Krishnamurti Subtitles

Există o evoluţie a conştinţei?

Brockwood Park - 20 June 1983

Conversation with David Bohm 2



0:18 K: Am vorbit data trecută
 
0:21 despre viitorul omului.
 
0:32 Înţeleg că psihologii
 
0:40 sunt preocupaţi de acest lucru?
 
0:44 Sunt preocupaţi
 
0:50 de modul în care fiinţa umană
 
0:55 se conformează în societate sau mai mult?
 
0:58 B: Cred că cei mai multi psihologi
 
1:00 vor, evident ca fiinţa umană
 
1:04 să se conformeze societăţii,
dar cred că unii
  
1:06 poate cei care ne ascultă, se gândesc
 
1:08  
 
1:10 dincolo de asta, cum să
transforme conştiinţa umanităţii.
  
1:13 K: Se poate transforma în timp
conştiinţa umanităţii ?
  
1:19 Despre asta ar trebui să discutăm azi.
 
1:22 B:Da. Am discutat şi data trecută şi
 
1:27 am realizat că, această conştiinţă
a umanităţii...
  
1:34 Că în ce priveşte conştiinţa,
timpul nu este relevant
  
1:36 că este un fel de iluzie.
 
1:38 Am discutat despre iluzia de a deveni.
 
1:44 K:Da, am făcut asta.
Să mai spunem încă o dată
  
1:50 că evoluţia conştiinţei este o aberaţie.
 
1:55  
 
1:57 B:Evoluţia în timp, nu?
K:Da.
  
2:00 B: În timp, deşi pentru evoluţia fizică
nu se aplică.
  
2:03 K:Da.
 
2:05 Putem spune asta mai simplu?
 
2:08 Nu există evoluţie psihologică
 
2:13 sau evoluţia psihicului.
 
2:16 B:Da. Deoarece viitorul umanităţii
depinde de psihic
  
2:22 pare că viitorul umanităţii nu
 
2:25 este determinat de acţiuni în timp.
 
2:28 K:Timp, da.
 
2:29 B: Şi asta ne conduce la
întrebarea: ce e de făcut?
  
2:32 K:Păi, să începem de aici.
B:Da.
  
2:37 K: N-ar trebui mai întâi
să facem diferenţa
  
2:41 dintre creier şi minte?
 
2:45 B:Da, am făcut asta şi nu este clar.
 
2:50 Există desigur câteva perspective.
 
2:51 Una este că mintea este doar
o funcţie a creierului
  
2:55 -asta este viziunea materialistă.
 
2:57 Mai este alta care spune
 
2:58 că mintea şi creierul sunt
două lucruri diferite.
  
3:01 K:Da, cred că sunt două lucruri diferite.
 
3:05 B:Dar trebuie să fie....
 
3:07 K:...o relaţie intre ele.
O relaţie între acestea două.
  
3:11 B: Asta nu implică deci o separare.
 
3:16 K:Nu. Să luăm mai întâi creierul.
B:Da.
  
3:21 K:Nu sunt un expert
 
3:25 în structura creierului şi restul.
 
3:29 Dar persoana poate vedea,
 
3:32 îşi poate observa activitatea creierului
 
3:36 care este ca un calculator
 
3:39 care a fost programat şi
deci îşi aminteşte.
  
3:43 B:Este cert că mare parte a
activităţii are loc aşa dar,
  
3:46 persoana nu ştie dacă totul are loc aşa.
 
3:50 K:Nu. Şi este condiţionat.
B:Da.
  
3:54 K:Condiţionat de generaţiile
trecute, de societate,
  
3:57 de ziare, reviste, de toate activităţile
 
4:01 şi presiunea din exterior.
 
4:07 Este condiţionat.
 
4:10 B: Dar ce înţelegi prin această
condiţionare, vezi tu...
  
4:12 K:Este programat; este setat pe
un anumit tipar;
  
4:20 trăieşte în întregime în trecut;
 
4:26 şi se modifică prin prezent şi tot aşa.
 
4:32 B: Da, noi am fost de acord
că o anumită condiţionare
  
4:34 este utilă şi necesară.
K:Desigur.
  
4:36 Am discutat asta data trecută.
B:Da şi acum...
  
4:38 Dar condiţionarea care determină sinele
 
4:43 ştii tu, care determină psihicul...
 
4:45 K:Psihicul.
B: Tu îi spui psihic.
  
4:48 K: Să îi spunem pentru moment aşa.
Sinele.
  
4:51 B: Sinele, psihicul, despre asta
 
4:52 vorbeşti de fapt..
 
4:56 Poate că nu este inutilă dar
este dăunătoare.
  
4:58 K:Da. Despre asta discutăm.
 
5:05 B:Da.
 
5:09 K: Importanţa psihicului, aşa cum
facem noi acum
  
5:10 şi importanţa acordată sinelui
 
5:13 crează mari probleme în lume
 
5:17 pentru că separă
 
5:22 şi deci există un conflict
 
5:29 nu doar cu sine ci şi cu societatea,
 
5:32 familia, etc.
 
5:34 B:Da. Şi este de asemenea
în conflict cu natura.
  
5:37 K:Cu natura, un universul poţi spune.
 
5:40 B:Am spus data trecută că acest
conflict apare datorită...
  
5:44 K:....separării.
 
5:46 B: Separarea apare pentru
că gândul este limitat.
  
5:48 K:Gândul ete limitat. Corect.
B:Pentru că se bazează
  
5:49 pe propria condiţionare,
cunoaştere şi memorie
  
5:51 este limitat, da.
K:Memorie, da.
  
5:54 Şi experienţa este limitată,
deci cunoaşterea este limitată,
  
5:58 memoria şi gândul.
Gândul este limitat.
  
6:00 Iar structura şi natura psihicului
 
6:02 este mişcarea gândului.
 
6:07 B:Da.
K:În timp.
  
6:11 B:Da, acum aş vrea să
pun o întrebare.
  
6:12 Când vorbeşti despre mişcarea gândului
 
6:14 nu îmi este clar ce este această mişcare.
 
6:16 Am discutat despre mişcarea
mâinii mele, o mişcare reală.
  
6:20 Asta înţeleg asta. Dar acum,
 
6:22 când discut despre mişcarea
gândului mi se pare
  
6:25 că discutăm despre o iluzie
 
6:28 pentru că tu ai spus că a
deveni este mişcarea gândului.
  
6:30 K:Asta este a deveni.
B:Deci tu spui...
  
6:35 K:Asta vreau să spun, mişcarea
către a deveni.
  
6:38 B: Dar spui că această mişcare
este iluzorie, nu?
  
6:41 K:Da, desigur, desigur.
 
6:42 B: Dar este mai degrabă ca mişcarea de pe
un ecran pe care se proiectează
  
6:45 un film, ca la cinema.
K:O cameră şi un ecran.
  
6:49 B: Noi spunem că nu există
obiecte care se mişcă pe ecran
  
6:52 şi că mişcarea reală este
mişcarea proiectorului.
  
6:55 Şi spunem că există o mişcare
reală în creier
  
6:58 care proiectează toate astea şi
asta este condiţionarea?
  
7:02 K:Asta vreau să aflu.
Să discutăm despre asta.
  
7:06 K: Am fost de acord:creierul
este condiţionat.
  
7:10  
 
7:12 B: Adică există o amprentă
fizică reală.
  
7:15 K:Atât fizică dar şi...
B:Chimică.
  
7:17 K:....genetică dar şi psihologică.
 
7:20 B:Care este diferenţa dintre
fizic şi psihologic?
  
7:24 K:Psihologic înseamnă
 
7:32 centrat în sine.
 
7:36 Corect?
B:Da.
  
7:41 K: Iar modul în care sinele
se afirmă constant
  
7:47 este mişcarea, condiţionarea.
 
7:51 B: Dar din câte am văzut asta
este o iluzie, nu?
  
7:54  
 
7:56 K: Noi am spus că este o iluzie.
 
7:57 B: Dar în interior are loc o mişcare reală.
 
8:00 Creierul, de exemplu, face ceva.
 
8:04 El a fost condiţionat fizic şi chimic.
 
8:07 K:Da, chimic.
 
8:08 B:Şi se întâmplă ceva la
nivel fizic şi chimic
  
8:10 atunci cand ne gândim la sine, corect?
 
8:15 K: Tu întrebi mai curând:
 
8:21 oare creierul şi sinele sunt
două lucruri diferite?
  
8:25 B: Nu, eu spun că sinele este
rezultatul condiţionării creierului.
  
8:30 K:Da. Sinele este condiţionarea
creierului.
  
8:34 B:Da. Dar oare sinele există ?
 
8:38 K:Nu, nu.
 
8:39 B: Dar aşa cum văd eu
condiţionarea creierului
  
8:42 ea implică o iluzie pe care o numim sine.
 
8:45 K:Corect. Corect. Poate dispărea
această condiţionare?
  
