Krishnamurti Subtitles home


BR83CPJ2 - De ce ne este frică să fim nimic?
Dialogul 2
Bockwood Park, Anglia
25 Iunie 1983



0:38 P: Sir, recently I read a short report in one of the newspapers that a spaceship had been released which would travel to the outer spaces of the universe, and that it would be part of the universe, there will be no ending to it because there'll be no friction, no time, that there would be no ending. Is there... Is the within of the self... of the human brain, the human mind - call it what you will - is there a within of things, whether of man, of the tree, of nature, which is a space without ending? Is it a mirror image of that vastness which exists? P: Am citit recent un articol într-un ziar care relata că a fost lansată o navetă care va călători în spaţiu, în acea parte a universului care nu are sfârşit pentru că nu exista frecare, nici timp, este infinită. Este cumva... Oare în sine... în creierul uman, în minte -spune-i cum vrei- există lucruri un om, un copac, natura care sa nu aibă sfârşit? Există o imagine oglindă a ceea ce există?
2:07 K: Are you asking, if I may repeat what you have said, that, within the human brain - I'd like to distinguish between the brain and the mind, which we will discuss a little later - whether in the human brain there is, or there can be, a space without end, an eternity, out of time? We can speculate about it a great deal, as philosophers have done, but that speculation is not actuality. K: Tu te întrebi, dacă înţeleg bine dacă în mintea umană -vreau să fac o distincţie între creier şi minte şi despre asta vom discuta mai târziu- dacă în creierul uman există sau poate fi un spaţiu infinit, o eternitate, în afara timpul? Putem specula pe această temă, cum au făcut filozofii dar acea speculaţie nu este reală.
3:21 P: No. But it was an insight into outer space. P:Nu. Dar a fost o intuiţie despre spaţiul exterior.
3:31 K: The human brain has set a machine that has entered into the whole… K: Creierul uman a setat o maşină care a intrat în întregul...
3:37 P: No, but it was an insight first into the possibility of that, which now made it possible for them to experiment and prove it. P: Nu, a fost o intuiţie a posibilităţii care a făcut posibil ca ei să experimenteze şi să dovedească asta.
3:49 K: To produce a machine that will go beyond the... it will enter into the universe.

P: If you do not posit a thing then you cannot even... 		K: Pentru a produce o maşină care să meargă dincolo de... va intra in univers.

P: Dacă nu postulezi ceva atunci nu poţi nici măcar...
4:02 K: No, I question whether - I want to be clear on this point - whether we are now, in our conversation, we are speculating, or theorising, or we are really trying to find out in ourselves whether there is such immensity, whether there is, actually, a movement which is not of time, which is eternal. Right? K:Nu, eu mă întreb dacă- şi vreau să fiu clar- dacă noi acum în discuţie, speculăm sau teoretizăm sau chiar încercăm să aflăm dacă există o asemenea imensitate dacă există cu adevărat o mişcare care nu depinde de timp, este eternă. Corect?
4:39 P: How do you start an enquiry like this? By examination, or posing the question. If you don't pose the question...

K: We have posed the question. 		P: Şi cum începi să cercetezi asta? Prin examinare, sau prin întrebări. Dacă nu pui întrebarea...

K:Am pus întrebarea.
4:50 P: We have to pose a question.

K: We have put the question. 		P:Am pus o întrebare.

K:Am pus întrebarea.
4:52 P: Now, whether what comes out of it is speculation or examination depends on how you approach it. But the question has to be put. P: Ceea ce rezultă din asta este speculaţie sau examinare depinde cum o abordezi. Dar întrebarea trebuie pusă.
5:08 K: We have put the question. We have put the question whether the brain can understand - not understand - realise the truth that there is either eternity, or not eternity. That is a question, we have asked that question. Right? Now, you ask: how do we begin to enquire into it? How do you begin to feel gently, hesitantly, your way into this really fundamental question, a question that has been asked for thousands of years, whether man is bound to time forever, or there is, or there can be, not imaginatively, not romantically, but actually, can there be, within the brain... or the brain realises itself in a state of eternity. That's the question we are asking. K: Am pus întrebarea. Am pus întrebarea dacă un creier poate înţelege-nu înţelege- realizează adevărul că există sau nu o eternitate. Asta am întrebat, nu? Acum tu întrebi: cum începem să cercetăm asta? Cum începem să simţim uşor, cu grijă, calea în această întrebare fundamentală, întrebare care a procupat mii de ani dacă omul este legat de timp pentru totdeauna sau există sau poate fi, nu la nivel imaginativ, romantic, dacă poate exista în creier... sau dacă însuşi creierul poate realiza această stare de eternitate. Asta este întrebarea.
6:47 P: Even to proceed into this, you started by drawing a distinction between the brain and the mind. Would you elaborate? P:Dar pentru a cerceta asta ai început prin a face o distincţie între creier şi minte. Ai putea spune mai multe despre asta?
7:04 K: We are saying that the brain is conditioned, at least some of it. That conditioning is brought about through experience. That conditioning is knowledge. And that conditioning is memory. And experience, knowledge, memory, are limited and so thought is limited. Now, we have been functioning within the area of thought. And to discover something new there has to be, at least temporarily, or for a period, when thought is not in movement, when thought is in abeyance. K: Noi spunem că acest creier este condiţionat cel puţin o parte din el. Că această condiţionare are loc prin experienţă. Că aceasta condiţionare este cunoaştere. Condiţionarea este memorie. Iar experienţa, cunoaşterea, memoria sunt limitate şi deci aşa este şi gândul. Noi am functţonat în aria gândului. Pentru a descoperi ceva nou, trebuie ca cel putin temporar, o perioadă gândul să nu fie în mişcare, să fie suspendat.
8:05 P: The brain is a material thing.

K: Yes. 		P:Creierul este material.

K:Da.
8:10 P: It has its own activity. P:Are o activitate
8:16 K: Yes. It has its own activity not imposed by thought. K:Da. Are o activitate care nu este impusă de gând.
8:26 P: But, for centuries, the operation of the brain has been the operation of thought. P: Dar secole Întregi, creierul a operat prin gând.
8:35 K: That's all. That's all we are saying. That's all we are saying, that the whole movement of the brain, at least that part of the brain which has now been used, is conditioned by thought. And thought is always limited, and therefore it is conditioned to conflict. That which is limited must create division. K:AŞa este. Asta spunem. Noi spunem că întreaga mişcare a creierului cel puţin o parte a lui care a fost folosită este condiţionată de gând. Iar gândul este mereu limitat şi de aceea este condiţionat spre conflict. Iar ceea ce este limitat va crea separare.
9:08 P: What is mind then? P:Atunci ce este mintea?
9:10 K: Mind is a wholly different dimension which has no contact with thought. Let me explain. Brain, that part of the brain which has been functioning as an instrument of thought, that brain has been conditioned, that part of the brain. And as long as that part of the brain remains in that state there is no communication, entire communication, with the mind. So, when that conditioning is not, then there is communication between that mind, which is totally on a different dimension, that can communicate with the brain and act, using thought. K: Mintea este o dimensiune total diferită care nu are legătură cu gândul. Să explic. Creierul, acea parte a lui care funcţionează ca instrument al gândului acel creier a fost condiţionat, acea parte. Atâta vreme cât acea parte a creierului rămâne în acea stare nu există comunicare, totală cu mintea. Deci, când nu există acea condiţionare atunci există comunicare între acea minte care este pe altă dimensiune care poate comunica cu acel creier şi poate acţiona folosind gândul.
10:21 P: But you have already posited...

