Krishnamurti Subtitles

Autoritatea e distructivă

Claremont - 15 November 1968

Conversation with Huston Smith



0:11 Autoritatea e distructivă
 
0:23 Filmul pe care urmează să-l vedeți
a fost înregistrat în noiembrie 1968,
  
0:30 cu ocazia vizitei lui Krishnamurti
în Claremont, California.
  
0:38 Inițial, se plănuise ca acest film
sa aibă doar 30 de minute.
  
0:43 Totuși, editorii au ezitat
să excludă vreo parte din conversație.
  
0:49 Așadar, veți viziona dialogul
întocmai cum a fost înregistrat.
  
1:00 S: Sunt Huston Smith,
profesor de filozofie
  
1:04 la Institutul de Tehnologie
din Massachusetts,
  
1:07 și vă invit la o conversație
 
1:10 - organizată de Institutul Blaisdal
din Claremont, California -
  
1:14 cu Krishnamurti,
care-a fost crescut de Annie Besant
  
1:18 și de teozofi să devină
Învăţătorul Lumii,
  
1:22 și care, deși a abdicat
din funcția sa teozofică,
  
1:25 chiar a ajuns un înțelept
al secolului nostru,
  
1:29 a cărui voce este auzită nu doar
de tinerii zilei de azi,
  
1:32 dar și de-ntreaga lume
în ultimii șaizeci de ani.
  
1:38 Krishnamurti, probabil că am
o singură intrebare în această dimineață,
  
1:43 la care voi reveni, intr-un fel
sau altul, sub mai multe forme.
  
1:49 În scrierile si discursurile Dvs.
reveniți mereu
  
1:53 la acest minunat cuvânt "lucid",
"luciditate"
  
2:01 dar este posibil, trăind în
această lume derutată și derutantă,
  
2:07 chinuiți de voci contradictorii din afară
 
2:11 și de pasiuni contradictorii dinăuntru
 
2:15 cu astrele parcă împotriva dorințelor
noastre, și tensiuni nesfârșite,
  
2:21 este posibil, într-o astfel de viață,
o asfel de lume,
  
2:24 să trăim total lucizi?
Și dacă da, cum facem asta?
  
2:33 K: Mă întreb, domnule,
ce înțelegeți prin cuvântul "lucid"?
  
2:41 Mă întreb dacă vreți să spuneți claritate.
 
2:49 S: La asta mă gândesc în primul rând.
 
2:54 K: Este această claritate
o percepție intelectuală,
  
3:04 sau este o percepție simțită
în adâncul dvs.,
  
3:10 și nu doar cu un fragment al ființei dvs.
 
3:14 ci simțiți asta cu toată ființa?
 
3:18 S: Sună cu siguranță mai mult
ca ultima, este ultima.
  
3:21 K: Deci nu este fragmentată,
 
3:23 prin urmare nu este intelectuală
sau emoțională sau sentimentală.
  
3:30 Deci, e posibil, în aceasta lume confuză,
cu atâtea contradicții,
  
3:40 și cu atâta nefericire și lipsuri,
nu doar exterioare, ci și interioare,
  
3:47 atâta insuficiență, psihologic vorbind,
 
3:51 - în exterior,
există multe societăți bogate -
  
3:57 este deci posibil pentru un om
care trăieşte în această lume
  
4:03 să găsească în el insuși o claritate
constantă,
  
4:15 adevarată, în sensul că nu e contradictorie,
 
4:25 e posibil pentru un om să găsească așa ceva?
 
4:28 S: Da, asta-i întrebarea mea.
K: Întrebarea dvs.
  
4:30 Nu văd de ce nu.
 
4:33 Nu văd de ce să nu poată fi găsită
 
4:40 de oricine care e foarte serios.
 
4:43 Majoritatea nu suntem serioși.
 
4:47 Căutăm distracție,
vrem să ni se spună ce să facem,
  
4:53 Vrem să ne spună altcineva cum să trăim,
ce e această claritate,
  
5:01 ce e adevărul, ce e Dumnezeu,
ce e un comportament corect, etc.
  
5:06 Dacă am putea îndepărta complet
 
5:12 toată autoritatea specialiștilor în psihologie,
 
5:22 a specialiștilor în religie,
 
5:27 daca am putea, în profunzime, nega
această autoritate
  
5:37 atunci ne-am putea baza total
doar pe noi înșine.
  
5:46 S: Eu simt poate puțin invers,
 
5:49 contrazic ceea ce sugerați,
 
5:51 căci după ce ați spus
 
5:54 că această luciditate
vi se pare posibil de atins,
  
5:58 impulsul meu e de-a vă întreba imediat,
cum?
  
6:02 K: Răbdare...
 
6:04 S: Solicit autoritate dacă fac asta?
 
6:07 K: Nu, nu! Importantă e
independența de autoritate, nu "cum"
  
6:16 "Cum" presupune o metodă, un sistem,
 
6:20 o cale bătută de alții,
 
6:26 cineva care să-ți spună
"Fă așa și-o vei găsi"
  
6:32 S: Deci vreți să spuneți
 
6:34 că e greșit să vă întreb
 
6:37 cum poate fi atinsă această luciditate?
 
6:40 K: Nicidecum, dar "cum" implică o metodă,
un sistem
  
6:50 În momentul în aplicăm o metodă,
un sistem, devenim mecanici,
  
6:54 facem ceea ce ni se spune.
 
6:57 Iar aceasta nu e claritate.
 
7:01 E ca un copil căruia îi spune mama
 
7:04 ce să facă, de dimineața până seara,
 
7:07 aşadar devine dependent de mamă,
 
7:10 sau de tată, de altcineva
iar aceasta nu e claritate.
  
7:15 Deci pentru a avea claritate,
primul lucru esențial e libertatea
  
7:25 - eliberarea de autoritate.
 
7:29 S: Mă simt cumva încurcat,
 
7:32 căci această libertate e și ea atractivă
şi aș vrea s-o urmez,
  
7:37 dar vreau de asemenea să vă întreb cum să fac asta?
 
7:43 Mă îndepărtez de libertate
dacă vă întreb cum să procedez?
  
7:49 K: Nu, domnule, dar vreau să evidențiez
dificultatea acestui cuvânt,
  
7:57 implicațiile cuvântului "cum".
 
8:02 Nu e vorba de îndepărtare de libertate,
 
8:07 sau altceva de genul acesta,
 
8:11 dar cuvântul "cum" implică intrinsec
o minte care spune:
  
8:20 "Spuneți-mi, vă rog, ce să fac".
 
8:24 S: Iar eu vă întreb din nou,
e aceasta o întrebare greșită?
  
8:30 K: Aș crede că e o-ntrebare greșită, "cum".
 
8:34 Dar dacă ați întreba care sunt lucrurile,
 
8:40 obstacolele care previn claritatea,
atunci putem analiza.
  
8:45 Dar dacă întrebați de la început
care e metoda
  
8:51 - au existat o mulțime de metode și toate au dat greș,
 
8:57 nu au produs nici claritate, nici iluminare,
 
9:01 nici o stare de pace în oameni;
 
9:04 dimpotrivă, aceste metode au separat oamenii:
 
9:08 tu ai metoda ta, altcineva pe-a sa,
 
9:11 și-aceste metode se ceartă una cu alta la nesfârșit.
 
