Krishnamurti_RO

Krishnamurti Subtitles

Autoritatea e distructivă

Claremont - 15 November 1968

Conversation with Huston Smith

0:11	Autoritatea e distructivă

0:23	Filmul pe care urmează să-l vedeți
	a fost înregistrat în noiembrie 1968,

0:30	cu ocazia vizitei lui Krishnamurti
	în Claremont, California.

0:38	Inițial, se plănuise ca acest film
	sa aibă doar 30 de minute.

0:43	Totuși, editorii au ezitat
	să excludă vreo parte din conversație.

0:49	Așadar, veți viziona dialogul
	întocmai cum a fost înregistrat.

1:00	S: Sunt Huston Smith,
	profesor de filozofie

1:04	la Institutul de Tehnologie
	din Massachusetts,

1:07	și vă invit la o conversație

1:10	- organizată de Institutul Blaisdal
	din Claremont, California -

1:14	cu Krishnamurti,
	care-a fost crescut de Annie Besant

1:18	și de teozofi să devină
	Învăţătorul Lumii,

1:22	și care, deși a abdicat
	din funcția sa teozofică,

1:25	chiar a ajuns un înțelept
	al secolului nostru,

1:29	a cărui voce este auzită nu doar
	de tinerii zilei de azi,

1:32	dar și de-ntreaga lume
	în ultimii șaizeci de ani.

1:38	Krishnamurti, probabil că am
	o singură intrebare în această dimineață,

1:43	la care voi reveni, intr-un fel
	sau altul, sub mai multe forme.

1:49	În scrierile si discursurile Dvs.
	reveniți mereu

1:53	la acest minunat cuvânt "lucid",
	"luciditate"

2:01	dar este posibil, trăind în
	această lume derutată și derutantă,

2:07	chinuiți de voci contradictorii din afară

2:11	și de pasiuni contradictorii dinăuntru

2:15	cu astrele parcă împotriva dorințelor
	noastre, și tensiuni nesfârșite,

2:21	este posibil, într-o astfel de viață,
	o asfel de lume,

2:24	să trăim total lucizi?
	Și dacă da, cum facem asta?

2:33	K: Mă întreb, domnule,
	ce înțelegeți prin cuvântul "lucid"?

2:41	Mă întreb dacă vreți să spuneți claritate.

2:49	S: La asta mă gândesc în primul rând.

2:54	K: Este această claritate
	o percepție intelectuală,

3:04	sau este o percepție simțită
	în adâncul dvs.,

3:10	și nu doar cu un fragment al ființei dvs.

3:14	ci simțiți asta cu toată ființa?

3:18	S: Sună cu siguranță mai mult
	ca ultima, este ultima.

3:21	K: Deci nu este fragmentată,

3:23	prin urmare nu este intelectuală
	sau emoțională sau sentimentală.

3:30	Deci, e posibil, în aceasta lume confuză,
	cu atâtea contradicții,

3:40	și cu atâta nefericire și lipsuri,
	nu doar exterioare, ci și interioare,

3:47	atâta insuficiență, psihologic vorbind,

3:51	- în exterior,
	există multe societăți bogate -

3:57	este deci posibil pentru un om
	care trăieşte în această lume

4:03	să găsească în el insuși o claritate
	constantă,

4:15	adevarată, în sensul că nu e contradictorie,

4:25	e posibil pentru un om să găsească așa ceva?

4:28	S: Da, asta-i întrebarea mea.
	K: Întrebarea dvs.

4:30	Nu văd de ce nu.

4:33	Nu văd de ce să nu poată fi găsită

4:40	de oricine care e foarte serios.

4:43	Majoritatea nu suntem serioși.

4:47	Căutăm distracție,
	vrem să ni se spună ce să facem,

4:53	Vrem să ne spună altcineva cum să trăim,
	ce e această claritate,

5:01	ce e adevărul, ce e Dumnezeu,
	ce e un comportament corect, etc.

5:06	Dacă am putea îndepărta complet

5:12	toată autoritatea specialiștilor în psihologie,

5:22	a specialiștilor în religie,

5:27	daca am putea, în profunzime, nega
	această autoritate

5:37	atunci ne-am putea baza total
	doar pe noi înșine.

5:46	S: Eu simt poate puțin invers,

5:49	contrazic ceea ce sugerați,

5:51	căci după ce ați spus

5:54	că această luciditate
	vi se pare posibil de atins,

5:58	impulsul meu e de-a vă întreba imediat,
	cum?

6:02	K: Răbdare...

6:04	S: Solicit autoritate dacă fac asta?

6:07	K: Nu, nu! Importantă e
	independența de autoritate, nu "cum"

6:16	"Cum" presupune o metodă, un sistem,

6:20	o cale bătută de alții,

6:26	cineva care să-ți spună
	"Fă așa și-o vei găsi"

6:32	S: Deci vreți să spuneți

6:34	că e greșit să vă întreb

6:37	cum poate fi atinsă această luciditate?

6:40	K: Nicidecum, dar "cum" implică o metodă,
	un sistem

6:50	În momentul în aplicăm o metodă,
	un sistem, devenim mecanici,

6:54	facem ceea ce ni se spune.

6:57	Iar aceasta nu e claritate.

7:01	E ca un copil căruia îi spune mama

7:04	ce să facă, de dimineața până seara,

7:07	aşadar devine dependent de mamă,

7:10	sau de tată, de altcineva
	iar aceasta nu e claritate.

7:15	Deci pentru a avea claritate,
	primul lucru esențial e libertatea

7:25	- eliberarea de autoritate.

7:29	S: Mă simt cumva încurcat,

7:32	căci această libertate e și ea atractivă
	şi aș vrea s-o urmez,

7:37	dar vreau de asemenea să vă întreb cum să fac asta?

7:43	Mă îndepărtez de libertate
	dacă vă întreb cum să procedez?

7:49	K: Nu, domnule, dar vreau să evidențiez
	dificultatea acestui cuvânt,

7:57	implicațiile cuvântului "cum".

8:02	Nu e vorba de îndepărtare de libertate,

8:07	sau altceva de genul acesta,

8:11	dar cuvântul "cum" implică intrinsec
	o minte care spune:

8:20	"Spuneți-mi, vă rog, ce să fac".

8:24	S: Iar eu vă întreb din nou,
	e aceasta o întrebare greșită?

8:30	K: Aș crede că e o-ntrebare greșită, "cum".

8:34	Dar dacă ați întreba care sunt lucrurile,

8:40	obstacolele care previn claritatea,
	atunci putem analiza.

8:45	Dar dacă întrebați de la început
	care e metoda

8:51	- au existat o mulțime de metode și toate au dat greș,

8:57	nu au produs nici claritate, nici iluminare,

9:01	nici o stare de pace în oameni;

9:04	dimpotrivă, aceste metode au separat oamenii:

9:08	tu ai metoda ta, altcineva pe-a sa,

9:11	și-aceste metode se ceartă una cu alta la nesfârșit.