8:47  
 
8:52 B:Da.
K: Asta este întrebarea.
  
8:54 B: Ea trebuie să aibă loc fizic, chimic
 
8:55 şi neurofiziologic.
K:Da, da.
  
9:01 B: Prima reacţie a unui om
de ştiinţă ar fi
  
9:04 că este puţin probabil să se disipeze prin
 
9:06  
 
9:08 ceea ce facem. Unii oameni de ştiinţă
pot crede că se poate întâmpla
  
9:11 prin medicamente, modificări genetice
 
9:14 sau cunoaşterea în detaliu a creierului.
 
9:16 Poate aşa putem face ceva, nu?
 
9:19 Cred că asta cred oamenii.
 
9:23 K: Pot toate acestea schimba
comportamentul uman?
  
9:26 B: De ce nu? Unii oameni cred
că s-ar putea.
  
9:32 K:Stai un pic, asta este ideea.
 
9:34 S-ar putea, adică în viitor.
 
9:38 B:Da. Dar e nevoie de timp să
descoperim asta.
  
9:41 K: Să descoperim asta. Între timp
 
9:42 omul se distruge pe sine.
 
9:45 B: Credem că ne vom descurca
până atunci.
  
9:48 (Râd amândoi)
 
9:52 Pentru că ar putea critica ce facem noi
 
9:54 considerând că este inutil.
 
9:57 Pare că nu afectează pe nimeni
 
9:59 şi nici nu face diferenţa în timp.
 
10:05 Aşa apare întrebarea.
 
10:06 Să presupunem...
 
10:09 K: Noi ştim foarte clar cum
stau lucrurile.
  
10:12 B:Da.
 
10:13 K: În ce fel afectează asta umanitatea?
 
10:15 B: În timp, pentru a salva...
 
10:19 K:Cu siguranţă nu. Evident.
 
10:21 B: Şi atunci de ce ar trebui
să facem asta?
  
10:24 K:Pentru că asta trebuie.
 
10:26 B:Independent.
K:Independent.
  
10:28 Nu are legătură cu recompensa
sau pedeapsa.
  
10:31 B: Nici cu scopurile.
K:Da.
  
10:35 B: Facem ce trebuie chiar dacă nu ştim
 
10:37 care va fi rezultatul?
K:Corect.
  
10:39 B: Vrei să spui că nu se poate altfel?
 
10:42 K: Da, nu se poate altfel.
 
10:45 B: Atunci trebuie să clarificăm asta.
 
10:48 Unii psihologi cred, că dacă ne preocupă,
 
10:52 aceste lucruri am putea obţine
 
10:54 o evoluţie a conştiinţei, corect?
 
10:59 K: Ajungem la punctul în care sperăm
 
11:01 să schimbăm conştiinţa în timp.
 
11:07 B:Da.
K: Oare?
  
11:10 B: Ne-am întrebat şi spunem că
 
11:12 timpul este implicat,
 
11:16 că tindem să devenim o iluzie
 
11:18 şi că nu ştim ce facem.
 
11:20 Am putea spune oare că acelaşi lucru se
aplică şi unor oameni de ştiinţă
  
11:23 care încearcă să facă asta
fizic dar şi chimic
  
11:26 sau structural;
 
11:28 şi că şi ei sunt captivi în
această situaţie
  
11:30 şi datorită timpului ei încearcă
să devina mai buni?
  
11:34 K:Da, aşa este. Corect (Râsete).
 
11:37 B: Ei nu ştiu de fapt ce fac.
 
11:38 K: Cei care folosesc experimente,
psihologii chiar şi noi
  
11:45 încercăm să devenim ceva.
 
11:47 K: Da, deşi la prima vedere nu pare .
 
11:50 Pare că ei sunt total dezinteresaţi
 
11:53 sau sunt observatori obiectivi care
vor să rezolve o problemă
  
11:58 dar dincolo de asta poţi simţi că
există dorinţa de a deveni mai bun,
  
12:02 asta vrea cel care face asta.
 
12:04 K:DEsigur, desigur.
B: Persoana nu este liberă.
  
12:06 K:Tocmai asta este.
Ei nu sunt eliberaţi de asta.
  
12:08 B: Şi această dorinţă va duce la dezamăgire
 
12:10 şi iluzie, etc.
 
12:17 K: Deci unde ne aflăm acum?
 
12:20 Orice formă a dorinţei de a
deveni este o iluzie
  
12:23 iar a deveni implică factorul timp,
 
12:27 timpul necesar pentru ca
psihicul să se schimbe...
  
12:31 Noi spunem că timpul nu este necesar.
 
12:36 B: Şi iată legătura cu cealaltă întrebare
 
12:40 despre minte şi creier.
 
12:43 Vezi tu, este necesar să
înţelegem creierul
  
12:46 şi activitatea sa în timp, ca pe un
proces complex psihic dar şi chimic.
  
12:52 K: Eu cred că mintea este
separată de creier.
  
12:56 B: Ce înseamnă separat?
Pentru că ele sunt în contact.
  
12:59 K: Separate, pentru că în timp ce creierul
este condiţionat, mintea nu este.
  
13:04 B: Să spunem că mintea este
oarecum independentă de creier
  
13:07 şi că deşi creierul este condiţionat...
 
13:10 K:... cealaltă nu este.
B: Trebuie să nu fie condiţionată.
  
13:12 K:...condiţionată.
 
13:13 B: Pe ce te bazezi când spui asta?
 
13:21 K: Să nu începem cu asta.
 
13:25 B: Atunci, ce te face să
spui asta?
  
13:27 K: Atâta timp cât creierul este
condiţionat, el nu este liber.
  
13:30  
 
13:35 B:Da.
 
13:37 K: Iar mintea este liberă.
B:Da, asta spui.
  
13:39  
 
13:41 Creierul nefiind liber nu
poate fi imparţial
  
13:43 să cerceteze obiectiv.
 
13:46 K:O să vorbim despre asta.
Să ne întrebăm ce este libertatea.
  
13:49 B:Da.
 
13:50 K: Libertatea de a te întreba,
de a cerceta
  
13:53  
 
13:56 are loc doar acolo unde există
o conştientizare.
  
14:00 B:Da, asta este clar pentru că dacă
nu eşti liber să cercetezi
  
14:04 dacă nu poţi fi imparţial,
atunci esti limitat.
  
14:07 K:Limitat.
 
14:08 B: În mod arbitrar.
 
14:10 K: Deci, atâta timp cât creierul
este condiţionat
  
14:15 relaţia sa cu mintea este limitată.
 
14:20 B: Da, acum avem o relaţie a
creierului cu mintea
  
14:24 şi invers.
K:Da, da.
  
14:26 Şi mintea fiind liberă are o relaţie
cu creierul.
  
14:31 B:Da. Spunem într-un fel că
mintea este liberă
  
14:32  
 
14:35 dar nu cu privire la condiţionarea creierului.
K:Da.
  
14:38 B: Dar cineva poate întreba:
care este natura minţii?
  
14:41 Aş putea întreba de exemplu:
mintea este în interiorul corpului
  
14:44 sau este în creier?
 
14:46 K:Nu, nu are legătură cu corpul
sau cu creierul.
  
14:48 B: Are legătură cu spaţiul sau timpul?
 
14:51 K:Spaţiul-stai un pic-
 
14:52 spaţiul
 
14:58 -stai puţin.
 
15:00 Are legătură cu spaţiul şi cu liniştea.
 
15:05 aceştia sunt cei doi factori ai...
 
15:07 B:Dar nu cu timpul, nu?
K: Nu cu timpul.
  
15:08 Timpul aparţine creierului.
 
15:14 B: Tu spui spaţiul şi linistea,
ce fel de spaţiu?
  
15:17 Nu este spaţiul în care ne mişcăm.
 
15:20 K:Nu, spaţiul...
 
15:24 Să explicăm altfel.
 
15:30 Gândul poate inventa spaţiul.
 
15:34 B: Şi deci avem spaţiul pe
care îl putem vedea
  
15:37 iar gândul poate inventa tot
felul de spaţii.
  
15:40 K:Şi spaţiul de aici până acolo.
 
15:42 B: Da, spaţiul în care ne mişcăm
fizic practic .
  
15:45 K:Şi de asemenea spaţiul
dintre două sunete.
  
15:48 B:Dintre două sunete.
K:Două sunete.
  
15:51 B: Adică aşa se numeşte intervalul .
 
15:54 Intervalul dintre două sunete.
 
15:57 K:Da, intervalul dintre două sunete.
 
15:59 B:Două sunete.
 
16:01 K:Două gânduri.
B:Două gânduri.
  
16:03 K:Două note.
B:Da.
  
16:07 K:Spaţiul dintre doi oameni.
B: Da, spaţiul dintre pereţi.
  
16:09  
 
16:12 K: Şi tot aşa. Dar acel gen de spaţiu
nu este spaţiul minţii.
  
16:14  
 
16:18 B:Tu spui că nu este limitat
şi nu este un interval.
  
