Krishnamurti Subtitles home


CL68CHS - Autoritatea e distructivă
Conversație cu Huston Smith,
Colegiul Claremont, USA,
15 Noiembrie 1968



1:00 S: I am Huston Smith, professor of philosophy at the Massachusetts Institute of Technology, and I invite you to a conversation arranged by the Blaisdell Institute of Claremont, California, with Krishnamurti, who was raised by Annie Besant and the Theosophists to be a World Teacher, and who, though he discarded the mantle of Theosophy, did indeed become a sage of our century, one whose voice is heard as much by the youth of today as throughout the world for the last sixty years. Autoritatea e distructivă Filmul pe care urmează să-l vedeți a fost înregistrat în noiembrie 1968, cu ocazia vizitei lui Krishnamurti în Claremont, California. Inițial, se plănuise ca acest film sa aibă doar 30 de minute. Totuși, editorii au ezitat să excludă vreo parte din conversație. Așadar, veți viziona dialogul întocmai cum a fost înregistrat.

S: Sunt Huston Smith, profesor de filozofie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, și vă invit la o conversație - organizată de Institutul Blaisdal din Claremont, California - cu Krishnamurti, care-a fost crescut de Annie Besant și de teozofi să devină Învăţătorul Lumii, și care, deși a abdicat din funcția sa teozofică, chiar a ajuns un înțelept al secolului nostru, a cărui voce este auzită nu doar de tinerii zilei de azi, dar și de-ntreaga lume în ultimii șaizeci de ani.
1:38 Krishnamurti, maybe this morning I will have only one question which in one way or another I will be coming back to in various ways. In your writings, in your speaking, time and again you come back to this wonderful little word, ‘lucid and lucidity’, but is it possible, living as we are in this confused and confusing world, torn by conflicting voices without and conflicting passions within, with hearts that seem star-crossed and tensions that never go, is it possible in such a life, in such a world, to live with total lucidity? And if so, how? Krishnamurti, probabil că am o singură intrebare în această dimineață, la care voi reveni, intr-un fel sau altul, sub mai multe forme. În scrierile si discursurile Dvs. reveniți mereu la acest minunat cuvânt "lucid", "luciditate" dar este posibil, trăind în această lume derutată și derutantă, chinuiți de voci contradictorii din afară și de pasiuni contradictorii dinăuntru cu astrele parcă împotriva dorințelor noastre, și tensiuni nesfârșite, este posibil, într-o astfel de viață, o asfel de lume, să trăim total lucizi? Și dacă da, cum facem asta?
2:33 K: I wonder, sir, what you mean by that word ‘lucid’. I wonder whether you mean clarity. K: Mă întreb, domnule, ce înțelegeți prin cuvântul "lucid"? Mă întreb dacă vreți să spuneți claritate.
2:49 S: That's what first comes to mind, yes. S: La asta mă gândesc în primul rând.
2:54 K: Is this clarity a matter of intellectual perception, or is it a perception with your whole being, not merely a fragment of your being, but with the totality of one’s whole being? K: Este această claritate o percepție intelectuală, sau este o percepție simțită în adâncul dvs., și nu doar cu un fragment al ființei dvs. ci simțiți asta cu toată ființa?
3:18 S: It certainly has the ring of the latter, it’s the latter. S: Sună cu siguranță mai mult ca ultima, este ultima.
3:21 K: So it is not fragmentary, therefore it is not intellectual or emotional, or sentimental. And so is it possible in this confused world, with so many contradictions, and such misery and starvation, not only outwardly, but also inwardly, such insufficiency, psychologically – outwardly there are so many rich societies – is it at all possible for a human being living in this world to find within himself a clarity that is constant, that is true in the sense not contradictory, is it possible for a human being to find it? K: Deci nu este fragmentată, prin urmare nu este intelectuală sau emoțională sau sentimentală. Deci, e posibil, în aceasta lume confuză, cu atâtea contradicții, și cu atâta nefericire și lipsuri, nu doar exterioare, ci și interioare, atâta insuficiență, psihologic vorbind, - în exterior, există multe societăți bogate - este deci posibil pentru un om care trăieşte în această lume să găsească în el insuși o claritate constantă, adevarată, în sensul că nu e contradictorie, e posibil pentru un om să găsească așa ceva?
4:28 S: That’s my question.

K: Your question. I don’t see why not. I don’t see why it shouldn’t be found by anybody who is really quite serious. Most of us are not serious at all. We want to be entertained, we want to be told what to do, we want someone else to tell us how to live, what this clarity is, what is truth, what is God, what is righteous behaviour and so on. Now if one could discard completely all the authority of psychological specialists, as well as the specialists in religion, if one could really deeply negate all authority of that kind, then one would be relying totally on oneself. 		S: Da, asta-i întrebarea mea.

K: Întrebarea dvs. Nu văd de ce nu. Nu văd de ce să nu poată fi găsită de oricine care e foarte serios. Majoritatea nu suntem serioși. Căutăm distracție, vrem să ni se spună ce să facem, Vrem să ne spună altcineva cum să trăim, ce e această claritate, ce e adevărul, ce e Dumnezeu, ce e un comportament corect, etc. Dacă am putea îndepărta complet toată autoritatea specialiștilor în psihologie, a specialiștilor în religie, daca am putea, în profunzime, nega această autoritate atunci ne-am putea baza total doar pe noi înșine.
5:46 S: Well, I feel I may be right off, I am contradicting what you are suggesting because my impulse after you have said that it seems to you that it is possible to achieve this lucidity, my impulse is to ask you immediately, how? S: Eu simt poate puțin invers, contrazic ceea ce sugerați, căci după ce ați spus că această luciditate vi se pare posibil de atins, impulsul meu e de-a vă întreba imediat, cum?
6:02 K: Wait, sir. K: Răbdare...
6:04 S: But you say, am I looking to authority if I do that? S: Solicit autoritate dacă fac asta?
6:07 K: No, no. What is necessary is the freedom from authority, not the ‘how’. The ‘how’ implies a method, a system, a way trodden by others, and someone to tell you, 'Do this and you will find it.' K: Nu, nu! Importantă e independența de autoritate, nu "cum" "Cum" presupune o metodă, un sistem, o cale bătută de alții, cineva care să-ți spună "Fă așa și-o vei găsi"
6:32 S: Now, are you saying with this that it is an inappropriate question to ask you how this lucidity is to be achieved? S: Deci vreți să spuneți că e greșit să vă întreb cum poate fi atinsă această luciditate?
6:40 K: Not at all, but the ‘how’ implies that: a method, a system. And the moment you have a system and a method, you become mechanical, you just do what you are told. And that’s not clarity. It is like a child being told by its mother what it should do from morning until night. And therefore it becomes dependent on the mother, or the father, whatever it be, and there is no clarity. So to have clarity, the first essential thing is freedom – freedom from authority. K: Nicidecum, dar "cum" implică o metodă, un sistem În momentul în aplicăm o metodă, un sistem, devenim mecanici, facem ceea ce ni se spune. Iar aceasta nu e claritate. E ca un copil căruia îi spune mama ce să facă, de dimineața până seara, aşadar devine dependent de mamă, sau de tată, de altcineva iar aceasta nu e claritate. Deci pentru a avea claritate, primul lucru esențial e libertatea - eliberarea de autoritate.
7:29 S: And I feel in a kind of bind, because this freedom is attractive too and I want to go towards that, but I also want to pick your mind and ask you how to proceed? Am I moving away from my freedom if I ask you how to proceed? S: Mă simt cumva încurcat, căci această libertate e și ea atractivă şi aș vrea s-o urmez, dar vreau de asemenea să vă întreb cum să fac asta? Mă îndepărtez de libertate dacă vă întreb cum să procedez?
7:49 K: No, sir, but I am pointing out the difficulty of that word, the implication of that word, the ‘how’. Not whether one is wandering away from freedom, or any other thing of that kind, but the word ‘how’ implies intrinsically a mind that says, 'Please tell me what to do.' K: Nu, domnule, dar vreau să evidențiez dificultatea acestui cuvânt, implicațiile cuvântului "cum". Nu e vorba de îndepărtare de libertate, sau altceva de genul acesta, dar cuvântul "cum" implică intrinsec o minte care spune: "Spuneți-mi, vă rog, ce să fac".
8:24 S: And I ask again, is that a mistaken question, is that a wrong question? S: Iar eu vă întreb din nou, e aceasta o întrebare greșită?
8:30 K: I should think that’s a wrong question, the ‘how’. But rather if you say, what are the things, the obstructions that prevent clarity, then we can go into it. But if you say, right from the beginning, what is the method – there have been a dozen methods and they have all failed, they have not produced clarity, or enlightenment, or a state of peace in man. On the contrary, these methods have divided man: you have your method, and somebody else has his method, and these methods are everlastingly quarrelling with each other. K: Aș crede că e o-ntrebare greșită, "cum". Dar dacă ați întreba care sunt lucrurile, obstacolele care previn claritatea, atunci putem analiza. Dar dacă întrebați de la început care e metoda - au existat o mulțime de metode și toate au dat greș, nu au produs nici claritate, nici iluminare, nici o stare de pace în oameni; dimpotrivă, aceste metode au separat oamenii: tu ai metoda ta, altcineva pe-a sa, și-aceste metode se ceartă una cu alta la nesfârșit.
9:17 S: Are you saying that once you abstract certain principles and formulate them into a method, this becomes too crude to meet the intricacies... S: Spuneți deci că odată ce extragem anumite principii și le formulăm într-o metodă, aceasta devine prea brută pentru a satisface complexitatea detaliilor...
9:28 K: That’s right, the intricacies, and the complexities and the living quality of clarity. K: Exact, detaliile, complexitățile și natura vie a clarității.
9:34 S: So that the ‘how’ must always be immediate, from where one stands, the particular or the general. S: Așadar "cum" trebuie să fie imediat, în funcție de unde ne aflăm, în particular sau în general.
9:41 K: I would never put the ‘how’ at all. The ‘how’ should never enter into the mind. K: Nu aș considera "cum" de nici un fel. "Cum" nici n-ar trebui să ne treacă prin minte.
9:46 S: Well, this is a hard teaching. It may be true and I am reaching for it, and yet I don’t know that it’s possible – I don’t feel that it’s possible completely to relinquish the question how and everything. S: Ei, este o învățătură foarte dificilă! Poate e adevărată și încerc să ajung la ea şi totuși nu știu dacă e posibilă - nu simt că e complet posibil să abandonăm întrebarea "cum" şi toate acestea.
9:59 K: Sir, I think we shall be able to understand each other if we could go a little slowly, not into the ‘how’, but what are the things that prevent clarity. K: Cred că vom reuși să ne înțelegem dacă vom continua încetișor, și nu cu acest "cum", ci aflând care sunt lucrurile ce împiedică claritatea.
10:15 S: All right, fine. S: Foarte bine.
10:16 K: Through negation, through negation come to clarity, not through the positive method of following a system. K: Să ajungem la claritate prin negație nu prin metoda pozitivă de a urma un sistem.
10:26 S: Fine. All right. This is the 'Via Negativa', that is good. S: Bun. Prin această "via negativa" să încercăm să deschidem ușa, asta-i bine.
10:33 K: I think that is the only way. The positive way of the ‘how’ has lead man to divide himself, his loyalties, his pursuits, you have the ‘how’ of yours, and the ‘how’ of somebody else, and the method of this – and they are all lost. K: Cred că e singura cale. Calea pozitivă a lui "cum" a separat omenirea, credințele, căutările, tu ai un "cum" al tău, alții un "cum" al lor, cu metoda aferentă - și sunt cu toții rătăciți.
10:54 S: Fine. S: Bine.
10:55 K: So if we could put aside that question, ‘the how’ for the time being, – and probably you will never put it, afterwards. And I hope you won’t.

