Krishnamurti Subtitles home


BR83CB1 - Există acţiune care sa nu fie influenţată de gând?
Prima conversaţie cu David Bohm
Parcul Brockwod, GB
18 Iunie 1983



0:16 Krishnamurti: Mă gândesc să vorbim despre vitorul omului. David Bohm:Da.
0:38 K: De fapt când vorbim despre om vorbim despre umanitate.

DB:Întreaga umanitate, da.
0:44 K: Nu despre Anglia sau Franţa sau Rusia, America, ci despre toate fiinţele umane.
0:52 DB: Viitorul umanităţii este interconectat.
0:57 K: Privind situaţia, ne putem da seama că lumea a devenit un loc foarte periculos.
1:07 DB:Da.
1:12 K:Terorişti, războaie şi separare naţională şi etnică, nişte dictatori vor să distrugă lumea, etc. Suntem separaţi şi religios .
1:29 DB: Şi mai este şi criza economică şi cea ecologică.
1:34 K: Da, problemele economice şi ecologice care par că se multiplică. Care este deci viitorul omului? Care este viitorul nu doar pentru generaţia de acum dar şi pentru cele viitoare?
1:58 DB: Da, viitorul pare destul de înfricoşător.

K:Foarte înfricoşător. Dacă am fi tineri -şi am fost- ce-am putea face văzând toate astea care ar fi reacţia noastră, viaţa noastră, modul în care trăim?
2:27 DB: M-am gândit adesea la asta. M-am întrebat de exemplu dacă aş mai fi în domeniul ştiinţei - acum nu mai sunt- pentru că ştiinţa pare că nu este relevantă pentru această criză.
2:42 K:Nu. Dimpotrivă, ea ajută.
2:45 DB: Înrăutăţeşte lucrurile. Pare că ajută dar de fapt nu o face.
2:50 K:Deci, tu ce ai face? Eu ştiu că aş continua ce fac acum.
2:56 DB: Asta ar fi uşor pentru tine.
2:57 K:Foarte uşor.
3:00 DB:Dar există anumite probleme despre care nu ştiu cum să discut. O persoană trebuie să îşi câştige existenta cumva, nu?
3:07 K:Desigur.
3:10 DB:Există acum câteva oportunităţi şi cele mai multe sunt în domenii foarte limitate.
3:19 K:Şi mai există şomajul în lume. Mă întreb ce am face ştiind că viitorul este înfricoşător foarte deprimant, periculos şi atât de incert. De unde ai începe?
3:46 DB: Cred că o persoana ar trebui să stea deoparte de toate aceste probleme personale, nevoi proprii şi de nevoile celor din jur.
3:58 K:Spui că persoana ar trebui să se uite un pic pe sine?
4:02 DB:Da.
4:05 K:Chiar dacă mă las pe mine, privind lumea în care trăiesc în care am o carieră sau profesie şi exista somaj, ce aş face? Cred că mulţi oameni se confruntă cu asta.
4:33 DB:Da, este foarte clar. Ai putea sugera ceva anume? Este ceva?
4:55 K:Eu nu mă gândesc în termeni de evoluţie.
4:59 DB:Da,îinţeleg asta. Exact asta mă aşteptam să discutăm. Mă aşteptam să discutăm asta.
5:05 K: Da. Nu cred că există vreo evoluţie psihologică.
5:10 DB:Da. Am discutat asta de câteva ori şi cred că înţeleg la ce te referi. Dar cred că oamenii care nu au auzit până acum sau nu au văzut această înregistrare nu vor înţelege.
5:22 K:Da, o să discutăm despre asta. Aş vrea să discut despre aceasta întrebare. De ce suntem îngrijoraţi de viitor? Sau poate că viitorul este acum?
5:41 DB: Da, într-un fel vitorul este acum dar trebuie să argumentăm asta. Este oarecum împotriva modului de gândire tradiţional al umanităţii la care am fost cu toţii expuşi,
5:54 K:Oamenii gândesc în termeni de evoluţie, continuitate, etc.
5:59 DB: Poate putem aborda asta diferit, adică evoluţia pare în acest moment cel mai natural mod de a gândi. Şi as vrea să te întreb care sunt obiecţiile tale cu privire la evoluţie? Şi aş vrea să menţionez: cuvântul "evoluţie" are multe sensuri.
6:17 K:Desigur. Dar noi ne referim la cel psihologic.
6:23 DB: Da. Să lăsăm de o parte evoluţia fizică.
6:26 K: O ghindă se va transforma într-un stejar.
6:31 DB:Da şi speciile au evoluat. De exemplu de la plante la animale şi apoi la om.
6:37 K:Da, ne-a luat milioane de ani să fim ceea ce suntem.
6:40 DB: Nu pui la îndoială aceste lucruri, nu?
6:43 K:Nu, asta s-a întâmplat.

DB:Şi continuă să se întâmple.
6:46 K:Da. Asta este evoluţia.

DB: Asta se întâmplă.
6:50 K:Desigur. Este în desfăşurare.
6:52 DB: Da. Are loc în timp.

K:Da.
6:55 DB:Şi prin urmare în acea zonă prezentul, trecutul şi viitorul sunt importante, nu?
7:00 K:Da,evident. Nu ştiu o anumită limbă straină, am nevoie de timp să o învăţ.
7:06 DB:Da, creierul se perfecţionează în timp. Dacă la început a fost mic a devenit mai mare după milioane de ani.
7:14 K:Da şi a devenit mult mai complex, etc. Deci toate astea necesită timp. Toate sunt mişcare în timp şi spaţiu.
7:25 DB:Da, deci admiţi timpul fizic şi cel neurofiziologic.
7:30 K:Cel neurofiziologic, da. Orice om sănătos ar face asta.
7:33 DB: Da, însă mulţi îl acceptă şi pe cel psihologic pe care îl numim timp mental.
7:39 K: Da, despre asta vorbim. Dacă există un mâine psihologic, o evoluţie psihologică.

DB: Sau ieri.
7:50 DB: Mi-e teamă că la prima vedere sună ciudat. Îmi pot aminti ziua de ieri iar pe cea de mâine o pot anticipa şi asta s-a întâmplat mult timp, zilele vin una după alta. Am deci experienţa timpului de la azi la mâine.
8:11 K:Desigur. Este destul de simplu.
8:14 DB: Şi atunci ce anume negi?
8:17 K:Faptul că va exista ceva, mai bun.
8:24 DB: Există două moduri de a privi asta. Una este: o să devin mai bun pentru ca încerc sau a doua: unii simt că această evoluţie este un proces natural inevitabil care ne poarta precum un curent şi devenim mai buni sau mai răi sau ceva se întâmplă cu noi.
8:44 K:Psihologic vorbind.
8:46 DB: Psihologic şi asta ia timp poate nu este rezultatul încercărilor mele de a deveni mai bun. Poate da sau poate nu. Unii oameni cred, alţii nu. Dar negi de asemenea că există o evoluţie psihologică asemănătoare cu cea biologică?
9:03 K:Da, eu neg asta.
9:06 DB:Dar de ce?
9:13 K:Pentru că, mai întâi ce este psihicul?
9:17 DB:Da.
9:20 K:Sunt eu, este ego, etc, ce este?
9:23 DB:Da, cuvântul "psihic" are multe sensuri. Poate însemna mintea. Crezi că ego-ul este acelaşi lucru?
9:30 K:Ego. Eu vorbesc de ego, de mine.
9:33 DB: Unii care se gândesc la evoluţie cred că va exista o evoluţie în care se va transcede eu-l. Şi că asta ne va ridica la un nivel mai sus.
9:46 K:Da şi această tranziţie are nevoie de timp?
9:48 DB: O tranzite, o transcendenţă.

K:Da. Asta întreb eu.