16:20 K: Corect. Nu am vrut să folosesc
cuvântul "limitat".
  
16:22 B: Dar este implicit.
K:Da.
  
16:23 B: Nu înseamnă că este legat
de ceva anume.
  
16:27 K:Nu, nu este delimitat de psihic.
 
16:31 B: De psihic. Dar este delimitat
de ceva anume?
  
16:33 K:Nu.
B:Nu.
  
16:36 Psihicul de care vorbeşti este delimitat
 
16:38 pentru că am spus că este limitat, corect?
 
16:41 K: Poate deci creierul-asta vreau să aflu,
 
16:44  
 
16:47 să discutăm-poate creierul
 
16:53 cu toate celulele sale condiţionate
să se schimbe radical?
  
16:56 B: Da, am discutat adeseori despre asta.
 
16:58 Nu ştim cu certitudine că toate
celulele sunt condiţionate.
  
17:00 Unii, de exemplu cred că doar unele
 
17:02 sau anumite părţi ale celulelor
sunt folosite
  
17:04 iar altele sunt mai degrabă inactive,
în stare latentă.
  
17:09 K: Nefolosite în totalitate sau
doar ocazional.
  
17:10 B:Folosite ocazional.
 
17:13 Dar celulele condiţionate,
oricare ar fi ele
  
17:16 ne domină efectiv conştiinţa, corect?
 
17:19 K:Da, pot fi ele schimbate?
B:Da.
  
17:24 K: Noi spunem că se poate prin înţelegere.
 
17:29 B:Da, acum...
K: Înţelegerea fiind în afara timpului;
  
17:34 ea nu este rezultatul amintirii;
 
17:38 nici al intuiţiei,
 
17:44 dorinţei sau speranţei;
 
17:46 nu are legătură cu timpul şi gândul.
 
17:54 B: Da, tu spui că înţelegerea
este a minţii?
  
17:56 Este natura minţii-corect?-
activitatea minţii?
  
18:00 K:Da.
 
18:02 B: Spui deci că mintea poate
acţiona în creier.
  
18:06 K:Da, am spus asta mai devreme.
B: Da, dar trebuie să...
  
18:08 este dificil de înţeles.
 
18:14 Cum poate mintea acţiona asupra materiei?
 
18:18 K: Poate acţiona asupra creierului...
 
18:25 Să spunem de exemplu,
 
18:27 să luăm orice criză sau orice problemă.
 
18:32 Problema- rădăcina ei
 
18:34 este de fapt ceva care ne-a fost transmis.
 
18:38 Şi ne întâlnim cu asta în toate
amintirile trecute
  
18:42 în prejudecăţi, etc.
 
18:45 Şi astfel problema se multiplică.
 
18:49 Rezolvi o problemă şi din soluţie
 
18:53 apare o altă problemă
 
18:56 aşa cum se întâmplă în politică
şi tot aşa. Corect?
  
19:00 Pentru a aborda o problemă
 
19:06 sau să percepem problema
 
19:09 fără intervenţia amintirilor
trecute sau a gândurilor
  
19:19 sau fără să apară proiecţii...
în perceperea problemei.
  
19:22 B:Da. Asta înseamnă că percepţia
este a minţii
  
19:23  
 
19:27 că nu este...
K:Da, corect.
  
19:28 B: Spui de fapt că acest creier
este un fel
  
19:33 de instrument al minţii?
Asta spui?
  
19:37 K:Un instrument al minţii
 
19:39 când creierul nu este egocentric.
 
19:44 B: Da, dar dacă ne gândim la
toate condiţionările
  
19:49 ele pot fi rezultaul gândului care
este stimulat
  
19:54 şi menţine un program.
 
19:57 Asta îi ocupă toate capacităţile.
K: Toate zilele chiar, da.
  
20:00  
 
20:01 B:Întreaga capacitate a creierului.
 
20:04 Este ca un receptor radio care poate
genera propriile zgomote
  
20:08 şi nu percepe nici un semnal.
Ar fi această analogie...
  
20:12 K:Nu chiar. Nu prea.
B:Nu este foarte bună, dar...
  
20:20 K: Vrei să elaborăm un pic?
 
20:25 Experienţa este întotdeauna limitată.
Corect?
  
20:30 Poate fac din acea experienţă o
afacere extraordinară
  
20:36 şi deschid un magazin pentru
a vinde experienţa
  
20:43 dar acea experienţă este limitată.
 
20:46 La fel şi cunoaşterea.
 
20:51 Iar această cunoaştere acţionează
la nivelul creierului.
  
20:56 Cunoaşterea este creierul.
 
21:01 Corect?
 
21:05 Iar gândul este o parte a creierului şi
acel gând este limitat.
  
21:07 Deci, creierul acţionează într-o arie
foarte , foarte restrânsă.
  
21:13 B:Da. Şi ce îl împiedică să acţioneze
într-o arie mai largă?
  
21:19 Ce îl împiedică să acţioneze pe
o arie nelimitată?
  
21:23 K:Gândul.
B: Gândul. Dar creierul
  
21:25  
 
21:29 pare că funcţionează de unul singur,
cu propriile programe, nu?
  
21:30 K: Da, ca un calculator care rulează
propriile programe.
  
21:34 B:Da şi tu, de fapt întrebi
 
21:37 dacă acest creier ar trebui
să răspundă minţii.
  
21:43 K: Poate face asta doar dacă este liber
 
21:45 de gândurile sale care sunt limitate.
 
21:51 B: Da, adică să nu fie condus
de program.
  
21:53 Vezi tu, noi avem totuşi nevoie
de acel program.
  
21:55 K:Desigur, desigur.
Avem nevoie de el pentru...
  
21:57 Am vorbit despre asta.
B: Am vorbit despre multe, da.
  
22:00 Dar inteligenţa...
 
22:06 Inteligenţa vine din minte?
 
22:09 K:Da, inteligenţa este mintea.
B: Este mintea.
  
22:12 K: Şi ajungem la...
-trebuie să discutăm altceva.
  
22:18 Pentru că şi compasiunea are
legătură cu inteligenţa.
  
22:24 Nu există inteligenţă fără compasiune.
 
22:29 Iar compasiunea poate exista doar
acolo unde există iubire.
  
22:34 adică o eliberare totală de amintiri,
 
22:40 gelozii personale şi alte
lucruri de acest gen,
  
22:45 B: Şi această compasiune, iubire este
de asemenea o stare a minţii?
  
22:49 K: Este. Nu poţi manifesta
compasiune dacă eşti
  
22:51  
 
22:53  
 
22:57 ataşat de o anumită experienţă sau ideal.
 
22:59 B:Da, iar este vorba dspre programele
care ne ţin pe loc.
  
23:03 K:Da.
 
23:05 Există de exemplu, oameni care merg
 
23:07 în diferite ţări sărace
 
23:15 unde muncesc foarte mult şi ei
numesc asta compasiune.
  
23:18 Dar ei sunt ataşaţi sau legaţi
de o anumită formă
  
23:21 de credinţă religioasă
 
23:25 şi ce fac este mai degrabă milă,
 
23:26 simpatie dar nu compasiune.
 
23:31 B:Da, înţeleg asta.
 
23:34 Avem două lucruri
 
23:38 care pot fi oarecum independente.
 
23:40 Există creierul şi mintea deşi
ele sunt în contact una cu alta.
  
23:46 Spunem că inteligenţa şi compasiunea
vin de dincolo de creier.
  
23:49 Acum aş vrea să ne întrebăm
 
23:51 cum au ele contact una cu alta.
K:Ah!
  
23:59 Contactul dintre creier şi
minte poate exista
  
24:03 doar când creierul este tăcut.
 
24:05 B:Da, asta este condiţia de bază
 
24:07 condiţia ca ele să fie în contact.
 
24:10 Creierul trebuie deci, să fie tăcut.
 
24:13 K: Dar domnule asta nu are
loc prin antrenament.
  
24:19 Nu printr-o meditaţie auto-conştientă
pentru tăcere.
  
24:28 Ea vine natural când persoana îşi
înţelege condiţionările.
  
24:32  
 
24:33 B: Da şi acea persoană poate
vedea asta- dacă creierul tace
  
24:37 şi putem spune că ascultă
ceva mult mai profund, nu?
  
24:38 K:Mai profund, da. Şi dacă este tăcere
se conectează cu creierul.
  
24:42 B:Da.
 
24:47 K: Nu,cu mintea. Atunci mintea
poate funcţiona prin creier.
  
24:54 B: Cred că în ceea ce priveşte
creierul este util să vedem
  
24:59  
 
25:00 dacă este o activitate dincolo de gând.
 
25:04 Cineva se poate întreba, de exemplu:
 
25:06 este conştientizarea o funcţie
a creierului?
  
25:11 K: Atâta vreme cât este vorba
de o conştientizare
  
25:15 în care nu există nici o alegere.
 
25:21 Sunt conştient.
 
