Krishnamurti - Organizaţiile n-au salvat omul

Krishnamurti Subtitles

MA7879T1 - Organizaţiile n-au salvat omul
Prima discuţie publică
Madras (Chennai), India
31 decembrie 1978

0:01	ORGANIZAŢIILE N-AU SALVAT OMUL Presupun că trebuie să vorbesc. Mă bucur că e o dimineaţă frumoasă. Avem şapte discursuri şi vreo două discuţii... şi ar trebui să abordăm toate problemele umane, cât mai profund posibil. Dar cred... că ar trebui să fie foarte clar, încă de la început... ceea ce voi şi eu facem împreună.
2:21	Mai întâi de toate, aş vrea să subliniez, dacă se poate, că asta nu este o propagandă... nu este un nou set de idei, un nou set de credinţe... sau impunerea cuiva pe post de guru... ci, împreună... vom dezbate multele noastre probleme. Implicaţiile acestei dezbateri comune... sunt... că, voi fiind atât de mulţi, cineva nu poate discuta cu fiecare în parte... dar... suntem capabili să reflectăm împreună... nu să fim de acord sau să nu fim... ci să fim capabili să... reflectăm cu claritate, obiectiv, rezonabil. Şi asta implică faptul ca voi... să nu aveţi prejudecăţi... să nu plecaţi de la o mulţime de opinii personale... judecăţi... argumente contrarii. Noi nu avem de-a face cu argumente sau cu opinii. Noi încercăm... de fapt o facem... încercăm să descoperim un mod de a trăi, în care... înţelegem întreaga complexitate a vieţilor noastre.
4:42	Deci, dacă pot sublinia... a reflecta împreună implică, nu-i aşa... ca voi să abordaţi problemele... ca voi să le abordaţi fără concluzii prealabile... idei prealabile... sau credinţe. Reflectăm împreună... şi asta implică faptul că trebuie să vă exersaţi creierele şi să nu adormiţi, să nu acceptaţi.
5:45	Mai întâi de toate, trebuie să observăm problemele care ne înconjoară... atât cele exterioare, cât şi cele lăuntrice. Mai întâi, trebuie să examinăm, cu claritate, care sunt lucrurile exterioare nouă... ce anume se petrece în lume... fiindcă trebuie să gândim global, nu provincial nu... cu mintea unei clase sociale sau cu o minte sectară... crezând un anumit lucru... şi contrazicând ceea ce credem prin propriile noastre acţiuni ş.a.m.d. Deci examinăm, împreună... cu claritate, dacă putem, ce anume se petrece în lume, în afara noastră, nu numai ca mediu, ci politic, religios... ecologic... fiindcă, dacă nu examinezi exteriorul, cu acurateţe, pe cât se poate, este foarte dificil să te examinezi, pe tine însuţi, cu acurateţe. Trebuie să începi cu exteriorul, deplasându-te către interior... ca o maree, care vine şi se retrage. Este aceeaşi dinamică, lumea din exteriorul nostru nu e diferită de noi, dar măcar putem observa, cu claritate, ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Şi trebuie să deţinem cel puţin un criteriu, în baza căruia putem iniţia examinarea lăuntrică. Sper că este clar.
8:00	Mai întâi, vom examina împreună ceea ce se petrece în jurul nostru... din orice punct de vedere, dacă se poate, în baza faptelor avute la îndemână. Şi nu avem prea multe fapte... fiindcă avem de-a face cu politicieni... cu aşa-numiţii conducători... în întreaga lume. Iar ei ne guvernează. Şi... dacă observaţi fiecare ţară, un grup de oameni este preocupat numai de micul lui domeniu. Este evident. Şi, dacă examinezi mai departe, nu numai că sunt preocupaţi de propria lor zonă restrânsă, aparţinând unui domeniu vast, care este lumea... dar acea zonă redusă se şi destramă, se fragmentează din ce în ce mai mult.
9:19	Deci are loc o fragmentare în lume... naţională, religioasă, politică, economică... o destrămare. Este ceva atât de evident în această ţară şi în restul lumii. Deci există o fragmentare... nu numai politică, ci şi una lăuntrică. Suntem fiinţe umane sfărâmate, nu suntem întregi. Asta-i clar ! Şi... fiecare naţie se luptă cu o altă naţie, hinduşii şi musulmanii ş.a.m.d. Şi... cineva s-a bazat, cineva a sperat că politica va salva omul. Şi asta n-a salvat omul. Din contră, n-a produs decât mult mai multă suferinţă... prin războaie, prin dezbinare. S-a sperat că prin ştiinţă omul va izbândi. Şi asta a eşuat, de asemenea, economic ş.a.m.d. Ne-am bazat pe politică, pentru salvarea omului, ne-am bazat pe religii... pentru salvarea omului ne-am bazat pe ştiinţă... care înseamnă acumularea de cunoştinţe, puse în aplicare... ne-am bazat pe ele şi nici una dintre ele nu au ajutat omul. Poate că i-au furnizat omului câte un colţişor, ici sau colo, dar totul a fost o luptă constantă. Ceea ce este evident.
11:38	Şi am văzut, de asemenea, că nici o organizaţie, de orice natură, fie că a fost de stânga, de dreapta, de centru, comunistă, socialistă, nici o organizaţie, de orice natură, nu va mântui omul. Corect ? Sper că veţi observa asta. Nici măcar micile comunităţi nu vor salva omul... fiindcă este o problemă mondială, o problemă globală şi trebuie tratată la modul global, cu o minte globală... nu cu o minte sectară, provincială, îngustă.
