Krishnamurti Subtitles

Putem trăi fără povara miilor de zile trecute?

Brockwood Park - 23 June 1982

Conversation with Pupul Jayakar 2



0:18 P: Mă întrebam domnule,
cine ar putea să discute
  
0:35 despre miracolul naturii şi minţii umane
 
0:41 nu despre naşterea unui copil
 
0:50 ci o minte slabă, veche,
incapabilă de a percepe
  
1:03 se poate ea reînoi total,
îşi poate schimba percepţia?
  
1:14 Cred că mai toţi ne confruntăm cu asta.
 
1:25 Pe măsură ce înaitează
în vârstă, fiecare constată
  
1:35 că agerimea minţii,
 
1:40 capacitatea de a percepe
 
1:45 şi de a gândi profund se diminuează.
 
1:50 K: Întrebi dacă mintea poate fi
 
1:59 foarte tânară şi veche în acelaşi timp?
 
2:07 P:Da. Ai folosit cuvântul "vechi".
Şi vreau să cercetăm de asemenea
  
2:12 natura cuvântului, ce înseamnă "vechi".
 
2:22 Aş dori să începem cu asta
 
2:27 pentru că ai folosit termenul
 
2:29 şi te-am auzit spunând asta de câteva ori.
 
2:34 Şi evident că acea calitate de vechi
 
2:41 nu este legată de timp aşa cum
este de exemplu ziua de ieri .
  
2:44 K:Da, să cercetăm asta.
 
2:48 P: Care este natura acestui vechi?
 
2:52 K: Natura umană, aşa cum o înţeleg oamenii
 
3:01 şi dacă ai ascultat anumiţi-la televizor,
 
3:06 oamenii de ştiinţă vorbesc
despre calitatea creierului
  
3:10 cum funcţionează acesta, etc-
 
3:13 are propria protecţie naturală,
 
3:16 propriile reacţii chimice când
este în stare de şoc,
  
3:21 sau durere, etc.
 
3:26 Noi suntem ,creierele noastre sunt,
 
3:29 foarte, foarte vechi,
 
3:33 foarte, foarte bătrâne.
 
3:36 Omul s-a dezvoltat din maimuţă, omul...
 
3:43 a evoluat, etc, până acum.
 
3:47 A evoluat în timp prin experienţe
 
3:53 a acumulat multe cunoştiinţe
 
3:57 atât interioare cât şi exterioare
 
4:01 şi de aceea este foarte, foarte bătrân.
 
4:05 Şi din câte înţeleg, văd
 
4:11 nu este un creier personal.
 
4:15 Nu există creierul meu şi al tău.
 
4:19 Nu există asta.
 
4:20 P: Dar creierul meu şi al tău au evident
 
4:25 o cantitate diferită de vechi în ele.
 
4:31 K:Stai un pic. Să nu vorbim acum
de al meu sau al tău.
  
4:35 P: Când faci o afirmaţie...
 
4:39 K: Eu explorez începutul,
aşez căteva cărămizi.
  
4:47 Dacă este aşa, că suntem foarte bătrâni,
 
4:50 foarte vechi
 
4:57 şi că nu există creiere individuale
 
5:03 -le-am redus la asta, aşa credem
 
5:09 este creierul "meu" dar el nu a evoluat
 
5:15 în timp ca fiind al meu!
P:Evident că nu.
  
5:18 K: Este absurd să credem asta.
P:Este evident.
  
5:22 K: Nu, este evident dar
mulţi dintre noi cred
  
5:25 că este un creier personal,
că este creierul meu.
  
5:29 De aici a apărut întregul
concept individualistic.
  
5:36 Să lăsăm asta pentru moment.
 
5:38 Noi spunem că o minte atât de veche
 
5:44 -creier sau minte, să lăsăm
mintea de-o parte
  
5:48 să privim creierul- un
astfel de creier vechi
  
5:52 care a fost atât de condiţionat
 
5:58 şi şi-a pierdut....sau poate
este foarte adânc ascuns
  
6:05 în inconştient, adânc, că devine
 
6:11 foarte, foarte ciudat,
superficial, artificial şi comun.
  
6:21 Înţelegi ce spun?
 
6:23 P:Dar o minte veche, aşa cum o descrii
 
6:31 este rezultatul evoluţiei în timp.
 
6:35 K:Desigur. Evoluţia înseamnă timp.
 
6:38 P: În timp. Omul a căutat
să afle timp de secole...
  
6:46 K: Omul şi-a pus întrebări
încă de la inceputul timpului.
  
6:50 P:....dacă este posibil să se elibereze
 
6:56 pentru că timpul include îmbătrânirea
 
7:04 ea este acolo, cuvîntul vechi este martor.
 
7:07 K:Da, da. Înţeleg întrebarea.
 
7:11 P: Când spui că este necesar
 
7:16 să avem o minte veche
vorbeşti despre creier
  
7:22 care are în sine...
 
7:27 K: Calitatea de a se deteriora. Desigur.
 
7:33 P: De ce este aceasta necesară? Aşa este!
 
7:37 K: Nu, este aşa datorită experienţei,
 
7:44 cunoaşterea a adus limitarea,
 
7:52 condiţionarea, l-a limitat.
 
7:58 Corect?
 
8:00 Cu cât acumulăm mai multă cunoaştere
 
8:04 cu atât este mai mare limitarea.
 
8:11 P: Înţeleg că spui două lucruri Krishnaji.
 
8:18 Unul presupune ceva vechi,
o greutate a trecutului
  
8:26 şi asta dă sens expresiei de foarte vechi.
 
8:31 K:Este vechi.
P:Pentru că a experimentat
  
8:33 milioane de ani şi toate
aceste experienţe...
  
8:37 K: L-au condiţionat, îngustat,
l-au limitat.
  
8:41 P:Dar vechimea de care vorbeşti
 
8:45 te referi la vechimea
 
8:48 experimentată în timp?
 
8:52 K:O să ajungem şi acolo.
Pentru moment însă...
  