9:17	S: Spuneți deci că odată ce extragem
	anumite principii

9:21	și le formulăm într-o metodă,

9:24	aceasta devine prea brută
	pentru a satisface complexitatea detaliilor...

9:28	K: Exact, detaliile,

9:29	complexitățile și natura vie a clarității.

9:34	S: Așadar "cum" trebuie să fie imediat,

9:37	în funcție de unde ne aflăm,
	în particular sau în general.

9:41	K: Nu aș considera "cum" de nici un fel.

9:43	"Cum" nici n-ar trebui
	să ne treacă prin minte.

9:46	S: Ei, este o învățătură foarte dificilă!

9:48	Poate e adevărată și încerc să ajung la ea

9:51	şi totuși nu știu dacă e posibilă

9:53	- nu simt că e complet posibil

9:56	să abandonăm întrebarea
	"cum" şi toate acestea.

9:59	K: Cred că vom reuși să ne înțelegem

10:04	dacă vom continua încetișor,
	și nu cu acest "cum",

10:08	ci aflând care sunt lucrurile
	ce împiedică claritatea.

10:15	S: Foarte bine.

10:16	K: Să ajungem la claritate prin negație

10:21	nu prin metoda pozitivă de a urma un sistem.

10:26	S: Bun. Prin această "via negativa"
	să încercăm să deschidem ușa, asta-i bine.

10:33	K: Cred că e singura cale.

10:35	Calea pozitivă a lui "cum" a separat omenirea,

10:43	credințele, căutările, tu ai un "cum" al tău,

10:49	alții un "cum" al lor,

10:51	cu metoda aferentă - și sunt cu toții rătăciți.

10:54	S: Bine.

10:55	K: Deci dacă am putea lăsa deoparte

10:58	pentru moment, acest "cum"

11:00	- și să nu ne mai gândim nici după la asta -

11:03	Și sper să nu mai readuceţi subiectul.
	S: Vom vedea.

11:08	K: E important e să aflăm

11:18	care sunt obstacolele, limitările, blocajele

11:24	care previn percepția clară a
	grijilor, fricilor, tristeților umane,

11:36	durerea singurătății, lipsa de dragoste
	şi toate acestea.

11:42	S: Să explorăm virtuțile negației.

11:45	Care sunt aceste obstacole?
	K: În primul rând, simt eu,

11:53	trebuie să fie libertate.

11:57	Libertate față de autoritate.

12:00	S: Ne-am putea opri aici,
	la chestiunea autorității?

12:03	Când spuneți să renunțăm
	la orice autoritate,

12:07	scopul libertății totale
	și al încrederii

12:11	în propriile puteri mi se pare corect,

12:14	totuși pe calea către el depindem,
	și trebuie să depindem

12:19	de tot felul de autorități
	în anumite domenii.

12:23	Când ajung într-un teritoriu nou

12:25	și mă opresc să întreb
	șeful de gară încotro să merg,

12:29	îi accept autoritatea,
	pentru că știe mai bine decât mine.

12:34	Nu este aceasta...
	K: Binențeles, domnule,

12:38	specialistul știe mai multe
	decât omul obişnuit,

12:43	experții, fie ei în chirurgie
	sau în domeniul tehnic,

12:51	știu mai multe decât orice persoană

12:55	care nu e preocupată cu acea
	tehnică anume.

12:59	Dar noi nu ne referim la autoritatea
	într-un anumit domeniu,

13:07	ci la întreaga problemă a autorității.

13:11	S: Iar răspunsul este să înțelegem

13:17	în ce domenii
	există autorități specializate,

13:21	pe care să le acceptăm, şi unde...
	K: Și unde autoritatea face rău,

13:25	unde este distructivă.

13:27	Deci sunt două probleme
	în această chestiune a autorității:

13:34	există nu doar autoritatea expertului

13:37	- să-l numim astfel pentru acum-
	care e necesară,

13:41	dar și autoritatea celui care zice:

13:47	"Psihologic eu știu dar tu nu".
	S: Înțeleg.

13:52	"Asta e corect, asta e greșit!"

13:54	"Trebuie să faci asta, și să nu faci aia."

13:57	S: Deci să nu ne predăm viața la...

14:02	K: Nimeni.
	S: ...oricine altcineva.

14:05	K: Pentru că bisericile din întreaga lume,
	de diferite religii,

14:12	zic "Dați-ne viața voastră,

14:14	noi o dirijăm, o salvăm,
	vă spunem ce să faceți.

14:18	Faceți așa, urmați mântuitorul cutare,
	ascultați biserica și veți găsi pace."

14:25	Dar, dimpotrivă, bisericile
	au creat războaie.

14:31	Religiile de orice fel au introdus
	separări de opinii.

14:38	Deci problema nu este atât libertatea
	de un anumit fel de autoritate,

14:45	ci mai degrabă întreaga idee
	de-a accepta autoritate.

14:50	S: Da, așa deci.
	Cred că înţeleg,

14:53	nu trebuie să renunțăm la
	propria noastră conștiință.

14:57	K: Nu, nu vorbesc de conștiință.

14:59	Conștiința noastra e o treabă
	atât de meschină!

15:03	S: Mă refer la conștiința felului
	cum îmi trăiesc viața.

15:10	K: Dar cum începuserăm să zicem,
	să punem întrebarea:

15:14	de ce nu este omul, care a trăit
	două milioane de ani și mai bine,

15:20	de ce nu este omul capabil de o clară
	percepție și acțiune?

15:26	Aceasta este întrebarea.
	S: Într-adevăr.

15:28	Iar d-voastră sugerați că se întâmplă

15:30	pentru că nu ne asumăm
	întreaga responsabilitate...

15:34	K: Nu spun asta.
	Nu, încă n-am ajuns la punctul acela.

15:39	Spun că, după cum am zis, trebuie să
	abordăm această problemă la modul negativ.

15:48	Ceea ce înseamnă că trebuie
	sa aflăm care sunt blocajele.

15:54	S: Obstacolele.
	K: Obstacolele

15:56	care previn percepția clară.
	S: Da.

16:01	K: Acum, una dintre cele mai mari piedici

16:06	este această acceptare totală a autorității.

16:09	S: Așa! Deci să fii propriul tău far.

16:12	K: Corect.
	Trebuie să-ți fii propria lumină.

16:15	S: Foarte bine.
	K: Iar să fii propria ta lumină

16:18	trebuie să renunți la orice altă sursă,
	indiferent cât de măreață,

16:24	că este ea lumina lui Buddha, etc.

16:28	S: Poate s-o accepți pe ici pe colo

16:32	dar în mare să deții controlul
	asupra deciziei corecte.

16:39	K: Nu, nu domnule. Nu, nu.
	S: Nu ați accepta niciodată...

16:42	K: Propria mea autoritate?
	Ce autoritate am eu?