12:30	Deci... organizaţiile au eşuat... instituţiile au eşuat... Guru - Care se înmulţesc la fel de repede, să zicem, ca ciupercile ? - în întreaga lume... nu vor salva omul, ci dimpotrivă... provoacă micul lor vârtej, puţin zgomot... ştiţi voi ce fac, deci nu trebuie să vă spun eu toate astea. Deci... ce anume va salva omul ? Fiindcă, acum, când observi ce anume se întâmplă în lume... se fac pregătiri de război... 400 de miliarde de dolari sunt cheltuite pe armament, în fiecare an... de toate guvernele. Toate guvernele, luate laolaltă, cheltuiesc 400 de miliarde de dolari, în fiecare an. Asta e o nebunie totală. Corect ?
13:54	Deci când observi toate acestea... ce are omul de făcut ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Ce aveţi de făcut ? De unde ar trebui să începem reformarea omului ? Am încercat orice metodă de a rezolva această problemă. Am avut principii, idealuri extraordinare... teorii grozave... tomuri întregi de cărţi sacre, aşa-zise cărţi sacre. Nici o carte nu e sacră, inclusiv Gita, Upanişadele sau Biblia... sau nici măcar Coranul.
14:55	Deci... am încercat totul... pentru a ne rezolva problemele... poporul lui Mao, din China, Lenin şi grupul său din Rusia, capitaliştii, socialiştii, liberalii, am încercat orice cale. Deci, observând toate acestea, cu toate dezbinările şi fragmentările lor, cu confuzia lor... şi fiecare fiinţă umană opunându-se altei fiinţe umane... un guru contra altui guru... "guru meu e mai bun decât al tău, e mai paşnic decât al tău, el ştie şi tu nu ştii" ş.a.m.d. Sper că vă daţi seama cât de serioase sunt toate acestea.
16:05	Deci asta nu este o adunare... de seară... la care participaţi, de regulă, şi apoi o uitaţi. Ne-am adunat pentru un scop serios. Şi acea calitate, a seriozităţii, depinde de voi, dacă vă simţiţi provocaţi... dacă acceptaţi provocarea... sau, pur şi simplu, o treceţi cu vederea. Diverse culturi au eşuat... inclusiv cultura acestei ţări. Deci, când observaţi toate aceste semne exterioare... ale violenţei, terorismului, brutalităţii, ale unei enorme cruzimi şi torturi... şi... politicienii care luptă pentru putere... ş.a.m.d. când observaţi toate acestea şi sunteţi provocaţi: "Ce are o fiinţă umană de făcut ?"... ce aveţi voi de făcut ? De unde începeţi ? Fiindcă omul... fiinţele umane, ca voi şi ca mine... ne confruntăm, acum, cu o mare criză a omenirii. Nu ştiu dacă vă daţi seama de asta. Şi trebuie să dăm răspuns acelei crize, care este o provocare, mai exact.
18:11	Deci, dându-ne seama de toate acestea... cine va salva omul ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Cine vă va salva... să vă salveze de confuzia voastră... de conflictul vostru, de suferinţa voastră, de contradicţiile voastre constante... de invidia voastră... de naţionalismul vostru meschin... - Înţelegeţi ? - de guru pe care i-aţi acceptat, cu autoritatea lor cu tot ? Deci, când observaţi asta, cu siguranţă că nu există decât un singur răspuns. Din moment ce organizaţiile nu mai au nici o valoare... din moment ce liderii nu ne pot ajuta... din moment ce nici o carte nu ne va oferi libertate, fiecăruia dintre noi... atunci... cineva nu poate începe decât cu el însuşi. Corect ? Sper că... reuşim să comunicăm reciproc. Comunicarea implică împărtăşire: să ne împărtăşim gândurile... să ne împărtăşim sentimentele, ceea ce observăm că se petrece şi să ne solicităm nouă, înşine... capacitatea supremă de-a acţiona corect. Deci... din exterior ne deplasăm către interior. Corect ? Este aceeaşi dinamică, fiindcă lumea nu este diferită de noi înşine. Noi am creat această lume mizerabilă. Corect ? Sunteţi de acord ? Noi am făcut-o. Nu zeii, nu vreo autoritate externă, ci noi, fiinţele umane, am creat această societate în care trăim, cu toată corupţia sa, cu toate superstiţiile sale maligne... cu toţi... zeii săi absurzi. Adică noi am făcut asta... dezbinările naţionale, pe clase sociale. Vă rog să observaţi toate acestea !
21:22	Deci... trebuie să începem cu noi înşine. Corect ? Nimeni de pe Pământ sau din ceruri nu ne va mântui. Nici o carte, nici un guru, nici un sistem, nici o metodă... nici un lider, nici un erou, nici un principiu. Corect ? Trebuie să începem cu noi înşine şi să vedem dacă ne putem transforma, noi înşine... dacă ne putem schimba radical, din însăşi esenţa fiinţei noastre... astfel încât să avem... o minte liberă... nu o minte care este ruinată, coruptă, temătoare, neliniştită, lacomă... în suferinţă. Deci, oare este posibil aşa ceva ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Corect, domnule ? Oare m-am exprimat clar ? Oare vorbitorul s-a exprimat clar ?