S: Well, we’ll see. 		K: Deci dacă am putea lăsa deoparte pentru moment, acest "cum" - și să nu ne mai gândim nici după la asta - Și sper să nu mai readuceţi subiectul.

S: Vom vedea.
11:08 K: So what is important is to find out what are the obstructions, the hindrances, the blocks that prevent clear perception of human anxiety, fear, sorrow, and the ache of loneliness, the utter lack of love and all that. K: E important e să aflăm care sunt obstacolele, limitările, blocajele care previn percepția clară a grijilor, fricilor, tristeților umane, durerea singurătății, lipsa de dragoste şi toate acestea.
11:42 S: Let’s explore the virtues of the negative. What are these obstacles?

K: Now, first of all, I feel, there must be freedom. Freedom from authority. 		S: Să explorăm virtuțile negației. Care sunt aceste obstacole?

K: În primul rând, simt eu, trebuie să fie libertate. Libertate față de autoritate.
12:00 S: Could we stop right there on this matter of authority ? When you say we should renounce all authority, it seems to me that the goal of total freedom and self-reliance is a valid one, and yet along the way it seems to me that we rely, and should rely, on all kinds of authorities in certain spheres. When I go to a new territory and I stop to ask the filling station attendant which way to go, I accept his authority as he knows more about that than I do. Isn’t this...

K: Obviously, sir, the specialist knows a little more than the layman, the experts, whether in surgery or in technological knowledge, obviously they know much more than any other person who is not concerned with that particular technique. But we are considering not authority along any particular line, but the whole problem of authority. 		S: Ne-am putea opri aici, la chestiunea autorității? Când spuneți să renunțăm la orice autoritate, scopul libertății totale și al încrederii în propriile puteri mi se pare corect, totuși pe calea către el depindem, și trebuie să depindem de tot felul de autorități în anumite domenii. Când ajung într-un teritoriu nou și mă opresc să întreb șeful de gară încotro să merg, îi accept autoritatea, pentru că știe mai bine decât mine. Nu este aceasta...

K: Binențeles, domnule, specialistul știe mai multe decât omul obişnuit, experții, fie ei în chirurgie sau în domeniul tehnic, știu mai multe decât orice persoană care nu e preocupată cu acea tehnică anume. Dar noi nu ne referim la autoritatea într-un anumit domeniu, ci la întreaga problemă a autorității.
13:11 S: And in that area is the answer to understand the areas in which there is specialised authority, which we should accept, and where...

K: And where authority is detrimental, authority is destructive. So there are two problems involved in this question of authority: there is not only the authority of the expert – let’s call him for the moment – which is necessary, but also the authority of the man who says, 'Psychologically I know, you don’t.'

S: I see. 		S: Iar răspunsul este să înțelegem în ce domenii există autorități specializate, pe care să le acceptăm, şi unde...

K: Și unde autoritatea face rău, unde este distructivă. Deci sunt două probleme în această chestiune a autorității: există nu doar autoritatea expertului - să-l numim astfel pentru acum- care e necesară, dar și autoritatea celui care zice: "Psihologic eu știu dar tu nu".

S: Înțeleg.
13:52 K: 'This is true, this is false', 'You must do this, and you must not do that.' "Asta e corect, asta e greșit!" "Trebuie să faci asta, și să nu faci aia."
13:57 S: So one should never turn over one’s life to... S: Deci să nu ne predăm viața la...
14:02 K: To anybody.

S:...to anyone else. 		K: Nimeni.

S: ...oricine altcineva.
14:05 K: Because the churches throughout the world, the different religions, have said, 'Give your life to us, we will direct, we’ll shape it, we will tell you what to do. Do this, follow the saviour, follow the church and you will have peace.' But, on the contrary, churches have produced terrible wars. Religions of every kind have brought about fragmentation of the mind. So the question is not freedom from a particular authority, but the whole conceptual acceptance of authority. K: Pentru că bisericile din întreaga lume, de diferite religii, zic "Dați-ne viața voastră, noi o dirijăm, o salvăm, vă spunem ce să faceți. Faceți așa, urmați mântuitorul cutare, ascultați biserica și veți găsi pace." Dar, dimpotrivă, bisericile au creat războaie. Religiile de orice fel au introdus separări de opinii. Deci problema nu este atât libertatea de un anumit fel de autoritate, ci mai degrabă întreaga idee de-a accepta autoritate.
14:50 S: Yes. All right. I think I see that and one should never abdicate one’s own conscience. S: Da, așa deci. Cred că înţeleg, nu trebuie să renunțăm la propria noastră conștiință.
14:57 K: No, I am not talking of conscience. Our conscience is such a petty little affair. K: Nu, nu vorbesc de conștiință. Conștiința noastra e o treabă atât de meschină!
15:03 S: I am thinking about the conscience of how I should live my life. S: Mă refer la conștiința felului cum îmi trăiesc viața.
15:10 K: No, we started out to say, asking the question, why is it man, who has lived for two million years and more, why is man not capable of clear perception and action? That is the question involved.

S: Right. And your first point is that it is because he doesn’t accept the full responsibility... 		K: Dar cum începuserăm să zicem, să punem întrebarea: de ce nu este omul, care a trăit două milioane de ani și mai bine, de ce nu este omul capabil de o clară percepție și acțiune? Aceasta este întrebarea.

S: Într-adevăr. Iar d-voastră sugerați că se întâmplă pentru că nu ne asumăm întreaga responsabilitate...
15:34 K: I don’t say that. No, I haven’t come to that point yet. I am saying that, as we said, we must approach this problem negatively. Which means I must find out what are the blockages. K: Nu spun asta. Nu, încă n-am ajuns la punctul acela. Spun că, după cum am zis, trebuie să abordăm această problemă la modul negativ. Ceea ce înseamnă că trebuie sa aflăm care sunt blocajele.
15:54 S: Obstacles.

K: Obstacles which prevent clear perception.

S: Right. 		S: Obstacolele.

K: Obstacolele care previn percepția clară.

S: Da.
16:01 K: Now one of the major blocks, or hindrances, is this total acceptance of authority. K: Acum, una dintre cele mai mari piedici este această acceptare totală a autorității.
16:09 S: All right. So be ye lamps unto yourself. S: Așa! Deci să fii propriul tău far.
16:12 K: That’s right. So you must be a light to yourself. K: Corect. Trebuie să-ți fii propria lumină.
16:15 S: Very good.

K: And to be a light to yourself you must deny every other light, however great that light be, whether it be the light of the Buddha, or X Y Z. 		S: Foarte bine.

K: Iar să fii propria ta lumină trebuie să renunți la orice altă sursă, indiferent cât de măreață, că este ea lumina lui Buddha, etc.
16:28 S: Perhaps, accept it here or there but nevertheless you retain the say-so as to where an insight might be valid. S: Poate s-o accepți pe ici pe colo dar în mare să deții controlul asupra deciziei corecte.
16:39 K: No, no sir. No, no. S : You would never accept... K: Nu, nu domnule. Nu, nu.

