Krishnamurti Subtitles home


MA7879T4 - Ce anume produce dezordine într-o relaţie?
A patra discuţie publică
Madras (Chennai), India
7 ianuarie 1979



0:22 Should we sit quietly for a while or do you want me to talk? I have never attended meetings. I once went to a political meeting in this country and Dr. Besant said, 'Keep out of it.' CE ANUME PRODUCE DEZORDINE ÎNTR-O RELAŢIE ? Oare aţi vrea să stăm tăcuţi pentru o vreme sau doriţi să vă vorbesc ? Nu am participat niciodată la întruniri. Am mers odată la o întrunire politică, în această ţară şi dr. Besant mi-a spus: "Fereşte-te de aşa ceva !" Şi...
1:19 And I wonder often why we come together like this, listening to a speaker, half-serious, curious, and not really wanting to change one's life totally. One has become rather mediocre, without a flair, without any quality of genius. I am saying 'genius' in the sense not of any particular talent, or a particular gift, but the genius of a mind that comprehends the totality of life, which is our life, a vast, complex, contradictory, unhappy existence. And one listens to all this, to what the speaker has to say, and one goes away with partial understanding, with no deep intention and serious attention to bring about a deep psychological revolution. And one wonders often why human beings tolerate the kind of life one leads. You may blame the circumstances, the society, the political organisation, but blaming others hasn't solved our problem. We drift, and our life seems such a waste, either going to the office from morning till night for the next 50 years or so and then retire to die, or vegetate, or grumble, or fade away quietly. mă întreb, adeseori, de ce ne adunăm laolaltă, în acest mod... ascultând un vorbitor... pe jumătate serioşi... curioşi... şi fără a dori, de fapt, să vă schimbaţi complet viaţa. Unii au devenit mai degrabă de mediocri... lipsiţi de perspicacitate... fără să aibă vreo aptitudine genială. Spun "genial" în sensul nu al vreunui anumit... talent... sau al unui anumit dar, ci genialitatea unei minţi... care înţelege viaţa, pe deplin... şi anume viaţa voastră, o existenţă vastă, complexă, contradictorie şi nefericită. Şi unii ascultă toate acestea... ce anume are vorbitorul de spus... şi, apoi, pleacă... înţelegând parţial... fără vreo intenţie profundă... şi fără a acorda o atenţie serioasă... pentru a produce... o profundă revoluţie psihologică. Şi cineva se întreabă, adesea, de ce fiinţele umane tolerează acest gen de viaţă pe care o duc. Poate că daţi vina pe circumstanţe, pe societate... pe organizarea politică... dar să dăm vina pe alţii nu ne-a rezolvat problema. Suntem în derivă... şi viaţa noastră pare să fie o atât de mare risipă... fie că mergem la muncă, de dimineaţă până noaptea, pentru următorii 50 de ani, sau cam aşa ceva, apoi ne pensionăm pentru a muri... sau pentru a vegeta sau a ne văicări sau pentru a dispărea în tăcere.
4:32 And when one looks at one's own life with all its extraordinary beauty, the vastness of what man has achieved technologically, and one wonders why there has been so little beauty in our life. I mean by that word not merely the appearance of beauty, the decoration of the outer, but that quality of great communication with nature. If one loses contact with nature, one loses relationship with other human beings. You may read poems if you are so inclined, you may read all the beautiful sonnets and the lyrical swing of a lovely poem, but imagination is not beauty. The appreciation of a cloud and the love of light in that cloud, and a sheet of water along a dry road, or a bird perched on a single branch - all that enchantment we rarely see, or appreciate, or love, because we are occupied with our own problems, with our own worries, with our peculiar ideas and fixations. We are never free. And beauty is this quality of freedom, which is totally different from independence. Şi, când cineva îşi analizează propria viaţă... cu toată frumuseţea sa extraordinară... cu imensitatea descoperirilor tehnologice umane... se întreabă de ce... există atât de puţină frumuseţe în viaţa noastră. Prin acel cuvânt înţeleg nu numai aparenţa frumuseţii... decorarea exteriorului... ci acea calitate... a unei grozave... comunicări cu natura. Dacă cineva pierde... contactul cu natura, atunci ratează relaţia cu alte fiinţe umane. Puteţi citi poezii... dacă aveţi această înclinaţie, puteţi citi toate sonetele frumoase... şi puteţi urma meandrele lirice ale vreunei poezii minunate... dar... imaginaţia nu înseamnă frumuseţe. Admirarea unui nor şi lumina iubitoare reflectată în acel nor şi un mic curs de apă... de-a lungul unui drum uscat... sau o pasăre cocoţată pe o ramură... toată acea încântare... rareori o sesizăm sau o apreciem sau o iubim... fiindcă suntem ocupaţi, cu propriile noastre probleme... cu propriile noastre griji... cu ideile şi obsesiile noastre ciudate. Nu suntem niciodată liberi. Şi frumuseţea este această calitate a libertăţii... care este complet diferită de independenţă.
