Krishnamurti Subtitles home


BR82CPJ2 - Putem trăi fără povara miilor de zile trecute?
Dialogul 2
Brockwood Park, Anglia
23 Iunie 1982



0:18 P: Sir, I was wondering whether one could discuss the wonder and nature of birth in the human mind, not birth as having a baby, but a mind that is jaded, old, incapable of perception, can it renew itself, or totally have a new perception? I think that is a problem with many of us. As one grows older one finds that the quickness of the mind, the capacity to perceive, and take in deeply, perhaps dims. P: Mă întrebam domnule, cine ar putea să discute despre miracolul naturii şi minţii umane nu despre naşterea unui copil ci o minte slabă, veche, incapabilă de a percepe se poate ea reînoi total, îşi poate schimba percepţia? Cred că mai toţi ne confruntăm cu asta. Pe măsură ce înaitează în vârstă, fiecare constată că agerimea minţii, capacitatea de a percepe şi de a gândi profund se diminuează.
1:50 K: Are you asking, is it possible to keep the mind very young, and yet ancient? K: Întrebi dacă mintea poate fi foarte tânară şi veche în acelaşi timp?
2:07 P: Yes. You used the word 'ancient'. I also would like to go into the nature of what is meant by the word 'ancient'. If we could go into the nature of that, first, because you have used it, and I have heard you use it several times. Obviously it is not, that ancient quality, it's unrelated to time as yesterday. P:Da. Ai folosit cuvântul "vechi". Şi vreau să cercetăm de asemenea natura cuvântului, ce înseamnă "vechi". Aş dori să începem cu asta pentru că ai folosit termenul şi te-am auzit spunând asta de câteva ori. Şi evident că acea calitate de vechi nu este legată de timp aşa cum este de exemplu ziua de ieri .
2:44 K: Yes, let's go into it. K:Da, să cercetăm asta.
2:48 P: What is the nature of this ancient? P: Care este natura acestui vechi?
2:52 K: After all, human brain, as far as one understands, and if you have listened to some... - on television, the scientists talking about the quality of the brain how the brain works and so on - it has its own protective nature, protective chemical reaction when there is a shock, when there is a pain and so on. We are after all, or our brains are, very, very ancient, very, very old. It has evolved from the ape, the human… the ape standing up, and so on, till now. It has evolved through time, through tremendous experiences, acquired a great deal of knowledge, both the outward knowledge as well as inward knowledge, and so it is really very, very ancient. And it is not, as far as I can understand, as far as I can see, it is not a personal brain. It is not my brain and your brain. It can't be. K: Natura umană, aşa cum o înţeleg oamenii şi dacă ai ascultat anumiţi-la televizor, oamenii de ştiinţă vorbesc despre calitatea creierului cum funcţionează acesta, etc- are propria protecţie naturală, propriile reacţii chimice când este în stare de şoc, sau durere, etc. Noi suntem ,creierele noastre sunt, foarte, foarte vechi, foarte, foarte bătrâne. Omul s-a dezvoltat din maimuţă, omul... a evoluat, etc, până acum. A evoluat în timp prin experienţe a acumulat multe cunoştiinţe atât interioare cât şi exterioare şi de aceea este foarte, foarte bătrân. Şi din câte înţeleg, văd nu este un creier personal. Nu există creierul meu şi al tău. Nu există asta.
4:20 P: But obviously your brain and my brain have a different quality of the ancient in them. P: Dar creierul meu şi al tău au evident o cantitate diferită de vechi în ele.
4:31 K: Wait. Don't let's talk of mine or yours for the moment. K:Stai un pic. Să nu vorbim acum de al meu sau al tău.
4:35 P: By making a statement... P: Când faci o afirmaţie...
4:39 K: I am just exploring the beginning, laying a few bricks. If that is granted, that we are very old, very ancient, in that sense, and that our brains are not individualistic brains - we may have reduced it, we may think it is individual, it is personal, it is 'my brain', but it can't have evolved through time as my brain!

P: No, obviously. 		K: Eu explorez începutul, aşez căteva cărămizi. Dacă este aşa, că suntem foarte bătrâni, foarte vechi şi că nu există creiere individuale -le-am redus la asta, aşa credem este creierul "meu" dar el nu a evoluat în timp ca fiind al meu!

P:Evident că nu.
5:18 K: I mean, it's absurd to think that.

P: It's obvious. 		K: Este absurd să credem asta.

P:Este evident.
5:22 K: No, it may be obvious but most of us think it is a personal brain, it is my brain. Therefore from that is born the whole individualistic concept. Leave that for the moment. Now, are we saying such an ancient mind - brain or mind, for the moment leave the mind alone, let's look at the brain - such an ancient brain, which has been so conditioned, and has lost... or it may be very, very deeply embedded in the unconscious, in the deep down, that it is becoming very, very coarse, superficial, artificial and vulgar. You follow what I mean? K: Nu, este evident dar mulţi dintre noi cred că este un creier personal, că este creierul meu. De aici a apărut întregul concept individualistic. Să lăsăm asta pentru moment. Noi spunem că o minte atât de veche -creier sau minte, să lăsăm mintea de-o parte să privim creierul- un astfel de creier vechi care a fost atât de condiţionat şi şi-a pierdut....sau poate este foarte adânc ascuns în inconştient, adânc, că devine foarte, foarte ciudat, superficial, artificial şi comun. Înţelegi ce spun?
6:23 P: But an ancient mind, as you just now said, is the result of evolution in time. P:Dar o minte veche, aşa cum o descrii este rezultatul evoluţiei în timp.
6:35 K: In time, of course. Evolution means time. K:Desigur. Evoluţia înseamnă timp.
6:38 P: In time. Now the search which has gone on for centuries... P: În timp. Omul a căutat să afle timp de secole...
6:46 K: Since the beginning of time man must have asked. K: Omul şi-a pus întrebări încă de la inceputul timpului.
6:50 P: ...has been whether it is possible to free this of that, because with time also is inbuilt this ageing quality, is built in with the sense of the ancient. P:....dacă este posibil să se elibereze pentru că timpul include îmbătrânirea ea este acolo, cuvîntul vechi este martor.
7:07 K: Yes, yes. I understand that question. K:Da, da. Înţeleg întrebarea.
7:11 P: So are you talking of - when you say it is necessary to have an ancient mind - are you talking of a brain which has also inbuilt in it... P: Când spui că este necesar să avem o minte veche vorbeşti despre creier care are în sine...
7:27 K: The quality of its own deterioration. Of course. K: Calitatea de a se deteriora. Desigur.
7:33 P: Why is that necessary? It is so! P: De ce este aceasta necesară? Aşa este!
7:37 K: No, it is so because experience, knowledge, has limited it, has conditioned it, has narrowed it down. Right? The more we acquire knowledge, the more there is the limitation of itself. K: Nu, este aşa datorită experienţei, cunoaşterea a adus limitarea, condiţionarea, l-a limitat. Corect? Cu cât acumulăm mai multă cunoaştere cu atât este mai mare limitarea.
8:11 P: No, you seem to be implying two things, Krishnaji. One is the sense of the ancient, as the weight of the past, which gives it a sense of being very old. P: Înţeleg că spui două lucruri Krishnaji. Unul presupune ceva vechi, o greutate a trecutului şi asta dă sens expresiei de foarte vechi.
8:31 K: It is old.

P: Because it has experienced for millions of years, and all the experiences… 		K:Este vechi.