S: Nu ați accepta niciodată...
16:42 K: My own authority? What authority have I? My authority is the authority of the society. I am conditioned to accept authority: when I reject the authority of the outer, I accept the authority of the inner. And my authority of the inner is the result of the conditioning in which I have been brought up. K: Propria mea autoritate? Ce autoritate am eu? Autoritatea mea e cea a societății. Sunt condiționat să accept autoritatea. Când resping autoritatea din afară, Accept autoritatea din interior. Iar autoritatea mea din interior este rezultatul condiționării în care am fost crescut.
17:05 S: All right. I thought I had this in place. And I guess perhaps I still do. The only point that I am not quite sure about at this point is, it seems to me while assuming, accepting, affirming and maintaining one’s own freedom... S: Bine. Credeam că pricepusem.. Poate ca încă mai cred asta. Singura parte de care nu sunt sigur acum este: mi se pare că-n timp ce ne asumăm, acceptăm, afirmăm si ne menținem propria libertate...
17:25 K: Ah, you can’t. Sir, how can a prisoner, except ideologically, or theoretically, accept he is free? He is in prison, and that is the fact from which we must move. Not accept a vague fantastic ideological freedom which doesn’t exist. What exists is that man has bowed to this total authority. K: Păi nu putem! Domnule, cum ar putea un deținut, altfel decât teoretic, să accepte că e liber? Este în închisoare, iar aceasta este ideea de la care trebuie să pornim. Nu să acceptăm o libertate ideologică vagă și imaginară care nu există. Ce există, e că omul a îngenuncheat la această autoritate totală.
17:58 S: All right. And this is the first thing we must see and remove. S: Bun. Iar acesta e primul lucru pe care trebuie să-l vedem și îndepărtăm.
18:05 K: Absolutely. Completely that must go, for a man that is serious, and wants to find out the truth, or see things very clearly. That is one of the major points. And the demand of freedom, not only from authority, but from fear, which makes him accept authority. K: Absolut. Trebuie să fie total, pentru oricine cu adevărat serios, care vrea să descopere adevărul, sau să vadă lucrurile clar. Acesta e unul din punctele majore. Apoi nevoia de libertate, nu doar de autoritate, ci și de frică, care-l face să accepte autoritatea.
18:37 S: Right. That seems true also. And so beneath the craving for authority is... S: Pare de asemenea adevărat. Așadar, ascunsă sub nevoia de autoritate...
18:44 K:...is fear.

S:...is fear which we look to authority to be free from. 		K: ...e frica.

S: ...e frica de care așteptăm să ne elibereze autoritatea.
18:48 K: That’s right. So the fear makes man violent, not only territorial violence, but sexual violence and different forms of violence. K: Exact. Deci frica produce în om violență, nu doar violență teritorială, ci violență sexuală, și alte forme de violență.
19:01 S: All right. S: În regulă.
19:04 K: So the freedom from authority implies the freedom from fear. And the freedom from fear implies the cessation of every form of violence. K: Deci eliberarea de autoritate implică eliberarea de frică. Iar eliberarea de frică implică încetarea oricărei forme de violență.
19:19 S: If we stop violence then our fear recedes? S: Daca stopăm violența ni se reduce frica?
19:25 K: Ah, no sir. It’s not a question of recession of fear. Let’s put it round the other way, sir. Man is violent, linguistically, psychologically, in daily life he is violent, which ultimately leads to war. K: A, nu, domnule. Nu e o problemă de reducere a fricii. Sa mă exprim altfel. Omul e violent. Prin limbaj, prin gândire, e violent in viața de zi cu zi, ceea ce eventual duce la război.
19:49 S: There’s a lot of it around. S: Îl avem de jur împrejurul nostru.
19:52 K: And man has accepted war as the way of life, whether in the office, or at home, or in the playing field, or anywhere, he has accepted war as a way of life, which is the very essence of violence. K: Și omul a acceptat războiul ca mod de viață, ori că e la birou, sau acasă, sau pe terenul de sport, oriunde ar fi, războiul este modul de viață acceptat, ceea ce este însăși esența violenței.
20:09 S: Yes. S: Da.
20:11 K: And aggression and all that is involved. So as long as man accepts violence, lives a way of life which is violent, he perpetuates fear and therefore violence and also accepts authority. K: Și agresiune, și tot ce ține de ea. Deci atâta vreme cât omul acceptă violența, va avea un mod de viață violent, va perpetua frica, așadar violența, si de asemenea va accepta autoritate.
20:31 S: So these three are a kind of vicious circle, each playing into the other. All right. S: Deci acestea trei sunt un fel de cerc vicios, fiecare ducând la celelalte. Înțeleg.
20:37 K: And the churches say, live peacefully, be kind, love your neighbour, which is all sheer nonsense. They don’t mean it. It is merely a verbal assertion that has no meaning at all. It is just an idea because the morality of society – which is the morality of the church – is immoral. K: Iar bisericile spun: trăiți în pace, fiți buni, iubiți-vă aproapele, care sunt niște absurdități. Nu discută serios. Sunt doar nişte vorbe goale care n-au nici un conținut. E doar o idee, pentru că moralitatea societății - care e moralitatea bisericii - este imorală.
21:07 S: As we try to see then these things that stand between us and lucidity and freedom, we find authority and fear and violence working together to obstruct us. Where do we go from there? S: Deci când încercăm să vedem lucrurile care stau între noi și claritate, libertate, descoperim autoritatea, frica și violența lucrând împreună să ne îngrădească. Și de-aici, încotro?
21:29 K: It’s not going to some place, sir, but understanding this fact that most of us live a life in this ambience, in this cage of authority, fear and violence. We can’t go beyond it, unless one is free from it, not intellectually or theoretically, but actually be free from every form of authority, – not the authority of the expert but the feeling of dependence on authority. K: Nu încercăm s-ajungem undeva, domnule, dar înțelegând acest fapt, că cei mai mulți dintre noi își trăiesc viața în acest ambient, în această cușcă a autorității, fricii și violenței. Nu putem merge mai departe decât dacă ne eliberăm de ele, nu intelectual sau teoretic, dar chiar să fim liberi de orice formă de autoritate. Nu de autoritatea expertului, ci de acel sentiment de dependență de autoritate.
22:17 S: All right. S: Așa.
22:19 K: Then, is it possible for a human being to be free completely of fear? Not only at the superficial level of one’s consciousness, but also at the deeper level, what is called the unconscious. K: Apoi, este posibil pentru o ființă umană să se elibereze complet de frică? Nu doar la un nivel superficial, conștient, dar și la nivel adânc, în inconștient.
22:39 S: Is it possible?

K: That’s the question, otherwise you are bound to accept authority. Of anybody. Any Tom, Dick and Harry, with a little bit of knowledge, little bit of cunning explanation or intellectual formulas, you are bound to fall for him. But the question whether a human being, so heavily conditioned as he is, through propaganda of the church, through propaganda of society, morality and all the rest of it, whether such a human being can really be free from fear. That is the basic question, sir. 		S: E posibil?

K: Aceasta-i întrebarea, altfel ești dependent de autoritate. A oricui. Orice persoană care a acumulat ceva informație, are vreo explicație șmecheră sau ceva formule intelectuale, te va prinde-n plasă. Dar întrebarea este dacă o ființă umană, așa puternic condiționată cum este, prin propaganda bisericii, prin propaganda societății, moralității, și-așa mai departe, dacă o astfel de ființă chiar poate fi liberă de frică. Aceasta este întrebarea de bază, domnule.
23:18 S: That’s what I wait to hear. S: Asta aștept să aflu.
23:22 K: I say it is possible, not in abstraction, but actually it is possible. K: Eu zic că este posibil, nu în teorie, ci chiar posibil, în fapt.
23:30 S: All right. And my impulse again is to say, how. S: Bine. Iar impulsul meu e din nou să-ntreb "cum"
23:33 K: Refrain. You see, when you say, how, you stop to learn. You cease to learn. K: Abțineți-vă. Vedeți, când întrebăm "cum" încetăm a învăța. Ne oprim din învățat.
23:44 S: All right, let’s just forget that I said that because I don’t want to get distracted. S: Bine, să uităm că am spus asta, căci nu vreau să intrăm in altele...
23:50 K: No, no, you can never even ask that, ever, because we are learning: learning about the nature and the structure of human fear, at the deepest level and also at the most superficial level, and we are learning about it. And when you are learning you can’t ask suddenly, how am I to learn. There is no ‘how’ if you are interested, if the problem is vital, intense, it has to be solved to live peacefully. Then there is no ‘’how’, you say, let’s learn about it. The moment you bring in the ‘how’ you move away from the central fact of learning. K: Nu, nu, nu puteți întreba asta, niciodată, pentru că noi aici învățăm, învățăm despre natura și structura fricii umane, la cel mai adânc nivel, și de asemenea la nivel superficial, și aflăm lucruri despre ea. În timp ce-nveți nu te oprești să-ntrebi brusc "cum să-nvăț?" Nu există "cum" dacă te interesează, dacă problema e vitală, intensă, când de rezolvarea ei depinde pacea ta, atunci nu există "cum", zici doar "să-nvățăm despre asta". În momentul când introduci "cum" te-ndepărtezi de procesul de-a învăța.
24:38 S: All right, that’s fine. Let’s continue on the path of learning about this. S: Bine, e-n regulă. Să continuăm pe calea de-a învăța despre asta.
24:45 K: Learning. So, what does it mean to learn? K: A învăța. Ce-nseamnă a învăța?
24:52 S: Are you asking me?

K: Yes. Obviously. What does it mean to learn? 		S: Mă întrebați pe mine?