DB:Da. Sunt deci două întrebări: prima este, se va schimba vreodată eu-l ? Este primul argument. Iar celălat este: chiar dacă presupunem că mergem dincolo de eu poate asta avea loc în timp?
10:04 K:Nu poate avea loc în timp.
10:06 DB:Da, acum trebuie să spunem de ce.
10:09 K:Da, vom face asta. Vom dezbate acest subiect. Ce este eu-l? Dacă există mai multe sensuri pentru "psihic" eu-l este mişcarea creată de gând.
10:32 DB:De ce spui asta?
10:34 K:Eu-l este conştiinţa conştiinţa mea. Eu-l este numele, forma şi toate experienţele avute, amintirile, etc. întreaga structura a eu-lui este creaţia gândului.
10:56 DB:Da şi asta iar este ceva greu de acceptat de unii oameni.
11:02 K:Sigur că da, despre asta vorbim.
11:04 DB: Dar vreau de asemenea să evidenţiem asta. Acum, prima experienţă, primul sentiment despre mine este că eu exist independent şi că eu gândesc.
11:16 K:Eu sunt independent de gândirea mea?
11:20 DB: Primul meu sentiment este că există un eu independent de gândirea mea şi că eu gândesc. Sunt aici şi mă pot mişca îmi pot mişca mâna sau pot gândi sau pot mişca din cap.
11:30 K:Da.
11:32 DB:Este asta o iluzie?
11:37 K:Nu.

DB:De ce?
11:43 K:Când mişc mâna există intenţia de a apuca ceva, de a lua ceva sau a pune ceva. Mai întâi există mişcarea gândului şi asta face mâna să se mişte, etc. Eu afirm că - şi sunt gata să accept că este adevărat sau fals- gândul este baza acestor lucruri.
12:16 DB:Da. Tu afirmi că sensul eu-lui şi ceea ce face acesta este dat de gând. Dar ce înţelegi de fapt prin gând, nu este vorba doar de gândul intelectual.
12:26 K:Nu, desigur că nu,

DB:Ce este în plus?
12:29 K: Gândul este mişcarea experienţei, cunoaşterii, aminitirilor şi gând. Este toată această mişcare.
12:38 DB: Mi se pare că vrei să spui mişcarea conştiinţei ca întreg.

K: Ca întreg, da.
12:48 DB: Spui că această mişcare sunt eu?
12:52 K:Eu sunt întregul conţinut al acestei conştiinţe. Spun că eu nu sunt separat de conştiinţa mea.
13:07 DB: Cineva ar putea spune că eu sunt conştiinţa mea pentru că dacă nu este aşa, nu sunt aici, corect?
13:13 K:Desigur.

DB:Acum, conştiinţa nu este decât -după cum descris- gând, sentiment, intenţie?
13:22 K:Intenţie, aspiraţie.

DB:Amintiri.
13:24 K: Amintiri, credinţe, dogme, ritualuri, ca un calculator programat.
13:36 DB: Exsită aşa ceva în conştiinţă oricine ar fi de acord, dar unii ar simţi -sau mulţi- că mai există ceva conştiinţa este ceva dincolo de asta.
13:45 K:Să vedem. Conţinutul conştiinţei noastre formează conştiinţa-conţinutul.
13:58 DB:Da. Cred că este nevoie să specificăm: în mod obişnuit cuvântul "conştiinţă" este folosit altfel. Dacă spui că paharul conşine apa paharul este ceva şi apa altceva. Paharul contine apa ori cuvântul "conţinut" ar sugera că ceva îl conţine.

K:Bine. Conştiinţa este formată din ceea ce am spus: credinţe, dogme, ritualuri, naţionalităţi, frici, plăceri, regrete.
14:35 DB: Dacă acestea nu ar exista, conştiinţa nu ar mai exista?
14:42 K:Nu aşa cum o ştim noi.
14:43 DB: Dar ar exista un fel de conştiinţă?
14:45 K:Cu totul alta.
14:47 DB: Înţeleg că susţii că, conştiinţa, asa cum o ştim este formată...
14:51 K:Am spus deja. Conştiinţa aşa cum o ştim este formată din toate astea.
14:55 DB: Aşa cum o ştim noi.

K:Da. Şi este rezultatul activităţilor creierului.
15:08 K: Gândul a pus astea la un loc şi a rezultat conştiinţa mea: reacţiile, răspunsurile, amintirile, amintirea, complxitatea, subtilităţile. Toate astea formează conştiinţa.
15:36 DB: Aşa cum o ştim?
15:38 K:Am spus asta. Asa cum o ştim. Are această conştiinţă vreun viitor?
15:48 DB:Da. Are şi un trecut?
15:51 K:Desigur, amintirile sale.
15:53 DB:Atunci de ce întrebi dacă are un viitor?
15:56 K: Dacă ar avea un viitor ar fi exact acelaşi lucru, mişcare. Aceleaşi activităţi, gânduri, modificate, dar tiparul se va repeta mereu.
16:14 DB: Tu spui că gândul poate doar să se repete?
16:17 K:Da.

DB: Dar există senzaţia că gândul poate avea idei noi.
16:23 K: Dar gândul este limitat pentru că şi cunoaşterea este aşa. Dacă admiţi asta, cunoaşterea va fi mereu limitată.
16:38 DB: Da şi iar trebuie să discutăm despre asta.
16:42 K:Da, trebuie.
16:45 DB: De ce spui că există o cunoaştere limitată?
16:48 K:Pentru că tu, ca om de ştiinţă experimentezi, adaugi, cauţi, deci adaugi şi după tine alţi vor face asta. Deci cunoaşterea nascută din experienţă, este limitată.
17:10 DB: Unii au spus că nu este. Ei speră să obţină cunoaşterea perfectă sau absolută a legilor naturii.
17:20 K:Legile naturii nu sunt legile fiinţei umane.
17:25 DB: Esti de acord să restrângem discuţia la cunoaşterea fiinţei umane?

K:Desigur, despre asta vorbim.
17:31 DB: Chiar şi aşa ne-am putea întreba dacă este posibilă cunoaşterea naturii.
17:34 K:Noi vorbim despre viitorul omului.
17:37 DB: Bine, spunem deci că psihicul nu poate oferi omului cunoaşterea nelimitată. Asta vrei să spui?

K:Da, corect.
17:46 DB:Există mereu ceva necunoscut.
17:48 K: Există din ce în ce mai mult.
17:54 K: Dacă admitem că, cunoaşterea este limitată atunci gândul este limitat.
18:00 DB:Da, gândul depinde de cunoaştere iar aceasta nu poate acoperi totul şi prin urmare gândul nu va putea gestiona tot.
18:12 K: Asta fac politicienii şi ceilalţi oameni. Ei cred că pot rezolva orice problemă.
18:19 DB: Vedem că la politicieni cunoaşterea este limitată de fapt nu există! Şi dacă îţi lipseşte cunoaşterea necesara faţă de ce este de rezolvat, se crează confuzie.

K:Da. Aşa că dacă gândul este limitat, conştiinţa noastră, formată de gând este limitată.
18:53 DB:Poţi spune asta mai clar? Înseamnă că noi putem doar repeta şi ne învârtim îni cerc. Dacă facem comparaţia cu ştiinţa oamenii poate cred că deşi cunoaşterea mea este limitată eu descopăr constant ceva.
19:05 K:Dar ceea ce descoperi ce adaugi, este limitat.
19:13 DB:Este încă limitat. Asta este ideea. Cred că ideea din spatale abordării ştiinţifice este că deşi cunoaşterea este limitată pot să desopăr şi să actualizez.
19:25 K:Dar şi asta are limite.