25:22 Prin acea conştientizare eu aleg.
 
25:26 B: Da, cred că asta face
lucrurile mai dificile.
  
25:30 Ce este greşit în alegere?
 
25:32 K:Alegerea înseamnă confuzie.
 
25:34 B: Asta nu rezultă din cuvânt.
 
25:37 K:Ai de ales între două lucruri.
 
25:39 B: Da, pot alege un lucru sau altul.
 
25:43 K: Da, pot alege să cumpăr
un lucru sau altul.
  
25:44 B: Sau să aleg o culoare pentru
masa cumpărată.
  
25:46 K: Da, asta este o masă mai bună.
 
25:49 B: Nu trebuie să fiu confuz când fac asta.
 
25:51 Dacă aleg culoarea care îmi place
 
25:53 nu vad de ce crează asta confuzie.
 
25:55 K:Nu este nimic greşit în asta.
Aici nu există confuzie.
  
25:58 B: Dar alegerea, când vine
vorba despre psihic
  
26:01 mi se pare că acolo este confuzie.
 
26:03 K: Asta este, vorbim despre psihic.
 
26:04 B: Limbajul face ca lucrurile să
nu mai fie evidente.
  
26:08 K: Da, noi vorbim despre psihicul care alege.
 
26:11 B: Da, alege să devină real.
K:Da.
  
26:14 Alege să devină, există confuzie
unde există alegere.
  
26:15  
 
26:19 B:Da. Tu spui despre confuzie
 
26:22 că psihicul alege să devină
un lucru sau altul.
  
26:25 Find confuz vrea să devină ceva mai bun.
 
26:31 K:Orice alegere implică dualitate.
 
26:36 B: Da şi acum mi se pare că
avem o altă dualitate,
  
26:38  
 
26:40 între minte şi creier.
 
26:42 K:Nu, asta nu este o dualitate.
B: Este important să clarificăm asta.
  
26:46 K: Nu este o dualitate.
B:Şi ce face diferenţa?
  
26:50 K: Să luăm un exemplu simplu.
 
26:55 Fiinţele umane sunt violente
 
27:01 iar gândul a proiectat non-violenţa.
 
27:06 Şi asta este dualitatea-faptul şi non-faptul.
 
27:11 B: Vrei să spui că există
dualitate între fapt
  
27:14 şi unele proiecţii pe care le face mintea.
 
27:18 K:Idealul şi faptul în sine.
 
27:19 B:Da. Idealul este ireal
iar faptul este real.
  
27:23 K:Asta este.
Idealul nu este real.
  
27:26 B:Da, asta este.
Nu este real.
  
27:31 Şi tu numeşti această diviziune dualitate.
 
27:33 De ce acest nume?
 
27:35 K:Pentru că ele sunt separate.
 
27:37 B: Păi aşa şi par.
 
27:42 K:Divizate, iar noi ne luptăm...
Să luăm de exemplu
  
27:44 idealurile totalitare comuniste
şi cele democratice
  
27:49 ele sunt rezultatul gândului, etc.
 
27:53 care este limitat şi asta
crează haos în lume.
  
27:55 B:Da. Există deci o divizare.
 
28:00 Dar cred că noi discutăm despre
 
28:02 divizarea a ceva care nu poate fi divizat.
 
28:05 Noi încercăm sa divizăm psihicul.
K:Corect.
  
28:09 Violenţa nu poate fi divizată
în non-violenţă.
  
28:14 B: Iar psihicul nu poate fi divizat
în violenţă şi non-violenţă.
  
28:18 K: Este ceea ce este.
B:Este ceea ce este,
  
28:19 deci dacă este violent nu
poate fi divizat într-o
  
28:20 parte violentă şi una non-violentă.
K:Corect, deci...
  
28:24 Asta este foarte bine!
 
28:28 Putem râmâne la "ceea ce este"
 
28:33 nu la ce "ar trebui să fie",
 
28:36 "ce trebuie să fie" şi să inventăm
idealuri şi restul, nu?
  
28:39 B: Da, dar am putea să ne întoarcem
 
28:41 acum la creier şi minte?
 
28:44 Noi spunem că asta nu este divizare.
 
28:46 K: Oh, nu, asta nu este o divizare.
 
28:48 B: Sunt în contact, nu?
 
28:51 K: Noi spunem că există un contact
între minte şi creier
  
28:55 când creierul este tăcut şi are spaţiu.
 
28:58 B: Spui deci că deşi sunt în contact
 
29:00 şi nu sunt divizate, pot exista
independent...
  
29:07 că mintea poate avea o
oarecare independenţă
  
29:10 faţă de condiţionarea creierului.
 
29:13 K: Trebuie să avem grijă, domnule!
Hai să vedem.
  
29:18 Să spunem că am un creier care
este condiţionat să fie Hindus
  
29:26 iar eu funcţionez, acţionez, întreaga
mea viaţă este condiţionată de ideea
  
29:34 că sunt Hindus.
 
29:37 Mintea nu are legătură cu
aceasta condiţionare.
  
29:42 B: Foloseşti cuvântul "minte" adică
nu este mintea mea.
  
29:46 K: Oh, mintea, mintea, nu este a mea.
 
29:47 B: Noi vorbim despre minte în general.
 
29:49 K:Nici creierul nu este al meu.
 
29:51 B: Nu, dar există un creier anume,
acesta sau acela.
  
29:54  
 
29:56 Spui că există o minte anume?
 
29:59 K:Nu.
 
30:00 B: Dar asta este o diferenţă importantă.
 
30:02 Tu spui că mintea este universală.
 
30:04 K: Mintea este universală dacă
putem folosi acest cuvânt urât.
  
30:07 B:Nelimitată şi nedivizată.
K:Da.
  
30:11 K: Şi nepoluată de gând.
 
30:17 B: Dar cred că este dificil pentru
anumiţi oameni să spună:
  
30:21 cum să cunoaştem ceva despre
această minte?
  
30:23 Prima senzaţie este că am idee
despre mintea mea, nu?
  
30:27 K: Nu o poţi numi mintea ta.
 
30:28 Ai doar un creier care este condiţionat.
 
30:35 Nu poţi spune "asta este mintea mea".
 
30:37 B: Da, orice simt în interior
simt că este al meu
  
30:40 şi asta diferă de experienţa altuia.
 
30:43 K:Nu, eu mă întreb dacă este....
 
30:45 B: Pare diferit, cel puţin la prima vedere.
 
30:47 K:Da. Mă întreb dacă este diferit
 
30:49 ce se întâmplă în mine ca fiinţă umană
 
30:53 şi în tine ca persoană diferită.
 
30:56 Noi trecem prin probleme
asemănătoare, suferinţă,
  
31:00 frică, anxietate, singurătate, etc.
 
31:05 Avem propriile dogme, credinţe,
 
31:08 superstiţii, toţi avem aşa ceva.
 
31:10 B: Putem spune că este asemănător dar pare
 
31:12 că fiecare suntem separaţi de ceilalţi.
 
31:14 K:Prin gând. Gândul mă face să cred
că sunt diferit de tine
  
31:16  
 
31:20 pentru că am un corp diferit de al tău
 
31:24 şi o faţă diferită de a ta.
Putem purta aceleaşi...
  
31:30 Noi extindem aceleaşi lucruri
în aria psihologică.
  
31:34 B:Da, am discutat despre asta.
Dar acum
  
31:38 dacă spunem "Ok, aceasta este
probabil o iluzie".
  
31:39  
 
31:44 K:Nu poate, este sigur o iluzie.
B:Bine,este o iluzie
  
31:48 deşi nu este atât de evident
când o priveşte cineva.
  
31:51 K:Desigur.
B: Acum,
  
31:56 noi spunem că mintea....
că de fapt creierul nu este divizat
  
31:58 pentru că spunem, nu doar că
suntem asemănători
  
32:01 ci că suntem conectaţi, nu?
 
32:04 Şi apoi spunem că dincolo de asta
 
32:07 se află mintea care nu este divizată.
 
32:09 K:Nu este condiţionată.
 
32:11 B:Da şi asta implică faptul că
 
32:13  
 
32:16 un om simte că este separat,
că are un minim
  
32:18 de contact cu mintea, nu?
K:Absolut, corect.
  
32:20 Asta am spus.
B: Tu spui "fără minte".
  
32:22 (Râd amândoi)
 
32:25 K: De aceea este foarte
important să înţelegem
  
32:28 nu mintea ci propria condiţionare.
 
32:32 Atunci ea, această condiţionare umană
 
32:36 poate fi dizolvată.
 
32:39 Asta este problema reală.
 
32:42  
 
32:47 B:Da. Eu cred că este mintea
-nu o vom numi aşa-
  
32:49 dar fiinţa umană va ţine cont
de sens mereu.
  
32:52 Cred că vrem să înţelegem ce
am spus până acum.
  
32:57 Avem o minte universală,
 
32:59 care se află într-un fel de spaţiu.
Sau este propriul spaţiu?
  
