Krishnamurti - Oare suntem conştienţi de separare ?

Krishnamurti Subtitles

MA7879D2 - Oare suntem conştienţi de separare ?
A doua discuţie publică
Madras (Chennai), India
9 ianuarie 1979

0:54	Mie, personal, nu-mi place să stau pe o platformă.
1:03	Înălţimea un pic mai mare nu conferă vorbitorului vreo autoritate anume.
1:13	Deci, în această dimineaţă... haideţi să purtăm o discuţie împreună, ca într-un dialog între doi prieteni... preocupaţi de viaţa lor... cu toate dezastrele vieţii cotidiene care îi înconjoară, confuzia lor, suferinţa lor.
1:39	Ei nu vorbesc despre teoriile sau credinţele lor, ci sunt preocupaţi profund... să-şi înţeleagă propriile probleme... propria lor... suferinţă... propria lor confuzie.
2:04	Deci, dacă am putea să nu discutăm sau să avem un dialog teoretic, ci am fi, de fapt, preocupaţi de traiul nostru cotidian... atunci despre ce am mai putea discuta împreună ?
2:34	Depinde de voi, domnilor, acesta este un dialog.
2:40	Cunoaşterea este esenţială şi, de asemenea, cunoaşterea nu este esenţială, dar în traiul cotidian trebuie să recurgem la cunoaştere. Deci, la urma urmei, ducându-ne traiul cotidian, trebuie să-i corupem pe alţii sau să fim noi înşine corupţi.
2:57	Deci cum să eliminăm această confuzie ? Altminteri, dacă nu-i corupem pe alţii sau nu ne corupem noi înşine... - ... nu putem acoperi necesităţile vitale. - Da, domnule.
3:06	Cum poate cineva trăi în această lume, în India şi probabil că el se referă la Madras... fără să fie corupt, când se află printre oameni care sunt deja corupţi ? Cum să-ţi duci un anumit trai, în care să nu existe corupţie ?
3:32	Mai sunt întrebări ? Domnule, e un dialog între noi doi, între acel domn şi voi, deci haideţi să dezbatem, să discutăm, să dezbatem ce anume aţi mai vrea să întrebaţi.
3:46	Aţi spus că memoria psihologică trebuie să dispară cu desăvârşire. Acest lucru are legătură cu întrebarea pusă de prietenul meu. Oare ne putem dispensa, în totalitate, de memoria psihologică ?
3:58	Oare ne putem dispensa, în totalitate, de memoria psihologică ?
4:10	Alte întrebări ?
4:12	Aţi spus că observatorul este identic cu obiectul observării. Şi, apoi, imediat, ne solicitaţi să observăm.
4:20	Observatorul nu este diferit de obiectul observării şi, în acelaşi timp, spuneţi că trebuie observat... fără a face referire la trecut.
4:37	- Există două feluri de observare ? - Da, da, vom aborda asta, domnule.
4:40	Învăţăturile dumneavoastră, domnule, reprezintă directive foarte bune, atât timp cât punem problema unor vieţi individuale, dar noi ne aflăm, astăzi, într-o atmosferă în care politica domină întreaga viaţă, nu numai viaţa noastră economică, viaţa socială, viaţa politică ci chiar şi viaţa filozofică.
5:03	Cum să combatem asta şi să ameliorăm situaţia, astfel încât atmosfera creată în sinea fiecărui individ să se manifeste şi în propriile lui concepţii filozofice sau de altă natură, dar şi în ţelurile şi obiectivele vieţilor individuale ?
5:23	Solicitantul afirmă... că politica domină... toate vieţile noastre sunt controlate, modelate, de către politică.
5:43	Şi, oare este posibil... să... pentru un anumit individ... să se elibereze de această presiune a politicii ? Corect, domnule ?
6:01	Nu, ci cum să controlezi acel controlor.
6:04	Cum să controlezi guvernul ? - Corect, domnule ? - Da.
6:13	Domnule aţi afirmat că gândirea este cea care creează separarea dintre gânditor şi gândire şi, ca atare, această dezbinare se manifestă numai în afara tărâmului gândirii.
6:26	Dar, în acelaşi timp, domnule, consideraţi că gândirea este necesară, pentru unele lucruri mecanice, condusul unei maşini sau localizarea unei locuinţe sau făcând ceea ce am făcut noi ieri.
6:35	Pentru a stabili această ordine, de a menţine gândirea la locul ei şi-a o exclude, asta înseamnă să abandonăm orice lucru de care depindem acum.
6:46	Vă ascult, domnule, de atât de mulţi ani, făcând un efort extraordinar şi foarte dificil, de a renunţa la orice lucru minor de care ne agăţăm.
6:55	- Corect, domnule. - Asta e dificultatea, domnule.
7:01	Cum poate cineva să se detaşeze, complet... de toate lucrurile pe care omul le-a acumulat, prin gândire, vreme de mii de ani ?
7:13	Asta e întrebare, domnule ? Aşa este.
7:15	Da.
7:17	Domnule, în ce sens Dumnezeu nu se află undeva, acolo ? Atunci, ce înseamnă acolo ? Ce înseamnă acolo ?
7:27	Ce înseamnă acolo ? Din moment ce spuneţi - întreabă vorbitorul - din moment ce spuneţi că nu există Dumnezeu, cu excepţia celui care a fost creat de gândire, dacă nu există Dumnezeu, atunci ce există acolo ?
7:45	Sunt destule întrebări. Putem...
7:47	Încă o întrebare. Nu mă implic într-un joc de cuvinte, dar dumneavoastră afirmaţi să nu memorăm decât faptele şi să abandonăm tradiţia.
8:00	Dar cu toţii am ascultat muzică ieri, de exemplu, iar acea muzică înseamnă, în întregime, tradiţie şi memorie.
8:07	Fără perfecţiunea tradiţiei şi perfecţiunea memoriei n-ar fi existat acea muzică.
8:15	Cum explicaţi asta, domnule ?
8:18	N-ar fi existat nici un fel de muzică, aşa cum a fost cea de ieri după-amiază, dacă nu ar fi fost ceva tradiţional... şi întreg conţinutul cântecului a fost pe deplin tradiţional.
8:34	- Şi memorie - perfect. - Memoria acţionează.
8:39	Cred că e suficient. O clipă doar, domnule. În regulă, domnule.
8:45	Putem discuta observaţia, ca acţiune instantanee ?
9:05	În regulă, aţi formulat întrebarea. Da, domnule ? Adevărul este neschimbat şi indivizibil... Numai o clipă, domnule, să vorbească şi el. Adevărul este neschimbat şi indivizibil
9:23	şi, atunci, cum de se poate schimba de la o zi la alta, domnule ?
9:26	Adevărul este indivizibil... şi neschimbat. Cum de se poate... cum de se poate schimba adevărul, de la o zi la alta ?
9:48	Cred că putem discuta, dacă nu vă deranjează că subliniez... de unde ştiţi ce este adevărul ?
10:01	L-aţi luat de bun, ca fiind adevărul şi... cum puteţi aplica acel adevăr în traiul cotidian, clipă de clipă ?