8:54 Să vedem cât de vechi este
 
8:58 în sensul obişnuit al cuvântului.
 
9:04 Şi cum timp de milioane
de ani de experieneţe
  
9:12 au condus la limitarea sa.
 
9:16 Există deci calitatea deteriorării sale.
 
9:24 Şi lumea modernă, noi trăim în aceasta,
 
9:27 cu zgomotul, cu şocurile sale teribile
 
9:32 şi agonia războaielor etc,
 
9:38 l-au limitat şi mai mult,
au condus la conflict.
  
9:52 Pentru că limitarea conduce la conflict.
 
9:58 P: Există domnule o minte căreia
 
10:10 aceste milioane de ani îi
conferă densitate şi greutate.
  
10:16 K:Da, sigur că da.
 
10:19 P: Atunci este o minte fragilă.
 
10:22 K: Adică?
P: Fragilă, adică uşor de corodat.
  
10:29 K; Nu, mintea şi creierul,
pentru moment...
  
10:33 Despre care vorbeşti?
P:Vorbesc despre creier.
  
10:36 K: Atunci nu folosi
cuvântul "minte".
  
10:37 P:Ok.
O să folosesc cuvântul "creier".
  
10:39 Creierul are o anumită
greutate şi densitate care...
  
10:49 K: Da, o calitate inferioară,
o greutate-corect.
  
10:53 P: O greutate. Asta înţelegi prin vechi?
 
10:59 K:Ce?
 
11:00 P: La asta te referi când spui vechi?
 
11:02 K: Nu chiar. Vreau să
abordăm subiectul încet.
  
11:12 Dacă admitem că acest creier este...
prin evoluţia sa
  
11:19 condiţionat
 
11:25 şi astfel are o calitate particulară
 
11:31 de a se distruge pe sine
 
11:38 ne întrebăm dacă ea poate fi oprită
 
11:44 - ma refer la deteriorarea creierului-
 
11:49 dacă celulele sale se pot regenera
 
11:52 în ciuda condiţionării-înţelegi?
 
11:57 în ciuda agoniei, eşecurilor, mizeriilor,
 
12:03 lumii complexe în care trăim
 
12:08 dacă acest creier se poate regenera
 
12:11 pentru a ajunge la cum
era iniţial, la origine.
  
12:17 Nu în sensul de individual
 
12:20 ci aşa cum era la origine.
 
12:24 P: Vrei să spui că un copil
 
12:29 are un asemenea creier?
 
12:34 K:Nu. Desigur că nu.
Desigur că nu.
  
12:37 P: Atunci ce înţelegi prin original...
originalitatea celulelor creierului?
  
12:51 K: Să aprofundăm un pic.
 
12:56 Ce înseamnă cuvântul "original"?
 
13:01 Unic, special.
 
13:07 P: Nu, este vorba de a calitatea de iniţial.
 
13:11 K:Adică primar.
P:Da.
  
13:14 K:Asta înseamnă originar.
Neatins,
  
13:20 necontaminat de cunoaştere.
 
13:24 P:Da.
 
13:29 K: Întrebarea este: poate
un asemenea creier
  
13:33 care a fost condiţionat
timp de milioane de ani
  
13:38 să ajungă să şteargă
 
13:41 condiţionările şi să
ajungă la acea calitate
  
13:43 de prospeţime primordială a creierului?
 
13:50 Nu ştiu, poate că întrebarea este greşită.
 
13:55 P: Dar este...cred că oamenii
de ştiinţă ar spune
  
14:04 că celulele creierului mor permanent.
 
14:08 K:Tot impul.
 
14:09 P: Aşa că numărul de celule disponibile...
 
14:15 K:Dar se şi regenerează.
 
14:18 Unele celule dispar şi altele apar.
 
14:24 Nu este ca şi cum celuele dispar mereu
 
14:26 şi creierul se face bucăţi şi moare.
 
14:29 P: Nu, dar odată cu vârsta
 
14:33 această regenerare scade..
 
14:36 K:Da, aşa este.
 
14:39 Da, asta este problema, nu-i aşa
 
14:46 dacă este posibil ca o minte condiţionată
 
14:52 şi care aşa cum ai spus
 
14:56 are această caracteristică
de a se deteriora
  
15:01 daca poate înlătura acea caracteristică?
 
15:07 P:Da.
 
15:09 K: Adică, dacă acest creier poate
rămâne tânăr, plin de prospeţime,
  
15:15 viu, original.
 
15:20 P:Da.
Cum ai...
  
15:25 K:....porni de acolo.
 
15:30 Cred că trebuie să ne întrebăm
 
15:33 ce este conştiinţa?
 
15:37 Corect?
 
15:39 Pentru că ea face parte din
creierul nostru, din noi
  
15:43 adică din conştiinţa noastră.
 
15:46 Corect?
 
15:49 Ce este conştiinţa?
 
15:54 Nu doar a fi conştient de lucruri,
în interior şi exterior
  
16:04 ci întregul conţinut al conştiinţei.
 
16:09 Pentru că fără acest conţinut
nu există conştiinţă
  
16:12 aşa cum o ştim noi.
 
16:15 Poate acest conţinut care
formează conştiinţa
  
16:24 să se oprească
 
16:33 şi astfel să existe o dimensiune
total diferită a conştiinţei?
  
16:38 Înţelegi?
 
16:39 Doarece creierul sau mintea, are
această calitate a conştiinţei.
  
16:48 Corect?
Asta este conştiinţa!
  
16:54 Conţinutul este conştiinţa.
 
16:57 P;Da, aşa este.
K:Aşa este.
  
17:00 Conţinutul este:plăcerea,
credinţa, entuziasmul,
  
17:04 senzaţia, reacţia, credinţa, agonia,
 
17:09 plăcerea, suferinţa, afecţiunea, etc.
 
17:13 toate acestea formează conştiinţa.
 
17:18 Corect?
 
17:19 Atâta vreme cât acest
conţinut există, trebuie
  
17:29 datorită conflictului interior,
confuziei din conştiinţă
  
17:33 trebuie să meargă mai departe.
 