K: Oh definitely. 		P:Dar ai postulat deja...

K:Desigur.
10:26 P: ...a state which is outside the realm of thought. P:...o stare care se află în afara gândului.
10:31 K: That's right. Therefore outside the realm of time. K:Corect. Deci în afara timpului.
10:40 P: As time seems to be the essential core of this problem... P: De vreme ce timpul pare să fie miezul problemei..
10:48 K: Time and thought. K:Timpul şi gândul.
10:53 P: Thought is the product of time. I mean, thought is time. P: Gândul este un produs al timpului. Adică gândul este timp.
10:57 K: That's the real point. Where do you start, you mean? K: Asta este ideea. Vrei să spui, de unde începe?
11:06 P: No. Perhaps if we could go into this whole business of the flow of time, and at what instant is interception possible? P:Nu. Poate dacă am cerceta subiectul trecerii timpului şi în ce moment este posibilă interceptarea?
11:24 K: What do you mean, 'interception', because I don't quite understand the usage of that word. Nobody can... K: Ce înseamnă "interceptarea" pentru că nu înţeleg de ce foloseşti acest cuvânt. Nimeni nu poate...
11:33 P: I am not talking of an interceptor… P:Nu mă refer la un interceptor..
11:36 K: That's it.

P: …but the... 		K:Am înţeles.

P:... ci la...
11:40 K: …ending of it.

P: I was going to use another word, but you can use the word 'ending'. 		K:...finalul său.

P: Voiam să folosesc alt cuvânt dar poţi folosi cuvântul "final".
11:45 K: Let's use simpler words. K:Să folosim cuvinte simple.
11:49 P: Time is from a past immemorial. P: Timpul există din vremuri străvechi.
11:52 K: Yes, which is thought! K:Da, şi este gând!
11:54 P: Thought is also from a past immemorial, projecting into a future which is also eternal. P:Gândul există şi el din vremuri străvechi şi se proiectează într-un viitor de asemeni etern.
12:01 K: The movement of thought.

P: Eternal. 		K:Mişcarea gândului.

P:Etern.
12:04 K: No. The future is conditioned by the past, as a human psyche. K:Nu. Viitorul este condiţionat de trecut, ca şi psihicul uman.
12:15 P: So unless the human being ends, unless he ceases to be... P: Deci dacă fiinţa umană se sfârşeşte, încetează să mai fie...
12:22 K: Ceases to be conditioned. K: Nu mai este condiţionată.
12:33 P: No, but you will still use thought. P:Dar tot vei folosi gândul.
12:37 K: No. K:Nu.
12:38 P: The content will undergo a change, but the mechanism of thought will continue. P: Conţintul va suferi o schimbare dar mecanismul gândului va continua.
12:46 K: The mechanism of thought will continue... Let's put it round. Now thought is the chief instrument we have. Right? K:Mecanismul gândului va continua...Să le lăam pe rând. Gândul este acum instrumentul nostru de bază. Corect?
13:00 P: Yes. P:Da.
13:02 K: And that instrument, after thousands of years of various efforts, actions, has not only made that instrument dull, it has reached the end of its tether! Because thought is limited and time is limited. Right? Therefore it is conditioned, divided and in perpetual state of turmoil. Now, can that end? That is the question. K: Şi după mii de ani de eforturi, acţiuni, acest instrument nu doar că s-a tocit dar a ajuns la limita sa! Pentru că gândul este limitat şi la fel şi timpul. Corect? Prin urmare este condiţionat, separat şi în permanentă stare de zbucium. Se poate oare termina asta? Asta este întrebarea.
13:45 P: Now, I used the word 'interception'. This movement of the past, as thought, as the yesterday... P:Eu am folosit cuvântul "interceptare". Această mişcare a trecutului ca gând, ca ziua de ieri..
13:59 K: ...as today.

P: But what is the today? 		K:...sau de azi.

P:Dar ce este ziua de azi?
14:07 K: Today is the movement of the past, modified. Memory. We are a bundle of memories!

P: That is true. But the contact with time... 		K:Astăzi este mişcarea modificată a trecutului. Amintire. Noi suntem un pachet de amintiri!

P:Este adevărat. Dar contactul cu timpul....
14:29 K: Now wait a minute, what do you mean contact with time? Time is thought! K: Stai un pic, ce înţelegi prin contactul cu timpul? Timpul este gând!
14:33 P: Time as a psychological process - I am not talking of contact...

K: Of course. Leave all that. 		P:Timpul este un proces psihologic -eu nu vorbesc aici de contact...

K:Desigur. Să lăsăm asta.
14:39 P: But contact with time as a psychological process is in the present, isn't it? There can only be awareness… P: Dar contactul cu timpul ca şi proces psihologic este în prezent, nu? Poate exista conştientizare...
14:53 K: Pupulji, let's be very clear. Time is thought. Right? Don't separate time as though something different from thought. P:Pupulji, să fim foarte clari. Timpul este gând. Corect? Nu face distincţie între timpul ca gând şi gând.
15:03 P: No, time is thought.

K: So it is time-thought. 		P:Nu, timpul este gând.

K:Deci timpul este gând.
15:07 P: Yes. As the past, present and the future. P:Da. Ca trecut, prezent şi viitor.
15:12 K: Are you asking, what is the now? K:Întrebi ce este "acum"?
15:16 P: Yes, because this interception I am talking about - let me use my word till you wipe it away... P:Da, pentru că această interceptare de care vorbesc -o să folosesc cuvântul până îl vei îndepărta...
15:24 K: All right. Interception, I don't quite understand. K:Bine. Interceptarea, nu prea înţeleg.
15:26 P: Interception is contact with, contact with the fact. P: Interceptarea este contactul cu faptele.
15:32 K: Contact with the fact that the whole movement of thought... K: Contactul cu faptul că întreaga mişcare a gândului...
15:39 P: Not even all that, just contact with 'what is'. P: Nici măcar asta, contactul cu "ceea ce este".
15:43 K: Which is what: now? K: Care este ce: "acum"?
15:45 P: Whatever is. Your statement now, whatever you are saying now and my listening to you is the contact with 'what is'.

K: Ah, I understand. That is - may I put it the way I understand it? The past, the present and the future is a movement of time-thought. How do you realise it? 		P:Indiferent ce. Ceea ce spui acum, indiferent ce iar eu te ascult este contactul cu "ceea ce este".

K:Ah, înţeleg. Adică- o să pun asta într-o formă pe care să o înţeleg. Trecutul, prezentul şi viitorul sunt mişcarea timp-gând. Cum realizezi asta?
16:13 P: Yes, how... P:Da, cum...
16:15 K: How do you come to see the truth of it, the fact of it? K: Cum ajungi să vezi adevărul, faptul?
16:25 P: You know, sir, there is such a thing as tactile touch. P:Ştiţi domnule, există simţul tactil.
16:30 K: I can touch, yes, textile touch.

P: Now... 		K: Eu pot atinge, da, atingerea materialului.