7:40 When you listen to all this, I wonder what you make of it. Whether we see a dog and love that dog, or a rock, or a stray cloud passing by, when we haven't that sense of extraordinary communication with the world, which brings about great beauty, we will become small human beings, mediocre, wasting our extraordinary life and losing all the beauty and the depth of existence. But I am afraid we must get back to realities. Though that is also real, extraordinarily real - the branch, the shadow, the light on a leaf, the fluttering parrot - that's also actual, real. And when we understand the swaying palm tree and the whole feeling of life, then there is a great sense of depth to beauty. But we are not interested in all that. Are you? I am afraid we aren't. We will listen, let it slip by. It may sound romantic, sentimental, but beauty is not romantic, nor sentimental, nor emotional. It is something very, very solid like a rock in the midst of a fast flowing stream. So, we will leave that for the moment and come back to what we were saying yesterday, and I think some of it must be repeated, and I hope you won't mind if one repeats it. Când ascultaţi toate acestea, mă întreb ce înţelegeţi din ele. Dacă vedem... un câine şi iubim acel câine sau o stâncă... sau un nor izolat, aflat în trecere... când nu avem acel sentiment al unei extraordinare comunicări cu lumea... care produce o mare frumuseţe... devenim fiinţe umane mărunte, mediocre... risipindu-ne viaţa extraordinară... şi ratând întreaga frumuseţe şi profunzime a existenţei. Dar mă tem că trebuie să revenim la... realitate. Deşi şi asta este ceva real, extraordinar de real. Ramura, umbra... lumina căzând pe o frunză... papagalul fâlfâind din aripi şi acestea sunt lucruri reale. Şi când înţelegem... legănatul unui palmier şi întreaga simţire a vieţii, atunci există un sentiment grozav, al unei frumuseţi profunde. Dar nu suntem interesaţi de toate acestea, nu-i aşa ? Mă tem că nu suntem. Vom asculta asta, şi-o vom lăsa să treacă. Poate că sună romantic... sentimental, dar frumuseţea nu este romantică, nici sentimentală, nici emotivă. Este ceva extrem de... palpabil, ca o... piatră... aflată în mijlocul unui curs rapid de apă. Deci, vom lăsa asta deoparte, pe moment... şi vom reveni la ceea ce spuneam ieri... şi eu cred... că parte din acele spuse... trebuie să fie repetate şi sper că nu vă deranjează... dacă cineva le repetă.
11:02 We were saying, weren't we, that where there is tradition, there is no culture. Tradition handed down from generation to generation, certain concepts, beliefs, values, principles, all laid down intellectually, and such abiding tradition of 3000 years or 10 days old. In that soil, culture cannot possibly blossom. Culture means to grow, to develop, not merely the intellectual side of life, but the whole totality of one's own life. Not merely to function in one direction completely, politically or have certain genius with regard to words, or with stone, or painting, but to develop, cultivate one's mind and one's heart. That's not possible where tradition, that is, values handed down - in that soil nothing can grow. And that is what we were saying yesterday. Spuneam, nu-i aşa... că, acolo unde există tradiţie, nu există cultură. Tradiţie... transmisă... de la o generaţie la alta... anumite concepte... credinţe, valori... principii, toate stabilite la modul teoretic... şi într-o asemenea... tradiţie statornică... ce are 3.000 de ani sau zece zile vechime... pe acel sol... cultura... nu poate înflori. Cultură înseamnă... să cultivi... să dezvolţi... nu numai latura teoretică a vieţii... ci întreaga... deplinătate a vieţii cuiva. Nu doar să funcţionezi, total, numai într-o anumită direcţie, politică... sau să posezi un anumit geniu, manevrând cuvintele sau piatra sau pictura... ci să dezvolţi, să cultivi mintea şi inima cuiva. Aşa ceva nu este posibil acolo unde există tradiţie, adică valori transmise. În acel sol... nimic nu poate creşte. Şi asta afirmam noi, ieri
13:43 And also we were saying, time which is a very complex thing, must be investigated, must be considered. We said time is movement in division. Right? Yesterday, today and tomorrow, the knowledge which man has acquired, both scientific, so-called religious, and experience, is the past. And that past meets the present, modifies itself and goes on - the future. That is the whole movement of time. And we were saying yesterday too, that our minds are so conditioned to accept time as a means of comprehension, as a means of becoming, developing, evolving. Our whole life from childhood is based on this idea of becoming, growing, evolving. In a certain sense, both biologically and physically, time does exist. The acorn growing to an oak, that needs time. And we were saying that psychological time doesn't exist at all. The idea that through time psychologically, which is ethically, morally, spiritually, if we can use the word 'spiritually,' without being romantic or nonsensical, to really understand the religious mind - time is destructive element. That is what we talked about yesterday, more or less. şi, de asemenea, afirmam... că