9:17 S: Spuneți deci că odată ce extragem
anumite principii
  
9:21 și le formulăm într-o metodă,
 
9:24 aceasta devine prea brută
pentru a satisface complexitatea detaliilor...
  
9:28 K: Exact, detaliile,
 
9:29 complexitățile și natura vie a clarității.
 
9:34 S: Așadar "cum" trebuie să fie imediat,
 
9:37 în funcție de unde ne aflăm,
în particular sau în general.
  
9:41 K: Nu aș considera "cum" de nici un fel.
 
9:43 "Cum" nici n-ar trebui
să ne treacă prin minte.
  
9:46 S: Ei, este o învățătură foarte dificilă!
 
9:48 Poate e adevărată și încerc să ajung la ea
 
9:51 şi totuși nu știu dacă e posibilă
 
9:53 - nu simt că e complet posibil
 
9:56 să abandonăm întrebarea
"cum" şi toate acestea.
  
9:59 K: Cred că vom reuși să ne înțelegem
 
10:04 dacă vom continua încetișor,
și nu cu acest "cum",
  
10:08 ci aflând care sunt lucrurile
ce împiedică claritatea.
  
10:15 S: Foarte bine.
 
10:16 K: Să ajungem la claritate prin negație
 
10:21 nu prin metoda pozitivă de a urma un sistem.
 
10:26 S: Bun. Prin această "via negativa"
să încercăm să deschidem ușa, asta-i bine.
  
10:33 K: Cred că e singura cale.
 
10:35 Calea pozitivă a lui "cum" a separat omenirea,
 
10:43 credințele, căutările, tu ai un "cum" al tău,
 
10:49 alții un "cum" al lor,
 
10:51 cu metoda aferentă - și sunt cu toții rătăciți.
 
10:54 S: Bine.
 
10:55 K: Deci dacă am putea lăsa deoparte
 
10:58 pentru moment, acest "cum"
 
11:00 - și să nu ne mai gândim nici după la asta -
 
11:03 Și sper să nu mai readuceţi subiectul.
S: Vom vedea.
  
11:08 K: E important e să aflăm
 
11:18 care sunt obstacolele, limitările, blocajele
 
11:24 care previn percepția clară a
grijilor, fricilor, tristeților umane,
  
11:36 durerea singurătății, lipsa de dragoste
şi toate acestea.
  
11:42 S: Să explorăm virtuțile negației.
 
11:45 Care sunt aceste obstacole?
K: În primul rând, simt eu,
  
11:53 trebuie să fie libertate.
 
11:57 Libertate față de autoritate.
 
12:00 S: Ne-am putea opri aici,
la chestiunea autorității?
  
12:03 Când spuneți să renunțăm
la orice autoritate,
  
12:07 scopul libertății totale
și al încrederii
  
12:11 în propriile puteri mi se pare corect,
 
12:14 totuși pe calea către el depindem,
și trebuie să depindem
  
12:19 de tot felul de autorități
în anumite domenii.
  
12:23 Când ajung într-un teritoriu nou
 
12:25 și mă opresc să întreb
șeful de gară încotro să merg,
  
12:29 îi accept autoritatea,
pentru că știe mai bine decât mine.
  
12:34 Nu este aceasta...
K: Binențeles, domnule,
  
12:38 specialistul știe mai multe
decât omul obişnuit,
  
12:43 experții, fie ei în chirurgie
sau în domeniul tehnic,
  
12:51 știu mai multe decât orice persoană
 
12:55 care nu e preocupată cu acea
tehnică anume.
  
12:59 Dar noi nu ne referim la autoritatea
într-un anumit domeniu,
  
13:07 ci la întreaga problemă a autorității.
 
13:11 S: Iar răspunsul este să înțelegem
 
13:17 în ce domenii
există autorități specializate,
  
13:21 pe care să le acceptăm, şi unde...
K: Și unde autoritatea face rău,
  
13:25 unde este distructivă.
 
13:27 Deci sunt două probleme
în această chestiune a autorității:
  
13:34 există nu doar autoritatea expertului
 
13:37 - să-l numim astfel pentru acum-
care e necesară,
  
13:41 dar și autoritatea celui care zice:
 
13:47 "Psihologic eu știu dar tu nu".
S: Înțeleg.
  
13:52 "Asta e corect, asta e greșit!"
 
13:54 "Trebuie să faci asta, și să nu faci aia."
 
13:57 S: Deci să nu ne predăm viața la...
 
14:02 K: Nimeni.
S: ...oricine altcineva.
  
14:05 K: Pentru că bisericile din întreaga lume,
de diferite religii,
  
14:12 zic "Dați-ne viața voastră,
 
14:14 noi o dirijăm, o salvăm,
vă spunem ce să faceți.
  
14:18 Faceți așa, urmați mântuitorul cutare,
ascultați biserica și veți găsi pace."
  
14:25 Dar, dimpotrivă, bisericile
au creat războaie.
  
14:31 Religiile de orice fel au introdus
separări de opinii.
  
14:38 Deci problema nu este atât libertatea
de un anumit fel de autoritate,
  
14:45 ci mai degrabă întreaga idee
de-a accepta autoritate.
  
14:50 S: Da, așa deci.
Cred că înţeleg,
  
14:53 nu trebuie să renunțăm la
propria noastră conștiință.
  
14:57 K: Nu, nu vorbesc de conștiință.
 
14:59 Conștiința noastra e o treabă
atât de meschină!
  
15:03 S: Mă refer la conștiința felului
cum îmi trăiesc viața.
  
15:10 K: Dar cum începuserăm să zicem,
să punem întrebarea:
  
15:14 de ce nu este omul, care a trăit
două milioane de ani și mai bine,
  
15:20 de ce nu este omul capabil de o clară
percepție și acțiune?
  
15:26 Aceasta este întrebarea.
S: Într-adevăr.
  
15:28 Iar d-voastră sugerați că se întâmplă
 
15:30 pentru că nu ne asumăm
întreaga responsabilitate...
  
15:34 K: Nu spun asta.
Nu, încă n-am ajuns la punctul acela.
  
15:39 Spun că, după cum am zis, trebuie să
abordăm această problemă la modul negativ.
  
15:48 Ceea ce înseamnă că trebuie
sa aflăm care sunt blocajele.
  
15:54 S: Obstacolele.
K: Obstacolele
  
15:56 care previn percepția clară.
S: Da.
  
16:01 K: Acum, una dintre cele mai mari piedici
 
16:06 este această acceptare totală a autorității.
 
16:09 S: Așa! Deci să fii propriul tău far.
 
16:12 K: Corect.
Trebuie să-ți fii propria lumină.
  
16:15 S: Foarte bine.
K: Iar să fii propria ta lumină
  
16:18 trebuie să renunți la orice altă sursă,
indiferent cât de măreață,
  
16:24 că este ea lumina lui Buddha, etc.
 
16:28 S: Poate s-o accepți pe ici pe colo
 
16:32 dar în mare să deții controlul
asupra deciziei corecte.
  
16:39 K: Nu, nu domnule. Nu, nu.
S: Nu ați accepta niciodată...
  
16:42 K: Propria mea autoritate?
Ce autoritate am eu?
  