33:02  
 
33:05 K: Nu este în mine sau în creierul meu.
B: Dar are un spaţiu.
  
33:07  
 
33:11 K: Trăieşte în spaţiu şi în tăcere.
B: Trăieşte în spaţiu şi în tăcere.
  
33:15 Dar este spaţiul minţii, nu-i aşa?
 
33:17 Nu este un spaţiu ca cel pe care îl ştim?
K:Nu, nu.
  
33:21 De aceea am spus că spaţiul nu
este invenţia gândului.
  
33:28 B: Este oare posibil să percepem acest spaţiu
 
33:31 când mintea este tăcută,
 
33:34 să fim în contact cu acesta?
 
33:36 K: Nu este vorba de a percepe.Să vedem.
B: Când creierul este....
  
33:41 K: Tu întrebi
 
33:43 dacă mintea poate fi percepută de creier.
 
33:48 B: Sau măcar să fie conştientă,
un simţ anume...
  
33:51 K:Da, da.
 
33:54 Noi susţinem că da; prin meditaţie.
 
33:59 Poate nu îţi place cuvântul ăsta.
B:Nu mă deranjează.
  
34:03 K:Cred că este posibil să...
 
34:10 Vezi domnule, aici este dificultatea.
 
34:13 Când folosim cuvântul "meditaţie"
noi înţelegem în general
  
34:17 că există cineva care meditează.
 
34:21 Meditaţia este de fapt un proces
inconştient,
  
34:25 nu unul conştient.
 
34:27 B: Cum poţi spune că
 
34:30 meditaţia are loc şi că este inconştientă?
 
34:32 K:Ea are loc atunci când
creierul este tăcut.
  
34:37 B: Şi înţelegi prin conştiinţă
mişcarea gândului.
  
34:40 K:Da, mişcarea gândului.
B: Sentimentul, dorinţa, voinţa
  
34:41 şi toate celelalte, corect?
K:Da.
  
34:45 B: Dar există un fel de conştiinţă, nu?
 
34:47 K:Oh, da. Depinde ce înţelegi
prin conştiinţă.
  
34:49  
 
34:52 B:Da.
K: Conştiinţa a ce?
  
34:55 B: Nu stiu, a ceva profund.
 
35:06 K: Vezi, iar foloseşti cuvântul "profund",
care este o măsură.
  
35:15 Dar eu nu l-aş folosi.
 
35:16 B: Atunci să nu îl folosim.
Să spunem un fel de...
  
35:20 Există un fel de inconştient
 
35:22 de care nu suntem deloc conştienţi.
 
35:25 O persoană poate să nu fie conştientă
de anumite probleme, conflicte.
  
35:30 K: Să analizăm asta.
Un pic mai mult.
  
35:35 Dacă eu fac ceva conştient, atunci
este activitatea gândului.
  
35:41 B:Da.
K:Corect?
  
35:44 B: Este gândul care se reflectă pe sine.
 
35:47 K: Da, este activitatea gândului.
 
35:49 Dacă eu meditez conştient,
 
35:55 practic meditaţia, fac diverse,
eu le numesc nonsens
  
35:59 atunci creierul
 
36:03 se conformează unei alte serii de tipare.
 
36:05 B: Da, mai degrabă devine ceva.
K: Devine ceva, corect.
  
36:08 B: Da, persoana încearcă să
devină mai bună.
  
36:12 K:Nu există iluminare în devenire.
 
36:16 Nu poţi fi "iluminat" dacă
pot folosi cuvântul
  
36:20 doar spunând "o să fiu o persoană iluminată".
 
36:23 B: Dar, pare destul de greu de
comunicat ceva
  
36:26 care nu este conştient.
 
36:30 K:Asta este dificultatea.
 
36:31 B: Şi totuşi nu este ca şi cum ai fi dat afară.
Sau dacă o persoană
  
36:35 este inconştientă este scoasă afară,
dar nu te referi la asta.
  
36:37 K:Bine înţeles că nu!
B: Sau că este anesteziat, sau...
  
36:39 K:Nu, dar putem să spunem aşa:
 
36:46 meditaţia conştientă,
activitatea conştientă
  
36:49 de a controla gândul,
 
36:55 dorinţa persoanei de a se elibera de
condiţionare, nu este libertate.
  
37:01 B:Da, cred că asta este clar,
dar devine neclar
  
37:02 cum să comunicăm-ce altceva
mai este?-înţelegi.
  
37:07 K:Stai un pic.
 
37:11 Te referi
 
37:16 la ce există dincolo de gând.
 
37:20 B:Sau când gândul este tăcut.
K: Tăcut.
  
37:24 Ce cuvânt ai folosi?
 
37:27 B: Aş sugera cuvântul "conştientizare".
 
37:30 Sau cuvântul "atenţie"?
 
37:32 K:Prefer atenţie.
B:Da.
  
37:39 K: Ai spune că în atenţie nu există
un centru precum "eu"?
  
37:41  
 
37:46 B: În atenţia de care vorbeşti, da.
 
37:49 Este un fel, folosit des
 
37:51 când noi suntem atenţi la ceva
pentru că ne interesează.
  
37:54 K:Atenţia nu este concentrare.
B:Da, vorbeam despre concentrare.
  
38:00 Dar noi discutam despre un fel de atenţie
 
38:03 în care "eu-l" nu este prezent
 
38:05 şi în care nu există activitatea condiţionării.
 
38:07 K:Nici activitatea gândului.
B:Da.
  
38:11 K: Gândul nu are loc când este atenţie.
 
38:16 B: Da, ai putea spune mai multe?
Ce înţelegi prin atenţie?
  
38:22 Am putea folosi un cuvânt alternativ?
 
38:24 Înseamnă să fii cu mintea la ceva?
 
38:27 K:Nu, nu.
 
38:31 Ar ajuta să spunem:
 
38:37 concentrarea nu este atenţie, corect?
 
38:42 Efortul nu este atenţie.
 
38:46 Când fac un efort să obţin ceva
asta nu este atenţie.
  
38:52 Atenţia poate apărea când nu există sinele.
 
38:59 B: Dar asta ne face să ne învârtim
într-un cerc vicios
  
39:02 pentru că începem când există sinele.
 
39:04 Există o persoană care spune că
meditaţia este necesară,
  
39:08 începe cu sinele, spune "sunt aici".
 
39:11 K: Nu, eu am folosit cu grijă cuvântul.
Meditaţia înseamnă măsură,
  
39:16 B:Da.
 
39:17 K: Când există măsură, adică devenire,
 
39:20 asta nu este meditaţie.
Să spunem altfel.
  
39:23 B: Da. Să vorbim despre când nu
este meditaţie.
  
39:26 K:Corect.
Prin negaţie, celălalt există.
  
39:31 B: Dacă reuşim să negăm toată activitatea
 
39:34 a ceea ce nu este meditaţie,
apare şi meditaţia.
  
39:38 K:Corect.
Corect.
  
39:40 B: Ceea ce nu este meditaţie,
dar noi credem că este.
  
39:43 K:Da, corect.
Este foarte clar.
  
39:46 Atâta vreme cât există măsură,
adică devenire,
  
39:50 care este un proces al gândului,
 
39:54 nu poate exista meditaţie sau tăcere.
 
39:59 B:Vezi tu, această meditaţie indirectă,
 
40:05 această atenţie....ea este a minţii, nu?
 
40:08 K:Atenţia este a minţii.
 
40:09 B: Şi este în contact cu creierul, nu?
 
40:11 K:Da. Am spus asta.
Atâta vreme cât
  
40:12 creierul este tăcut, sunt în contact.
 
40:19 B: Adică, adevărata atenţie este
în contact cu creierul,
  
40:21 când acesta este tăcut.
K: Tăcut şi are spaţiu.
  
40:23  
 
40:26 B:Ce este acest spaţiu?
 
40:29 K:Acum creierul nu are spaţiu
 
40:32 pentru că este preocupat de sine,
 
40:35 este programat, centrat pe sine
şi este limitat.
  
40:38 B: Ai spune că în plus, acest creier...
 
40:42 Mintea se află în propriul spaţiu; dar şi
creierul are un spaţiu propriu?
  
40:47 K: Un spaţiu limitat.
B:Un spaţiu limitat.
  
40:49 K:Desigur.
Gândul are un spaţiu limitat.
  
40:52 B: Deci când, gândul este absent,
creierul are un spaţiu propriu?
  
40:55 K:Corect.
Corect.
  
40:56 Creierul are spaţiu, da.
B:Nelimitat?
  
41:01 K: Nu, doar mintea are
 
41:04 un spaţiu nelimitat.
B:Nelimitat.
  
41:09 K: Când creierul meu se linşteşte
cu privire la o problemă
  
41:12 la care m-am gândit
 
41:14 şi spun "Nu mă mai gândesc la asta"
 
41:18 atunci se crează un anumit spaţiu.
 
41:19 În acel spaţiu rezolvi problema.
 
