Krishnamurti Subtitles

Oare suntem conştienţi de separare ?

Madras (Chennai) - 9 January 1979

Public Discussion 2



0:54 Mie, personal, nu-mi place
să stau pe o platformă.
  
1:03 Înălţimea un pic mai mare nu conferă
vorbitorului vreo autoritate anume.
  
1:13 Deci, în această dimineaţă...
 
1:21 haideţi să purtăm o discuţie împreună,
ca într-un dialog între doi prieteni...
  
1:28 preocupaţi de viaţa lor...
 
1:31 cu toate dezastrele vieţii
cotidiene care îi înconjoară,
  
1:34 confuzia lor,
 
1:36 suferinţa lor.
 
1:39 Ei nu vorbesc despre
teoriile sau credinţele lor,
  
1:44 ci sunt preocupaţi profund...
 
1:48 să-şi înţeleagă
propriile probleme...
  
1:54 propria lor...
 
1:57 suferinţă...
 
2:00 propria lor confuzie.
 
2:04 Deci, dacă am putea
să nu discutăm
  
2:08 sau să avem un dialog teoretic,
 
2:13 ci am fi, de fapt, preocupaţi
de traiul nostru cotidian...
  
2:18 atunci despre ce am mai
putea discuta împreună ?
  
2:34 Depinde de voi, domnilor,
 
2:36 acesta este un dialog.
 
2:40 Cunoaşterea este esenţială şi, de
asemenea, cunoaşterea nu este esenţială,
  
2:45 dar în traiul cotidian trebuie
să recurgem la cunoaştere.
  
2:48 Deci, la urma urmei,
ducându-ne traiul cotidian,
  
2:53 trebuie să-i corupem pe alţii
sau să fim noi înşine corupţi.
  
2:57 Deci cum să eliminăm
această confuzie ?
  
3:01 Altminteri, dacă nu-i corupem pe
alţii sau nu ne corupem noi înşine...
  
3:04 - ... nu putem acoperi necesităţile vitale.
- Da, domnule.
  
3:06 Cum poate cineva trăi
în această lume, în India
  
3:11 şi probabil că el
se referă la Madras...
  
3:15 fără să fie corupt,
 
3:18 când se află printre oameni
care sunt deja corupţi ?
  
3:22 Cum să-ţi duci un anumit trai,
în care să nu existe corupţie ?
  
3:31 Mai sunt întrebări ?
 
3:34 Domnule, e un dialog între
noi doi, între acel domn şi voi,
  
3:36 deci haideţi să
dezbatem, să discutăm,
  
3:41 să dezbatem ce anume
aţi mai vrea să întrebaţi.
  
3:46 Aţi spus că memoria psihologică
trebuie să dispară cu desăvârşire.
  
3:51 Acest lucru are legătură cu
întrebarea pusă de prietenul meu.
  
3:54 Oare ne putem dispensa, în
totalitate, de memoria psihologică ?
  
3:58 Oare ne putem dispensa, în
totalitate, de memoria psihologică ?
  
4:10 Alte întrebări ?
 
4:12 Aţi spus că observatorul
este identic cu obiectul observării.
  
4:15 Şi, apoi, imediat, ne
solicitaţi să observăm.
  
4:20 Observatorul nu este
diferit de obiectul observării
  
4:26 şi, în acelaşi timp, spuneţi
că trebuie observat...
  
4:33 fără a face referire la trecut.
 
4:36 - Există două feluri de observare ?
- Da, da, vom aborda asta, domnule.
  
4:40 Învăţăturile dumneavoastră, domnule,
reprezintă directive foarte bune,
  
4:46 atât timp cât punem
problema unor vieţi individuale,
  
4:50 dar noi ne aflăm, astăzi, într-o atmosferă
în care politica domină întreaga viaţă,
  
4:54 nu numai viaţa noastră economică,
 
5:00 viaţa socială, viaţa politică
ci chiar şi viaţa filozofică.
  
5:03 Cum să combatem asta
şi să ameliorăm situaţia,
  
5:08 astfel încât atmosfera
creată în sinea fiecărui individ
  
5:09 să se manifeste şi în propriile lui
concepţii filozofice sau de altă natură,
  
5:14 dar şi în ţelurile şi
obiectivele vieţilor individuale ?
  
5:23 Solicitantul afirmă...
 
5:29 că politica domină...
 
5:35 toate vieţile noastre sunt controlate,
modelate, de către politică.
  
5:43 Şi, oare este posibil...
 
5:48 să...
 
5:52 pentru un anumit individ...
 
5:55 să se elibereze de
această presiune a politicii ?
  
6:00 Corect, domnule ?
 
6:01 Nu, ci cum să
controlezi acel controlor.
  
6:04 Cum să controlezi guvernul ?
 
6:09 - Corect, domnule ?
- Da.
  
6:13 Domnule aţi afirmat că gândirea
este cea care creează separarea
  
6:17 dintre gânditor şi gândire
 
6:22 şi, ca atare, această dezbinare se
manifestă numai în afara tărâmului gândirii.
  
6:26 Dar, în acelaşi timp, domnule,
consideraţi că gândirea este necesară,
  
6:29 pentru unele lucruri mecanice, condusul
unei maşini sau localizarea unei locuinţe
  
6:33 sau făcând ceea
ce am făcut noi ieri.
  
6:35 Pentru a stabili această ordine, de a
menţine gândirea la locul ei şi-a o exclude,
  
6:39  
 
6:41 asta înseamnă să abandonăm
orice lucru de care depindem acum.
  
6:46 Vă ascult, domnule,
de atât de mulţi ani,
  
6:48 făcând un efort
extraordinar şi foarte dificil,
  
6:51 de a renunţa la orice lucru
minor de care ne agăţăm.
  
6:55 - Corect, domnule.
- Asta e dificultatea, domnule.
  
7:01 Cum poate cineva să
se detaşeze, complet...
  
7:06 de toate lucrurile pe
care omul le-a acumulat,
  
7:08 prin gândire,
vreme de mii de ani ?
  
7:13 Asta e întrebare, domnule ?
Aşa este.
  
7:16 Da.
 
7:17 Domnule, în ce sens Dumnezeu
nu se află undeva, acolo ?
  
7:20 Atunci, ce înseamnă acolo ?
 
7:24 Ce înseamnă acolo ?
 
7:27 Ce înseamnă acolo ?
 
7:30 Din moment ce spuneţi
- întreabă vorbitorul -
  
7:34 din moment ce spuneţi
că nu există Dumnezeu,
  
7:37 cu excepţia celui care
a fost creat de gândire,
  
7:41 dacă nu există Dumnezeu,
atunci ce există acolo ?
  
7:45 Sunt destule întrebări.
Putem...
  
7:47 Încă o întrebare.
 
7:49 Nu mă implic
într-un joc de cuvinte,
  
7:52 dar dumneavoastră afirmaţi
să nu memorăm decât faptele
  
7:54 şi să abandonăm tradiţia.
 
8:00 Dar cu toţii am ascultat
muzică ieri, de exemplu,
  
8:02 iar acea muzică înseamnă, în
întregime, tradiţie şi memorie.
  
8:08 Fără perfecţiunea tradiţiei
şi perfecţiunea memoriei
  
8:10 n-ar fi existat acea muzică.
 
8:15 Cum explicaţi asta, domnule ?
 
8:18 N-ar fi existat nici un fel de muzică,
aşa cum a fost cea de ieri după-amiază,
  
8:22 dacă nu ar fi fost
ceva tradiţional...
  
8:27 şi întreg conţinutul cântecului
a fost pe deplin tradiţional.
  
8:33  
 
8:36 - Şi memorie - perfect.
- Memoria acţionează.
  
8:40 Cred că e suficient.
 
8:42 O clipă doar, domnule.
În regulă, domnule.
  
8:44 Putem discuta observaţia,
ca acţiune instantanee ?
  
9:05 În regulă, aţi
formulat întrebarea.
  
9:08 Da, domnule ?
 
9:10 Adevărul este
neschimbat şi indivizibil...
  
9:14 Numai o clipă, domnule,
să vorbească şi el.
  
9:19 Adevărul este
neschimbat şi indivizibil
  
9:23 şi, atunci, cum de se poate
schimba de la o zi la alta, domnule ?
  
9:26 Adevărul este indivizibil...
 
9:34 şi neschimbat.
 
9:44 Cum de se poate...
 
9:48 cum de se poate schimba
adevărul, de la o zi la alta ?
  
9:50 Cred că putem discuta, dacă
nu vă deranjează că subliniez...
  
9:57 de unde ştiţi ce este adevărul ?
 
10:01 L-aţi luat de bun,
ca fiind adevărul
  
10:05 şi...
 
10:07 cum puteţi aplica acel adevăr
în traiul cotidian, clipă de clipă ?
  
10:12 Domnule, s-a
explicat foarte clar...
  
10:16 Ei bine, voi aborda
asta mai târziu.
  
10:20 Acum, s-au pus câteva întrebări:
 
10:23 observatorul şi
obiectul observării;
  
10:27 gânditorul şi gândirea;
 
10:31 dacă este posibil să observi
în absenţa observatorului;
  
10:37 guvernul ne controlează
tuturor vieţile;
  
10:41 oare ne putem despovăra, noi înşine,
de această greutate a guvernelor;
  
10:48 şi...
 