22:52	Deci... ca să ajungi foarte departe, trebuie să începi de foarte aproape. Acel "foarte aproape" eşti tu. De aceea... întrebăm: Care este calitatea gândirii voastre... care este calitatea minţii voastre, care doreşte... văzând ceea ce se întâmplă, necesitatea impunerii unei schimbări... în societatea în care trăim, un gen diferit de educaţie, diferite genuri de guvernări globale... şi aşa mai departe ? Deci... oare suntem noi, ca fiinţe umane... dispuşi sau doritori... sau profund serioşi... să descoperim, să cercetăm... întreaga structură umană, psihologică... şi religioasă ? Ca să vedem dacă este posibil, pentru fiecare fiinţă umană, care este suficient de dispusă să asculte toate acestea, dacă... se poate investiga, pe sine însăşi. Înţelegeţi, domnilor ? Corect ?
24:48	Deci întreb: Care este starea minţii voastre... a conştiinţei voastre... care este dispusă, care este suficient de serioasă, pentru a cerceta ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Sunteţi serioşi ? Sau poate că... vreţi să petreceţi o seară plăcută, sub copaci ? Nu că n-ar fi frumos... după ploaie, sub cerul limpede. Dar... oare chiar vă cunoaşteţi, voi înşivă... specificul propriei existenţe, al existenţei voastre cotidiene... modul cum gândiţi, ce simţiţi... dacă sunteţi lacomi, invidioşi ş.a.m.d. întreaga structură umană ? Sunteţi conştienţi de ea ? Ştiţi ce gândiţi ? Şi de ce gândiţi ? Vă cunoaşteţi sentimentele, prejudecăţile... neliniştile... temerile... care înseamnă viaţa noastră, traiul nostru zilnic ? Relaţia voastră cu o altă persoană, intimă sau de altă natură... ce anume este acea relaţie... dacă nu cumva este superficială sau profund realistă ? Sau este numai una sexuală... senzuală ? Sau... în relaţia voastră există afecţiune, grijă, tandreţe, iubire ?
27:07	Deci întrebăm... dacă sunteţi conştienţi de viaţa voastră zilnică, cu toate complexităţile sale. Şi... numai de acolo puteţi pleca... nu cu vreo credinţă, vreun ideal, cu anumite... concluzii... crezând în Brahman sau Dumnezeu sau Iisus, într-una sau alta. Toate acelea sunt iluzii. Deci cineva întreabă - Vă rog să ascultaţi ! - cineva întreabă dacă mintea voastră este prinsă în capcana unei iluzii. Dacă este, nu puteţi provoca o schimbare radicală în fiinţa voastră... fiindcă voi sunteţi lumea... nu sunteţi diferiţi de restul omenirii... fiindcă voi suferiţi şi cei care trăiesc la 10.000 de mile depărtare suferă şi ei. Şi ei se tem, aşa cum vă temeţi şi voi. Ei caută siguranţă... şi descoperă prea puţină... atât în lume, cât şi psihologic vorbind. Există foarte puţină siguranţă. Doresc fericire şi sunt nefericiţi. Sunt naivi ca şi voi. Deci eşti, în esenţă, asemănător cu o altă fiinţă umană. Acesta nu este un concept intelectual... pe care să-l contestaţi, ci este o realitate. Poate că eşti maron sau negru sau alb sau roz, dar, dincolo de diviziunea rasială... fiecare fiinţă umană, din lumea întreagă, trece prin ceea ce treceţi şi voi, psihologic şi fizic vorbind. Nu-i aşa ? Voi vă temeţi de moarte şi la fel şi alţii. Voi credeţi în reincarnare... fiindcă vă conferă alinare, alţii au propriile lor teorii despre viaţa de apoi. Este exact... la fel, cu orice altă fiinţă umană din lume. Deci voi sunteţi lumea, în esenţă.
30:20	Dar... a-ţi seama de asta nu este o problemă intelectuală. Nu este o idee... oricât de bună sau rea ar fi. Dacă nu... simţi asta, cu tot sângele şi creierul şi instinctele tale... că tu eşti lumea... atunci, pentru a produce o schimbare în lume, trebuie să te schimbi radical, tu însuţi. Corect ? Putem începe din acest punct ? Ceea ce înseamnă că cineva este conştient... îşi cunoaşte gândurile, sentimentele, credinţele, idealurile, corupţia, temerile, plăcerile ş.a.m.d. Cunoaşteţi toate acestea ? Dacă le ştiţi sau dacă nu le ştiţi... atunci trebuie să cercetaţi, de ce trăim aşa cum trăim... de ce acceptăm să trăim în acest mod. Îmi înţelegeţi întrebările ?
32:10	Deci... împreună... şi subliniez împreună... ne vom examina, explora, împreună, sinele propriu. Şi asta nu este o terapie de grup... care este o monstruozitate, expunându-ne reciproc greşelile şi sperând, astfel, să clarificăm ceva anume. Vom dezbate împreună, vom examina calitatea minţilor noastre, calitatea inimilor noastre, calitatea creierului nostru. Pentru a examina... trebuie să fii liber să observi. Corect, domnilor ? Să fii liber să priveşti în sinea ta. Ceea ce înseamnă că nu trebuie să existe concluzii. Corect ? Trebuie să nu existe nici un sentiment al autorităţii. Trebuie să nu existe nici o persoană care să-ţi spună cum să observi... fiindcă, atunci, observi din punctul lui de vedere. Trebuie să nu existe un ghid. Trebuie să fii liber să te asculţi pe tine însuţi... să te observi pe tine însuţi şi să înveţi, pe măsură ce observi, şi să acţionezi, pe măsură ce observi.
