Krishnamurti Subtitles

De ce ne este frică să fim nimic?

Brockwood Park - 25 June 1983

Conversation with Pupul Jayakar 2



0:38 P: Am citit recent un articol într-un ziar
 
0:49 care relata că a fost lansată o navetă
 
0:54 care va călători în spaţiu,
 
1:03 în acea parte a universului
 
1:15 care nu are sfârşit pentru că
nu exista frecare,
  
1:22 nici timp, este infinită.
 
1:27 Este cumva...
Oare în sine...
  
1:33 în creierul uman, în minte
 
1:39 -spune-i cum vrei- există lucruri
 
1:48 un om, un copac, natura
 
1:54 care sa nu aibă sfârşit?
 
1:58 Există o imagine oglindă
a ceea ce există?
  
2:07 K: Tu te întrebi, dacă înţeleg bine
 
2:18 dacă în mintea umană
 
2:25 -vreau să fac o distincţie
între creier şi minte
  
2:31 şi despre asta vom
discuta mai târziu-
  
2:35 dacă în creierul uman
există sau poate fi
  
2:51 un spaţiu infinit, o
eternitate, în afara timpul?
  
3:09 Putem specula pe această
temă, cum au făcut filozofii
  
3:15 dar acea speculaţie
nu este reală.
  
3:21 P:Nu. Dar a fost o intuiţie
despre spaţiul exterior.
  
3:31 K: Creierul uman a setat o maşină
 
3:34 care a intrat în întregul...
 
3:37 P: Nu, a fost o intuiţie
a posibilităţii
  
3:43 care a făcut posibil ca ei să
 
3:46 experimenteze şi să
dovedească asta.
  
3:49 K: Pentru a produce o maşină
care să meargă dincolo de...
  
3:55 va intra in univers.
P: Dacă nu postulezi ceva
  
4:00 atunci nu poţi nici măcar...
 
4:02 K:Nu, eu mă întreb dacă-
şi vreau să fiu clar-
  
4:07 dacă noi acum în
discuţie, speculăm
  
4:11 sau teoretizăm sau chiar
încercăm să aflăm
  
4:21 dacă există o asemenea
imensitate
  
4:25 dacă există cu
adevărat o mişcare
  
4:33 care nu depinde de timp,
este eternă. Corect?
  
4:39 P: Şi cum începi să cercetezi asta?
 
4:43 Prin examinare, sau prin întrebări.
 
4:47 Dacă nu pui întrebarea...
K:Am pus întrebarea.
  
4:50 P:Am pus o întrebare.
K:Am pus întrebarea.
  
4:52 P: Ceea ce rezultă din asta este
speculaţie sau examinare
  
5:05 depinde cum o abordezi.
Dar întrebarea trebuie pusă.
  
5:08 K: Am pus întrebarea.
Am pus întrebarea
  
5:14 dacă un creier poate
înţelege-nu înţelege-
  
5:25 realizează adevărul că
există sau nu o eternitate.
  
5:41 Asta am întrebat, nu?
 
5:46 Acum tu întrebi: cum începem
să cercetăm asta?
  
5:54 Cum începem să
simţim uşor, cu grijă,
  
5:59 calea în această
întrebare fundamentală,
  
6:05 întrebare care a procupat mii de ani
 
6:12 dacă omul este legat de timp
pentru totdeauna sau există
  
6:21 sau poate fi, nu la nivel
imaginativ, romantic,
  
6:27 dacă poate exista în creier...
 
6:35 sau dacă însuşi creierul poate realiza
această stare de eternitate.
  
6:44 Asta este întrebarea.
 
6:47 P:Dar pentru a cerceta asta
 
6:51 ai început prin a face o distincţie
 
6:54 între creier şi minte.
 
6:58 Ai putea spune mai
multe despre asta?
  
7:04 K: Noi spunem că acest
creier este condiţionat
  
7:10 cel puţin o parte din el.
 
7:14 Că această condiţionare are
loc prin experienţă.
  
7:19 Că aceasta condiţionare
este cunoaştere.
  
7:24 Condiţionarea este memorie.
Iar experienţa, cunoaşterea,
  
7:31 memoria sunt limitate şi deci
aşa este şi gândul.
  
7:36 Noi am functţonat în
aria gândului.
  
7:46 Pentru a descoperi ceva
nou, trebuie ca
  
7:51 cel putin temporar, o perioadă
 
7:56 gândul să nu fie în mişcare,
să fie suspendat.
  
8:05 P:Creierul este material.
K:Da.
  
8:10 P:Are o activitate
 
8:16 K:Da. Are o activitate care nu
este impusă de gând.
  
8:26 P: Dar secole Întregi, creierul
 
8:32 a operat prin gând.
 
8:35 K:AŞa este.
Asta spunem.
  
8:37 Noi spunem că întreaga
mişcare a creierului
  
8:45 cel puţin o parte a lui
care a fost folosită
  
8:49 este condiţionată de gând.
 
8:53 Iar gândul este mereu limitat
 
8:57 şi de aceea este condiţionat
spre conflict.
  
9:03 Iar ceea ce este limitat
va crea separare.
  
9:08 P:Atunci ce este mintea?
 
9:10 K: Mintea este o dimensiune
total diferită
  
9:18 care nu are legătură cu gândul.
 
9:27 Să explic.
 
9:31 Creierul, acea parte a lui
care funcţionează
  
9:40 ca instrument al gândului
 
9:43 acel creier a fost condiţionat,
acea parte.
  
9:48 Atâta vreme cât acea parte a
creierului rămâne în acea stare
  
9:52 nu există comunicare,
totală cu mintea.
  