10:51 Care mai era cealaltă întrebare ?
 
10:53 Cred că, de regulă, toate întrebările vor
fi soluţionate, când vom ajunge la ele.
  
10:59 Acum, care dintre întrebări
aţi dori s-o abordăm ?
  
11:05 Şi vă rog să nu uitaţi ca acestea
să fie legate de traiul vostru cotidian.
  
11:12 Sau, pur şi simplu, ne jucăm
cu cuvintele, acolo, undeva ?
  
11:20 Problema observării
şi a observatorului.
  
11:24 Putem aborda problema observaţiei,
aşa cum a formulat-o acest domn ?
  
11:32 Asta vă ajută cu ceva, are vreun
efect în traiul vostru cotidian ?
  
11:38 Oare puneţi această întrebare...
 
11:45 luând în considerare
traiul vostru cotidian ?
  
11:51 Da.
 
11:55 Putem începe cu acea întrebare ?
Vreţi să discutăm acea întrebare ?
  
11:58  
 
12:00 Putem discuta despre controlul
guvernului în viaţa noastră cotidiană.
  
12:03 Controlul exercitat de guvern
asupra traiului nostru cotidian.
  
12:09 Putem lăsa la o parte
acea întrebare ?
  
12:10  
 
12:12 - S-o lăsăm la o parte ?
- Nu, îi voi da răspuns, o vom discuta.
  
12:15 Ce anume este guvernul ?
 
12:19 Şi cine sunt politicienii care
şi-au asumat responsabilitatea...
  
12:21 guvernării oamenilor ?
 
12:28 Într-o societate democratică,
 
12:30 într-o societate cu alegeri libere,
 
12:33 voi alegeţi
guvernul, politicienii.
  
12:37 Corect ?
 
12:38 Voi sunteţi responsabili
pentru guvern.
  
12:43 Şi, dacă nu doriţi acel
guvern, doborâţi-l !
  
12:47 E la latitudinea voastră.
 
12:52 Corect ?
 
12:54 Prin votul vostru...
 
12:57 schimbaţi guvernul,
dacă nu vă place.
  
13:00 Marea problemă este
cu majoritatea oamenilor.
  
13:03 Aşteptaţi, voi ajunge
acolo, domnule !
  
13:05 Marea problemă este că
unii dintre noi am putea...
  
13:10 dori sau vrea...
 
13:14 am simţi necesitatea
de a schimba guvernul,
  
13:18 dar marea majoritate a oamenilor,
 
13:21 ignoranţii...
 
13:23 nu ştiu ce se întâmplă, de fapt.
 
13:27 Corect, domnule ?
 
13:29 Sunt îmbrobodiţi,
 
13:32 sunt înşelaţi,
 
13:36 sunt puşi la colţ, la modul inteligent,
de unde nu pot riposta, de preferinţă.
  
13:40 Şi...
 
13:42 ce poate face cineva ?
 
13:44 Asta e întrebarea, domnule ?
 
13:51 Deşi guvernele sunt democrate,
 
13:54 ele au la dispoziţie
o putere totalitară
  
13:58 şi aceşti votanţi nu
sunt decât nişte indivizi.
  
14:01 Asta a explicat el, domnule.
 
14:07 Solicitantul... în primul
rând, haideţi să clarificăm.
  
14:12 Cei care sunt capabili,
 
14:15 dispuşi,
 
14:16 care doresc să
schimbe ceva prin votare,
  
14:21 sunt puţini.
 
14:23 Marea majoritate a
oamenilor sunt ignoranţi...
  
14:28 păcăliţi cu promisiuni
 
14:32 şi toate aiurelile care
au loc în timpul alegerilor.
  
14:38 Ce poate face cineva ?
 
14:40 Tu şi un altul poate că...
 
14:46 vreţi să schimbaţi guvernul,
 
14:48 poate că votaţi partide de dreapta,
liberali, de centru, conservatori ş.a.m.d.
  
14:56 Ce veţi face când marea majoritate
a oamenilor votează pe cineva
  
15:00 care este corupt, dornic de putere,
 
15:04 preocupat numai de el însuşi,
 
15:06 de mica sa familie ?
 
15:09 Ce aveţi de făcut ?
 
15:11 Răspunde domnule, fiindcă
e problema ta, nu a mea.
  
15:14 Ce vei face ?
 
15:18 În cazul unui guvern
totalitar nu ai de ales,
  
15:24 ei sunt ferm ataşaţi
de propria putere.
  
15:29 Deci, ce vei face ?
 
15:34 E problema dumneata, domnule,
n-o lăsa numai în seama mea,
  
15:36 fiindcă voi pleca peste o lună sau
jumătate de lună, în trei săptămâni,
  
15:39 spre Europa şi America ş.a.m.d.
 
15:42 Eu nu am nici un vot,
nu vreau să votez.
  
15:48 Nu vreau să am de-a face
cu tot acest sistem putred.
  
15:54 Ce veţi face ?
 
15:57 Înţelegi, domnule ?
 
15:59 Aceasta a fost problema
umană, tot timpul,
  
16:03 din vremuri străvechi,
 
16:05 cei puţini vor să schimbe ceva,
 
16:08 să trăiască decent,
 
16:10 să nu fie corupţi...
 
16:13 cei puţini,
 
16:15 dar marea majoritate trăieşte
o viaţă plină de corupţie,
  
16:21 ăsta e modul lor de trai,
 
16:23 făcând contrabandă
şi aşa mai departe.
  
16:26 Şi ce au de făcut cei puţini ?
 
16:31 Pot să spun ceva, domnule ?
 
16:33 Discutăm şi, în
principiu, vă înţelegem.
  
16:37 Nu, nu trebuie să mă
înţelegeţi deloc, domnule.
  
16:40 Nu, în principiu
vreţi să reflectăm.
  
16:42 Nu în principiu, ci să
reflectăm împreună.
  
16:46 Da, dar noi reflectăm din greu asupra
acestei probleme, zilnic, în sinea noastră
  
16:50 şi, totuşi, descoperim mult
prea multe piedici, tot timpul
  
16:54 şi, ca atare, continuăm să fim
lămuriţi şi confuzi, lămuriţi şi confuzi.
  
16:59 - De aceea...
- Exact asta spunea acest domn.
  
17:01 E acelaşi lucru, domnule.
 
17:06 Guvernul este ales
de marea majoritate.
  
17:10 Marea majoritate este ignorantă.
 
17:14 Ştiţi că aşa este.
 
17:17 Şi cei puţini doresc schimbarea.
 
17:20 Ce veţi face pentru a produce
schimbarea în marea majoritate ?
  
17:28 Te rog să-mi răspunzi
domnule, este viaţa ta.
  
17:32 Trebuie să te schimbi
tu însuţi, mai întâi.
  
17:35  
 
17:37 Dacă te schimbi total şi dacă te afli în
centrul schimbării, ea se răspândeşte.
  
17:40 Corect, domnule,
schimbă-te singur, mai întâi.
  
17:43 O vei face ?
 
17:45 Nu domnule, nu pun o
întrebare insultătoare
  
17:50 sau o întrebare obraznică.
 
17:52 - Nu am considerat-o astfel.
- Nu, domnule, ascultă te rog !
  
17:55 Este foarte uşor să spui că cineva trebuie
să se schimbe, că eu trebuie să mă schimb.
  
17:58 Oare te vei schimba
radical, profund ?
  
18:04 - De ce nu ?
- Nu am spus "de ce nu".
  
18:08 - O vei face ?
- O voi face.
  
18:12 - Când ?
- O fac, chiar acum.
  
18:15 În toţi acei ani de
când vă tot ascult, da.
  
18:18 Bine, domnule.
 
18:19 Deci cum vei afecta dumneata
masele, dacă te vei schimba ?
  
18:25 Asta e întrebarea, domnule.
 
18:28 Asta e numai una dintre
probleme, doar ascultaţi.
  
18:31 Cealaltă problemă
referitoare la guverne,
  
18:35 atât cele totalitare,
 
18:37 cât şi comuniste,
socialiste, liberale ş.a.m.d.
  
18:42 este problema puterii.
 
18:46 Omul doreşte putere,
 
18:49 atât cea aşa-zis spirituală,
cât şi puterea materială.
  
18:56 Corect, domnule ?
Acea problemă n-a fost rezolvată.
  
19:01 Deci, cum vei produce o schimbare,
 
19:07 prin încetarea exercitării
puterii de către cei puţini,
  
19:14 în mod democratic...
 
19:16 sau indiferent
oricărui partid aparţii
  
19:19 şi...
 
19:22 cum vei educa sau ajuta marea
majoritate, căreia nu-i pasă ?
  
19:26 Cât timp au puţin pământ, puţină
mâncare, ei sunt absolut satisfăcuţi.
  
19:30 Ce vei face ?
 
19:43 Să-i educi este singura
cale, nu există altă cale.
  
19:49 Să-i educi este singura cale.
 
19:55 Atunci de ce nu există o educaţie
adecvată în această ţară ?
  
20:05 Acum educaţia este controlată,
treptat, de către guvern...
  
20:12 atât în statele
totalitare, cât şi aici.
  