10:12	Domnule, s-a explicat foarte clar... Ei bine, voi aborda asta mai târziu.
10:20	Acum, s-au pus câteva întrebări: observatorul şi obiectul observării; gânditorul şi gândirea; dacă este posibil să observi în absenţa observatorului; guvernul ne controlează tuturor vieţile; oare ne putem despovăra, noi înşine, de această greutate a guvernelor; şi... Care mai era cealaltă întrebare ?
10:53	Cred că, de regulă, toate întrebările vor fi soluţionate, când vom ajunge la ele. Acum, care dintre întrebări aţi dori s-o abordăm ? Şi vă rog să nu uitaţi ca acestea să fie legate de traiul vostru cotidian. Sau, pur şi simplu, ne jucăm cu cuvintele, acolo, undeva ? Problema observării şi a observatorului.
11:24	Putem aborda problema observaţiei, aşa cum a formulat-o acest domn ?
11:31	Asta vă ajută cu ceva, are vreun efect în traiul vostru cotidian ? Oare puneţi această întrebare... luând în considerare traiul vostru cotidian ?
11:51	Da.
11:55	Putem începe cu acea întrebare ? Vreţi să discutăm acea întrebare ?
11:59	Putem discuta despre controlul guvernului în viaţa noastră cotidiană.
12:03	Controlul exercitat de guvern asupra traiului nostru cotidian. Putem lăsa la o parte acea întrebare ?
12:11	- S-o lăsăm la o parte ? - Nu, îi voi da răspuns, o vom discuta.
12:15	Ce anume este guvernul ? Şi cine sunt politicienii care şi-au asumat responsabilitatea... guvernării oamenilor ?
12:27	Într-o societate democratică, într-o societate cu alegeri libere, voi alegeţi guvernul, politicienii.
12:37	Corect ? Voi sunteţi responsabili pentru guvern. Şi, dacă nu doriţi acel guvern, doborâţi-l ! E la latitudinea voastră. Corect ? Prin votul vostru... schimbaţi guvernul, dacă nu vă place.
13:00	Marea problemă este cu majoritatea oamenilor.
13:03	Aşteptaţi, voi ajunge acolo, domnule ! Marea problemă este că unii dintre noi am putea... dori sau vrea... am simţi necesitatea de a schimba guvernul, dar marea majoritate a oamenilor, ignoranţii... nu ştiu ce se întâmplă, de fapt. Corect, domnule ?
13:29	Sunt îmbrobodiţi, sunt înşelaţi, sunt puşi la colţ, la modul inteligent, de unde nu pot riposta, de preferinţă. Şi... ce poate face cineva ?
13:44	Asta e întrebarea, domnule ?
13:51	Deşi guvernele sunt democrate, ele au la dispoziţie o putere totalitară şi aceşti votanţi nu sunt decât nişte indivizi.
14:01	Asta a explicat el, domnule. Solicitantul... în primul rând, haideţi să clarificăm. Cei care sunt capabili, dispuşi, care doresc să schimbe ceva prin votare, sunt puţini.
14:23	Marea majoritate a oamenilor sunt ignoranţi... păcăliţi cu promisiuni şi toate aiurelile care au loc în timpul alegerilor. Ce poate face cineva ?
14:40	Tu şi un altul poate că... vreţi să schimbaţi guvernul, poate că votaţi partide de dreapta, liberali, de centru, conservatori ş.a.m.d.
14:56	Ce veţi face când marea majoritate a oamenilor votează pe cineva care este corupt, dornic de putere, preocupat numai de el însuşi, de mica sa familie ? Ce aveţi de făcut ?
15:11	Răspunde domnule, fiindcă e problema ta, nu a mea. Ce vei face ?
15:18	În cazul unui guvern totalitar nu ai de ales, ei sunt ferm ataşaţi de propria putere.
15:29	Deci, ce vei face ? E problema dumneata, domnule, n-o lăsa numai în seama mea, fiindcă voi pleca peste o lună sau jumătate de lună, în trei săptămâni, spre Europa şi America ş.a.m.d. Eu nu am nici un vot, nu vreau să votez.
15:48	Nu vreau să am de-a face cu tot acest sistem putred. Ce veţi face ? Înţelegi, domnule ? Aceasta a fost problema umană, tot timpul, din vremuri străvechi, cei puţini vor să schimbe ceva, să trăiască decent, să nu fie corupţi... cei puţini, dar marea majoritate trăieşte o viaţă plină de corupţie, ăsta e modul lor de trai, făcând contrabandă şi aşa mai departe.
16:26	Şi ce au de făcut cei puţini ?
16:31	Pot să spun ceva, domnule ? Discutăm şi, în principiu, vă înţelegem.
16:37	Nu, nu trebuie să mă înţelegeţi deloc, domnule.
16:40	Nu, în principiu vreţi să reflectăm.
16:42	Nu în principiu, ci să reflectăm împreună.
16:45	Da, dar noi reflectăm din greu asupra acestei probleme, zilnic, în sinea noastră şi, totuşi, descoperim mult prea multe piedici, tot timpul şi, ca atare, continuăm să fim lămuriţi şi confuzi, lămuriţi şi confuzi.
17:00	- De aceea... - Exact asta spunea acest domn. E acelaşi lucru, domnule.
17:06	Guvernul este ales de marea majoritate. Marea majoritate este ignorantă. Ştiţi că aşa este.
17:17	Şi cei puţini doresc schimbarea. Ce veţi face pentru a produce schimbarea în marea majoritate ?
17:28	Te rog să-mi răspunzi domnule, este viaţa ta.
17:32	Trebuie să te schimbi tu însuţi, mai întâi. Dacă te schimbi total şi dacă te afli în centrul schimbării, ea se răspândeşte.
17:40	Corect, domnule, schimbă-te singur, mai întâi. O vei face ? Nu domnule, nu pun o întrebare insultătoare sau o întrebare obraznică.
17:52	- Nu am considerat-o astfel. - Nu, domnule, ascultă te rog ! Este foarte uşor să spui că cineva trebuie să se schimbe, că eu trebuie să mă schimb. Oare te vei schimba radical, profund ?
18:03	- De ce nu ? - Nu am spus "de ce nu". - O vei face ? - O voi face.
18:11	- Când ? - O fac, chiar acum. În toţi acei ani de când vă tot ascult, da.
18:17	Bine, domnule. Deci cum vei afecta dumneata masele, dacă te vei schimba ? Asta e întrebarea, domnule. Asta e numai una dintre probleme, doar ascultaţi. Cealaltă problemă referitoare la guverne, atât cele totalitare, cât şi comuniste, socialiste, liberale ş.a.m.d. este problema puterii.
18:46	Omul doreşte putere, atât cea aşa-zis spirituală, cât şi puterea materială.
18:56	Corect, domnule ? Acea problemă n-a fost rezolvată. Deci, cum vei produce o schimbare, prin încetarea exercitării puterii de către cei puţini, în mod democratic... sau indiferent oricărui partid aparţii şi... cum vei educa sau ajuta marea majoritate, căreia nu-i pasă ? Cât timp au puţin pământ, puţină mâncare, ei sunt absolut satisfăcuţi. Ce vei face ?