17:37 Şi de asta îmbătrâneşte creierul
 
17:41 -adică se perimează şi moare.
 
17:46 Nu mai există nimic proaspăt.
 
17:48 P: Dar, domnule, este
conţinutul conştiinţei
  
17:55 identic cu celulele creierului?
K:Desigur că da.
  
18:03 P: Atunci, pe măsură ce acest conţinut,
 
18:07 datorită naturii sale,
se uzează...
  
18:11 K:....prin conflict.
Nu, nu, fii atentă.
  
18:14 P:Da.
Înţeleg asta.
  
18:16 Aceste lucruri uzează
celulele creierului..
  
18:20 K:.....este conflict- dezordinea,
şocurile, presiunea..
  
18:25 P: Asa că fizicul şi psihologicul
 
18:31 sunt de fapt acelaşi lucru.
 
18:34 K:Da. Corect.
 
18:37 Reacţiile fizice, cele psihologice,
 
18:41 sunt ambele reacţii.
 
18:42 P:Pentru că, creierul este fizic.
 
18:44 Conţinutul conştiinţei este psihologic.
 
18:48 K: Şi acesta este tot un
proces al fizicului.
  
18:53 Desigur.
P:Da.
  
18:57 K: Este deci, atât psihologic dar şi fizic
 
19:01 cu toate reacţiile, aduse de
gândul de durere,
  
19:05 de agonie, de plăcere,
 
19:09 de dobândire, ambiţie, etc.
 
19:12 şi credinţa, este toate astea!
 
19:15 P:Şi crează dezordine şi...
 
19:26 Dar natura celulelor creierului
este că ele mor.
  
19:30 K:Da. Merg mai departe, tradiţia
merge mai departe.
  
19:35 P: Este acolo, face parte din acestea.
K:Desigur că este acolo.
  
19:38 P:Prin urmare....
 
19:40 K: Şi de asemenea propria protecţie, reacţie,
 
19:44 reacţiile chimice- din câte aud-
 
19:49 celulele prin reacţiile lor
 
19:54 produc anumite substanţe
pentru a se proteja.
  
19:58 P: Adică sunt o creaţie a timpului.
 
20:00 K:Da, desigur este un produs al timpului.
 
20:04 P:Timpul se află în celulele creierului.
 
20:06 K:Acum, întrebarea este
dacă această conştiinţă
  
20:12 împreună cu conţinutul său, se termină
 
20:16 adică: dacă se termină conflictul.
 
20:22 P: Dar dacă se termină conflictul
se termină şi timpul?
  
20:30 K:Da, în fond asta spun şi
sanyasinii, călugării,
  
20:38 aceşti oameni s-au întrebat dacă
timpul se poate opri.
  
20:45 Corect? Desigur că s-au întrebat asta.
 
20:50 P:Da, dar tu vorbeşti acum de timp
 
20:53 ca un proces psihologic al conflictului.
 
20:56 K:Conflict, da.
 
20:57 P:Nu de timp ca durată sau observare, sau...
 
21:00 K:Nu, nu, nu.
 
21:04 Şi deci, ce anume încercăm să înţelegem
 
21:08 sau mai bine zis să cercetăm?
 
21:10 P: Ce anume va determina
 
21:15 această calitate care se naşte
în mintea umană?
  
21:21 K:Calitatea de a se naşte în sensul...
 
21:24 Să clarificăm ce înţelegi prin "naştere".
 
21:29 Că apare un nou element.
 
21:34 P: Continuu-nu o să folosesc acest cuvânt.
 
21:38 K;Nu, nu poţi.
P: Hai să renunţăm la acest cuvânt.
  
21:41 Dar o fiinţă care se abia se naşte
 
21:53 şi este atât de pură...
K: Stai un pic. Trebuie să avem grijă.
  
21:56 Ce înţelegi prin "naştere"?
Un copil care se naşte
  
22:00 şi creierul său are deja
calităţile mamei şi tatălui
  
22:07 şi de asemenea tradiţia, este treptat...
 
22:12 totul este evident.
 
22:13 P: Dar "naşterea" are acea calitate, de nou.
 
22:18 Naşterea este, nu exista şi apoi există.
 
22:23 K: Tu înţelegi prin "naştere" ca să clarificăm
 
22:30 că vechiul ia fiinţă.
 
22:35 O minte veche, un creier vechi,
 
22:39 care nu este nici al meu şi nici al tău
 
22:42 este creierul universal care
se naşte într-un copil.
  
22:48 P: Renaşte prin acest copil.
 
22:50 K: Şi pe măsură ce copilul se
maturizează creierul devine unul comun.
  
22:58 P: Dar ce înseamnă renaşterea
pentru o minte liberă?
  
23:03 Este vechiul care renaşte?
 
23:08 K: Hai să stabilim clar, Pupulji.
 
23:10 Mai întâi este oare posibil să ne
eliberăm de condiţionarea creierului
  
23:20 care şi-a pregătit propria decădere
 
23:28 şi ne întrebăm dacă acea conştiinţă
poate renunţa la conflict.
  
23:36 Apoi ca rezultat, apare o nouă naştere.
 
23:40 Nu ştiu dacă mă urmăreşti.
 
23:42 Atâta vreme cât creierul meu-pardon-
cât creierul unei persoane
  
23:52 care reprezintă conştiinţa sa,
se află în conflict
  
23:57 nimic nou nu poate apărea acolo.
 
24:03 Este evident.
 
24:06 înţelegi asta?
 
24:10 Trebuie să vezi faptele
 
24:13 că atâta vreme cât mă lupt continuu
 
24:16 fac asta pentru a deveni cineva.
 
24:18 P: cred că este evident.
 
24:20 K: Bine. Dacă cineva observă asta,
nu doar la nivel verbal
  
24:25 ci se vede pe sine, atunci
apare întrebarea
  
24:32 dacă este posibil ca aceste
lucruri să înceteze.
  