16:45 Autoritatea mea e cea a societății.
 
16:49 Sunt condiționat să accept autoritatea.
 
16:51 Când resping autoritatea din afară,
 
16:53 Accept autoritatea din interior.
 
16:57 Iar autoritatea mea din interior
este rezultatul condiționării
  
17:01 în care am fost crescut.
 
17:05 S: Bine.
Credeam că pricepusem..
  
17:07 Poate ca încă mai cred asta.
 
17:10 Singura parte de care
nu sunt sigur acum este:
  
17:16 mi se pare că-n timp ce
ne asumăm, acceptăm,
  
17:20 afirmăm si ne menținem
propria libertate...
  
17:25 K: Păi nu putem!
 
17:27 Domnule, cum ar putea un deținut,
altfel decât teoretic,
  
17:35 să accepte că e liber?
 
17:37 Este în închisoare, iar aceasta
este ideea de la care trebuie să pornim.
  
17:43 Nu să acceptăm o libertate ideologică
vagă și imaginară
  
17:48 care nu există.
 
17:51 Ce există, e că omul a îngenuncheat
la această autoritate totală.
  
17:58 S: Bun. Iar acesta e primul lucru
pe care trebuie să-l vedem și îndepărtăm.
  
18:05 K: Absolut. Trebuie să fie total,
pentru oricine cu adevărat serios,
  
18:08 care vrea să descopere adevărul,
sau să vadă lucrurile clar.
  
18:17 Acesta e unul din punctele majore.
 
18:22 Apoi nevoia de libertate,
nu doar de autoritate,
  
18:29 ci și de frică, care-l face
să accepte autoritatea.
  
18:37 S: Pare de asemenea adevărat.
 
18:41 Așadar, ascunsă sub
nevoia de autoritate...
  
18:44 K: ...e frica.
S: ...e frica
  
18:46 de care așteptăm să
ne elibereze autoritatea.
  
18:48 K: Exact. Deci frica
produce în om violență,
  
18:54 nu doar violență teritorială,
 
18:56 ci violență sexuală,
și alte forme de violență.
  
19:01 S: În regulă.
 
19:04 K: Deci eliberarea de autoritate
implică eliberarea de frică.
  
19:09 Iar eliberarea de frică implică
încetarea oricărei forme de violență.
  
19:19 S: Daca stopăm violența
ni se reduce frica?
  
19:25 K: A, nu, domnule.
Nu e o problemă de reducere a fricii.
  
19:31 Sa mă exprim altfel.
 
19:35 Omul e violent. Prin limbaj, prin gândire,
 
19:43 e violent in viața de zi cu zi,
ceea ce eventual duce la război.
  
19:49 S: Îl avem de jur împrejurul nostru.
 
19:52 K: Și omul a acceptat războiul
ca mod de viață,
  
19:57 ori că e la birou, sau acasă,
sau pe terenul de sport,
  
20:01 oriunde ar fi, războiul
este modul de viață acceptat,
  
20:05 ceea ce este însăși esența violenței.
 
20:09 S: Da.
 
20:11 K: Și agresiune, și tot ce ține de ea.
 
20:15 Deci atâta vreme cât omul acceptă
violența, va avea un mod de viață violent,
  
20:24 va perpetua frica, așadar violența,
si de asemenea va accepta autoritate.
  
20:31 S: Deci acestea trei sunt
un fel de cerc vicios,
  
20:34 fiecare ducând la celelalte.
Înțeleg.
  
20:37 K: Iar bisericile spun: trăiți în pace,
 
20:40 fiți buni, iubiți-vă aproapele,
 
20:43 care sunt niște absurdități.
Nu discută serios.
  
20:48 Sunt doar nişte vorbe goale
 
20:54 care n-au nici un conținut.
 
20:57 E doar o idee,
pentru că moralitatea societății
  
21:02 - care e moralitatea bisericii -
este imorală.
  
21:07 S: Deci când încercăm
să vedem lucrurile
  
21:10 care stau între noi și
claritate, libertate,
  
21:13 descoperim autoritatea,
frica și violența
  
21:18 lucrând împreună să ne îngrădească.
 
21:23 Și de-aici, încotro?
 
21:29 K: Nu încercăm s-ajungem undeva, domnule,
 
21:32 dar înțelegând acest fapt,
 
21:35 că cei mai mulți dintre noi
își trăiesc viața în acest ambient,
  
21:44 în această cușcă a autorității,
fricii și violenței.
  
21:52 Nu putem merge mai departe
decât dacă ne eliberăm de ele,
  
21:58 nu intelectual sau teoretic,
 
22:01 dar chiar să fim liberi de
orice formă de autoritate.
  
22:08 Nu de autoritatea expertului,
 
22:11 ci de acel sentiment de
dependență de autoritate.
  
22:17 S: Așa.
 
22:19 K: Apoi, este posibil pentru o ființă
umană să se elibereze complet de frică?
  
22:29 Nu doar la un nivel superficial,
conștient,
  
22:33 dar și la nivel adânc, în inconștient.
 
22:39 S: E posibil?
K: Aceasta-i întrebarea,
  
22:41 altfel ești dependent de autoritate.
A oricui.
  
22:46 Orice persoană care a acumulat
ceva informație,
  
22:49 are vreo explicație șmecheră
sau ceva formule intelectuale,
  
22:54 te va prinde-n plasă.
 
22:57 Dar întrebarea este dacă o ființă umană,
 
23:02 așa puternic condiționată cum este,
 
23:05 prin propaganda bisericii,
 
23:06 prin propaganda societății,
moralității, și-așa mai departe,
  
23:10 dacă o astfel de ființă
chiar poate fi liberă de frică.
  
23:16 Aceasta este întrebarea de bază, domnule.
 
23:18 S: Asta aștept să aflu.
 
23:22 K: Eu zic că este posibil, nu în teorie,
 
23:26 ci chiar posibil, în fapt.
 
23:30 S: Bine. Iar impulsul meu e
din nou să-ntreb "cum"
  
23:33 K: Abțineți-vă. Vedeți, când întrebăm
"cum" încetăm a învăța.
  
23:42 Ne oprim din învățat.
 
23:44 S: Bine, să uităm că am spus asta,
 
23:48 căci nu vreau să intrăm in altele...
 
23:50 K: Nu, nu, nu puteți întreba asta,
niciodată,
  
23:53 pentru că noi aici învățăm,
 
23:56 învățăm despre natura și
structura fricii umane,
  
24:01 la cel mai adânc nivel, și de asemenea
la nivel superficial,
  
24:06 și aflăm lucruri despre ea.
 
24:08 În timp ce-nveți nu te oprești
să-ntrebi brusc
  
24:12 "cum să-nvăț?"
 
24:16 Nu există "cum" dacă te interesează,
 
24:17 dacă problema e vitală, intensă,
 
24:20 când de rezolvarea ei depinde pacea ta,
 
24:26 atunci nu există "cum", zici doar
"să-nvățăm despre asta".
  
24:30 În momentul când introduci "cum"
te-ndepărtezi
  
24:33 de procesul de-a învăța.
 
24:38 S: Bine, e-n regulă.
 
24:40 Să continuăm pe calea de-a
învăța despre asta.
  
24:45 K: A învăța.
Ce-nseamnă a învăța?
  