34:13	Deci avem această problemă, mai întâi: să ştim ce anume se întâmplă, de fapt... ce se întâmplă, acum, în minţile şi inimile voastre, în viaţa voastră zilnică. Şi... trebuie să fii capabil să-ţi asculţi propriile mormăieli, propriile temeri, propriile suferinţe. Să le asculţi ! Şi să observi ce reacţii apar, în relaţia ta cu o altă persoană... fiindcă acela este singurul ghid. Reacţiile tale în prezenţa altcuiva... cum manifestaţi respect pentru cei ce se află deasupra voastră sau au un rang, un statut mai bun, mai multă putere şi cum îi respingeţi pe cei de sub voi. Corect ? Observaţi aşa ceva în ţara asta, această lipsă totală de grijă, de respect, pentru fiinţele umane. Deci trebuie... să aflaţi singuri... reflectând împreună, aşa cum o facem acum... cum să vă observaţi singuri. Nu... ce să gândiţi, ci cum să gândiţi. Nu modul meu de a gândi sau modul vostru de a gândi... sau al profesorului sau al unui guru sau al unui specialist, ci... să reflectăm împreună, fără nici o prejudecată, fără nici o opinie, corect ? Altminteri, nu puteţi reflecta împreună. Corect ? Oare sesizăm asta ? Oare sesizăm că voi aveţi o opinie... şi eu am o opinie, că gândirea noastră este denaturată ? Corect ? Deci, oare este posibil să gândeşti, fără a avea vreo opinie ? Vă rog să abordaţi asta împreună cu mine, fiindcă o voi face lent. Oare este posibil să observi, fără a trage vreo concluzie ? Oare este posibil să asculţi... pur şi simplu, fără vreo... denaturare ? Deci vom aborda lent acest lucru, pas cu pas.
37:46	E o seară frumoasă. Este frumos să stai sub copaci şi să vorbeşti despre lucruri serioase... fără a uita să priveşti frunzele, ramurile şi cerul albastru de deasupra lor... şi să priveşti apusul... şi frumuseţea culorilor... norii cu lumina care cade pe ei şi, de asemenea, să ne vedem, pe noi înşine, exact aşa cum suntem. Nu poţi schimba norii... nu poţi schimba apusul. Deci priveşte-te pe tine însuţi, fără dorinţa de a te schimba. Fiindcă, însăşi dorinţa de a te schimba este născută dintr-un anumit motiv, fie din lăcomie, fie pentru a te perfecţiona, pentru a putea corespunde unui anumit principiu, unui anumit ideal. Deci, oare te poţi observa, pe tine însuţi, fără nici o activitate a gândirii ? Îmi înţelegeţi întrebarea ?
39:24	Deci, mai întâi... haideţi să aflăm ce anume înseamnă să asculţi. Nu spune: "Am mai auzit asta, înainte, de la tine !" Există mulţi oameni aici... care, din nefericire, vin, an de an, fără a se schimba. Devine un joc. Nu sunt serioşi. Dar, chiar dacă aţi fost aici foarte des şi l-aţi ascultat pe vorbitor, vă rog să uitaţi ce a spus el, anterior, uitaţi complet ceea ce a spus vreodată şi începeţi din nou. Ştiţi... când te uiţi la o floare, zi după zi... floarea nu este niciodată aceeaşi. Nu-i aşa ? Frumuseţea florii variază de la o zi la alta. În acelaşi mod, aceia dintre voi care au ascultat vorbitorul, timp de foarte mulţi ani... ascultaţi-l de parcă l-aţi asculta pentru prima dată. Atunci învăţaţi... nu memoraţi... ci învăţaţi ceva despre voi înşivă. Fără a învăţa despre voi înşivă, nu aveţi nici un fundament pentru o acţiune corectă... pentru un răspuns adecvat... pentru o înţelegere... obiectivă.
41:32	Deci, mai întâi, vom descoperi, împreună. Nu vă spun eu ce să faceţi... ci, împreună, vom descoperi ce înseamnă să asculţi. Oare ascultăm vreodată pe altcineva ? Ascultaţi ceea ce spun eu acum ? Chiar o faceţi ? Dacă sunteţi oneşti... oare ascultaţi ? Sau... mintea voastră este ocupată cu alte lucruri. Sau vă aflaţi aici fiindcă vorbitorul are o anumită reputaţie... iar voi aşteptaţi să vedeţi ce anume va spune. Deci, toate aceste activităţi împiedică ascultarea efectivă. Corect ? Fiindcă este foarte important să înveţi arta ascultării. Fiindcă, dacă înveţi acea artă... Nu s-o memorezi... fiindcă, dacă numai memorezi cum să asculţi, atunci nu asculţi. Deci, ce anume înseamnă să asculţi, nu numai lumea aflată în exteriorul vostru, ci, de asemenea, să-ţi asculţi propriile mormăieli profunde... grijile, temerile, profunde ? Ce înseamnă să asculţi ? Există un ascultat cu urechile... cu urechea şi mai există un ascultat fără... intervenţia reacţiilor nervoase. Urmăriţi ceea ce spun ? Suntem, cumva, împreună în asta ? Oare vorbesc în greacă sau chineză sau ne înţelegem reciproc ? Fiindcă este foarte important să descoperi ce anume înseamnă să asculţi, să observi. Fiindcă vom... observa, fără nici o denaturare, dinamica efectivă a sinelui propriu. Şi, ca atare, să observi, să asculţi... este o mare artă. Iar noi învăţăm acea artă, împreună. Nu sunt profesorul vostru. Şi chiar vorbesc serios. Nu sunt autoritatea voastră, ci... suntem ca doi prieteni care reflectează, împreună, asupra problemele lor, temerilor lor, grijilor lor... şi fiecare prieten vorbeşte despre propriile sale probleme şi, împreună, abordează, rezolvă problemele. Deci facem acelaşi lucru. Nu că vorbitorul şi le-ar fi rezolvat - a făcut-o - dar... încercăm să comunicam, deci împărtăşim totul.