24:36 Adică suferinţa, teama să ia sfârşit.
 
24:41 P: Vezi tu Krishnaji, pericolul
vine din credinţa
  
24:48 că s-ar putea sfârşi fără a se reînoi.
Te rog ascultă.
  
24:56 Există posibilitatea ca aceste
lucruri să se termine
  
25:05 şi să se diminueze.
 
25:09 K: Înţelegem deci două lucruri
diferite prin "sfârşit".
  
25:20 P: Sfârşitul a ce?
K: Sfârşitul a "ceea ce este".
  
25:26 P:Sfârşitul a "ceea ce este".
 
25:28 K: Adică al conştiinţei mele.
Toate gândurile pe care le-am avut
  
25:34 tot ce am acumulat
 
25:40 în timp, să se termine.
 
25:47 Aşa că trebuie să clarificăm
ce înţelegem prin sfârşit.
  
25:50 Fie închei asta printr-un act
deliberat de voinţă
  
26:00 sau un ideal, scop, printr-un
scop superior.
  
26:11 P: Vezi tu Krishnaji, când punem punct
 
26:17 adică stop
 
26:21 mintea devine tăcută
 
26:28 imediat, fără vreun motiv anume.
 
26:33 K: Da. Uneori. Uneori, să nu ne grăbim.
 
26:38 P: Uneori se întâmplă fără motiv.
 
26:41 Fără legătură cu ceva anume.
K: Voinţa.
  
26:46 P: Te laşi în voia sorţii?
 
26:53 K: Nu, nu, nu.
Să clarificăm Pupulji mai întâi
  
26:59 ce înţelegem prin "sfârşit".
 
27:02 Acest sfârşit...îşi crează opusul?
 
27:08 P: Nu pentru că...
K: Uşor, lasă-mă…
  
27:11 La asta ne referim în general.
Termin cu ceva să obţin ceva.
  
27:15 P: Nu, eu nu mă refer Ia
acest gen de sfârşit.
  
27:18 K:Mă refer la acel sfârşit în care
percepţia a "ceea ce este"
  
27:29 întreaga percepţie a conştiinţei mele
 
27:34 întreaga, totala percepţie a conştiinţei
 
27:37 -adică intuiţia.
 
27:41 Care nu are un motiv, nu ţine de amintiri,
 
27:46 este o percepţie imediată
iar sfârşitul este...
  
27:55 Există ceva dincolo de care
gândul nu ajunge.
  
28:02 Asta înţeleg eu prin sfârşit.
 
28:05 P: La fel cum pentru milioane de ani
foloseşti cuvântul antic...
  
28:12 K: Nu, aia este parte a creierului
vechi, desigur.
  
28:16 P: Nu. E ca şi cum milioane de ani
 
28:20 s-ar privi pe sine?
 
28:24 K: Da. Asta este
Asta este de fapt problema.
  
28:31 Putem să spunem mai simplu Pupulji
 
28:35 sau să definim mai bine.
 
28:39 Noi spunem că, fii atentă,
conştiinţa noastră
  
28:44 a fost cultivată în timp. Corect?
 
28:48 P: Da, asta este uşor.
K: Stai un pic.
  
28:51 Şi dacă acest lucru ia sfârşit,
orice reacţie
  
28:58 este urmată de o altă serie de reacţii.
 
29:04 Adică, dacă eu vreau să închei ceva
 
29:08 acea dorinţă crează o altă
dorinţă de a avea ceva.
  
29:14 P: Da.
 
29:17 K: Este oare posibil să percepem
 
29:23 fără să ne mişcăm către viitor?
 
29:28 Înţelegei ce spun?
 
29:33 Sfârşitul nu are viitor.
Este doar sfârşit.
  
29:44 Dar creierul spune "Eu nu pot sfârşi aşa
 
29:48 pentru că am nevoie de un viitor
pentru a supravieţui".
  
29:55 Nu ştiu dacă mă înţelegi.
 
29:56 P:Da, pentru că în el este viitorul.
 
30:00 K: Da, desigur. Există oare acolo
un sfârşit, o nevoie psihologică,
  
30:10 conflicte....toate astea pot înceta! -
 
30:16 fără să apară gândul
"Ce se întâmplă dacă se termină?"
  
30:22 Nu ştiu dacă mă înţelegi.
 
30:26 Pentru că, vezi tu, eu pot renunţa la ceva
 
30:31 dacă îmi garantezi că apare altceva.
 
30:35 O să renunţ la suferinţă daca îmi garantezi
 
30:39 că aşa o să fiu fericit.
 
30:43 Sau că mă aşteaptă o
recompensă foarte mare.
  
30:47 Pentru că aşa este construit
creierul meu....
  
30:51 -există recompensă şi pedeapsă.
 
30:57 Pedeapsa este sfârşitul iar
recompensa este câştigul.
  
31:02 Şi atâta vreme cât aceste două
elemente există în creier,
  
31:11 va exista viitorul,continuarea
prezentului, etc.
  
31:15 Corect?
 
31:17 Oare putem renunţa la aceste
două principii?
  
31:31 Când nu mai există suferinţă
creierul nu mai caută
  
31:36 o altă existenţă în rai.
 
31:45 P: Chiar dacă nu caută paradisul
 
31:53 suferinţa corodează creierul.
 
31:58 Suferinţa corodează creierul.
 
32:00 K: Da. Dar vezi tu Pupulji, este foarte
important să înţelegem
  
32:07 că acest creier al nostru caută siguranţa
 
32:13 trebue să se simtă în siguranţă.
 
32:17 De aceea tradiţia, amintirea,
 
32:20 trecutul are o semnificaţie atât de mare.
 
32:26 Corect? Are nevoie de siguranţă.
Copilul are nevoie de siguranţă.
  
32:33 Creierul nostru are nevoie de siguranţă,
 
32:35 să aibă mâncare, haine şi un adăpost.
 