16:45	Autoritatea mea e cea a societății.

16:49	Sunt condiționat să accept autoritatea.

16:51	Când resping autoritatea din afară,

16:53	Accept autoritatea din interior.

16:57	Iar autoritatea mea din interior
	este rezultatul condiționării

17:01	în care am fost crescut.

17:05	S: Bine.
	Credeam că pricepusem..

17:07	Poate ca încă mai cred asta.

17:10	Singura parte de care
	nu sunt sigur acum este:

17:16	mi se pare că-n timp ce
	ne asumăm, acceptăm,

17:20	afirmăm si ne menținem
	propria libertate...

17:25	K: Păi nu putem!

17:27	Domnule, cum ar putea un deținut,
	altfel decât teoretic,

17:35	să accepte că e liber?

17:37	Este în închisoare, iar aceasta
	este ideea de la care trebuie să pornim.

17:43	Nu să acceptăm o libertate ideologică
	vagă și imaginară

17:48	care nu există.

17:51	Ce există, e că omul a îngenuncheat
	la această autoritate totală.

17:58	S: Bun. Iar acesta e primul lucru
	pe care trebuie să-l vedem și îndepărtăm.

18:05	K: Absolut. Trebuie să fie total,
	pentru oricine cu adevărat serios,

18:08	care vrea să descopere adevărul,
	sau să vadă lucrurile clar.

18:17	Acesta e unul din punctele majore.

18:22	Apoi nevoia de libertate,
	nu doar de autoritate,

18:29	ci și de frică, care-l face
	să accepte autoritatea.

18:37	S: Pare de asemenea adevărat.

18:41	Așadar, ascunsă sub
	nevoia de autoritate...

18:44	K: ...e frica.
	S: ...e frica

18:46	de care așteptăm să
	ne elibereze autoritatea.

18:48	K: Exact. Deci frica
	produce în om violență,

18:54	nu doar violență teritorială,

18:56	ci violență sexuală,
	și alte forme de violență.

19:01	S: În regulă.

19:04	K: Deci eliberarea de autoritate
	implică eliberarea de frică.

19:09	Iar eliberarea de frică implică
	încetarea oricărei forme de violență.

19:19	S: Daca stopăm violența
	ni se reduce frica?

19:25	K: A, nu, domnule.
	Nu e o problemă de reducere a fricii.

19:31	Sa mă exprim altfel.

19:35	Omul e violent. Prin limbaj, prin gândire,

19:43	e violent in viața de zi cu zi,
	ceea ce eventual duce la război.

19:49	S: Îl avem de jur împrejurul nostru.

19:52	K: Și omul a acceptat războiul
	ca mod de viață,

19:57	ori că e la birou, sau acasă,
	sau pe terenul de sport,

20:01	oriunde ar fi, războiul
	este modul de viață acceptat,

20:05	ceea ce este însăși esența violenței.

20:09	S: Da.

20:11	K: Și agresiune, și tot ce ține de ea.

20:15	Deci atâta vreme cât omul acceptă
	violența, va avea un mod de viață violent,

20:24	va perpetua frica, așadar violența,
	si de asemenea va accepta autoritate.

20:31	S: Deci acestea trei sunt
	un fel de cerc vicios,

20:34	fiecare ducând la celelalte.
	Înțeleg.

20:37	K: Iar bisericile spun: trăiți în pace,

20:40	fiți buni, iubiți-vă aproapele,

20:43	care sunt niște absurdități.
	Nu discută serios.

20:48	Sunt doar nişte vorbe goale

20:54	care n-au nici un conținut.

20:57	E doar o idee,
	pentru că moralitatea societății

21:02	- care e moralitatea bisericii -
	este imorală.

21:07	S: Deci când încercăm
	să vedem lucrurile

21:10	care stau între noi și
	claritate, libertate,

21:13	descoperim autoritatea,
	frica și violența

21:18	lucrând împreună să ne îngrădească.

21:23	Și de-aici, încotro?

21:29	K: Nu încercăm s-ajungem undeva, domnule,

21:32	dar înțelegând acest fapt,

21:35	că cei mai mulți dintre noi
	își trăiesc viața în acest ambient,

21:44	în această cușcă a autorității,
	fricii și violenței.

21:52	Nu putem merge mai departe
	decât dacă ne eliberăm de ele,

21:58	nu intelectual sau teoretic,

22:01	dar chiar să fim liberi de
	orice formă de autoritate.

22:08	Nu de autoritatea expertului,

22:11	ci de acel sentiment de
	dependență de autoritate.

22:17	S: Așa.

22:19	K: Apoi, este posibil pentru o ființă
	umană să se elibereze complet de frică?

22:29	Nu doar la un nivel superficial,
	conștient,

22:33	dar și la nivel adânc, în inconștient.

22:39	S: E posibil?
	K: Aceasta-i întrebarea,

22:41	altfel ești dependent de autoritate.
	A oricui.

22:46	Orice persoană care a acumulat
	ceva informație,

22:49	are vreo explicație șmecheră
	sau ceva formule intelectuale,

22:54	te va prinde-n plasă.

22:57	Dar întrebarea este dacă o ființă umană,

23:02	așa puternic condiționată cum este,

23:05	prin propaganda bisericii,

23:06	prin propaganda societății,
	moralității, și-așa mai departe,

23:10	dacă o astfel de ființă
	chiar poate fi liberă de frică.

23:16	Aceasta este întrebarea de bază, domnule.

23:18	S: Asta aștept să aflu.

23:22	K: Eu zic că este posibil, nu în teorie,

23:26	ci chiar posibil, în fapt.

23:30	S: Bine. Iar impulsul meu e
	din nou să-ntreb "cum"

23:33	K: Abțineți-vă. Vedeți, când întrebăm
	"cum" încetăm a învăța.

23:42	Ne oprim din învățat.

23:44	S: Bine, să uităm că am spus asta,

23:48	căci nu vreau să intrăm in altele...

23:50	K: Nu, nu, nu puteți întreba asta,
	niciodată,

23:53	pentru că noi aici învățăm,

23:56	învățăm despre natura și
	structura fricii umane,

24:01	la cel mai adânc nivel, și de asemenea
	la nivel superficial,

24:06	și aflăm lucruri despre ea.

24:08	În timp ce-nveți nu te oprești
	să-ntrebi brusc

24:12	"cum să-nvăț?"

24:16	Nu există "cum" dacă te interesează,

24:17	dacă problema e vitală, intensă,

24:20	când de rezolvarea ei depinde pacea ta,

24:26	atunci nu există "cum", zici doar
	"să-nvățăm despre asta".

24:30	În momentul când introduci "cum"
	te-ndepărtezi

24:33	de procesul de-a învăța.

24:38	S: Bine, e-n regulă.

24:40	Să continuăm pe calea de-a
	învăța despre asta.