K: Da. Evident. Ce înseamnă a învăța?
25:00 S: It means to perceive how one should proceed in a given domain. S: Înseamnă să ne dăm seama cum să procedăm intr-un anumit domeniu.
25:10 K: No, sir, surely. Here is a problem of fear. I want to learn about it. First of all I mustn’t condemn it, I mustn’t say, ‘it’s terrible’, and run away from it. K: Cu siguranță că nu, domnule. Avem aici problema fricii. Vreau să-nvăț despre ea. În primul rând nu trebuie s-o dezaprob, n-am voie să spun că e oribilă și să fug de ea.
25:26 S: It sounds to me that you have been condemning it in one way or another.

K: I don’t, I don’t, I want to learn. When I want to learn about something I look there is no condemnation at all. 		S: Sună ca și cum d-voastră o dezaprobați într-un fel sau altul.

K: Nu, nu, vreau să-nvăț. Când vreau să-nvăț despre ceva mă uit la acel fapt, nu există nici o dezaprobare.
25:39 S: Well, we were going at this through a negative route... S: Păi, credeam că abordăm asta prin metoda negării...
25:43 K: Which is what I am doing. K: Ceea ce și fac.
25:44 S: And fear is an obstacle... S: Și frica e un obstacol...
25:47 K: About which I am going to learn.

S: All right. 		K: Despre care sunt pe cale să-nvăț.

S: Bine.
25:50 K: Therefore I can’t condemn it. K: Prin urmare n-o pot dezaproba.
25:53 S: Well, it’s not good, you are not advocating it. S: Dar nu e bună, nu-i luați partea.
25:56 K: Ah, no. I am neither advocating or not. Here is a fact of fear. I want to learn about it. The moment I learn about something I am free of it. So learning matters – what is implied in learning. What is implied in learning? First of all, to learn about something there must be complete cessation of condemnation, or justification. K: Nu-i iau nici partea, nici nepartea Avem acest fapt, frica. Vreau să-nvăț despre ea. În momentul în care învăț despre ceva sunt liber de acel lucru. Deci învățarea contează - ce presupune învățarea. Ce presupune învățarea? Mai întâi, pentru a învăța despre ceva trebuie să fie o încetare completă a oricărei condamnări sau justificări
26:30 S: All right. Yes, I can see that. If we are going to understand something if we keep our emotions out of it, and just try to dispassionately to... S: Da, văd asta. Când vrem să înțelegem ceva dacă ne ținem emoțiile în frâu și doar încercăm fără pasiune să...
26:42 K: To learn. You are introducing words like ‘dispassion’, that’s unnecessary. If I want to learn about that camera, I begin to look at it, undo it, go into it. There is no question of dispassion or passion, I want to learn! So I want to learn about this question of fear. So to learn there must be no condemnation, no justification of fear, and therefore no escape verbally from the fact of fear. K: Să învățăm. Introduceți descrieri gen "fără pasiune", nu e necesar. Dacă vreau să-nvăț despre acest aparat de filmat mă uit la el, îl desfac, îl analizez. Nu se pune problema de pasiune sau lipsă de pasiune, vreau să învăț! Așadar vreau să învăț despre această problemă a fricii. Iar ca să-nvățăm nu trebuie să existe nici condamnare, nici justificare pentru frică, și nici o evadare in cuvinte de la noțiunea de frică.
27:26 S: All right. S: Bine.
27:28 K: But the tendency is to deny it. K: Tendința este însă s-o negăm.
27:34 S: To deny the reality of fear ?

K: The reality of fear. The reality that fear is causing all these things. To deny by saying, ‘I must develop courage’. So, please, we are going into this problem of fear because it is really a very important question: whether human mind can ever be free of fear. 		S: Să negăm realitatea fricii?

K: Realitatea fricii. Realitatea că frica este cea care cauzează toate aceste lucruri. O negăm spunând "Trebuie să fiu curajos". Deci, vă rog, să analizăm această problemă a fricii, pentru că e o întrebare foarte importantă, dacă mintea umană poate fi vreodată liberă de frică.
28:06 S: It certainly is. S: Într-adevăr este.
28:08 K: Which means, whether the mind is capable of looking at fear, looking, not in abstraction, but actually at fear as it occurs. Adică, dacă mintea este capabilă de-a se uita la frică, să se uite, nu la modul abstract, ci chiar în timp ce frica se întâmplă.
28:26 S: Facing fear.

K: Facing fear. 		S: Să înfruntăm frica.

K: Să înfruntăm frica.
28:29 S: All right, we should do this, and I agree with you that we can’t deny it. S: Da, trebuie să facem asta, și sunt de acord cu d-voastră că n-o putem nega.
28:34 K: To face it, no condemnation. K: S-o înfruntăm, fără condamnare.
28:39 S: All right.

K: No justification. 		S: Bine.

K: Fără justificare.
28:43 S: Simply being truly objective. S: Pur și simplu să fim obiectivi.
28:46 K: Aware of fear. K: Conștienți de frică.
28:48 S: Acknowledging? S: S-o admitem?
28:50 K: I don’t acknowledge it. If there is the camera there I don’t acknowledge it, it is there. K: Pai... Ce s-admitem? Aparatul acela de filmat, nu-l admit eu, este pur și simplu acolo.
28:58 S: All right. I don’t want to distract our line of thought with these words. S: Bine. Nu vreau să întrerup șirul ideilor cu aceste cuvinte.
29:03 K: Please, sir, that’s why one has to be awfully careful of words here: the word is not the thing, therefore I don’t want to move away from this. To learn about fear there must be no condemnation or justification. That’s a fact. Then the mind can look at fear. What is fear? There is every kind of fear: fear of darkness, fear of the wife, fear of the husband, fear of war, fear of storm, so many psychological fears. And you cannot possibly have the time to analyse all the fears, that would take the whole life time, by then you have not even understood any fear. K: Vă rog, de-aia trebuie să fim foarte atenți la cuvinte. cuvântul n-ar trebui sa devină centrul atenției și să ne taie firul. Deci ca să învățăm despre frică trebuie să nu existe condamnare sau justificare. E un adevăr. Doar atunci mintea se poate uita la frică. Ce este frica? Există toate felurile de frică: frica de întuneric, frica de nevastă, frica de bărbat, frica de război, frica de furtună, frica de... atâtea frici psihologice! Și nici nu există destul timp să analizăm toate aceste frici, ar dura o viață-ntreagă, iar la sfârșit tot n-ai fi înțeles vreuna.
29:56 S: So it is the phenomenon of fear itself rather than any... S: Așadar e mai degrabă fenomenul în sine decât o anume...
29:59 K: Than any particular fear.

S: Right. Now what should we learn? 		K: Decât o anumită frică.

S: Întocmai. Și-acum, ce să-nvățăm?
30:04 K: Wait, I am going to show you, sir, go slow. Now to learn about something you must be in complete contact with it. Look, sir, I want to learn about fear. Therefore I must look at it, I must face it. Now to face something implies a mind that does not want to solve the problem of fear. K: Fără grabă, domnule, am să vă arăt. Pentru a învăța despre ceva trebuie să fii în contact total cu acel lucru. Iată, vreau să învăț despre frică. Prin urmare trebuie să mă uit la ea, trebuie s-o înfrunt. Pentru a înfrunta ceva e necesară o minte care să nu vrea să rezolve problema fricii.
30:41 S: To look at fear... S: Să se uite la frică...
30:43 K: ... is not to solve the problem of fear. Look, look, this is very important to understand because then, if I want to solve fear I am more concerned with the solution of fear than facing fear. K: ... înseamnă să nu rezolve problema fricii. Atenție, e foarte important de înțeles pentru că atunci când vreau să rezolv frica mă preocupă mai mult soluția la frică, decât să înfrunt frica.
31:03 S: A moment ago though we were saying we should think... S: Pai acum un minut spuneam că...
31:06 K: I am facing it. But if I say, 'I must solve it', I am beyond it already, I am not looking. K: O înfrunt. Dar dacă spun "trebuie să o rezolv", sunt deja dincolo de ea, nu mă mai uit.
31:14 S: You say that if we are trying to solve the problem of fear, we are not truly facing it. Is that right? S: Spuneți că dacă încercăm să rezolvăm problema fricii nu o înfruntăm cu-adevărat. E-adevărat?
31:20 K: Quite right, sir. You see, to face fear the mind must give its complete attention to fear, and if you give partial attention which is to say, ‘I want to solve it and go beyond it’, you are not giving it complete attention. K: Foarte adevărat, domnule. Vedeți, ca să înfruntăm frica mintea trebuie să-i dedice atenția completă, și dacă-i dăm doar o parte a atenției spunând "vreau s-o rezolv și să trec peste", atunci nu-i dăm atenția completă.
31:42 S: I can see if you have split attention you're not fully attentive. S: Pricep, dacă ești atent în mai multe părți nu ești total atent.
31:46 K: So, in giving complete attention to the learning about fear there are several problems involved in it. I must be brief because our time is limited. We generally consider fear as something outside us. So there is this question of the observer and the observed. The observer says, 'I am afraid', and he puts fear as something away from him. K: Așadar, în a acorda atenție completă învățării despre frică există câteva probleme. Trebuie să fiu succint căci n-avem mult timp. În general vedem frica ca pe ceva din afara noastra. Deci avem noțiunile de observator si observat. Observatorul spune "Mi-e frică", și se distanțează de frică.
32:20 S: I am not sure. When I feel afraid, I am afraid, I feel it very much in here. S: Nu sunt sigur. Când mi-e frică, o simt foarte tare în interior.
32:26 K: But when you observe it, it is different. K: Dar când o observați, e altfel.
32:33 S: When I observe fear... S: Când observ frica...
32:35 K: Then I put it outside. K: Atunci o dați afară.
32:38 S: Well, again that doesn’t seem quite right. S: Din nou, nu mi se pare chiar așa.
32:42 K: All right. At the moment of fear there is neither the observer nor the observed. K: Bun. În momentul fricii nu există nici observator, nici observat.
32:49 S: That is very true.