9:59 Deci, când nu există
acea condiţionare
  
10:03 atunci există comunicare
 
10:06 între acea minte care
este pe altă dimensiune
  
10:12 care poate comunica cu acel creier
 
10:16 şi poate acţiona folosind gândul.
 
10:21 P:Dar ai postulat deja...
K:Desigur.
  
10:26 P:...o stare care se află în
afara gândului.
  
10:31 K:Corect. Deci în
afara timpului.
  
10:40 P: De vreme ce timpul pare să
fie miezul problemei..
  
10:48 K:Timpul şi gândul.
 
10:53 P: Gândul este un produs al timpului.
Adică gândul este timp.
  
10:57 K: Asta este ideea.
 
11:04 Vrei să spui, de
unde începe?
  
11:06 P:Nu. Poate dacă am
cerceta subiectul
  
11:12 trecerii timpului şi în ce moment
este posibilă interceptarea?
  
11:24 K: Ce înseamnă "interceptarea"
pentru că nu înţeleg
  
11:27 de ce foloseşti acest cuvânt.
Nimeni nu poate...
  
11:33 P:Nu mă refer la un interceptor..
 
11:36 K:Am înţeles.
P:... ci la...
  
11:40 K:...finalul său.
P: Voiam să folosesc alt cuvânt
  
11:43 dar poţi folosi cuvântul "final".
 
11:45 K:Să folosim cuvinte simple.
 
11:49 P: Timpul există din
vremuri străvechi.
  
11:52 K:Da, şi este gând!
 
11:54 P:Gândul există şi el din
vremuri străvechi
  
11:57 şi se proiectează într-un
viitor de asemeni etern.
  
12:01 K:Mişcarea gândului.
P:Etern.
  
12:04 K:Nu. Viitorul este condiţionat de
trecut, ca şi psihicul uman.
  
12:15 P: Deci dacă fiinţa umană se
sfârşeşte, încetează să mai fie...
  
12:22 K: Nu mai este condiţionată.
 
12:33 P:Dar tot vei folosi gândul.
 
12:37 K:Nu.
 
12:38 P: Conţintul va suferi
o schimbare
  
12:41 dar mecanismul gândului
va continua.
  
12:46 K:Mecanismul gândului va
continua...Să le lăam pe rând.
  
12:55 Gândul este acum instrumentul
nostru de bază. Corect?
  
13:00 P:Da.
 
13:02 K: Şi după mii de ani de eforturi,
 
13:13 acţiuni, acest instrument
nu doar că s-a tocit
  
13:17 dar a ajuns la limita sa!
 
13:21 Pentru că gândul este limitat
şi la fel şi timpul. Corect?
  
13:29 Prin urmare este condiţionat,
separat
  
13:34 şi în permanentă
stare de zbucium.
  
13:40 Se poate oare termina asta?
Asta este întrebarea.
  
13:45 P:Eu am folosit cuvântul
"interceptare".
  
13:51 Această mişcare a trecutului
ca gând, ca ziua de ieri..
  
13:59 K:...sau de azi.
P:Dar ce este ziua de azi?
  
14:07 K:Astăzi este mişcarea modificată
a trecutului. Amintire.
  
14:17 Noi suntem un pachet de amintiri!
P:Este adevărat.
  
14:23 Dar contactul cu timpul....
 
14:29 K: Stai un pic, ce înţelegi
prin contactul cu timpul?
  
14:31 Timpul este gând!
 
14:33 P:Timpul este un proces psihologic
 
14:36 -eu nu vorbesc aici de contact...
K:Desigur. Să lăsăm asta.
  
14:39 P: Dar contactul cu timpul ca
şi proces psihologic
  
14:48 este în prezent, nu?
Poate exista conştientizare...
  
14:53 P:Pupulji, să fim foarte clari.
Timpul este gând. Corect?
  
14:59 Nu face distincţie între timpul
ca gând şi gând.
  
15:03 P:Nu, timpul este gând.
K:Deci timpul este gând.
  
15:07 P:Da. Ca trecut, prezent şi viitor.
 
15:12 K:Întrebi ce este "acum"?
 
15:16 P:Da, pentru că această
interceptare de care vorbesc
  
15:20 -o să folosesc cuvântul până
îl vei îndepărta...
  
15:24 K:Bine. Interceptarea,
nu prea înţeleg.
  
15:26 P: Interceptarea este
contactul cu faptele.
  
15:32 K: Contactul cu faptul că
întreaga mişcare a gândului...
  
15:39 P: Nici măcar asta, contactul
cu "ceea ce este".
  
15:43 K: Care este ce: "acum"?
 
15:45 P:Indiferent ce.
Ceea ce spui acum,
  
15:48 indiferent ce iar eu te ascult
 
15:53 este contactul cu "ceea ce este".
K:Ah, înţeleg.
  
15:55 Adică- o să pun asta într-o formă
pe care să o înţeleg.
  
16:02 Trecutul, prezentul şi viitorul
 
16:05 sunt mişcarea timp-gând.
 
16:09 Cum realizezi asta?
 
16:13 P:Da, cum...
 
16:15 K: Cum ajungi să vezi
adevărul, faptul?
  
16:25 P:Ştiţi domnule, există
simţul tactil.
  
16:30 K: Eu pot atinge, da, atingerea materialului.
P:Acum...
  
16:35 K: Nu textil, tactil.
 
16:44 Cum atingi acest lucru?
P: Cum atingi acest lucru?
  
16:47 K: Cum faci tu- ca să
folosim cuvântul tău-
  
16:49 să intri în contact .
Cu faptul?
  