P:Acum...
16:35 K: Not textile, tactile. How do you touch this thing?

P: How do you touch this thing. 		K: Nu textil, tactil. Cum atingi acest lucru?

P: Cum atingi acest lucru?
16:47 K: How do you - to use your word - come into contact with it. With the fact? With the fact that I am a whole series of memories, which is time-thought. K: Cum faci tu- ca să folosim cuvântul tău- să intri în contact . Cu faptul? Cu faptul că sunt o serie întreagă de aminitiri care sunt timp-gând.
17:02 P: No. Let us be more concrete. The thought that I am going away this afternoon, and that I will be leaving you. It is a thought.

K: It is a thought. It is an actuality.

P: An actuality. But out of that there is a certain pain of leaving you, which is the emotional, psychological element which come to cover up the fact. 		P:Nu. Să fim mai concreţi. Gândul că azi după-amiază o sa plec şi că o să te părăsesc. Este un gând.

K:Este un gând. Este un fapt.

P: Un fapt. Dar există acolo o durere în faptul că te părăsesc care este emoţională, un element psihologic care vine să acopere faptul.
17:50 K: Yes, which is what? You know the french: 'Partir, un peu mourir'.

P: Yes. So how does one… What is to be contacted? Not the fact that I am going away. 		K:Da, care este? Ştii vorba: "A pleca înseamnă să mori puţin".

P:Da. Deci cum face cineva... Ce înseamnă să fii contactat? Nu faptul că plec.
18:06 K: But, what?

P: But this pain. 		K:Dar, ce?

P:Această durere.
18:10 K: The pain. I understand. Are you asking... The pain of going, the pain of a thousand aches, of years and centuries of pain, of loneliness and sorrow and all that, grief, the agony, the anxiety and all that, is that separate from me who is to feel it? K:Durerea. Înţeleg. Întrebi cumva... Durerea de a pleca, durerea, mii de dureri, a anilor, secolelor de durere, de singurătate şi de regret, etc, agonie, suferinţă, anxietate şi altele sunt astea separate de mine care le simte?
18:47 P: It may not be separate.

K: It is me! 		P:Poate nu sunt separate.

K: Sunt eu!
18:53 P: At what point, how do I touch it? P:Şi la un moment dat, cum ating asta?
18:57 K: I don't quite understand your usage of 'how do I touch it'. K: Nu prea înţeleg de ce foloseşti :"cum ating".
19:09 P: It is only in the present…

K: I see what you mean. 		P: Doar în prezent....

K: Înţeleg ce vrei să spui.
19:15 P: The whole of this edifice rests on that. P: Intregul edificiu se bazează pe asta.
19:19 K: Ya, that's what I said. That's what I said. The now contains the past, the future and the present. Right?

P: Yes. 		K: Da, asta am spus. Asta am spus. "Acum" conţine trecutul, prezentul şi vitorul. Corect?

P:Da.
19:28 K: Let's understand this. The present is the whole past and the future. This is the present. The present is me, with all the memories of thousand years, and that thousand years being modified all the time, and the future - all that is now, the present. Right? K:Să înţelegem asta. Prezentul este întregul trecut şi viitor. Acesta este prezentul. Prezentul sunt eu, cu toate amintirile de mii de ani şi acele mii de ani care s-au modificat tot timpul iar viitorul- ce este acum, prezentul.Corect?
20:05 P: But the present also is not a static thing. It's over… P: Dar nici prezentul nu este static. Este...
20:15 K: Of course, of course, of course. The moment you have said, it's gone.

P: It's gone. So what is it that you actually see? What is it you actually observe? 		K:Desigur, desigur, desigur. În momentul în care ai spus, nu mai este.

P:Nu mai este. Deci, ce vezi cu adevărat? Ce observi cu adevărat?
20:27 K: Actually observe the fact…

P: What fact? 		K: Observ faptul...

P:Care fapt?
20:31 K: The fact - just a minute - the fact that the present is the whole movement of time and thought. To see the truth of that - let's not use the word 'see' - have an insight, perception into that, that the now is all time and thought. K:Faptul- un moment- faptul că prezentul este întreaga mişcare a gândului. Pentru a vedea acest adevăr- să nu folosim cuvântul "a vedea"- pentru a înţelege, a percepe, că "acum" este timpul şi gândul.
21:13 P: Does that perception emanate from the brain? P:Această percepţie este dată de creier?
21:20 K: Either it emanates, comes from perceiving with the eyes, nerves and so on, or that perception is an insight which has nothing to do with time and thought. K: Vine de la creier, prin percepţia ochilor, nervilor etc., sau această percepţie este o înţelegere care nu are nici o legătură cu timpul şi gândul.
21:39 P: But it arises within the brain? P: Dar care apare în creier?
21:42 K: Yes. Or outside the brain, you are asking? K: Da. Sau în afara sa, asta întrebi?
21:47 P: It's very important. P:Este foarte important.
21:48 K: I know, that's why I want to be clear. Is it within the sphere of the brain, or it is that insight which comes when there is the freedom from its conditioning, which is the operation of the mind, which is supreme intelligence. You follow? K: Ştiu, de aceea vreau să clarific. Este în creier sau este o înţelegere care apare când nu este condiţionare, care este funcţionarea minţii, adică inteligenţa supremă. Mă urmăreşti?
22:17 P: I don't follow.

K: Aha. Let's be clear. The brain, whatever part it is, is conditioned by time and thought, time-thought. As long as that conditioning remains, insight is not possible. You may have occasional insight into something, but pure insight, which means comprehension of the totality of things - yes, I'll use the word 'totality', not 'wholeness' because that word is now being used so much - it is the perception of completeness. Right? That insight is not of time-thought. Therefore that insight is part of that brain which is in a different dimension. 		P:Nu te urmăresc.

K:Aha. Să clarificăm. Creierul, indiferent care parte a lui este condiţionat de timp şi gand, timp-gînd. Atâta vreme cât condiţionarea există, înţelegerea nu este posibilă. Poate înţelegi câte ceva ocazional, dar înţelegerea pură care înseamnă a înţelege totalitatea lucrurilor - da, o să folosesc cuvântul "totalitate" nu "întreg" pentru că acest cuvânt este folosit prea mult acum- este percepţia întregului. Corect? Acea înţelegere nu este dată de timp-gând. Deci acea înţelegere este parte a acelui creier care este într-o dimensiune diferită.
23:34 P: Without sight there cannot be insight. P: Fără a vedea nu poate exista întţlegere.
23:38 K: That's all I am saying. K:Asta spun şi eu.
23:43 P: So seeing, perceiving… Perceiving, I am using this word.

K: Yes, perceiving. 		P: Deci a vedea, a percepe... Folosesc acest cuvânt, percepe.

K:Da, a percepe.
23:49 P: Perceiving - listening is contained in perceiving - seems to be the essential essence of insight. P: A percepe- conţine ascultarea- pare a fi esenţa înţelegerii.
24:05 K: Would you repeat that again, slowly? K: Vrei să repeţi asta, mai încet?
24:12 P: Let us take the word 'insight' - it is: seeing into. P: Să luăm cuvântul "înţelegere"- care înseamnă pătrundere, a vedea în ceva.
24:16 K: Into, seeing into.

P: Seeing into. Seeing into seeing? 		K:A vedea în ceva.