19:43	Să-i educi este singura cale, nu există altă cale.
19:48	Să-i educi este singura cale. Atunci de ce nu există o educaţie adecvată în această ţară ?
20:04	Acum educaţia este controlată, treptat, de către guvern... atât în statele totalitare, cât şi aici.
20:16	Corect, domnule ? Acum, cum vei schimba guvernul, cu unul care să producă genul corect de educaţie ? Vedeţi, evitaţi problema. Treceţi de la guvern la educaţie, la individ. Deci totul se reduce la asta, domnule, nu-i aşa... dacă cineva ar putea specifica asta, că nu ne asumăm responsabilitatea, fiecare dintre noi, pentru a ne asigura că acel lucru nu se întâmplă.
20:53	V-aţi educa servitorii, dacă i-aţi avea ?
21:01	Haideţi, domnilor ! Le-aţi educa copiii ?
21:09	Evident că nu, fiindcă sunteţi preocupaţi numai de voi şi micile voastre familii.
21:16	Corect, domnule ? Deci, o veţi face ? Tăcere absolută ! Ca atare, veţi avea guvernul pe care-l doriţi, pe care-l meritaţi. Corect, domnule ? Corect, domnule ? Haideţi să confruntăm lucrurile, exact aşa cum sunt.
21:41	Cineva observă multe persoane oficiale... membri ai parlamentului, ai guvernului ş.a.m.d.
21:52	Ştiţi cu toţii care le este jocul, deci nu voi intra în amănunte. Deci voi, ca oameni care aveţi capacitatea de a vota... veţi fi responsabili de soarta fiinţelor umane ?
22:08	Înţelegi, domnule ? Corect ? O veţi face ? Asta înseamnă, domnule, că grija implică iubire. Corect, domnule ? Oare aveţi voi acea grijă, acea atenţie, pe care iubirea o produce ? Haide, domnule, răspunde ! Ceea ce înseamnă că veţi educa copiii servitorilor voştri. Trebuie să începeţi de foarte aproape, pentru a ajunge foarte departe. Dar voi atacaţi la vârf, nu începeţi din apropiere.
22:52	Acea întrebare şi-a primit răspunsul, domnule ? Nu, domnule. Vedeţi, cum pot rezolva problema numai câţiva indivizi ? Numai dacă admiteţi că soluţia este ca toată această vastă majoritate să se schimbe şi ea. În acest program de acţiune nu se poate face nimic.
23:08	Şi cum să schimbi acea vastă majoritate ?
23:10	Îţi spun, domnule, că marea majoritate... Cum ai schimba-o dumneata, domnule ? De ce mă întrebi pe mine ?
23:18	Vă întreb fiindcă cred că mă veţi ilumina mai bine.
23:21	În regulă. Nu, nu, domnule. Suntem prieteni, corect ?
23:27	- Da, dar există... - Aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă. Suntem prieteni, iar eu specific ce anume se poate face. Corect ? Şi anume că marea majoritate trebuie schimbată, corect ? Trebuie făcută să...
23:43	Nu ştiu dacă vreţi să abordăm problema educaţiei, cum să educi marea majoritate.
23:51	Asta e irelevant, momentan. Ce am eu de făcut sau ce aveţi voi de făcut, înconjuraţi fiind de o mare majoritate de oameni care sunt atât de ignoranţi, atât de deplorabili, ştiţi, fără nimic în sinea lor, corect ?
24:08	Da, dar când spun mare majoritate nu mă refer numai la analfabeţi. Mă refer la cei foarte educaţi, învăţaţi, plini de bani, deci şi la elita societăţii.
24:19	Da, domnule, oamenii cu bani, oamenii educaţi, oamenii care sunt foarte săraci ş.a.m.d. cum se vor schimba ei ?
24:32	Voi să-mi spuneţi.
24:37	Domnule, în tradiţia noastră ţelul a fost mântuirea individuală, deci cei care sunt capabili să schimbe societatea au grijă numai de ei înşişi şi de propriile lor suflete, în loc să le pese de ceea ce se numeşte comunitate, societate, de înălţarea ei.
24:58	Deci, ei sunt la fel de egoişti ca şi cei care umblă după bani, avere şi plăcere.
25:08	Am răspuns la întrebare ?
25:12	Domnule... tocmai am discutat că am putea manifesta grijă şi iubire.
25:19	Am putea deveni astfel, în activitatea noastră. Aş putea avea grijă de copiii servitorului meu sau de ai angajaţilor mei dar şi de conducători, dar există limite între care individul poate acţiona. Dincolo de ele s-ar putea să nu avem capacitatea de a...
25:35	Da, domnule. Oare cineva a remarcat că în istorie... numai foarte puţini indivizi produc o nouă schimbare. Nu-i aşa ?
25:49	Corect, domnule ? Oare veţi avea energia, capacitatea, impulsul... iubirea care ar produce o lume diferită ?
26:02	Domnule, nu ştiu dacă v-aţi dat seama că asta nu este o problemă provincială, o problemă tribală, aşa cum devine în India, tribală, ci este o problemă globală.
26:16	Înţelegi, domnule ? Şi o problemă globală poate fi... rezolvată numai atunci când vom înceta să fim naţionalişti.
26:26	Corect, domnule ? Când încetăm să mai fim indieni. Dar nimeni nu vrea să facă asta. Vrem ca schimbarea să se producă de la vârf şi, apoi, să ne încadrăm confortabil în ea. Şi cei de la vârf, oamenii politici obsedaţi de putere nu se vor schimba. Corect ? Este suficient. Acum, am dori să discutăm... ce are cineva de făcut, în traiul cotidian... când se pune problema observatorului şi a obiectului observării, cele două separări. Corect, domnule ?
27:10	Acum, pentru a înţelege asta, problema pe care o vom aborda, oare observi relaţia cu soţia ta, cu copiii tăi, cu aproapele, cu cel sărac ? Sunt probleme legate între ele. Corect, domnule ?
27:28	Deci vom discuta asta, vom dezbate asta, pentru a descoperi genul adecvat de relaţie reciprocă, cu oamenii.
27:38	Corect ? Sunteţi interesaţi de asta ? Asta aţi întrebat, domnule. Şi asta e o problemă pe care majoritatea oamenilor o vor abordată. Înainte de toate, haideţi să începem de la un nivel foarte simplu. Şi anume, oare aţi observat vizual, cu proprii ochi, un copac ?
28:05	Aţi făcut-o ? Un simplu copac. Şi, atunci când observi copacul... ce anume se petrece în acea observare ?
28:23	Există acel lucru... şi voi îl numiţi copac.
28:31	Îl numiţi copac fiindcă memoria a intervenit în acel proces şi este recunoscut, de regulă, că acel lucru este un copac.
28:43	Îi daţi un nume... din amintire şi, apoi, numele, acea amintire, memoria, operează.
28:54	Corect, domnule ? Mă urmăriţi ? Este destul de simplu, nu-i aşa ? Acum, oare poţi observa copacul fără a-l denumi ?