timpul... care este un lucru foarte complex... trebuie să fie cercetat, trebuie să fie luat în considerare. Spuneam că timpul... este o acţiune de separare. Corect ? Ieri... astăzi şi mâine... cunoaşterea pe care omul a acumulat-o, atât din punct de vedere ştiinţific... cât şi aşa-zis religios... iar experienţa... înseamnă trecutul. Şi acel trecut întâlneşte prezentul, se modifică pe sine şi merge mai departe, către viitor. Aceasta este întreaga dinamică temporală. Şi mai spuneam ieri că... minţile noastre sunt mult prea condiţionate... ca să poată accepta timpul ca pe o modalitate de... înţelegere... ca pe o modalitate de... a deveni... a te dezvolta, a evolua. Întreaga noastră viaţă, începând din copilărie, se bazează pe această idee, a devenirii, dezvoltării, evoluţiei. Într-un anumit sens... atât din punct de vedere biologic, cât şi fizic, timpul nu există. Ghinda care creşte devenind stejar... ea are nevoie de timp. Şi noi spuneam... că timpul psihologic nu există absolut deloc, ideea... că... în timp... psihologic vorbind, adică etic, moral, spiritual - dacă putem folosi cuvântul "spiritual", fără a fi romantici sau lipsiţi de sens - pentru a înţelege cu adevărat mintea religioasă, timpul este un element distructiv. Despre asta am vorbit ieri, mai mult sau mai puţin.
17:02 If one may, we must investigate what is order. Order - please just listen, don't agree or disagree, just like the wind, the breeze comes, so in the same way just listen - order is sequence in space. You understand that? No. We said order cannot exist without sequence, and there must be space. We are going to examine that because... - what is the matter with me today? Probably it is the weather, hot - I am not used to this hot weather. Our life is disorderly, confused, contradictory. We are talking very simply. And where there is contradiction, there is no order. Where there is confusion, conflict, there is no order. And our life as we live it daily is a mass of contradiction, confusion, and conflict, and dishonesty. Right? That's a fact. And one wonders if order can be brought about in this confusion. Because without order there is no efficiency, both intellectual, or if you have capacity, you must have order. Order has nothing whatever to do with sentiment, with romance. Order is very, very sequential, logical, sane. So we are going to inquire into what is order, whether we can have order, not a blue print, not something laid down by tradition, or by a guru, or by a leader, or by our own little desires and compulsions, but we are going to inquire into what is lasting order. Are you interested in this? How to bring about order in our life, so that there is no opposites, duality, contradiction, dishonesty, politically, religiously or in our relationship with each other. You are interested in this? Or do you want me to talk about meditation? And you can go off into some kind of illusion and think we are meditating. Because, you see, without bringing about order in our daily life do what you will, there can be no meditation. Right? So, we are laying the foundation of what is meditation. Dacă se poate... trebuie să cercetăm... ce anume este ordinea. Ordinea... - Vă rog numai să ascultaţi, fără a fi sau nu de acord ci exact aşa cum apare vântul, briza, în acelaşi mod, ascultaţi numai ! - ordinea... este o succesiune... în spaţiu. Înţelegeţi asta ? Nu. Am spus... că ordinea... nu poate exista... fără o succesiune... şi... trebuie să existe spaţiu. Vom examina asta... fiindcă... Ce se întâmplă cu mine astăzi ? Probabil că este vremea, caldă. Nu sunt obişnuit cu această vreme caldă. Viaţa noastră este dezordonată... confuză... contradictorie. Vorbim în termeni foarte simpli. Şi, acolo unde există contradicţie, nu există ordine. Acolo unde există... confuzie, conflict, nu există ordine. Şi traiul nostru, aşa cum ni-l ducem zilnic, este plin de contradicţii, confuzie şi conflict şi necinste. Corect ? Asta-i realitatea. Şi cineva se întreabă... dacă ordinea poate fi instaurată în această confuzie. Fiindcă, fără ordine... nu există eficienţă, nici măcar intelectuală sau, dacă ai aptitudini, trebuie să existe ordine. Ordinea nu are absolut nimic de-a face cu sentimentalismul... cu romantismul. Ordinea are o succesiune extrem de precisă, este logică, raţională. Deci avem de gând să cercetăm ce anume este ordinea... dacă putem avea ordine, nu doar planificată... nu ceva stabilit prin tradiţie sau de un guru sau de un lider sau de propriile noastre mici dorinţe şi constrângeri, ci avem de gând să cercetăm... ce anume este... ordinea... durabilă. Sunteţi interesaţi de asta ? Cum să producem ordine în viaţa noastră... astfel încât să nu mai existe contrarii, dualitate, contradicţii, necinste, politică, religioasă sau în relaţiile noastre reciproce. Sunteţi interesaţi de asta ? Sau doriţi să vă vorbesc despre meditaţie ? Pentru ca voi să vă puteţi retrage într-un fel de iluzie şi să credeţi că meditaţi. Fiindcă, vedeţi dumneavoastră, fără... a institui ordinea în viaţa noastră cotidiană... puteţi face orice doriţi, dar nu poate exista meditaţie. Corect ? Deci, noi clădim fundaţia... a ceea ce este meditaţia.