P:A vedea în ceva. A vedea în a vedea?
24:27 K: No. Seeing into - just a minute, let's look at that word. Seeing, comprehending the totality of something, the vastness of something. Right? Insight is possible only when there is cessation of thought and time. Thought and time are limited, therefore such limitation cannot have insight. K:Nu. A vedea în ceva- doar un pic, să analizăm cuvântul. A vedea, a înţelege este totalitatea a ceva, vastitatea a ceva. Corect? A pătrunde este posibil doar când se opreşte gândul şi timpul. Gândul şi timpul sunt limitate, şi o asemenea limitare nu poate fi pătrundere.
25:20 P: To understand what you are saying I have to have an open ear and eyes that see. Out of that sound, out of that form, out of that whole... P:Pentru a înţelege ce spui trebuie să îmi deschid urechile şi ochi. Din acel sunet, formă, din tot...
25:39 K: The meaning of the words and so on and so on, yes. K: Sensul cuvintelor, etc, da.
25:41 P: ...arises a seeing which goes beyond. I am trying to get at something. P:...apare a vedea care merge dincolo. Încerc să ajung la ceva.
25:52 K: What are you trying to get at? I don't… K: La ce anume? Eu nu...
25:54 P: I am trying to get at... You talk of insight. Now, insight cannot arise without attention. P:Încerc să ajung la... Vorbeşti despre pătrundere. Aceasta nu poate apărea fără atenţie.
26:10 K: No. Don't introduce the word 'attention'. K:Nu. Nu introduce cuvântul "atenţie".
26:13 P: Or sight, seeing. P: Sau vedere, a vedea.
26:14 K: If we can stick to the same thing, that is, insight cannot exist as long as time-thought play a part. K: Dacă ne putem lega de acest lucru, care este că pătrunderea nu poate exista atâta vreme cât timp-gândul joacă un rol.
26:27 P: You see, it's like which comes first. Which comes first? P: Vezi, ne întrebăm care este prima? Cine apare prima?
26:36 K: What do you mean? K: Ce vrei să spui?
26:37 P: In consciousness, in my approach to this, I can't start with insight. I can only start with observation. P: În conştiinţă, în abordarea mea eu nu pot incepe cu pătrunderea. Pot începe cu observarea.
26:49 K: You can only start by realising the truth that time, psychological time and thought are always limited. That's a fact!

P: Krishnaji, that is a fact. 		K:Poţi începe doar prin a realiza adevărul că timpul psihologic şi gândul sunt mereu limitate. Acesta este un fapt!

P: Krishnaji, acesta este un fapt.
27:07 K: Wait, start from that. And therefore whatever it does will always be limited and therefore contradictory, therefore divisive and endless conflict. That's all I am saying. You can see the fact of that. K:Aşteaptă, începem de la asta. Pri urmare orice ar face va fi mereu limitat şi prin urmare contradictoriu, separat şi în conflict permanent. Asta vreau să spun. Poţi vedea situaţia.
27:25 P: You can see the fact of that outside of yourself. P: Poţi vedea acest fapt în afara ta.
27:28 K: Wait, wait. You can see it politically... K:Stai un pic. Poţi vedea asta politic...
27:31 P: You can see it outside of yourself. P:Poţi vedea asta în afara ta.
27:32 K: No, wait. You can see it politically, religiously, all throughout the world, this is a fact, that time and thought, in their activity, have brought about havoc in the world. That's a fact.

P: Yes, yes. 		K:Nu, stai. Poţi vedea asta în mod politic, religios, şi în toată lumea, este un fapt, că timpul şi gândul aduc prin actiunea lor haos în lume. Acesta este un fapt.

P:Da, da.
27:50 K: Now. So the question is: can that limitation ever end? Or is man conditioned forever to live within the time-thought area? K:Acum. Întrebarea este: se poate încheia această limitare? Sau este omul condiţionat pentru totdeauna să trăiască în aria- timp-gând?
28:12 P: You see, the difficulty of understanding this is: what is the relationship of the brain cells and the action of the senses - I am not using the word 'thought' at the moment - on a statement like this: 'Do you see the fact that time, thought are limited?'

K: ...are limited. 		P: Vezi tu, este dificil să înţelegem asta: care este relatia dintre celulele creierului şi acţiunea simturilor -eu nu folosesc pentru moment cuvântul "gând"- într-o afirmaţie ca: "Nu vezi faptul că timpul, gândul sunt limitate?"

K:...sunt limitate.
28:49 P: What does it exactly mean, how does one see that? It is like telling me that you are an illusion. P:Ce înseamnă exact asta, cum vede cineva asta? Este ca şi cum mi-ai spune că eşti o iluzie.
29:04 K: What?

P: It is exactly like telling me that Pupul is an illusion.

K: No, I didn't say that. 		K:Ce?

P:Este ca şi cum mi-ai spune că Pupul este o iluzie.

K:Nu, nu am spus asta.
29:11 P: But I am saying it.

K: No, you are not an illusion. 		P:Dar o spun eu.

K: Nu, nu eşti o iluzie.
29:15 P: No, sir, it is exactly that.

K: No. 		P:Dar domnule, exact asta este.

K:Nu.
29:18 P: Because the moment you say, 'After all, Pupul is a psychological bundle of the past...' P:Pentru că atunci când spui "De fapt, Pupulji este o aglomerare a trecutului..."
29:29 K: Psychological movement of time and thought, which is the psyche.

P: Which is the psyche. 		K: O miŞcare psihologică a timpului şi gândului care ete psihicul.

P: Care este psihicul.
29:36 K: That psyche is limited.

P: …is limited. 		K: Că psihicul este limitat.

P:... este limitat.
29:40 K: Whatever it does is limited. K: Orice face este limitat.
29:44 P: Then I would ask, what is wrong with it being limited? P: Şi atunci Întreb, ce este rau în a fi limitat?
29:48 K: Nothing is wrong. If you want to live in perpetual conflict there's nothing wrong. K:Nu este nimic greşit. Dacă vrei să trăieşti în conflict permanent, nu este nimic rău.
29:55 P: All right, move further. To end it, is not only to say, to feel that it is limited, but there must be an ending to it.

K: I said there is. 		P:Bine, să continuăm. Pentru a încheia, nu este suficient să spunem, să simţim că este limitat, trebuie să existe şi un sfârşit.

K: Am spus că este.
30:13 P: What is the nature of this ending? P:Care este natura acestui sfârşit?
30:16 K: What do you mean ending?

P: Just seeing... 		K:Ce înţelegi prin sfârşit?

P: A vedea pur şi simplu...
30:18 K: Let's take the word 'ending'. I must be clear what, you and I, we are both saying, understanding the meaning of the same word, to end something - to end attachment, to end... not to smoke, not to do this or that, to put an end to it - the ending. K:Să luăm cuvântul "sfârşit", trebuie să clarificăm asta, noi spunem, înţelegem sensul aceluiaşi cuvânt a termina ceva- a termina cu ataşamentul, ...cu fumatul, una sau alta, a termina- sfârşitul.
30:40 P: The flow ceases to flow.

K: Yes, if you like to… The movement of thought and time ceases, psychologically. What is your difficulty? You are making it terribly complex, a simple thing. 		P: Curentul nu mai curge.