16:53 Cu faptul că sunt o serie
întreagă de aminitiri
  
17:00 care sunt timp-gând.
 
17:02 P:Nu. Să fim mai concreţi.
 
17:11 Gândul că azi după-amiază
o sa plec
  
17:20 şi că o să te părăsesc.
 
17:23 Este un gând.
K:Este un gând.
  
17:26 Este un fapt.
P: Un fapt.
  
17:29 Dar există acolo o durere
în faptul că te părăsesc
  
17:36 care este emoţională,
un element psihologic
  
17:45 care vine să acopere faptul.
 
17:50 K:Da, care este?
Ştii vorba: "A pleca
  
17:54 înseamnă să mori puţin".
P:Da. Deci cum face cineva...
  
18:02 Ce înseamnă să fii contactat?
Nu faptul că plec.
  
18:06 K:Dar, ce?
P:Această durere.
  
18:10 K:Durerea.
Înţeleg.
  
18:14 Întrebi cumva...
Durerea de a pleca,
  
18:23 durerea, mii de dureri,
a anilor,
  
18:27 secolelor de durere, de
singurătate şi de regret, etc,
  
18:34 agonie, suferinţă, anxietate
şi altele
  
18:41 sunt astea separate de
mine care le simte?
  
18:47 P:Poate nu sunt separate.
K: Sunt eu!
  
18:53 P:Şi la un moment dat,
cum ating asta?
  
18:57 K: Nu prea înţeleg de ce
foloseşti :"cum ating".
  
19:09 P: Doar în prezent....
K: Înţeleg ce vrei să spui.
  
19:15 P: Intregul edificiu se
bazează pe asta.
  
19:19 K: Da, asta am spus.
Asta am spus.
  
19:20 "Acum" conţine trecutul,
prezentul şi vitorul.
  
19:26 Corect?
P:Da.
  
19:28 K:Să înţelegem asta.
 
19:30 Prezentul este întregul
trecut şi viitor.
  
19:40 Acesta este prezentul.
 
19:42 Prezentul sunt eu, cu toate
amintirile de mii de ani
  
19:52 şi acele mii de ani care s-au
modificat tot timpul
  
19:58 iar viitorul- ce este acum,
prezentul.Corect?
  
20:05 P: Dar nici prezentul
nu este static. Este...
  
20:15 K:Desigur, desigur, desigur.
 
20:16 În momentul în care ai spus, nu mai este.
P:Nu mai este.
  
20:21 Deci, ce vezi cu adevărat?
 
20:24 Ce observi cu adevărat?
 
20:27 K: Observ faptul...
P:Care fapt?
  
20:31 K:Faptul- un moment- faptul
 
20:33 că prezentul este întreaga
mişcare a gândului.
  
20:44 Pentru a vedea acest adevăr-
să nu folosim cuvântul "a vedea"-
  
20:51 pentru a înţelege, a percepe,
 
20:58 că "acum" este timpul şi gândul.
 
21:13 P:Această percepţie
este dată de creier?
  
21:20 K: Vine de la creier, prin
percepţia ochilor,
  
21:25 nervilor etc., sau această
percepţie este o înţelegere
  
21:31 care nu are nici o legătură
cu timpul şi gândul.
  
21:39 P: Dar care apare în creier?
 
21:42 K: Da. Sau în afara sa,
asta întrebi?
  
21:47 P:Este foarte important.
 
21:48 K: Ştiu, de aceea vreau să clarific.
 
21:50 Este în creier sau este
o înţelegere
  
22:01 care apare când nu este
condiţionare,
  
22:08 care este funcţionarea minţii,
adică inteligenţa supremă.
  
22:13 Mă urmăreşti?
 
22:17 P:Nu te urmăresc.
K:Aha. Să clarificăm.
  
22:21 Creierul, indiferent care parte a
lui este condiţionat
  
22:28 de timp şi gand, timp-gînd.
 
22:33 Atâta vreme cât condiţionarea există,
înţelegerea nu este posibilă.
  
22:42 Poate înţelegi câte ceva ocazional,
dar înţelegerea pură
  
22:49 care înseamnă a înţelege
totalitatea lucrurilor
  
22:56 - da, o să folosesc cuvântul
"totalitate" nu "întreg"
  
23:03 pentru că acest cuvânt este
folosit prea mult acum-
  
23:06 este percepţia întregului. Corect?
 
23:14 Acea înţelegere nu este
dată de timp-gând.
  
23:21 Deci acea înţelegere este
parte a acelui creier
  
23:25 care este într-o
dimensiune diferită.
  
23:34 P: Fără a vedea nu poate
exista întţlegere.
  
23:38 K:Asta spun şi eu.
 
23:43 P: Deci a vedea, a percepe...
 
23:47 Folosesc acest cuvânt, percepe.
K:Da, a percepe.
  
23:49 P: A percepe- conţine ascultarea-
 
23:57 pare a fi esenţa înţelegerii.
 
24:05 K: Vrei să repeţi asta,
mai încet?
  
24:12 P: Să luăm cuvântul "înţelegere"- care
înseamnă pătrundere, a vedea în ceva.
  
24:16 K:A vedea în ceva.
P:A vedea în ceva.
  
24:23 A vedea în a vedea?
 
24:27 K:Nu. A vedea în ceva- doar un pic,
să analizăm cuvântul.
  
24:33 A vedea, a înţelege este
totalitatea a ceva,
  
24:44 vastitatea a ceva.
 
24:51 Corect?
 
24:55 A pătrunde este posibil
doar când se opreşte
  
25:02 gândul şi timpul.
 
25:05 Gândul şi timpul sunt limitate,
 
25:07 şi o asemenea limitare nu
poate fi pătrundere.
  