P:Pentru că a experimentat milioane de ani şi toate aceste experienţe...
8:37 K: Which has conditioned it, which has narrowed it down - limited. K: L-au condiţionat, îngustat, l-au limitat.
8:41 P: But the ancient you are talking about, are you talking about that which it has experienced through time? P:Dar vechimea de care vorbeşti te referi la vechimea experimentată în timp?
8:52 K: We will go into that. For the moment. First let us see how ancient it is in the normal sense of that word. And how it has, in its own million years of experiences, has limited itself. Therefore there is the quality of its deterioration. And the modern world, living in the modern world, with all the noise, with all the terrible shocks, and the agonies of war and so on, has made it still more limited, more in conflict. Because the very limitation brings its own conflict. K:O să ajungem şi acolo. Pentru moment însă... Să vedem cât de vechi este în sensul obişnuit al cuvântului. Şi cum timp de milioane de ani de experieneţe au condus la limitarea sa. Există deci calitatea deteriorării sale. Şi lumea modernă, noi trăim în aceasta, cu zgomotul, cu şocurile sale teribile şi agonia războaielor etc, l-au limitat şi mai mult, au condus la conflict. Pentru că limitarea conduce la conflict.
9:58 P: Sir, there is a mind which, because the sense of these million years, gives to it a density and weight. P: Există domnule o minte căreia aceste milioane de ani îi conferă densitate şi greutate.
10:16 K: Yes, yes, quite. K:Da, sigur că da.
10:19 P: Then there is a mind which is brittle. P: Atunci este o minte fragilă.
10:22 K: Which is?

P: Brittle, which is easily corroded. 		K: Adică?

P: Fragilă, adică uşor de corodat.
10:29 K: No, the mind and the brain, let's for the moment... Which are you talking about?

P: I am talking of the brain. 		K; Nu, mintea şi creierul, pentru moment... Despre care vorbeşti?

P:Vorbesc despre creier.
10:36 K: Brain, don't use the word 'mind'. K: Atunci nu folosi cuvântul "minte".
10:37 P: All right, I'll use the word 'brain'. The brain has a certain weight to it, and a density to it, which... P:Ok. O să folosesc cuvântul "creier". Creierul are o anumită greutate şi densitate care...
10:49 K: Yes, a coarseness to it, a heaviness to it - quite. K: Da, o calitate inferioară, o greutate-corect.
10:53 P: A heaviness to it. Now is that what you mean by the ancient? P: O greutate. Asta înţelegi prin vechi?
10:59 K: What? K:Ce?
11:00 P: Is that what you mean by the ancient? P: La asta te referi când spui vechi?
11:02 K: Not quite. I just want to go into it a little bit, slowly. If we admit that the brain is... by its own evolution, has conditioned itself, and therefore it has the inherent quality of its own destruction, and whether that quality can ever be stopped - in the sense of its deterioration - can the brain cells renew themselves in spite of its conditioning - you follow what I am saying? - in spite of its agonies, failures, miseries, all the complex modern world in which we live, whether that brain can renew itself so as to achieve its originality. Not originality in the sense of individuality, but originality: in its origin. K: Nu chiar. Vreau să abordăm subiectul încet. Dacă admitem că acest creier este... prin evoluţia sa condiţionat şi astfel are o calitate particulară de a se distruge pe sine ne întrebăm dacă ea poate fi oprită - ma refer la deteriorarea creierului- dacă celulele sale se pot regenera în ciuda condiţionării-înţelegi? în ciuda agoniei, eşecurilor, mizeriilor, lumii complexe în care trăim dacă acest creier se poate regenera pentru a ajunge la cum era iniţial, la origine. Nu în sensul de individual ci aşa cum era la origine.
12:24 P: Would you say that a baby, the brain cells of the baby are original in that sense? P: Vrei să spui că un copil are un asemenea creier?
12:34 K: No. Of course not. Of course not. K:Nu. Desigur că nu. Desigur că nu.
12:37 P: So what is meant by an original… originality of the brain cells? P: Atunci ce înţelegi prin original... originalitatea celulelor creierului?
12:51 K: Let's go into it a little bit. What is - the word 'original', what does it mean? Unique, special. K: Să aprofundăm un pic. Ce înseamnă cuvântul "original"? Unic, special.
13:07 P: No, it has a quality of 'for the first time'. P: Nu, este vorba de a calitatea de iniţial.
13:11 K: Pristine quality.

P: Yes. 		K:Adică primar.

P:Da.
13:14 K: Original means that. Untouched, uncontaminated by knowledge. K:Asta înseamnă originar. Neatins, necontaminat de cunoaştere.
13:24 P: Yes. P:Da.
13:29 K: Can it - that's the question - can such a brain which has been conditioned for a million, or two million years, reach that, or wipe away its conditioning and reach that quality of the pristine freshness of the brain? I don't know, it may be a wrong question altogether. K: Întrebarea este: poate un asemenea creier care a fost condiţionat timp de milioane de ani să ajungă să şteargă condiţionările şi să ajungă la acea calitate de prospeţime primordială a creierului? Nu ştiu, poate că întrebarea este greşită.
13:55 P: But it is... I think, scientifically, they would say that the brain cells are dying all the time. P: Dar este...cred că oamenii de ştiinţă ar spune că celulele creierului mor permanent.
14:08 K: All the time. K:Tot impul.
14:09 P: Therefore the number of brain cells available... P: Aşa că numărul de celule disponibile...
14:15 K: And also are renewing itself. Apparently certain cells die and certain cells are reborn. It is not: dying all the time so that the brain goes to pieces, dies. K:Dar se şi regenerează. Unele celule dispar şi altele apar. Nu este ca şi cum celuele dispar mereu şi creierul se face bucăţi şi moare.
14:29 P: No, but the very fact of ageing is that the renewal does not keep... P: Nu, dar odată cu vârsta această regenerare scade..
14:36 K: Yes, that's it. Yes - that's the whole point, isn't it, really - is it possible, for a brain that has been conditioned, and has therefore, as you put it, the built-in quality of its own deterioration, can that quality stop, end, disappear? K:Da, aşa este. Da, asta este problema, nu-i aşa dacă este posibil ca o minte condiţionată şi care aşa cum ai spus are această caracteristică de a se deteriora daca poate înlătura acea caracteristică?
15:07 P: Yes. P:Da.
15:09 K: That is, can the brain keep young, young in the sense fresh, alive, has a quality of its originality. K: Adică, dacă acest creier poate rămâne tânăr, plin de prospeţime, viu, original.
15:20 P: Yes. How would you... P:Da. Cum ai...
15:25 K: ...proceed from that. I think we have to go into the question, what is consciousness? Right? Because that's part of our brain, part of our whole being, which is our consciousness. Right? What is consciousness? Not only being conscious of things, outwardly and inwardly, but the whole content of consciousness. Because without the content there is no consciousness, as we know it. So, can the content, which makes up this consciousness, can that content end by itself so that there is a totally different dimension to consciousness? You follow? Because the brain or the mind has this quality of consciousness. Right? That is consciousness! The content is the consciousness. K:....porni de acolo. Cred că trebuie să ne întrebăm ce este conştiinţa? Corect? Pentru că ea face parte din creierul nostru, din noi adică din conştiinţa noastră. Corect? Ce este conştiinţa? Nu doar a fi conştient de lucruri, în interior şi exterior ci întregul conţinut al conştiinţei. Pentru că fără acest conţinut nu există conştiinţă aşa cum o ştim noi. Poate acest conţinut care formează conştiinţa să se oprească şi astfel să existe o dimensiune total diferită a conştiinţei? Înţelegi? Doarece creierul sau mintea, are această calitate a conştiinţei. Corect? Asta este conştiinţa! Conţinutul este conştiinţa.
16:57 P: Yes, that is so.

K: That is so. The content is: pleasure, belief, excitement, sensation, reactions, faith, agony, pleasure, suffering, affection, and so on, the whole of that is consciousness. Right? And as long as the content, which is all this, exists, it must, because of its conflict, its confusion within consciousness, must wear itself out. And that's why the brain becomes old - in the sense old, ageing, dies. There is no freshness to it. 		P;Da, aşa este.