45:48	Deci, mai întâi: Ce anume înseamnă să asculţi ? Să asculţi o declaraţie... să asculţi zgomotul făcut de acea cioară... să asculţi... claxonatul acelei maşini... să-ţi asculţi propriile gânduri... propriile... sentimente. Şi să asculţi implică... nici o intervenţie a gândirii. Fiindcă, din momentul în care intervine gândirea, spunând: "e bun sau rău, nu-mi place acel zgomot, îmi place acel zgomot" nu ascultaţi. Corect ? Vă rog s-o faceţi acum, de parcă v-aţi afla deja acolo şi eu vă explic cum s-o faceţi acum, nu când mergeţi acasă. Atunci e prea târziu, atunci n-aţi ascultat.
47:16	Deci... vorbitorul va formula extrem de multe afirmaţii... iar voi va trebui să descoperiţi, singuri, dacă sunt adevărate sau false. Dar, dacă ascultaţi folosind... ceea ce aţi învăţat din cărţi, de la autorităţi, din asta sau din propria voastră experienţă, atunci vă împiedicaţi singuri să ascultaţi, de fapt, ceea ce are de spus cealaltă persoană. Înţelegeţi care vă este responsabilitatea ? Să ascultaţi... lumea... şi propria voastră nelinişte, nesiguranţă, incertitudine, suferinţă ? Vom aborda asta, pas cu pas, tot ce ţine de teamă, suferinţă, durere, nelinişte, vom aborda întreaga existenţă umană, dar, mai întâi, trebuie să învăţăm cum să le ascultăm pe toate acestea.
48:42	Apoi intervine şi modul de-a observa, ce anume înseamnă să observi. Voi mă observaţi pe mine, vorbitorul. Cum mă observaţi ? Examinaţi acel fapt, foarte simplu: voi staţi acolo, vorbitorul se află aici, voi îl priviţi, îl vedeţi. Oare chiar îl vedeţi, de fapt, sau aveţi imagini în privinţa lui... concluzii... idei ? Deci concluziile, reputaţia, imaginea, vă împiedică, de fapt, să priviţi acea persoană. Corect ? Înţelegeţi acest lucru foarte simplu ? Dacă spuneţi "E un socialist !" nu-l mai priviţi. Dacă spuneţi "este comunist", eticheta vă împiedică să-l observaţi. Apoi, dacă spui "e musulman", s-a terminat, pentru tine, ca hindus.
50:09	Deci, oare puteţi observa - Vă rog să ascultaţi ! - oare puteţi observa fără nici o intervenţie a prejudecăţilor voastre ? Acele prejudecăţi sunt generate de gândire. Dacă vreau să vă cunosc... trebuie să dau uitării toate etichetele mele, dacă vă plac sau nu, una sau alta, şi, pur şi simplu, să vă privesc. Prin observare, învăţ. Acela e începutul înţelepciunii, să observi, nu apelând la cărţi. Ăsta e un lucru: ascultare... observare şi învăţare.
51:11	Ce anume înseamnă să înveţi ? De la vârsta de cinci sau şase ani mergem la şcoală. Acolo învăţăm anumite lucruri. Aflăm multe informaţii şi le stocăm în creier, sub forma memoriei. Corect ? Corect, domnilor ? O memorie, stocată, şi, plecând de la acea memorie, acţionăm... ca să avem o carieră... o slujbă, bani ş.a.m.d. Acumulăm cunoaştere... atât din biologie, cât şi din fizică, matematică ş.a.m.d. şi adunăm toată acea informaţie, provenită din foste cercetări, de la toţi oamenii care au adunat informaţii şi ni le-au transmis nouă, de la o generaţie la alta şi totul este stocat în creier. Şi asta e ceea ce noi numim învăţat. Învăţat, adunare de informaţii, acumularea spuselor altor oameni, despre Dumnezeu, despre rai, despre cum ar trebui sau nu să trăieşti, ce e corect ş.a.m.d. adunăm toate acelea şi le stocăm în creier. Şi aceea este numită cunoaştere. Acela e un mod de-a învăţa. Corect ?
