp -iar in celălalt nu există timp!
1:11:46 P: But look at the danger in what you are saying. The danger in what you are saying is, that I will not be concerned with sweeping the room. P: Dar uite, există un pericol în ceea ce spui. Pericolul este în faptul că spui că nu voi mai fi preocupat să mătur camera.
1:12:01 K: No, no. I am enquiring into myself. That very enquiry demands that the mind and the heart, the whole existence is orderly. K:Nu, nu, Eu mă întreb. Iar această interogare presupune că mintea şi inima întreaga existenţă este pusă în ordine.
1:12:24 P: You start with the impossible. P: Ai început cu imposibilul.
1:12:26 K: Of course I start with the impossible, Pupulji, otherwise, what is possible? You have done all the possible! K: Desigur că am început cu asta Pupulji altfel cum devine ceva posibil? Ai făcut deja tot posibilul!
1:12:31 P: No, no, sir… P:Nu, nu, domnule...
1:12:33 K: No, you have done everything that is possible! One has fasted, sacrificed, done everything to find the origin of things. That has been possible. And the possibility has led nowhere! It has led to certain benefits, social benefits and so on, and also it has led to a great deal of misery of mankind. If you tell me that, that this diligent process is time consuming and therefore time-binding, and as long as you are doing this you are just scratching the surface. The surface may be most extraordinary, very nice and pleasant and ennobling and all that, but it is just on the surface. If you grant that, not only grant but actually see it, - feel it, it is in your blood that this is false! - you have already stepped out of something, that is, the ordinary into something extra-ordinary. And we are not willing to do that. We want to go through all this. We treat it like learning a language. Learning a language is a disciplinary action, diligent attention and so on, so on, so on. We carry the same mentality into the other. That's what I object to. K: Nu, ai făcut tot ce era posibil! Omul a postit, a sacrificat, a făcut totul să găsească originea lucrurilor. Asta a fost posibil. Iar acest lucrur nu a condus undeva! Au existat anumite beneficii, sociale, etc. dar asta a condus de asemenea la mizeria umanităţii. Dacă îmi spui asta: că acest proces activ este consumator de timp şi prin urmare legat de timp şi că atâta vreme cât faci asta atunci te afli doar la suprafaţa lucrurilor. Suprafaţa poate oricât de extraordinară foarte draguţă şi nobilă şi restul dar este doar o suprafaţă. Dacă admitem asta şi vedem de asemenea -simţim asta, că este fals- ai ieşit deja din ceva din obişnuit şi ai intrat în ceva extraordinar. Şi noi nu vrem să facem asta. Vrem să trecem prin asta. Este ca şi cum am învăţa un limbaj. A învăţa o limbă straină necesită disciplină, atenţie activă, etc. Noi folosim aceeaşi mentalitate. Cu asta nu sunt de acord.
1:14:54 P: But I put aside the other. P: Dar pun de-o parte celălalt.
1:14:57 K: Ahaha, it is not a game we are playing. K: Ahaha, dar asta nu este un joc.
1:15:00 P: No, I am not playing a game. You put aside the other. P: Nu, nu joc un joc. Tu pui de-o parte pe celălalt.
1:15:07 K: Which means - careful, Pupul... K:Asta înseamnă-grijă,Pupulji...
1:15:09 P: Which means even the seeing-listening is at an end, if I may put it this way.

K: Which means what? The movement of diligence has stopped. Right? Of course. If that is false it has gone! So what has happened to my mind? My mind has been caught in the diligent enquiry and so on, which is time-binding, and now it says, 'By Jove, I see this to be utterly superficial.' And what is the state of the mind which has put away something which man has carried for a million years? What is that state of mind? Right? It is a fresh mind. Right? It is a totally new mind. And such a mind is necessary to enquire - not enquire - necessary to uncover the origin. If I talked like this to a very disciplinarian, religious man, he wouldn't even bother to listen. He would say, 'It is all nonsense you are talking about.' But you, in our dialogue, you say, 'Let's go into it' and so you have put yourself in a position of listening, find out. But if you keep on repeating this diligent process you are still like everybody else. Now, such a mind... First of all, such a mind has no bondage. Right? It has no bondage to time. Which is, this diligent process is to become something, is to clarify, to understand, to go beyond. So this mind has no beyond, it is not becoming something. Would you go as far as that? 		P: Ceea ce înseamnă că însuşi a vedea-asculta are un final dacă pot spune asta.