K:Dacă vrei să spui aşa... Miţcarea gândului şi timpului, încetează, psihologic. Care este dificultatea? Faci să fie complex deşi este simplu
31:00 P: There is a point of perception which is a point of insight. What is that point of insight? P:Există un anumit punct al percepţiei care face parte din înţelegere. Care este acel punct?
31:08 K: What do you mean, 'point of insight'? K:Ce vrei să spui prin punct de înţelegere?
31:10 P: Where I see this... In what time-space do I see it? P: Când văd asta... În care timp-spaţiu văd asta?
31:16 K: Look, Pupul, just let's be simple. Time and thought has divided the world, politically, geographically, religiously, that's a fact. Right? Can't you see the fact?

P: No, sir. I look outside... 		K:Uite Pupul, hai să simplificăm. Timpul şi gândul au divizat lumea, politic, geografic, religios, asta este un fapt. Corect? Nu vezi acest fapt?

P:Nu, domnule. Eu ma uit în afară...
31:36 K: Wait, wait. Don't look outside. K:Stai un pic. Nu privi afară.
31:39 P: No. I don't see the fact. P:Nu. Nu văd acest fapt.
31:41 K: What do you mean you don't see the fact? K:Cum adică nu îl vezi?
31:42 P: Because if I saw the fact, really saw the fact... P:Pentru că dacă îl vad, cu adevărat...
31:46 K: You would stop that kind of thing.

P: ...it would be all over. 		K: Ar trebui să opreşti acel lucru.

P:... se va fi terminat.
31:49 K: That's all I am saying.

P: Why sir, if it is such a simple thing, which I don't think it is, because it has such devious ways. 		K: Asta spun şi eu.

P: De ce, domnule, dacă este atât de simplu, deşi nu cred, pentru că este foarte întortocheat.
32:00 K: No. That's the whole point - I am saying something which we have not probably... put into different words - if you have an insight that the movement of thought and time are divisive, at whatever level, in whatever realm, in whatever area, it is a movement of endless conflict. That's a fact. Britain fought for some island, that's a fact. Because British, British, French, French, German, Russian - they are all divisive. And India against somebody... this is the whole movement of time and thought. That's a fact! K:Nu. Asta este ideea- eu spun ceva ce noi probabil...ca să spunem altfel- dacă înţelegi ceva, acea mişcare a gândului şi timpului, separă la oricare nivel, în orice loc, în orice arie, este o mişcare de conflict permanent. Acesta este un fapt. Britanicii au luptat pentru pământ. Este un fapt. Pentru că Britanicii, Francezii, Germanii, Ruşii- sunt toţi dezbinaţi. India împotriva cuiva.... este o mişcare a timpului şi gândului. Este un fapt!
32:52 P: Yes, but you can see it when it is a matter outside of you. P:Da, dar poţi vedea asta când este în afara ta.
32:55 K: That's the point. If you can see it outside, this movement, what it does in the world, what misery it has caused in the world, then... Inwardly, the psyche is time and thought, is the movement of time and thought. This movement has created that! Simple. The psychological movement, the divisive psychological movement has created the external fact. Right? I am a Hindu, I feel secure. I am a German, I feel secure in the word, in the feeling that I belong to something. K:Asta este ideea. Dacă poţi vedea în exterior, această mişcare şi ce produce în lume, mizeria cauzată, atunci...în interior, psihicul este timp şi gând este mişcarea timpului şi gândului. Această mişcare a creat asta! Simplu. Mişcarea pishologică, mişcările psihologice care dezbină au creat acest fapt exterior. Corect? Eu sunt Hindus, mă simt în siguranţă. Eu sunt German, mă simt în siguranţă în lume, am sentimentul că aparţin la ceva.
33:56 P: You see, Krishnaji, I would say that all these: being a Hindu, greed, all those, one has seen as a product of this movement of time-thought. P:Vezi Krishnaji, aş spune că toate astea: a fi Hndus, lăcomia, toate, persoana le-a văzut ca produsul mişcării timp-gând.
34:16 K: That is all I am saying.

P: But that, it's not quite... 		K: Asta spun şi eu.

P: Dar asta, nu este chiar...
34:21 K: What is your difficulty, Pupul? K:Ce găseşti greu în asta Pupul?
34:22 P: There is, within it all, a sense of 'I exist'. P: În toate astea există ceva de genul "Eu exist".
34:31 K: I don't realise the psyche is that! K: Eu nu înţeleg că psihicul este asta!
34:35 P: That's essentially the nature of… P: Este de fapt în esenţă natura.....
34:39 K: Why doesn't it? Because - it is simple enough, why do you make it complex? - because I have thought the psyche is something other than the conditioned state. I thought there was something in me, or in the brain, or in somewhere, which is timeless, which is God, which is this, which is that, and that, if I could only reach that, everything would be right. That's part of my conditioning. Because I am uncertain, confused, God will give me safety, protection, certainty. That's all. God, or a highest principle, or some kind of conviction. K: De ce nu? Pentru că- este destul de simplu, de faci din asta complicat?- pentru că m-am gândit că psihicul este altceva decât starea condiţionată. M-am gândit că era ceva în mine, sau în creier, sau în altă parte, care este nelimitat, este Dumnezeu, este asta sau aia şi dacă ajung acolo totul va fi bine. Asta face parte din condiţionarea mea. Pentru că sunt nesigur, confuz, Dumnezeu îmi dă siguraţă, protecţie, certitudine. Asta este tot. Dumnezeu, principiul suprem sau o altă credinţă.
35:30 P: What is the nature of the ground from which insight springs? P: Care este natura locului de unde apare înţelegerea?
35:33 K: I have told you. Insight can only take place when there is freedom from time and thought. K: Ţi-am spus. Înţelegerea apare doar atunci când ne-am eliberat de gând.
35:48 P: It is a sort of unending...

K: No, it is not. You are complicating a very simple fact, as most of us do. If one wants to live at peace, which... to live in peace only is to flower, is to understand the extraordinary world of peace. Peace cannot be brought about by thought. 		P: Este neâncetat....

K:Nu, nu este. Complici ceva foarte simplu, de fapt toţi facem asta. Dacă cineva vrea să trăiască în pace, adică...să înflorească, să înţeleaga lumea extraodinară a păcii. Pacea nu poate fi adusă de gând.
36:29 P: You see, please understand, Krishnaji, it is the brain itself which listens to that statement. P:Vezi tu, te rog să înţelegi Krishnaji, însuţi creierul ascultă această afirmaţie.
36:41 K: Yes, it listens. And then what happens? Just a minute. What happens? If it listens it is quiet.

P: It is quiet. 		K:Da, ascultă. Şi ce se întâmplă apoi? Un moment. Ce se întâmplă? Dacă ascultă, este tăcut.