DB:Descoperirile mele sunt limitate. Şi mai există necunoscutul pe care nu l-am descoperit.
19:33 K: De aceea spun, necunoscutul, nelimitatul nu pot fi surprinse de gând.
19:39 DB:Da.
19:41 K:Pentru că gândul este limitat. Noi putem fi de acord cu asta, deşi acesta este un fapt.
19:56 DB:Poate ar trebui să dezvoltăm subiectul. Că gândul este limitat deşi poate, cineva admite la nivel verbal că nu este aşa, există o mare posibilitate ca lucrurile să fie aşa.
20:07 K:Simţim.

DB: Tendinţa de a simţi aşa că gândul poate face orice.
20:13 K:Nu poate. Uite ce a făcut în lume.
20:16 DB: Sunt de acord că a făcut lucruri groaznice, dar asta nu înseamnă că greşeşte mereu. Poate că oamenii care l-au folosit sunt vinovaţi.
20:25 K:Da, ăsta este un truc foarte vechi! Dar gândul este limitat şi orice face acesta este la fel.
20:35 DB: Şi este limitat destul de mult din câte spui.
20:40 K:Corect. Într-un mod foarte serios.
20:44 DB: Putem spune în ce fel?
20:46 K: În felul în care lucrurile se întâmplă în lume.
20:50 DB: Bine. Să vedem asta.
20:51 K:Ideile totalitare -sunt invenţia gândului.
20:58 DB: Cuvântul "totalitar" ar trebui să acopere totul, dar nu o face. Nu se poate, lucrurile se prăbuşesc.
21:07 K:Se prăbuşesc.
21:09 DB:Dar mai sunt cei care nu sunt totalitari.
21:14 K:Democraţii, etc. Dar şi la republicani, democraţi sau idealişti gândirea este limitată.
21:23 DB:Da. Este limitată într-un mod...
21:27 K:Foarte distructiv.
21:28 DB: Foarte distructiv. Cum am putea arăta asta? Aş putea spune, ok, gândirea mea este limitată dar poate că nu aşa de mult. Vezi de ce este atât de important?
21:40 K:Este foarte simplu. Orice acţiune care se naşte dintr-un gând limitat aduce inevitabil conflict. Cum este separarea umanităţii geografic, în naţionalităţi, etc., religios şi asta a creat prăpăd în lume.
22:06 DB:Şi acum să facem legătura cu limitarea gândului. Că am o cunoaştere care este limitată.

K:Am spus asta deja.
22:13 DB:Cum mă face asta să separ lumea...
22:21 K:Oare nu căutăm siguranţa?

DB:Da.
22:25 K: Şi credem că există siguranţă în familie, în trib, în naţionalism. Şi ne-am gândit că obţinem siguranţa prin separare.
22:40 DB:Da. Acum este evident. Să luăm de exemplu tribul, un om care nu se simte în siguranţă va spune: în tribul sunt în siguranţă. Asta este o concluzie. Şi cred că ştiu suficient să am dreptate, dar nu este aşa. Se întâmplă alte lucruri, care conduc la nesiguranţă. Apar alte triburi.
23:00 K:Nu, separarea crează nesiguranţă.
23:04 DB: Ajută la crearea ei, dar eu vreau să spun că nu ştiu destul. Nu văd asta.
23:12 K: Dar omul nu vede pentru că nu s-a gândit la nimic nu a privit lumea ca întreg.
23:22 DB: Gândul care vrea siguranţă se aşteaptă să ştie ce este important. Crede că ştie ce este important şi apoi spune că asta îi conferă siguranţă. Există lucruri pe care nu le ştie şi unul din ele este că gândul în sine este cel care separă.
23:38 K: Seamană discordie.
23:41 DB:Pentru că eu definesc o arie de siguranţă care face parte dintr-o altă arie.
23:45 K: Care în sine este limitată.

DB:Da.
23:49 K: Orice este limitat crează inevatiabil conflict.
23:56 DB: Vrei să spui că orice gând care este...
23:59 K: Dacă spun, sunt un individ, este limitare.
24:03 DB:Da.
24:05 K:Eu sunt preocupat de mine, asta mă limitează.
24:08 DB:Da, trebuie să clarificăm asta. Dacă spun, asta este o masă, care este limitată nu se crează conflict, nu?
24:14 K:Nu. Aici nu este conflict.
24:16 DB: Dar când spun "eu" se crează conflict.
24:19 K:Da. Eu-l este o entitate separată.
24:23 DB: Să vedem mai clar de ce.
24:27 K:Pentru că generează separare, este preocupat de sine. Eu-l care se identifică cu o naţiune puternică este separator.
24:42 DB: Eu mă definesc pentru că vreau siguranţă ştiu ce sunt în comparaţie cu tine şi aşa mă protejez. Asta crează între noi o separare .
24:57 K: Noi şi ei, etc. Asta provine din gândul meu limitat pentru că eu nu înţeleg că suntem de fapt foarte apropiaţi şi conectaţi.
25:06 K: Că suntem fiinţe umane.

DB: Da, că toti suntem fiinţe umane.
25:09 K: Şi toţi avem cam aceleaşi probleme.
25:13 DB: Dar eu nu am înţeles asta, cunoaşterea mea este limitată eu cred că pot face o desosebire şi să mă protejez, eu şi nu ceilalţi.
25:22 K:Da, corect.
25:23 DB: Dar făcând asta, creez instabilitate.
25:27 K:Da, corect.

DB:Insecuritate. Şi dacă văd asta, nu la nivel intelectual sau verbal ci simt că noi suntem umanitatea atunci responsabilitatea este imensă.
25:50 DB: Ce putem face cu privire la această responsabilitate?
25:54 K: Atunci ori contribui la tot haosul ori mă ţin de-o parte. Adică sunt în pace şi în mine există ordine.
26:09 DB:Nu am înţeles.

K: O să ajung şi acolo. Am mers prea departe.
26:15 DB:Cred că am atins un subiect important când spunem că întreaga umanitate este una şi deci a crea separare conduce la distrugere.
26:25 K:Este periculos. Dacă eu creez separare între mine şi masă este ok pentru că nu suntem conectaţi.
26:33 K: Eu şi copacii, desigur.
26:35 DB: În sens general suntem un întreg. Dar umanitatea nu realizează asta.
26:42 K:De ce?

DB: Pai, să vedem. Este crucial. Nu doar pentru că există atâtea sepărari sau popoare, religii separarea este între noi.
26:53 K:Ştiu. De ce există această separare?
26:56 DB: Mai întâi a fost senzaţia, cel putin în lumea modernă că fiecare om este un individ. Această credinţă nu era atât de puternică în trecut.
27:05 K:Asta este întrebarea. Mă întreb dacă suntem indivizi.
27:12 DB: Ei bine, asta este întrebarea.
27:14 K:Desigur. Tocmai am spus: conştiinţa, adică eu este similară cu a întregii umanităţi. Toţi suferă, au frici, nu se simt în siguranţă, au bunuri proprii şi ritualuri şi toate sunt creaţia gândului.
27:46 DB:Atunci, apar două întrebări: prima- nu toţi cred că suntem asemănători. Unii cred că sunt deosebiţi.
27:59 K:Ce înseamnă deosebiţi? În ceea ce fac?
28:04 DB: Sunt mai multe lucruri. De exemplu, un popor simte că este capabil să facă unele lucruri mai bine decat ceilalţi. O persoană, are anumite calităţi.

K:Desigur. Eşti mai intelectual decât mine. Eşti altcineva, eşti mai bun, etc.
28:22 DB: Şi omul devine mândru de aceste privilegii sau avantaje.
28:28 K: Dar dacă le dai la o parte suntem la fel.
28:32 DB:Da. Trebuie să spunem ce înseamnă asta. Vrei să spui că aceste lucruri pe care le-ai descris..
28:37 K:Sunt superficiale.
28:39 DB: Şi care sunt lucrurile de bază?
28:41 K:Frica, regretul, durerea, anxietatea, singurătatea toate problemele lumii.
28:49 DB: Unii cred că lucrurile de bază sunt realizările oamenilor dar cele mai mari realizări nu sunt astea.
28:57 K:Ce a obţinut omul?