32:39 Siguranţa este credinţa în Dumnezeu,
într-un ideal,
  
32:47 într-o societate viitoare mult mai bună
 
32:54 - toate astea contribuie
 
32:59 şi determină creierul să spună
"Trebuie să fiu în siguranţă
  
33:06 altfel nu pot funcţiona".
 
33:10 Corect?
 
33:15 Fizic vorbind, nu există siguranţă,
persoana va muri,
  
33:22 ştie asta, că va muri.
 
33:26 Şi la nivel psihologic nu
este în siguranţă.
  
33:32 Merg prea repede?
 
33:34 P: Nu, nu este asta.
Cu toate astea...
  
33:39 K: Ele sunt parte a conştiinţei mele.
 
33:41 P: …eu susţin că există o dorinţă centrală.
 
33:50 K: De a supravieţui..
P: Nu, domnule.
  
33:53 K: Care este dorinţa centrală?
 
33:54 P: Este de a avea o minte…
 
34:02 un creier
 
34:11 care oferă posibilitatea
unei noi existenţe.
  
34:16 K: Ah, stai un pic+stai, stai,
cine cere asta? Stai un pic.
  
34:18 Cine vrea un astfel de creier?
 
34:22 Majoritatea oamenilor nu vor asta.
 
34:27 Nu. Ei spun că ar dori ca lucrurile
să rămână la fel.
  
34:31 P: Dar noi nu vorbim de
majoritatea omenilor.
  
34:33 Eu discut cu tine, sau X discută cu tine.
 
34:36 K: Să clarificăm.
 
34:38 P: Despre asta este vorba.
Dacă vorbim despre siguranţă...
  
34:46 există multe moduri în care
putem obţine asta.
  
34:49 Multe moduri de a fi în siguranţă.
 
34:53 K: Mă îndoiesc-nu!-mă îndoiesc
că există siguranţă
  
34:56 în sensul de vrem siguranţă.
 
34:59 P:Creierul nu va înţelege niciodată...
 
35:03 K: Oh, ba da, va înţelege.
 
35:05 P: Creierul nu va înţelege
niciodată pentru că este...
  
35:10 K: De aceea spun că
percepţia este importantă.
  
35:18 P: Percepţia a ce?
 
35:20 K: Mai întâi percepţia a "ceea ce este".
 
35:24 Să continuăm încet ...de acolo.
 
35:26 P:Percepţia a "ceea ce este" include
 
35:33 lucrurile creative pe care le-a făcut,
 
35:36 precum şi lucrurile stupide,
ce consideră important
  
35:41 sau nu
 
35:44 percepţia acestora şi sfârşitul lor.
 
35:49 K: Nu, nu, stai un pic Pupulji,
 
35:53 să mergem încet, dacă nu te superi.
 
35:56 Percepţia a ceea ce se întâmplă, nu?
 
36:03 Atât fizic în exterior cât şi în interior.
 
36:06 Ce se întâmplă în jurul meu şi psihologic
 
36:13 în interior.
 
36:19 Asta este "ceea ce este".
P: Da.
  
36:26 K: Întrebarea este: putem transforma
"ceea ce este"? Corect?
  
36:39 Conştiinţa noastră care
 
36:44 este parte a creierului.
 
36:49 P: Dar golind acea conştiinţă...
 
37:03 o astfel de golire....
 
37:07 K: Crezi că este posibil aşa ceva?
 
37:11 Înţelegi?
 
37:15 Este posibil să golim sau să
ştergem cu totul trecutul?
  
37:27 Trecutul este timpul,
 
37:29 întregul meu trecut, conţinutul
 
37:32 conştiinţei mele este trecutul,
care poate proiecta viitorul
  
37:39 dar rădăcinile sale sunt
încă în trecut. Corect?
  
37:45 Este oare posbil să îndepărtăm
aceste lucruri?
  
37:50 Este o întrebare foarte importantă
 
37:53 nu doar din punct de vedere
ideologic sau intelectual.
  
37:58 Psihologic este oare posibil
 
38:04 să nu mai purtăm povara a mii de ieri?
 
38:13 Sfârşitul acestora este începutul a ceva nou.
 
38:16 P: Ai folosit o frază: dacă este posibil
 
38:24 să nu mai purtăm povara zilelor de ieri.
 
38:31 Povara este problema sau miile de zile trecute?
 
38:36 K: Zilele trecute sunt povara.
 
38:41 Dar nu le poţi separa pe cele două.
P: Nu, nu, nu.
  
38:45 K: Dar cum le separi?
 
38:48 P: Pentru că acele zile trecute sunt fapte.
 
38:52 K: Sut fapte. Ah, în sensul acela.
 
38:55 Dar eu vorbesc despre...
P: Povara este...
  
39:05 atunci când am dat un anumit sens
 
39:10 acestor experienţe trecute
 
39:14 dar zilele trecute sunt....
 
39:21 K: Stai un pic. Ar mai exista
mii de zile trecute
  
39:25 dacă nu ar exista aminitirea
acestor ani plini de regrete
  
39:31 -sau orice altceva-
 
39:33 le pot separa?
-le pot separa în calendar.
  
39:39 P: Da, poţ domnule. Poţi separa
mii de zile trecute
  
39:45 de povara lor.
 
39:48 K: Arată-mi tu cum. Să clarificăm termenii.
 
39:51 Când spunem mii de zile trecute,
enciclopedia spune,
  
39:57 cărţile, calendarul,
 
40:00 pot spune că Egiptul a existat acum mii...
 
40:03 P: Hai să luăm viaţa unei persoane.
 
40:06 K: Da, viaţa unei persoane de patruzeci,
cincizeci sau optzeci,
  
40:09 nouăzeci, etc. sau douăzeci.
 
40:15 P: Poţi separa miile de zile trecute
din viaţa persoanei
  
40:20 de durere, regret, poveri, etc,.
 
40:24 adică de povara acestor mii de zile.
 
40:27 Putem deci renunţa la...
K: Ce?
  
40:31 P:...durere şi regret şi....
 
40:33 K: Tu poţi?
P: De ce nu?
  