29:11	Pur şi simplu priveşte copacul, domnule. Doar priveşte-l şi vezi dacă-l poţi privi fără... nici un fel de intervenţie a memoriei. Doar să-l priviţi. O puteţi face ?
29:24	Fără nici o emoţie, domnule ?
29:27	Pur şi simplu începe, domnule, începe lent.
29:31	Momentan, da, pentru o clipă.
29:36	Acum, aşteptaţi o clipă. Numai pe moment.
29:39	- Apoi intervine timpul. - Numai o clipă, domnule. Este destul de uşor, nu-i aşa ? Ceea ce implică - Doar ascultă asta, domnule ! - că acel cuvânt, "copac", nu este realitatea, de fapt.
29:57	Corect ? Corect ? Nu domnule, nu accepta ceea ce spun, ci doar observă. Cuvântul nu este lucrul în sine. Corect, domnule ? Cuvântul "microfon" nu este acest lucru, de fapt. Corect ? Numai o clipă. Deci... o descriere a unui copac, nu este obiectul descris.
30:30	Corect, domnule ? Deci, hai să fim clari ! Cuvântul, descrierea, nu este lucrul care este descris.
30:44	- Atunci cum de capătă fiinţă ? - Aşteaptă, domnule, aşteaptă, eşti... Descoperă, domnule, fă-o !
30:51	Acel cuvânt are o semnificaţie funcţională, şi gata. - Comunicarea ar fi altfel paralizată. - Ajung la asta, domnule.
30:58	Da, domnule.
31:01	- Aveţi puţină răbdare, domnule. - Scuzaţi.
31:05	- Să nu vă pară rău, domnule. - Ok, nu-mi pare. Ok, nu spune "ok".
31:15	Deci cuvântul nu este lucrul în sine. Oare puteţi privi asta, fără cuvânt ? Asta-i tot. Şi tu spui "pot".
31:30	Acum, oare te poţi uita... la soţia ta sau la soţul tău... fără a folosi cuvântul, "soţia mea" ?
31:45	Foarte rar.
31:57	Voi întrebaţi, dacă observatorul... şi obiectul observării sunt diferiţi. Dacă nu sunt diferiţi, atunci nu există decât observarea în sine.
32:12	Şi vom aborda această problemă foarte lent, pas cu pas, fiindcă, odată înţeles acest lucru, atunci vă veţi elibera de efort.
32:28	Cuvântul nu este lucrul în sine, cuvântul "uşă" nu este uşa, de fapt.
32:35	Corect, domnule ? Corect ? Numele "Krishnamurti" nu este persoana în sine... reputaţia nu este persoana în sine, descrierea nu este persoana în sine, fotografia nu este persoana în sine... sau imaginea pe care ţi-ai făcut-o despre această persoană nu este persoana în sine.
33:01	Corect ? Deci, haideţi să fim extrem de clari, la acest moment: descrierea nu înseamnă niciodată obiectul descris.
33:11	Poţi picta cel mai frumos munte, dar pictura nu este muntele.
33:19	Corect ? Deci simbolul nu este acel lucru... teoria nu reprezintă realitatea.
33:30	Deci, oare mă pot uita... oare te poţi uita la soţia ta sau la soţul tău fără a folosi cuvântul, mai întâi.
33:48	Domnule, asta e posibil numai într-o stare extatică. Să priveşti astfel e posibil numai când te afli într-o stare extatică, altminteri nu are loc.
34:00	Vom aborda această problemă, domnule.
34:02	Nu, domnule, ideea mea e dacă voi obţine această stare prin orice alte mijloace, apoi voi începe să privesc lucrurile astfel.
34:09	Vă voi spune eu care sunt alte mijloace: droguri... alcool.
34:18	S-a încercat asta. S-a încercat cu LSD, cocaină, marijuana, haşiş. Există acest ultim lucru numit "spuma îngerului" sau "praful îngerului", care te ucide, realmente, sau vezi ceva din afara acestei lumi.
34:43	Deci există alte căi de-a o face, care-ţi distrug creierul, care-ţi distrug trupul.
34:53	Dacă vrei să mergi pe acea cale, este o ţară liberă şi, dacă ai droguri, dă-i drumul.
35:02	Dar noi vorbim de o cale mult mai sănătoasă, raţională, de-a face asta.
35:08	Şi anume, spunem... că atunci când îţi observi soţia - rămân la exemplul soţiei şi al copilului fiindcă este viaţa voastră, şeful vostru, servitorii voştri, copiii voştri, aproapele vostru, politicienii voştri, toţi aceştia - oare poţi observa fără a apela la cuvânt - încet - fără cuvânt... ştiind că acel cuvânt nu este persoana în sine... iar cuvântul reprezintă o rememorare continuă... o asociere continuă cu trecutul.
35:54	Corect ? E simplu, nu-i aşa domnule ? Domnule, urmăreşti asta ?
36:00	Numai copiii pot face asta, înainte de a învăţa vreun limbaj. - Poftim, domnule ? - Numai copiii...
36:05	Ştiu, ştiu, copiii pot face asta. Da, domnule, cel puţin copiii credeţi că o pot face. Noi nu suntem copii. Suntem oameni maturi, aşa că haideţi să nu mai revenim la copii.
36:19	Scuze, domnule, nu sunt nepoliticos.
36:21	Domnule, chiar dacă procesul denumirii e suspendat în timpul actului perceperii, tot mai rămâne problema presupunerii.
36:29	Facem presupuneri la multe nivele. Să presupui înseamnă să acţionezi de parcă ceva ar fi real. Noi presupunem existenţa Universului, dumneata presupui existenţa auditoriului. Acum, noi acţionăm la nivel profund de parcă ar exista un alt obstacol... - ... lumea din exterior. - Înţeleg, domnule.
36:48	Permiteţi-mi să continui puţin, pas cu pas. Deci, oare cineva poate observa... fără a face asocierea pe care cuvântul o induce ?
37:03	Urmăreşti toate acestea, domnule ? Şi să observi persoana, la modul intim sau non intim, oare o poţi face ?
37:16	Cuvântul, amintirea, reprezintă trecutul. Corect ?
37:25	Trecutul însemnând toate incidentele, evenimentele, tot ceea ce aţi acumulat, în timpul unei relaţii dintre un soţ şi o soţie şi o familie şi un vecin şi cu guvernul.
37:43	Acum, oare poţi observa, oare există o observaţie - nu "dacă poţi" - oare există o observare fără asociere ?
37:52	- Trebuie să ne arătaţi tehnica, domnule. - Poftim ?
37:57	Vreau să cunosc modalitatea reală, calea practică.
38:00	Vreţi să ştiţi calea practică ? Da, domnul vrea să cunoască modalitatea practică. Adică, spune-mi cum s-o fac. Asta ce înseamnă ? Doar ascultaţi asta ! Atunci când întrebaţi: "Oare cum s-o fac ?" nu o faceţi, de fapt, nu-i aşa ?
38:27	Vă rog, domnule, nu vă insult, ci numai întreb. Deci n-o faceţi. Deci vreţi ca cineva să vă spună cum s-o faceţi, ceea ce înseamnă cineva care a descoperit, care a făcut-o şi spune "dacă faci asta, asta şi asta, o vei face şi tu". Corect ?