53:14	Mai există şi un alt mod de-a învăţa: să mergi să acţionezi şi, din acea acţiune, să înveţi, ceea ce devine cunoaştere. Deci acţionăm întotdeauna în baza cunoaşterii, iar cunoaşterea înseamnă întotdeauna trecutul... ceea ce a fost. Corect ? Asta este ceea ce se numeşte învăţat. Învăţatul din experienţa altor oameni, din propria ta experienţă... din... din obiceiuri, cutume, tradiţie, transmise de la o generaţie la alta, care sunt stocate în creier. Creierele noastre sunt extrem de vechi. Şi asta se numeşte, de regulă, învăţat. Deci noi acţionăm... în baza cunoaşterii, care înseamnă trecutul. Corect ? Vă rog să observaţi asta, fiindcă vom cerceta ce anume este învăţatul.
54:31	Mai există un mod de-a învăţa, care nu înseamnă acumularea cunoaşterii... pe care-l voi explica imediat. Dar, mai întâi, trebuie să înţelegem foarte clar... unde anume cunoaşterea este absolut necesară: să conduci o maşină, să faci orice, să vorbeşti o limbă... să ştii unde-ţi este casa. Deci cunoaşterea este necesară, dar cunoaşterea reprezintă întotdeauna trecutul. Deci trăim în trecut. Corect ?
55:22	Şi mai există un mod de-a învăţa... care nu constă în acumularea de cunoştinţe. Veţi avea amabilitatea de-a asculta ce am de spus ? Ascultaţi... fără a fi sau nu de acord... fără a accepta sau nega, pur şi simplu ascultaţi, aşa cum ascultaţi acea pasăre. Aşa cum am spus, aşa cum vorbitorul tocmai a afirmat... nu cunoaştem decât o singură metodă de-a învăţa, care înseamnă să acumulezi cunoştinţe. Şi, plecând de la acea cunoaştere, acţionăm... funcţionăm... pentru a avea o slujbă, pentru a avea o casă ş.a.m.d. Acea cunoaştere devine periculoasă în relaţii. Înţelegeţi ? Dacă această cunoaştere, care înseamnă rememorare... devine importantă în relaţiile interumane... tocmai acea cunoaştere dezbină oamenii. Vom ajunge la asta. Pur şi simplu ascultaţi !
57:11	Afirmăm că există un alt mod de-a învăţa. Pot continua ? Asta implică... Nu încerc s-o fac pe... isteţul, făcându-vă nerăbdători... ci vreau să comunic asta, încât să înţelegeţi cu adevărat... să înţelegeţi nu numai cu creierul... ci şi teoretic şi, de asemenea, cu inima. Înţelegeţi ? Cu mintea voastră, cu creierul vostru... cu acea aptitudine a creierul de-a asculta şi... capacitatea intelectuală de a raţiona... logic, rezonabil... şi, de asemenea, de a poseda această calitate a afecţiunii, grijii, iubirii... fiindcă acestea sunt necesare, atunci când vrei să descoperi ceva nou. Înţelegeţi ? Când doreşti să afli ceva cu totul nou, trebuie să existe o armonie deplină... nu doar intelectul funcţionând de la sine sau creierul care-şi aminteşte toate incidentele trecute, întâmplările, concluziile şi se agaţă de ele şi, de asemenea, să ai... - poate ceea ce este cel mai dificil lucru - să ai grijă, iubire, afecţiune.
59:37	Deci... vom descoperi împreună... dacă există un mod diferit de a trăi, care constă în a învăţa şi a acţiona. Observaţi, pur şi simplu, diferenţa... între ceea ce voi spune şi ceea ce facem, de regulă: acumulăm cunoştinţe şi acţionăm în baza acelor cunoştinţe. Există un decalaj temporal - Vă rog să ascultaţi ! - există un decalaj temporal între idee şi acţiune. Corect ? Urmăriţi toate acestea ? Domnule ? Adică există idealul... şi încerci să pui în aplicare acel ideal, deci există un decalaj între principiu, ideal, credinţă şi realitate. Corect ? Acum, noi afirmăm... că intervalul temporal dintre ideal şi acţiune este inexistent. Va fi un pic dificil. Vă rog să fiţi atenţi, dacă sunteţi interesaţi de asta. Dacă nu sunteţi, continuaţi să mergeţi pe propria cale.
1:01:12	Vă rog să observaţi ceea ce facem, de fapt. Concepem o idee... şi încercăm să punem în aplicare acea idee. Deci există un interval temporal, un decalaj, între idee şi acţiune. Asta-i clar ! Corect ? N-aţi fi de acord cu asta ? Acum, afirmăm... că există un mod de-a acţiona... există un mod de-a învăţa, în care nu există decalaj temporal, şi, ca atare, învăţatul înseamnă acţiune... nu acţiunea în baza unei cunoaşteri anterioare. Voi explica, pe îndelete. Mai întâi, doresc să stabilesc o comunicare între noi.