24:52 S: Mă întrebați pe mine?
K: Da. Evident.
  
24:55 Ce înseamnă a învăța?
 
25:00 S: Înseamnă să ne dăm seama cum
să procedăm intr-un anumit domeniu.
  
25:10 K: Cu siguranță că nu, domnule.
 
25:13 Avem aici problema fricii.
Vreau să-nvăț despre ea.
  
25:17 În primul rând nu trebuie s-o dezaprob,
 
25:21 n-am voie să spun că e oribilă
și să fug de ea.
  
25:26 S: Sună ca și cum d-voastră o dezaprobați
 
25:29 într-un fel sau altul.
K: Nu, nu, vreau să-nvăț.
  
25:32 Când vreau să-nvăț despre ceva
mă uit la acel fapt,
  
25:35 nu există nici o dezaprobare.
 
25:39 S: Păi, credeam că abordăm asta
prin metoda negării...
  
25:43 K: Ceea ce și fac.
 
25:44 S: Și frica e un obstacol...
 
25:47 K: Despre care sunt pe cale să-nvăț.
S: Bine.
  
25:50 K: Prin urmare n-o pot dezaproba.
 
25:53 S: Dar nu e bună,
nu-i luați partea.
  
25:56 K: Nu-i iau
nici partea, nici nepartea
  
25:58 Avem acest fapt, frica.
Vreau să-nvăț despre ea.
  
26:04 În momentul în care învăț despre ceva
sunt liber de acel lucru.
  
26:09 Deci învățarea contează
- ce presupune învățarea.
  
26:17 Ce presupune învățarea?
 
26:20 Mai întâi, pentru a învăța despre ceva
 
26:23 trebuie să fie o încetare completă a
oricărei condamnări sau justificări
  
26:30 S: Da, văd asta.
 
26:33 Când vrem să înțelegem ceva
 
26:35 dacă ne ținem emoțiile în frâu
și doar încercăm fără pasiune să...
  
26:42 K: Să învățăm.
 
26:45 Introduceți descrieri gen
"fără pasiune", nu e necesar.
  
26:52 Dacă vreau să-nvăț despre acest
aparat de filmat
  
26:55 mă uit la el, îl desfac, îl analizez.
 
26:58 Nu se pune problema de pasiune
sau lipsă de pasiune,
  
27:01 vreau să învăț!
 
27:03 Așadar vreau să învăț
despre această problemă a fricii.
  
27:08 Iar ca să-nvățăm nu trebuie să existe
nici condamnare,
  
27:15 nici justificare pentru frică,
 
27:19 și nici o evadare in cuvinte
de la noțiunea de frică.
  
27:26 S: Bine.
 
27:28 K: Tendința este însă s-o negăm.
 
27:34 S: Să negăm realitatea fricii?
K: Realitatea fricii.
  
27:38 Realitatea că frica este cea care
cauzează toate aceste lucruri.
  
27:43 O negăm spunând
"Trebuie să fiu curajos".
  
27:52 Deci, vă rog, să analizăm
această problemă a fricii,
  
27:56 pentru că e o
întrebare foarte importantă,
  
28:01 dacă mintea umană poate
fi vreodată liberă de frică.
  
28:06 S: Într-adevăr este.
 
28:08 Adică, dacă mintea este capabilă
de-a se uita la frică,
  
28:19 să se uite, nu la modul abstract,
ci chiar în timp ce frica se întâmplă.
  
28:26 S: Să înfruntăm frica.
K: Să înfruntăm frica.
  
28:29 S: Da, trebuie să facem asta,
 
28:32 și sunt de acord cu d-voastră
că n-o putem nega.
  
28:34 K: S-o înfruntăm, fără condamnare.
 
28:39 S: Bine.
K: Fără justificare.
  
28:43 S: Pur și simplu să fim obiectivi.
 
28:46 K: Conștienți de frică.
 
28:48 S: S-o admitem?
 
28:50 K: Pai... Ce s-admitem?
 
28:53 Aparatul acela de filmat, nu-l
admit eu, este pur și simplu acolo.
  
28:58 S: Bine. Nu vreau să întrerup
șirul ideilor cu aceste cuvinte.
  
29:03 K: Vă rog, de-aia
trebuie să fim foarte atenți la cuvinte.
  
29:06 cuvântul n-ar trebui sa devină
centrul atenției și să ne taie firul.
  
29:10 Deci ca să învățăm despre frică trebuie
să nu existe condamnare sau justificare.
  
29:18 E un adevăr. Doar atunci
mintea se poate uita la frică.
  
29:24 Ce este frica?
 
29:28 Există toate felurile de frică:
frica de întuneric, frica de nevastă,
  
29:32 frica de bărbat, frica de război,
frica de furtună, frica de...
  
29:37 atâtea frici psihologice!
 
29:43 Și nici nu există destul timp să
analizăm toate aceste frici,
  
29:51 ar dura o viață-ntreagă,
 
29:53 iar la sfârșit tot n-ai fi înțeles vreuna.
 
29:56 S: Așadar e mai degrabă fenomenul în sine
decât o anume...
  
29:59 K: Decât o anumită frică.
S: Întocmai.
  
30:03 Și-acum, ce să-nvățăm?
 
30:04 K: Fără grabă, domnule, am să vă arăt.
 
30:08 Pentru a învăța despre ceva trebuie
să fii în contact total cu acel lucru.
  
30:18 Iată, vreau să învăț despre frică.
 
30:24 Prin urmare trebuie să mă uit la ea,
trebuie s-o înfrunt.
  
30:28 Pentru a înfrunta ceva e necesară o minte
 
30:34 care să nu vrea să rezolve problema fricii.
 
30:41 S: Să se uite la frică...
 
30:43 K: ... înseamnă să nu rezolve
problema fricii.
  
30:47 Atenție, e foarte important de înțeles
 
30:50 pentru că atunci când vreau să rezolv frica
 
30:55 mă preocupă mai mult soluția la frică,
decât să înfrunt frica.
  
31:03 S: Pai acum un minut spuneam că...
 
31:06 K: O înfrunt. Dar dacă spun
 
31:08 "trebuie să o rezolv", sunt deja
dincolo de ea, nu mă mai uit.
  
31:14 S: Spuneți că dacă încercăm
să rezolvăm problema fricii
  
31:16 nu o înfruntăm cu-adevărat.
E-adevărat?
  
31:20 K: Foarte adevărat, domnule.
Vedeți, ca să înfruntăm frica
  
31:26 mintea trebuie să-i dedice
atenția completă,
  
31:34 și dacă-i dăm doar o parte a atenției
spunând
  
31:38 "vreau s-o rezolv și să trec peste",
 
31:40 atunci nu-i dăm atenția completă.
 
31:42 S: Pricep, dacă ești atent în
mai multe părți nu ești total atent.
  
31:46 K: Așadar, în a acorda atenție completă
învățării despre frică
  
31:51 există câteva probleme.
 
31:54 Trebuie să fiu succint
căci n-avem mult timp.
  
31:58 În general vedem frica ca pe
ceva din afara noastra.
  
32:04 Deci avem noțiunile de observator si observat.
 
32:11 Observatorul spune "Mi-e frică",
 
32:14 și se distanțează de frică.
 