K:Aşa este. Conţinutul este:plăcerea, credinţa, entuziasmul, senzaţia, reacţia, credinţa, agonia, plăcerea, suferinţa, afecţiunea, etc. toate acestea formează conştiinţa. Corect? Atâta vreme cât acest conţinut există, trebuie datorită conflictului interior, confuziei din conştiinţă trebuie să meargă mai departe. Şi de asta îmbătrâneşte creierul -adică se perimează şi moare. Nu mai există nimic proaspăt.
17:48 P: Now, sir, is the content of consciousness identical with the brain cells?

K: Yes. Of course. 		P: Dar, domnule, este conţinutul conştiinţei identic cu celulele creierului?

K:Desigur că da.
18:03 P: Then, as the content of consciousness, because of its very nature, wears itself out... P: Atunci, pe măsură ce acest conţinut, datorită naturii sale, se uzează...
18:11 K: ...through conflict. No, no - be careful. K:....prin conflict. Nu, nu, fii atentă.
18:14 P: Yes, I understand that. That very process is wearing out the brain cells... P:Da. Înţeleg asta. Aceste lucruri uzează celulele creierului..
18:20 K: ...is conflict - the disturbances, the shocks, the pressures... K:.....este conflict- dezordinea, şocurile, presiunea..
18:25 P: So the physical and the psychological are really the same thing really there. P: Asa că fizicul şi psihologicul sunt de fapt acelaşi lucru.
18:34 K: Yes. That's right. Physical reactions, psychological reactions, they are both reactions. K:Da. Corect. Reacţiile fizice, cele psihologice, sunt ambele reacţii.
18:42 P: Because the brain is physical. The content of consciousness is psychological. P:Pentru că, creierul este fizic. Conţinutul conştiinţei este psihologic.
18:48 K: Which is also a process of the physical. Of course.

P: Yes. 		K: Şi acesta este tot un proces al fizicului. Desigur.

P:Da.
18:57 K: So it is psychological as well as the physical, with all their reactions, bring about the thought of pain, the thought of agony, the thought of pleasure, the thought of achievement, ambition and so on, so on, and belief, faith, is all this! K: Este deci, atât psihologic dar şi fizic cu toate reacţiile, aduse de gândul de durere, de agonie, de plăcere, de dobândire, ambiţie, etc. şi credinţa, este toate astea!
19:15 P: Which creates disturbance and... But the nature of the brain cells is to continually die. P:Şi crează dezordine şi... Dar natura celulelor creierului este că ele mor.
19:30 K: Yes. They carry on, the tradition carries on. K:Da. Merg mai departe, tradiţia merge mai departe.
19:35 P: It is inbuilt, that also is inbuilt.

K: Of course it's there. 		P: Este acolo, face parte din acestea.

K:Desigur că este acolo.
19:38 P: Therefore... P:Prin urmare....
19:40 K: And also its own protection, its own reaction, chemical reactions - from what one hears - the cells, with their reactions, they produce their own chemicals to protect itself. K: Şi de asemenea propria protecţie, reacţie, reacţiile chimice- din câte aud- celulele prin reacţiile lor produc anumite substanţe pentru a se proteja.
19:58 P: But so is time inbuilt. P: Adică sunt o creaţie a timpului.
20:00 K: Of course, after all that is the product of time. K:Da, desigur este un produs al timpului.
20:04 P: Time is inbuilt in the brain cells. P:Timpul se află în celulele creierului.
20:06 K: Now the question really is whether all this consciousness, with its content, end, in the sense: conflict totally end. K:Acum, întrebarea este dacă această conştiinţă împreună cu conţinutul său, se termină adică: dacă se termină conflictul.
20:22 P: But, with conflict totally ending, will time end? P: Dar dacă se termină conflictul se termină şi timpul?
20:30 K: Yes. After all that is what the sannyasis, the monks, the real thoughtful people have enquired, whether time has a stop. Right? Of course, they have all asked this question. K:Da, în fond asta spun şi sanyasinii, călugării, aceşti oameni s-au întrebat dacă timpul se poate opri. Corect? Desigur că s-au întrebat asta.
20:50 P: Yes, but you are talking of time now as the psychological process of conflict. P:Da, dar tu vorbeşti acum de timp ca un proces psihologic al conflictului.
20:56 K: Conflict, yes. K:Conflict, da.
20:57 P: Not time as duration, or the watch, or... P:Nu de timp ca durată sau observare, sau...
21:00 K: No, no, no. So what is it that we are trying to find out, or rather investigate together? K:Nu, nu, nu. Şi deci, ce anume încercăm să înţelegem sau mai bine zis să cercetăm?
21:10 P: What is it that will bring this quality of birth into the mind? P: Ce anume va determina această calitate care se naşte în mintea umană?
21:21 K: Quality of birth in the sense… No, let's be clear what you mean by 'birth'. A new, a fresh element entering into it. K:Calitatea de a se naşte în sensul... Să clarificăm ce înţelegi prin "naştere". Că apare un nou element.
21:34 P: Continual - I won't use the word 'continual'. P: Continuu-nu o să folosesc acest cuvânt.
21:38 K: No, you can't.

P: Let me cut out 'continual'. But a being born and with the freshness of birth, and purity of birth…

K: No, wait a minute - careful. By 'birth' you mean what? A baby is born, and his brain already has the quality of its father, mother, and also the tradition, it is been gradually... bring all that out. 		K;Nu, nu poţi.

P: Hai să renunţăm la acest cuvânt. Dar o fiinţă care se abia se naşte şi este atât de pură...

K: Stai un pic. Trebuie să avem grijă. Ce înţelegi prin "naştere"? Un copil care se naşte şi creierul său are deja calităţile mamei şi tatălui şi de asemenea tradiţia, este treptat... totul este evident.
22:13 P: But 'birth' also has that quality of the new. Birth is, it was not, and it is. P: Dar "naşterea" are acea calitate, de nou. Naşterea este, nu exista şi apoi există.
22:23 K: Ah, you are using 'birth' in the sense - just let me clear - the old being born. The ancient mind, the ancient brain, which is neither yours nor mine, it is the universal brain, is reborn in a baby. K: Tu înţelegi prin "naştere" ca să clarificăm că vechiul ia fiinţă. O minte veche, un creier vechi, care nu este nici al meu şi nici al tău este creierul universal care se naşte într-un copil.
22:48 P: It is reborn in a baby. P: Renaşte prin acest copil.
22:50 K: And the baby, as it matures, the brain is the common brain. K: Şi pe măsură ce copilul se maturizează creierul devine unul comun.
22:58 P: But what is reborn in a mind which is free? Is it the ancient reborn? P: Dar ce înseamnă renaşterea pentru o minte liberă? Este vechiul care renaşte?
23:08 K: No, let's be clear, Pupulji. First, is it possible to be free of this conditioning of the brain, which has brought about its own decay, and whether that consciousness can totally end all its conflict. Then, out of that, comes the new birth. I don't know if you follow what I am saying. As long as my brain - sorry, my hay fever - as long as one's brain, that is one's consciousness, is in conflict, there can be no new element entering into it. It's obvious. Would you grant that? Not verbally, but see the fact, that as long as I am fighting, fighting, fighting, struggling to become something. K: Hai să stabilim clar, Pupulji. Mai întâi este oare posibil să ne eliberăm de condiţionarea creierului care şi-a pregătit propria decădere şi ne întrebăm dacă acea conştiinţă poate renunţa la conflict. Apoi ca rezultat, apare o nouă naştere. Nu ştiu dacă mă urmăreşti. Atâta vreme cât creierul meu-pardon- cât creierul unei persoane care reprezintă conştiinţa sa, se află în conflict nimic nou nu poate apărea acolo. Este evident. înţelegi asta? Trebuie să vezi faptele că atâta vreme cât mă lupt continuu fac asta pentru a deveni cineva.
24:18 P: I think one sees that. P: cred că este evident.
24:20 K: All right. Now if one sees that, not merely verbally, but actually inwardly sees it, then the question arises whether it is possible to end it? End, what I mean, end suffering, end fear. K: Bine. Dacă cineva observă asta, nu doar la nivel verbal ci se vede pe sine, atunci apare întrebarea dacă este posibil ca aceste lucruri să înceteze. Adică suferinţa, teama să ia sfârşit.
24:41 P: You see, Krishnaji, the danger comes in that you can end it without renewal. Please listen, sir. There is a possibility of ending all these things and yet diminishing. P: Vezi tu Krishnaji, pericolul vine din credinţa că s-ar putea sfârşi fără a se reînoi. Te rog ascultă. Există posibilitatea ca aceste lucruri să se termine şi să se diminueze.
25:09 K: Ah, no, we mean two different things by the word 'ending'. K: Înţelegem deci două lucruri diferite prin "sfârşit".
25:20 P: Ending what?