40:36 K: Renunţă-dar ce înţelegi prin a "renunţa" ?
 
40:39 P: A percepe. Tocmai ai spus asta.
A percepe "ceea ce este".
  
40:44 K: Ah da! Dar nu este o renunţare în sensul că
 
40:47 - vezi tu, a renunţa implică două părţi.
 
40:54 P: Vezi, aici apare dificultatea.
 
40:57 Pot renunţa la treizeci de ani de
lucruri întâmplate, şaizeci?
  
41:03 Nu, nu pot face asta.
 
41:06 Corpul meu are şaizeci de ani.
K: Desigur. Nu am spus asta.
  
41:09 Nu pot comite suicid.
 
41:13 Am minţit, optzeci de ani
 
41:15 -am optzeci şi şapte de ani
sau optzeci şi opt,
  
41:17 am optzeci şi şapte-am trăit atâta
 
41:23 desigur că există
 
41:25 dar eu vorbesc despre amintirea lor.
 
41:30 Despre asta vorbesc.
 
41:32 Spun că există mii de zile de ieri.
 
41:36 P: Cele două pot fi separate.
Le poţi împărţi.
  
41:41 K: Nu, nu pot face asta.
 
41:46 Corpul meu nu a existat mii de zile de ieri.
 
41:51 Mii de zile de ieri, adică...
 
41:54 P: Tu vorbeşti despre mintea veche a omului.
 
42:01 K: Nu pot şterge asta.
Creierul în întregime
  
42:06 şi toate procesele care au loc în organism.
 
42:11 P: Şi ce fac atunci cu această minte veche?
 
42:15 Cu mintea asta veche, nu...
Vezi tu, omul a înţeles
  
42:20 ce trebuie să facă cu aceste
zile superficiale de ieri
  
42:30 cu povara acestora.
 
42:32 K: Ştii ce înseamnă asta?
 
42:35 Am şters cu adevărat sau terminat
cu mii de zile trecute
  
42:42 cu toate superficialitate,
meschinăria, îngustimea,
  
42:47 brutalitatea, cruzimea, ambiţia, etc.
 
42:52 -toate superficiale -
 
42:56 pot şterge toate astea, pot termina cu ele?
 
43:01 Pot spune "am terminat cu ele-
dar cine este cuţitul,
  
43:07 care este cuţitul, cine termină cu asta?
 
43:13 Este doar o parte.
 
43:15 P: Dar eu nu îndepărtez durerea.
 
43:20 K: Îdepărtez totul.
 
43:23 P: Dacă ar fi să discriminez şi să spun
 
43:26 "aş renunţa la asta, iar la asta nu"...
 
43:28 K: Nu, asta este prea absurd.
 
43:29 P: Dar când spun "renunţ la"
 
43:33 renunţ la toată povara.
 
43:38 K: Nu stai, un pic.
Pupulji, am înţeles.
  
43:39 Nu spune -dacă îmi permiţi- "renunţ la".
 
43:43 P: "Eu" nu renunţ.
 
43:45 K: Hai să clarificăm.
 
43:47 P: Să tăiem "eu".
 
43:50 K: Nu sunt de acord-vezi tu-
 
43:52 a renunţa nu înseamnă...
 
43:58 Când tai ceva există două părţi!
 
44:03 P: Da, eu vreau să spun...
 
44:09 vezi e o mare confuzie aici.
 
44:13 K: Ştiu, apare confuzia
-semantică-cea verbală.
  
44:16 P: Nu poţi renunţa la optzeci
şi şapte de ani
  
44:20 sau şaizeci şi cinci, şaizeci şi şase.
 
44:22 K: Sigur că nu. Nu ai şaizeci şi opt de ani!
 
44:25 P: Am şaizeci şi şase.
 
44:27 Dar poţi renunţa-renunţa-
cuvântul nu este bun.
  
44:33 K: Nu folosi cuvântul ăsta.
 
44:35 P: Ai folosit cuvântul: a vedea
"ceea ce este".
  
44:39 K: Sfârşitul a "ceea ce este" este altceva.
 
44:43 P: De ce nu vrei să faci o distincţie
 
44:46 între sfârşitul a "ceea ce este"
şi a renunţa?
  
44:49 K: Pentru mine, sfârşitul înseamnă
că nu există continuitate
  
44:55 a ceva ce a fost anterior.
 
44:57 P: Ce înseamnă a renunţa?
 
44:59 K: Înseamnă
 
45:03 -ca atunci când tai o bucată de lemn-
 
45:05 rămân două părţi!
 
45:12 P: Cred că este ceva semantic.
 
45:15 K: Semantic.
 
45:17 Dar eu întreb: dacă este posibil
 
45:24 să renunţ la întregul conţinut
al conştiinţei mele
  
45:33 umane care a crescut timp de milenii.
 
45:39 Iar acest conţinut este confuzia,
vulgaritatea, grosolănia,
  
45:45 micimea şi trivialitatea
unei vieţi stupide.
  
45:50 P: Dar există şi bunătate acolo.
 
45:52 K: Da, le include pe toate.
 
45:53 Stai puţin, vreau să fiu foarte....
 
45:56 Bunătatea este ceva diferit.
 
45:59 Ea nu are ceva opus.
 
46:09 Ea nu este rezultatul a ceva ce nu este bun.
 
46:17 Ea apare când se termină ce nu este bunătate.
 
46:24 Este altceva.
 
46:27 Este oare posibil să terminăm acest conflict?
 
46:40 Dacă el nu se termină- poate fi modificat...
 
46:45 P: Nu, domnule. Există un sfârşit al conflictului.
 
46:53 K: De ce spui asta?
 
46:56 P: Există un sfârşit al conflictului.
 
46:58 K: Există? Sau exsită uitarea a ceea
ce a generat conflictul
  
47:07 sau finalul...
 
47:10 P: Vrei să spui
 
47:13 că sfârşitul conflictului
 
47:17 conduce la apariţia altuia?
 
47:22 K: Da.
 