20:16 Corect, domnule ?
 
20:18 Acum, cum vei schimba guvernul,
 
20:20 cu unul care să producă
genul corect de educaţie ?
  
20:24 Vedeţi, evitaţi problema.
 
20:28 Treceţi de la guvern
la educaţie, la individ.
  
20:33 Deci totul se reduce la
asta, domnule, nu-i aşa...
  
20:38 dacă cineva ar
putea specifica asta,
  
20:42 că nu ne asumăm
responsabilitatea, fiecare dintre noi,
  
20:46 pentru a ne asigura că
acel lucru nu se întâmplă.
  
20:53 V-aţi educa servitorii,
dacă i-aţi avea ?
  
21:01 Haideţi, domnilor !
 
21:03 Le-aţi educa copiii ?
 
21:08 Evident că nu,
 
21:12 fiindcă sunteţi preocupaţi numai
de voi şi micile voastre familii.
  
21:16 Corect, domnule ?
Deci, o veţi face ?
  
21:19 Tăcere absolută !
 
21:24 Ca atare, veţi avea guvernul pe
care-l doriţi, pe care-l meritaţi.
  
21:25  
 
21:30 Corect, domnule ?
 
21:32 Corect, domnule ?
 
21:33 Haideţi să confruntăm
lucrurile, exact aşa cum sunt.
  
21:41 Cineva observă multe
persoane oficiale...
  
21:46 membri ai parlamentului,
ai guvernului ş.a.m.d.
  
21:52 Ştiţi cu toţii care le este jocul,
deci nu voi intra în amănunte.
  
21:53  
 
21:57 Deci voi, ca oameni care
aveţi capacitatea de a vota...
  
22:03 veţi fi responsabili de
soarta fiinţelor umane ?
  
22:07 Înţelegi, domnule ?
 
22:12 Corect ?
 
22:14 O veţi face ?
 
22:19 Asta înseamnă, domnule,
că grija implică iubire.
  
22:24 Corect, domnule ?
 
22:27 Oare aveţi voi acea grijă, acea
atenţie, pe care iubirea o produce ?
  
22:32 Haide, domnule, răspunde !
 
22:35 Ceea ce înseamnă că veţi
educa copiii servitorilor voştri.
  
22:40 Trebuie să începeţi de foarte
aproape, pentru a ajunge foarte departe.
  
22:44 Dar voi atacaţi la vârf,
nu începeţi din apropiere.
  
22:52 Acea întrebare şi-a
primit răspunsul, domnule ?
  
22:53 Nu, domnule.
 
22:56 Vedeţi, cum pot rezolva
problema numai câţiva indivizi ?
  
22:59 Numai dacă admiteţi că soluţia este ca toată
această vastă majoritate să se schimbe şi ea.
  
23:03 În acest program de acţiune
nu se poate face nimic.
  
23:08 Şi cum să schimbi
acea vastă majoritate ?
  
23:10 Îţi spun, domnule,
că marea majoritate...
  
23:13 Cum ai schimba-o dumneata, domnule ?
De ce mă întrebi pe mine ?
  
23:18 Vă întreb fiindcă cred
că mă veţi ilumina mai bine.
  
23:21 În regulă.
Nu, nu, domnule.
  
23:25 Suntem prieteni, corect ?
 
23:27 - Da, dar există...
- Aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă.
  
23:29 Suntem prieteni,
 
23:31 iar eu specific ce
anume se poate face.
  
23:32 Corect ?
 
23:35 Şi anume că marea majoritate
trebuie schimbată, corect ?
  
23:42 Trebuie făcută să...
 
23:43 Nu ştiu dacă vreţi să
abordăm problema educaţiei,
  
23:49 cum să educi marea majoritate.
 
23:51 Asta e irelevant, momentan.
 
23:53 Ce am eu de făcut sau
ce aveţi voi de făcut,
  
23:57 înconjuraţi fiind de o mare majoritate
de oameni care sunt atât de ignoranţi,
  
24:02 atât de deplorabili, ştiţi, fără
nimic în sinea lor, corect ?
  
24:08 Da, dar când spun mare majoritate
nu mă refer numai la analfabeţi.
  
24:12 Mă refer la cei foarte
educaţi, învăţaţi, plini de bani,
  
24:16 deci şi la elita societăţii.
 
24:19 Da, domnule, oamenii
cu bani, oamenii educaţi,
  
24:23 oamenii care sunt
foarte săraci ş.a.m.d.
  
24:29 cum se vor schimba ei ?
 
24:32 Voi să-mi spuneţi.
 
24:37 Domnule, în tradiţia noastră
ţelul a fost mântuirea individuală,
  
24:43 deci cei care sunt capabili
să schimbe societatea
  
24:48 au grijă numai de ei înşişi
şi de propriile lor suflete,
  
24:49 în loc să le pese de ceea ce se
numeşte comunitate, societate,
  
24:54 de înălţarea ei.
 
24:58 Deci, ei sunt la fel de egoişti ca şi cei
care umblă după bani, avere şi plăcere.
  
25:04  
 
25:08 Am răspuns la întrebare ?
 
25:12 Domnule...
 
25:16 tocmai am discutat că am
putea manifesta grijă şi iubire.
  
25:19 Am putea deveni astfel,
în activitatea noastră.
  
25:22 Aş putea avea grijă de copiii servitorului
meu sau de ai angajaţilor mei
  
25:27 dar şi de conducători,
 
25:29 dar există limite între
care individul poate acţiona.
  
25:30 Dincolo de ele s-ar putea să
nu avem capacitatea de a...
  
25:35 Da, domnule.
 
25:38 Oare cineva a
remarcat că în istorie...
  
25:44 numai foarte puţini indivizi
produc o nouă schimbare.
  
25:48 Nu-i aşa ?
 
25:49 Corect, domnule ?
 
25:52 Oare veţi avea
energia, capacitatea,
  
25:55 impulsul...
 
25:58 iubirea care ar produce
o lume diferită ?
  
26:02 Domnule, nu ştiu
dacă v-aţi dat seama
  
26:05 că asta nu este o problemă
provincială, o problemă tribală,
  
26:11 aşa cum devine în India, tribală,
 
26:13 ci este o problemă globală.
 
26:16 Înţelegi, domnule ?
 
26:18 Şi o problemă globală poate fi...
 
26:23 rezolvată numai atunci când
vom înceta să fim naţionalişti.
  
26:26 Corect, domnule ?
Când încetăm să mai fim indieni.
  
26:32 Dar nimeni nu vrea să facă asta.
 
26:36 Vrem ca schimbarea
să se producă de la vârf
  
26:39 şi, apoi, să ne încadrăm
confortabil în ea.
  
26:42 Şi cei de la vârf, oamenii politici
obsedaţi de putere nu se vor schimba.
  
26:45  
 
26:48 Corect ?
 
26:51 Este suficient.
 
26:52 Acum, am dori să discutăm...
 
26:55 ce are cineva de
făcut, în traiul cotidian...
  
27:00 când se pune problema observatorului
şi a obiectului observării,
  
27:05 cele două separări.
 
27:08 Corect, domnule ?
 
27:10 Acum, pentru a înţelege asta,
 
27:11 problema pe care o vom aborda,
 
27:17 oare observi relaţia cu soţia ta, cu
copiii tăi, cu aproapele, cu cel sărac ?
  
27:23 Sunt probleme legate între ele.
Corect, domnule ?
  
27:27 Deci vom discuta asta,
vom dezbate asta,
  
27:32 pentru a descoperi genul adecvat
de relaţie reciprocă, cu oamenii.
  
27:38 Corect ?
Sunteţi interesaţi de asta ?
  
27:41 Asta aţi întrebat, domnule.
 
27:44 Şi asta e o problemă pe care
majoritatea oamenilor o vor abordată.
  
27:50 Înainte de toate, haideţi să
începem de la un nivel foarte simplu.
  
27:55 Şi anume, oare aţi observat
vizual, cu proprii ochi, un copac ?
  
28:05 Aţi făcut-o ?
 
28:08 Un simplu copac.
 
28:10 Şi, atunci când observi copacul...
 
28:17 ce anume se petrece
în acea observare ?
  
28:23 Există acel lucru...
 
28:27 şi voi îl numiţi copac.
 
28:31 Îl numiţi copac fiindcă memoria
a intervenit în acel proces
  
28:37 şi este recunoscut, de regulă,
că acel lucru este un copac.
  
28:43 Îi daţi un nume...
 
28:46 din amintire
 
28:48 şi, apoi, numele, acea
amintire, memoria, operează.
  
28:54 Corect, domnule ?
Mă urmăriţi ?
  
28:56 Este destul de simplu, nu-i aşa ?
 
28:58 Acum, oare poţi observa
copacul fără a-l denumi ?
  
29:11 Pur şi simplu priveşte
copacul, domnule.
  
29:13 Doar priveşte-l şi vezi
dacă-l poţi privi fără...
  
29:16 nici un fel de
intervenţie a memoriei.
  
29:22 Doar să-l priviţi.
O puteţi face ?
  
29:23 Fără nici o emoţie, domnule ?
 
29:27 Pur şi simplu începe,
domnule, începe lent.
  
29:31 Momentan, da, pentru o clipă.
 