41:22 B: Şi dacă mintea este tăcută, nu se
mai gândeşte la problemă
  
41:25 atunci spaţiul este încă limitat?
K:Da.
  
41:28 B: Dar este deschis către atenţie.
K: Către minte.
  
41:32 B:Vrei să spui că mintea, cu ajutorul
atenţiei, sau în atenţie
  
41:38 ia contact cu creierul?
 
41:41 K:Da, când creierul este atent.
 
41:46 B:Şi ce se întâmplă cu creierul?
 
41:50 K: Ce se întâmplă cu creierul pentru a acţiona?
 
41:55 Corect?
 
41:59 Pentru a...
Stai, să clarificăm.
  
42:02 Noi am spus că inteligenţa se naşte
 
42:08 din compasiune şi iubire.
 
42:11 Că inteligenţa acţionează când
creierul este tăcut.
  
42:17 B: Da, acţionează prin atenţie?
 
42:21 K:Desigur, desigur.
 
42:24 B: Deci se pare că atenţia este legătura.
 
42:26 K:Legătura, sigur că aşa este .
Atenţia, am spus deja,
  
42:28 atenţia există doar când nu este sinele.
 
42:32 B:Da.
 
42:36 Spui deci că, iubirea şi compasiunea
sunt fundaţia
  
42:40 din care prin atenţie apare inteligenţa, .
 
42:45 K:Da, funcţionează prin creier.
 
42:49 B:Această inteligenţă...Să spunem că
avem două întrebări:
  
42:52 una se referă la natura acestei
inteligenţe şi a doua
  
42:54 ce efect are asupra creierului?
 
42:59 K:Pai, să vedem.
 
43:04 Şi folosim iar negaţia.
 
43:07 Iubirea nu este gelozie,etc.
 
43:10 Iubirea nu este personală
 
43:14 dar poate fi.
 
43:15 B: Atunci nu este ceea ce spui.
 
43:17 K:Da.
 
43:20 Iubire nu înseamnă ţara mea, ţara ta.,
 
43:23 "Îmi iubesc Dumnezeul".
Nimic din toate astea.
  
43:24 B: Dacă vine de la mintea universală...
 
43:26 K: De aceea spun că iubirea nu este ceva...
 
43:30 ea nu are legătură cu gândul.
B:Da.
  
43:39 Nu apare în creier,
 
43:41 nu îşi are originea în acesta.
 
43:43 K: Da, nu este iubirea mea.
B:Da.
  
43:47 K: Din acea iubire apare compasiune
 
43:51 şi inteligenţă.
 
43:56 B:Această inteligenţă, natura ei este...
 
44:00 Această inteligenţă-am putea
spune- este capabilă
  
44:04 să "înţeleagă" profund, eu nu simt...
 
44:09 K:Nu, nu să "înţeleagă".
Stai, să studiem un pic asta.
  
44:12 B:Ce va face?
Va percepe?
  
44:16 K:Pin percepţie acţionează.
B:Da.
  
44:23 Percepţia a ce?
 
44:26 K:Percepţia...
 
44:28 Hai să discutăm despre percepţie.
 
44:32 Percepţia poate exista doar atunci când
 
44:37 gândul nu îi dă un sens.
 
44:38 B:Când nu este?...
K:Nu este dat un anume sens sau...
  
44:44 Când mişcarea gândului nu o afectează,
 
44:47 atunci există percepţie
 
44:50 care este înţelegerea problemei
 
44:56 sau a complexului uman.
 
45:02 B:Originea acestei percepţii
se află în minte?
  
45:08 K: Percepţia porneşte din minte?
Să vedem.
  
45:12  
 
45:19 Da.
Când creierul este tăcut.
  
45:21 B: Da, am folosit cuvintele
"percepţie" şi "inteligenţă"
  
45:27 cum sunt ele legate sau
care este diferenţa?
  
45:29 K:Dintre percepţie şi inteligenţă?
 
45:32 B:Da.
K:Nici una.
  
45:33 B: Deci percepţia este inteligenţă.
 
45:35 K: Da.
 
45:36 B:Inteligenţa este percepţia a
"ceea ce este"corect?
  
45:40 Iar atenţia face legătura.
 
45:45 K:Să luăm o problemă şi să o studiem,
 
45:46 va fi mai uşor de înţeles.
 
45:57 K:Să luăm problema suferinţei.
 
46:03 Fiinţele umane au suferit
foarte mult, în războaie,
  
46:06 prin intermediul bolilor, chiar şi psihice
 
46:12 şi datorită relaţiilor dintre oameni.
 
46:17 Omul a suferit foarte mult.
 
46:21 Cum se poate rezolva asta?
B:Da.
  
46:26 Aş spune că este dificil din
cauza programului.
  
46:29 Suntem condiţionaţi, nu?
 
46:31 K:Da, în întregime.
B: Şi totul este înregistrat
  
46:34 atât fizic cât şi chimic.
K:Suntem condiţionaţi.
  
46:36 Şi asta are loc de secole.
 
46:38 B: Este deci foarte profund.
 
46:41 K:Foarte, foarte profund.
 
46:43 Se poate termina?
 
46:48 B:Da şi nu prin acţiunea creierului.
 
46:51 K:A gândului, nu.
 
46:52 B: Deoarece creierul este prins în
această suferinţă şi nu poate
  
46:55 acţiona asupra propriei suferinţe.
 
46:58 K:Desigur că nu poate.
De aceea gândul nu poate rezolva asta.
  
47:02 B:Da, pentru că acest gând...
K:Gândul a creat asta.
  
47:04 B:...a creat asta şi este oricum
incapabil să o oprească.
  
47:07 K: Da, gandul a creat războaiele,
mizeria, confuzia
  
47:13 iar gândul a devenit personajul
principal în relaţiile umane.
  
47:18 B: Cred că oamenii ar putea accepta asta
şi să se gândească totuşi
  
47:23 că gândul face şi lucruri bune nu doar rele.
 
47:26 K:Nu, gândul nu poate face bine sau rău.
Este gând, este limitat.
  
47:31 B: Gândul nu poate opri suferinţa.
 
47:33 Deoarece suferinţa este condiţionarea
creierului, fizică
  
47:37 şi chimică, gândul nu poate să ştie ce este.
 
47:40 K: Adică, mi-am pierdut fiul şi sunt...
 
47:44 B: Da, dar nu ştiu ce se întâmplă în mine.
 
47:47 Nu pot schimba suferinţa din interior,
chiar dacă mă gândesc
  
47:48  
 
47:51 nu ştiu ce anume este.
Tu spui că este inteligenţa.
  
47:54 K:Dar noi ne întrebăm dacă suferinţa
poate lua sfârşit. Asta este problema.
  
47:56  
 
47:59 B:Da şi este clar că nu putem face
asta doar cu ajutorul gândului.
  
48:02 K:Gândul nu poate face asta.
B:Nu. Bine. Acum , pentru că...
  
48:05 K:Asta este ideea.
Dacă intuiesc...
  
48:09 B: Această inspiraţie va veni
din actiunea minţii
  
48:13 prin inteligenţă şi atenţie.
K:Inteligenţă.
  
48:16 Când avem acea inspiraţie,
inteligenţa înlătură suferinţa.
  
48:20 B: Da, tu spui că există un contact
 
48:21  
 
48:23 între materie şi minte care
înlătură întreaga
  
48:27 structură fizică şi chimică,
care ne face să suferim.
  
48:29 K:Corect.
 
48:31 Atunci există nişte mutaţii în creier.
 
48:35 Am discutat despre asta acum câţiva ani.
 
48:39 B: Da şi acea mutaţie şterge întreaga
 
48:41 structură care ne face să suferim.
K:Da, prin urmare
  
48:43 este ca şi cum- am urmat o
anumită tradiţie
  
48:48 şi brusc o schimb, are loc o
schimbare în creier
  
48:50  
 
48:53 care mergea spre Nord.
Acum merge spre Est.
  
48:58 B:Da, este o noţiune importantă
din punctul de vedere
  
49:01 al ştiinţei tradiţionale pentru că
dacă acceptăm că mintea
  
49:09 este diferită de materie atunci oamenii
vor putea să spună mai greu
  
49:12 că mintea va face....
K:Mintea este de fapt....
  
49:16 Ai spune că mintea este energie pură?
 
49:19 B: Am putea spune aşa dar şi că
materia este de asemenea energie.
  
49:21  
 
49:24 K:Şi pentru că materia este
limitată aşa este şi gândul.
  
49:28 B:Da, dar spunem că energia
pură a minţii
  
49:30 poate ajunge la energia limitată a materiei.
 
49:33 K:Da, corect. Şi poate schimba limitarea.
 
49:36 B: Da, să înlăture ceva din ea.
 
49:38 K: Când vedem o problemă
 
49:43 sau o provocare cu care ne confruntăm.
 