24:45	K: A învăța.
	Ce-nseamnă a învăța?

24:52	S: Mă întrebați pe mine?
	K: Da. Evident.

24:55	Ce înseamnă a învăța?

25:00	S: Înseamnă să ne dăm seama cum
	să procedăm intr-un anumit domeniu.

25:10	K: Cu siguranță că nu, domnule.

25:13	Avem aici problema fricii.
	Vreau să-nvăț despre ea.

25:17	În primul rând nu trebuie s-o dezaprob,

25:21	n-am voie să spun că e oribilă
	și să fug de ea.

25:26	S: Sună ca și cum d-voastră o dezaprobați

25:29	într-un fel sau altul.
	K: Nu, nu, vreau să-nvăț.

25:32	Când vreau să-nvăț despre ceva
	mă uit la acel fapt,

25:35	nu există nici o dezaprobare.

25:39	S: Păi, credeam că abordăm asta
	prin metoda negării...

25:43	K: Ceea ce și fac.

25:44	S: Și frica e un obstacol...

25:47	K: Despre care sunt pe cale să-nvăț.
	S: Bine.

25:50	K: Prin urmare n-o pot dezaproba.

25:53	S: Dar nu e bună,
	nu-i luați partea.

25:56	K: Nu-i iau
	nici partea, nici nepartea

25:58	Avem acest fapt, frica.
	Vreau să-nvăț despre ea.

26:04	În momentul în care învăț despre ceva
	sunt liber de acel lucru.

26:09	Deci învățarea contează
	- ce presupune învățarea.

26:17	Ce presupune învățarea?

26:20	Mai întâi, pentru a învăța despre ceva

26:23	trebuie să fie o încetare completă a
	oricărei condamnări sau justificări

26:30	S: Da, văd asta.

26:33	Când vrem să înțelegem ceva

26:35	dacă ne ținem emoțiile în frâu
	și doar încercăm fără pasiune să...

26:42	K: Să învățăm.

26:45	Introduceți descrieri gen
	"fără pasiune", nu e necesar.

26:52	Dacă vreau să-nvăț despre acest
	aparat de filmat

26:55	mă uit la el, îl desfac, îl analizez.

26:58	Nu se pune problema de pasiune
	sau lipsă de pasiune,

27:01	vreau să învăț!

27:03	Așadar vreau să învăț
	despre această problemă a fricii.

27:08	Iar ca să-nvățăm nu trebuie să existe
	nici condamnare,

27:15	nici justificare pentru frică,

27:19	și nici o evadare in cuvinte
	de la noțiunea de frică.

27:26	S: Bine.

27:28	K: Tendința este însă s-o negăm.

27:34	S: Să negăm realitatea fricii?
	K: Realitatea fricii.

27:38	Realitatea că frica este cea care
	cauzează toate aceste lucruri.

27:43	O negăm spunând
	"Trebuie să fiu curajos".

27:52	Deci, vă rog, să analizăm
	această problemă a fricii,

27:56	pentru că e o
	întrebare foarte importantă,

28:01	dacă mintea umană poate
	fi vreodată liberă de frică.

28:06	S: Într-adevăr este.

28:08	Adică, dacă mintea este capabilă
	de-a se uita la frică,

28:19	să se uite, nu la modul abstract,
	ci chiar în timp ce frica se întâmplă.

28:26	S: Să înfruntăm frica.
	K: Să înfruntăm frica.

28:29	S: Da, trebuie să facem asta,

28:32	și sunt de acord cu d-voastră
	că n-o putem nega.

28:34	K: S-o înfruntăm, fără condamnare.

28:39	S: Bine.
	K: Fără justificare.

28:43	S: Pur și simplu să fim obiectivi.

28:46	K: Conștienți de frică.

28:48	S: S-o admitem?

28:50	K: Pai... Ce s-admitem?

28:53	Aparatul acela de filmat, nu-l
	admit eu, este pur și simplu acolo.

28:58	S: Bine. Nu vreau să întrerup
	șirul ideilor cu aceste cuvinte.

29:03	K: Vă rog, de-aia
	trebuie să fim foarte atenți la cuvinte.

29:06	cuvântul n-ar trebui sa devină
	centrul atenției și să ne taie firul.

29:10	Deci ca să învățăm despre frică trebuie
	să nu existe condamnare sau justificare.

29:18	E un adevăr. Doar atunci
	mintea se poate uita la frică.

29:24	Ce este frica?

29:28	Există toate felurile de frică:
	frica de întuneric, frica de nevastă,

29:32	frica de bărbat, frica de război,
	frica de furtună, frica de...

29:37	atâtea frici psihologice!

29:43	Și nici nu există destul timp să
	analizăm toate aceste frici,

29:51	ar dura o viață-ntreagă,

29:53	iar la sfârșit tot n-ai fi înțeles vreuna.

29:56	S: Așadar e mai degrabă fenomenul în sine
	decât o anume...

29:59	K: Decât o anumită frică.
	S: Întocmai.

30:03	Și-acum, ce să-nvățăm?

30:04	K: Fără grabă, domnule, am să vă arăt.

30:08	Pentru a învăța despre ceva trebuie
	să fii în contact total cu acel lucru.

30:18	Iată, vreau să învăț despre frică.

30:24	Prin urmare trebuie să mă uit la ea,
	trebuie s-o înfrunt.

30:28	Pentru a înfrunta ceva e necesară o minte

30:34	care să nu vrea să rezolve problema fricii.

30:41	S: Să se uite la frică...

30:43	K: ... înseamnă să nu rezolve
	problema fricii.

30:47	Atenție, e foarte important de înțeles

30:50	pentru că atunci când vreau să rezolv frica

30:55	mă preocupă mai mult soluția la frică,
	decât să înfrunt frica.

31:03	S: Pai acum un minut spuneam că...

31:06	K: O înfrunt. Dar dacă spun

31:08	"trebuie să o rezolv", sunt deja
	dincolo de ea, nu mă mai uit.

31:14	S: Spuneți că dacă încercăm
	să rezolvăm problema fricii

31:16	nu o înfruntăm cu-adevărat.
	E-adevărat?

31:20	K: Foarte adevărat, domnule.
	Vedeți, ca să înfruntăm frica

31:26	mintea trebuie să-i dedice
	atenția completă,

31:34	și dacă-i dăm doar o parte a atenției
	spunând

31:38	"vreau s-o rezolv și să trec peste",

31:40	atunci nu-i dăm atenția completă.

31:42	S: Pricep, dacă ești atent în
	mai multe părți nu ești total atent.

31:46	K: Așadar, în a acorda atenție completă
	învățării despre frică

31:51	există câteva probleme.

31:54	Trebuie să fiu succint
	căci n-avem mult timp.

31:58	În general vedem frica ca pe
	ceva din afara noastra.

32:04	Deci avem noțiunile de observator si observat.

32:11	Observatorul spune "Mi-e frică",

32:14	și se distanțează de frică.