29:36 Acum, aşteptaţi o clipă.
Numai pe moment.
  
29:38  
 
29:41 - Apoi intervine timpul.
- Numai o clipă, domnule.
  
29:44 Este destul de uşor, nu-i aşa ?
 
29:49 Ceea ce implică
- Doar ascultă asta, domnule ! -
  
29:51 că acel cuvânt, "copac",
nu este realitatea, de fapt.
  
29:58 Corect ?
 
30:00 Corect ?
 
30:01 Nu domnule, nu accepta
ceea ce spun, ci doar observă.
  
30:05 Cuvântul nu este lucrul în sine.
 
30:09 Corect, domnule ?
 
30:11 Cuvântul "microfon" nu
este acest lucru, de fapt.
  
30:17 Corect ?
 
30:20 Numai o clipă.
Deci...
  
30:22 o descriere a unui copac,
nu este obiectul descris.
  
30:30 Corect, domnule ?
 
30:32 Deci, hai să fim clari !
 
30:34 Cuvântul,
 
30:36 descrierea,
 
30:38 nu este lucrul care este descris.
 
30:44 - Atunci cum de capătă fiinţă ?
- Aşteaptă, domnule, aşteaptă, eşti...
  
30:48 Descoperă, domnule, fă-o !
 
30:50 Acel cuvânt are o semnificaţie
funcţională, şi gata.
  
30:54 - Comunicarea ar fi altfel paralizată.
- Ajung la asta, domnule.
  
30:58 Da, domnule.
 
31:01 - Aveţi puţină răbdare, domnule.
- Scuzaţi.
  
31:05 - Să nu vă pară rău, domnule.
- Ok, nu-mi pare.
  
31:08 Ok, nu spune "ok".
 
31:15 Deci cuvântul nu
este lucrul în sine.
  
31:18 Oare puteţi privi
asta, fără cuvânt ?
  
31:22 Asta-i tot.
 
31:23 Şi tu spui "pot".
 
31:30 Acum, oare te poţi uita...
 
31:34 la soţia ta sau la soţul tău...
 
31:36 fără a folosi cuvântul,
"soţia mea" ?
  
31:44 Foarte rar.
 
31:57 Voi întrebaţi, dacă observatorul...
 
32:02 şi obiectul observării
sunt diferiţi.
  
32:05 Dacă nu sunt diferiţi, atunci nu
există decât observarea în sine.
  
32:12 Şi vom aborda această
problemă foarte lent, pas cu pas,
  
32:16 fiindcă, odată
înţeles acest lucru,
  
32:20 atunci vă veţi elibera de efort.
 
32:28 Cuvântul nu este lucrul în sine,
 
32:31 cuvântul "uşă" nu
este uşa, de fapt.
  
32:35 Corect, domnule ?
 
32:37 Corect ?
 
32:39 Numele "Krishnamurti"
nu este persoana în sine...
  
32:44 reputaţia nu este
persoana în sine,
  
32:48 descrierea nu este
persoana în sine,
  
32:51 fotografia nu este
persoana în sine...
  
32:55 sau imaginea pe care ţi-ai făcut-o despre
această persoană nu este persoana în sine.
  
33:01 Corect ?
 
33:02 Deci, haideţi să fim extrem
de clari, la acest moment:
  
33:06 descrierea nu înseamnă
niciodată obiectul descris.
  
33:11 Poţi picta cel mai frumos munte,
 
33:14 dar pictura nu este muntele.
 
33:18 Corect ?
 
33:20 Deci simbolul nu
este acel lucru...
  
33:24 teoria nu reprezintă realitatea.
 
33:30 Deci, oare mă pot uita...
 
33:33 oare te poţi uita la soţia ta
 
33:36 sau la soţul tău
 
33:38 fără a folosi cuvântul, mai întâi.
 
33:48 Domnule, asta e posibil
numai într-o stare extatică.
  
33:53 Să priveşti astfel e posibil numai
când te afli într-o stare extatică,
  
33:56 altminteri nu are loc.
 
34:00 Vom aborda această
problemă, domnule.
  
34:02 Nu, domnule, ideea mea e dacă voi obţine
această stare prin orice alte mijloace,
  
34:05 apoi voi începe să
privesc lucrurile astfel.
  
34:07 Vă voi spune eu care
sunt alte mijloace: droguri...
  
34:10 alcool.
 
34:18 S-a încercat asta.
 
34:21 S-a încercat cu LSD,
 
34:24 cocaină,
 
34:25 marijuana,
 
34:27 haşiş.
 
34:29 Există acest ultim lucru numit
"spuma îngerului" sau "praful îngerului",
  
34:30 care te ucide, realmente,
 
34:37 sau vezi ceva din
afara acestei lumi.
  
34:43 Deci există alte căi de-a o face,
 
34:46 care-ţi distrug creierul,
 
34:49 care-ţi distrug trupul.
 
34:53 Dacă vrei să mergi pe acea cale,
 
34:56 este o ţară liberă şi, dacă
ai droguri, dă-i drumul.
  
35:02 Dar noi vorbim de o cale mult mai
sănătoasă, raţională, de-a face asta.
  
35:08 Şi anume, spunem...
 
35:09 că atunci când îţi observi soţia
 
35:14 - rămân la exemplul soţiei şi al
copilului fiindcă este viaţa voastră,
  
35:19 şeful vostru, servitorii
voştri, copiii voştri,
  
35:23 aproapele vostru,
politicienii voştri, toţi aceştia -
  
35:28 oare poţi observa
fără a apela la cuvânt
  
35:32 - încet -
 
35:34 fără cuvânt...
 
35:36 ştiind că acel cuvânt
nu este persoana în sine...
  
35:42 iar cuvântul reprezintă
o rememorare continuă...
  
35:45 o asociere continuă cu trecutul.
 
35:54 Corect ?
E simplu, nu-i aşa domnule ?
  
35:57 Domnule, urmăreşti asta ?
 
36:00 Numai copiii pot face asta,
înainte de a învăţa vreun limbaj.
  
36:01 - Poftim, domnule ?
- Numai copiii...
  
36:05 Ştiu, ştiu, copiii pot face asta.
 
36:09 Da, domnule, cel puţin
copiii credeţi că o pot face.
  
36:13 Noi nu suntem copii.
 
36:15 Suntem oameni maturi, aşa că
haideţi să nu mai revenim la copii.
  
36:20 Scuze, domnule,
nu sunt nepoliticos.
  
36:21 Domnule, chiar dacă procesul denumirii
e suspendat în timpul actului perceperii,
  
36:26 tot mai rămâne
problema presupunerii.
  
36:29 Facem presupuneri la multe nivele.
 
36:31 Să presupui înseamnă să
acţionezi de parcă ceva ar fi real.
  
36:36 Noi presupunem existenţa Universului,
dumneata presupui existenţa auditoriului.
  
36:40 Acum, noi acţionăm la nivel profund
de parcă ar exista un alt obstacol...
  
36:45 - ... lumea din exterior.
- Înţeleg, domnule.
  
36:48 Permiteţi-mi să continui
puţin, pas cu pas.
  
36:52 Deci, oare cineva poate observa...
 
36:57 fără a face asocierea pe
care cuvântul o induce ?
  
37:03 Urmăreşti toate acestea, domnule ?
 
37:06 Şi să observi persoana, la
modul intim sau non intim,
  
37:09 oare o poţi face ?
 
37:16 Cuvântul, amintirea,
reprezintă trecutul.
  
37:23 Corect ?
 
37:25 Trecutul însemnând
toate incidentele,
  
37:28 evenimentele,
 
37:30 tot ceea ce aţi acumulat,
 
37:34 în timpul unei relaţii dintre un soţ
şi o soţie şi o familie şi un vecin
  
37:38 şi cu guvernul.
 
37:43 Acum, oare poţi observa, oare
există o observaţie - nu "dacă poţi" -
  
37:47 oare există o
observare fără asociere ?
  
37:53 - Trebuie să ne arătaţi tehnica, domnule.
- Poftim ?
  
37:55  
 
37:58 Vreau să cunosc modalitatea
reală, calea practică.
  
38:00 Vreţi să ştiţi calea practică ?
 
38:04 Da, domnul vrea să
cunoască modalitatea practică.
  
38:09 Adică, spune-mi cum s-o fac.
 
38:15 Asta ce înseamnă ?
Doar ascultaţi asta !
  
38:16  
 
38:18 Atunci când întrebaţi:
"Oare cum s-o fac ?"
  
38:22 nu o faceţi, de fapt, nu-i aşa ?
 
38:27 Vă rog, domnule, nu vă
insult, ci numai întreb.
  
38:32 Deci n-o faceţi.
 
38:35 Deci vreţi ca cineva să
vă spună cum s-o faceţi,
  
38:39 ceea ce înseamnă cineva care
a descoperit, care a făcut-o
  
38:44 şi spune "dacă faci asta,
asta şi asta, o vei face şi tu".
  
38:46 Corect ?
 
38:51 Deci doriţi un sistem...
 
38:55 o practică...
 
38:58 o metodă.
 
39:00 Corect ?
 
39:01 - Domnule, pentru un geniu ca dumneata...
- Nu sunt un geniu.
  