38:51	Deci doriţi un sistem... o practică... o metodă. Corect ?
39:01	- Domnule, pentru un geniu ca dumneata... - Nu sunt un geniu.
39:05	Pentru noi, simpli muritori, o cale prin care...
39:08	Nu, dumneata nu asculţi, dragă domnule. Te rog, ascultă !
39:19	Domnule... dacă cineva a trăit în acest mod, aşa cum am trăit noi în dezbinare şi din acea dezbinare au răsărit toate conflictele omenirii - dezbinarea claselor sociale, dezbinarea naţiunilor, dezbinarea oamenilor, dezbinarea triburilor, dezbinarea credinţelor, dezbinarea... - Înţelegeţi ? - întreaga structură a existenţei umane se bazează pe asta.
39:47	Şi asta a produs conflicte groaznice, războaie, suferinţă, nu-i aşa ? Deci cineva se întreabă dacă există un alt mod de a trăi - Înţelegi, domnule ? - în care să nu existe conflict.
40:01	Deci cineva trebuie să descopere şi să presupunem că cineva a descoperit asta şi spune "fă asta".
40:09	Şi, dacă el zice... "urmează acest sistem, această metodă, această cale", te readuce pe vechiul făgaş al autorităţii, urmându-l.
40:23	Înţelegi, domnule ? Deci, aşa cum am explicat de multe ori, vă rog reţineţi: nu sunt autoritatea voastră, nu sunt guru vostru, nu mă urmaţi, dar ca doi oameni, prieteni, care dezbat împreună, hai să rezolvăm această problemă. Asta-i tot.
40:49	Deci eu spun: Oare puteţi observa ? Puteţi observa acel lucru, numit copac, fără a-l numi, nu-i aşa ?
41:01	Este destul de uşor. Dacă aţi privit cât de cât natura, aţi privit păsările, este relativ uşor. Să observi lumea din afara ta este destul de uşor.
41:15	Dar, din clipa în care observi lăuntric, devine extrem de dificil. Reacţiile voastre sunt atât de puternice, atât de condiţionate, atât de instantanee, încât este foarte dificil să spui "ei bine, voi reţine asta în sinea mea".
41:32	Deci, vom aborda problema asta, pas cu pas. Mai întâi... observaţi ceea ce faceţi, de fapt, în traiul vostru cotidian,
41:43	tu şi soţia ta. Corect ? Tu, separat de soţia ta... şi ea, separată de tine... sau tu separat de aproapele tău ş.a.m.d.
41:59	Acolo unde există separare, trebuie să existe conflict. Asta e de la sine înţeles. Corect, domnilor ?
42:06	Da, domnule, dar separarea este senzaţia fundamentală de a fi viu.
42:12	- Da, domnule. - Este esenţială pentru experienţa în sine.
42:16	- A existenţei. - Poftim ?
42:18	Şi este senzaţia de a fi separat. Nu, nu, asta este ceea ce am acceptat.
42:24	Corect, asta este ceea ce am acceptat, am presupus.
42:27	Am acceptat această iluzie, că suntem vii atunci când suntem separaţi.
42:35	Şi acel trai, când suntem separaţi, a produs o suferinţă extraordinară.
42:43	- Care e alternativa, domnule ? - Aşteptaţi, tocmai...
42:49	Cu toţii doriţi calea alternativă.
42:53	Nu, nu calea, ci măcar o înţelegere, la nivel mental.
42:55	Da, asta şi fac, domnule, asta facem.
43:05	Vă întreb sau dezbatem asta împreună: Oare vei descoperi cum să te uiţi la soţia sau la soţul tău... fără ca toate amintirile, din ultimele 20 de zile sau 5 zile sau 30 de zile, să intervină ? Veţi descoperi cum s-o faceţi ?
43:31	Oare ?
43:32	Dacă mă reduc, eu însumi, la o oglindă, care nu are nici o reacţie, cred că o pot face.
43:43	Domnule, dacă spuneţi "dacă"... când introduceţi cuvântul "dacă", atunci n-o faceţi.
43:53	Dacă aş fi regina Angliei ar fi minunat, dar nu sunt !
43:58	Nu, dar poate există o cale prin care să putem elimina toate acestea.
44:02	Nu, domnule, nu prin a spune "dacă sunt astfel", ci numai înfruntând realitatea.
44:11	Realitatea este că guvernele vor să controleze oamenii, guvernele sunt incapabile să conducă întreaga omenire.
44:21	Corect, domnule ? Deci înfruntă realitatea ! Nu dacă aş avea un guvern minunat. N-am avut un guvern minunat, nicăieri.
44:31	Deci realitatea este că există această dezbinare şi această dezbinare... care ne tratează ca entităţi separate, a provocat o suferinţă extraordinară în viaţă, războaie, distrugeri şi toate celelalte.
44:49	Şi am acceptat asta, timp de secole. Asta ne este condiţionarea. Deci cineva vine şi spune: "Haideţi să aflăm dacă nu există un mod diferit de a trăi !"
45:06	Deci el spune: "Mai întâi, oare poţi descoperi... de ce există această dezbinare ?"
45:15	Corect, domnule ?
45:18	Domnule, atunci când vă observ, nu există decât dialog. Nu există tu sau eu, ok ?
45:25	- Aşa este domnule, aşa este. - E de la sine înţeles.
45:28	Corect domnule, aţi spus-o !
45:30	Adică, noi trăim numai în cadrul despre care discutăm.
45:33	Da, aşa este, ascultă doar. Asta înseamnă că asculţi, de fapt.
45:40	Aşteaptă ! Nu există vreo persoană. Tu nu exişti şi eu nu exist, dar asculţi, de fapt, ceea ce se spune.
45:48	- Da, domnule. - Asta-i tot, las-o aşa !
45:56	Vedeţi, este atât de dificil să abordez asta pas cu pas, când veniţi cu altceva, tot timpul.
46:05	Acum... cineva îşi dă seama că creierele noastre sunt condiţionate să accepte această dezbinare. Corect ?
46:15	Îţi dai seama domnule, eşti conştient de asta, că eşti condiţionat să accepţi această dezbinare ? Eu şi soţia mea, eu şi ţara mea, eu şi guvernul meu, eu şi credinţa - Mă urmăriţi ? - această dezbinare constantă.
46:32	Sunteţi conştienţi de această dezbinare ? Şi care sunt consecinţele acestei dezbinări ?
46:43	Doamnă, nu puteţi să ascultaţi şi să vă notaţi, în acelaşi timp.
46:50	Scuzaţi-mă că am specificat asta ! Este atât de imposibil să vorbesc, să abordez acest subiect. Fiindcă majoritatea oamenilor n-o fac şi majoritatea oamenilor au acceptat acest conflict, între doi oameni, între grupuri de oameni, între diverse religii, am acceptat asta, a devenit obişnuinţa noastră, a devenit tradiţia noastră.