32:20	S: Nu sunt sigur.

32:21	Când mi-e frică, o simt foarte
	tare în interior.

32:26	K: Dar când o observați, e altfel.

32:33	S: Când observ frica...

32:35	K: Atunci o dați afară.

32:38	S: Din nou, nu mi se pare chiar așa.

32:42	K: Bun.
	În momentul fricii

32:46	nu există nici observator, nici observat.

32:49	S: Foarte adevărat.
	K: Asta spun.

32:51	În criză, în momentul fricii propriu-zise
	nu există observator.

32:58	S: Umple tot orizontul.

33:00	K: Dar, în momentul în care începi
	să te uiți la ea, s-o înfrunți,

33:04	se produce o divizie.

33:07	S: Între sinele caruia-i e frică și...
	K: Sinele căruia nu-i e frică.

33:11	S: ... ursul care stă să mă mănânce.

33:14	K: Deci în încercarea de-a învăța
	despre frică,

33:19	e această separare: observator
	și observat.

33:25	Acum, e oare posibil să ne uităm
	la frică fără acest observator?

33:35	Vă rog, domnule, e o întrebare
	foarte complicată,

33:38	o întrebare complexă,
	în care trebuie să mergem în adâncime.

33:43	Atâta vreme cât este un observator

33:46	care învață despre frică,
	va exista o separare.

33:51	S: E adevărat. Nu suntem in
	total contact cu ea.

33:55	K: Așadar în acea separare

33:56	este conflictul de-a ne debarasa
	de frică, de-a o justifica.

34:04	Este deci posibil să ne uităm la frică
	fără observator,

34:12	în așa fel încât să fim în
	total contact cu ea tot timpul?

34:19	S: Să avem experiența fricii.

34:23	K: N-aș folosi acest cuvânt, "experiență",

34:25	căci implică a trece prin ceva.

34:31	A termina cu ceva.

34:33	S: Bine.
	Nu știu cuvântul potrivit.

34:35	Pare mai bun decât "a te uita",

34:37	pentru că "a te uita" chiar
	pare să implice o separare

34:40	intre observator si observat.

34:41	K: De aceea folosim cuvântul "a observa".

34:45	A fi conștient de frică fără opțiune.

34:51	Căci opțiunea ar permite observatorului

34:55	să aleagă ce-i convine sau nu.

34:58	Prin urmare, când observatorul lipsește,
	avem conștiința fricii fără opțiune.

35:07	S: Bine.
	K: Bun.

35:10	Apoi ce se-ntâmplă?
	Aceasta e întrebarea principală.

35:15	Observatorul creează o scindare verbală

35:22	între el însuși și lucrul observat.

35:29	Aici intervine limbajul.

35:33	Astfel cuvântul ne împiedică
	de la a fi în total contact cu frica.

35:43	S: Da. Cuvintele pot fi un paravan.

35:46	K: Da.
	Despre asta vorbim.

35:49	Deci cuvântul nu trebuie să intervină.

35:51	S: Adevărat. Trebuie să fim dincolo de el.
	K: Dincolo de cuvânt.

35:56	Dar este oare posibil,
	să fim dincolo de cuvinte?

35:59	Teoretic am spune că da,
	dar suntem sclavii cuvintelor.

36:04	S: Chiar mult prea mult.

36:06	K: E evident,
	suntem sclavii cuvintelor.

36:08	Deci mintea trebuie să devină conștientă
	de propria ei robie față de cuvânt,

36:14	înțelegând că cuvântul
	nu înlocuiește obiectul în sine.

36:19	Atunci mintea e liberă de cuvânt,
	poate să se uite.

36:24	Automat.

36:27	Priviți, domnule, relația
	dintre două persoane,

36:35	soț si soție, e o relație între imagini.

36:41	Clar, nu e nici o îndoială.

36:46	El are o imagine,
	și ea are o imagine despre el.

36:49	Relația e între aceste două imagini.

36:53	Acum, relația umană adevărată
	e doar atunci

36:57	când aceste imagini nu există.

37:01	În același fel, relația dintre
	observator și observat

37:09	încetează când nu mai există cuvântul.

37:12	Atunci e direct în contact cu frica.

37:18	S: Trecem prin ea.
	K: Asta este. Aceasta este frica.

37:23	Acum, există frica la nivel conștient

37:27	- pe care o înțelegem relativ repede,

37:30	dar și straturi mai adânci ale fricii,

37:33	în părți ale minții așa-zis ascunse.

37:39	Să fim conștienți de asta.

37:43	Aici, este posibil să fim conștienți
	fără să analizăm?

37:51	Analiza consumă timp.
	S: Corect. Cu siguranță e posibil.

37:55	K: Cum? Nu acel "cum" al unei metode.

37:58	Spuneți că e posibil cu siguranță.
	Chiar e?

38:01	Avem un întreg rezervor de frică

38:06	- frica de alte rase, înțelegeți,
	întregul conținut al inconștientului.

38:12	Conținutul e inconștientul.

38:18	S: Da.

38:19	K: Să devenim conștienți de toate acestea,

38:22	nu prin vise,
	căci ar dura de asemenea prea mult.

38:28	S: Întrebăm deci dacă putem fi
	explicit conștienți

38:33	de întreaga anvergură a minții?

38:35	K: Da. Întregul conținut, anvergura
	minții din domeniul conștientului,

38:41	dar și din straturile ei mai adânci.
	Totalitatea conștiinței.

38:47	S: Da. Deci dacă putem fi explicit
	conștienți de toate acestea?

38:52	Nu sunt sigur.
	K: Eu zic că e posibil.

38:55	Însă doar dacă ești conștient întreaga zi
	ce spui,

39:02	ce cuvinte folosești, ce gesturi,
	felul cum vorbești,

39:06	felul cum mergi,
	ce gânduri ai,

39:09	- să fii complet și total conștient
	de toate acestea.

39:13	S: Credeți că toate acestea
	ni se pot arăta

39:16	fiind total conștienți?
	K: Da, domnule. Absolut.

39:20	Când nu există condamnare
	sau justificare.

39:25	Când ești in contact direct cu orice.

39:30	S: Mintea pare să fie

39:32	ca un aisberg,
	cu anumite regiuni...

39:35	K: Un aisberg e nouă zecimi sub apă
	si o zecime deasupra.

39:39	E posibil sa-l vedem în întregime,

39:45	dacă suntem conștienți întreaga zi
	de propriile gânduri, sentimente,

39:51	conștienți de ce motive avem,

39:54	ceea ce necesită o minte
	extrem de sensibilă.

39:58	S: Cu siguranță putem fi conștienți
	de mult mai multe decât suntem de obicei.

40:04	Când spuneți că putem fi conștienți...

40:06	K: Total, da, domnule.
	S: ...de toți factorii psihologici...

40:09	K: Vă arăt, iată, vă arăt!