39:05 Pentru noi, simpli
muritori, o cale prin care...
  
39:08 Nu, dumneata nu
asculţi, dragă domnule.
  
39:11 Te rog, ascultă !
 
39:19 Domnule...
 
39:21 dacă cineva a trăit în acest mod,
 
39:25 aşa cum am trăit noi în dezbinare
 
39:28 şi din acea dezbinare au răsărit
toate conflictele omenirii
  
39:29 - dezbinarea claselor sociale,
dezbinarea naţiunilor,
  
39:35 dezbinarea oamenilor,
dezbinarea triburilor,
  
39:39 dezbinarea credinţelor, dezbinarea...
- Înţelegeţi ? -
  
39:42 întreaga structură a existenţei
umane se bazează pe asta.
  
39:47 Şi asta a produs conflicte groaznice,
războaie, suferinţă, nu-i aşa ?
  
39:53 Deci cineva se întreabă dacă
există un alt mod de a trăi
  
39:57 - Înţelegi, domnule ? -
 
39:58 în care să nu existe conflict.
 
40:01 Deci cineva trebuie să descopere
 
40:03 şi să presupunem că cineva a
descoperit asta şi spune "fă asta".
  
40:09 Şi, dacă el zice...
 
40:12 "urmează acest sistem,
această metodă, această cale",
  
40:16 te readuce pe vechiul făgaş
al autorităţii, urmându-l.
  
40:23 Înţelegi, domnule ?
 
40:28 Deci, aşa cum am explicat
de multe ori, vă rog reţineţi:
  
40:31 nu sunt autoritatea voastră,
 
40:33 nu sunt guru vostru, nu mă urmaţi,
 
40:37 dar ca doi oameni, prieteni, care dezbat
împreună, hai să rezolvăm această problemă.
  
40:42 Asta-i tot.
 
40:49 Deci eu spun:
 
40:50 Oare puteţi observa ?
 
40:54 Puteţi observa acel lucru, numit
copac, fără a-l numi, nu-i aşa ?
  
41:01 Este destul de uşor.
 
41:04 Dacă aţi privit cât de cât natura,
aţi privit păsările, este relativ uşor.
  
41:07 Să observi lumea din afara
ta este destul de uşor.
  
41:15 Dar, din clipa în care observi
lăuntric, devine extrem de dificil.
  
41:21 Reacţiile voastre
sunt atât de puternice,
  
41:25 atât de condiţionate,
atât de instantanee,
  
41:29 încât este foarte dificil să spui "ei
bine, voi reţine asta în sinea mea".
  
41:32 Deci, vom aborda
problema asta, pas cu pas.
  
41:36 Mai întâi...
 
41:39 observaţi ceea ce faceţi, de
fapt, în traiul vostru cotidian,
  
41:43 tu şi soţia ta.
 
41:46 Corect ?
 
41:47 Tu, separat de soţia ta...
 
41:51 şi ea, separată de tine...
 
41:54 sau tu separat de
aproapele tău ş.a.m.d.
  
41:59 Acolo unde există separare,
trebuie să existe conflict.
  
42:03 Asta e de la sine înţeles.
Corect, domnilor ?
  
42:06 Da, domnule, dar separarea este
senzaţia fundamentală de a fi viu.
  
42:11 - Da, domnule.
- Este esenţială pentru experienţa în sine.
  
42:13  
 
42:17 - A existenţei.
- Poftim ?
  
42:19 Şi este senzaţia de a fi separat.
 
42:22 Nu, nu, asta este
ceea ce am acceptat.
  
42:24 Corect, asta este ceea ce
am acceptat, am presupus.
  
42:28 Am acceptat această iluzie,
 
42:30 că suntem vii atunci
când suntem separaţi.
  
42:35 Şi acel trai, când suntem separaţi,
a produs o suferinţă extraordinară.
  
42:37  
 
42:42  
 
42:44 - Care e alternativa, domnule ?
- Aşteptaţi, tocmai...
  
42:49 Cu toţii doriţi calea alternativă.
 
42:52 Nu, nu calea, ci măcar o
înţelegere, la nivel mental.
  
42:55 Da, asta şi fac,
domnule, asta facem.
  
43:05 Vă întreb sau dezbatem
asta împreună:
  
43:10 Oare vei descoperi cum să
te uiţi la soţia sau la soţul tău...
  
43:19 fără ca toate amintirile,
 
43:23 din ultimele 20 de zile sau 5 zile
sau 30 de zile, să intervină ?
  
43:28 Veţi descoperi cum s-o faceţi ?
 
43:31 Oare ?
 
43:32 Dacă mă reduc, eu însumi, la o
oglindă, care nu are nici o reacţie,
  
43:35 cred că o pot face.
 
43:43 Domnule, dacă spuneţi "dacă"...
 
43:46 când introduceţi cuvântul "dacă",
 
43:50 atunci n-o faceţi.
 
43:53 Dacă aş fi regina Angliei
ar fi minunat, dar nu sunt !
  
43:57 Nu, dar poate există o cale prin
care să putem elimina toate acestea.
  
44:02 Nu, domnule, nu prin a
spune "dacă sunt astfel",
  
44:06 ci numai înfruntând realitatea.
 
44:11 Realitatea este că guvernele
vor să controleze oamenii,
  
44:16 guvernele sunt incapabile
să conducă întreaga omenire.
  
44:21 Corect, domnule ?
Deci înfruntă realitatea !
  
44:25 Nu dacă aş avea un guvern minunat.
 
44:27 N-am avut un guvern
minunat, nicăieri.
  
44:31 Deci realitatea este că
există această dezbinare
  
44:32 şi această dezbinare...
 
44:39 care ne tratează
ca entităţi separate,
  
44:42 a provocat o suferinţă
extraordinară în viaţă,
  
44:45 războaie, distrugeri
şi toate celelalte.
  
44:49 Şi am acceptat
asta, timp de secole.
  
44:53 Asta ne este condiţionarea.
 
44:56 Deci cineva vine şi spune:
 
45:00 "Haideţi să aflăm dacă nu
există un mod diferit de a trăi !"
  
45:06 Deci el spune: "Mai întâi,
oare poţi descoperi...
  
45:12 de ce există această dezbinare ?"
 
45:15 Corect, domnule ?
 
45:18 Domnule, atunci când vă
observ, nu există decât dialog.
  
45:23 Nu există tu sau eu, ok ?
 
45:25 - Aşa este domnule, aşa este.
- E de la sine înţeles.
  
45:28 Corect domnule, aţi spus-o !
 
45:30 Adică, noi trăim numai în
cadrul despre care discutăm.
  
45:33 Da, aşa este, ascultă doar.
 
45:36 Asta înseamnă că asculţi, de fapt.
 
45:40 Aşteaptă !
Nu există vreo persoană.
  
45:42 Tu nu exişti şi eu nu exist,
 
45:45 dar asculţi, de fapt,
ceea ce se spune.
  
45:48 - Da, domnule.
- Asta-i tot, las-o aşa !
  
45:56 Vedeţi, este atât de dificil
să abordez asta pas cu pas,
  
46:00 când veniţi cu
altceva, tot timpul.
  
46:05 Acum...
 
46:06 cineva îşi dă seama că creierele
noastre sunt condiţionate
  
46:12 să accepte această dezbinare.
 
46:14 Corect ?
 
46:15 Îţi dai seama domnule,
eşti conştient de asta,
  
46:18 că eşti condiţionat să
accepţi această dezbinare ?
  
46:22 Eu şi soţia mea, eu şi ţara
mea, eu şi guvernul meu,
  
46:27 eu şi credinţa
- Mă urmăriţi ? -
  
46:30 această dezbinare constantă.
 
46:32 Sunteţi conştienţi
de această dezbinare ?
  
46:36 Şi care sunt consecinţele
acestei dezbinări ?
  
46:44 Doamnă, nu puteţi să ascultaţi
şi să vă notaţi, în acelaşi timp.
  
46:51 Scuzaţi-mă că am specificat asta !
 
46:57 Este atât de imposibil să
vorbesc, să abordez acest subiect.
  
47:02 Fiindcă majoritatea
oamenilor n-o fac
  
47:05 şi majoritatea oamenilor
au acceptat acest conflict,
  
47:08 între doi oameni, între grupuri
de oameni, între diverse religii,
  
47:13 am acceptat asta, a
devenit obişnuinţa noastră,
  
47:16 a devenit tradiţia noastră.
 
47:18 Şi noi spunem: "Ajutaţi-mă
să scap de acea tradiţie !"
  
47:22 Corect ?
 
47:24 Corect, domnule ?
 
47:26 Nimeni nu vă va ajuta.
 
47:30 Corect ?
 
47:34 Guru au promis asta,
 
47:36 cărţile au promis asta,
 
47:41 iar voi menţineţi, încă,
această dezbinare, corect ?
  
47:43 Deci oare puteţi - Vă rog să ascultaţi ! -
oare puteţi renunţa la cărţile voastre,
  
47:47 la guru voştri, la
orice autoritate
  
47:50 şi să înfruntaţi realitatea ?
 
47:54 O veţi face ?
 
47:58 Să înfruntaţi realitatea că această
dezbinare trebuie să creeze...
  
48:02 o lume coruptă,
aflată în dezintegrare.
  