K: That is all I am saying. At the crisis, at the moment of actual fear there is no observer. 		S: Foarte adevărat.

K: Asta spun. În criză, în momentul fricii propriu-zise nu există observator.
32:58 S: It fills the horizon. S: Umple tot orizontul.
33:00 K: Now, the moment you begin to look at it, face it, there is this division. K: Dar, în momentul în care începi să te uiți la ea, s-o înfrunți, se produce o divizie.
33:07 S: Between the fearful self and the...

K: The non-fearful self. 		S: Între sinele caruia-i e frică și...

K: Sinele căruia nu-i e frică.
33:11 S: ... the bear who is going to eat me out there. S: ... ursul care stă să mă mănânce.
33:14 K: So in trying to learn about fear, there is this division between the observer and the observed. Now, is it possible to look at fear without the observer? Please, sir, this is really quite an intricate question, a complex question, one has to go into it very deeply. As long as there is the observer who is going to learn about the fear, there is a division. K: Deci în încercarea de-a învăța despre frică, e această separare: observator și observat. Acum, e oare posibil să ne uităm la frică fără acest observator? Vă rog, domnule, e o întrebare foarte complicată, o întrebare complexă, în care trebuie să mergem în adâncime. Atâta vreme cât este un observator care învață despre frică, va exista o separare.
33:51 S: That’s true. We are not in full contact with it. S: E adevărat. Nu suntem in total contact cu ea.
33:55 K: Therefore in that division is the conflict of trying to get rid of fear, justify fear. So is it possible to look at fear without the observer, so that you are completely in contact with it all the time? K: Așadar în acea separare este conflictul de-a ne debarasa de frică, de-a o justifica. Este deci posibil să ne uităm la frică fără observator, în așa fel încât să fim în total contact cu ea tot timpul?
34:19 S: Well, then you are experiencing fear. S: Să avem experiența fricii.
34:23 K: I wouldn’t like to use that word ‘experience’, because experience implies going through something. Finishing with it. K: N-aș folosi acest cuvânt, "experiență", căci implică a trece prin ceva. A termina cu ceva.
34:33 S: All right. I don’t know what word. It seems better than ‘looking at’, because ‘looking at’ does seem to imply a division between an observer and the observed. S: Bine. Nu știu cuvântul potrivit. Pare mai bun decât "a te uita", pentru că "a te uita" chiar pare să implice o separare intre observator si observat.
34:41 K: Therefore we are using that word ‘observing’. Being aware of fear without choice, which means the choice implies the observer, choosing whether I don’t like this, or I like this. Therefore when the observer is absent there is choiceless awareness of fear. K: De aceea folosim cuvântul "a observa". A fi conștient de frică fără opțiune. Căci opțiunea ar permite observatorului să aleagă ce-i convine sau nu. Prin urmare, când observatorul lipsește, avem conștiința fricii fără opțiune.
35:07 S: All right.

K: Right. Then what takes place? That’s the whole question. The observer creates the linguistic difference between himself and the thing observed. Language comes in there. Therefore the word prevents being completely in contact with fear. 		S: Bine.

K: Bun. Apoi ce se-ntâmplă? Aceasta e întrebarea principală. Observatorul creează o scindare verbală între el însuși și lucrul observat. Aici intervine limbajul. Astfel cuvântul ne împiedică de la a fi în total contact cu frica.
35:43 S: Yes. Words can be a screen. S: Da. Cuvintele pot fi un paravan.
35:46 K: Yes. That’s all that we are saying. So the word mustn’t interfere. K: Da. Despre asta vorbim. Deci cuvântul nu trebuie să intervină.
35:51 S: True. We have to get beyond that.

K: Beyond the word. But is that possible, to be beyond the word? Theoretically we say, yes, but we are slave to words. 		S: Adevărat. Trebuie să fim dincolo de el.

K: Dincolo de cuvânt. Dar este oare posibil, să fim dincolo de cuvinte? Teoretic am spune că da, dar suntem sclavii cuvintelor.
36:04 S: Far too much so. S: Chiar mult prea mult.
36:06 K: It is obvious, we are slave to words. So the mind has to become aware of its own slavery to word, realising that the word is never the thing. So the mind is free of the word to look. That is all implied. Sir, look, the relationship between two people, husband and wife, is the relationship of images. Obviously, there is no dispute about it. You have your image, and she has her image about you. The relationship is between these two images. Now, the real relationship, the human relationship is when the images don’t exist. In the same way the relationship between the observer and the observed ceases when the word is not. So he is directly in contact with fear. K: E evident, suntem sclavii cuvintelor. Deci mintea trebuie să devină conștientă de propria ei robie față de cuvânt, înțelegând că cuvântul nu înlocuiește obiectul în sine. Atunci mintea e liberă de cuvânt, poate să se uite. Automat. Priviți, domnule, relația dintre două persoane, soț si soție, e o relație între imagini. Clar, nu e nici o îndoială. El are o imagine, și ea are o imagine despre el. Relația e între aceste două imagini. Acum, relația umană adevărată e doar atunci când aceste imagini nu există. În același fel, relația dintre observator și observat încetează când nu mai există cuvântul. Atunci e direct în contact cu frica.
37:18 S: We pass through.

K: There it is. There is fear. Now there is fear at the conscious level – which one can understand fairly quickly. But there are the deeper layers of fear, so-called at the hidden parts of the mind. To be aware of that. Now is it possible to be aware without analysis? Analysis takes time.

S: Right. Surely it’s possible. 		S: Trecem prin ea.

K: Asta este. Aceasta este frica. Acum, există frica la nivel conștient - pe care o înțelegem relativ repede, dar și straturi mai adânci ale fricii, în părți ale minții așa-zis ascunse. Să fim conștienți de asta. Aici, este posibil să fim conștienți fără să analizăm? Analiza consumă timp.

S: Corect. Cu siguranță e posibil.
37:55 K: How? Not the ‘how’ of method. You say, surely it is possible. Is it? There is this whole reservoir of fear – of the fear of the race, you follow, the whole content of the unconscious. The content is the unconscious. K: Cum? Nu acel "cum" al unei metode. Spuneți că e posibil cu siguranță. Chiar e? Avem un întreg rezervor de frică - frica de alte rase, înțelegeți, întregul conținut al inconștientului. Conținutul e inconștientul.
38:18 S: All right. S: Da.
38:19 K: Now, to be aware of all that, not through dreams, again that takes too long. K: Să devenim conștienți de toate acestea, nu prin vise, căci ar dura de asemenea prea mult.
38:28 S: Now you are talking about whether we can be explicitly aware of the full reach of mind? S: Întrebăm deci dacă putem fi explicit conștienți de întreaga anvergură a minții?
38:35 K: Yes. The full content, reach of the mind which is both the conscious as well as the deeper layers. The totality of consciousness. K: Da. Întregul conținut, anvergura minții din domeniul conștientului, dar și din straturile ei mai adânci. Totalitatea conștiinței.
38:47 S: Yes. And can we be explicitly aware of all of that? I am not sure.

K: I say it is possible. It is only possible when you are aware during the day what you say, the words you use, the gestures, the way you talk, the way you walk, what your thoughts are, – to be completely and totally aware of all that. 		S: Da. Deci dacă putem fi explicit conștienți de toate acestea? Nu sunt sigur.

K: Eu zic că e posibil. Însă doar dacă ești conștient întreaga zi ce spui, ce cuvinte folosești, ce gesturi, felul cum vorbești, felul cum mergi, ce gânduri ai, - să fii complet și total conștient de toate acestea.
39:13 S: Do you think all of that can be before you in total awareness?

K: Yes, sir. Absolutely. When there is no condemnation and justification. When you are directly in contact with it. 		S: Credeți că toate acestea ni se pot arăta fiind total conștienți?

K: Da, domnule. Absolut. Când nu există condamnare sau justificare. Când ești in contact direct cu orice.
39:30 S: It seems to me that the mind is like an iceberg with regions of it... S: Mintea pare să fie ca un aisberg, cu anumite regiuni...
39:35 K: An iceberg is nine-tenths below and one-tenth above. It is possible to see the whole of it, if you are aware during the day of your thoughts, of your feelings, aware of the motives, which demands a mind that is highly sensitive. K: Un aisberg e nouă zecimi sub apă si o zecime deasupra. E posibil sa-l vedem în întregime, dacă suntem conștienți întreaga zi de propriile gânduri, sentimente, conștienți de ce motive avem, ceea ce necesită o minte extrem de sensibilă.
39:58 S: We can certainly be aware of much, much more than we usually are. When you say we can be aware... S: Cu siguranță putem fi conștienți de mult mai multe decât suntem de obicei. Când spuneți că putem fi conștienți...
40:06 K: Totally, yes, sir.

S: …of all the psychological factors. 		K: Total, da, domnule.