25:20 P:Pentru a înţelege ce spui
 
25:24 trebuie să îmi deschid
urechile şi ochi.
  
25:31 Din acel sunet, formă, din tot...
 
25:39 K: Sensul cuvintelor, etc, da.
 
25:41 P:...apare a vedea care
merge dincolo.
  
25:50 Încerc să ajung la ceva.
 
25:52 K: La ce anume? Eu nu...
 
25:54 P:Încerc să ajung la...
Vorbeşti despre pătrundere.
  
26:03 Aceasta nu poate apărea
fără atenţie.
  
26:10 K:Nu. Nu introduce
cuvântul "atenţie".
  
26:13 P: Sau vedere, a vedea.
 
26:14 K: Dacă ne putem lega de
acest lucru, care este că
  
26:20 pătrunderea nu poate exista atâta
vreme cât timp-gândul joacă un rol.
  
26:27 P: Vezi, ne întrebăm care este prima?
Cine apare prima?
  
26:36 K: Ce vrei să spui?
 
26:37 P: În conştiinţă, în abordarea mea
 
26:43 eu nu pot incepe cu pătrunderea.
 
26:46 Pot începe cu observarea.
 
26:49 K:Poţi începe doar prin a realiza
adevărul că timpul
  
26:56 psihologic şi gândul sunt
mereu limitate.
  
27:02 Acesta este un fapt!
P: Krishnaji, acesta este un fapt.
  
27:07 K:Aşteaptă, începem de la asta.
Pri urmare orice ar face
  
27:13 va fi mereu limitat şi prin
urmare contradictoriu,
  
27:16 separat şi în conflict
permanent.
  
27:21 Asta vreau să spun.
Poţi vedea situaţia.
  
27:25 P: Poţi vedea acest fapt
în afara ta.
  
27:28 K:Stai un pic. Poţi vedea
asta politic...
  
27:31 P:Poţi vedea asta
în afara ta.
  
27:32 K:Nu, stai. Poţi vedea asta în
mod politic, religios,
  
27:35 şi în toată lumea, este un fapt,
că timpul şi gândul
  
27:41 aduc prin actiunea lor haos în lume.
 
27:47 Acesta este un fapt.
P:Da, da.
  
27:50 K:Acum.
 
27:55 Întrebarea este: se poate
încheia această limitare?
  
28:04 Sau este omul condiţionat
pentru totdeauna
  
28:08 să trăiască în aria- timp-gând?
 
28:12 P: Vezi tu, este dificil
să înţelegem asta:
  
28:17 care este relatia dintre
celulele creierului
  
28:25 şi acţiunea simturilor
 
28:30 -eu nu folosesc pentru
moment cuvântul "gând"-
  
28:34 într-o afirmaţie ca:
"Nu vezi faptul
  
28:41 că timpul, gândul sunt limitate?"
K:...sunt limitate.
  
28:49 P:Ce înseamnă exact asta,
cum vede cineva asta?
  
28:56 Este ca şi cum mi-ai spune
că eşti o iluzie.
  
29:04 K:Ce?
P:Este ca şi cum mi-ai spune
  
29:08 că Pupul este o iluzie.
K:Nu, nu am spus asta.
  
29:11 P:Dar o spun eu.
K: Nu, nu eşti o iluzie.
  
29:15 P:Dar domnule, exact asta este.
K:Nu.
  
29:18 P:Pentru că atunci când spui
 
29:22 "De fapt, Pupulji este o
aglomerare a trecutului..."
  
29:29 K: O miŞcare psihologică a
timpului şi gândului
  
29:33 care ete psihicul.
P: Care este psihicul.
  
29:36 K: Că psihicul este limitat.
P:... este limitat.
  
29:40 K: Orice face este limitat.
 
29:44 P: Şi atunci Întreb, ce este
rau în a fi limitat?
  
29:48 K:Nu este nimic greşit.
 
29:50 Dacă vrei să trăieşti în conflict
permanent, nu este nimic rău.
  
29:55 P:Bine, să continuăm.
 
30:00 Pentru a încheia, nu este suficient să
spunem, să simţim că este limitat,
  
30:06 trebuie să existe şi un sfârşit.
K: Am spus că este.
  
30:13 P:Care este natura
acestui sfârşit?
  
30:16 K:Ce înţelegi prin sfârşit?
P: A vedea pur şi simplu...
  
30:18 K:Să luăm cuvântul "sfârşit", trebuie
să clarificăm asta,
  
30:22 noi spunem, înţelegem
sensul aceluiaşi cuvânt
  
30:26 a termina ceva- a termina cu
ataşamentul, ...cu fumatul,
  
30:33 una sau alta, a termina- sfârşitul.
 
30:40 P: Curentul nu mai curge.
K:Dacă vrei să spui aşa...
  
30:46 Miţcarea gândului şi timpului,
încetează, psihologic.
  
30:56 Care este dificultatea?
 
30:57 Faci să fie complex deşi este simplu
 
31:00 P:Există un anumit punct
al percepţiei
  
31:04 care face parte din înţelegere.
Care este acel punct?
  
31:08 K:Ce vrei să spui prin punct
de înţelegere?
  
31:10 P: Când văd asta...
În care timp-spaţiu văd asta?
  
31:16 K:Uite Pupul, hai să simplificăm.
 
31:22 Timpul şi gândul au
divizat lumea,
  
31:26 politic, geografic, religios,
asta este un fapt.
  
31:30 Corect?
 
31:33 Nu vezi acest fapt?
P:Nu, domnule. Eu ma uit în afară...
  