32:20 S: Nu sunt sigur.
 
32:21 Când mi-e frică, o simt foarte
tare în interior.
  
32:26 K: Dar când o observați, e altfel.
 
32:33 S: Când observ frica...
 
32:35 K: Atunci o dați afară.
 
32:38 S: Din nou, nu mi se pare chiar așa.
 
32:42 K: Bun.
În momentul fricii
  
32:46 nu există nici observator, nici observat.
 
32:49 S: Foarte adevărat.
K: Asta spun.
  
32:51 În criză, în momentul fricii propriu-zise
nu există observator.
  
32:58 S: Umple tot orizontul.
 
33:00 K: Dar, în momentul în care începi
să te uiți la ea, s-o înfrunți,
  
33:04 se produce o divizie.
 
33:07 S: Între sinele caruia-i e frică și...
K: Sinele căruia nu-i e frică.
  
33:11 S: ... ursul care stă să mă mănânce.
 
33:14 K: Deci în încercarea de-a învăța
despre frică,
  
33:19 e această separare: observator
și observat.
  
33:25 Acum, e oare posibil să ne uităm
la frică fără acest observator?
  
33:35 Vă rog, domnule, e o întrebare
foarte complicată,
  
33:38 o întrebare complexă,
în care trebuie să mergem în adâncime.
  
33:43 Atâta vreme cât este un observator
 
33:46 care învață despre frică,
va exista o separare.
  
33:51 S: E adevărat. Nu suntem in
total contact cu ea.
  
33:55 K: Așadar în acea separare
 
33:56 este conflictul de-a ne debarasa
de frică, de-a o justifica.
  
34:04 Este deci posibil să ne uităm la frică
fără observator,
  
34:12 în așa fel încât să fim în
total contact cu ea tot timpul?
  
34:19 S: Să avem experiența fricii.
 
34:23 K: N-aș folosi acest cuvânt, "experiență",
 
34:25 căci implică a trece prin ceva.
 
34:31 A termina cu ceva.
 
34:33 S: Bine.
Nu știu cuvântul potrivit.
  
34:35 Pare mai bun decât "a te uita",
 
34:37 pentru că "a te uita" chiar
pare să implice o separare
  
34:40 intre observator si observat.
 
34:41 K: De aceea folosim cuvântul "a observa".
 
34:45 A fi conștient de frică fără opțiune.
 
34:51 Căci opțiunea ar permite observatorului
 
34:55 să aleagă ce-i convine sau nu.
 
34:58 Prin urmare, când observatorul lipsește,
avem conștiința fricii fără opțiune.
  
35:07 S: Bine.
K: Bun.
  
35:10 Apoi ce se-ntâmplă?
Aceasta e întrebarea principală.
  
35:15 Observatorul creează o scindare verbală
 
35:22 între el însuși și lucrul observat.
 
35:29 Aici intervine limbajul.
 
35:33 Astfel cuvântul ne împiedică
de la a fi în total contact cu frica.
  
35:43 S: Da. Cuvintele pot fi un paravan.
 
35:46 K: Da.
Despre asta vorbim.
  
35:49 Deci cuvântul nu trebuie să intervină.
 
35:51 S: Adevărat. Trebuie să fim dincolo de el.
K: Dincolo de cuvânt.
  
35:56 Dar este oare posibil,
să fim dincolo de cuvinte?
  
35:59 Teoretic am spune că da,
dar suntem sclavii cuvintelor.
  
36:04 S: Chiar mult prea mult.
 
36:06 K: E evident,
suntem sclavii cuvintelor.
  
36:08 Deci mintea trebuie să devină conștientă
de propria ei robie față de cuvânt,
  
36:14 înțelegând că cuvântul
nu înlocuiește obiectul în sine.
  
36:19 Atunci mintea e liberă de cuvânt,
poate să se uite.
  
36:24 Automat.
 
36:27 Priviți, domnule, relația
dintre două persoane,
  
36:35 soț si soție, e o relație între imagini.
 
36:41 Clar, nu e nici o îndoială.
 
36:46 El are o imagine,
și ea are o imagine despre el.
  
36:49 Relația e între aceste două imagini.
 
36:53 Acum, relația umană adevărată
e doar atunci
  
36:57 când aceste imagini nu există.
 
37:01 În același fel, relația dintre
observator și observat
  
37:09 încetează când nu mai există cuvântul.
 
37:12 Atunci e direct în contact cu frica.
 
37:18 S: Trecem prin ea.
K: Asta este. Aceasta este frica.
  
37:23 Acum, există frica la nivel conștient
 
37:27 - pe care o înțelegem relativ repede,
 
37:30 dar și straturi mai adânci ale fricii,
 
37:33 în părți ale minții așa-zis ascunse.
 
37:39 Să fim conștienți de asta.
 
37:43 Aici, este posibil să fim conștienți
fără să analizăm?
  
37:51 Analiza consumă timp.
S: Corect. Cu siguranță e posibil.
  
37:55 K: Cum? Nu acel "cum" al unei metode.
 
37:58 Spuneți că e posibil cu siguranță.
Chiar e?
  
38:01 Avem un întreg rezervor de frică
 
38:06 - frica de alte rase, înțelegeți,
întregul conținut al inconștientului.
  
38:12 Conținutul e inconștientul.
 
38:18 S: Da.
 
38:19 K: Să devenim conștienți de toate acestea,
 
38:22 nu prin vise,
căci ar dura de asemenea prea mult.
  
38:28 S: Întrebăm deci dacă putem fi
explicit conștienți
  
38:33 de întreaga anvergură a minții?
 
38:35 K: Da. Întregul conținut, anvergura
minții din domeniul conștientului,
  
38:41 dar și din straturile ei mai adânci.
Totalitatea conștiinței.
  
38:47 S: Da. Deci dacă putem fi explicit
conștienți de toate acestea?
  
38:52 Nu sunt sigur.
K: Eu zic că e posibil.
  
38:55 Însă doar dacă ești conștient întreaga zi
ce spui,
  
39:02 ce cuvinte folosești, ce gesturi,
felul cum vorbești,
  
39:06 felul cum mergi,
ce gânduri ai,
  
39:09 - să fii complet și total conștient
de toate acestea.
  
39:13 S: Credeți că toate acestea
ni se pot arăta
  
39:16 fiind total conștienți?
K: Da, domnule. Absolut.
  
39:20 Când nu există condamnare
sau justificare.
  
39:25 Când ești in contact direct cu orice.
 
39:30 S: Mintea pare să fie
 
39:32 ca un aisberg,
cu anumite regiuni...
  
39:35 K: Un aisberg e nouă zecimi sub apă
si o zecime deasupra.
  
39:39 E posibil sa-l vedem în întregime,
 
39:45 dacă suntem conștienți întreaga zi
de propriile gânduri, sentimente,
  
39:51 conștienți de ce motive avem,
 
39:54 ceea ce necesită o minte
extrem de sensibilă.
  
39:58 S: Cu siguranță putem fi conștienți
de mult mai multe decât suntem de obicei.
  
40:04 Când spuneți că putem fi conștienți...
 
40:06 K: Total, da, domnule.
S: ...de toți factorii psihologici...
  
40:09 K: Vă arăt, iată, vă arăt!
 