K: Ending 'that which is'. 		P: Sfârşitul a ce?

K: Sfârşitul a "ceea ce este".
25:26 P: Ending 'that which is'. P:Sfârşitul a "ceea ce este".
25:28 K: Which is my consciousness. All the thoughts that I have had, all the complexities that have been accumulated through time, the ending of that. So we will have to be clear what we mean by ending. Either you end it by deliberate act of will, or deliberate ideal, purpose, by a superior goal. K: Adică al conştiinţei mele. Toate gândurile pe care le-am avut tot ce am acumulat în timp, să se termine. Aşa că trebuie să clarificăm ce înţelegem prin sfârşit. Fie închei asta printr-un act deliberat de voinţă sau un ideal, scop, printr-un scop superior.
26:11 P: You see, Krishnaji, when actually ending happens, which is this coming to a stop, the real standing still of the mind, it happens without any reason. P: Vezi tu Krishnaji, când punem punct adică stop mintea devine tăcută imediat, fără vreun motiv anume.
26:33 K: Yes. Sometimes, sometimes, let's go slowly. K: Da. Uneori. Uneori, să nu ne grăbim.
26:38 P: Sometimes it happens without reason. It is not due to any single thing.

K: Volition. 		P: Uneori se întâmplă fără motiv. Fără legătură cu ceva anume.

K: Voinţa.
26:46 P: So is it that you throw yourself to chance? P: Te laşi în voia sorţii?
26:53 K: No, no, no. Let's be clear first, Pupulji, what do we mean by 'ending'. Is the ending... does the ending create its own opposite? K: Nu, nu, nu. Să clarificăm Pupulji mai întâi ce înţelegem prin "sfârşit". Acest sfârşit...îşi crează opusul?
27:08 P: No because...

K: Careful, let me… We generally mean that. I end this, in order to get that. 		P: Nu pentru că...

K: Uşor, lasă-mă… La asta ne referim în general. Termin cu ceva să obţin ceva.
27:15 P: No, I am not talking of that ending. P: Nu, eu nu mă refer Ia acest gen de sfârşit.
27:18 K: So, I mean by ending the total perception of 'that which is', total perception of my consciousness, the whole, the complete perception of that consciousness - which is insight. That insight has not a motive, a remembrance, it is immediate perception, and the ending of it is… There is something beyond which is not touched by thought. That is what I mean by ending. K:Mă refer la acel sfârşit în care percepţia a "ceea ce este" întreaga percepţie a conştiinţei mele întreaga, totala percepţie a conştiinţei -adică intuiţia. Care nu are un motiv, nu ţine de amintiri, este o percepţie imediată iar sfârşitul este... Există ceva dincolo de care gândul nu ajunge. Asta înţeleg eu prin sfârşit.
28:05 P: Is it that the million years which you call the ancient… P: La fel cum pentru milioane de ani foloseşti cuvântul antic...
28:12 K: No, that's part of the ancient brain, of course, naturally. K: Nu, aia este parte a creierului vechi, desigur.
28:16 P: No. Is it that the totality of that million years sees itself? P: Nu. E ca şi cum milioane de ani s-ar privi pe sine?
28:24 K: Yes, that's it. That is the real problem. Pupul, let's make it a little more simple, or a little more definite. We do say, don't we, see the point, that our consciousness has been cultivated through time? Right? K: Da. Asta este Asta este de fapt problema. Putem să spunem mai simplu Pupulji sau să definim mai bine. Noi spunem că, fii atentă, conştiinţa noastră a fost cultivată în timp. Corect?
28:48 P: Yes, that's easy.

K: Just a minute. And... any reaction to the ending of that is furthering another series of reactions. Which is, if I desire to end it, then that very desire creates another object to be gained. 		P: Da, asta este uşor.

K: Stai un pic. Şi dacă acest lucru ia sfârşit, orice reacţie este urmată de o altă serie de reacţii. Adică, dacă eu vreau să închei ceva acea dorinţă crează o altă dorinţă de a avea ceva.
29:14 P: Yes. P: Da.
29:17 K: So is there a possibility of perceiving without the movement of the future? You understand what I am saying? The ending has no future. Only ending. But if the brain says, 'I cannot end that way because I need a future to survive'. I don't know if I am conveying it. K: Este oare posibil să percepem fără să ne mişcăm către viitor? Înţelegei ce spun? Sfârşitul nu are viitor. Este doar sfârşit. Dar creierul spune "Eu nu pot sfârşi aşa pentru că am nevoie de un viitor pentru a supravieţui". Nu ştiu dacă mă înţelegi.
29:56 P: Yes, because inbuilt in it is the future. P:Da, pentru că în el este viitorul.
30:00 K: Yes, of course. So is there an ending, psychological demand, conflicts... ending of all that - ending! - without the thought of 'What will happen if I end?' I don't know if I am conveying anything. Because, look, I can give up something if you guarantee me something else. I will give up suffering if you will guarantee me that I will be happy with the ending of it. Or there is some extraordinary reward awaiting for me. Because my whole brain is constructed... - as part of that consciousness is reward and punishment. Punishment is the ending, and the reward is the gaining. Now, as long as these two elements exist in the brain, the future, the continuation of the present will go on, modified and so on. Right? So can these two principles, reward and punishment, end? When suffering ends the brain is not seeking a future existence in paradise. K: Da, desigur. Există oare acolo un sfârşit, o nevoie psihologică, conflicte....toate astea pot înceta! - fără să apară gândul "Ce se întâmplă dacă se termină?" Nu ştiu dacă mă înţelegi. Pentru că, vezi tu, eu pot renunţa la ceva dacă îmi garantezi că apare altceva. O să renunţ la suferinţă daca îmi garantezi că aşa o să fiu fericit. Sau că mă aşteaptă o recompensă foarte mare. Pentru că aşa este construit creierul meu.... -există recompensă şi pedeapsă. Pedeapsa este sfârşitul iar recompensa este câştigul. Şi atâta vreme cât aceste două elemente există în creier, va exista viitorul,continuarea prezentului, etc. Corect? Oare putem renunţa la aceste două principii? Când nu mai există suferinţă creierul nu mai caută o altă existenţă în rai.
31:45 P: But even if it is not seeking a future in paradise, suffering itself corrodes the brain. Suffering itself corrodes the brain. P: Chiar dacă nu caută paradisul suferinţa corodează creierul. Suferinţa corodează creierul.
32:00 K: Yes. But you see, Pupulji, this is very important to understand that the brain is seeking constantly security, it must have security. That's why tradition, remembrance, the past has extraordinary significance. Right? It needs security. The baby needs security. Our brains need security, security being food, clothes and shelter. Security is faith in God, faith in some ideal, faith in a future better society - all these are contributory causes which makes the brain say, 'I must have deep security otherwise I can't function'. Right? So physically there is no security, because it is going to die, it knows it is going to die. Psychologically it has no security, actually. Am I going too fast? K: Da. Dar vezi tu Pupulji, este foarte important să înţelegem că acest creier al nostru caută siguranţa trebue să se simtă în siguranţă. De aceea tradiţia, amintirea, trecutul are o semnificaţie atât de mare. Corect? Are nevoie de siguranţă. Copilul are nevoie de siguranţă. Creierul nostru are nevoie de siguranţă, să aibă mâncare, haine şi un adăpost. Siguranţa este credinţa în Dumnezeu, într-un ideal, într-o societate viitoare mult mai bună - toate astea contribuie şi determină creierul să spună "Trebuie să fiu în siguranţă altfel nu pot funcţiona". Corect? Fizic vorbind, nu există siguranţă, persoana va muri, ştie asta, că va muri. Şi la nivel psihologic nu este în siguranţă. Merg prea repede?
33:34 P: No, it is not that. With all this… P: Nu, nu este asta. Cu toate astea...
33:39 K: It's part of my consciousness. K: Ele sunt parte a conştiinţei mele.
33:41 P: …I still say that there is one central demand. P: …eu susţin că există o dorinţă centrală.
33:50 K: Which is to survive.