P:Este tăcut.
36:53 K: It isn't ruminating, it is not going on : 'By Jove, what does he mean?' it is not rattling, it is quiet. Right? Wait, wait. When it is actually - not induced quietness - actually when it listens, and there is quietness, then there is insight. I don't have to explain ten different ways the limitation of thought, it is so. K:Nu ruminează, nu continuă cu: "Ce înseamnă oare asta?", nu este galagios, este tăcut. Corect? Stai un pic. Atunci când ascultă- nu îşi induce tăcerea- când ascultă cu adevărat şi este liniştit, atunci poate înţelege. Nu trebuie să explic în zece feluri diferite limitarea gândului, aşa este.
37:30 P: I see what you're saying. Is there anything further then… P: Înţeleg ce vrei să spui. Mai există ceva mai departe...
37:44 K: Oh yes, there is. There is a great deal more. Which is: is listening a sound? A sound within an area. Or I am listening to what you are saying without the verbal sound? If there is a verbal sound I am not listening, I am only understanding the words. But you want to convey to me something much more than the words, so, if the words are making a sound in my hearing I can't deeply understand the depth of what you are saying. So I want to find out something much more... which we started with, the present. The present is the now, the now is the whole movement of time-thought. Right? It is the whole structure. If the structure of time and thought ends the now has totally a different meaning. The now then is nothing. I mean, when we use the word 'nothing', zero contains all the figures. Right? So nothing contains all. But we are afraid to be nothing. K:Oh, da, există. Există mult mai mult. Adică: a asculta este un sunet? Un sunet într-o anumită zonă. Sau ascult ce spui fără ajutorul sunetului cuvintelor? Dacă există un sunet verbal eu nu ascult eu înţeleg doar cuvintele. Dar dacă vrei să îmi transmiţi mai mult decât cuvintele, dacă cuvintele tale fac un sunet în auzul meu nu pot înţlege pe deplin ce vrei să îmi comunici. Aşa că vreau să aflu mai multe... şi am început cu prezentul. Prezentul este acum, acum este mişcarea timp-gând. Corect? Este întreaga structură. Dacă structura timp şi gând are un final "acum" are un cu totul alt înţeles. Acum este nimic. Când folosesc cuvantul "nimic" zero conţine toate cifrele. Corect? Deci conţine tot. Dar nouă ne este frică să fim nimic.
40:15 P: When you say it contains the all, you mean, is it the essence of all human and racial and environmental, and nature and the cosmos, as such? P:Când spui că, conţine tot înţelegi prin asta esenţa umană, rasa şi mediul şi natura şi cosmosul?
40:34 K: No, I would rather… You see, I am talking of the fact of a realisation that there is nothing. The psyche is a bundle of memories - right? And those memories are dead. They operate, they function, but they are the outcome of past experience which has gone. I am a movement of memories. Right? Now, if I have an insight into that, there is nothing. I don't exist. K:Nu, mai degrabă, aş... Vezi, tu, eu vorbesc de faptul, de a realiza că nu este nimic. Psihicul este o aglomerare de amintiri-corect? Iar aceste amintiri sunt moarte. Ele operează, funcţionează, dar sunt rezultatul unei experienţe trecute. Eu sunt o mişcare a amintirilor. Corect? Şi dacă înţeleg asta, nu mai este nimic. Eu nu exist.
41:27 P: You said something about sound. P: Ai spus ceva de sunet.
41:31 K: Yes.

P: And listening. 		K:Da.

P: Şi de ascultare.
41:36 K: Listening without sound. You see the beauty of it? K: A asculta fără sunet. Vezi frumuseţea?
41:43 P: Yes, it is possible when the mind itself is totally still. P:Da, este posibil când mintea este nemişcată.
41:49 K: No, don't bring in the mind for the moment. When the brain is quiet, absolutely quiet, therefore there is no sound made by the word. K:Să nu aducem încă mintea în discuţie. Când creierul este tăcut şi nu există nici un zgomot făcut de cuvânt.
42:02 P: There is no sound made by the word. P: Nu există sunet făcut de cuvânt.
42:05 K: Of course. That is real listening. The word has given me what you want to convey. Right? You want to tell me, 'I am going this afternoon.' I listen to that… K:Desigur. Asta este adevărata ascultare. Cuvântul mi-a dat ce vrei să îmi transmiţi. Corect? Vrei să îmi spui: "O să plec în după amiaza asta". Eu ascult asta...
42:19 P: But the brain has not been active in listening. P:Dar creierul nu este antrenat să asculte.
42:21 K: Yes. And the brain, when active, is noise, is sound. Let's go back to something more - we will include, come back to this sound business because it is very interesting what is sound. Sound can only exist, pure sound can only exist when there is space and silence, otherwise it is just noise. So I would like to come back to the question: all one's education, all one's past experience and knowledge is a movement in becoming, both inwardly, psychologically as well as outwardly. Becoming is the accumulation of memory. Right? More and more and more memories, which is called knowledge. Right? Now, as long as that movement exists, there is fear of being nothing. But when one really sees the insight of the fallacy, the illusion of becoming something, therefore that very perception, that insight, to see there is nothing, this becoming is endless time-thought and conflict, there is an ending of that. That is, the ending of the movement which is the psyche, which is time-thought. The ending of that is to be nothing. Right? Nothing then contains the whole universe. Not my petty little fears and petty little anxieties and problems, and my sorrow with regard to - you know - a dozen things. After all, Pupulji, nothing means the entire world of compassion. Compassion is nothing. And therefore that nothingness is supreme intelligence. That's all there is. I don't know if I am conveying this. So why are human beings - just ordinary, intelligent - frightened of being nothing? If I see that I am really a verbal illusion, that I am nothing but dead memories, that's a fact! But I don't like to think I am just nothing but memories. But the truth is I am memories. If I had no memory, either I am in a state of amnesia, or I understand the whole movement of memory, which is time-thought, and see the fact: as long as there is this movement there must be endless conflict, struggle, pain. And when there is an insight into that nothing means something entirely different. And that nothing is the present. It is not varying present, it is not one day this, and one day the next day. Being nothing is: no time, therefore it is not ending one day and beginning another day. You see, it is really quite interesting if one goes into this problem, not theoretically but actually. The astrophysicists are trying to understand the universe. They can only understand in terms of gases, and... but the immensity of it, as part of this human being, not out there, here. Which means... There must be no shadow of time and thought. Pupul, after all, that is real meditation, that's what 'shunya' means in Sanskrit. But we have interpreted it ten, hundred different ways, commentaries, about this and that, but the actual fact is we are nothing! Except words. And opinions, judgements - that's all petty affairs. And therefore our life becomes petty. So to grasp, to understand that in the zero contains all the numbers. Right? So in nothing, all the world - not the pain, etc... that's all so small. I know, it sounds... when I am suffering that is the only thing I have. Or when there is fear, that is the only thing. But I don't see it is such a petty little thing! So having listened to all this, what is it you realise? If you could put it into words, Pupulji, it would be rather good. What is it that you, and those who are going to listen to all this - it may be rubbish, it may be true - who are going to listen to all this, what do they capture, realise, see the immensity of all this? K:Da. Când creirul este activ, este zgomot, sunet. Să mergem mai departe- vom include ne întoarcem la acest sunet pentru că este foarte interesant ce este sunetul. Sunetul poate exista - sunetul pur- doar când există spaţiu şi tăcere, altfel este doar zgomot. Şi vreau să ne întoarcem la întrebarea: toată educaţia cuiva, experienţele trecute şi cunoaşterea sunt o mişcare către a deveni, atat la nivel interior, psihologic dar şi exterior. A deveni înseamnă să acumulăm amintiri. Corect? Din ce în ce mai multe pe care le numim cunoaştere. Corect? Şi atâta vreme cât există această mişcare există frica de a nu fi nimic. Dar când cineva realizează, înţelege această eroare iluzia de a deveni ceva anume adica acea percepţie, acea înţelegere, de a vedea că nu este nimic, aceasta devenire este timp-gând şi conflict şi atunci aceste lucruri pot înceta. Adică mişcarea psihicului care este timp-gând. Această încetare este a fi nimic. Corect? Nimic care conţine întreg universul. Nu micile mele frici, anxietăţi şi probleme şi regrete cu privire la- ştii tu- zeci de lucruri. În fond, Pupulji, nimic înseamnă întreaga lume a compasiunii. Compasiunea este nimic. Şi prin urmare acel nimic este suprema inteligenţă. Asta este tot. Nu stiu dacă am reuşit să explic asta. Deci, de ce sunt fiinţele umane - obişnuite, inteligente- speriate de a nu fi nimic? Dacă pot vedea că sunt o iluzie verbală că sunt nimic, amintiri moarte, acesta este un fapt! Dar eu nu vreau să mă gândesc, că sunt doar amintiri. Dar adevarul ăsta este. Dacă nu am aminitiri, sau dacă sunt în stare de amnezie sau înţeleg întreaga mişcare a aminitrii, care este timp-gănd şi văd că: atâta vreme cât există această mişcare există un nesfârşit conflict, suferinţă, durere. Şi când înţeleg asta nimic inseamna cu totul altceva. Şi acel nimic este prezentul. Nu este prezentul variabil, nu mai este o zi şi apoi următoarea. A fi nimic înseamnă: nu există timp, prin urmare nu există sfârşitul unei zile şi începutul alteia. Este chiar interesant, dacă cineva studiază asta, nu teoretic ci în realitate. Astrofizicienii încearcă să înţeleagă universul. Ei îl pot înţelege doar în termeni de gaze şi... dar imensitatea sa ca parte a fiinţei umane nu este acolo, ci aici. Asta înseamnă...Că trebuie să nu existe nici o umbră de timp şi gând. În fond asta este meditaţia reală Pupul, cuvântul "shunya" din sanscrită asta înseamnă. Dar noi l-am interpretat în zeci şi sute de moduri diferite, sunt comentarii despre diverse lucruri dar de fapt noi nu suntem nimic! Decât cuvinte. Şi păreri, judecăţi-afaceri mărunte. Şi de aceea vieţile noastre sunt neînsemnate. A cuprinde, a înţelege că zero conţine toate numerele. Corect? Deci nimic, lumea -nici durerea, etc...toate sunt atât de mici. Ştiu, sună...când sufăr este singurul lucru pe care îl am. Sau când există frica, este singurul lucru. Dar eu nu văd că este un lucru atât de mic! După ce ai ascultat acestea, ai realizat ceva? Ar fi bine, dacă ai putea pune aceste lucruri în cuvinte, Pupulji, . Ce anume ai reuşit tu şi cei ce vor asculta aceste lucruri- poate sunt fleacuri, sau poate adevăr- care vor asculta aceste lucruri, vor realiza, capta, vor vedea imensitatea acestora?
50:59 P: It is really an ending of the psychological nature of the self, because that is becoming…