47:18	Şi noi spunem: "Ajutaţi-mă să scap de acea tradiţie !" Corect ? Corect, domnule ? Nimeni nu vă va ajuta. Corect ? Guru au promis asta, cărţile au promis asta, iar voi menţineţi, încă, această dezbinare, corect ?
47:43	Deci oare puteţi - Vă rog să ascultaţi ! - oare puteţi renunţa la cărţile voastre, la guru voştri, la orice autoritate şi să înfruntaţi realitatea ?
47:54	O veţi face ? Să înfruntaţi realitatea că această dezbinare trebuie să creeze... o lume coruptă, aflată în dezintegrare.
48:12	Dacă acceptaţi asta şi spuneţi: "Uitaţi, cineva nu poate trăi astfel !" vă provocaţi creierul... solicitându-i să descopere un mod diferit de a trăi.
48:28	Vă veţi provoca mintea ? Nu. Înţelegi, domnule ? O vei face ?
48:35	- Da. - Corect, dacă o faci... atunci trebuie să descoperi ceva, nu-i aşa ? Nu să accepţi... nu să ceri: "Vă rog, spuneţi-mi cum s-o fac !" ci tu eşti cel care trebuie s-o facă.
48:51	Deci, ce vei face ? Mai întâi, observă ce anume se întâmplă, de fapt. Corect, domnule ? Apoi te întrebi: "De ce există această dezbinare ?" Corect, domnule ? Oare această dezbinare este creată de cuvânt ? Oare dezbinarea este creată de imaginea pe care mi-am clădit-o, despre soţia mea sau soţul meu ?
49:21	Corect ? Oare această dezbinare există fiindcă eu urmăresc satisfacerea unei anumite dorinţe, iar ea urmăreşte propria ei dorinţă ?
49:36	Mă urmăriţi ? Deci... oare e din cauză că sunt ambiţios, cineva este ambiţios, iar soţia sa este docilă ?
49:46	Sau soţia este ambiţioasă şi tu eşti docil ? Mă urmăreşti, domnule ? Eşti conştient de asta ?
49:57	Ce este de observat, dacă nu există nici o separare ?
50:03	Vom ajunge şi acolo, domnule, pentru numele lui Dumnezeu... Ce este de observat, dacă nu există nici o separare ? Asta e, repet, domnule... Vedeţi, nu aţi avut nici măcar politeţea de-a asculta !
50:25	S-a înţeles, domnule, că numai când suntem conştienţi nu mai există dezbinare.
50:32	Când sunteţi conştienţi, dacă sunteţi conştienţi, ar trebui să fim conştienţi, trebuie să fim conştienţi, asta înseamnă că nu sunteţi conştienţi.
50:50	Deci, întreb... deci... cineva se întreabă... oare sunteţi conştienţi de această dezbinare ?
51:10	Dacă cineva este conştient, atunci de ce oare mai există această dezbinare ? Această dezbinare există de mii de ani, din vremuri imemoriale.
51:23	Corect ? Corect, domnule ? Eu şi Dumnezeul meu, eu şi limba mea, eu şi credinţa mea.
51:34	Corect, domnule ? Din vremuri antice, din vremea Sumerului, care înseamnă circa 7000 î.e.n. acest lucru are loc.
51:47	Şi noi am acceptat asta şi spunem că acesta ne este modul de a trăi: cu războaie, cu distrugeri, cu conflicte, cu ură.
51:57	Şi, ca atare, trebuie să descoperim un mod diferit de a trăi. Adică de ce oare există această dezbinare, cine a creat-o ?
52:09	Înţelegi, domnule ? Reflectăm împreună, vă rog ! Cine a creat asta ? Să nu spuneţi natura, Dumnezeu, vreo forţă externă. Fiinţele umane au creat-o, corect ? Corect, domnule ? Adică, ce este o fiinţă umană ? Capacitatea sa de a gândi. Corect, domnule ? Deci gândirea, însăşi, este limitată... deci orice ar crea trebuie să fie ceva limitat.
52:48	Corect ? Deci, în relaţia cu o altă persoană, atunci când gândirea acţionează ea trebuie să fie limitată.
52:58	Corect ? Atunci când există limitare, există separare. Când un anumit trib spune: "Sunt acest trib anume !" şi există un alt trib, atunci e o dezbinare. Corect ?
53:14	Deci gândirea a creat această dezbinare. Corect ? Observaţi asta ?
53:25	Domnule, puteţi clarifica ceva ? Gândirea mea, gândirea pare să opereze la orice nivel. - La nivel senzorial şi... - Domnule, am de gând...
53:35	Ce înţelegeţi prin gândire ? E vorba numai de verbalizarea internă ?
53:39	Da, în parte este o verbalizare... în parte... Numai o clipă - descriu părţile sale, dar părţile nu definesc întregul.
53:57	Corect ? Voi aborda asta, puţin.
54:01	Separarea nu trebuie să însemne neapărat conflict, poate fi şi o cooperare.
54:06	Oh domnule, nu spune "neapărat" ! Asta se întâmplă. De ce spui "neapărat" ? Este numai o idee. Dumnezeule, nu poţi asculta ceva în ordine. Domnule, te afli aici pentru a afla ce are de spus vorbitorul, corect ? Aţi pus această întrebare, deci ascultaţi politicos, mai întâi, apoi o puteţi face bucăţi.
54:35	O puteţi arunca peste bord sau călca în picioare, orice veţi dori, dar, mai întâi, aveţi amabilitatea de a... acordaţi-mi o atenţie amicală.
54:53	Mai întâi, spun, de ce a existat această separare, de ce omul a acceptat această separare, cine a creat-o şi cum de a luat fiinţă ?
55:08	Deci observ - cineva observă - că este fie o problemă de credinţă - Corect ? - fie un tribalism, un trib îndreptat împotriva altui trib.
55:19	Corect, domnule ? Urmăriţi toate acestea ? Un set de dogme contra altui set de dogme, un set de zei tribali contra altui set de zei tribali, limbajul separă oamenii... şi aşa mai departe.
55:39	Cum de s-a produs asta ?
55:43	Nu-i aşa, domnule, că aceste lucruri, pe care le-aţi descris, au produs nivele grosiere de separare, dar există un nivel foarte subtil de separare. Adică, tocmai sentimentul că sunt cumva separat pare să stea la baza tuturor acestor forme brute de naţionalism ?
56:04	Nu vă pot auzi, trebuie să vorbiţi mai tare.
56:09	Separările despre care aţi vorbit, tribalismul, naţionalismul şi religia, toate par să se manifeste la un nivel oarecum grosier şi în cazul acestor lucruri, dacă le acorzi atenţie, poţi vedea cumva printre ele.
56:26	Ajung acolo, domnule: trebuie să încep de la exterior şi ajung şi la interior.
56:33	Deci, ceea ce mi se pare mie foarte dificil de sesizat este însuşi sentimentul primar al separării sinelui, ca individ.
56:44	Ce spune ? Pentru el este foarte dificilă existenţa sentimentului de separare ca individ, mult mai important decât toate aceste separări.
56:56	Ajung şi acolo, domnule !
57:06	Am petrecut aproape o oră... şi nici măcar nu am atins... baza problemei.