40:11	Iar d-voastră o contraziceți.

40:13	Dacă spuneți că nu e posibil,
	atunci nu e posibil.

40:16	S: Nu, aș vrea să cred că e posibil.

40:18	K: Păi, nu e o chestiune de credință.

40:21	Nu trebuie să cred în ce văd.

40:25	Doar atunci când nu văd trebuie să cred
	- în Dumnezeu, așa și pe dincolo...

40:29	S: Pentru mine e o chestiune de credință,
	poate pt. dvs. nu, căci...

40:32	K: Nu. Credința e cea mai
	distructivă parte a vieții.

40:36	De ce am nevoie să cred ca soarele răsare?
	Doar văd răsăritul.

40:41	Am nevoie să cred în dragoste
	doar când nu cunosc dragostea.

40:48	S: Ca de multe ori când vă ascult vorbind,

40:54	mi se pare că spuneți semiadevăruri
	ce se vor întregi adevăruri,

41:03	și mă-ntreb dacă o faceți ca să
	evidențiați ceva anume,

41:07	sau fiindcă chiar așa e,
	chiar o susțineți până la capăt.

41:11	K: Nu, domnule.
	Pentru mine așa e.

41:13	S: Am vorbit despre
	elementele care ne blochează,

41:17	lucrurile care ne împiedică de la o viață
	în luciditate și libertate:

41:22	autoritate, violență, frică.

41:26	Nu avem mult timp,

41:28	și n-aș vrea să-l petrecem pe tot
	cu aceste obstacole.

41:32	Există ceva afirmativ
	ce puteți spune pe acest subiect?

41:36	K: Domnule, orice lucru
	afirmativ indică autoritate.

41:43	Doar o minte autoritară vrea să afirme.

41:49	Ceea ce este în opoziție cu negarea.

41:53	Dar negarea de care
	vorbim noi nu are opus.

42:00	S: Dar acum când v-am cerut o afirmație

42:04	nu am avut impresia că

42:06	v-am cerut să vă folosiți autoritatea.

42:11	Vroiam doar să aflu dacă aveți
	ceva interesant de spus

42:15	pe care apoi să-mi bazez concluziile.

42:18	K: În ce privință?

42:20	S: Să văd dacă se adresează
	condiției mele.

42:23	K: Ceva afirmativ,
	despre ce anume?

42:28	S: Despre starea vieții,
	pe care mi se pare

42:33	că bâjbâim după cuvinte
	care s-o descrie.

42:37	K: Vreți să spuneți, domnule,
	că viața e doar în prezent?

42:46	S: Într-un anumit sens cred că e adevărat.
	Asta e ceea ce spuneați?

42:49	K: Nu, vă întreb pe d-voastră,
	mă întrebați cumva:

42:52	e viața împărțită în trecut,
	prezent și viitor

42:58	- care o fragmentează -

43:02	și nu o totală percepție a trăirii?

43:08	S: Păi din nou mi se pare că
	răspunsul e și da și nu,

43:13	într-un anumit sens
	sunt de acord că e prezentul,

43:17	și că prezentul e tot ce avem,

43:19	dar omul e un animal temporal,
	pentru care există un înainte și un după.

43:25	K: Deci omul e rezultatul timpului,

43:29	nu doar ca evoluție,

43:31	dar atât cronologic, cât și psihologic.

43:35	S: Da.

43:36	K: Deci este rezultatul timpului:
	trecut, prezent si viitor.

43:44	El trăiește mai mult în trecut.

43:50	S: De acord.

43:51	K: Este trecutul.

43:55	S: Bine.
	Din nou un semiadevăr.

43:59	K: Nu, nu, am să vă arăt.

44:00	Este trecutul pentru că trăiește în amintiri.

44:05	S: Nu în întregime.

44:06	K: Răbdare, domnule.
	Urmăriți pas cu pas.

44:08	Trăiește în trecut așadar gândește,

44:13	examinează și se uită
	dinspre fundalul trecutului.

44:18	S: Da. Ceea ce e și bine și rău.

44:22	K: Nu decidem dacă e bine sau rău.

44:24	Nu există trecut bun sau rău.

44:27	Ne interesează doar trecutul,
	să nu-i dăm nume.

44:31	S: Bine.

44:32	K: Cu aprecieri ne pierdem șirul.

44:34	Deci trăiește în trecut,
	examinează totul dinspre trecut

44:39	și proiectează viitorul dinspre trecut.

44:43	Așadar trăiește în trecut, este trecutul.

44:52	Iar când se gândește la viitor sau la prezent,

44:56	se gândește din punctul de vedere al trecutului.

45:01	S: Da. Mi se pare că în majoritatea
	timpului e adevărat,

45:06	dar există și percepții noi care trec prin

45:09	acest zid al trecutului.

45:15	K: Experiențele noi ajung la noi

45:17	doar în absența trecutului.

45:23	S: Mie mi se pare că e ca o combinație

45:26	între ce cărăm cu noi din trecut

45:30	și care influențează noutățile din prezent,

45:36	este o contopire a acestor două aspecte.

45:38	K: Domnule, iată, dacă vreau
	să înțeleg ceva nou

45:42	trebuie să ma uit la el cu ochi limpezi.

45:45	Nu-mi pot aduce trecutul,
	cu toate procesele lui de recunoaștere,

45:50	cu toate amintirile,

45:51	și apoi să traduc ceea ce văd ca fiind nou.

45:55	Iată, domnule, puțină atenție:

45:57	Cel care-a inventat avionul cu reacție,
	trebuie să fi uitat de,

46:04	sau să fi fost total familiar cu
	noțiunea de elice,

46:10	și în momentul acela a fost un vid de cunoștințe

46:13	în care a descoperit noul.

46:15	S: Foarte bine.
	K: Așteptați, așteptați.

46:17	Nici un foarte bine.

46:19	E singurul mod în care putem opera în viață.

46:23	Adică, trebuie să fie o conștiință
	completă a trecutului,

46:30	o absență a trecutului, pentru a vedea noul,

46:36	sau a descoperi noul.
	S: Bine.

46:40	K: Acceptați cu reluctanță.

46:42	S: Accept cu reluctanță căci
	cred că înțeleg ce ziceți,

46:47	și cred că sunt de acord cu ideea d-voastră,

46:50	dar e de asemenea adevărat
	că acționăm din punctul de vedere al...

46:56	K: Trecutului.
	S: ... propriilor simboluri.

46:58	Și nu începem niciodată de la zero.

47:02	K: De la zero nu e posibil,
	dar trebuie să începem de la zero

47:07	pentru că viața o cere,
	pentru că am trăit destul astfel,

47:14	acceptând război, ură, brutalitate,
	competiție, frământări, vină, etc.

47:21	Am acceptat toate astea, așa trăim.

47:24	Și spun: pentru a introduce o nouă calitate,

47:28	un nou mod de viață, trecutul trebuie să dispară.