K: Wait a minute, Pupulji, I have asked a question because it is going to be very helpful to all of us if you could, as you listen to all this, what is your response, what is your reaction, what have you realised, what have you... say 'By Jove! I have got it, I have got the perfume of it'? 		P: Există un sfârşit al naturii psihologice a sinelui pentru că a devenit...

K:Stai un pic Pupulji, te-am întrebat ceva pentru că va fi de ajutor tuturor dacă ai putea, după ce ai ascultat să ne spui răspunsul tău, care este reacţia ta, ce ai realizat, ce ai...spune ceva! Am înţeleg, am prins esenţa?
51:37 P: Sir, it's very… Don't ask me that question because anything I say would sound… Because as you were speaking there was immensity. P:Domnule, este foarte... Nu mă întrebaţi asta... pentru că orice aş spune ar suna... Pentru că pe masură ce vorbeai exista imensitatea.
52:08 K: Yes. Now wait a minute. There was that, I could feel it. There was the tension of that. But is it temporary, is it for the moment, for a second and it is gone? And then the whole business of remembering it, capturing it, inviting it... K:Da. Sati un pic. A existat asta, am simţit. A existat o anumită tensiune. Dar ea este temporară, este de moment, pentru o secundă şi apoi a dispărut? Apoi întreaga problemă cu amintirea acestui lucru, captarea sa, invitarea sa...
52:35 P: Oh no, I think one has moved from there at least. And another thing one realises, the most difficult thing in the world is to be totally simple. P:Oh, nu. eu cred ca ne-am mişcat de acolo. Şi un alt lucru pe care îl realizează cineva este că cel mai dificil lucru , este de fapt simplu.
52:59 K: To be simple, that's right. If one is really simple, from that, you can understand the enormous complexity of things. But we start with all the complexities and never see the simplicity. That's our training. We have trained our brain to see the complexity and then try to find an answer to the complexity. But we don't see the extraordinary simplicity of life - of facts, rather. K: Este simplu, corect. Dacă ceva este foarte simplu, poţi înţelege complexitatea lucrurilor. Dar noi începem cu toate lucrurile complicate şi nu vedem simplitatea lor. Aşa am fost învăţaţi. Ne-am antrenat creierele să vedem complexitatea şi apoi să găsim răspunsul la ea. Dar nu vedem cât de simplă este viaţa -faptele, mai degrabă.
53:52 P: In the Indian tradition, if I may move away a little... P: În tradiţia Indiană, dacă putem merge mai departe..
53:55 K: I am glad. K:Ma bucur.
53:57 P: Out of sound were born all the elements, all the Panchamahabhutas. P: Toate elementele s-au născut din sunet, toate Panchamahabhutas.
54:08 K: You see... K:Vezi tu...
54:12 P: The sound which reverberates and is yet not heard. P:Sunetul care reverberează şi totuşi nu este auzit.
54:20 K: That's it, that's it. But after all, Pupulji, especially in the Indian tradition, from the Buddha to Nagarjuna, and the ancient Hindus, have said there is that state of nothingness, which, they said, you must deny the whole thing. Nagarjuna says - he came to that point, as far as I understand, I may be mistaken, what I have been told - that he denied everything, every movement of the psyche. K:Asta este, asta este. Dar de fapt Pupulji, mai ales în tradiţia Indiană, de la Buda la Nagarjuna şi toţi vechii Hindusi au spus că există o stare de nimic, care neagă toate lucrurile. Nagarjuna a spus- a ajuns la acel punct, din câte înţeleg, dar poate greşesc, aşa mi s-a spus- în care a negat totul, fiecare mişcare a psihicului.
55:12 P: Every movement of the brain cells as becoming. P: Fiecare mişcare a celulelor creierului pe măsură ce devenea.
55:17 K: Yes, yes. Now, it is there in the books, or it is there in tradition. Why haven't they pursued that? Even the most intelligent of them, even the most religious devotee - not to some structure but to the feeling of the divine, the sense of something sacred - why haven't they pursued, denying - not the world, you can't deny the world. They have denied the world, and made a mess of their own lives! - but, the total negation of the 'me'. K:Da, da. Asta este în tradiţie sau în cărţi. De ce nu au urmărit ei asta? Chiar şi cel mai inteligent dintre ei, cel mai devotat religios- nu faţă de o anumită structură ci faţă de sentimentul divin, în sensul de ceva sacru- de ce nu au urmărit, negând-nu lumea, nu poţi nega lumea. Ei au negat lumea şi au creat dezordine în viaţa lor!- dar negarea totala a "eu-lui".
56:16 P: Really, you know, renunciation - let me use that word - is the negation of the 'me'. P: Tu ştii că renunţarea- lasă-mă să folosesc acest cuvânt- este negarea "eu-lui".
56:29 K: Yes, but the 'me' exists still! I may renounce my house, I may get away from my memories but - you follow? K: Da, dar "eu-l" exista încă! Poate renunţ la casă poate mă îndepărtez de aminitirile mele dar-mă urmăreşti?
56:42 P: Basically the renunciation is never in the outer. P: De fapt renunţarea nu este niciodată faţă de exterior.
56:46 K: Inside. Which means what? Don't be attached. Even to your highest principle. Don't be attached to your loin cloth. So I think what is happening is that we are caught, really caught in a net of words, in theories, not in actuality. I suffer, I must find a way to end that, not escape into some kind of silly illusions. Why have human beings not faced the fact and changed the fact? You follow my question? Is it because we are living with illusions of ideas, ideals and conclusions and all that - unrealities? It is so obvious, all this. K:Ci de interior. Asta ce înseamnă? Să nu te ataşezi. Chiar şi de cel mai înalt principiu al tău. Nu te ataşa de un petic de haină. Cred că de fapt noi suntem prinşi, cu adevărat într-o reţea de cuvinte, în teorii şi nu în realitate. Eu sufăr, trebuie să găsesc o cale să scap, dar nu în nişte iluzii absurde. De ce oamenii nu se confruntă cu faptul şi nu îl schimbă? Înţelegi întrebarea mea? Pentru că trăim în iluzia ideilor, idealurilor şi concluziilor- ireale? Asta este atât de evident.
58:04 P: We are living with the history of mankind. That is the history of mankind.