40:11 Iar d-voastră o contraziceți.
 
40:13 Dacă spuneți că nu e posibil,
atunci nu e posibil.
  
40:16 S: Nu, aș vrea să cred că e posibil.
 
40:18 K: Păi, nu e o chestiune de credință.
 
40:21 Nu trebuie să cred în ce văd.
 
40:25 Doar atunci când nu văd trebuie să cred
- în Dumnezeu, așa și pe dincolo...
  
40:29 S: Pentru mine e o chestiune de credință,
poate pt. dvs. nu, căci...
  
40:32 K: Nu. Credința e cea mai
distructivă parte a vieții.
  
40:36 De ce am nevoie să cred ca soarele răsare?
Doar văd răsăritul.
  
40:41 Am nevoie să cred în dragoste
doar când nu cunosc dragostea.
  
40:48 S: Ca de multe ori când vă ascult vorbind,
 
40:54 mi se pare că spuneți semiadevăruri
ce se vor întregi adevăruri,
  
41:03 și mă-ntreb dacă o faceți ca să
evidențiați ceva anume,
  
41:07 sau fiindcă chiar așa e,
chiar o susțineți până la capăt.
  
41:11 K: Nu, domnule.
Pentru mine așa e.
  
41:13 S: Am vorbit despre
elementele care ne blochează,
  
41:17 lucrurile care ne împiedică de la o viață
în luciditate și libertate:
  
41:22 autoritate, violență, frică.
 
41:26 Nu avem mult timp,
 
41:28 și n-aș vrea să-l petrecem pe tot
cu aceste obstacole.
  
41:32 Există ceva afirmativ
ce puteți spune pe acest subiect?
  
41:36 K: Domnule, orice lucru
afirmativ indică autoritate.
  
41:43 Doar o minte autoritară vrea să afirme.
 
41:49 Ceea ce este în opoziție cu negarea.
 
41:53 Dar negarea de care
vorbim noi nu are opus.
  
42:00 S: Dar acum când v-am cerut o afirmație
 
42:04 nu am avut impresia că
 
42:06 v-am cerut să vă folosiți autoritatea.
 
42:11 Vroiam doar să aflu dacă aveți
ceva interesant de spus
  
42:15 pe care apoi să-mi bazez concluziile.
 
42:18 K: În ce privință?
 
42:20 S: Să văd dacă se adresează
condiției mele.
  
42:23 K: Ceva afirmativ,
despre ce anume?
  
42:28 S: Despre starea vieții,
pe care mi se pare
  
42:33 că bâjbâim după cuvinte
care s-o descrie.
  
42:37 K: Vreți să spuneți, domnule,
că viața e doar în prezent?
  
42:46 S: Într-un anumit sens cred că e adevărat.
Asta e ceea ce spuneați?
  
42:49 K: Nu, vă întreb pe d-voastră,
mă întrebați cumva:
  
42:52 e viața împărțită în trecut,
prezent și viitor
  
42:58 - care o fragmentează -
 
43:02 și nu o totală percepție a trăirii?
 
43:08 S: Păi din nou mi se pare că
răspunsul e și da și nu,
  
43:13 într-un anumit sens
sunt de acord că e prezentul,
  
43:17 și că prezentul e tot ce avem,
 
43:19 dar omul e un animal temporal,
pentru care există un înainte și un după.
  
43:25 K: Deci omul e rezultatul timpului,
 
43:29 nu doar ca evoluție,
 
43:31 dar atât cronologic, cât și psihologic.
 
43:35 S: Da.
 
43:36 K: Deci este rezultatul timpului:
trecut, prezent si viitor.
  
43:44 El trăiește mai mult în trecut.
 
43:50 S: De acord.
 
43:51 K: Este trecutul.
 
43:55 S: Bine.
Din nou un semiadevăr.
  
43:59 K: Nu, nu, am să vă arăt.
 
44:00 Este trecutul pentru că trăiește în amintiri.
 
44:05 S: Nu în întregime.
 
44:06 K: Răbdare, domnule.
Urmăriți pas cu pas.
  
44:08 Trăiește în trecut așadar gândește,
 
44:13 examinează și se uită
dinspre fundalul trecutului.
  
44:18 S: Da. Ceea ce e și bine și rău.
 
44:22 K: Nu decidem dacă e bine sau rău.
 
44:24 Nu există trecut bun sau rău.
 
44:27 Ne interesează doar trecutul,
să nu-i dăm nume.
  
44:31 S: Bine.
 
44:32 K: Cu aprecieri ne pierdem șirul.
 
44:34 Deci trăiește în trecut,
examinează totul dinspre trecut
  
44:39 și proiectează viitorul dinspre trecut.
 
44:43 Așadar trăiește în trecut, este trecutul.
 
44:52 Iar când se gândește la viitor sau la prezent,
 
44:56 se gândește din punctul de vedere al trecutului.
 
45:01 S: Da. Mi se pare că în majoritatea
timpului e adevărat,
  
45:06 dar există și percepții noi care trec prin
 
45:09 acest zid al trecutului.
 
45:15 K: Experiențele noi ajung la noi
 
45:17 doar în absența trecutului.
 
45:23 S: Mie mi se pare că e ca o combinație
 
45:26 între ce cărăm cu noi din trecut
 
45:30 și care influențează noutățile din prezent,
 
45:36 este o contopire a acestor două aspecte.
 
45:38 K: Domnule, iată, dacă vreau
să înțeleg ceva nou
  
45:42 trebuie să ma uit la el cu ochi limpezi.
 
45:45 Nu-mi pot aduce trecutul,
cu toate procesele lui de recunoaștere,
  
45:50 cu toate amintirile,
 
45:51 și apoi să traduc ceea ce văd ca fiind nou.
 
45:55 Iată, domnule, puțină atenție:
 
45:57 Cel care-a inventat avionul cu reacție,
trebuie să fi uitat de,
  
46:04 sau să fi fost total familiar cu
noțiunea de elice,
  
46:10 și în momentul acela a fost un vid de cunoștințe
 
46:13 în care a descoperit noul.
 
46:15 S: Foarte bine.
K: Așteptați, așteptați.
  
46:17 Nici un foarte bine.
 
46:19 E singurul mod în care putem opera în viață.
 
46:23 Adică, trebuie să fie o conștiință
completă a trecutului,
  
46:30 o absență a trecutului, pentru a vedea noul,
 
46:36 sau a descoperi noul.
S: Bine.
  
46:40 K: Acceptați cu reluctanță.
 
46:42 S: Accept cu reluctanță căci
cred că înțeleg ce ziceți,
  
46:47 și cred că sunt de acord cu ideea d-voastră,
 
46:50 dar e de asemenea adevărat
că acționăm din punctul de vedere al...
  
46:56 K: Trecutului.
S: ... propriilor simboluri.
  
46:58 Și nu începem niciodată de la zero.
 
47:02 K: De la zero nu e posibil,
dar trebuie să începem de la zero
  
47:07 pentru că viața o cere,
pentru că am trăit destul astfel,
  
47:14 acceptând război, ură, brutalitate,
competiție, frământări, vină, etc.
  
47:21 Am acceptat toate astea, așa trăim.
 
47:24 Și spun: pentru a introduce o nouă calitate,
 
47:28 un nou mod de viață, trecutul trebuie să dispară.
 