S: ...de toți factorii psihologici...
40:09 K: I am showing you, I am showing you! You are denying it. You say, ‘it is not possible’, then it is not possible. K: Vă arăt, iată, vă arăt! Iar d-voastră o contraziceți. Dacă spuneți că nu e posibil, atunci nu e posibil.
40:16 S: No, I’d like to believe that it’s possible. S: Nu, aș vrea să cred că e posibil.
40:18 K: No, it’s not a question of belief. I don’t have to believe in what I see. It’s only when I don’t see I believe – in God, in this or that. K: Păi, nu e o chestiune de credință. Nu trebuie să cred în ce văd. Doar atunci când nu văd trebuie să cred - în Dumnezeu, așa și pe dincolo...
40:29 S: For me it is a matter of belief, maybe not for you because you... S: Pentru mine e o chestiune de credință, poate pt. dvs. nu, căci...
40:32 K: Ah no. Belief is the most destructive part of life. Why should I believe the sun rises? I see the sunrise. When I do not know what love is then I believe in love. K: Nu. Credința e cea mai distructivă parte a vieții. De ce am nevoie să cred ca soarele răsare? Doar văd răsăritul. Am nevoie să cred în dragoste doar când nu cunosc dragostea.
40:48 S: Like so many times when I listen to you speak it seems to me like a half-truth which is stated as a full truth, and I wonder whether that is for the sake of emphasis, or whether it really is, you really mean to carry it all the way. S: Ca de multe ori când vă ascult vorbind, mi se pare că spuneți semiadevăruri ce se vor întregi adevăruri, și mă-ntreb dacă o faceți ca să evidențiați ceva anume, sau fiindcă chiar așa e, chiar o susțineți până la capăt.
41:11 K: No, sir. To me it really is. K: Nu, domnule. Pentru mine așa e.
41:13 S: We have been speaking of the elements that block us, the things that block us from a life of lucidity and freedom: authority, violence, fear. Our time is short and I wouldn’t like to spend all the time on these obstacles. Is there anything affirmative we can say of this condition? S: Am vorbit despre elementele care ne blochează, lucrurile care ne împiedică de la o viață în luciditate și libertate: autoritate, violență, frică. Nu avem mult timp, și n-aș vrea să-l petrecem pe tot cu aceste obstacole. Există ceva afirmativ ce puteți spune pe acest subiect?
41:36 K: Sir, anything affirmative indicates authority. It’s only the authoritarian mind that says, ‘let’s be affirmed’. Which is in opposition to negation. But the negation we are talking about has no opposite. K: Domnule, orice lucru afirmativ indică autoritate. Doar o minte autoritară vrea să afirme. Ceea ce este în opoziție cu negarea. Dar negarea de care vorbim noi nu are opus.
42:00 S: Well, now when I ask you for an affirmative statement it doesn’t seem to me that I am turning over a decision to use an authority. I just want to hear if you have something interesting to say which I will then stand judgement upon. S: Dar acum când v-am cerut o afirmație nu am avut impresia că v-am cerut să vă folosiți autoritatea. Vroiam doar să aflu dacă aveți ceva interesant de spus pe care apoi să-mi bazez concluziile.
42:18 K: With regard to what? K: În ce privință?
42:20 S: As to whether it speaks to my condition. S: Să văd dacă se adresează condiției mele.
42:23 K: What? With regard to what, you said 'something', about what? K: Ceva afirmativ, despre ce anume?
42:28 S: About the state of life that it seems to me we are groping for in our words to describe. S: Despre starea vieții, pe care mi se pare că bâjbâim după cuvinte care s-o descrie.
42:37 K: Are you trying to say, sir, that life is only in the present? K: Vreți să spuneți, domnule, că viața e doar în prezent?
42:46 S: In one sense I think that is true. Is that what you were saying? S: Într-un anumit sens cred că e adevărat. Asta e ceea ce spuneați?
42:49 K: No, I am asking you, is this what you are asking: is life to be divided into the past, present and future – which becomes fragmentary – and not a total perception of living? K: Nu, vă întreb pe d-voastră, mă întrebați cumva: e viața împărțită în trecut, prezent și viitor - care o fragmentează - și nu o totală percepție a trăirii?
43:08 S: Well, again as so often it seems to me that the answer is both/and. In one sense it is a unity and it is present and the present is all we have, but man is a time-binding animal, as they say, who looks before and after. S: Păi din nou mi se pare că răspunsul e și da și nu, într-un anumit sens sunt de acord că e prezentul, și că prezentul e tot ce avem, dar omul e un animal temporal, pentru care există un înainte și un după.
43:25 K: So man is the result of time, not only evolutionary but chronological as well as psychological. K: Deci omul e rezultatul timpului, nu doar ca evoluție, dar atât cronologic, cât și psihologic.
43:35 S: Yes. S: Da.
43:36 K: So he is the result of time: the past, the present and the future. Now, he lives mostly in the past. K: Deci este rezultatul timpului: trecut, prezent si viitor. El trăiește mai mult în trecut.
43:50 S: All right, mostly. S: De acord.
43:51 K: He is the past. K: Este trecutul.
43:55 S: All right. Again it’s that half-truth. S: Bine. Din nou un semiadevăr.
43:59 K: No, no, I’ll show it to you. He is the past because he lives in memory. K: Nu, nu, am să vă arăt. Este trecutul pentru că trăiește în amintiri.
44:05 S: Not totally. S: Nu în întregime.
44:06 K: Wait, sir. Follow it step by step. He lives in the past and therefore he thinks and examines and looks from the background of the past. K: Răbdare, domnule. Urmăriți pas cu pas. Trăiește în trecut așadar gândește, examinează și se uită dinspre fundalul trecutului.
44:18 S: Yes. Which is both good and bad. S: Da. Ceea ce e și bine și rău.
44:22 K: No, no. We are not saying good and bad. There is no good past or bad past. We are concerned with the past. Don’t give it a name. K: Nu decidem dacă e bine sau rău. Nu există trecut bun sau rău. Ne interesează doar trecutul, să nu-i dăm nume.
44:31 S: All right. S: Bine.
44:32 K: Like calling it good or bad, then we are lost. He lives in the past, examines everything from the past and projects the future from the past. So he lives in the past, he is the past. And when he thinks of the future or the present, he thinks in terms of the past. K: Cu aprecieri ne pierdem șirul. Deci trăiește în trecut, examinează totul dinspre trecut și proiectează viitorul dinspre trecut. Așadar trăiește în trecut, este trecutul. Iar când se gândește la viitor sau la prezent, se gândește din punctul de vedere al trecutului.
45:01 S: All right. It seems to me that most of the time that is true but there are new perceptions that break through, new experiences that break through the momentum of the past. S: Da. Mi se pare că în majoritatea timpului e adevărat, dar există și percepții noi care trec prin acest zid al trecutului.
45:15 K: New experiences break through only when there is an absence of the past. K: Experiențele noi ajung la noi doar în absența trecutului.
45:23 S: Well, it seems to me it is like a merging of things that we perforce bring with us from the past, but bring to play upon the novelty, the newness of the present and it is a fusion of those two. S: Mie mi se pare că e ca o combinație între ce cărăm cu noi din trecut și care influențează noutățile din prezent, este o contopire a acestor două aspecte.
45:38 K: Look, sir, if I want to understand something new I must look at it with clear eyes. I can’t bring the past, with all the recognition process, with all the memories, and then translate what I see as new. Surely, surely, now just a minute: the man who invented the jet, must have forgotten, or be completely familiar with the propeller, and then there was an absence of knowledge in which he discovered the new. K: Domnule, iată, dacă vreau să înțeleg ceva nou trebuie să ma uit la el cu ochi limpezi. Nu-mi pot aduce trecutul, cu toate procesele lui de recunoaștere, cu toate amintirile, și apoi să traduc ceea ce văd ca fiind nou. Iată, domnule, puțină atenție: Cel care-a inventat avionul cu reacție, trebuie să fi uitat de, sau să fi fost total familiar cu noțiunea de elice, și în momentul acela a fost un vid de cunoștințe în care a descoperit noul.
46:15 S: That’s fine.

K: Wait, wait. It is not a question of, that’s fine. That is the only way to operate in life. That is, there must be complete awareness of the past, an absence of the past, to see the new. Or to come upon the new.

S: All right. 		S: Foarte bine.

K: Așteptați, așteptați. Nici un foarte bine. E singurul mod în care putem opera în viață. Adică, trebuie să fie o conștiință completă a trecutului, o absență a trecutului, pentru a vedea noul, sau a descoperi noul.

S: Bine.
46:40 K: You are conceding reluctantly. K: Acceptați cu reluctanță.
46:42 S: I am conceding reluctantly because I think I see what you are saying, and I think I agree with the point that you are making, but it is also true that one operates in terms of... S: Accept cu reluctanță căci cred că înțeleg ce ziceți, și cred că sunt de acord cu ideea d-voastră, dar e de asemenea adevărat că acționăm din punctul de vedere al...
46:56 K: The past.

S: …symbols that one has. And it is not as though we begin de novo. 		K: Trecutului.