P: No, sir. 		K: De a supravieţui..

P: Nu, domnule.
33:53 K: What is the central demand? K: Care este dorinţa centrală?
33:54 P: The central demand is to have a mind… to have a brain which gives the flavour of a new existence. P: Este de a avea o minte… un creier care oferă posibilitatea unei noi existenţe.
34:16 K: Ah, now - wait, wait, who demands it? Just a minute. Who actually wants such a brain? Not the vast majority of people. No. They say, please, stay things as they are. K: Ah, stai un pic+stai, stai, cine cere asta? Stai un pic. Cine vrea un astfel de creier? Majoritatea oamenilor nu vor asta. Nu. Ei spun că ar dori ca lucrurile să rămână la fel.
34:31 P: No but we are not talking about the vast majority. I am discussing with you, or 'X' is discussing with you. P: Dar noi nu vorbim de majoritatea omenilor. Eu discut cu tine, sau X discută cu tine.
34:36 K: Let's be clear. K: Să clarificăm.
34:38 P: So it's basically that. I mean, security... there are many ways of getting security. There are many ways of getting security. P: Despre asta este vorba. Dacă vorbim despre siguranţă... există multe moduri în care putem obţine asta. Multe moduri de a fi în siguranţă.
34:53 K: I question - no! - I question whether there is security in the sense: we want security. K: Mă îndoiesc-nu!-mă îndoiesc că există siguranţă în sensul de vrem siguranţă.
34:59 P: So the brain will never understand… P:Creierul nu va înţelege niciodată...
35:03 K: Oh yes, it will. K: Oh, ba da, va înţelege.
35:05 P: The brain will never understand because inbuilt in its very... P: Creierul nu va înţelege niciodată pentru că este...
35:10 K: No, but that's why I am saying perception is important. K: De aceea spun că percepţia este importantă.
35:18 P: Perception of what? P: Percepţia a ce?
35:20 K: Perception of 'actually what is', first. Move from there, slowly, slowly. K: Mai întâi percepţia a "ceea ce este". Să continuăm încet ...de acolo.
35:26 P: Perception of 'what is' includes the creative things it has done, the stupid things it has done, what it considers worthwhile, what it considers not worthwhile, so the perception of all these and the ending of all this. P:Percepţia a "ceea ce este" include lucrurile creative pe care le-a făcut, precum şi lucrurile stupide, ce consideră important sau nu percepţia acestora şi sfârşitul lor.
35:49 K: No, no, just a minute, careful, Pupul, let's go slowly, if you don't mind. Perception of what is actually going on, right? Both physically, outwardly, and inwardly. What is going on around me and, psychologically, inwardly, what is happening. That is 'what is'.

P: Yes. 		K: Nu, nu, stai un pic Pupulji, să mergem încet, dacă nu te superi. Percepţia a ceea ce se întâmplă, nu? Atât fizic în exterior cât şi în interior. Ce se întâmplă în jurul meu şi psihologic în interior. Asta este "ceea ce este".

P: Da.
36:26 K: Now, the question is: can 'what is' be transformed? Right? Which is my consciousness, which is part of the brain. K: Întrebarea este: putem transforma "ceea ce este"? Corect? Conştiinţa noastră care este parte a creierului.
36:49 P: But, in the emptying of that consciousness... an emptying of that consciousness... P: Dar golind acea conştiinţă... o astfel de golire....
37:07 K: No, by you asking that question, is that possible? You understand? Is it possible to empty, or to wipe away, the whole of the past? The past is the time, the whole of my past, whole of the content of my consciousness is the past, which may project the future, but it still has it roots in the past. Right? Now is it possible to empty these things? Really this is a tremendous question, not just an ideological or intellectual question. Is it psychologically possible not to have the burden of thousand yesterdays? The ending of that is the beginning of the new, is the new. K: Crezi că este posibil aşa ceva? Înţelegi? Este posibil să golim sau să ştergem cu totul trecutul? Trecutul este timpul, întregul meu trecut, conţinutul conştiinţei mele este trecutul, care poate proiecta viitorul dar rădăcinile sale sunt încă în trecut. Corect? Este oare posbil să îndepărtăm aceste lucruri? Este o întrebare foarte importantă nu doar din punct de vedere ideologic sau intelectual. Psihologic este oare posibil să nu mai purtăm povara a mii de ieri? Sfârşitul acestora este începutul a ceva nou.
38:16 P: You used a phrase just now: is it possible not to have the burden of a thousand yesterdays. Is the problem in the burden, or in the thousand yesterdays? P: Ai folosit o frază: dacă este posibil să nu mai purtăm povara zilelor de ieri. Povara este problema sau miile de zile trecute?
38:36 K: The thousand yesterdays is the burden. You can't separate the two.

P: No, no, no. 		K: Zilele trecute sunt povara. Dar nu le poţi separa pe cele două.

P: Nu, nu, nu.
38:45 K: How do you separate the two? K: Dar cum le separi?
38:48 P: Because the thousand yesterdays is a fact. P: Pentru că acele zile trecute sunt fapte.
38:52 K: Is a fact. Oh, you mean in that sense. But I am talking of…

P: The burden is when I have given a special content to many of these experiences which I have had, but the thousand yesterdays are... 		K: Sut fapte. Ah, în sensul acela. Dar eu vorbesc despre...

P: Povara este... atunci când am dat un anumit sens acestor experienţe trecute dar zilele trecute sunt....
39:21 K: Just a minute. Would there be a thousand yesterdays if there was no remembrance of those thousand years of sorrow, - or whatever it is - can I separate? - I can separate by the calendar. K: Stai un pic. Ar mai exista mii de zile trecute dacă nu ar exista aminitirea acestor ani plini de regrete -sau orice altceva- le pot separa? -le pot separa în calendar.
39:39 P: Yes you can, sir. You can separate thousand yesterdays from the burden of the thousand yesterdays. P: Da, poţ domnule. Poţi separa mii de zile trecute de povara lor.
39:48 K: Show me how. Let's be clear, first, what we mean. When we say thousand yesterdays, by the encyclopaedia, or by a book, or by a calendar, I can say Egypt was four thousand... K: Arată-mi tu cum. Să clarificăm termenii. Când spunem mii de zile trecute, enciclopedia spune, cărţile, calendarul, pot spune că Egiptul a existat acum mii...
40:03 P: No, but let us take one's own life. P: Hai să luăm viaţa unei persoane.
40:06 K: Yes, one's own life, which is forty, fifty or eighty, ninety, or whatever it is, or twenty. K: Da, viaţa unei persoane de patruzeci, cincizeci sau optzeci, nouăzeci, etc. sau douăzeci.
40:15 P: You can separate the thousand yesterdays of one's own life from the pain, sorrow, burdens, all that, which is the burden of the thousand yesterdays. So you can cut away the...