DB:Pai, să vedem.
29:03 DB: Ştiu că am discutat adesea asta dar cred că trebuie să reluăm.
29:09 K:Ok, să vedem. Ce am obţinut?
29:13 DB:Păi, mai întâi oamenii se mândresc cu realizările din domeniul ştiinţei, culturii, tehnologiei.
29:20 K:Am realizat ceva aici, cu siguranţă. Tehnologia, comunicaţiile, călătoriile, medicina, chirurgia au avansat extraordinar.
29:35 DB: Remarcabil în unele direcţii.
29:38 K:Nu negăm asta. Dar ce am realizat la nivel psihologic?
29:46 DB: Aş spune mai întâi că nici una din acestea nu ne-a influenţat psihlogic şi că întrebarea la acest nivel este mai importantă decât celelalte pentru că dacă aici lucrurile nu sunt clare restul este periculos.
29:59 K:Ai dreptate. Dacă noi suntem limitaţi psihologic orice facem este limitat iar tehnologia va fi folosită de limitarea...
30:10 DB:Da, psihicul limitat este şeful şi nu structura raţională a tehnologiei. Şi tehnologia devine un instrument periculos. Primul lucru este că psihicul se află la bază şi dacă el nu este în ordine, restul este inutil A doua întrebare este- deşi spunem că există aceleaşi probleme ale psihicului, sau lipsa de ordine care ne este comună tuturor toţi avem un potenţial pentru ceva anume- dar întrebarea este- suntem un întreg? Adică, deşi suntem similari asta nu înseamnă că suntem unul singur.
31:03 K:Am spus că, de fapt conştinţa noastră are un teren comun.
31:13 DB:Da. Corpul uman este asemănător, dar asta nu înseamnă că suntem la fel.
31:21 K:Sigur că nu, Corpul tău diferă de al meu.
31:23 DB: Suntem pe alocuri diferiţi, suntem entităţi diferite. Cred că vrei să spui că, de fapt conştiinţa nu este o entitate individuală. Corpul este o entitate care are o individualitate.
31:35 K:Corect. Pare destul de clar.
31:39 DB: Poate este clar. Dar cred...
31:43 K:Corpul tău este diferit de al meu.
31:46 DB:Da.
31:48 K:Am un nume diferit.
31:50 DB:Da, suntem diferiţi deşi din material similar, nu ne putem schimba între noi.
31:55 K:Nu, nu putem.

DB:Pentru că proteinele dintr-un corp nu vor fi de acord cu cele din alt corp. Unii oameni cred asta despre minte spun că există o chimie între oamenii care pot fi sau nu de acord.
32:05 K:Dar, de fapt, dacă mergi în profunzime noi toţi împărtăşim o conştiinţă. Asta este ideea,
32:17 DB:Da. Am senzaţia că există o conştiinţă individuală şi asta s-a spus, adică...
32:26 K:Cred că este o iluzie pentru că ne agăţăm de ceva ce nu este aşa.
32:33 DB: Vrei să spui că există o conştiinţă a umanităţii?
32:36 K:Ea este una.

DB: Este una şi este important dacă există una sau mai multe. Poate sunt mai multe care comunică şi formează un întreg. Sau spui că de fapt este una?
32:52 K:De la început este una.
32:54 DB:Şi această senzaţie de separare este o iluzie?
32:58 K: Asta spun mereu. Şi pare logic şi sănătos. Cealalată variantă nu este.
33:12 DB: Dar omnul nu sesizează imediat că noţiunea de existenţă separată este nesănătoasă, persoana extrapolează de la corp la minte. Omului i se pare logic faptul că un corp este diferit de altul şi că înăuntru este mintea.
33:26 K:Desigur.
33:27 DB: Vrei să spui ca mintea nu este în corp?
33:30 K:Asta este o altă întrebare. Să terminăm cu prima. Dacă fiecare dintre noi crede că este separat, fizic înseamnă că am adus haosul în lume.
33:49 DB: Dacă noi credem că suntem separaţi când de fapt nu suntem atnci sigur asta este o harababură.
33:53 K: Asta se întâmplă. Fiecare crede că poate face ce vrea să se realizeze pe sine. Asa că se luptă pe partea lui să obţină siguranţa, dar una în care nu există pace.
34:19 DB: Noi negăm asta pe motivul că nu există separare. Dacă ea ar fi reală ar fi raţional să încercăm să facem asta.
34:26 K:Da, evident.
34:27 DB: Dar dacă încercăm să separăm ce nu poate fi separat rezultatul este haos.

K:Corect.
34:32 DB: Asta este clar dar cred că oamenii nu vor înţelege imediat că această conştiinţă a umanităţii este inseparabilă.
34:42 K:Da, domnule inseparabilă, absolut corect.
34:49 DB: Vor apărea multe întrebări de îndată ce luăm noţiunea în calcul -nu ştiu dacă am ajuns atât de departe încă. Întrebarea este: de ce suntem separaţi?
35:00 K:De ce? De ce cred eu că sunt separat? Este condiţionarea mea.
35:08 DB: Da, dar cum am adoptat o astfel de condiţionare?
35:13 K:Din copilărie- este jucăria mea , nu a ta.
35:18 DB:Da, dar prima senzaţie este: spun că este a mea pentru că simt că sunt diferit. Este neclar încă modul în care mintea cuiva adoptă această iluzie că totul este format din bucăţele.
35:33 K: Activitatea gândului face asta. Prin natura sa, gândul separă, fragmentează şi deci eu sunt un fragment.
35:50 DB: Gândul va crea sentimentul fragmentării. Poţi vedea de exemplu că de îndată ce se formează o naţiune credem că suntem separaţi de alta şi de aici vin o serie de consecinţe care ne determină să credem că separarea este reală. Există limbaje separate, legi şi astfel se crează graniţe. Şi după un timp separarea este atât de evidentă încât uităm cum a luat fiinţă şi credem că a fost întotdeauna aşa, deci ne comportăm în consecinţă.
36:27 K: De aceea cred că dacă înţelegem natura gândului, structura sa, cum acţionează el care este sursa şi că el este mereu limitat - vom vedea realitatea.
36:47 DB: Care este sursa gândului-memoria?
36:49 K:Memoria.

DB:Da.
36:50 K: Memoria este amintirea lucrurilor trecute, adică de fapt cunoaşterea iar aceasta este rezultatul experienţei iar experienţa este întotdeauna limitată.
37:04 DB: Gândul include desigur dorinta de a merge înainte, de a folosi logica de a ţine cont de descoperiri şi înţelegere.
37:15 K:Aşa cum spuneam gândul este timp.
37:18 DB:Da, corect. Gândul este timp. Este mult de discutat despre asta pentru că ne vine să spunem că timpul este primul şi gândul are loc în timp. Spunem de exemplu că mişcarea are loc corpul se mişcă şi este nevoie de timp.
37:42 K: Pentru a străbate o distanţă este nevoie de timp. Şi pentru a învăţa o limbă straină.
37:47 DB: Şi planta are nevoie de timp să crească.
37:50 K:E nevoie de timp să pictezi un tablou.
37:52 DB: Şi spunem că avem nevoie de timp să gândim.
37:55 K:Gândim deci în termeni de timp.
37:57 DB: Primul impuls este să spunem că totul are nevoie de timp. Dar tu spui altceva, că gândul este timp. Din punct de vedere fizic şi psihologic.
38:14 K:Desigur.
38:15 DB: Cum să înţelegem asta?
38:22 K:Cum să înţelegem asta?
38:26 DB:Gândul este timp. Vezi, nu este evident.
38:29 K:Ah, da. Tu spui, gândul este mişcare şi timpul este mişcare?
38:45 DB: Timpul este ceva misterios şi oamenii au vorbit despre asta. Am putea spune că timpul necesită mişcare. Sau că nu putem avea timp fără mişcare.
38:58 K:Timpul este mişcare. El nu este separat de mişcare.
39:03 DB: Nu spun că este separat de mişcare dar pentru a spune că timpul este mişcare - înseamnă că timpul şi mişcarea sunt acelaşi lucru.
39:11 K: Da, asta spun.