31:36 K:Stai un pic. Nu privi afară.
 
31:39 P:Nu. Nu văd acest fapt.
 
31:41 K:Cum adică nu îl vezi?
 
31:42 P:Pentru că dacă îl vad,
cu adevărat...
  
31:46 K: Ar trebui să opreşti acel lucru.
P:... se va fi terminat.
  
31:49 K: Asta spun şi eu.
P: De ce, domnule, dacă este atât de simplu,
  
31:55 deşi nu cred, pentru că este
foarte întortocheat.
  
32:00 K:Nu. Asta este ideea-
eu spun ceva
  
32:05 ce noi probabil...ca să spunem altfel-
 
32:10 dacă înţelegi ceva, acea mişcare
a gândului şi timpului,
  
32:15 separă la oricare nivel,
în orice loc,
  
32:20 în orice arie, este o mişcare
de conflict permanent.
  
32:28 Acesta este un fapt. Britanicii au luptat
pentru pământ. Este un fapt.
  
32:39 Pentru că Britanicii, Francezii,
 
32:42 Germanii, Ruşii- sunt toţi dezbinaţi.
 
32:46 India împotriva cuiva....
 
32:48 este o mişcare a timpului şi
gândului. Este un fapt!
  
32:52 P:Da, dar poţi vedea asta
când este în afara ta.
  
32:55 K:Asta este ideea. Dacă poţi vedea
în exterior, această mişcare
  
33:01 şi ce produce în lume,
mizeria cauzată,
  
33:09 atunci...în interior, psihicul
este timp şi gând
  
33:19 este mişcarea timpului
şi gândului.
  
33:24 Această mişcare a creat asta!
 
33:29 Simplu.
 
33:31 Mişcarea pishologică, mişcările
psihologice care dezbină
  
33:38 au creat acest fapt exterior.
 
33:43 Corect? Eu sunt Hindus, mă
simt în siguranţă.
  
33:49 Eu sunt German, mă simt în
siguranţă în lume,
  
33:53 am sentimentul că aparţin la ceva.
 
33:56 P:Vezi Krishnaji, aş spune că
toate astea: a fi Hndus,
  
34:04 lăcomia, toate, persoana
le-a văzut
  
34:10 ca produsul mişcării
timp-gând.
  
34:16 K: Asta spun şi eu.
P: Dar asta, nu este chiar...
  
34:21 K:Ce găseşti greu în asta Pupul?
 
34:22 P: În toate astea există
ceva de genul "Eu exist".
  
34:31 K: Eu nu înţeleg că
psihicul este asta!
  
34:35 P: Este de fapt în esenţă natura.....
 
34:39 K: De ce nu? Pentru că-
este destul de simplu,
  
34:43 de faci din asta complicat?-
pentru că m-am gândit
  
34:46 că psihicul este altceva
decât starea condiţionată.
  
34:53 M-am gândit că era
ceva în mine,
  
34:56 sau în creier, sau în altă parte,
care este nelimitat,
  
35:01 este Dumnezeu, este
asta sau aia
  
35:04 şi dacă ajung acolo totul va fi bine.
 
35:09 Asta face parte din
condiţionarea mea.
  
35:13 Pentru că sunt nesigur, confuz,
 
35:16 Dumnezeu îmi dă siguraţă, protecţie,
certitudine. Asta este tot.
  
35:26 Dumnezeu, principiul suprem
sau o altă credinţă.
  
35:30 P: Care este natura locului
de unde apare înţelegerea?
  
35:33 K: Ţi-am spus. Înţelegerea
apare doar atunci
  
35:38 când ne-am eliberat de gând.
 
35:48 P: Este neâncetat....
K:Nu, nu este.
  
35:54 Complici ceva foarte simplu,
de fapt toţi facem asta.
  
36:05 Dacă cineva vrea să
trăiască în pace,
  
36:09 adică...să înflorească,
 
36:17 să înţeleaga lumea
extraodinară a păcii.
  
36:24 Pacea nu poate fi adusă
de gând.
  
36:29 P:Vezi tu, te rog să înţelegi Krishnaji,
 
36:35 însuţi creierul ascultă
această afirmaţie.
  
36:41 K:Da, ascultă.
Şi ce se întâmplă apoi?
  
36:45 Un moment.
Ce se întâmplă?
  
36:47 Dacă ascultă, este tăcut.
P:Este tăcut.
  
36:53 K:Nu ruminează,
nu continuă cu:
  
36:56 "Ce înseamnă oare asta?",
nu este galagios, este tăcut.
  
37:01 Corect?
Stai un pic.
  
37:04 Atunci când ascultă-
nu îşi induce tăcerea-
  
37:06 când ascultă cu adevărat
şi este liniştit,
  
37:12 atunci poate înţelege.
 
37:18 Nu trebuie să explic în
zece feluri diferite
  
37:22 limitarea gândului, aşa este.
 
37:30 P: Înţeleg ce vrei să spui.
 
37:37 Mai există ceva mai departe...
 
37:44 K:Oh, da, există.
 
37:48 Există mult mai mult.
 
37:56 Adică: a asculta este
un sunet?
  
38:10 Un sunet într-o anumită zonă.
 
38:14 Sau ascult ce spui
 
38:19 fără ajutorul sunetului
cuvintelor?
  
38:29 Dacă există un sunet
verbal eu nu ascult
  
38:34 eu înţeleg doar cuvintele.
 
38:37 Dar dacă vrei să îmi transmiţi
mai mult decât cuvintele,
  
38:43 dacă cuvintele tale fac un
sunet în auzul meu
  
38:50 nu pot înţlege pe deplin
ce vrei să îmi comunici.
  