49:47 B: Da şi am crezut
 
49:52 că putem apela la toate
modelele tradiţionale
  
49:54 sau am încercat asta şi nu
merge pentru că....
  
49:57 K:Nu a funcţionat.
B:Dar asta nu este de ajuns.
  
49:58 Trebuie să spunem asta pentru
că unii ar putea crede
  
50:00 că se poate şi nu este de fapt aşa.
K:Nu se poate.
  
50:04 B:Pentru că gândul nu poate
ajunge la baza propriei
  
50:09 baze chimce din celule şi să facă
ceva cu acestea.
  
50:13 K:Da, domnule am spus asta deja.
 
50:16 Gândul nu se poate schimba pe sine.
 
50:20 B:Da şi practic tot ce a făcut umanitatea
 
50:22 se bazează pe gând.
 
50:25 Există o arie limitată unde
totul este în regulă
  
50:28 dar nu putem, aşa cum am spus deja
 
50:30  
 
50:33 să facem nimic în viitor dacă
facem ca până acum.
  
50:39 K:Eu sunt ceea ce sunt.
Când asculţi politicienii
  
50:41 care sunt foarte activi în lume
 
50:44 ei crează continuu probleme
 
50:48 iar pentru ei gândul este
cel mai important.
  
50:54 B: Ei nu ştiu de fapt nimic.
 
50:58 K:Exact. Noi spunem că vechiul instrument
 
51:00  
 
51:06 care este gândul este perimat
cu excepţia câtorva arii.
  
51:08 B: El nu a fost potrivit decât în acele arii.
 
51:11 K:Desigur, desigur.
 
51:13 B:Iar omul a fost mereu în dificultate
 
51:16 din câte imi amintesc, în toata istoria sa.
 
51:18 K:Da, omul a avut mereu
probleme, tulburări, frici.
  
51:26 Nu trebuie să reducem asta la
un argument intelectual.
  
51:31 Dar ca fiinţe umane care ne
confruntăm cu confuzia din lume
  
51:35  
 
51:40 putem găsi vreo soluţie?
 
51:44 B:Da şi asta conduce la întrebarea mea.
 
51:48 Se pare că există puţini oameni
care vorbesc despre asta
  
51:53 şi care gândesc şi poate
meditează la asta, etc.
  
51:57 dar cum va afecta acest lucru
întreaga umanitate?
  
52:02 K:Probabi foarte puţin.
Dar de ce întrebi...
  
52:05 dacă va afecta umanitatea?
Poate da, poate nu.
  
52:08 B:Poate nu.
Poate da sau poate nu.
  
52:13 K: Dar apare întrebarea:
şi care este sensul?
  
52:17 B:Da, asta este ideea. Cred că
este ceva instinctiv
  
52:21 care ne face să punem
această întrebare.
  
52:23 K:Da. Cred că întrebarea este greşită.
 
52:25 B: Dar asta este întrebarea greşită.
Primul impuls este să spui
  
52:28 "Ce este de făcut pentru a opri
această imensă catastrofă?"
  
52:31 K:Da. Dar dacă fiecare dintre noi
 
52:36 indiferent cine ascultă vede
adevărul celor zise
  
52:40 că gândul prin activitatea sa
interioară şi exterioară
  
52:43 a creat această teribilă
încurcătură, suferinţă
  
52:48 atunci persoana trebuie să se întrebe:
 
52:51 cum poate lua asta sfârşit ?
 
52:54 Dacă gândul nu se poate opri,
ce se poate face?
  
52:59 K: Care este instrumentul care va
pune capăt acestei mizerii?
  
53:04 Este un nou instrument
care este mintea, etc.
  
53:08 B:Da.
K: Care este inteligenţa.
  
53:11 Dar dificultatea constă în faptul că
 
53:15 oamenii nu ascultă toate acestea.
 
53:18 Ei au concluzionat deja,
atât oamenii de ştiinţă
  
53:21  
 
53:26 cât şi laicii ca noi, nu vor asculta.
 
53:28 B: Da, la asta mă gândesc
 
53:30 când spun că puţini oameni nu
vor produce vreun efect.
  
53:33 K:Desigur, desigur.
Cred de fapt
  
53:35 că lumea a fost schimbată
de câţiva oameni.
  
53:39 Hitler a fost...bun sau rău,
dar nu asta este ideea.
  
53:43 B: Păi nu făcut schimbări fundamentale.
 
53:46 K: Nu, au schimbat lumea
la nivel superficial.
  
53:49 Revoluţia Bolşevicilor, comuniştii,
au făcut schimbări
  
53:53 dar au repetat acelaşi tipar.
 
53:56 Revoluţia fizică nu a schimbat
lumea la nivel psihologic.
  
53:59  
 
54:03 B:Crezi că este posibil
 
54:08 ca anumite creiere
 
54:09 să fie în contact cu mintea
astfel încăt să poată
  
54:14 să influenţeze umanitatea, adică dincolo
 
54:17 de efectul comunicării lor?
 
54:20 K:Da, asta este.
Corect.
  
54:22 B: Adică oricine face asta poate comunica
 
54:25 în mod obişnuit şi va avea
un anumit efect
  
54:27 dar este posibil ca asta să
decurgă oarecum diferit, nu?
  
54:32 K:Vezi tu, cum...
 
54:40 -m-am gândit adesea la asta-
cum transmiţi toate aceste
  
54:42  
 
54:44 idei subtile şi complexe
 
54:47 cum transmiţi asta unei persoane
care îşi urmează tradiţia
  
54:50 care este condiţionat şi nici nu
are timp să asculte?
  
54:55  
 
55:00 B: Da, asta este întrebarea.
 
55:01 Putem spune că această condiţionare
 
55:03 nu poate fi absolută, nu poate
bloca în totalitate
  
55:07 altfel nu ar mai exista o cale de scăpare.
 
55:11 Poate gândul ca şi condiţionarea
are o anumită permeabilitate.
  
55:17 K: Vreau să spun, papa nu ne va asculta
 
55:20 dar el are o influenţă imensă.
 
55:23 B: Poate că fiecare persoană are ceva
 
55:27 de ascultat, de găsit?
 
55:29 K:Dacă are un pic de răbdare, domnule.
Cine va asculta?
  
55:32  
 
55:34 Politicienii nu vor asculta.
Idealiştii la fel.
  
55:39 Nici totalitarii.
 
55:42 Cei profund religioşi la fel.
 
55:48 Poate că asta este de fapt problema:
 
55:51 că o persoană numită ignorantă
 
55:55 care nu este educată şi condiţionată
de profesie, carieră, bani
  
55:58  
 
56:01 poate bietul om care spune
"Sufăr, hai să terminăm cu asta."
  
56:04  
 
56:06 B: Da, dar nici el nu ascultă.
Vrea o slujbă mai bună.
  
56:10  
 
56:11 K:(râde) Da, desigur.
El spune "Hrăniţi-mă mai întâi pe mine."
  
56:16 Discutăm de şaiseprezece ani despre asta.
 
56:21 Cel sărac nu va asculta, nici cel bogat,
 
56:23 nici cei instruiţi şi nici ceI dogmatic
 
56:25 şi nici cei religioşi.
 
56:32 Poate este ca un val,
 
56:37 trebuie să prindă pe cineva.
 
56:40 Cred că este greşit să întrebăm, afectează?
 
56:45 B: Da, bine. Spunem că asta ţine
de timp care este devenire.
  
56:49 Aduce în psihic iarăşi devenirea.
 
56:54 K:Dar, dacă spui
"Trebuie să influenţeze umanitatea..."
  
57:00 B: Tu spui că va afecta umanitatea
 
57:03 mai degrabă prin gând decât prin...
 
57:06 K:Da, da.
 
57:08 B:Vorbim foarte serios despre asta...
 
57:10 K: Poate acţiunea nu se va vedea imediat.
 
57:13 B: Da. Vorbeai serios când ai
spus că mintea este
  
57:15 universală şi nu este iîn spaţiul obişnuit
 
57:21 nu este separată...
 
57:23 K: Este periculos să spunem asta
 
57:25 -mintea este universală-
 
57:26 pentru că unii oameni spun "mintea"
 
57:30 şi asta a devenit o tradiţie.
 
57:31 B: Putem transforma asta într-o idee.
 
57:35 K:Desigur, tocmai asta este periculos.
 
57:36 B:Da. Dar tu spui că
 
57:41 -de fapt întrebarea este:
 
57:43 trebuie să intrăm în contact direct
cu asta pentru a deveni real, nu?
  
57:46 K:Desigur, asta este.
 
57:51 Şi putem intra în contact doar
în absenţa sinelui
  
57:54  
 
57:56 ca să spunem simplu.
Când nu există sinele,
  
58:00  
 
58:04 există frumuseţe, tăcere, spaţiu;
 
58:07 adică inteligenţa care se naşte
din compasiune,
  
58:11 şi care acţionează asupra creierului.
Este foarte simplu.
  
58:13 B:Da. Ar merita să discutăm despre sine,
 
58:19 de vreme ce sinele este activ...
 