1:02:21	Un inginer de primă clasă... este foarte familiarizat cu motorul cu piston... maşinăria cu combustie internă. Şi el vrea să descopere ceva nou. Fireşte, creierul lui este plin cu ceea ce-a învăţat, plin de cunoştinţele legate de motorul cu ardere internă. Corect ? Şi, dacă vrea să descopere ceva complet nou, trebuie să dea acea cunoaştere la o parte. Trebuie să aibă o minte care este liberă... să observe, să asculte, să perceapă ceva anume, care poate că s-ar afla exact acolo. Deci, cerinţa pentru a învăţa, care nu este numai acumularea de cunoştinţe, este de-a avea o minte care nu este împovărată de cunoştinţe. Şi toate... creierele noastre sunt împovărate de cunoştinţe. Pur şi simplu observaţi realitatea ! Cu cât eşti mai tradiţionalist, cu cât ai citit mai mult - ai citit Gita sau orice ai citit - totul este stocat... este înregistrat în creierul tău... şi, ca atare, nu poţi descoperi, vreodată, ceva complet nou. Eram odată cu un prieten, un autor binecunoscut, şi stăteam de vorbă. E un prieten de-al meu, şi spunea: "Ştii... am citit atât de mult... am citit toată filozofia orientală, cea chineză, desigur că cea europeană, ştiu totul despre comunism, l-am citit pe Marx ş.a.m.d. şi nu mai am spaţiu pentru ceva nou." Înţelegeţi ? O minte care este tradiţionalistă... aşa cum sunt majoritatea minţilor... ceva transmis de la o generaţie la alta - o deprindere, un obicei, un ritual, o puja, ştiţi voi, toate acelea - cum ar putea o asemenea minte să descopere ceva nou ? Îmi înţelegeţi întrebarea ?
1:05:23	Ca atare... pentru a descoperi un mod de-a învăţa, care nu înseamnă acumularea de cunoştinţe, celelalte trebuiesc date total la o parte. Asta înseamnă fără tradiţie. Sunteţi dispuşi să faceţi asta ? Nu, domnule. Tradiţia este foarte reconfortantă: să fii prins într-o rutină, ca o maşină, şi să continui la nesfârşit.
1:06:05	Deci vă spun ceva, şi anume... mintea... creierul, trebuie să fie complet eliberat... de prejudecăţi... de opinii, de credinţe... de tot ceea ce gândirea a generat în creier. Înţelegeţi asta ? Acum, oare este posibil ? Mă urmăriţi ? Un profesor, un om de ştiinţă... dacă vrea să descopere ceva nou, fireşte că nu poate repeta propria sa cunoaştere. Este absolut inutil. Vrea să descopere, vrea să găsească ceva nou, nu ceva acumulat prin gândire. Deci... mai întâi... pentru a învăţa, care nu este numai acumularea de cunoştinţe, mintea trebuie să fie liberă să observe. Adică, mintea... deşi deţine cunoştinţe extraordinare... trebuie să fie capabilă, să aibă subtilitatea, să aibă energia, de a da cunoaşterea la o parte şi de a fi liberă... astfel încât să aibă o intuiţie... o intuiţie asupra realităţii efective. Îmi înţelegeţi întrebarea ? Mă urmăriţi ? Oare explic lucrurile clar ? Dacă nu, vă rog să-mi spune-ţi, şi voi continua într-un mod diferit.
1:08:19	Trăim în trecut şi, ca atare, distrugem întotdeauna prezentul. Trecutul se modifică, pe sine însuşi, în prezent şi devine viitorul, dar tot trecut rămâne. Corect ? Mă întreb dacă urmăriţi toate acestea. Vă rog ! Deci... viaţa noastră, viaţa noastră zilnică, se bazează pe o rutină... să mergi la muncă pentru următorii 50 de ani. Numai gândiţi-vă la asta ! Şi... tradiţia, obiceiurile voastre sexuale, singurătatea voastră, toate acelea fac parte din această imensă acumulare de cunoştinţe. Şi, plecând de la acea cunoaştere, care înseamnă trecutul, acţionăm. Acum, vorbitorul afirmă că există o acţiune, care nu ţine de trecut. Asta implică o minte, un creier... care a dat la o parte toate amintirile. Vă voi arăta cum s-o faceţi, voi aborda asta, iar voi îi veţi prinde sensul.
1:10:10	Nici o amintire, şi, ca atare, este capabil să observe instantaneu şi să acţioneze instantaneu. Însăşi observaţia înseamnă acţiune. Nu "am învăţat şi apoi acţionez". Drept urmare, asta implică un decalaj temporal. În acel interval de timp intervin toţi ceilalţi factori. Ca atare, în acel interval există contradicţii, există durere ş.a.m.d... pe când ceea ce spunem noi este... să ai... o intuiţie asupra întregii structuri a conştiinţei mele, a conştiinţei voastre. Am de gând să abordez asta. Să ai o intuiţie asupra întregii tale conştiinţe şi exact acea intuiţie este acţiunea în sine, care spulberă conţinutul conştiinţei, cel care defineşte conştiinţa. Sper că înţelegeţi toate acestea. Mă îndoiesc !
1:11:30	Uitaţi, domnilor... ce înseamnă acţiunea în viaţa voastră, dacă o observaţi ? Îmi pare rău că revin la asta, dar trebuie s-o fac până când se clarifică, pe deplin. Se bazează pe memorie, pe cunoaştere sau pe un motiv... bazat pe un interes personal ş.a.m.d. Deci cunoaşterea are rolul ei. Şi în relaţiile reciproce, oare cunoaşterea joacă vreun rol ? Este foarte important să descoperi. Ceea ce înseamnă că în relaţii nu acţionează decât memoria. Oare memoria este amintirea iubirii ? Atunci când spui "soţia mea" este o rememorare. Ai imaginea ei, sau a soţului, sau a fetei, ai o imagine a ei. Acea rememorare este rezultatul întâmplărilor trecute, al experienţelor, al amintirilor şi, ca atare, în relaţii, acolo unde intervine memoria, nu poate exista iubire. Logic vorbind.