S: ... propriilor simboluri. Și nu începem niciodată de la zero.
47:02 K: De novo is not possible, but we have to begin de novo because life demands it, because we have lived in this way, accepting war, hatred, brutality, competition, and anxiety, guilt, all that. We have accepted that, we live that way. I am saying: to bring about a different quality, a different way of living the past must disappear. K: De la zero nu e posibil, dar trebuie să începem de la zero pentru că viața o cere, pentru că am trăit destul astfel, acceptând război, ură, brutalitate, competiție, frământări, vină, etc. Am acceptat toate astea, așa trăim. Și spun: pentru a introduce o nouă calitate, un nou mod de viață, trecutul trebuie să dispară.
47:32 S: We must be open to the new. S: Să fim deschiși noului.
47:34 K: Yes. Therefore the past must have no meaning. K: Da. Prin urmare trecutul nu mai poate avea sens.
47:38 S: That I can’t go along with. S: Cu aceasta nu sunt de acord.
47:41 K: That is what the whole world is objecting to. The established order says, ‘I can’t let go' – for the new to be. And the young people throughout the world say, ‘let’s revolt against the old’. But they don’t understand the whole complications of it. So they say, what have you given us, except examinations, job, and repetition of the old pattern – war and favourite wars, wars. K: La aceasta obiectează întreaga lume. Ordinea prestabilită nu poate renunța la control pentru a face loc noului. Și tinerii din întreaga lume se revoltă împotriva a ceea ce e vechi. Dar nu înțeleg întreaga implicație a acestui fapt. Și spun "Ce-ați făcut pentru noi decât examene, serviciu, repetiții nesfârșite ale aceleiași rutine, și războaie, războaie, războaie."
48:16 S: Well, you are pointing out, it seems to me, the importance of not being slaves to the past. And that’s so true and I don’t want to in any way... S: Am impresia că subliniați importanța faptului de a nu fi sclavii trecutului. E foarte adevărat și departe de mine să...
48:29 K: The past being the tradition, the past being the pattern of morality, which is the social morality, which is not moral. K: Trecutul fiind tradiția, trecutul fiind modelele de moralitate, care sunt moralitatea socială, care nu e morală.
48:37 S: But at the same time there is only one generation, namely ourselves, that separates the future generation from the cave man. S: Dar în același timp nu e decât o singură generație, a noastră, care separă generațiile viitoare de omul peșterilor.
48:47 K: I agree with all that. K: De acord.
48:48 S: If the cave man were to be totally rescinded we would start right now. S: Dacă omul peșterilor ar fi total desființat, am începe chiar acum.
48:52 K: Oh, no, no. To break through the past, sir, demands a great deal of intelligence, a great deal of sensitivity – to the past. You can’t just break away from it. K: Dar nu. Să ne rupem de trecut, domnule, necesită extrem de multă inteligență, extrem de multă sensibilitate -față de trecut. Nu ne putem pur și simplu rupe de el.
49:06 S: OK, I am content. S: Da, sunt mulțumit.
49:12 K: So the problem really, sir, is, can we live a different way? K: Așadar problema este, putem oare să trăim intr-un mod diferit?
49:20 S: Hear, hear! S: Chiar așa!
49:22 K: A different way in which there are no wars, no hatreds, in which man loves man, without competition, without division, saying you are a Christian, you are a Catholic, you are a Protestant, you are this... that’s all so immature! It has no meaning. It’s an intellectual sophisticated division. And that is not a religious mind at all, that’s not religion. A religious mind is a mind that has no hatred, that lives completely without fear, without anxiety, in which there is not a particle of antagonism. Therefore a mind that loves – that is a different dimension of living altogether. And nobody wants that. K: Un mod diferit în care nu există războaie, nici ură, în care omul iubește omul, fără competiție, fără separări, că tu ești creștin, că tu ești catolic, că ești protestant, că ești aia-aia... e atât de imatur, n-are nici un sens. E o separare mentală, de sofisticare, care nu ține deloc de-o minte religioasă, așa ceva nu e religie. O minte religioasă este o minte fără de ură, care trăiește complet fără frică, fără anxietăţi, în care nu există o particulă de dușmănie. Așadar, este o minte care iubește - ceea ce este o dimensiune a trăirii total diferită. Dar nimeni nu vrea asta.
50:20 S: And in another sense everybody wants that. S: Și, intr-un fel, toți vor asta.
50:22 K: But they won’t go after it. K: Dar nu fac nimic în această privință.
50:26 S: They won’t go after it?

K: No, of course not. They are distracted by so many other things, they are so heavily conditioned by their past, they hold on to it. 		S: Nu fac nimic?

K: Evident că nu. Sunt distrași de atât de multe alte lucruri, sunt atât de limitați de trecut, se țin de el cu dinții.
50:34 S: But I think there are some who will go after it. S: Dar cred că sunt și unii care încearcă.
50:37 K: Wait, sir, very few. K: Ei, domnule, foarte puțini.
50:39 S: The numbers don’t matter. S: Numărul nu contează.
50:41 K: The minority is always the most important thing. K: Minoritatea e întotdeauna lucrul cel mai important.
50:45 S: Krishnamurti, as I listen to you and try to listen through the words to what you are saying, it seems to me that what I hear is that, first, I should work out and each of us should work out his own salvation, not leaning on authorities outside; second, not to allow words to form a film between us and actual experience – not to mistake the menu for the meal – and third, not to let the past swallow up the present, take possession, to responding to a conditioning of the past, but rather to be always open to the new, the novel, the fresh. And finally, it seems to me you are saying something like the key to doing this is a radical reversal in our point of view. It is as though we were prisoners straining at the bars for the light, and looking for the glimpse of light that we see out there and wondering how we can get out towards it, while actually the door of the cell is open behind us. If only we would turn around, we could walk out into freedom. This is what is sounds to me like you are saying. Is this it? S: Krishnamurti, după câte am ascultat de la d-voastră, ascultând și dincolo de cuvinte, mi se pare că ce-am înțeles este, mai întâi, că fiecare dintre noi trebuie să muncească la propria-i salvare, fără să o aștepte de la autorități din afară; doi, să nu permitem cuvintelor să formeze o barieră între noi și experiența reală - să nu confundăm meniul cu mâncarea - si trei, să nu lăsăm trecutul să ne înghită prezentul, să dețină controlul, să nu acționăm în baza unei condiționări din trecut, ci să fim mereu deschiși la nou, la inedit. Iar în final, mi se pare că indicați cum că cheia către toate acestea e o schimbare radicală în modul cum privim lucrurile. E ca și cum am fi niște pușcăriași chinuindu-se la gratii după lumină, cautând acea rază pe care-o vedem in depărtare, și întrebându-ne cum să ajungem la ea, în timp ce de fapt ușa celulei e deschisă în spatele nostru. Dacă ne-am întoarce, am putea merge către libertate. Cam așa îmi sună mie ceea ce spuneți. Asta e ceea ce spuneți?
52:13 K: A little bit, sir, a little bit. K: Așa ceva, domnule, cam așa ceva.
52:15 S: All right. What else? What other than that? Or if you want to amplify. S: Bun. Ce altceva? Ceva nou de adăugat? Sau dacă vreți să dezvoltați.
52:23 K: Surely, sir, in this is involved the everlasting struggle, conflict, man caught in his own conditioning, and straining, struggling, beating his head to be free. And again we have accepted – with the help of religions and all the rest of the group – that effort is necessary. That’s part of life. To me that is the highest form of blindness, of limiting man to say, ‘you must everlastingly live in effort’. K: Desigur. Vedeți, în toate acestea există o veșnică luptă, conflict, omul este prins în propriile sale condiţionări, si se chinuie, se luptă, îşi frământă mintea ca să fie liber. Și, repet, am acceptat - cu ajutorul religiilor și întregului alai - că acest efort e necesar. Că e o parte a vieții. Pentru mine aceasta e cea mai gravă formă de orbire, să limităm omul spunându-i că trebuie pe veșnicie să trăiască in efort.
53:20 S: And you think we don’t have to.

K: Not, ‘I think’, it is... Sir, it is not a question of thought. Thought is the most... 		S: Iar dv. vă gândiți că nu e necesar...

K: Nu că "gândesc"... Domnule, aici nu e vorba de gândire. Gândirea e cel mai...
53:28 S: Let’s delete those two words and just say we don’t have to. S: Să ștergem acele două cuvinte și să zicem doar că nu e necesar.
53:32 K: But to live without effort requires the greatest sensitivity and the highest form of intelligence. You don’t just say, ‘well, I won’t struggle’, and become like a cow. But one has to understand how conflict arises, the duality in us, the fact of ‘what is’, and ‘what should be’, there is the conflict. If there is no ‘what should be’, – which is ideological, which is non-real, which is fiction – and see ‘what is’, and face it, live with it without the ‘what should be’, then there is no conflict at all. It’s only when you compare, evaluate with ‘what should be’, and then look with ‘what should be’ at the ‘what is’, then conflict arises. K: Dar să trăim fără efort cere cea mai înaltă sensibilitate și cea mai înaltă formă de inteligență. Nu poți spune "Gata, nu mă mai lupt" și să devii precum o vacă. Ci trebuie înțeles cum apare conflictul, dualitatea din noi, că de fapt conflictul este între "ceea ce este" și "ceea ce-ar trebui să fie". Dacă n-am avea acest "ce-ar trebui să fie", care e doar o idee, e o non-realitate, e o ficțiune, și am vedea doar "ce este", și am înfrunta, am trăi cu aceasta, fără "ce-ar trebui să fie", atunci nu există nici un fel de conflict. Doar atunci când compari, când evaluezi "ce-ar trebui să fie", și-apoi te uiți cu ideea de "ce-ar trebui să fie" la "ce este", apare conflictul.
54:41 S: There should be no tension between the ideal and the actual. S: Să nu existe nici o tensiune între ideal si real.
54:45 K: No ideal at all. Why should we have an ideal? The ideal is the most idiotic form of conceptual thinking. Why should I have an ideal? When the fact is burning there, why should I have an ideal about anything? K: Să nu existe deloc ideal. De ce să am un ideal? Idealul e cea mai idioată formă a gândirii conceptuale. De ce să am un ideal? Când realitatea este atât de evidentă, de ce să am idealuri, de orice fel?
55:00 S: Well, now once more when you speak like that it seems to me that you break it into an either/or. S: Din nou, când vorbiți astfel mi se pare că separați lucrurile în doar două categorii,ori una, ori alta.
55:07 K: No, no.