39:00 Aşa că vreau să aflu mai multe...
 
39:07 şi am început cu prezentul.
 
39:13 Prezentul este acum,
 
39:16 acum este mişcarea timp-gând.
Corect?
  
39:23 Este întreaga structură.
 
39:31 Dacă structura timp şi gând
are un final
  
39:37 "acum" are un cu totul alt înţeles.
 
39:43 Acum este nimic.
 
39:50 Când folosesc cuvantul "nimic"
 
39:57 zero conţine toate
cifrele. Corect?
  
40:01 Deci conţine tot.
 
40:10 Dar nouă ne este frică
să fim nimic.
  
40:15 P:Când spui că, conţine tot
 
40:19 înţelegi prin asta
esenţa umană,
  
40:27 rasa şi mediul şi
natura şi cosmosul?
  
40:34 K:Nu, mai degrabă, aş...
Vezi, tu, eu vorbesc de faptul,
  
40:40 de a realiza că nu este nimic.
 
40:52 Psihicul este o aglomerare
de amintiri-corect?
  
40:56 Iar aceste amintiri sunt moarte.
 
41:00 Ele operează, funcţionează,
dar sunt rezultatul
  
41:04 unei experienţe trecute.
 
41:10 Eu sunt o mişcare a
amintirilor. Corect?
  
41:14 Şi dacă înţeleg asta,
nu mai este nimic.
  
41:22 Eu nu exist.
 
41:27 P: Ai spus ceva de sunet.
 
41:31 K:Da.
P: Şi de ascultare.
  
41:36 K: A asculta fără sunet.
Vezi frumuseţea?
  
41:43 P:Da, este posibil când
mintea este nemişcată.
  
41:49 K:Să nu aducem încă
mintea în discuţie.
  
41:51 Când creierul este tăcut
 
41:54 şi nu există nici un zgomot
făcut de cuvânt.
  
42:02 P: Nu există sunet făcut
de cuvânt.
  
42:05 K:Desigur.
Asta este adevărata ascultare.
  
42:10 Cuvântul mi-a dat ce vrei
să îmi transmiţi. Corect?
  
42:14 Vrei să îmi spui: "O să plec în
după amiaza asta".
  
42:18 Eu ascult asta...
 
42:19 P:Dar creierul nu este
antrenat să asculte.
  
42:21 K:Da.
 
42:24 Când creirul este activ,
este zgomot, sunet.
  
42:33 Să mergem mai departe-
vom include
  
42:36 ne întoarcem la acest
sunet pentru că
  
42:38 este foarte interesant
ce este sunetul.
  
42:44 Sunetul poate exista
- sunetul pur-
  
42:49 doar când există spaţiu şi
tăcere, altfel este doar zgomot.
  
43:07 Şi vreau să ne întoarcem
la întrebarea:
  
43:15 toată educaţia cuiva,
experienţele trecute
  
43:21 şi cunoaşterea sunt o
mişcare către a deveni,
  
43:27 atat la nivel interior, psihologic
dar şi exterior.
  
43:35 A deveni înseamnă să
acumulăm amintiri.
  
43:44 Corect?
 
43:46 Din ce în ce mai multe pe
care le numim cunoaştere.
  
43:53 Corect?
 
43:55 Şi atâta vreme cât există
această mişcare
  
44:02 există frica de a nu fi nimic.
 
44:10 Dar când cineva realizează,
înţelege această eroare
  
44:15 iluzia de a deveni ceva anume
 
44:18 adica acea percepţie, acea
înţelegere, de a vedea
  
44:22 că nu este nimic, aceasta
devenire este timp-gând
  
44:29 şi conflict şi atunci aceste
lucruri pot înceta.
  
44:34 Adică mişcarea psihicului
 
44:40 care este timp-gând.
 
44:42 Această încetare este a fi nimic.
 
44:50 Corect?
 
44:53 Nimic care conţine
întreg universul.
  
44:59 Nu micile mele frici,
anxietăţi şi probleme
  
45:07 şi regrete cu privire la-
ştii tu- zeci de lucruri.
  
45:15 În fond, Pupulji, nimic înseamnă
 
45:22 întreaga lume a compasiunii.
Compasiunea este nimic.
  
45:33 Şi prin urmare acel nimic
este suprema inteligenţă.
  
45:38 Asta este tot.
 
45:43 Nu stiu dacă am reuşit
să explic asta.
  
45:46 Deci, de ce sunt fiinţele umane
- obişnuite, inteligente-
  
45:53 speriate de a nu fi nimic?
 
46:01 Dacă pot vedea că sunt
o iluzie verbală
  
46:09 că sunt nimic, amintiri moarte,
acesta este un fapt!
  
46:19 Dar eu nu vreau să mă gândesc,
că sunt doar amintiri.
  
46:25 Dar adevarul ăsta este.
 
46:29 Dacă nu am aminitiri, sau dacă sunt
în stare de amnezie sau
  
46:36 înţeleg întreaga mişcare a
aminitrii, care este timp-gănd
  
46:41 şi văd că: atâta vreme cât există
această mişcare
  
46:45 există un nesfârşit conflict,
suferinţă, durere.
  
46:51 Şi când înţeleg asta
 
46:55 nimic inseamna cu totul altceva.
 
47:00 Şi acel nimic este prezentul.
 
47:07 Nu este prezentul variabil,
 
47:12 nu mai este o zi şi apoi următoarea.
 
47:18 A fi nimic înseamnă:
nu există timp,
  
47:22 prin urmare nu există sfârşitul unei
zile şi începutul alteia.
  
47:32 Este chiar interesant,
 
47:34 dacă cineva studiază asta,
nu teoretic ci în realitate.
  