K: Şi asta înseamnă ce? Că mişcarea activă s-a oprit. Corect? Desigur. Dacă asta este eronat dispare! Ce s-a întâmplat deci cu mintea mea? Mintea mea a fost prinsă într-o căutare activă, etc. dependentă de timp şi acum spune "Pe Isus, vad că asta este total superficial." Şi care este starea minţii care a pus ceva de-o parte şi care a fost cărat de om milioane de ani? Care este acea stare a minţii? Corect? Este o minte proaspată. Corect? O minte total nouă. Iar această minte trebuie să se întrebe -nu sa se întrebe- trebuie să descopere originea. Dacă ai vorbi aşa unui om foarte disciplinat, religios, nici nu s-ar deranja să asculte. Ar spune "Este un nonsens ce spui." Dar tu în discuţiile noastre spui "Să cercetăm asta" şi astfel te pui în poziţia de a asculta, a găsi. Dar dacă repeţi acest proces activ eşti ca restul lumii. Acum , o asemenea minte.... Mai întâi o asemenea minte nu este limitată. Corect? Nu este limitată de timp. Asta înseamnă că acest proces activ devine ceva clarifică, ajută la înţelegere şi la a pătrunde dincolo. Iar această minte nu are dincolo, ea nu devine ceva. Ai merge atât de departe?
1:19:48 P: See, the moment movement ends... P: Ştii, în momentul în care mişcarea încetează ...
1:19:53 K: No, I am asking, would you go so far as to see the fact: such a mind cannot have any kind of dependence, attachment and so on, it is… K: Nu, eu te întreb dacă ai merge atât de departe să vezi: că această minte nu poate avea nici un fel de dependenţă, ataşament, etc, este...
1:20:21 P: Yes, that I see, because… as movement ends... P:Da, văd asta pentru că....dacă mişcarea încetează...
1:20:36 K: The movement of becoming. K:Mişcarea de a deveni.
1:20:38 P: All this which you have talked about is the movement of becoming.

K: That's right. Which is the perpetuation of the self in a different form, in a different network of words. You see, if you tell me this and I start out to uncover the source - and to me that is a passion, I want to find out, I am not just playing a game, and to me it is utterly necessary - when that uncovering of the origin of all life, when there is that uncovering of it and it is there, my life, my actions, everything is diferent. Must be. But the other diligent process, my God, I'll die at the end of it! You see, that's why I feel... the understanding of that as a time consuming factor which is so destructive. Time consuming is necessary to learn a technique but this is not a technique to be learnt. 		P:Despre asta ai vorbit despre mişcarea de a deveni.