1:13:12	Deci... noi spunem... să ai o intuiţie nu înseamnă o continuare a memoriei sau a amintirii. Voi explica ce înseamnă asta. Creierul nostru... Nu sunt specialist neurolog, l-am observat la mine însumi, cum o faceţi şi voi şi, dacă-l observi, nu trebuie să apelezi la nici o carte... ci îl poţi observa de unul singur. Creierele noastre... deţin capacitatea de-a înregistra... de-a înregistra un incident, un eveniment, o întâmplare, o insultă, o laudă, o traumă. Are capacitatea de-a înregistra, la fel ca un... computer. Atât timp cât funcţionează computerul... nu există senzaţia libertăţii de-a observa. Vă rog să ascultaţi asta ! Dacă creierul înregistrează şi, ca atare, reţine asta ca pe o amintire şi acţionează în baza acelei amintiri... atunci acea acţiune s-a născut din trecut. Aşa este. Şi, ca atare... între acţiune şi trecut există un interval, ca atare există conflict... ca atare există o adaptare... şi... senzaţia unei strădanii constante pentru a aproxima ceva. Acum, oare poate creierul... Vă rog să ascultaţi asta ! Oferiţi-mi două minute de concentrare sau de atenţie. Oare creierul poate înregistra numai ceea ce este necesar şi nimic altceva ? Necesare sunt numai necesităţile voastre fizice. Ceea ce este necesar este să ai cunoştinţe pentru a acţiona în viaţa cotidiană: unde locuieşti, ce limbă vorbeşti, cum să conduci o maşină, cum să proiectezi o casă ş.a.m.d. Sau să proiectezi o maşină care să omoare alţi oameni. Toate acelea. Aceea este funcţia creierului, de-a înregistra. Iar noi am spus, să înregistreze numai ceea ce este necesar. Şi, psihologic vorbind, să nu înregistreze nimic. Încercaţi asta ! Faceţi asta ! Fiindcă atunci încep necazurile. Sunt ataşat de tine... psihologic, lăuntric, fiindcă îmi dai bani, fiindcă faci una sau alta, îmi oferi satisfacţie, confort, sex, una sau alta. Sunt ataşat de tine, psihologic.
1:17:33	Deci... ataşamentul este complet inutil. Pe când celelalte sunt necesare. Urmăriţi toate acestea ? Deci, oare poţi... oare poţi observa importanţa... menţinerii cunoaşterii la locul ei şi, psihologic vorbind, să nu avem nici un fel de cunoştinţe ? Nu înţelegeţi toate acestea. Este foarte distractivă problema asta, dacă o abordaţi. Deci creierul vostru este capabil să înregistreze ceea ce este necesar, iar, psihologic vorbind, nu înregistrează nimic. Deci creierul este liber... - Înţelegeţi ? - fiindcă a stabilit ceea ce este necesar, nu ceva extravagant, ci strictul necesar... şi... psihologic vorbind, nu are nici un conţinut. Nu sesizaţi frumuseţea lui. Şi, ca atare, creierul, atunci, fiind liber, poate percepe instantaneu... şi poate acţiona. Însăşi percepţia înseamnă acţiune.
1:19:07	Acum, vă voi arăta ceva. Voi aparţineţi, probabil, vreunei organizaţii religioase. Organizaţia voastră, în sine... este diferită de o altă organizaţie religioasă anume. Corect ? Deci există un conflict între cele două sau există toleranţă între cele două sau vă acomodaţi cu cele două, dar întotdeauna există cele două. Şi, ca atare, trebuie să existe, inevitabil, un conflict. Toate organizaţiile religioase au acest specific. Acum, trebuie să ai o intuiţie în privinţa asta şi să nu aparţii niciodată vreunei organizaţii religioase. Înţelegeţi ce spun ? Deci, tocmai acea intuiţie destramă iluzia de-a aparţine cuiva, unei organizaţii religioase. Aceea este intuiţia, care înseamnă să observi pe deplin liber... astfel încât întreaga natură a organizaţiilor îţi este revelată. Şi s-a terminat ! Nu mai aparţii vreodată nici unei organizaţii religioase, sau poate uneia politice, care sunt mult mai importante în zilele noastre, fiindcă ai de-a face cu omul ca întreg. Este o problemă globală, nu este problema Indiei sau a Americii sau a Rusiei, este o problemă globală şi anume problema umană.
1:21:06	Acum, dacă am reuşit să vă transmit asta, dacă vorbitorul a transmis realismul acestei intuiţii... care nu poate fi... Vă rog să fiţi atenţi cu ea... fiindcă nu este un lucru continuu, pe care-l tot faceţi. Atunci devine amintire, şi s-a dus, s-a terminat. N-o poţi folosi în scop personal. Înţelegeţi ? Să ai o intuiţie... asupra fricii tale, pe care o vom aborda peste câteva zile, dacă rămânem împreună. Să ai o intuiţie asupra plăcerii, asupra morţii, astfel încât să le sesizezi adevărata natură... nu credinţa ta, nu prejudecata ta, nu concluziile tale... nu planurile tale imaginare, iluzorii... ci natura lor reală. Deci aceea este calea... calea învăţării şi anume clipă de clipă. Înţelegeţi ? Iubirea este aşa.
1:22:41	Am vorbit timp de o oră şi 25 de minute. Este suficient, nu-i aşa ? Vom continua mâine după-amiază, la ora 5.