58:24 K:Asta este o tradiţie a
noastră de mii de ani.
  
58:29 B:Există un aspect al meditaţiei
 
58:33 care ne poate fi de ajutor
când acţionează sinele.
  
58:36 Să presupunem că o persoană spune
"Ok, sunt prinsă în sine
  
58:41 dar vreau să ies. Dar vreau să
ştiu ce ar trebui să fac."
  
58:43 K:Ah! Vezi tu, asta este...
 
58:46 B: Nu vreau să folosesc cuvntele
"ce ar trebui să fac" dar ce părere ai?
  
58:48  
 
58:52 K: Este foarte simplu.
 
58:56 Este observatorul diferit de observat?
 
58:59 B: Să spunem "Da, aşa pare" şi apoi?
 
59:02 K:Nu. Este o idee sau este real?
 
59:06 B:Ce vrei să spui?
 
59:08 K: Real este când nu există separare
 
59:10 între gânditor şi gând.
 
59:12 B:Da, să presupunem că spun,
în mod obişnuit omul spune că observatorul
  
59:15 este diferit de cel observat.
Să pornim de aici.
  
59:19 K: Pornim de aici.
O să-ţi arăt. Priveşte.
  
59:21 Eşti tu separat de furia, invidia
 
59:24  
 
59:28 şi suferinţa ta?
Nu eşti.
  
59:29 B: La prima vedere ar părea că sunt
 
59:31 că vreau să o controlez, corect?
 
59:33 K:Nu controlezi, tu eşti toate astea.
 
59:36 B:Da, cum fac să văd asta?
 
59:39 K:Tu îţi ştii numele tău.
Eşti forma ta, corpul tău.
  
59:42  
 
59:45 Eşti toate acţiunile şi reacţiile.
Tu eşti credinţele tale,
  
59:48  
 
59:50 fricile, eşti suferinţa şi plăcerea.
 
59:53 Tu eşti toate astea.
 
59:55 B: Da, dar prima experienţă
este că eu sunt primul
  
59:57 iar acestea sunt proprietăţi
ale mele, calităţi
  
1:00:01 pe care pot sau nu să le am.
 
1:00:04 Pot să fiu sau nu furios,
 
1:00:05 pot să am o credinţă sau nu.
 
1:00:07 K:Desigur, contradicţiile.
Tu eşti toate astea.
  
1:00:08 B: Dar vezi, nu este evident.
Când spui că eu sunt toate astea
  
1:00:11 spui că nu pot fi altfel?
 
1:00:15 K:Nu. Acum eşti toate astea.
Dar poate fi altfel.
  
1:00:19 B:Da. Bine.
Deci sunt toate astea.
  
1:00:22 În loc să spun ca până acum
 
1:00:26 că mă uit la calităţile mele...
 
1:00:28 K:Asta este.
B:Adică eu, observatorul
  
1:00:29 admit că sunt furia, dar simt
că în calitate de observator
  
1:00:32  
 
1:00:35 nu sunt furia ci un observator
care priveşte furia.
  
1:00:39 K:Desigur.
B:Dar tu imi spui
  
1:00:42 că acest observator imparţial este
una cu furia pe care o observă.
  
1:00:44 K:Desigur. Mă analizez pe mine
 
1:00:48 iar analizatul este tot
una cu ce analizez.
  
1:00:51 B:Da. El este influenţat de
ceea ce analizează.
  
1:00:52 K:Desigur.
 
1:00:54 B: Deci, dacă privesc furia timp
furia, pot vedea că
  
1:00:56 sunt influenţat de ea.
 
1:01:02 Şi în acel moment spun
"Sunt una cu furia" nu?
  
1:01:07 K: Nu sunt una cu furia, sunt furia.
 
1:01:09 B:Sunt. Dar acea furie şi eu
suntem una, corect?
  
1:01:11 K:Da. Observatorul este cel observat.
 
1:01:14 Şi când se întâmplă asta
 
1:01:17 ai eliminat orice conflict.
 
1:01:26 Conflictul există când sunt
separat de calitatea mea.
  
1:01:32 B:Da, asta pentru că eu cred
că sunt separat
  
1:01:35 şi pot încerca să schimb asta, dar
de vreme ce sunt ce vreau să schimb
  
1:01:37 acel lucru vrea să se schimbe
pe sine şi rămâne la fel
  
1:01:40 de fapt, nu?
K:Da. Asta este.
  
1:01:42 Când eu sunt calitatea
 
1:01:46 separarea încetează.
 
1:01:50 Corect?
 
1:01:51 B: Când văd că acea calitate
sunt de fapt eu
  
1:01:53 atunci lucrurile îşi schimbă sensul.
 
1:01:56 K:Nu, nu.
Ce s-a întâmplat înainte:
  
1:01:59 eu nu sunt calitatea,
deci există conflict,
  
1:02:06 fie reprimare, evadare şi restul,
 
1:02:09 toate astea sunt un consum de energie.
 
1:02:13 Când eu sunt "calitatea"
 
1:02:18 acea energie care s-ar pierde
 
1:02:22 este folosită pentru a privi, a observa.
 
1:02:25 B: De ce este atât de important
ca să fiu acea calitate?
  
1:02:27 K: O să-ţi arăt.
B:Da.
  
1:02:29 K: Este important să nu existe separare
 
1:02:32 între calitate şi mine.
 
1:02:37 B: Când nu percep că există o diferenţă...
 
1:02:41 K:Corect.
Altfel spus.
  
1:02:42 B:....atunci mintea nu se luptă cu sine.
 
1:02:45 K:Da, aşa este.
 
1:02:48 B: Dacă există o iluzie a diferenţei
 
1:02:49 mintea este obligată să se lupte cu sine.
 
1:02:51 K:Da, creierul.
 
1:02:53 B:Creierul se luptă cu sine.
K:Corect.
  
1:02:55 B: Pe de altă parte când nu
există iluzia diferenţei
  
1:02:58 creierul se opreşte din luptă, corect?
 
1:03:00 K:Da, din luptă. Şi astfel ai
o imensă energie.
  
1:03:03 B:Da. Se eliberează energia
naturală a creierului, nu?
  
1:03:07 K:Da, da. Adică-energia înseamnă ateţiie.
 
1:03:10 B:Da. Energia creierului permite
atenţiei să apară din...
  
1:03:15 K:...pentru ca acel lucru să se dizolve.
 
1:03:17 B:Da. Stai un pic, am spus înainte că
 
1:03:18 atenţia este legătura
dintre minte şi creier.
  
1:03:21 Dar creierul trebuie să aibă multă
energie pentru a permite legătura.
  
1:03:24  
 
1:03:26 K:Corect.
Este acelaşi lucru.
  
1:03:28 B:Da. Adică, un creier cu energie scăzută
nu poate permite acest contact.
  
1:03:30 K:Desigur că nu.
 
1:03:32 Dar cei mai mulţi dintre noi
avem o energie scăzută
  
1:03:35 pentru că suntem atât de condiţionaţi.
 
1:03:56 B: Tu spui de fapt că aşa putem începe.
 
1:04:01 K:Da, domnule. Simplu.
B:Da.
  
1:04:04 K:Începeţi cu "ce este" , "ce sunt".
 
1:04:07 De aceea auto-cunoaşterea
este atât de importantă.
  
1:04:14 Ea nu este un proces
acumulat de cunoaştere
  
1:04:19 la care să ne uităm
 
1:04:22 este învăţarea permanentă de sine.
 
1:04:25 B: Dacă o numeşti auto-cunoaştere,
atunci nu este cunoaşterea
  
1:04:27  
 
1:04:30 despre care am vorbit înainte
şi care este condiţionare.
  
1:04:31 K:Corect.
Cunoaşterea condiţionează.
  
1:04:33 B:Dar tu spui că auto-cunoaşterea
 
1:04:35 nu este condiţionare.
 
1:04:37 Atunci de ce o numeşti cunoaştere?
Este un alt fel de cunoaştere?
  
1:04:40 K:Da, da.
Cunoaşterea condiţionează.
  
1:04:41  
 
1:04:43 B: Da, dar acum avem auto-cunoaşterea.
 
1:04:45 K: Auto-cunoaşterea care înseamnă să
te cunoşti şi să te înţelegi,
  
1:04:51 să ştii la un nivel subtil, complex,
asta înseamnă să trăieşti.
  
1:04:56  
 
1:04:57 B:Adică să te cunoşti în fiecare moment
 
1:05:00 în fiecare lucru care se întâmplă.
 
1:05:02 K:Da, să ştii ce se întâmplă.
B: În loc să stochezi asta în memorie.
  
1:05:04  
 
1:05:06 K:Desigur. Asta nu este decăt
reacţia gândului:
  
1:05:09 încep să descopăr ce sunt, etc.
 
1:05:15  
 
1:05:19 Cred că ar trebui să ne oprim.
 
1:05:22 Corect?