48:12 Dacă acceptaţi asta şi spuneţi:
"Uitaţi, cineva nu poate trăi astfel !"
  
48:19 vă provocaţi creierul...
 
48:23 solicitându-i să descopere
un mod diferit de a trăi.
  
48:28 Vă veţi provoca mintea ?
 
48:31 Nu.
 
48:33 Înţelegi, domnule ?
O vei face ?
  
48:35 - Da.
- Corect, dacă o faci...
  
48:39 atunci trebuie să
descoperi ceva, nu-i aşa ?
  
48:42 Nu să accepţi...
 
48:45 nu să ceri: "Vă rog,
spuneţi-mi cum s-o fac !"
  
48:48 ci tu eşti cel care
trebuie s-o facă.
  
48:51 Deci, ce vei face ?
 
48:53 Mai întâi, observă ce
anume se întâmplă, de fapt.
  
48:57 Corect, domnule ?
 
48:59 Apoi te întrebi: "De ce
există această dezbinare ?"
  
49:05 Corect, domnule ?
 
49:07 Oare această dezbinare
este creată de cuvânt ?
  
49:13 Oare dezbinarea este creată de
imaginea pe care mi-am clădit-o,
  
49:16 despre soţia mea sau soţul meu ?
 
49:21 Corect ?
 
49:22 Oare această dezbinare există fiindcă eu
urmăresc satisfacerea unei anumite dorinţe,
  
49:27  
 
49:31 iar ea urmăreşte
propria ei dorinţă ?
  
49:35 Mă urmăriţi ?
Deci...
  
49:37 oare e din cauză că sunt ambiţios,
 
49:41 cineva este ambiţios,
iar soţia sa este docilă ?
  
49:46 Sau soţia este
ambiţioasă şi tu eşti docil ?
  
49:49 Mă urmăreşti, domnule ?
 
49:51 Eşti conştient de asta ?
 
49:57 Ce este de observat, dacă
nu există nici o separare ?
  
50:04 Vom ajunge şi acolo, domnule,
pentru numele lui Dumnezeu...
  
50:08 Ce este de observat, dacă
nu există nici o separare ?
  
50:13 Asta e, repet, domnule...
 
50:17 Vedeţi, nu aţi avut nici
măcar politeţea de-a asculta !
  
50:25 S-a înţeles, domnule, că numai când
suntem conştienţi nu mai există dezbinare.
  
50:32 Când sunteţi conştienţi,
dacă sunteţi conştienţi,
  
50:36 ar trebui să fim conştienţi,
trebuie să fim conştienţi,
  
50:38 asta înseamnă că
nu sunteţi conştienţi.
  
50:50 Deci, întreb...
 
51:02 deci...
 
51:04 cineva se întreabă...
 
51:07 oare sunteţi conştienţi
de această dezbinare ?
  
51:10 Dacă cineva este conştient, atunci de
ce oare mai există această dezbinare ?
  
51:16 Această dezbinare
există de mii de ani,
  
51:20 din vremuri imemoriale.
 
51:23 Corect ?
 
51:25 Corect, domnule ?
 
51:27 Eu şi Dumnezeul meu,
 
51:30 eu şi limba mea,
eu şi credinţa mea.
  
51:34 Corect, domnule ?
 
51:36 Din vremuri antice,
din vremea Sumerului,
  
51:39 care înseamnă circa 7000 î.e.n.
 
51:42 acest lucru are loc.
 
51:47 Şi noi am acceptat asta
 
51:49 şi spunem că acesta
ne este modul de a trăi:
  
51:53 cu războaie, cu distrugeri,
cu conflicte, cu ură.
  
51:57 Şi, ca atare, trebuie să
descoperim un mod diferit de a trăi.
  
52:03 Adică de ce oare există această
dezbinare, cine a creat-o ?
  
52:09 Înţelegi, domnule ?
 
52:12 Reflectăm împreună, vă rog !
 
52:15 Cine a creat asta ?
 
52:17 Să nu spuneţi natura, Dumnezeu,
 
52:18 vreo forţă externă.
 
52:23 Fiinţele umane
au creat-o, corect ?
  
52:27 Corect, domnule ?
 
52:28 Adică, ce este o fiinţă umană ?
 
52:29 Capacitatea sa de a gândi.
 
52:34 Corect, domnule ?
 
52:36 Deci gândirea,
însăşi, este limitată...
  
52:42 deci orice ar crea
trebuie să fie ceva limitat.
  
52:48 Corect ?
 
52:50 Deci, în relaţia
cu o altă persoană,
  
52:53 atunci când gândirea acţionează
ea trebuie să fie limitată.
  
52:58 Corect ?
 
53:00 Atunci când există
limitare, există separare.
  
53:05 Când un anumit trib spune:
 
53:07 "Sunt acest trib anume !"
şi există un alt trib,
  
53:09 atunci e o dezbinare.
 
53:12 Corect ?
 
53:14 Deci gândirea a creat
această dezbinare.
  
53:20 Corect ?
Observaţi asta ?
  
53:25 Domnule, puteţi clarifica ceva ?
 
53:28 Gândirea mea, gândirea
pare să opereze la orice nivel.
  
53:32 - La nivel senzorial şi...
- Domnule, am de gând...
  
53:34 Ce înţelegeţi prin gândire ?
 
53:37 E vorba numai de
verbalizarea internă ?
  
53:40 Da, în parte este o verbalizare...
 
53:45 în parte...
 
53:51 Numai o clipă - descriu părţile
sale, dar părţile nu definesc întregul.
  
53:57 Corect ?
 
53:59 Voi aborda asta, puţin.
 
54:01 Separarea nu trebuie să însemne neapărat
conflict, poate fi şi o cooperare.
  
54:06 Oh domnule, nu spune "neapărat" !
 
54:08 Asta se întâmplă.
De ce spui "neapărat" ?
  
54:11 Este numai o idee.
 
54:15 Dumnezeule, nu poţi
asculta ceva în ordine.
  
54:21 Domnule, te afli aici pentru a afla
ce are de spus vorbitorul, corect ?
  
54:27 Aţi pus această întrebare,
deci ascultaţi politicos, mai întâi,
  
54:31 apoi o puteţi face bucăţi.
 
54:35 O puteţi arunca peste bord sau
călca în picioare, orice veţi dori,
  
54:38 dar, mai întâi, aveţi
amabilitatea de a...
  
54:45 acordaţi-mi o atenţie amicală.
 
54:53 Mai întâi, spun, de ce a
existat această separare,
  
54:58 de ce omul a acceptat
această separare,
  
55:02 cine a creat-o
 
55:05 şi cum de a luat fiinţă ?
 
55:08 Deci observ - cineva observă -
 
55:15 că este fie o problemă
de credinţă - Corect ? -
  
55:19 fie un tribalism, un trib
îndreptat împotriva altui trib.
  
55:21 Corect, domnule ?
Urmăriţi toate acestea ?
  
55:24 Un set de dogme
contra altui set de dogme,
  
55:28 un set de zei tribali
contra altui set de zei tribali,
  
55:32 limbajul separă oamenii...
 
55:36 şi aşa mai departe.
 
55:39 Cum de s-a produs asta ?
 
55:43 Nu-i aşa, domnule, că aceste
lucruri, pe care le-aţi descris,
  
55:49 au produs nivele
grosiere de separare,
  
55:51 dar există un nivel
foarte subtil de separare.
  
55:53 Adică, tocmai sentimentul
că sunt cumva separat
  
55:58 pare să stea la baza tuturor
acestor forme brute de naţionalism ?
  
56:04 Nu vă pot auzi, trebuie
să vorbiţi mai tare.
  
56:09 Separările despre care aţi vorbit,
 
56:13 tribalismul,
naţionalismul şi religia,
  
56:15 toate par să se manifeste
la un nivel oarecum grosier
  
56:20 şi în cazul acestor lucruri, dacă le acorzi
atenţie, poţi vedea cumva printre ele.
  
56:24  
 
56:27 Ajung acolo, domnule: trebuie să încep
de la exterior şi ajung şi la interior.
  
56:30  
 
56:33 Deci, ceea ce mi se pare
mie foarte dificil de sesizat
  
56:38 este însuşi sentimentul primar
al separării sinelui, ca individ.
  
56:44 Ce spune ?
 
56:48 Pentru el este foarte dificilă existenţa
sentimentului de separare ca individ,
  
56:51 mult mai important decât
toate aceste separări.
  
56:56 Ajung şi acolo, domnule !
 
57:06 Am petrecut aproape o oră...
 
57:11 şi nici măcar nu am atins...
 
57:15 baza problemei.
 
57:22 Noi spunem că omul a trăit
 
57:26 nu numai în baza simţurilor...
 
57:31 ci, de asemenea, în mai mare măsură,
la nivelul intelectual, verbal, al gândirii.
  
57:42 Şi noi spunem că gândirea...
 
57:45 prin însăşi activitatea sa,
 
57:48 este învrăjbitoare,
 
57:49 în sensul dezbinării.
 
57:54 Este clar ?
 
57:56 Şi poţi observa asta
şi singur, domnule.
  
57:59 Întreaga gândire este limitată,
 
58:02 incompletă.
 