47:32	S: Să fim deschiși noului.

47:34	K: Da. Prin urmare trecutul
	nu mai poate avea sens.

47:38	S: Cu aceasta nu sunt de acord.

47:41	K: La aceasta obiectează întreaga lume.

47:44	Ordinea prestabilită nu poate renunța
	la control pentru a face loc noului.

47:51	Și tinerii din întreaga lume se revoltă

47:54	împotriva a ceea ce e vechi.

47:56	Dar nu înțeleg întreaga implicație a acestui fapt.

48:02	Și spun "Ce-ați făcut pentru noi
	decât examene, serviciu,

48:09	repetiții nesfârșite ale aceleiași rutine,
	și războaie, războaie, războaie."

48:16	S: Am impresia că subliniați

48:19	importanța faptului de a nu fi sclavii trecutului.

48:24	E foarte adevărat și departe de mine să...

48:29	K: Trecutul fiind tradiția,
	trecutul fiind modelele de moralitate,

48:33	care sunt moralitatea socială, care nu e morală.

48:37	S: Dar în același timp nu e decât
	o singură generație, a noastră,

48:41	care separă generațiile viitoare de omul peșterilor.

48:47	K: De acord.

48:48	S: Dacă omul peșterilor ar fi
	total desființat, am începe chiar acum.

48:52	K: Dar nu.
	Să ne rupem de trecut, domnule,

48:58	necesită extrem de multă inteligență,

49:01	extrem de multă sensibilitate -față de trecut.

49:04	Nu ne putem pur și simplu rupe de el.

49:06	S: Da, sunt mulțumit.

49:12	K: Așadar problema este,
	putem oare să trăim intr-un mod diferit?

49:20	S: Chiar așa!

49:22	K: Un mod diferit în care nu există războaie, nici ură,

49:26	în care omul iubește omul, fără competiție, fără separări,

49:32	că tu ești creștin, că tu ești catolic,

49:34	că ești protestant, că ești aia-aia...

49:36	e atât de imatur, n-are nici un sens.

49:42	E o separare mentală, de sofisticare,

49:46	care nu ține deloc de-o minte religioasă,
	așa ceva nu e religie.

49:51	O minte religioasă este o minte fără de ură,

49:57	care trăiește complet fără frică,

50:00	fără anxietăţi, în care nu există
	o particulă de dușmănie.

50:07	Așadar, este o minte care iubește

50:12	- ceea ce este o dimensiune
	a trăirii total diferită.

50:18	Dar nimeni nu vrea asta.

50:20	S: Și, intr-un fel, toți vor asta.

50:22	K: Dar nu fac nimic în această privință.

50:26	S: Nu fac nimic?
	K: Evident că nu.

50:28	Sunt distrași de atât de multe alte lucruri,

50:31	sunt atât de limitați de trecut,
	se țin de el cu dinții.

50:34	S: Dar cred că sunt și unii care încearcă.

50:37	K: Ei, domnule, foarte puțini.

50:39	S: Numărul nu contează.

50:41	K: Minoritatea e întotdeauna
	lucrul cel mai important.

50:45	S: Krishnamurti, după câte
	am ascultat de la d-voastră,

50:50	ascultând și
	dincolo de cuvinte,

50:52	mi se pare că ce-am înțeles este, mai întâi,

50:57	că fiecare dintre noi trebuie
	să muncească la propria-i salvare,

51:02	fără să o aștepte de la autorități din afară;

51:06	doi, să nu permitem cuvintelor să formeze
	o barieră între noi și experiența reală

51:15	- să nu confundăm meniul cu mâncarea -

51:19	si trei, să nu lăsăm trecutul să ne
	înghită prezentul, să dețină controlul,

51:27	să nu acționăm în baza
	unei condiționări din trecut,

51:32	ci să fim mereu deschiși la nou, la inedit.

51:39	Iar în final, mi se pare că indicați cum că

51:44	cheia către toate acestea e o schimbare
	radicală în modul cum privim lucrurile.

51:52	E ca și cum am fi niște pușcăriași
	chinuindu-se la gratii după lumină,

51:56	cautând acea rază pe care-o
	vedem in depărtare,

51:59	și întrebându-ne cum să ajungem la ea,

52:01	în timp ce de fapt ușa celulei
	e deschisă în spatele nostru.

52:05	Dacă ne-am întoarce,
	am putea merge către libertate.

52:09	Cam așa îmi sună mie ceea ce spuneți.
	Asta e ceea ce spuneți?

52:13	K: Așa ceva, domnule, cam așa ceva.

52:15	S: Bun. Ce altceva?
	Ceva nou de adăugat?

52:21	Sau dacă vreți să dezvoltați.

52:23	K: Desigur. Vedeți, în toate acestea există

52:30	o veșnică luptă, conflict,

52:36	omul este prins în propriile sale condiţionări,

52:40	si se chinuie, se luptă,
	îşi frământă mintea ca să fie liber.

52:49	Și, repet, am acceptat

52:53	- cu ajutorul religiilor
	și întregului alai -

52:56	că acest efort e necesar.
	Că e o parte a vieții.

53:06	Pentru mine aceasta e cea mai
	gravă formă de orbire,

53:11	să limităm omul spunându-i că
	trebuie pe veșnicie să trăiască in efort.

53:20	S: Iar dv. vă gândiți că nu e necesar...
	K: Nu că "gândesc"...

53:24	Domnule, aici nu e vorba de gândire.
	Gândirea e cel mai...

53:28	S: Să ștergem acele două cuvinte și
	să zicem doar că nu e necesar.

53:32	K: Dar să trăim fără efort cere
	cea mai înaltă sensibilitate

53:37	și cea mai înaltă formă de inteligență.

53:40	Nu poți spune "Gata, nu mă mai lupt"
	și să devii precum o vacă.

53:44	Ci trebuie înțeles cum apare conflictul,
	dualitatea din noi,

53:55	că de fapt conflictul este între "ceea ce este" și "ceea ce-ar
	trebui să fie".

54:04	Dacă n-am avea acest
	"ce-ar trebui să fie", care e doar o idee,

54:08	e o non-realitate, e o ficțiune,

54:13	și am vedea doar "ce este",
	și am înfrunta, am trăi cu aceasta,

54:19	fără "ce-ar trebui să fie",

54:22	atunci nu există nici un fel de conflict.

54:26	Doar atunci când compari,
	când evaluezi "ce-ar trebui să fie",

54:33	și-apoi te uiți cu ideea de
	"ce-ar trebui să fie" la "ce este",

54:39	apare conflictul.

54:41	S: Să nu existe nici o tensiune între ideal si real.

54:45	K: Să nu existe deloc ideal.
	De ce să am un ideal?

54:48	Idealul e cea mai idioată formă a gândirii conceptuale.

54:53	De ce să am un ideal?

54:55	Când realitatea este atât de evidentă,
	de ce să am idealuri, de orice fel?