47:27 Înţelegi implicaţiile conflictului
 
47:31 profunzimea sa, nu superficialitatea
 
47:34 că eu nu sunt Englez, sau Francez şi
 
47:37 nu aparţin unei ţări anume
 
47:39 sau religii sau rase.
 
47:41 Astea sunt lucruri superficiale.
 
47:43 Vorbesc despre ceea ce este adânc...
 
47:46 P: Vorbeşti despre conflict ca
separare de altceva
  
47:50 sensul separatismului.
 
47:52 K: Separatismul. Ăsta este real. Izolarea.
 
48:05 Care aduce inevitabil conflictul.
 
48:14 Este asta posibil?
Ce înseamnă?
  
48:24 Deci, creierul este total...
nu există conflict.
  
48:31 Aşteaptă un pic. Pot apărea
probleme-mă urmăreşti?-
  
48:35 dar dacă ele sunt rezolvate, dispar.
 
48:41 Problemă înseamnă conflict.
 
48:45 P: De ce ar apărea probleme?
 
48:48 K: Dicţionarul spune că acest cuvânt
 
48:54 problemă este de fapt o provocare.
 
49:03 Asta înseamnă problemă.
Ceva la care trebuie să faci faţă.
  
49:10 Noi rezolvăm problema intelectual
 
49:17 sau fizic, etc,
 
49:21 dar asta crează în continuare probleme.
 
49:26 De exemplu politicienii, ce fac ei.
 
49:30 Cucereşti ceva şi ca rezultat
 
49:34 apar alţi factori care crează alte probleme.
 
49:38 Problema este menţinută mereu.
 
49:43 Eu spun că nu este nici o problemă.
 
50:00 Fizic şi psihologic nu este nici o problemă,
 
50:05 dacă nu pot trăi câteva luni la Brockwood
 
50:08 nu fac asta, dacă nu mă hrăneşte nimeni, e ok
 
50:11 -înţelegi-?
 
50:14 Nu există nici o problemă.
 
50:21 Dacă apare ceva nou
 
50:24 fie creierul meu nu poate rezolva asta
 
50:28 şi prin urmare devine o problemă...
 
50:31 P: Vrei să spui domnule....
 
50:33 K: Asta este ideea.
 
50:36 P: ...pentru naşterea unu nou...
 
50:38 K: Asta este, înţelegi. Trebuie să fie aşa.
 
50:44 Şi naşterea noului este cel mai vechi.
 
50:50 Vezi asta?
 
50:53 P: Putem să discutăm un pic despre asta?
 
50:56 Vrei să spui mai multe despre asta?
 
51:01 K: În fond acesta este terenul
 
51:06 dincolo de care nu mai există altceva.
 
51:12 Aceasta este originea dincolo
de care nu există altă origine.
  
51:38 Vezi tu, Pupulji cam asta este
problema-nu e chiar o problemă-
  
51:42 este cu adevărat întrebarea
 
51:45 poate oare creierul să se elibereze
 
51:51 de propriile sale legături.
 
52:00 În fond sfârşitul a ceva
 
52:05 nu înseamnă libertate totală, corect?
 
52:10 Pot să termin să spunem de exemplu
cu rănile mele-dacă le am-
  
52:17 pot asta foarte simplu.
 
52:23 Dar imaginile pe care le-am
creat despre mine,
  
52:33 acele imagini suferă
 
52:37 şi problema este cel care
crează imaginile.
  
52:43 Corect?
 
52:45 Şi asta ne conduce mai mult
către altceva şi anume:
  
52:50 să trăim o viaţă lipsită de imagini.
 
53:01 Aşa nu există nici o rană, frică
 
53:03 şi dacă nu există nici o frică, nu există
nici dorinţa de siguranţă, Dumnezeu,
  
53:09 confort şi restul.
 
53:18 Aş spune: cel mai vechi,
dar foarte puţini pot...
  
53:27 - nu, nu aş spune asta-
 
53:29 care este priginea vieţii
 
53:34 trebuie să fie cel mai vechi
 
53:39 dincolo de gândul vechi sau nou.
 
53:44 Asta este originea vieţii.
 
53:51 Când mintea- care include
creierul- când mintea
  
53:57 ajunge la acel punct în care
totul este original,
  
54:04 nou, necontaminat- oare este asta posibil?
 
54:14 Meditaţia a fost uan dintre
căile de a ajunge acolo.
  
54:24 Prin tăcerea minţii oamenii au sperat
 
54:30 că vor fi ajutaţi.
 
54:36 Vezi tu, noi toţi vrem să ajungem acolo.
 
54:39 Asta spun.
Ca nu este nevoie de efort.
  
54:44 Cuvântul "efort " înseamnă conflict.
 
54:53 Ceea ce nu conţine conflict
 
54:59 nu poate fi abordat prin conflict.
 
55:03 Desigur că nu.
 
55:11 P: Asta înseamnă că
 
55:14 în învăţătura ta nu există
abordare parţială?
  
55:21 K: E imposibil.
Cum ar putea fi?
  
55:26 Dacă abordez prin diferite căi
 
55:29 aşa cum au spus Hinduşii
 
55:32 -Karma Zoga şi restul- este doar parţial.
 
55:39 Nu putem aşa!
 
55:46 Asta este adevărata problemă.
 
55:49 P: Ce faci? Eşti o fiinţă umană obişnuită.
 
55:52 K: Nu, nu poţi face nimic.
Ăsta este primul lucru.
  
55:56 Poţi face doar activtăţi fizice.
 
56:01 Dar psihologic, nimic.
 
56:05 P: Ce înţelegi prin activităţi fizice?
 
56:08 K: Să creezi o grădină,
să construieşti case,
  
56:11 tehnologie, bla,bla,bla.
P: Dar fizicul continuă.
  
56:15 Fizicul contnuă
K: Continuă.
  
56:18 P: Şi atunci ce face omul?
 
56:20 K: Dar dacă nu există frica psihologică
 
56:25 nu există separare, în ţări, etc.
 
56:30 -nu există separare?
Mă urmăreşti?
  