K:Corect. Care este de fapt perpetuarea sinelui în diferite forme într- altă reţea de cuvinte. Vezi, tu îmi spui asta şi eu încep să dezvălui sursa -şi pentru mine este o pasiune, vreau să aflu nu mă joc şi pentru mine este complet necesar- când această dezvăluire a originii vieţii când are loc asta şi este acolo viaţa mea, acţiunile mele totul este diferit. Trebuie să fie aşa. Dar celălalt proces activ, Doamne la sfârşitul lui am murit! Vezi,de asta simt...aceasta înţelegere consumă timp şi asta este distructiv. Avem nevoie să consumăm timp să învăţam o tehnică dar nu vorbim aici despre asa ceva.
1:22:48 P: Sir, you have the mind of a… the whole… you have really an antique mind. P:Domnule, mintea ta este...întreagă... ai o minte cu adevărat veche.
1:23:00 K: What? K:Ce?
1:23:00 P: You have really an antique mind, mind of great antiquity. P:Ai o minte antică cu adevărat.
1:23:06 K: Antique in the sense… K:Antică în sensul...
1:23:08 P: …of containing the whole of human... P:....în care conţine întreaga...
1:23:15 K: After all, you see, Pupul, that is why it is important to understand 'I am the world'. You understand? I am the world. K:În fond Pupulji, vezi tu de aceea este important să înţelegi "Eu sunt lumea." Înţelegi? Eu sunt lumea.
1:23:28 P: No one else can make that kind of statement which you are making. P:Nimeni altcineva nu poate face aceasta afirmaţie.
1:23:32 K: One must make it, otherwise where are you when you see all this destruction, brutality, wars, killing, which has never stopped? A man who loved - loved - he wouldn't be British, or Argentine or Israeli, or Arab, or something. He couldn't kill another. So... I see this process has been going on for thousands and thousands of years, everybody trying to become something. And all the diligent workers are helping man to become something. Illumination, enlightenment, is to achieve enlightenment. It is so absurd! K:Omul trebuie să o facă altfel unde eşti când vezi toata distrugerea, cruzimea, războaiele, crimele, care nu se mai termină? Un om care iubeşte-iubeşte- nu ar fi Britanic sau Argentinian sau Evreu, Arab sau altceva. Nu ar putea omorâ pe nimeni. Şi...văd cum acest proces a continuat mii şi mii de ani fiecare vrea să devina ceva. Şi toţi lucrătorii activi ajută oamenii să devină cineva. Iluminarea înseamnă să atingi iluminarea. Este atat de absurd!
1:24:56 P: You see, sir, with you...

K: Not 'with me'. 		P:Cu tine, domnule...

K:Nu, "cu mine"....
1:25:03 P: Just listen, sir. The whole movement of the dormant has ended. P:Ascultă un pic. Întreaga mişcare a celor adormiţi s-a terminat.
1:25:19 K: That is, diligence is ended. Becoming is ended. K: Adică râvnă. S-a terminat cu a deveni.
1:25:24 P: The whole thing which is dormant in... P: Singurul lucru care este latent în...
1:25:29 K: I think, Pupulji, don't let's make this into some elitic, some :'It's only for the few, the elite can only have this kind of mind'. I refuse to accept that. That means back and into the old division of the elite and the non-elite. Any person who gives attention, who wants to hear, who really says, 'I must find the source of life', passionate about it, not just casual, then he will listen - not to me, he will listen. It is in the air. You see, like Buddha is supposed to have achieved enlightenment. Just think of such a statement! Sitting under a tree, meditating, fasting, striving - you follow? And ultimately one day it happened to him. That's too utterly meaningless. That means you are allowing time to be the factor of enlightenment, time the factor of deep, profound understanding. Do we stop? Twenty to six, seven. People are committed, that's why. Committed to something or another. Committed to knowledge, committed to tradition, committed to some country, some idea and so on. They are committed. And being committed, they won't let go. They won't even bother to listen. Enough. K:Cred Pupulji că nu trebuie să facem din asta ceva elitist ceva de genul: este destinat doar unora elitei care doar ea poate avea o asemenea minte". Refuz săaccept asta. Asta ar însemna să ne întoarcem la diviziunea între elita şi non-elită. Orice persoană care este atentă, vrea să audă care spune "Trebuie să găsesc sursa vieţii" pe care o pasionează asta, nu doar contextual va asculta- nu pe mine neapărat. Este în aer. Vezi aşa se presupune că a atins Buda iluminarea. Gândeşte-te la asta! Stând sub un copac, meditând, postind, dorind vezi? Şi într-o zi s-a întamplat. E complet fără sens. Asta înseamnă să îngădui timpului să fie un factor in iluminare timpul să fie un factor al profundei înţelegeri. Ne oprim? Douazeci şi şase, şapte. Oamenii sunt detrminaţi, de aceea. Determinaţi către ceva sau altceva. Determinaţi către cunoaştere, tradiţie, unei ţări anume, idei, etc. Ei sunt determinaţi. Şi dacă sunt aşa nu vor renunţa. Nici nu se vor obosi să asculte. Destul.