55:00	S: Din nou, când vorbiți astfel
	mi se pare că separați lucrurile

55:05	în doar două categorii,ori una, ori alta.

55:07	K: Nu, nu.
	S: Nu idealul, ci realul,

55:10	pe când mie mi se pare că
	adevărul e format cumva din ambele.

55:14	K: Dar nu. Adevărul nu e un amestec
	de ideal si de "ce este",

55:18	atunci am avea un amestec de mizerie.

55:22	Există doar "ce este".

55:25	Domnule, iată, să luăm un exemplu simplu:
	noi oamenii suntem violenți.

55:32	De ce să am un ideal de non-violență?

55:38	De ce nu pot trata cu realitatea?

55:41	S: Realitatea violenței?
	K: A violenței, fără non-violență.

55:45	Idealul e o abstracție, o distragere.

55:50	Realitatea e că sunt violent, omul e violent.

55:53	Asta să abordăm, asta să-nțelegem,

55:57	și să vedem dacă nu putem trăi fără violență.

56:02	S: Dar putem...?

56:05	K: Vă rog, domnule, nu există nici o dualitate aici.

56:09	Există doar faptul că sunt violent, omul e violent,

56:15	și e oare posibil să fim liberi de aceasta?

56:19	De ce să mai introduc un idealism fără sens?

56:26	S: Nici un dualism, spuneți, nici o separare,

56:30	deci după părerea dv. nu există separare?

56:34	K: Absolut.

56:37	S: Există vreo separare între dv. și mine?

56:39	K: Păi fizic, există.

56:43	Aveți un costum negru, aveți pielea mai albă, etc.

56:46	S: Dar nu percepeți dualitate.
	K: Dacă ar fi dualitate,

56:49	nici n-aș fi aici să discut cu dv.,

56:52	căci atunci doar am juca jocuri intelectuale.

56:56	S: Bine. Acum spunem probabil
	amândoi același lucru,

56:59	dar pentru mine lucrurile tot sunt
	și una și alta

57:02	- suntem în același timp separați
	și uniți. Ambele.

57:06	K: Nu. Domnule, când iubiți pe cineva,
	cu inima, nu cu mintea,

57:10	vă simțiți separați?

57:11	S: Câteodată da... sunt ambele.
	Ma simt și separat, și împreună.

57:16	K: Atunci nu e dragoste.

57:18	S: Oare? Căci parte din bucuria dragostei
	e relația,

57:24	care presupune intr-un fel, după cum zice Ramakrishna,

57:28	"Nu vreau să fiu zahăr, vreau să manânc zahăr."

57:30	K: N-am auzit de Ramakrishna,
	nu cunosc nici o autoritate,

57:33	nu ma interesează să citez pe nimeni.
	S: Să nu ne concentrăm pe asta.

57:37	K: Domnule, nu!
	Avem de-a face cu realitatea,

57:42	nu cu ce a zis cineva. Realitatea este...

57:45	S: Că în dragoste, o parte a
	frumuseții și gloriei ei este

57:50	această unitate
	care în anumite aspecte e separată.

57:58	K: Un moment, domnule. Să fim
	puțin mai romantici despre asta.

58:04	Faptul este că atunci când există
	dragoste între bărbat și femeie,

58:11	în aceasta e inclusă posesivitate,
	dominare, autoritate, gelozie,

58:18	toate acestea sunt incluse. Firește ca sunt.

58:22	Plus confort, plăcere sexuală, și amintirea.

58:27	Toate acestea. Un întreg mănunchi.

58:32	S: Și câteva lucruri pozitive pe care le-ați omis,

58:34	dar pe-astea le menționați.
	K: Da, da. Tot mănunchiul.

58:37	E dragostea gelozie?

58:40	E dragostea plăcere? E dragostea dorință?

58:47	Dacă e plăcere, este doar o activitate a gândirii,

58:52	în sensul de "m-am culcat
	cu femeia aceasta, deci e a mea."

58:56	și amintirea acestui fapt.

58:59	Asta nu e dragoste.
	Gândirea nu e dragoste.

59:05	Gândul dezvoltă frică,
	gândul hrăneşte durerea,

59:08	gândul hrăneşte plăcerea,
	iar plăcerea nu e dragoste.

59:13	S: Gândul hrăneşte numai lucruri rele?
	K: Ce anume ar fi bun?

59:18	Care este lucrul bun
	pe care-l produce gândul,

59:21	cu excepția lucrurilor mecanice?
	S: O poezie de dragoste.

59:24	K: Domnule, poftim? Poezie de dragoste.

59:27	Cineva simte ceva si scrie.

59:30	Scrierea e irelevantă,
	e doar o formă de comunicare.

59:36	Dar s-o simți!
	N-are nimic de-a face cu gândul.

59:41	Ca s-o traducem, da, atunci e
	gândul necesar. Dar a iubi...

59:48	S: Dar gândul și cuvintele pot și ele
	da formă sentimentelor noastre,

59:53	care altfel ar ramâne
	neterminate fără ele.

59:59	Să le aducă la țintă,
	la o concluzie satisfăcătoare,

1:00:03	prin exprimarea lor.

1:00:05	K: Este o relație o chestiune de gândire?

1:00:10	S: Nu numai, dar gândul
	poate contribui la o relație.

1:00:17	K: Gândul e mereu din trecut,
	relația e ceva nou.

1:00:22	S: Da, dar sunt și gânduri noi.

1:00:24	K: Vai! Nu există așa ceva, gânduri noi.

1:00:28	Ma scuzați că sunt așa de pornit.

1:00:30	S: Îmi place asta.

1:00:31	K: Nu cred că există gând nou.

1:00:35	Gândul nu poate fi liber, pentru că
	este un raspuns al memoriei,

1:00:38	gândul e răspunsul trecutului.

1:00:40	S: Când un mare poet reușește,
	prin cuvintele potrivite,

1:00:46	să articuleze o nouă percepție,
	nimeni altcineva,

1:00:50	nici macar Dumnezeu, nu s-a gândit
	la acele cuvinte anume.

1:00:54	K: E doar o chestiune de iscusință
	de-a pune un cuvânt lângă altul.

1:00:58	Dar ceea ce discutăm noi...
	S: Un meșteșug nobil.

1:01:02	Poezia e o contribuție măreață.
	K: Ei, e un lucru minor.

1:01:05	Nu, domnule, e ceva minor; partea principală e

1:01:08	să vezi frumusețea vieții,

1:01:10	să îi vezi imensitatea, și să iubești.

1:01:21	S: Aici se sfârșește,
	conversația cu Krishnamurti.

1:01:26	Dar ce s-a sfârșit sunt doar cuvintele,
	nu substanța.

1:01:30	Căci Krishnamurti a vorbit,
	ca întotdeauna,

1:01:33	despre acea viață care nu are sfârșit,
	și nici început.