S: Not the ideal but the actual where it seems to me the truth is somehow both of these. 		K: Nu, nu.

S: Nu idealul, ci realul, pe când mie mi se pare că adevărul e format cumva din ambele.
55:14 K: Ah, no. Truth is not a mixture of the ideal and the ‘what is’, then you produce some melange of some dirt. There is only ‘what is’. Sir, look, take a very simple example: we human beings are violent. Why should I have an ideal of non-violence? Why can’t I deal with the fact? K: Dar nu. Adevărul nu e un amestec de ideal si de "ce este", atunci am avea un amestec de mizerie. Există doar "ce este". Domnule, iată, să luăm un exemplu simplu: noi oamenii suntem violenți. De ce să am un ideal de non-violență? De ce nu pot trata cu realitatea?
55:41 S: Of violence?

K: Of violence, without non-violence. The ideal is an abstraction, is a distraction. The fact is I am violent, man is violent. Let’s tackle that, let’s come to grips with that and see if we can’t live without violence. 		S: Realitatea violenței?

K: A violenței, fără non-violență. Idealul e o abstracție, o distragere. Realitatea e că sunt violent, omul e violent. Asta să abordăm, asta să-nțelegem, și să vedem dacă nu putem trăi fără violență.
56:02 S: But can... S: Dar putem...?
56:05 K: Please, sir, there is no dualistic process in this. There is only the fact that I am violent, man is violent, and is it possible to be free of that. Why should I introduce the idealistic nonsense into it? K: Vă rog, domnule, nu există nici o dualitate aici. Există doar faptul că sunt violent, omul e violent, și e oare posibil să fim liberi de aceasta? De ce să mai introduc un idealism fără sens?
56:26 S: No dualism, you say, no separation, and in your view is it the case that there is no separation? S: Nici un dualism, spuneți, nici o separare, deci după părerea dv. nu există separare?
56:34 K: Absolutely. K: Absolut.
56:37 S: Is there any separation, you, me? S: Există vreo separare între dv. și mine?
56:39 K: Sir, wait, physically there is. You have got a black suit, are a fairer person than me, and so on. K: Păi fizic, există. Aveți un costum negru, aveți pielea mai albă, etc.
56:46 S: But you don’t feel dualistic.

K: If I felt dualistic I wouldn’t even sit down to discuss with you, then intellectually we play with each other. 		S: Dar nu percepeți dualitate.

K: Dacă ar fi dualitate, nici n-aș fi aici să discut cu dv., căci atunci doar am juca jocuri intelectuale.
56:56 S: Right. Now perhaps we are saying the same thing, but always it comes out in my mind it’s a both/and – we are both separate and united. Both. S: Bine. Acum spunem probabil amândoi același lucru, dar pentru mine lucrurile tot sunt și una și alta - suntem în același timp separați și uniți. Ambele.
57:06 K: No. Sir, when you love somebody with your heart, not with your mind, do you feel separate? K: Nu. Domnule, când iubiți pe cineva, cu inima, nu cu mintea, vă simțiți separați?
57:11 S: I do in some... it's both. I feel both separate and together. S: Câteodată da... sunt ambele. Ma simt și separat, și împreună.
57:16 K: Then it is not love. K: Atunci nu e dragoste.
57:18 S: I wonder because part of the joy of love is the relationship which involves in some sense, like Ramakrishna said, ‘I don’t want to be sugar, I want to eat sugar’. S: Oare? Căci parte din bucuria dragostei e relația, care presupune intr-un fel, după cum zice Ramakrishna, "Nu vreau să fiu zahăr, vreau să manânc zahăr."
57:30 K: I don’t know Ramakrishna, I don’t want any authority, I don’t want to quote any bird.

S: Don’t get hung up on this. 		K: N-am auzit de Ramakrishna, nu cunosc nici o autoritate, nu ma interesează să citez pe nimeni.

S: Să nu ne concentrăm pe asta.
57:37 K: Sir, no! We are dealing with facts, not with what somebody said. The fact is... K: Domnule, nu! Avem de-a face cu realitatea, nu cu ce a zis cineva. Realitatea este...
57:45 S: That in love, part of the beauty and the glory of it, is the sense of unity embracing what in certain respects is separate. S: Că în dragoste, o parte a frumuseții și gloriei ei este această unitate care în anumite aspecte e separată.
57:58 K: Sir, just a minute, sir. Let’s be a little more unromantic about it. The fact is when there is love between man and woman, in that is involved possession, domination, authority, jealousy, all that is involved in it. Of course there is. And comfort, sexual pleasure, and the remembrance. All that. A bundle of all that. K: Un moment, domnule. Să fim puțin mai romantici despre asta. Faptul este că atunci când există dragoste între bărbat și femeie, în aceasta e inclusă posesivitate, dominare, autoritate, gelozie, toate acestea sunt incluse. Firește ca sunt. Plus confort, plăcere sexuală, și amintirea. Toate acestea. Un întreg mănunchi.
58:32 S: And there’s some positive things you have left out, but you are assuming those.

K: Yes, yes. A bundle of all that. Is love jealousy? Is love pleasure? Is love desire? If it is pleasure, it is merely the activity of thought, saying, ‘Well, I slept with that woman, therefore she is mine’ and the remembrance of all that. That’s not love. Thought is not love. Thought breeds fear, thought breeds pain, thought breeds pleasure, and pleasure is not love. 		S: Și câteva lucruri pozitive pe care le-ați omis, dar pe-astea le menționați.

K: Da, da. Tot mănunchiul. E dragostea gelozie? E dragostea plăcere? E dragostea dorință? Dacă e plăcere, este doar o activitate a gândirii, în sensul de "m-am culcat cu femeia aceasta, deci e a mea." și amintirea acestui fapt. Asta nu e dragoste. Gândirea nu e dragoste. Gândul dezvoltă frică, gândul hrăneşte durerea, gândul hrăneşte plăcerea, iar plăcerea nu e dragoste.
59:13 S: Thought breeds only the negative?

K: What is the positive? What is the positive thing that thought produces, except mechanical things?

S: A love poem. 		S: Gândul hrăneşte numai lucruri rele?

K: Ce anume ar fi bun? Care este lucrul bun pe care-l produce gândul, cu excepția lucrurilor mecanice?

S: O poezie de dragoste.
59:24 K: Sir, love poem. What? The man feels something and puts it down. The putting down is irrelevant, merely a form of communication. But to feel it ! It's nothing to do with thought. To translate it then is necessary, for thought. But to love... K: Domnule, poftim? Poezie de dragoste. Cineva simte ceva si scrie. Scrierea e irelevantă, e doar o formă de comunicare. Dar s-o simți! N-are nimic de-a face cu gândul. Ca s-o traducem, da, atunci e gândul necesar. Dar a iubi...
59:48 S: Thought and words can also give form to our feelings which would remain inchoate without them. Bring them to resolution, to satisfying resolutions, through their expression. S: Dar gândul și cuvintele pot și ele da formă sentimentelor noastre, care altfel ar ramâne neterminate fără ele. Să le aducă la țintă, la o concluzie satisfăcătoare, prin exprimarea lor.
1:00:05 K: Is relationship a matter of thought? K: Este o relație o chestiune de gândire?
1:00:10 S: Not only, but thought can contribute to a relationship. S: Nu numai, dar gândul poate contribui la o relație.
1:00:17 K: Thought is always the old, relationship is something new. K: Gândul e mereu din trecut, relația e ceva nou.
1:00:22 S: Yes, but there are new thoughts. S: Da, dar sunt și gânduri noi.
1:00:24 K: Ah! There is no such thing as new thoughts. Forgive me to be so emphatic. K: Vai! Nu există așa ceva, gânduri noi. Ma scuzați că sunt așa de pornit.
1:00:30 S: No, I like that. S: Îmi place asta.
1:00:31 K: I don’t think there is a new thought. Thought can never be free because thought is the response of memory, thought is the response of the past. K: Nu cred că există gând nou. Gândul nu poate fi liber, pentru că este un raspuns al memoriei, gândul e răspunsul trecutului.
1:00:40 S: When a great poet comes through with the right words to articulate a new perception, nobody has before, not even God, has thought of those particular words. S: Când un mare poet reușește, prin cuvintele potrivite, să articuleze o nouă percepție, nimeni altcineva, nici macar Dumnezeu, nu s-a gândit la acele cuvinte anume.
1:00:54 K: That’s a mere matter of a cunning gift of putting words together. But what we are talking about...

S: A noble trade. Poetry is a great contribution.

K: Ah, that’s a minor thing. No, sir, that’s a minor thing; the major thing is to see the beauty of life and see the immensity of it, and to love. 		K: E doar o chestiune de iscusință de-a pune un cuvânt lângă altul. Dar ceea ce discutăm noi...

S: Un meșteșug nobil. Poezia e o contribuție măreață.

K: Ei, e un lucru minor. Nu, domnule, e ceva minor; partea principală e să vezi frumusețea vieții, să îi vezi imensitatea, și să iubești.
1:01:21 S: There it ended, a conversation with Krishnamurti. But what ended was only the words, not the substance. For Krishnamurti was speaking, as always, of that life that has no end, and no beginning. S: Aici se sfârșește, conversația cu Krishnamurti. Dar ce s-a sfârșit sunt doar cuvintele, nu substanța. Căci Krishnamurti a vorbit, ca întotdeauna, despre acea viață care nu are sfârșit, și nici început.