K: What? 		P: Poţi separa miile de zile trecute din viaţa persoanei de durere, regret, poveri, etc,. adică de povara acestor mii de zile. Putem deci renunţa la...

K: Ce?
40:31 P: ...the pain and the sorrow and the... P:...durere şi regret şi....
40:33 K: Can you?

P: Why not? 		K: Tu poţi?

P: De ce nu?
40:36 K: Cut away - what do you mean 'cut away'? K: Renunţă-dar ce înţelegi prin a "renunţa" ?
40:39 P: Perceive. You just now said it. Perceive 'what is'. P: A percepe. Tocmai ai spus asta. A percepe "ceea ce este".
40:44 K: Oh yes! But it is not a cutting away in the sense - you see, cutting away implies two parts. K: Ah da! Dar nu este o renunţare în sensul că - vezi tu, a renunţa implică două părţi.
40:54 P: You see, this is where the difficulty comes in. Can I cut away the fact of my thirty years, fifty, sixty years? No, I can't do that. My body is sixty five years old.

K: Of course. I never said that. I can't commit suicide. I have lived eighty seven years - am I eighty seven, yes, or eighty eight, what am I, eighty seven - I have lived for eighty seven years, of course it exists, but I am talking about the remembrances of that. Of course I am talking about that. I am saying, thousand yesterdays exist. 		P: Vezi, aici apare dificultatea. Pot renunţa la treizeci de ani de lucruri întâmplate, şaizeci? Nu, nu pot face asta. Corpul meu are şaizeci de ani.