58:06 Gândirea poate concepe întregul,
 
58:09 dar conceperea lui
tot gândire este.
  
58:14 Corect ?
 
58:17 Corect, domnilor ?
 
58:21 Deci...
 
58:24 oare poate gândirea,
care înseamnă memorie,
  
58:28 experienţă, cunoaştere,
 
58:31 care este trecutul,
 
58:33 oare acea cunoaştere poate să
nu opereze atunci când observi ?
  
58:39 Asta-i tot.
 
58:41 Când îţi observi soţia şi soţul
 
58:45 şi familia...
 
58:47 sau servitorul sau vecinul,
 
58:54 oare poate această amintire, asociată
soţiei sau soţului, să fie suspendată ?
  
58:58 Numai să observi.
 
59:00 O veţi face ?
 
59:02 O puteţi face ?
 
59:05 Îţi dai seama că gândirea
este învrăjbitoare...
  
59:09 că gândirea este incompletă,
 
59:13 că gândirea este născută din
cunoaştere, care reprezintă trecutul
  
59:18 şi, ca atare, te uiţi mereu
la soţia ta, la aproapele tău,
  
59:23 cu ochii trecutului.
 
59:27 Sau te uiţi la tine
însuţi cu ochii trecutului,
  
59:33 care îţi conferă
condiţionarea tradiţională
  
59:36 şi anume "eu sunt
diferit de altcineva".
  
59:41 Ai urmărit toate
acestea, domnule ?
  
59:46 O faceţi ?
 
59:49 - Deci, eu afirm...
- Nu minimalizaţi realitatea.
  
59:51  
 
59:53 Cum rămâne cu aproapele
tău, cu realitatea sa ?
  
59:57 Când răstălmăceşti realităţi, cum ar
fi sinele propriu, aşa ceva e imposibil.
  
1:00:02 Astea sunt simple realităţi,
realităţi pure, realităţi incontestabile,
  
1:00:06 în ce-l priveşte pe vecin, pe soţie
sau pe copil sau pe oricine altcineva.
  
1:00:07 Corect.
 
1:00:14 Este vorba numai de
ego, domnule, de ego.
  
1:00:19 Poftim, domnule ?
 
1:00:20 Numai ego-ul acţionează aici
şi ne conferă acest sentiment.
  
1:00:25 Adică dumneavoastră
spuneţi că acel ego,
  
1:00:28 "eul", sinele,
 
1:00:30 este creat de către gândire...
 
1:00:34 numele tău, aspectul tău,
dorinţele tale, grijile tale,
  
1:00:36 suferinţa ta, plăcerile
tale, temerile tale,
  
1:00:41 aroganţa ta, orgoliul
tău, setea ta de putere,
  
1:00:46 te reprezintă.
 
1:00:49 Domnule, din câte înţeleg eu, afirmaţi
că acest ego sau această separare
  
1:00:52 este o activitate întreţinută
de procesul gândirii.
  
1:00:56 Da.
 
1:00:57 - Ei bine...
- Da.
  
1:01:01 Deci, oare poţi observa
- revin la acel subiect -
  
1:01:05 oare îţi poţi observa
soţul sau soţia,
  
1:01:06 fără ca amintirile
trecutului să intervină ?
  
1:01:17 Dacă n-o fac,
atunci ce se întâmplă ?
  
1:01:20 Nici măcar n-aţi
ajuns la acel punct.
  
1:01:26 Îmi înţelegi întrebarea, domnule ?
 
1:01:30 Mă uit la soţia mea...
 
1:01:32 eu nu am soţie, dar mă
pot uita la "soţia mea".
  
1:01:38 Oare mă pot uita la ea...
 
1:01:42 fără amintirile sexuale...
 
1:01:46 fără amintirea dominării ei...
 
1:01:50 fără amintirea de-a avea
cu ea o asociere comodă,
  
1:01:57 fără acea lipsă de
răbdare, meschină ş.a.m.d.
  
1:02:02 Oare mă pot uita la ea de parcă
m-aş uita pentru prima dată ?
  
1:02:09 Atunci, când o priveşti astfel,
 
1:02:12 ceea ce înseamnă că
nu există observator,
  
1:02:15 ci numai observaţie...
 
1:02:17 - Corect ? -
 
1:02:19 atunci ce se întâmplă ?
 
1:02:27 Absenţa sinelui.
 
1:02:29 Nu inventa, domnule !
 
1:02:32 Nu spune "când",
"dacă", "absenţă".
  
1:02:36 Dumnezeule, nu o faceţi !
 
1:02:39 Nu sunt capabil s-o fac,
fiindcă se interpune trecutul.
  
1:02:41 Atunci descoperă
de ce se interpune.
  
1:02:44 Eu sunt trecutul.
 
1:02:46 Domnule, dacă observarea
diferă de observator,
  
1:02:49 cum de poate exista observaţie ?
 
1:02:52 - Fă-o domnule !
- Numai dacă observatorul este ego-ul.
  
1:02:53  
 
1:02:56 Domnule, numai o clipă; poţi privi
acel copac fără a folosi cuvântul ?
  
1:03:01 De ce n-o poţi face acolo ?
 
1:03:03 Dar cine este conştient
de existenţa lui ?
  
1:03:08 Oh voi oameni buni,
nu testaţi asta,
  
1:03:12 nu practicaţi asta,
nu vreţi să descoperiţi.
  
1:03:14 Faceţi declaraţii !
 
1:03:18 Uite, domnule !
 
1:03:20 Acel lucru, presupun,
înseamnă existenţă pură.
  
1:03:23 Noi suntem conştienţi numai
de existenţă şi nu de separare.
  
1:03:27 Toate sunt numai teorii, domnule.
La ce sunt bune teoriile ?
  
1:03:31 Cărţile voastre
sunt pline cu teorii.
  
1:03:35 Guru voştri, bisericile voastre,
templele voastre, sunt pline de teorii.
  
1:03:40 Unde vă aflaţi
voi, la urma urmei ?
  
1:03:45 Tu şi ţara ta, poporul
tău, unde vă aflaţi ?
  
1:03:50 Deci...
 
1:03:56 acum, domnule, ascultă doar.
 
1:04:02 Am fost asigurat, de către
oameni de ştiinţă prestigioşi...
  
1:04:04 atunci când le-am declarat:
"Observatorul este obiectul observării !"
  
1:04:08 că le-a luat ceva vreme să
înţeleagă semnificaţia cuvintelor...
  
1:04:13 apoi mi-au explicat ceva.
 
1:04:17 Ei au spus că atunci când observi,
 
1:04:19 fără teorii, fără memorie,
fără orice alt lucru,
  
1:04:22 printr-un microscop,
 
1:04:25 pe măsură ce-l observi, exact
lucrul observat suferă o schimbare.
  
1:04:32 Să nu fiţi de acord cu asta, fiindcă
nu ştiţi nimic în privinţa asta.
  
1:04:36 Tocmai lucrul pe care-l observi,
 
1:04:39 se mişcă, se schimbă,
nu este niciodată la fel.
  
1:04:44 Deci, vă rog să ascultaţi !
 
1:04:46 Când vă observaţi lăcomia...
 
1:04:50 adică fără a folosi
cuvântul în sine,
  
1:04:52 fără amintirea lui "trebuie
să nu fiu lacom" ş.a.m.d.,
  
1:04:56 când observi acea realitate
a reacţiei numită lăcomie,
  
1:05:00 exact acea reacţie
suferă o schimbare radicală.
  
1:05:08 Acela este modul de-a observa !
 
1:05:11 Să mă observ pe mine însumi...
 
1:05:15 întreaga structură şi
natură a sinelui propriu,
  
1:05:21 cu toate calităţile sale,
cu toată urâţenia sa,
  
1:05:25 cu toată plăcerea,
cu toată suferinţa,
  
1:05:28 atunci când observ asta,
 
1:05:30 când există o observare
lipsită de asocierile trecute,
  
1:05:34 exact acea observare...
 
1:05:39 produce o schimbare a
procesului care are loc.
  
1:05:49 Simplu spus, în acea stare sunt
simplu, umil, afectuos şi iubitor.
  
1:05:53  
 
1:05:56 - Poftim, domnule ?
- Simplu spus...
  
1:05:58 Oh nu, nu simplu spus.
 
1:06:02 Aţi înţeles ce are
de spus vorbitorul ?
  
1:06:16 Uite, domnule, hai să observăm !
 
1:06:20 Există violenţă, corect ?
 
1:06:23 Acum s-a transformat într-o
violenţă tribală, în lume.
  
1:06:28 Corect, domnule ?
 
1:06:31 Corect ?
 
1:06:32 Până şi acei aşa-zişi brahmani
 
1:06:35 - din nefericire
ei nu mai există -
  
1:06:40 până şi acei aşa-zişi brahmani
au devenit, acum, tribali.
  
1:06:47 Deci, tocmai acest tribalism
este cel care generează violenţă.
  
1:06:52 Oare puteţi observa violenţa
- ascultaţi doar, urmăriţi-i succesiunea,
  
1:06:55 fiindcă o voi explica pas cu pas.
 
1:07:02 Mai întâi, ai devenit
conştient de violenţa ta,
  
1:07:07 care înseamnă furie...
 