DB:Da. Şi că nu pot fi separate.

K:Nu.
39:16 DB: Pentru că asta pare foarte clar. Exsită o mişcare fizică şi asta înseamnă timp fizic. Există o inimă care bate, etc.
39:25 K: Cald şi rece, lumină şi întuneric.
39:28 DB: Anotimpurile.

K: Apus, răsărit, toate astea. Şi apoi avem mişcarea gândului. Şi asta ne face să ne întrebăm despre natura gândului. Oare gândul nu este decât o mişcare a sistemului nervos din creier? Ai spune aşa?

K:Da.

DB: Unii au spus că include mişcarea sistemului nervos dar că mai există şi altceva acolo.
39:53 K:Ce este de fapt timpul? Ce este timpul? Timpul este speranţa.
40:05 DB:Psihologic vorbind.

K:Da. Mă refer la aspectul psihologic.
40:09 DB: Unii ar continua să se gândească.
40:11 K:Desigur. Trebuie să înţelegem asta.
40:15 K:Timpul este speranţă. A deveni este timp. A dobândi este timp. Şi acum problema devenirii: vreau să devin cineva psihologic vorbind. Vreau să nu mai fiu violent- de exemplu. Asta este o eroare.
40:53 DB: Înţelegem că este o eroare dar motivul este că nu există astfel de timp.
41:03 K:Nu. Fiinţele umane sunt violente şi pe de altă parte vorbesc mereu -Tolstoi şi în India-despre non-violenţă. De fapt noi suntem violenţi.
41:20 DB:Da.
41:22 K: Iar non-violenţa nu este reală. Dar vrem să devenim aşa.
41:30 DB: Da, dar este o extensie a acelui gând legat de lucrurile materiale. Dacă vezi un deşert -el este real- şi spui că grădina nu este dar grădina este în mintea ta ea va fi acolo când vei pune apa. Noi spunem că ne facem planuri de viitor când deşertul va deveni fertil. Trebuie să fim atenţi-spunem că suntem violenţi dar nu putem să planificăm să devenim non-violenţi. De ce?
42:04 K:De ce? Pentru că non-violenţa este o stare care nu poate exista acolo unde este violenţă.
42:13 DB:Da.
42:15 K:Este un ideal.
42:19 DB: Trebuie să clarificăm pentru că la fel, starea fertilă şi cea de deşert nu există împreună. Cred că tu spui că în cazul minţii nu are sens când eşti violent .
42:35 K: Asta este singura stare.

DB: E tot ce există.
42:38 K: Da, nu cealaltă.
42:39 DB: Mişcarea către cealalată este o iluzie.
42:45 K:Deci idealurile sunt iluzorii psihologic vorbind. Idealul de a construi un pod nu este iluzoriu poţi planifica asta dar nu a avea idealuri psihologice.
43:05 DB: Da, dacă eşti violent şi continui să fii aşa în timp ce încerci să fii non-violent...
43:11 K:Este evident.

DB:Nu are sens.
43:13 K:Nu are sens şi totuşi a devenit un lucru important. Aşa că devenirea este fie a deveni "ce este" fie a te îndepărta de "ce este".
43:34 DB: Da, "ce ar trebui să fie".
43:38 K:Am îndoieli cu privire la ambele.
43:44 DB:Dacă spui că nu are sens să devenim în sensul de a îmbunătăţi ceva.
43:51 K:Auto-perfecţionarea este atât de urâtă. Noi spunem că sursa este mişcarea gândului ca timp. Dacă admitem psihologic timpul, toate celelalte idealuri non-violenta, a ajunge la o stare anume, etc., devin iluzorii.
44:28 DB: Da. Când vorbeşti despre mişcarea gândului ca timp mi se pare că timpul care provine din mişcarea gândului este iluzorie.

K:Da.
44:41 DB: Noi îl simţim ca timp dar nu este un timp real.
44:44 K: De aceea ne-am întrebat ce este timpul?

DB:Da.
44:49 K: Am nevoie de timp să ajung de aici acolo. Dacă vreau să devin inginer trebuie să studiez, am nevoie de timp. Şi aceeaşi mişcare are loc în psihic. Eu spun, vreau să fiu bun. Am nevoie de timp să mă iluminez.
45:16 DB: Şi asta va crea mereu conflict între o parte şi alta a ta. Iar mişcarea de care vorbeşti, am nevoie de timp crează conflict în psihic între, să spunem, observator şi observat.
45:32 K:Corect. Noi spunem observator şi observat.
45:35 DB: Da şi prin urmare nu de timp este nevoie psihologic vorbind.
45:40 K:Cel care experimentează, gânditorul este gândul. Nu există gânditor separat de gând.
45:50 DB:Da. Tot ce spui pare foarte rezonabil. Şi este atât de mult contrar tradiţiei sau ceea ce facem noi încît va fi foarte greu pentru oameni să vorbească despre asta, să....
46:05 K: Oamenii vor să trăiască confortabil. Lasă-mă asa cum sunt pentru Dumnezeu, lasă-mă în pace.
46:15 DB:Da, dar rezultatul este atâta conflict iar oamenii nu sunt avertizati de nimic.
46:24 K: Dar evitând conflictul sau nerezolvându-l el tot există fie că vrei sau nu. Asta este ideea. Este posibil să avem o viaţă lipsită de conflict?
46:40 DB: Este implicit având în vedere cele spuse.
46:43 K:Corect.
46:44 DB: Sursa conflictului este găndul sau cunoaşterea sau trecutul.
46:49 K: Şi cineva întreabă: este posbil să transcedem gândul?
46:55 DB:Da.
46:58 K:Sau este posibil să punem capăt cunoaşterii? Psihologic vorbind.
47:08 DB: Noi spunem că această cunoaştere obişnuită a obiectelor materiale, lucruri de genul ăsta cunoaşterea ştinţei va continua.
47:15 K:Absolut Trebuie să continue.
47:18 DB: Dar ceea ce numeşti auto-cunoaştere trebuie să ia sfârşit, nu?

K:Da.
47:23 DB: Pe de altă parte oamenii spun că auto-cunoaşterea -în ciuda părerii tale- este importantă.
47:28 K:Auto-cunoaşterea este importantă dar daca aloc timp să fac asta adică să mă înţeleg pe mine, prin examinare, analiza, etc. să imi observ relaţiile cu alţii toate astea necesită timp. Şi eu spun că există o altĂ cale de a vedea lucrurile, care nu implică timp. Atunci când observatorul este cel observat. În acea observare nu există timp.
48:13 DB:Putem explora asta? De exemplu, dacă spui că nu există timp dar simţi că totuşi îţi poţi aminti că acum o oră erai în altă parte. În ce fel nu există timp acolo?
48:30 K:Timpul este o separare iar gândul este separare, de aceea gândul este timp.
48:39 DB: Timpul este o serie de diviziuni, trecut, prezent, viitor.
48:44 K: Deci gândul separă. Deci timpul este gând iar gândul timp.
48:53 DB: Nu rezultă din ceea ce ai spus dar am explicat asta.

K:Să explicăm.
49:06 DB:La prima vedere cineva ar crede că gândul face tot felul de separări cu masură şi alte instrumente şi că divide intervalul de timp - trecut, prezent şi viitor. De aici nu rezultă că gândul este timp.
49:23 K: Noi am spus că timpul este o mişcare.