K: That is the history of mankind. And mankind is me. And me is this - endless misery. And so, if you want to end misery, end the 'me'. The ending of me is not an action of will. The ending of me doesn't come about through fasting - you know all that childish business that human beings have gone through, who have been called 'saints'. 		P: Noi trăim cu istoria umanităţii. Asta este istoria umanităţii.

K:Asta este istoria umanităţii. Iar umanitatea sunt eu. Iar eu sunt asta- o suferinţă nesfârşită. Şi dacă vrei să termini cu această suferinţă, termină cu "eu". Sfârşitul "eu-lui" nu este o acţiune de voinţă. Nu vine prin post -ştiţi lucrurile acelea copilăreşti că oameni care au făcut asta au fost numiţi "sfinţi".
58:55 P: It is really the ending of time, isn't it, sir? P: Este de fapt sfârşitul timpului, nu?
58:57 K: Yes, isn't it. The ending of time-thought. That means to listen without the sound, listen to the universe without a sound. We were talking the other day in New York, and there was a man, a doctor -I believe he was very well known. He said, all these questions are all right, sir, but the fundamental issue is whether the brain cells which have been conditioned can really bring about a mutation in themselves. Then the whole thing is simple. I said it is possible only through insight and we went in, as we have gone into it now. You see, nobody is willing to listen to this in its entirety. They listen partially, agree, in the sense go together up to a certain distance, and stop there. If man really says, 'I must have peace in the world, therefore I must live peacefully' then there is peace in the world. But he doesn't want to live in peace, he does everything opposite to that: his ambition, his arrogance, his silly petty fears and all that. So we have reduced the vastness of all this to some petty little reactions. Do you realise that, Pupul? And so we live such petty lives. I mean, this applies from the highest to the lowest. K: Da. Sfârşitul timp-gând. Asta înseamnă să asculţi fără sunet, să asculţi universul fără un sunet. Vorbeam ieri la New York şi era acolo un om, un doctor -foarte cunoscut cred. Şi a spus, sunt de acord cu toate întrebările astea domnule, dar problema de bază este dacă celulele creierului care au fost condiţionate pot face o mutaŢieţ Apoi lucrurile sunt simple. Am spus că este posibil doar prin înţelegere şi gata, aşa cum am făcut noi. Vezi, nimeni nu vrea să asculte până la capăt. Ascultă parţial, sunt de acord, adică mergem împreună până la un punct şi apoi ne oprim. Dacă un om spune "Vreau să fie pace în lume şi prin urmare trebuie să trăiesc în pace" atunci este pace în lume. Dar el nu vrea să trăiască în pace, face exact opusul: are ambiţii, frici, este arogant, toate astea. Aşa că am redus imensitatea la niste reacţii nesemnificative. Realizezi asta Pupul? Şi de aceea trăim vieţi meschine. Şi asta se aplică de sus până jos.
1:02:04 P: What is sound to you, sir? P: Ce înseamnă sunetul pentru tine?
1:02:13 K: Sound is the tree. Sound - wait a minute - take music, whether the pure Indian chanting, Vedic chanting, and the Gregorian chanting, they are extraordinarily close together. And one listens to all the songs of praise - which are, you know what they are... Then you listen to the sound of the waves, the sound of strong wind among the trees, sound of a person whom you have lived with for many years. You get used to all this. But if you don't get used to all this, then sound has an extraordinary meaning. Then you hear everything afresh. Say, for instance, you tell me time and thought is the whole movement of man's life, therefore limited. Now, you have communicated to me a simple fact, and I listen to it. I listen to it without the sound of the word, I have captured the significance, the depth of that statement. And I can't lose it! It isn't I have heard it now and it is gone when I go outside. I have listened to it in its entirety. That means the sound has conveyed the fact that it is so. And what is so is absolute, always. I believe, in the Hebraic tradition, only Jehovah, the nameless one, can say 'I am', like 'Tatvamasi' and so on in Sanskrit. I think that's enough. K:Sunetul este copacul. Sunetul-stai un pic-să luăm de exemplu muzica, cântatul pur Indian, Vedic sau Gregorian, ele sunt atât de asemănătoare. Şi cel ce ascultă aceste cântece de rugăciune -care sunt, ştii asta... Asculţi sunetul valurilor, al vântului puternic care trece printre copaci, sunetul unei persoane cu care ai trăit mulţi ani. Te obişnuiesti cu asta. Dar dacă nu te obişnuieşti cu asta atunci sunetul are o semnificaţie extraordinară. Auzi totul din nou. Să zicem de exemplu, că tu îmi spui că timpul şi gândul reprezintă mişcarea din viaţa omului, prin urmare este limitată. Tu mi-ai comunicat acum un fapt simplu şi eu ascult. Ascult sunetul cuvintelor am captat semnificaţia, profunzimea lor. Şi nu pot pierde asta! Nu este ca şi cum am auzit acum şi apoi dispare. Am ascultat în totalitate. Asta înseamnă că sunetul a transmis faptul că este aşa.. Şi ceea ce este aşa, este absolut, mereu. Cred că în tradiţia Ebraică doar Iehova poate spune "Eu sunt" la fel ca "Tatvamasi" în sanscrită. Cred că este suficient.