K: Desigur. Nu am spus asta. Nu pot comite suicid. Am minţit, optzeci de ani -am optzeci şi şapte de ani sau optzeci şi opt, am optzeci şi şapte-am trăit atâta desigur că există dar eu vorbesc despre amintirea lor. Despre asta vorbesc. Spun că există mii de zile de ieri.
41:36 P: The two can be cut away. You can divide. P: Cele două pot fi separate. Le poţi împărţi.
41:41 K: Ahaha, I can't divide. My body has not existed for a thousand yesterdays. I mean thousand yesterdays in the sense... K: Nu, nu pot face asta. Corpul meu nu a existat mii de zile de ieri. Mii de zile de ieri, adică...
41:54 P: You are talking of the ancient mind of man. P: Tu vorbeşti despre mintea veche a omului.
42:01 K: I can't cut it away. This whole brain, and all the material processes of the organism is part of that. K: Nu pot şterge asta. Creierul în întregime şi toate procesele care au loc în organism.
42:11 P: Then what do I do with the ancient mind? With the ancient mind, not... You see, sir, one has understood what one has to do with the superficial yesterdays, with the burden of the superficial yesterdays. P: Şi ce fac atunci cu această minte veche? Cu mintea asta veche, nu... Vezi tu, omul a înţeles ce trebuie să facă cu aceste zile superficiale de ieri cu povara acestora.
42:32 K: Do you know what that means? Have I really wiped, or ended, thousand yesterdays, with all its superficialities, its pettiness, its narrowness, its brutalities, cruelty, its ambition and so on, - which are all superficial - can I wipe all that away, can all that end? I can say, 'I can cut away' - but who is the knife, which is the knife, which is the entity that is cutting it? It is part of that. K: Ştii ce înseamnă asta? Am şters cu adevărat sau terminat cu mii de zile trecute cu toate superficialitate, meschinăria, îngustimea, brutalitatea, cruzimea, ambiţia, etc. -toate superficiale - pot şterge toate astea, pot termina cu ele? Pot spune "am terminat cu ele- dar cine este cuţitul, care este cuţitul, cine termină cu asta? Este doar o parte.
43:15 P: No, but I am not cutting away one pain. P: Dar eu nu îndepărtez durerea.
43:20 K: I am cutting away the whole thing. K: Îdepărtez totul.
43:23 P: If I were to discriminate and say, 'I will cut away this, and not this'... P: Dacă ar fi să discriminez şi să spun "aş renunţa la asta, iar la asta nu"...
43:28 K: No, that is too silly. K: Nu, asta este prea absurd.
43:29 P: But when I say, 'I am cutting away' I am cutting away the whole burden. P: Dar când spun "renunţ la" renunţ la toată povara.
43:38 K: Now wait a minute, Pupulji, I understand. Don't say - if I may - 'I' cutting away. K: Nu stai, un pic. Pupulji, am înţeles. Nu spune -dacă îmi permiţi- "renunţ la".
43:43 P: 'I' am not cutting away. P: "Eu" nu renunţ.
43:45 K: Let's be clear on that. K: Hai să clarificăm.
43:47 P: Let's cut, remove the 'I'. P: Să tăiem "eu".
43:50 K: You see, I do object - if you don't mind - cutting away doesn't mean... You see, when you cut something, there are two parts! K: Nu sunt de acord-vezi tu- a renunţa nu înseamnă... Când tai ceva există două părţi!
44:03 P: Yes, what I am trying to get at is... you see, this is where a lot of confusion takes place. P: Da, eu vreau să spun... vezi e o mare confuzie aici.
44:13 K: I know, verbal confusion takes place - semantic. K: Ştiu, apare confuzia -semantică-cea verbală.
44:16 P: You cannot cut away the eighty seven years, or the sixty five years, sixty six years. P: Nu poţi renunţa la optzeci şi şapte de ani sau şaizeci şi cinci, şaizeci şi şase.
44:22 K: Of course not. You are not eighty seven! K: Sigur că nu. Nu ai şaizeci şi opt de ani!
44:25 P: I am sixty six. But you can cut away - cut - that word is wrong. P: Am şaizeci şi şase. Dar poţi renunţa-renunţa- cuvântul nu este bun.
44:33 K: Don't use that word. K: Nu folosi cuvântul ăsta.
44:35 P: You were using the word : seeing of 'what is'. P: Ai folosit cuvântul: a vedea "ceea ce este".
44:39 K: The ending of 'what is', that is totally different. K: Sfârşitul a "ceea ce este" este altceva.
44:43 P: Why do you want to draw a distinction between the ending of 'what is' and cutting away? P: De ce nu vrei să faci o distincţie între sfârşitul a "ceea ce este" şi a renunţa?
44:49 K: Ending, to me, means there is no continuation of something that has been. K: Pentru mine, sfârşitul înseamnă că nu există continuitate a ceva ce a fost anterior.
44:57 P: What is in cutting away? P: Ce înseamnă a renunţa?
44:59 K: Cutting away implies - you know, when I cut a piece of wood there are two parts of the same thing! K: Înseamnă -ca atunci când tai o bucată de lemn- rămân două părţi!
45:12 P: Well, I think it is a semantic thing. P: Cred că este ceva semantic.
45:15 K: Semantic. But I am asking: is it, first of all, possible to completely end the whole content of my consciousness, of human consciousness which has grown through millennia. And that content is all this confusion, vulgarity, coarseness, and pettiness, and triviality of a stupid life. K: Semantic. Dar eu întreb: dacă este posibil să renunţ la întregul conţinut al conştiinţei mele umane care a crescut timp de milenii. Iar acest conţinut este confuzia, vulgaritatea, grosolănia, micimea şi trivialitatea unei vieţi stupide.
45:50 P: But it is also the goodness. P: Dar există şi bunătate acolo.
45:52 K: Oh yes, that's all included. Now wait a minute, I must be very... Goodness is something entirely different. Goodness has no opposite. Goodness is not the outcome of that which is not good. The ending of that which is not good is goodness. That's a different matter. Now, is it possible to end all this conflict? If there is no ending to conflict - conflict can be modified... K: Da, le include pe toate. Stai puţin, vreau să fiu foarte.... Bunătatea este ceva diferit. Ea nu are ceva opus. Ea nu este rezultatul a ceva ce nu este bun. Ea apare când se termină ce nu este bunătate. Este altceva. Este oare posibil să terminăm acest conflict? Dacă el nu se termină- poate fi modificat...
46:45 P: No, sir. There is an ending to conflict. P: Nu, domnule. Există un sfârşit al conflictului.
46:53 K: Why do you say that? K: De ce spui asta?
46:56 P: There is an ending to conflict. P: Există un sfârşit al conflictului.
46:58 K: Is there? Or a forgetfulness of that which has caused conflict, or really ending, so that... K: Există? Sau exsită uitarea a ceea ce a generat conflictul sau finalul...
47:10 P: Do you mean to say, sir, the very fact of ending of conflict is the birth of the new? P: Vrei să spui că sfârşitul conflictului conduce la apariţia altuia?
47:22 K: Yes. You understand the implications of conflict, the depth of it, not the superficiality that I am no longer British, or French, or I don't belong to this country, or to that country, or that religion, or that race. Those are all very superficial things. I am talking of the deep embedded… K: Da. Înţelegi implicaţiile conflictului profunzimea sa, nu superficialitatea că eu nu sunt Englez, sau Francez şi nu aparţin unei ţări anume sau religii sau rase. Astea sunt lucruri superficiale. Vorbesc despre ceea ce este adânc...
47:46 P: You are talking of conflict as separation from another, the sense of separateness. P: Vorbeşti despre conflict ca separare de altceva sensul separatismului.
47:52 K: Separateness. That is the real thing. Isolation. Which inevitably breeds conflict. Is that possible? What does it mean? So the brain is completely… there is no conflict. Now wait a minute. The problems may arise - you follow? - but those problems are dealt with, immediately ended. Problem means conflict. K: Separatismul. Ăsta este real. Izolarea. Care aduce inevitabil conflictul. Este asta posibil? Ce înseamnă? Deci, creierul este total... nu există conflict. Aşteaptă un pic. Pot apărea probleme-mă urmăreşti?- dar dacă ele sunt rezolvate, dispar. Problemă înseamnă conflict.
48:45 P: Why should problems arise? P: De ce ar apărea probleme?
48:48 K: The word, the common usage according to the dictionary, a problem is something thrown at you, which is a challenge. Problem means that. Something you have to face. We resolve the problem intellectually, or physically and so on and so on, which is still creating further problems. Like the politicians, what they are doing. You conquer, and the results of that conquering is some other factors which brings you another series of problems. You keep this problem going all the time. I am saying there is no problem. Physically or psychologically there is no problem, if I can't live at Brockwood for a few months, all right, I don't live at Brockwood, if nobody feeds me, all right - you follow? There is no problem. If a new thing arises, either my brain is incapable of solving it and therefore it becomes a problem… K: Dicţionarul spune că acest cuvânt problemă este de fapt o provocare. Asta înseamnă problemă. Ceva la care trebuie să faci faţă. Noi rezolvăm problema intelectual sau fizic, etc, dar asta crează în continuare probleme. De exemplu politicienii, ce fac ei. Cucereşti ceva şi ca rezultat apar alţi factori care crează alte probleme. Problema este menţinută mereu. Eu spun că nu este nici o problemă. Fizic şi psihologic nu este nici o problemă, dacă nu pot trăi câteva luni la Brockwood nu fac asta, dacă nu mă hrăneşte nimeni, e ok -înţelegi-? Nu există nici o problemă. Dacă apare ceva nou fie creierul meu nu poate rezolva asta şi prin urmare devine o problemă...
50:31 P: You mean to say, sir… P: Vrei să spui domnule....
50:33 K: That's the whole point of it. K: Asta este ideea.
50:36 P: …for the birth of the new... P: ...pentru naşterea unu nou...
50:38 K: That's it, you are getting it. Must be. And therefore the birth of the new is the most ancient. You follow? K: Asta este, înţelegi. Trebuie să fie aşa. Şi naşterea noului este cel mai vechi. Vezi asta?
50:53 P: Can we go into that a little? Would you say a little about it? P: Putem să discutăm un pic despre asta? Vrei să spui mai multe despre asta?
51:01 K: After all that is the ground beyond which there is no other ground. That is the origin beyond which there is no other origin. You see, Pupulji, this is really a problem - not a problem - this is really a question whether the brain can ever be free from its own bondage. After all, ending something is not total freedom, right? I can end, say for example my hurts - if I have hurts - I can end it very simply. But the images that I have created about myself, those images get hurt, and the maker of the images is the problem. Right? So it leads more and more to something else, which is: to live a life without a single image. And therefore there is no hurt, no fear, and if there is no fear there is no sense of safety, God, comfort and all the rest of it. Would you say: the most ancient, of which very few may... - no, I won't even say that - which is the origin of all life must be ancient of ancient, beyond all thought of old or new. That is the origin of all life. When the mind - which includes the brain - when that mind reaches that point of that ground which is totally original, new, uncontaminated - is that possible? Meditation has been one of the means to reach it. Silencing the mind has been the ways that one hopes will help, will bring about that coming to it. You see, we are all making efforts to come to it. That's what I am saying. It requires no effort. The very word 'effort' means conflict. You see, that which has no conflict cannot be approached through conflict. Of course not. K: În fond acesta este terenul dincolo de care nu mai există altceva. Aceasta este originea dincolo de care nu există altă origine. Vezi tu, Pupulji cam asta este problema-nu e chiar o problemă- este cu adevărat întrebarea poate oare creierul să se elibereze de propriile sale legături. În fond sfârşitul a ceva nu înseamnă libertate totală, corect? Pot să termin să spunem de exemplu cu rănile mele-dacă le am- pot asta foarte simplu. Dar imaginile pe care le-am creat despre mine, acele imagini suferă şi problema este cel care crează imaginile. Corect? Şi asta ne conduce mai mult către altceva şi anume: să trăim o viaţă lipsită de imagini. Aşa nu există nici o rană, frică şi dacă nu există nici o frică, nu există nici dorinţa de siguranţă, Dumnezeu, confort şi restul. Aş spune: cel mai vechi, dar foarte puţini pot... - nu, nu aş spune asta- care este priginea vieţii trebuie să fie cel mai vechi dincolo de gândul vechi sau nou. Asta este originea vieţii. Când mintea- care include creierul- când mintea ajunge la acel punct în care totul este original, nou, necontaminat- oare este asta posibil? Meditaţia a fost uan dintre căile de a ajunge acolo. Prin tăcerea minţii oamenii au sperat că vor fi ajutaţi. Vezi tu, noi toţi vrem să ajungem acolo. Asta spun. Ca nu este nevoie de efort. Cuvântul "efort " înseamnă conflict. Ceea ce nu conţine conflict nu poate fi abordat prin conflict. Desigur că nu.
55:11 P: In this sense, does it really mean that there is no partial approach at all in your teaching? P: Asta înseamnă că în învăţătura ta nu există abordare parţială?
55:21 K: Impossible. How can there be? If I approach it through various parts, which the Hindus have said - Karma Yoga and all the rest of it - it is just partial. You can't approach it! That is the real problem. K: E imposibil. Cum ar putea fi? Dacă abordez prin diferite căi aşa cum au spus Hinduşii -Karma Zoga şi restul- este doar parţial. Nu putem aşa! Asta este adevărata problemă.
55:49 P: What do you do? You are an ordinary human being. P: Ce faci? Eşti o fiinţă umană obişnuită.
55:52 K: No, you can't do anything. First of all, you can't do anything. You can only do physical activities. Psychologically you cannot do anything. K: Nu, nu poţi face nimic. Ăsta este primul lucru. Poţi face doar activtăţi fizice. Dar psihologic, nimic.
56:05 P: What do you mean physical activities? P: Ce înţelegi prin activităţi fizice?
56:08 K: Creating a garden, building houses, technological, blah blah blah.

P: But the physical is going on. Physical is going on.

K: It is going on. 		K: Să creezi o grădină, să construieşti case, tehnologie, bla,bla,bla.