57:22	Noi spunem că omul a trăit nu numai în baza simţurilor... ci, de asemenea, în mai mare măsură, la nivelul intelectual, verbal, al gândirii.
57:42	Şi noi spunem că gândirea... prin însăşi activitatea sa, este învrăjbitoare, în sensul dezbinării.
57:54	Este clar ? Şi poţi observa asta şi singur, domnule. Întreaga gândire este limitată, incompletă.
58:05	Gândirea poate concepe întregul, dar conceperea lui tot gândire este.
58:14	Corect ? Corect, domnilor ? Deci... oare poate gândirea, care înseamnă memorie, experienţă, cunoaştere, care este trecutul, oare acea cunoaştere poate să nu opereze atunci când observi ?
58:39	Asta-i tot. Când îţi observi soţia şi soţul şi familia... sau servitorul sau vecinul, oare poate această amintire, asociată soţiei sau soţului, să fie suspendată ? Numai să observi. O veţi face ?
59:02	O puteţi face ? Îţi dai seama că gândirea este învrăjbitoare... că gândirea este incompletă, că gândirea este născută din cunoaştere, care reprezintă trecutul şi, ca atare, te uiţi mereu la soţia ta, la aproapele tău, cu ochii trecutului.
59:27	Sau te uiţi la tine însuţi cu ochii trecutului, care îţi conferă condiţionarea tradiţională şi anume "eu sunt diferit de altcineva".
59:41	Ai urmărit toate acestea, domnule ? O faceţi ? - Deci, eu afirm... - Nu minimalizaţi realitatea.
59:53	Cum rămâne cu aproapele tău, cu realitatea sa ? Când răstălmăceşti realităţi, cum ar fi sinele propriu, aşa ceva e imposibil. Astea sunt simple realităţi, realităţi pure, realităţi incontestabile, în ce-l priveşte pe vecin, pe soţie sau pe copil sau pe oricine altcineva. Corect.
1:00:14	Este vorba numai de ego, domnule, de ego.
1:00:19	Poftim, domnule ?
1:00:21	Numai ego-ul acţionează aici şi ne conferă acest sentiment.
1:00:25	Adică dumneavoastră spuneţi că acel ego, "eul", sinele, este creat de către gândire... numele tău, aspectul tău, dorinţele tale, grijile tale, suferinţa ta, plăcerile tale, temerile tale, aroganţa ta, orgoliul tău, setea ta de putere, te reprezintă.
1:00:49	Domnule, din câte înţeleg eu, afirmaţi că acest ego sau această separare este o activitate întreţinută de procesul gândirii.
1:00:56	Da. - Ei bine... - Da. Deci, oare poţi observa - revin la acel subiect - oare îţi poţi observa soţul sau soţia, fără ca amintirile trecutului să intervină ?
1:01:17	Dacă n-o fac, atunci ce se întâmplă ? Nici măcar n-aţi ajuns la acel punct. Îmi înţelegi întrebarea, domnule ? Mă uit la soţia mea... eu nu am soţie, dar mă pot uita la "soţia mea".
1:01:38	Oare mă pot uita la ea... fără amintirile sexuale... fără amintirea dominării ei... fără amintirea de-a avea cu ea o asociere comodă, fără acea lipsă de răbdare, meschină ş.a.m.d.
1:02:02	Oare mă pot uita la ea de parcă m-aş uita pentru prima dată ?
1:02:09	Atunci, când o priveşti astfel, ceea ce înseamnă că nu există observator, ci numai observaţie... - Corect ? - atunci ce se întâmplă ?
1:02:27	Absenţa sinelui.
1:02:29	Nu inventa, domnule ! Nu spune "când", "dacă", "absenţă". Dumnezeule, nu o faceţi !
1:02:39	Nu sunt capabil s-o fac, fiindcă se interpune trecutul.
1:02:41	Atunci descoperă de ce se interpune. Eu sunt trecutul.
1:02:46	Domnule, dacă observarea diferă de observator, cum de poate exista observaţie ?
1:02:52	- Fă-o domnule ! - Numai dacă observatorul este ego-ul.
1:02:55	Domnule, numai o clipă; poţi privi acel copac fără a folosi cuvântul ?
1:03:00	De ce n-o poţi face acolo ?
1:03:04	Dar cine este conştient de existenţa lui ?
1:03:08	Oh voi oameni buni, nu testaţi asta, nu practicaţi asta, nu vreţi să descoperiţi. Faceţi declaraţii ! Uite, domnule !
1:03:19	Acel lucru, presupun, înseamnă existenţă pură. Noi suntem conştienţi numai de existenţă şi nu de separare.
1:03:27	Toate sunt numai teorii, domnule. La ce sunt bune teoriile ? Cărţile voastre sunt pline cu teorii. Guru voştri, bisericile voastre, templele voastre, sunt pline de teorii. Unde vă aflaţi voi, la urma urmei ? Tu şi ţara ta, poporul tău, unde vă aflaţi ? Deci... acum, domnule, ascultă doar. Am fost asigurat, de către oameni de ştiinţă prestigioşi... atunci când le-am declarat: "Observatorul este obiectul observării !" că le-a luat ceva vreme să înţeleagă semnificaţia cuvintelor... apoi mi-au explicat ceva.
1:04:17	Ei au spus că atunci când observi, fără teorii, fără memorie, fără orice alt lucru, printr-un microscop, pe măsură ce-l observi, exact lucrul observat suferă o schimbare.
1:04:32	Să nu fiţi de acord cu asta, fiindcă nu ştiţi nimic în privinţa asta. Tocmai lucrul pe care-l observi, se mişcă, se schimbă, nu este niciodată la fel.
1:04:44	Deci, vă rog să ascultaţi ! Când vă observaţi lăcomia... adică fără a folosi cuvântul în sine, fără amintirea lui "trebuie să nu fiu lacom" ş.a.m.d., când observi acea realitate a reacţiei numită lăcomie, exact acea reacţie suferă o schimbare radicală.
1:05:08	Acela este modul de-a observa ! Să mă observ pe mine însumi... întreaga structură şi natură a sinelui propriu, cu toate calităţile sale, cu toată urâţenia sa, cu toată plăcerea, cu toată suferinţa, atunci când observ asta, când există o observare lipsită de asocierile trecute, exact acea observare... produce o schimbare a procesului care are loc.
1:05:49	Simplu spus, în acea stare sunt simplu, umil, afectuos şi iubitor.
1:05:56	- Poftim, domnule ? - Simplu spus... Oh nu, nu simplu spus. Aţi înţeles ce are de spus vorbitorul ?
1:06:16	Uite, domnule, hai să observăm ! Există violenţă, corect ?
1:06:23	Acum s-a transformat într-o violenţă tribală, în lume. Corect, domnule ? Corect ? Până şi acei aşa-zişi brahmani - din nefericire ei nu mai există - până şi acei aşa-zişi brahmani au devenit, acum, tribali.
1:06:47	Deci, tocmai acest tribalism este cel care generează violenţă. Oare puteţi observa violenţa - ascultaţi doar, urmăriţi-i succesiunea, fiindcă o voi explica pas cu pas.