47:41 Astrofizicienii încearcă
să înţeleagă universul.
  
47:48 Ei îl pot înţelege doar în
termeni de gaze şi...
  
47:53 dar imensitatea sa ca parte
a fiinţei umane
  
48:05 nu este acolo, ci aici.
 
48:12 Asta înseamnă...Că trebuie să nu
existe nici o umbră de timp şi gând.
  
48:23 În fond asta este
meditaţia reală Pupul,
  
48:26 cuvântul "shunya" din sanscrită
asta înseamnă.
  
48:34 Dar noi l-am interpretat în zeci
şi sute de moduri diferite,
  
48:37 sunt comentarii despre
diverse lucruri
  
48:39 dar de fapt noi nu suntem
nimic! Decât cuvinte.
  
48:47 Şi păreri, judecăţi-afaceri mărunte.
 
48:52 Şi de aceea vieţile noastre
sunt neînsemnate.
  
49:03 A cuprinde, a înţelege că zero
 
49:10 conţine toate numerele.
 
49:14 Corect? Deci nimic, lumea
 
49:18 -nici durerea, etc...toate
sunt atât de mici.
  
49:30 Ştiu, sună...când sufăr
 
49:33 este singurul lucru
pe care îl am.
  
49:39 Sau când există frica,
este singurul lucru.
  
49:43 Dar eu nu văd că este un
lucru atât de mic!
  
49:59 După ce ai ascultat acestea,
ai realizat ceva?
  
50:15 Ar fi bine, dacă ai putea pune
aceste lucruri în cuvinte, Pupulji, .
  
50:20 Ce anume ai reuşit tu şi cei
ce vor asculta
  
50:25 aceste lucruri- poate sunt fleacuri,
sau poate adevăr-
  
50:30 care vor asculta aceste lucruri,
 
50:32 vor realiza, capta,
 
50:36 vor vedea imensitatea acestora?
 
50:59 P: Există un sfârşit al naturii
psihologice a sinelui
  
51:11 pentru că a devenit...
K:Stai un pic Pupulji,
  
51:14 te-am întrebat ceva pentru
că va fi de ajutor
  
51:19 tuturor dacă ai putea,
după ce ai ascultat
  
51:25 să ne spui răspunsul tău,
care este reacţia ta,
  
51:28 ce ai realizat, ce ai...spune ceva!
 
51:32 Am înţeleg, am prins esenţa?
 
51:37 P:Domnule, este foarte...
Nu mă întrebaţi asta...
  
51:43 pentru că orice aş
spune ar suna...
  
51:56 Pentru că pe masură ce vorbeai
exista imensitatea.
  
52:08 K:Da.
 
52:11 Sati un pic.
A existat asta, am simţit.
  
52:17 A existat o anumită tensiune.
 
52:20 Dar ea este temporară,
este de moment,
  
52:25 pentru o secundă şi
apoi a dispărut?
  
52:30 Apoi întreaga problemă
cu amintirea acestui lucru,
  
52:33 captarea sa, invitarea sa...
 
52:35 P:Oh, nu. eu cred ca
ne-am mişcat de acolo.
  
52:46 Şi un alt lucru pe care îl
realizează cineva
  
52:52 este că cel mai dificil lucru ,
este de fapt simplu.
  
52:59 K: Este simplu, corect.
 
53:04 Dacă ceva este foarte
simplu, poţi înţelege
  
53:09 complexitatea lucrurilor.
 
53:12 Dar noi începem cu toate
lucrurile complicate
  
53:14 şi nu vedem simplitatea lor.
 
53:19 Aşa am fost învăţaţi.
 
53:24 Ne-am antrenat creierele
să vedem complexitatea
  
53:28 şi apoi să găsim răspunsul la ea.
 
53:35 Dar nu vedem cât de
simplă este viaţa
  
53:44 -faptele, mai degrabă.
 
53:52 P: În tradiţia Indiană, dacă putem
merge mai departe..
  
53:55 K:Ma bucur.
 
53:57 P: Toate elementele s-au născut din
sunet, toate Panchamahabhutas.
  
54:08 K:Vezi tu...
 
54:12 P:Sunetul care reverberează şi
totuşi nu este auzit.
  
54:20 K:Asta este, asta este.
 
54:28 Dar de fapt Pupulji, mai ales
în tradiţia Indiană,
  
54:36 de la Buda la Nagarjuna şi
toţi vechii Hindusi
  
54:43 au spus că există o stare de nimic,
 
54:48 care neagă toate lucrurile.
 
54:54 Nagarjuna a spus- a ajuns la
acel punct, din câte înţeleg,
  
54:58 dar poate greşesc, aşa mi s-a spus-
 
55:03 în care a negat totul, fiecare
mişcare a psihicului.
  
55:12 P: Fiecare mişcare a celulelor creierului
pe măsură ce devenea.
  
55:17 K:Da, da.
 
55:19 Asta este în tradiţie sau în cărţi.
 
55:27 De ce nu au urmărit ei asta?
 
55:31 Chiar şi cel mai inteligent dintre ei,
 
55:35 cel mai devotat religios- nu faţă de
o anumită structură
  
55:42 ci faţă de sentimentul divin,
în sensul de ceva sacru-
  
55:52 de ce nu au urmărit,
negând-nu lumea,
  
55:57 nu poţi nega lumea.
Ei au negat lumea
  
56:03 şi au creat dezordine
în viaţa lor!-
  
56:08 dar negarea totala a "eu-lui".
 
56:16 P: Tu ştii că renunţarea- lasă-mă
să folosesc acest cuvânt-
  
56:24 este negarea "eu-lui".
 