DB:Da.
49:28 K:Gândul este de asemenea o serie de mişcări. Deci ambele sunt mişcare.
49:33 DB:Deci gândul este o mişcare, nu? Presupunem că o mişcare a sistemului nervos.
49:41 K: Este o mişcare către a deveni. Psihologic vorbind.
49:49 DB: Oricum ai gândi ceva se misca în sânge, în sistemul nervos, etc. Cand vorbim despre mişcare psihologică te referi la o schimbare de conţinut?
50:03 K:Schimbare de conţinut?
50:05 DB: Ce este mişcarea, ce se mişcă?
50:07 K:Uite, eu sunt asta şi vrea să devin psihologic altceva.
50:15 DB: Deci acea mişcare este în conţinutul gândului tău.
50:18 K:Da.
50:20 DB: Deci dacă spui, eu sunt aşa şi vreau să devin asta atunci mă mişc, nu?

K:Da.
50:25 DB: Măcar simt că sunt în mişcare.
50:27 K: Nu, dar eu sunt- să spunem că sunt lacom. Lăcomia este o mişcare.
50:36 DB: Ce fel de mişcare este asta?
50:38 K:Să obţin ce vreau.

DB: Să am mai mult, da.
50:40 K:Mai mult, mai mult. Este o mişcare şi realizez că ea este dureroasă şi vreau să nu fiu lacom. Încercarea de a nu fi lacom este o mişcare în timp este devenire.
51:06 DB: Dar, dar şi lăcomia este o devenire.
51:08 K:Desigur.
51:11 K:Deci este posibil-asta este întrebarea- este oare posibil ă nu devin ceva psihologic vorbind?
51:25 DB:Pare că ar trebui să nu fim nimic psihologic vorbind. Adică, atunci când te defineşti într-un fel...
51:36 K:O să definim imediat.
51:38 DB: Dar dacă mă definesc ca fiind lacom sau să spunem că sunt aşa, sau atfel o să vreau să devin altceva sau să rămân aşa.
51:49 K:Dar oare pot rămâne ce sunt? Pot să doresc să nu fiu lacom şi totusi să fiu aşa? Iar lăcomia nu este diferită de mine lăcomia sunt eu.
52:08 DB:Da. În mod obişnuit mă gândesc, sunt aici şi pot fi lacom sau nu acestea sunt atribute pe care pot sau nu să le am.
52:21 K:Dar atributele sunt eu.
52:24 DB:Da. Şi asta este oarecum împotriva felului şi experienţelor noastre.

K:Desigur,domnule.
52:29 DB: În loc să spun că sunt atributele mele ceea ce înseamnă că atributele gândului m-au creat pe mine. Sensul meu.
52:40 K:Toate calităţile, atributele. virtuţile, judecăţile şi concluziile şi opiniile sunt eu.
52:50 DB: Mi se pare că ar trebui să percepem asta ca fiind evident.

K:Asta este ideea. Să percepem totalitatea acestei mişcări instantaneu. Şi apoi ajungem la un punct-la percepţie. Este posibil să percepem -sună poate învechit şi nebunesc dar nu este- este posibil să percepem fără mişcarea memoriei? Să percepem ceva direct, fără cuvinte, fără reacţii, fără amintiri, să intrăm în percepţie.
53:38 DB:Este o întrebare importantă pentru că memoria înregistrează permanent percepţii.
53:42 K:Desigur.
53:47 DB:Şi aşa se naşte întrebarea: cum se poate ca memoria să nu mai înregistreze percepţia?
53:51 K:Nu poate fi .oprit acest lucru. Dar dacă văd motivul raţionalitatea acestei activităţi, a memoriei care este limitată a percepţiei care este limitată te-ai mutat în altă dimensiune.
54:16 DB: Mi se pare că trebuie să percepi întreaga limitare a memoriei.
54:19 K:Da, nu doar o parte.
54:21 DB: Dar în general memoria este limitată dar în anumite aspecte nu este evident. De exemplu multe din acţunile noastre care nu sunt evidente poate memoria, nu le experimentăm ca memorie. Eu mă experimenetz pe mine ca fiind aici şi nu ca amintire. Asta este experienţa comună. Să presupunem că vreau să fiu mai puţin lacom. Eu experimentez lăcomia de fapt dorinţa de a deveni şi nu doar rezultatul memoriei. Dar spun că îmi amintesc că am fost lacom dar eu sunt cel ce îşi aminteşte şi nu invers. Şi acea amintire mă crează pe mine.
55:15 K: Şi toate astea se rezumă la: poate omul trăi fără conflict? La asta se ajunge. Poate fi pace pe acest pământ? Iar activitatea gândului nu ne conduce la asta.
55:37 DB: Este foarte clar din cele spuse că activitatea gândului nu poate aduce pace. Psihologic vorbind, aduce conflict.
55:48 K: Da, dacă vedem asta întreaga noastră activitate va fi diferită.
56:02 DB:Spui că există o activitate care nu este gând, este dincolo de acesta?
56:07 K:Da.
56:09 DB: Nu doar ca este dincolo de gând dar nici nu necesită cooperarea gândului?
56:14 K:Cu siguranţă nu.
56:16 DB: Adică este posibil ca ea să continue când gandul este absent?
56:23 K: Asta este ideea. Am discutat adesea despre asta dacă există ceva dincolo de gând. Nu ceva sfânt, sacru-nu despre asta vorbesc . Întreb:există o activitate care nu este atinsă de gând? Şi noi spunem că este. Iar acea activitate este o formă înaltă a inteligenţei.
56:59 DB: Acum apare inteligenţa.
57:01 K:Ştiu, am intenţionat asta. Inteligenţa nu este activitatea gandului deştept. Trebuie inteligenţă pentru a crea o masă.
57:19 DB: Inteligenţa poate folosi gândul, aşa ai spus adeseori.
57:23 K:Inteligenţa poate folosi gândul, da.
57:25 DB: Sau gândul poate fi acţiunea inteligenţei ai spune şi aşa?

K:Da.
57:30 DB:Sau ar putea fi actţunea memoriei?
57:33 K:Asta este. Acţiunea este născută fie din memorie şi prin urmare memoria este limitată, deci gândul este limitat şi are o activitate proprie care conduce la conflict.
57:44 DB: Da, asta se leagă de ceea ce spun oamenii despre calculatoare. Fiecare calculator depinde de o memorie pe care o are sau este programată şi de aceea este limitată.

K:Desigur.
58:03 DB: Deci, când operăm pe baza memoriei nu suntem atât de diferiţi de un calculator sau invers poate, calculatorul nu este diferit de noi.
58:13 K:Un Hindus a fost programat în ultimii 5000 de ani să fie Hindus sau de unde vii tu să fii Englez, sau Catolic sau Protestant. Deci toţi suntem într-o anumită măsură programaţi.
58:32 DB: Şi am putea spune că tu aduci noţiunea de inteligenţă care înseamnă a fi liber de programare adică a fi creativ, poate.

K:Da, corect. Această inteligenţă nu are nimic în comun cu memoria şi cunoaşterea.
58:45 DB: Da, poate acţiona în memorie şi cunoaştere dar nu are nimic de a face cu originea.
58:49 K:Poate acţiona prin memorie, etc. Corect. Cum afli dacă este aşa nu este imaginaţie sau ceva romantic cum afli asta? Pentru a ajunge acolo cineva trebuie să ceceteze suferinţa dacă există un final al acesteia pentru că atâta vreme cât există suferinţă şi frică şi căutarea plăcerii nu poate exista iubire.
59:26 DB: Au apărut mai multe întrebări acum. Primul punct este suferinţa inclusiv plăcerea, frica, şi presupun că include mânia, violenţa şi lăcomia. Noi spunem că toate acestea sunt răspunsul memoriei. Şi că nu au nimic în comun cu inteligenţa.
59:50 K: Sunt parte a gândului şi memoriei.
59:52 DB: Şi atâta vreme cât ele continuă să existe mi se pare că inteligenţa nu poate acţiona în gând sau prin gând.
1:00:00 K: Asa că trebuie să existe eliberare de suferinţă.
1:00:04 DB:Da, este un punct cheie.
1:00:06 K: Este o întrebare serioasă şi profundă. Dacă este posibil ca suferinţa să se termine şi asta înseamnă sfârşitul meu.
1:00:22 DB:Da, iar, poate că este repetitiv dar am sentimentul că ma aflu aici şi sufăr sau nu. Adică dacă mă bucur sau sufăr.
1:00:32 K:Da, ştiu asta.