1:07:10 mimetism,
 
1:07:12 care este o formă de violenţă,
 
1:07:14 imitarea cuiva.
 
1:07:18 Când te compari pe tine însuţi cu
cineva anume, asta e o formă de violenţă.
  
1:07:23 Când încerci să obţii un anumit
rezultat, un succes, e o formă de violenţă.
  
1:07:28  
 
1:07:30 Deci folosesc noţiunea de
violenţă în accepţiunea sa mai largă,
  
1:07:34 nu numai ca violenţă fizică,
ci şi ca violenţă psihologică.
  
1:07:39 Acum, când apare acel sentiment...
 
1:07:46 gândirea intervine atunci şi
spune că asta este violenţă.
  
1:07:50 Corect ?
Urmăriţi asta ?
  
1:07:53 Fiindcă gândirea nu poate opera
decât prin intermediul cuvintelor,
  
1:07:58 prin imagini, prin simboluri,
 
1:08:00 deci spune că aia e violenţă.
 
1:08:02 Deci trecutul a
recunoscut noua senzaţie
  
1:08:07 şi a denumit-o violenţă.
 
1:08:11 Urmăreşti asta, domnule ?
 
1:08:17 Deci, oare poţi observa acea
emoţie, care a fost numită violenţă,
  
1:08:22 fără a o denumi ?
 
1:08:30 Fiindcă, atunci
când nu o denumeşti,
  
1:08:33 tocmai lucrul care este
observat se schimbă.
  
1:08:41 Şi în asta nu există conflict.
 
1:08:48 Din clipa în care observatorul spune
"sunt violent", începe conflictul:
  
1:08:54 "nu trebuie să fiu violent,
spune-mi cum să nu fiu violent,
  
1:08:57 trebuie să urmez
calea nonviolenţei"
  
1:08:59 şi toate celelalte se declanşează.
 
1:09:02 Corect, domnule ?
Corect ?
  
1:09:05 Deci oare o puteţi testa ?
 
1:09:07 Făceţi-o !
 
1:09:09 Testaţi-o !
 
1:09:12 Adică, atunci când
apare un sentiment
  
1:09:16 - mânie, gelozie,
lăcomie, violenţă, sex,
  
1:09:21 care este cel mai important
pentru majoritatea oamenilor -
  
1:09:24 atunci când acel sentiment apare,
 
1:09:27 priveşte-l, observă-l,
 
1:09:31 fără a apela la toate imaginile,
pozele, contradicţiile
  
1:09:34 - Mă urmăriţi ? -
numai realitatea,
  
1:09:38 realitatea acelui sentiment.
 
1:09:45 Atunci veţi descoperi, singuri,
 
1:09:49 că realitatea nu are contrariu.
 
1:09:56 Corect ?
 
1:09:58 Deci, atunci când te depărtezi
de realitate intervine contrariul
  
1:10:03 şi, ca atare, începe conflictul.
 
1:10:05 Acum spunem numai
să observaţi sentimentul
  
1:10:12 şi să vă daţi seama că gândul
este distructiv în observare.
  
1:10:21 Aţi înţeles asta, domnule ?
 
1:10:25 Această ultimă
frază n-am înţeles-o.
  
1:10:32 Noi afirmăm că gândirea
este învrăjbitoare.
  
1:10:35 Gândul acţionează distructiv.
 
1:10:37 Da, desigur.
 
1:10:41 Când ceva este învrăjbitor
este şi distructiv.
  
1:10:43 Când afirm "sunt catolic, nu
cred decât în Iisus Mântuitorul"
  
1:10:48 sau orice altceva,
 
1:10:53 iar tu spui "sunt hindus, cu ale mele",
iar musulmanul spune cu ale sale,
  
1:10:55 eşti distructiv, sunteţi
oameni distructivi.
  
1:11:00 Deci...
 
1:11:02 afirmăm că este posibil,
 
1:11:05 nu în teorie, ci în
realitate, în traiul cotidian,
  
1:11:09 este posibil să trăieşti
fără nici un conflict,
  
1:11:14 atunci când există
numai observaţia pură.
  
1:11:22 Asta nu necesită
disciplină, nici control,
  
1:11:26 ci numai să observi...
 
1:11:30 ceea ce înseamnă că ideea
de bază, conceptul de bază,
  
1:11:36 este că eul, în esenţă,
e diferit de al altuia.
  
1:11:44 Domnule, afirmaţi că acea presupunere
trebuie subminată radical, corect ?
  
1:11:46  
 
1:11:52 Mie mi se pare că atunci când realizezi
că acea observare este necesară,
  
1:11:57  
 
1:11:59 există tendinţa, din punctul de vedere
al unei persoane care vă ascultă,
  
1:12:05 să consolideze sentimentul
ego-ului care i-a fost atribuit...
  
1:12:08 - Desigur, desigur.
- ... şi cineva continuă să se izoleze.
  
1:12:11 Desigur, desigur.
 
1:12:13 Fiindcă atunci când ascultaţi asta
nu ascultaţi pe deplin, ci faceţi...
  
1:12:16 Nu asculţi, domnule.
 
1:12:21 Trebuie să abordăm, din
nou, problema ascultării.
  
1:12:26 Acesta este un eşec
al conştiinţei umane...
  
1:12:30 Da, domnule, ştiu toate
acestea, ştim toate acestea,
  
1:12:33 dar uite, domnule, dacă
cineva cunoaşte arta ascultării,
  
1:12:38 totul devine
extraordinar de simplu.
  
1:12:43 Unii dintre voi
ascultaţi acea muzică,
  
1:12:45 este foarte simplu.
 
1:12:48 Dar minţile noastre, creierele noastre, sunt
atât de condiţionate pentru complexitate,
  
1:12:52 încât nici măcar nu mai ascultăm.
 
1:13:02 Acum, la finalul acestei
dezbateri, după o oră şi un sfert,
  
1:13:05 unde vă aflaţi ?
 
1:13:07 Eu ştiu unde mă aflu,
dar voi unde vă aflaţi ?
  
1:13:14 Chiar aţi înţeles asta...
 
1:13:18 că există un mod de a trăi
 
1:13:22 fără nici un umbră de conflict ?
 
1:13:27 Când nu există conflict...
 
1:13:31 atunci produceţi o
societate diferită
  
1:13:35 şi, ca atare, guverne diferite.
 
1:13:49 Domnule, cu câteva momente în
urmă aţi spus ce anume este un om
  
1:13:53 şi aţi definit omul în termenii
capacităţii de a gândi.
  
1:13:57 Şi, acum, cu siguranţă că trebuie
să fi eşuat cumva în ascultare
  
1:14:01 sau am interpretat eronat
ceea ce înţelegeţi prin gândire...
  
1:14:05 - Pot termina ? -
 
1:14:07 fiindcă păreţi a solicita...
 
1:14:12 o schimbare radicală a
manierei de a experimenta
  
1:14:17 şi cu toate acestea o
solicitaţi la nivel mental
  
1:14:23 şi acela este nivelul la care
este realizată de oameni,
  
1:14:27 astfel încât părem să avansăm,
mai hotărâţi, în procesul separării.
  
1:14:31  
 
1:14:35 Înţeleg, domnule.
 
1:14:37 Domnule, cineva trebuie să
utilizeze cuvinte pentru a comunica.
  
1:14:43 Dacă am putea comunica fără cuvinte,
ceea ce înseamnă - Ascultă doar ! -
  
1:14:47 să comunici fără cuvinte
 
1:14:50 înseamnă că tu şi vorbitorul
trebuie să vă aflaţi la acelaşi nivel,
  
1:14:53 cu aceeaşi intensitate,
în acelaşi timp.
  
1:14:59 Altminteri nu este posibilă
decât comunicarea verbală.
  
1:15:04 Dacă nu poţi întâmpina
vorbitorul la acelaşi nivel,
  
1:15:08 în acelaşi timp, cu
aceeaşi intensitate...
  
1:15:11 atunci trebuiesc folosite
cuvinte pentru a comunica.
  
1:15:16 Iubirea este aşa !
 
1:15:21 Când există iubire reală
 
1:15:23 atunci comunicarea
nu este necesară.
  
1:15:29 Deci întreb, domnule, înainte
de a mă opri, dacă se poate:
  
1:15:34 Unde vă aflaţi ?
Aţi înţeles asta ?
  
1:15:37 Ceea ce poate fi testat numai
atunci când mergeţi acasă...
  
1:15:43 când îţi confrunţi soţia,
când îţi confrunţi şeful,
  
1:15:47 când lucrezi într-o instituţie.
 
1:15:49 Descoperiţi !
Testaţi asta !
  
1:15:53 Şi...
 
1:15:54 persoana care este în
căutarea unei experienţe
  
1:15:59 nu realizează că experimentatorul
este experienţa în sine.
  
1:16:09 Fiindcă experimentatorul,
atunci când are o experienţă,
  
1:16:11 trebuie să recunoască
acea experienţă.
  
1:16:17 Ceea ce înseamnă că a "gustat-o"
deja, anterior, a cunoscut-o anterior.
  
1:16:21 Ca atare experimentatorul
este experienţa în sine,
  
1:16:26 gânditorul este gândirea în sine,
observatorul este cel observat.
  
1:16:32 În regulă, domnilor.