P: Dar fizicul continuă. Fizicul contnuă

K: Continuă.
56:18 P: So what does one do? P: Şi atunci ce face omul?
56:20 K: But if there is no psychological fears there will be no division of countries and so on, so on - there would be no division. You follow? K: Dar dacă nu există frica psihologică nu există separare, în ţări, etc. -nu există separare? Mă urmăreşti?
56:32 P: Yes, but the fact is that there is psychological fear. P: Da, dar există frica psiholgică.
56:35 K: That's just it. Therefore you will never get, a brain which has lived in psychological isolation, which means conflict, can never possibly come to that ground. That ground which is the origin of all life. Obviously not. How can my petty mind, worrying about my beastly little self, come to it? K: Tocmai asta este. Prin urmare niciodată nu vei avea un creier care a trăit în izolare psihologică adică în conflict nu poate ajunge în acel loc. Locul care este originea vieţii. Evident că nu. Cum poate mintea mea măruntă, care se preocupă de propriul sine, să ajungă acolo?
57:05 P: That is more futile, sir. Then the whole of life is more futile, if after doing everything you haven't taken the first step. Then where are you? P: Este zadarnic domnule. Atunci întreaga viaţă este zadarnică dacă după toate astea nu ai făcut primul pas. Atunci unde te afli?
57:20 K: What is the first step? Just a minute, go into it, what is the first step? K: Care ste primul pas? Stai un pic, spune, care este primul pas?
57:24 P: I would say the first step is seeing whatever is. P: Aş spune că este să vezi orice este.
57:32 K: Seeing 'what is'. Wait, wait, wait. How do you see it, how do you approach it? On that depends the totality of 'what is', or only you see the partial of 'what is'. If you see the totality of 'what is' - finished. K: Să vezi "ceea ce este". Aşteaptă. Cum vezi asta, cum abordezi asta? De aste depinde în totalitate "ceea ce este" sau tu vezi doar parţial "ceea ce este". Dacă vezi "ceea ce este" în întregime- atunci gata.
58:00 P: See, it doesn't just work like that. P: Dar vezi că nu funcţionează aşa.
58:04 K: Of course not. Because our minds, our thoughts are fragmented, therefore I approach the life, or 'what is actually' with my fragmented mind, fragmented brain which has broken up… K: Sigur că nu. Pentru că minţile noastre, gîndurile sunt fragmentate, prin urmare eu abordez viaţa sau "ce este de fapt" cu mintea mea fragmentată, cu creierul fragmentat care este divizat...
58:16 P: And again I'll say, with time, the fragmented gets less. Don't jump on me. But it is so. P: Iar eu spun că în timp fragmentele se reduc. Nu sări la mine. Aşa este.
58:28 K: I know what you are going to say. It's simple. K: Ştiu ce vrei să spui. Este simplu.
58:30 P: With time the fragmented gets less. And it is possible to listen to you, for the mind to be still, not to make any movements, not to make any effort, but that is still not the first step! P: Cu timpul fragmentele se reduc. Şi este posibil să te ascult, pentru ca mintea să fie liniştită fără mişcare, fără efort, dar este liniştită, nu este primul pas!
58:51 K: No. When you say, please, you used the words, the first step to observe, or perceive 'what is'. Right? That's what you said. If I perceive it partially, then, you know, that leads to further complications. Right? Partial perception creates partial problems. Right? Now, is it possible to see the whole complex of 'what is'? To see the whole and not the fragment. That means - wait a minute - that means I have to see if I lead a life fragmented, a life of fragmentation. That is where I would begin. Because if I approach life, which is my consciousness, which is the way of thought, feeling, actions and all that, if I approach it fragmentarily, then I am lost. That's what is happening in the world. They are totally lost. Those people who govern us, those people who tell us what is right or wrong, all the rest of it. Is it possible to look at life as a whole without fragmentation? Pupul, that is the… K: Nu. CÎnd tu spui, ai folosit cuvintele primul pas pentru a observa sau a percepe "ceea ce este". Corect? Asta ai spus. Dacă percep parţial, atunci să ştii, asta conduce la alte complicaţii. Corect? Percepţia parţială conduce la probleme parţiale. Corect? Şi întreb dacă este posibil să vedem în întregime "ceea ce este"? Să vedem întregul nu fragmentul. Asta înseamnă-stai un pic -că trebuie să văd dacă am o viaţă fragmentată. De aici ar trebui să pornesc. Pentru că dacă abordez viaţa, conştiinţa mea, felul în care gândesc, simt, acţionez şi restul, dacă abordez asta fragmentat, atunci sunt pierdut. Asta se întâmplă în lume. Sunt pierduţi. Aceşti oameni care ne guvernează, care ne spun ce este bine sau rău şi restul. Este posibil să privim viaţa ca întreg fără fragmentare? Pupul, asta este...
1:00:58 P: Why doesn't ancient mind see this? P: De ce nu a văzut mintea antică asta?
1:01:06 K: It can't, won't. How can total, complete order… K: Nu poate, nu a putut. Cum poate o ordine totală...
1:01:13 P: But you said that ancient... P: Dar ai spus că...
1:01:17 K: Just a minute, that is the ancient, the original ground is the most ancient. K: Aşteaptă un pic, terenul antic original este cel mai vechi.
1:01:23 P: No, that is there.

K: No, no. 		P: Nu, asta este acolo.

K: Nu, nu,
1:01:28 P: What do you mean, no?

K: Unless... It is there as an idea, which is what all people have maintained, 'God is there'. That is just an idea, a concept, a projection of our own desire to be comfortable, to be happy, to be - all the rest of it. Can I live a life, can a human being live a life in which there is no fragmentary action? If somebody says, 'Where am I to begin?' I would say, 'Begin there'. Find out for yourself if you lead a fragmentary life. You know what a fragmentary life is: saying one thing and doing another, the whole fragmented way of living, which is isolation, and therefore I have no relationship with my wife, or with the rest of humanity. So begin there. You know what that means? What tremendous enquiry you have to make to find out? 		P: Cum adică nu?

K: Doar dacă... Este acolo ca idee menţinută de oameni de genul "acolo este Dumnezeu". Asta este doar o idee, un concept, o proiecţie a dorinţelor noastre de a ne simţi confortabil de a fi fericiţi şi restul. Pot trăi o viaţă, poate omul avea o viaţă în care să nu existe o acţiune fragmentată? Dacă cineva întreabă "de unde să încep?" Aş spune"de acolo". Află mai întâi dacă duci o viaţă fragmentată. Ştii ce înseamnă asta: să spui una şi să faci alta, întregul mod de viaţă fragmentat care înseamnă izolare şi prin urmare lipsa relaţiilor cu restul umanităţii. Deci începe de acolo. Ştii ce înseamnă asta? Ce mult trebuie să te întrebi ca să afli?
1:03:40 P: What is enquiry? P: Ce este această întrebare?
1:03:42 K: Observation. To observe very clearly without any bias, without any direction, without any motive, how my life is fragmented. Just to observe it. Not say, 'I am fragmented, therefore I must be whole'. The idea of becoming whole is another fragmentation. So, the implications of observing the way of fragmentation. Which means thought itself is a fragment. Right? And that is the cause of fragmentation. I am becoming something different from you. K: Observaţia. Să observ foarte clar fără nici o influenţă, direcţie, motiv, cum este fragmentată viaţa mea. Să observ doar. Nu să spun "Sunt fragmentat şi ar trebui să fiu întreg". Ideea de a deveni întreg este altă fragmentare. Observ modul în care există fragmentarea. Asta înseamnî că gândul este un fragment. Corect? Şi asta este cauza fragmentării. Eu devin ceva diferit de tine.
1:04:58 P: So the birth of the new... P: Deci ideea naŞterii unui nou...
1:05:01 K: ...is not possible unless you have this. Obviously. Better stop. K:...nu este posibil decât dacă ai asta. Evident. Mai bine ne oprim.