DB:Acum. cred că spui că suferinţa apare din gând.
1:00:41 DB:Este gÂnd.

K:Identificat. Ataşament.
1:00:48 DB:Şi ce anume suferă? Există acest sentiment- care mi se pare opus placerii aşa cum o percep. Amintirea poate produce plăcere şi când nu mai funcţionează când este frustrată, produce durere şi suferinţă.
1:01:05 K: Nu doar asta-suferinţa este mult mai complexă, nu-i aşa? Ce este suferinţa? Sensul acelui cuvânt este de a avea suferinţă durere, de a te simţi pierdut, singur.
1:01:33 DB: Mi se pare că nu este doar durere ci o durere totală foarte persuasivă.
1:01:42 K:Suferinţa este pierderea cuiva.
1:01:46 DB: Pierderea a ceva foarte important.
1:01:48 K:Desigur. Pierderea soţiei sau fiului, fratelui, sau alta persoană şi sentimentul de singurătate.
1:02:01 DB: Sau poate simplul fapt că întreaga lume se află într-o asemenea stare.
1:02:09 K: Desigur. Adică, războaiele.
1:02:12 DB: Pare totul fără sens.
1:02:14 K: Ce multă suferinţă a creat războiul din Insulele Falkland.
1:02:18 DB:Da, toate aceste războaie.
1:02:20 K: Iar războaiele continuă de mii de ani. Ele se repetă după acelaşi tipar de acum 5000 de ani sau mai bine.
1:02:38 DB: Putem foarte uşor vedea cum violenţa şi ura din războaie interferează cu inteligenţa.

K:Evident.
1:02:44 DB: Nu este chiar aşa de evident. Eu cred că unii oameni au simşit că trecând prin suferinţă
1:02:50 DB:oamenii devin-

K:Inteligenţi?
1:02:52 DB: purificaţi ca metalul din cruce.
1:02:57 K:Ştiu. Prin suferinţă înveţi.
1:03:02 DB:Sau eşti purificat.

K:Eşti purificat. Prin suferinţă ego-ul este alungat.
1:03:11 DB:Da, dizolvat, rafinat. Nu este aşa. Oamenii au suferit enorm Câte războaie, căte lacrimi şi câte guverne distrugătoare?
1:03:30 DB:Da, au suferit diverse lucruri.
1:03:33 K: Le poţi multiplica- şomaj, ignoranţă, etc.
1:03:37 DB: Boli, durere, totul. Dar vezi ce este de fapt suferinţa? De ce distruge inteligenţa, sau interferează cu ea? De ce suferinţa impiedică inteligenţa? Ce se întâmpla de fapt?
1:03:51 K:Suferinţa este un şoc, eu sufăr, mă doare, este esenţa mea.
1:04:05 DB: Da, problema cu suferinţa este că eu sunt cel care suferă. Iar acestui eu îi pare rău de asta.
1:04:14 K: Suferinţa mea este diferită de a ta.
1:04:16 DB: Te izolează. Şi crează o anumită iluzie.
1:04:21 K: Noi nu vedem că întreaga umanitate suferă.
1:04:26 DB: Dar şi dacă vedem asta?
1:04:30 K:Atunci o să mă întreb ce este suferinţa. Nu este suferinţa mea.

DB:Da,este foarte important. Pentru a înţelege natura suferinţei trebuie să renunţ la ideea că suferinţa este a mea pentru că dacă cred asta am o iluzie despre ce se întâmplă.
1:04:46 K: Şi nu îi pot pune capăt.
1:04:49 DB: Dacă ai de-a face cu o iuzie nu poţi face nimic în sensul ăsta. Şi acum trebuie să ne întoarcem. De ce este suferinţa, comună întregii umanităţi? La început simt o durere în măsea sau pierd ceva sau mi se întâmplă ceva iar cealaltă persoană pare fericită.
1:05:07 K:Dar şi ea suferă în felul său.
1:05:10 DB:Da. Pe moment nu văd asta dar şi el are probleme.
1:05:14 K:Suferinţa este comună întregii umanităţi.
1:05:16 DB:Dar asta nu ne face să fim uniţi.
1:05:20 K:Dar este un fapt.
1:05:22 DB:Da, dar vreau să spun tu zici că suferinţa umanităţii este una singură, inseparabilă?
1:05:27 K:Da. Asta spun.
1:05:29 DB:La fel ca şi conştiinţa umanităţii.
1:05:31 K:Da, corect.
1:05:32 DB: Atunci când suferă cineva, toţi suferim.
1:05:37 K:Dacă o ţară ucide sute şi mii de oameni... Ideea este: am suferit de la începutul timpului, am suferit şi nu am rezolvat asta.
1:06:00 DB:Este clar că nu am rezolvat. Nu am rezolvat asta.
1:06:03 K: Nu am terminat cu suferinţa.
1:06:06 DB: Şi tu spui că nu am rezolvat asta pentru că vedm asta ca pe ceva personal. Este o iluzie. Şi orice încercare de a gestiona o iluzie nu duce nicăieri. Aş vrea să spunem asta foarte clar.
1:06:22 K: Gândul nu poate rezolva nimic la nivel psihologic.
1:06:27 DB: Poţi spune că gândul separă. Gândul este limitat şi deci nu poate vedea că există o singură suferinţă. De aceea separă, există suferinţa mea, a ta şi crează iluzia că există mai multe suferinţe. Mi se pare că ideea că suferinţa umanităţii este una singură este inseparabilă de afirmaţia că avem o singură conştiinţă.
1:06:55 K:Am spus asta. Suferinţa este parte a conştiinţei.
1:07:01 DB: Dar omul nu are imediat sentimentul că suferinţa sa aparţine întregii umanităţi.
1:07:08 K: Eu sunt lumea şi lumea sunt eu.
1:07:10 DB: Ai spus foarte des asta.

K:Da. Dar noi am creat o separare suntem Englezi, Francezi, etc.
1:07:18 DB: Prin lume înţelegi lumea fizică sau societatea?
1:07:21 K:Societatea mai ales lumea psihologică.
1:07:27 DB: Spunem deci că societatea fiinţelor umane este una singură. Ce înseamnă când spun că eu sunt lumea?
1:07:37 K: Lumea nu este diferită de mine.
1:07:39 DB: Eu şi lumea suntem una, suntem inseparabili.

K:Da. Asta este meditaţia realĂ trebuie să simţi asta, nu doar la nivel verbal este un fapt. Sunt păzitorul fratelui meu..
1:08:05 DB:Multe religii au spus asta.
1:08:07 K:Este doar o declaraţie verbală pe care nu o respectă în inima lor.
1:08:13 DB:Poate unii o fac dar în general nu are loc. Pote unii fac asta.
1:08:20 K:Noi, oamenii nu am făcut-o. De fapt religia ne-a împiedicat.
1:08:25 DB: Din cauza separării, fiecare religie are propriile credinţe şi propriile organizaţii.

K:Desigur. Proprii Dumnezei şi salvatori. Este deci acea inteligenţă, reală sau este o proiecţie imaginară care sperăm să ne rezolve problema? Pentru mine nu este. Este un fapt. Pentru că sfârşitul suferinţei este iubire.
1:09:10 DB: Înainte de a discuta asta trebuie să clarificăm ce înseamnă "eu". Ai spus că nu este vorba de mine. Mi se pare că defineşti într-un fel o individualitate.
1:09:21 K:Da.