47:32 S: Să fim deschiși noului.
 
47:34 K: Da. Prin urmare trecutul
nu mai poate avea sens.
  
47:38 S: Cu aceasta nu sunt de acord.
 
47:41 K: La aceasta obiectează întreaga lume.
 
47:44 Ordinea prestabilită nu poate renunța
la control pentru a face loc noului.
  
47:51 Și tinerii din întreaga lume se revoltă
 
47:54 împotriva a ceea ce e vechi.
 
47:56 Dar nu înțeleg întreaga implicație a acestui fapt.
 
48:02 Și spun "Ce-ați făcut pentru noi
decât examene, serviciu,
  
48:09 repetiții nesfârșite ale aceleiași rutine,
și războaie, războaie, războaie."
  
48:16 S: Am impresia că subliniați
 
48:19 importanța faptului de a nu fi sclavii trecutului.
 
48:24 E foarte adevărat și departe de mine să...
 
48:29 K: Trecutul fiind tradiția,
trecutul fiind modelele de moralitate,
  
48:33 care sunt moralitatea socială, care nu e morală.
 
48:37 S: Dar în același timp nu e decât
o singură generație, a noastră,
  
48:41 care separă generațiile viitoare de omul peșterilor.
 
48:47 K: De acord.
 
48:48 S: Dacă omul peșterilor ar fi
total desființat, am începe chiar acum.
  
48:52 K: Dar nu.
Să ne rupem de trecut, domnule,
  
48:58 necesită extrem de multă inteligență,
 
49:01 extrem de multă sensibilitate -față de trecut.
 
49:04 Nu ne putem pur și simplu rupe de el.
 
49:06 S: Da, sunt mulțumit.
 
49:12 K: Așadar problema este,
putem oare să trăim intr-un mod diferit?
  
49:20 S: Chiar așa!
 
49:22 K: Un mod diferit în care nu există războaie, nici ură,
 
49:26 în care omul iubește omul, fără competiție, fără separări,
 
49:32 că tu ești creștin, că tu ești catolic,
 
49:34 că ești protestant, că ești aia-aia...
 
49:36 e atât de imatur, n-are nici un sens.
 
49:42 E o separare mentală, de sofisticare,
 
49:46 care nu ține deloc de-o minte religioasă,
așa ceva nu e religie.
  
49:51 O minte religioasă este o minte fără de ură,
 
49:57 care trăiește complet fără frică,
 
50:00 fără anxietăţi, în care nu există
o particulă de dușmănie.
  
50:07 Așadar, este o minte care iubește
 
50:12 - ceea ce este o dimensiune
a trăirii total diferită.
  
50:18 Dar nimeni nu vrea asta.
 
50:20 S: Și, intr-un fel, toți vor asta.
 
50:22 K: Dar nu fac nimic în această privință.
 
50:26 S: Nu fac nimic?
K: Evident că nu.
  
50:28 Sunt distrași de atât de multe alte lucruri,
 
50:31 sunt atât de limitați de trecut,
se țin de el cu dinții.
  
50:34 S: Dar cred că sunt și unii care încearcă.
 
50:37 K: Ei, domnule, foarte puțini.
 
50:39 S: Numărul nu contează.
 
50:41 K: Minoritatea e întotdeauna
lucrul cel mai important.
  
50:45 S: Krishnamurti, după câte
am ascultat de la d-voastră,
  
50:50 ascultând și
dincolo de cuvinte,
  
50:52 mi se pare că ce-am înțeles este, mai întâi,
 
50:57 că fiecare dintre noi trebuie
să muncească la propria-i salvare,
  
51:02 fără să o aștepte de la autorități din afară;
 
51:06 doi, să nu permitem cuvintelor să formeze
o barieră între noi și experiența reală
  
51:15 - să nu confundăm meniul cu mâncarea -
 
51:19 si trei, să nu lăsăm trecutul să ne
înghită prezentul, să dețină controlul,
  
51:27 să nu acționăm în baza
unei condiționări din trecut,
  
51:32 ci să fim mereu deschiși la nou, la inedit.
 
51:39 Iar în final, mi se pare că indicați cum că
 
51:44 cheia către toate acestea e o schimbare
radicală în modul cum privim lucrurile.
  
51:52 E ca și cum am fi niște pușcăriași
chinuindu-se la gratii după lumină,
  
51:56 cautând acea rază pe care-o
vedem in depărtare,
  
51:59 și întrebându-ne cum să ajungem la ea,
 
52:01 în timp ce de fapt ușa celulei
e deschisă în spatele nostru.
  
52:05 Dacă ne-am întoarce,
am putea merge către libertate.
  
52:09 Cam așa îmi sună mie ceea ce spuneți.
Asta e ceea ce spuneți?
  
52:13 K: Așa ceva, domnule, cam așa ceva.
 
52:15 S: Bun. Ce altceva?
Ceva nou de adăugat?
  
52:21 Sau dacă vreți să dezvoltați.
 
52:23 K: Desigur. Vedeți, în toate acestea există
 
52:30 o veșnică luptă, conflict,
 
52:36 omul este prins în propriile sale condiţionări,
 
52:40 si se chinuie, se luptă,
îşi frământă mintea ca să fie liber.
  
52:49 Și, repet, am acceptat
 
52:53 - cu ajutorul religiilor
și întregului alai -
  
52:56 că acest efort e necesar.
Că e o parte a vieții.
  
53:06 Pentru mine aceasta e cea mai
gravă formă de orbire,
  
53:11 să limităm omul spunându-i că
trebuie pe veșnicie să trăiască in efort.
  
53:20 S: Iar dv. vă gândiți că nu e necesar...
K: Nu că "gândesc"...
  
53:24 Domnule, aici nu e vorba de gândire.
Gândirea e cel mai...
  
53:28 S: Să ștergem acele două cuvinte și
să zicem doar că nu e necesar.
  
53:32 K: Dar să trăim fără efort cere
cea mai înaltă sensibilitate
  
53:37 și cea mai înaltă formă de inteligență.
 
53:40 Nu poți spune "Gata, nu mă mai lupt"
și să devii precum o vacă.
  
53:44 Ci trebuie înțeles cum apare conflictul,
dualitatea din noi,
  
53:55 că de fapt conflictul este între "ceea ce este" și "ceea ce-ar
trebui să fie".
  
54:04 Dacă n-am avea acest
"ce-ar trebui să fie", care e doar o idee,
  
54:08 e o non-realitate, e o ficțiune,
 
54:13 și am vedea doar "ce este",
și am înfrunta, am trăi cu aceasta,
  
54:19 fără "ce-ar trebui să fie",
 
54:22 atunci nu există nici un fel de conflict.
 
54:26 Doar atunci când compari,
când evaluezi "ce-ar trebui să fie",
  
54:33 și-apoi te uiți cu ideea de
"ce-ar trebui să fie" la "ce este",
  
54:39 apare conflictul.
 
54:41 S: Să nu existe nici o tensiune între ideal si real.
 
54:45 K: Să nu existe deloc ideal.
De ce să am un ideal?
  
54:48 Idealul e cea mai idioată formă a gândirii conceptuale.
 
54:53 De ce să am un ideal?
 