56:32 P: Da, dar există frica psiholgică.
 
56:35 K: Tocmai asta este. Prin urmare
niciodată nu vei avea
  
56:39 un creier care a trăit în
izolare psihologică
  
56:43 adică în conflict nu poate
ajunge în acel loc.
  
56:50 Locul care este originea vieţii.
 
56:56 Evident că nu.
 
56:58 Cum poate mintea mea măruntă,
 
57:01 care se preocupă de propriul
sine, să ajungă acolo?
  
57:05 P: Este zadarnic domnule. Atunci
întreaga viaţă este zadarnică
  
57:11 dacă după toate astea
nu ai făcut primul pas.
  
57:16 Atunci unde te afli?
 
57:20 K: Care ste primul pas?
 
57:22 Stai un pic, spune, care este primul pas?
 
57:24 P: Aş spune că este să vezi orice este.
 
57:32 K: Să vezi "ceea ce este".
Aşteaptă.
  
57:37 Cum vezi asta, cum abordezi asta?
 
57:40 De aste depinde în totalitate "ceea ce este"
 
57:46 sau tu vezi doar parţial "ceea ce este".
 
57:54 Dacă vezi "ceea ce este"
în întregime- atunci gata.
  
58:00 P: Dar vezi că nu funcţionează aşa.
 
58:04 K: Sigur că nu.
 
58:05 Pentru că minţile noastre,
gîndurile sunt fragmentate,
  
58:09 prin urmare eu abordez viaţa
sau "ce este de fapt"
  
58:12 cu mintea mea fragmentată,
 
58:14 cu creierul fragmentat
care este divizat...
  
58:16 P: Iar eu spun că în timp
fragmentele se reduc.
  
58:25 Nu sări la mine.
Aşa este.
  
58:28 K: Ştiu ce vrei să spui. Este simplu.
 
58:30 P: Cu timpul fragmentele se reduc.
 
58:33 Şi este posibil să te ascult, pentru
ca mintea să fie liniştită
  
58:39 fără mişcare, fără efort,
 
58:47 dar este liniştită, nu este primul pas!
 
58:51 K: Nu. CÎnd tu spui, ai folosit cuvintele
 
58:55 primul pas pentru a observa
sau a percepe "ceea ce este". Corect?
  
59:00 Asta ai spus.
 
59:03 Dacă percep parţial, atunci să ştii,
 
59:10 asta conduce la alte complicaţii. Corect?
 
59:14 Percepţia parţială conduce
la probleme parţiale. Corect?
  
59:21 Şi întreb dacă este posibil să vedem
în întregime "ceea ce este"?
  
59:32 Să vedem întregul nu fragmentul.
 
59:40 Asta înseamnă-stai un pic
-că trebuie să văd
  
59:43 dacă am o viaţă fragmentată.
 
59:55 De aici ar trebui să pornesc.
 
1:00:06 Pentru că dacă abordez viaţa,
 
1:00:10 conştiinţa mea, felul în care
gândesc, simt,
  
1:00:14 acţionez şi restul,
 
1:00:19 dacă abordez asta fragmentat,
atunci sunt pierdut.
  
1:00:27 Asta se întâmplă în lume. Sunt pierduţi.
 
1:00:36 Aceşti oameni care ne
guvernează, care ne spun
  
1:00:38 ce este bine sau rău şi restul.
 
1:00:50 Este posibil să privim viaţa
ca întreg fără fragmentare?
  
1:00:56 Pupul, asta este...
 
1:00:58 P: De ce nu a văzut mintea antică asta?
 
1:01:06 K: Nu poate, nu a putut.
Cum poate o ordine totală...
  
1:01:13 P: Dar ai spus că...
 
1:01:17 K: Aşteaptă un pic, terenul antic
 
1:01:20 original este cel mai vechi.
 
1:01:23 P: Nu, asta este acolo.
K: Nu, nu,
  
1:01:28 P: Cum adică nu?
K: Doar dacă...
  
1:01:34 Este acolo ca idee
 
1:01:38 menţinută de oameni de genul
"acolo este Dumnezeu".
  
1:01:46 Asta este doar o idee, un concept,
o proiecţie a dorinţelor noastre
  
1:01:52 de a ne simţi confortabil
de a fi fericiţi şi restul.
  
1:02:05 Pot trăi o viaţă, poate omul avea o viaţă
 
1:02:10 în care să nu existe o
acţiune fragmentată?
  
1:02:40 Dacă cineva întreabă "de unde să încep?"
Aş spune"de acolo".
  
1:02:45 Află mai întâi dacă duci
o viaţă fragmentată.
  
1:02:52 Ştii ce înseamnă asta:
 
1:02:58 să spui una şi să faci alta,
 
1:03:00 întregul mod de viaţă fragmentat
care înseamnă izolare
  
1:03:09 şi prin urmare lipsa relaţiilor
 
1:03:13 cu restul umanităţii.
 
1:03:20 Deci începe de acolo.
 
1:03:26 Ştii ce înseamnă asta?
 
1:03:28 Ce mult trebuie să te întrebi ca să afli?
 
1:03:40 P: Ce este această întrebare?
 
1:03:42 K: Observaţia.
 
1:03:47 Să observ foarte clar
fără nici o influenţă,
  
1:03:51 direcţie, motiv,
 
1:03:55 cum este fragmentată viaţa mea.
Să observ doar.
  
1:04:01 Nu să spun "Sunt fragmentat
şi ar trebui să fiu întreg".
  
1:04:05 Ideea de a deveni întreg
este altă fragmentare.
  
1:04:14 Observ modul în care există fragmentarea.
 
1:04:32 Asta înseamnî că gândul
este un fragment. Corect?
  
1:04:43 Şi asta este cauza fragmentării.
 
1:04:51 Eu devin ceva diferit de tine.
 
1:04:58 P: Deci ideea naŞterii unui nou...
 
1:05:01 K:...nu este posibil decât
dacă ai asta. Evident.
  
1:05:22 Mai bine ne oprim.