DB:Aşa este?
1:09:23 K:Când spun "eu" folosesc "eu" ca şi mijloc de comunicare.
1:09:31 DB:Ce înseamnă asta? Să spunem că există doi oameni A modul în care spui şi B care nu este asta.
1:09:42 K:Da.
1:09:44 DB: Asta pare că îi separă pe A şi pe B.
1:09:48 K:Corect. Dar B crează separarea. Deci, care este relaţia dintre cei doi?
1:10:01 DB: B crează separarea prin faptul că spune că este o persoană diferită dar B poate deveni confuz când A spune că pentru el nu este aşa.
1:10:09 K:Da, asta este ideea relaţia? Simţi că nu esti separat şi că ai un sentiment de iubire şi compasiune iar eu nu îl am. Nici măcar nu am perceput sau realizat ntrebarea. Care este relaţia ta cu mine? Asta spun ai o relaţie cu mine dar eu nu am cu tine.
1:10:51 DB: Cineva ar spune că persoana care nu a văzut trăieşte în lumea viselor, psihologic vorbind şi această lume a viselor nu este în legatură cu lumea celor treji. Dar cel care este treaz îl poate trezi pe celălalt.
1:11:08 K:Tu eşti treaz şi eu nu. Atunci relaţia ta cu mine este clară. Dar eu nu pot avea o relaţie cu tine, e clar. Eu insist pe separare şi tu nu.
1:11:29 DB:Da, trebuie să spunem: conştiinţa umanităţii s-a divizat pe sine ea este una dar a fost separată de gând.
1:11:38 K: Prin asta am trecut.
1:11:40 DB:Şi de aceea ne aflăm aici.
1:11:43 K: De aceea are umanitatea problemele astea psihologic vorbind dar şi în alte arii şi ele sunt rezultatul gândului. Şi noi urmăm acelaşi tipar ca gândul iar gândul nu va rezolva nici una din probleme. Dar există un alt instrument şi ele este inteligenţa.
1:12:10 DB:Deschidem un alt subiect.
1:12:13 K:Da, ştiu.
1:12:16 DB: Şi ai mai menţionat iubirea.
1:12:19 K:Da, am spus asta.

DB:Sau compasiunea.
1:12:22 K:Fără iubire şi compasiune nu există inteligenţă. Şi nu pot sa ai compasiune dacă eşti ataşat de o religie de o funcţie ca un animal legat de stâlp şi care crede că are compasiune.
1:12:45 DB: În momentul în care sinele este ameninţat totul dispare, tot ce crezi cî este important.
1:12:52 K:Sinele se ascunde în spatele....

DB:Altor lucruri, idealurilor nobile.
1:12:57 K: Da, are această capacitate de a se ascunde. Care este deci viitorul umanităţii? După cum vedem conduce la distrugere.
1:13:19 DB: Cam acolo pare că duce, da.
1:13:21 K:Foarte sumbru, macabru şi periculos. Şi dacă cineva are copii care este viitorul lor? Cum vor face faţă? Cum vor suporta mizeria? Deci, educaţia devine foarte importantă. Dar acum ea este mai degrabă o acumulare de cunoştiinţe.
1:13:56 DB:Da, orice instrument inventat de om sau descoperit sau dezvoltat s-a transformat în distrugere.
1:14:03 K:Da. Absolut. Ei distrug natura mai sunt puţini tigri acum.
1:14:14 DB: Foarte puţini?

K:Tigri. Ei distrug totul.
1:14:17 DB: Distrug pădurile şi câmpurile agricole. Supra popularea. Pare că nimanui nu îi pasă.
1:14:29 DB:Există două lucruri, unul este că oamenii sunt absorbiţi de propriile probleme.
1:14:33 K: Absorbiţi de micile lor planuri de a salva umanitatea.
1:14:38 DB: Sau unii doar să se salveze ei. Alţii au planuri să salveze umanitatea. Dar mai cred că există o tendinţă către disperare inclusiv cu ce se întâmplă acum în sensul că oamenii cred că nu se poate face nimic.
1:14:54 K:Da. Şi dacă totuşi cred că se poate face ceva formează grupuri mici şi teorii.
1:15:03 DB: Mai sunt aceia care sunt foarte siguri pe ceea ce fac şi aceia cărora le lipseşte încrederea.
1:15:08 K: Mulţi prim ministrii sunt foarte încrezători. Dar nici nu ştiu ce fac.
1:15:14 DB: Dar mulţi oameni nu au încredere în ceea ce fac.

K:Ştiu. Dacă ai o încredere imensă eu accept asta şi merg cu tine.
1:15:22 DB:Da, dar pentru că gândul este limitat...
1:15:29 K: Adică viitorul umanităţii, al omului mă întreb dacă preocupă pe cineva asta. Fiecare persoană, grup se preocupă de propria supravieţuire?
1:15:51 DB: Cred că preocuparea de bază a fost supravieţuirea individuală şi de grup. Asta este istoria umanităţii.
1:16:00 K: De aici mereu războaie nesiguranţă continuă.
1:16:06 DB: Da, dar asta este rezultatul gândului care este incomplet în a se identifica pe sine cu grupul, etc.
1:16:17 K: Ai ascultat toate astea. Şi eşti de acord. Vezi adevărul. Cei de a putere nu te vor asculta.
1:16:28 DB:Nu.
1:16:30 K:Ei crează şi mai multă mizerie iar lumea devine dince în ce mai periculoasă. Ce contează că noi vedem adevărul? Asta întreabă oamenii" ce contează că tu şi eu vedem asta şi ce efect are?
1:16:52 DB: Păi, mi se pare că dacă gândim în termeni de efecte aducem timpul în discuţie.
1:16:59 K: Da şi este o întrebare greşită.
1:17:02 DB:Noi scoatem la iveală lucrul care este dincolo de problemă. Primul răspuns ar fi: trebuie să cercetăm şi să facem ceva pentru a schimba cursul evenimentelor.
1:17:13 K: Adică a forma o societate, fundaţie, organizaţie,etc.
1:17:17 DB: Dar greşeala este că pentru asta trebuie să ne gândim iar gândul este incomplet. Noi nu stim ce se petrece de fapt, oamenii au teorii dar nu ştiu.
1:17:27 K:Şi ajungem la: este o întrebare greşită că fiinţa umană care este umanitatea se întreabă care este responsabilitatea mea? Dincolo de efect, etc.
1:17:49 DB: Da, nu ne putem uita la efecte. Dar este la fel cu A şi B, când A vede şi B nu. Presupumen că A vede ceva iar restul lumii nu. Am putea spune că umanitatea este adormită.
1:18:12 K:Prină într-o iluzie.
1:18:14 DB:Şi dacă cineva vede, este responsabilitatea sa să îi trezească pe ceilalţi. Să îi scoată din iluzie.
1:18:28 K:Asta este. Asta a fost problema. De aceea Budiştii au proiectat ideea unui Bodhisattva plin de compasiune care este esenţa compasiunii şi care aşteaptă să salveze umanitatea. Sună drăgut. Este un sentiment bun să ştii că cineva face asta. Dar de fapt nu facem nimic din ce nu este confortabil, satisfăcător, sigur atât psihologic cât şi fizic.
1:19:21 DB: De fapt asta este sursa iluziei.
1:19:25 K:Cum îi ajută cineva pe ceilalţi să vadă? Ei nu au timpul, energia, inclinaţia, ei vor amuzament. Cum îl face cineva pe X să vadă totul clar şi să spună Ok. Am văzut, o să muncesc la asta. Sunt responsabil, etc. Cred că asta este tragedia celor care văd şi care nu.