54:55 Când realitatea este atât de evidentă,
de ce să am idealuri, de orice fel?
  
55:00 S: Din nou, când vorbiți astfel
mi se pare că separați lucrurile
  
55:05 în doar două categorii,ori una, ori alta.
 
55:07 K: Nu, nu.
S: Nu idealul, ci realul,
  
55:10 pe când mie mi se pare că
adevărul e format cumva din ambele.
  
55:14 K: Dar nu. Adevărul nu e un amestec
de ideal si de "ce este",
  
55:18 atunci am avea un amestec de mizerie.
 
55:22 Există doar "ce este".
 
55:25 Domnule, iată, să luăm un exemplu simplu:
noi oamenii suntem violenți.
  
55:32 De ce să am un ideal de non-violență?
 
55:38 De ce nu pot trata cu realitatea?
 
55:41 S: Realitatea violenței?
K: A violenței, fără non-violență.
  
55:45 Idealul e o abstracție, o distragere.
 
55:50 Realitatea e că sunt violent, omul e violent.
 
55:53 Asta să abordăm, asta să-nțelegem,
 
55:57 și să vedem dacă nu putem trăi fără violență.
 
56:02 S: Dar putem...?
 
56:05 K: Vă rog, domnule, nu există nici o dualitate aici.
 
56:09 Există doar faptul că sunt violent, omul e violent,
 
56:15 și e oare posibil să fim liberi de aceasta?
 
56:19 De ce să mai introduc un idealism fără sens?
 
56:26 S: Nici un dualism, spuneți, nici o separare,
 
56:30 deci după părerea dv. nu există separare?
 
56:34 K: Absolut.
 
56:37 S: Există vreo separare între dv. și mine?
 
56:39 K: Păi fizic, există.
 
56:43 Aveți un costum negru, aveți pielea mai albă, etc.
 
56:46 S: Dar nu percepeți dualitate.
K: Dacă ar fi dualitate,
  
56:49 nici n-aș fi aici să discut cu dv.,
 
56:52 căci atunci doar am juca jocuri intelectuale.
 
56:56 S: Bine. Acum spunem probabil
amândoi același lucru,
  
56:59 dar pentru mine lucrurile tot sunt
și una și alta
  
57:02 - suntem în același timp separați
și uniți. Ambele.
  
57:06 K: Nu. Domnule, când iubiți pe cineva,
cu inima, nu cu mintea,
  
57:10 vă simțiți separați?
 
57:11 S: Câteodată da... sunt ambele.
Ma simt și separat, și împreună.
  
57:16 K: Atunci nu e dragoste.
 
57:18 S: Oare? Căci parte din bucuria dragostei
e relația,
  
57:24 care presupune intr-un fel, după cum zice Ramakrishna,
 
57:28 "Nu vreau să fiu zahăr, vreau să manânc zahăr."
 
57:30 K: N-am auzit de Ramakrishna,
nu cunosc nici o autoritate,
  
57:33 nu ma interesează să citez pe nimeni.
S: Să nu ne concentrăm pe asta.
  
57:37 K: Domnule, nu!
Avem de-a face cu realitatea,
  
57:42 nu cu ce a zis cineva. Realitatea este...
 
57:45 S: Că în dragoste, o parte a
frumuseții și gloriei ei este
  
57:50 această unitate
care în anumite aspecte e separată.
  
57:58 K: Un moment, domnule. Să fim
puțin mai romantici despre asta.
  
58:04 Faptul este că atunci când există
dragoste între bărbat și femeie,
  
58:11 în aceasta e inclusă posesivitate,
dominare, autoritate, gelozie,
  
58:18 toate acestea sunt incluse. Firește ca sunt.
 
58:22 Plus confort, plăcere sexuală, și amintirea.
 
58:27 Toate acestea. Un întreg mănunchi.
 
58:32 S: Și câteva lucruri pozitive pe care le-ați omis,
 
58:34 dar pe-astea le menționați.
K: Da, da. Tot mănunchiul.
  
58:37 E dragostea gelozie?
 
58:40 E dragostea plăcere? E dragostea dorință?
 
58:47 Dacă e plăcere, este doar o activitate a gândirii,
 
58:52 în sensul de "m-am culcat
cu femeia aceasta, deci e a mea."
  
58:56 și amintirea acestui fapt.
 
58:59 Asta nu e dragoste.
Gândirea nu e dragoste.
  
59:05 Gândul dezvoltă frică,
gândul hrăneşte durerea,
  
59:08 gândul hrăneşte plăcerea,
iar plăcerea nu e dragoste.
  
59:13 S: Gândul hrăneşte numai lucruri rele?
K: Ce anume ar fi bun?
  
59:18 Care este lucrul bun
pe care-l produce gândul,
  
59:21 cu excepția lucrurilor mecanice?
S: O poezie de dragoste.
  
59:24 K: Domnule, poftim? Poezie de dragoste.
 
59:27 Cineva simte ceva si scrie.
 
59:30 Scrierea e irelevantă,
e doar o formă de comunicare.
  
59:36 Dar s-o simți!
N-are nimic de-a face cu gândul.
  
59:41 Ca s-o traducem, da, atunci e
gândul necesar. Dar a iubi...
  
59:48 S: Dar gândul și cuvintele pot și ele
da formă sentimentelor noastre,
  
59:53 care altfel ar ramâne
neterminate fără ele.
  
59:59 Să le aducă la țintă,
la o concluzie satisfăcătoare,
  
1:00:03 prin exprimarea lor.
 
1:00:05 K: Este o relație o chestiune de gândire?
 
1:00:10 S: Nu numai, dar gândul
poate contribui la o relație.
  
1:00:17 K: Gândul e mereu din trecut,
relația e ceva nou.
  
1:00:22 S: Da, dar sunt și gânduri noi.
 
1:00:24 K: Vai! Nu există așa ceva, gânduri noi.
 
1:00:28 Ma scuzați că sunt așa de pornit.
 
1:00:30 S: Îmi place asta.
 
1:00:31 K: Nu cred că există gând nou.
 
1:00:35 Gândul nu poate fi liber, pentru că
este un raspuns al memoriei,
  
1:00:38 gândul e răspunsul trecutului.
 
1:00:40 S: Când un mare poet reușește,
prin cuvintele potrivite,
  
1:00:46 să articuleze o nouă percepție,
nimeni altcineva,
  
1:00:50 nici macar Dumnezeu, nu s-a gândit
la acele cuvinte anume.
  
1:00:54 K: E doar o chestiune de iscusință
de-a pune un cuvânt lângă altul.
  
1:00:58 Dar ceea ce discutăm noi...
S: Un meșteșug nobil.
  
1:01:02 Poezia e o contribuție măreață.
K: Ei, e un lucru minor.
  
1:01:05 Nu, domnule, e ceva minor; partea principală e
 
1:01:08 să vezi frumusețea vieții,
 
1:01:10 să îi vezi imensitatea, și să iubești.
 
1:01:21 S: Aici se sfârșește,
conversația cu Krishnamurti.
  
1:01:26 Dar ce s-a sfârșit sunt doar cuvintele,
nu substanța.
  
1:01:30 Căci Krishnamurti a vorbit,
ca întotdeauna,
  
1:01:33 despre acea viață care nu are sfârșit,
și nici început.