1:07:02	Mai întâi, ai devenit conştient de violenţa ta, care înseamnă furie... mimetism, care este o formă de violenţă, imitarea cuiva.
1:07:18	Când te compari pe tine însuţi cu cineva anume, asta e o formă de violenţă. Când încerci să obţii un anumit rezultat, un succes, e o formă de violenţă.
1:07:30	Deci folosesc noţiunea de violenţă în accepţiunea sa mai largă, nu numai ca violenţă fizică, ci şi ca violenţă psihologică.
1:07:39	Acum, când apare acel sentiment... gândirea intervine atunci şi spune că asta este violenţă.
1:07:50	Corect ? Urmăriţi asta ? Fiindcă gândirea nu poate opera decât prin intermediul cuvintelor, prin imagini, prin simboluri, deci spune că aia e violenţă.
1:08:02	Deci trecutul a recunoscut noua senzaţie şi a denumit-o violenţă.
1:08:11	Urmăreşti asta, domnule ? Deci, oare poţi observa acea emoţie, care a fost numită violenţă, fără a o denumi ?
1:08:30	Fiindcă, atunci când nu o denumeşti, tocmai lucrul care este observat se schimbă.
1:08:41	Şi în asta nu există conflict.
1:08:48	Din clipa în care observatorul spune "sunt violent", începe conflictul: "nu trebuie să fiu violent, spune-mi cum să nu fiu violent, trebuie să urmez calea nonviolenţei" şi toate celelalte se declanşează.
1:09:02	Corect, domnule ? Corect ? Deci oare o puteţi testa ? Făceţi-o ! Testaţi-o ! Adică, atunci când apare un sentiment - mânie, gelozie, lăcomie, violenţă, sex, care este cel mai important pentru majoritatea oamenilor - atunci când acel sentiment apare, priveşte-l, observă-l, fără a apela la toate imaginile, pozele, contradicţiile - Mă urmăriţi ? - numai realitatea, realitatea acelui sentiment.
1:09:45	Atunci veţi descoperi, singuri, că realitatea nu are contrariu.
1:09:56	Corect ? Deci, atunci când te depărtezi de realitate intervine contrariul şi, ca atare, începe conflictul.
1:10:05	Acum spunem numai să observaţi sentimentul şi să vă daţi seama că gândul este distructiv în observare.
1:10:21	Aţi înţeles asta, domnule ?
1:10:25	Această ultimă frază n-am înţeles-o.
1:10:32	Noi afirmăm că gândirea este învrăjbitoare.
1:10:35	Gândul acţionează distructiv.
1:10:37	Da, desigur. Când ceva este învrăjbitor este şi distructiv. Când afirm "sunt catolic, nu cred decât în Iisus Mântuitorul" sau orice altceva, iar tu spui "sunt hindus, cu ale mele", iar musulmanul spune cu ale sale,
1:10:54	eşti distructiv, sunteţi oameni distructivi.
1:11:00	Deci... afirmăm că este posibil, nu în teorie, ci în realitate, în traiul cotidian, este posibil să trăieşti fără nici un conflict, atunci când există numai observaţia pură.
1:11:22	Asta nu necesită disciplină, nici control, ci numai să observi... ceea ce înseamnă că ideea de bază, conceptul de bază, este că eul, în esenţă, e diferit de al altuia.
1:11:44	Domnule, afirmaţi că acea presupunere trebuie subminată radical, corect ?
1:11:52	Mie mi se pare că atunci când realizezi că acea observare este necesară, există tendinţa, din punctul de vedere al unei persoane care vă ascultă, să consolideze sentimentul ego-ului care i-a fost atribuit...
1:12:08	- Desigur, desigur. - ... şi cineva continuă să se izoleze.
1:12:11	Desigur, desigur. Fiindcă atunci când ascultaţi asta nu ascultaţi pe deplin, ci faceţi... Nu asculţi, domnule.
1:12:21	Trebuie să abordăm, din nou, problema ascultării.
1:12:26	Acesta este un eşec al conştiinţei umane...
1:12:30	Da, domnule, ştiu toate acestea, ştim toate acestea, dar uite, domnule, dacă cineva cunoaşte arta ascultării, totul devine extraordinar de simplu.
1:12:43	Unii dintre voi ascultaţi acea muzică, este foarte simplu. Dar minţile noastre, creierele noastre, sunt atât de condiţionate pentru complexitate, încât nici măcar nu mai ascultăm.
1:13:02	Acum, la finalul acestei dezbateri, după o oră şi un sfert, unde vă aflaţi ? Eu ştiu unde mă aflu, dar voi unde vă aflaţi ?
1:13:13	Chiar aţi înţeles asta... că există un mod de a trăi fără nici un umbră de conflict ?
1:13:26	Când nu există conflict... atunci produceţi o societate diferită şi, ca atare, guverne diferite.
1:13:49	Domnule, cu câteva momente în urmă aţi spus ce anume este un om şi aţi definit omul în termenii capacităţii de a gândi.
1:13:57	Şi, acum, cu siguranţă că trebuie să fi eşuat cumva în ascultare sau am interpretat eronat ceea ce înţelegeţi prin gândire... - Pot termina ? - fiindcă păreţi a solicita... o schimbare radicală a manierei de a experimenta şi cu toate acestea o solicitaţi la nivel mental şi acela este nivelul la care este realizată de oameni, astfel încât părem să avansăm, mai hotărâţi, în procesul separării.
1:14:35	Înţeleg, domnule. Domnule, cineva trebuie să utilizeze cuvinte pentru a comunica. Dacă am putea comunica fără cuvinte, ceea ce înseamnă - Ascultă doar ! - să comunici fără cuvinte înseamnă că tu şi vorbitorul trebuie să vă aflaţi la acelaşi nivel, cu aceeaşi intensitate, în acelaşi timp.
1:14:59	Altminteri nu este posibilă decât comunicarea verbală. Dacă nu poţi întâmpina vorbitorul la acelaşi nivel, în acelaşi timp, cu aceeaşi intensitate... atunci trebuiesc folosite cuvinte pentru a comunica.
1:15:16	Iubirea este aşa ! Când există iubire reală atunci comunicarea nu este necesară.
1:15:29	Deci întreb, domnule, înainte de a mă opri, dacă se poate: Unde vă aflaţi ? Aţi înţeles asta ?
1:15:37	Ceea ce poate fi testat numai atunci când mergeţi acasă... când îţi confrunţi soţia, când îţi confrunţi şeful, când lucrezi într-o instituţie. Descoperiţi ! Testaţi asta !
1:15:53	Şi... persoana care este în căutarea unei experienţe nu realizează că experimentatorul este experienţa în sine.
1:16:09	Fiindcă experimentatorul, atunci când are o experienţă, trebuie să recunoască acea experienţă.
1:16:17	Ceea ce înseamnă că a "gustat-o" deja, anterior, a cunoscut-o anterior. Ca atare experimentatorul este experienţa în sine, gânditorul este gândirea în sine, observatorul este cel observat.
1:16:32	În regulă, domnilor.