56:29 K: Da, dar "eu-l" exista încă!
Poate renunţ la casă
  
56:38 poate mă îndepărtez de aminitirile
mele dar-mă urmăreşti?
  
56:42 P: De fapt renunţarea nu este
niciodată faţă de exterior.
  
56:46 K:Ci de interior. Asta ce înseamnă?
Să nu te ataşezi.
  
56:51 Chiar şi de cel mai înalt
principiu al tău.
  
56:59 Nu te ataşa de un petic de haină.
 
57:05 Cred că de fapt noi
suntem prinşi,
  
57:12 cu adevărat într-o reţea de cuvinte,
în teorii şi nu în realitate.
  
57:20 Eu sufăr, trebuie să găsesc
o cale să scap,
  
57:26 dar nu în nişte iluzii absurde.
 
57:31 De ce oamenii nu se confruntă
cu faptul şi nu îl schimbă?
  
57:40 Înţelegi întrebarea mea?
 
57:43 Pentru că trăim în iluzia ideilor,
 
57:51 idealurilor şi concluziilor- ireale?
 
58:03 Asta este atât de evident.
 
58:04 P: Noi trăim cu istoria umanităţii.
 
58:08 Asta este istoria umanităţii.
K:Asta este istoria umanităţii.
  
58:11 Iar umanitatea sunt eu.
 
58:14 Iar eu sunt asta- o
suferinţă nesfârşită.
  
58:29 Şi dacă vrei să termini cu această
suferinţă, termină cu "eu".
  
58:36 Sfârşitul "eu-lui" nu este o
acţiune de voinţă.
  
58:41 Nu vine prin post
 
58:45 -ştiţi lucrurile acelea copilăreşti
 
58:47 că oameni care au făcut asta
 
58:50 au fost numiţi "sfinţi".
 
58:55 P: Este de fapt sfârşitul timpului, nu?
 
58:57 K: Da.
 
59:00 Sfârşitul timp-gând.
 
59:02 Asta înseamnă să
asculţi fără sunet,
  
59:07 să asculţi universul
fără un sunet.
  
59:32 Vorbeam ieri la New York
 
59:36 şi era acolo un om, un doctor
 
59:39 -foarte cunoscut cred.
 
59:45 Şi a spus, sunt de acord cu toate
întrebările astea domnule,
  
59:47 dar problema de bază este
dacă celulele creierului
  
59:54 care au fost condiţionate
 
59:56 pot face o mutaŢieţ
 
1:00:01 Apoi lucrurile sunt simple.
 
1:00:06 Am spus că este posibil
doar prin înţelegere
  
1:00:13 şi gata, aşa cum am făcut noi.
 
1:00:20 Vezi, nimeni nu vrea să asculte
până la capăt.
  
1:00:28 Ascultă parţial, sunt de
acord, adică
  
1:00:33 mergem împreună până la un
punct şi apoi ne oprim.
  
1:00:43 Dacă un om spune "Vreau să
fie pace în lume
  
1:00:49 şi prin urmare trebuie să
trăiesc în pace"
  
1:00:52 atunci este pace în lume.
 
1:00:55 Dar el nu vrea să trăiască în pace,
 
1:00:58 face exact opusul:
 
1:01:03 are ambiţii, frici, este arogant,
toate astea.
  
1:01:15 Aşa că am redus imensitatea
 
1:01:20 la niste reacţii nesemnificative.
Realizezi asta Pupul?
  
1:01:29 Şi de aceea trăim vieţi meschine.
 
1:01:35 Şi asta se aplică de sus până jos.
 
1:02:04 P: Ce înseamnă sunetul
pentru tine?
  
1:02:13 K:Sunetul este copacul.
 
1:02:24 Sunetul-stai un pic-să luăm de
exemplu muzica,
  
1:02:31 cântatul pur Indian,
 
1:02:38 Vedic sau Gregorian,
 
1:02:44 ele sunt atât de
asemănătoare.
  
1:02:49 Şi cel ce ascultă aceste
cântece de rugăciune
  
1:02:54 -care sunt, ştii asta...
 
1:02:58 Asculţi sunetul valurilor,
 
1:03:05 al vântului puternic care
trece printre copaci,
  
1:03:10 sunetul unei persoane cu
care ai trăit mulţi ani.
  
1:03:18 Te obişnuiesti cu asta.
 
1:03:24 Dar dacă nu te obişnuieşti
cu asta
  
1:03:30 atunci sunetul are o semnificaţie
extraordinară.
  
1:03:41 Auzi totul din nou.
 
1:03:47 Să zicem de exemplu, că tu îmi spui
că timpul şi gândul
  
1:03:53 reprezintă mişcarea din viaţa omului,
prin urmare este limitată.
  
1:04:00 Tu mi-ai comunicat
acum un fapt simplu
  
1:04:08 şi eu ascult.
 
1:04:10 Ascult sunetul cuvintelor
 
1:04:15 am captat semnificaţia,
profunzimea lor.
  
1:04:24 Şi nu pot pierde asta!
 
1:04:27 Nu este ca şi cum am auzit
acum şi apoi dispare.
  
1:04:34 Am ascultat în totalitate.
 
1:04:39 Asta înseamnă că sunetul a
transmis faptul că este aşa..
  
1:04:48 Şi ceea ce este aşa,
este absolut, mereu.
  
1:04:58 Cred că în tradiţia Ebraică
 
1:05:04 doar Iehova poate spune "Eu sunt"
 
1:05:11 la fel ca "Tatvamasi"
în sanscrită.
  
1:05:23 Cred că este suficient.