22:59 If one realises actually what our daily life is, how disorderly it is, how contradictory it is, controlled by various objects of desire, seeking power, position, living in arrogance and vanity, and yet at the same time talk about the people, the goodness and read books, and you know, you play around with all that. All that indicates, doesn't it, a terribly dishonest life, a life of total contradiction, like an excellent lawyer who is capable of arguments and beating the other side, and going off to some temple miles away to worship. You understand the contradiction? And they are totally unaware of this. So, the first thing is - excuse my voice today - the first thing is to realise how disorderly our life is. To be aware of it, not how to bring order in disorder - please listen to this - not how to bring order in disorder, but to understand the nature of disorder. Right? When I understand the nature of disorder, then out of that comprehension out of that obvious fact, comes the beauty of order, not imposed, or disciplined, or suppressed, or conforming, but in the very investigating of disorder, naturally out of that investigation, order comes. Right? You understand this? Now, let us do it. Dacă cineva îşi dă seama... ce este, de fapt, viaţa noastră cotidiană... cât de dezordonată este, cât de contradictorie este... controlată de diverse obiecte dorite... de setea de putere, rang social... trăind în aroganţă şi orgoliu... şi, totuşi, în acelaşi timp, vorbim despre oameni, despre bunătate şi citim cărţi şi, ştiţi voi, ne jucăm cu toate acele noţiuni. Şi asta indică, nu-i aşa, o viaţă groaznic de necinstită... o viaţă în totală contradicţie... ca a unui avocat excelent... care este capabil să pledeze şi să învingă partea adversă... şi să se ducă la vreun templu, aflat la kilometri depărtare, ca să se roage. Înţelegeţi contradicţia ? Şi ei sunt complet inconştienţi, în acest sens. Deci, primul lucru este... - Scuzaţi-mi vocea astăzi ! - primul lucru este să vă daţi seama cât de dezordonată ne este viaţa, să fiţi conştienţi de asta, nu cum să instituiţi ordine... în dezordine - Vă rog să ascultaţi asta ! - nu cum să instituiţi ordine în dezordine, ci să înţelegeţi natura dezordinii. Corect ? Când am înţeles natura dezordinii, atunci, din acea înţelegere... din acea... realitate evidentă, răsare frumuseţea ordinii, nu impusă sau disciplinată sau reprimată sau conformistă, ci, tocmai prin acea cercetare a dezordinii... firesc, din acea... cercetare, răsare ordinea. Corect ? Înţelegeţi asta ? Acum, haideţi s-o facem !
26:07 First, let us be aware, as human beings, who have got such extraordinary capacities, - look what they've done technologically, immense things they have done. And, as human beings, who are so extraordinarily capable, who have thought out almost every form of concept, principles, ideas, religious projections, invented rituals that have religiously... most beautiful some of them, but have no meaning at all. And the human mind - I don't know if you have gone into your own minds. If you have, you can observe it - what great quality it has. Thank god! And to challenge such a mind, to demand that it shall operate at its highest excellence. Will you do it as we are talking, so that your mind - your mind being not only the various forms of sensory activities, your mind being the emotions, affection, love, care, attention, the intellectual capacity, and that sense of great love - all that is the mind, the wholeness of the mind. To challenge that - do you understand what I am saying? - that it shall operate at its highest, at its greatest excellence. Because if you don't challenge it, we live in disorder. You are following all this? Mai întâi, haideţi să fim conştienţi... ca fiinţe umane, care deţin aptitudini atât de extraordinare. Uitaţi ce s-a făcut, din punct de vedere tehnologic, au fost realizate lucruri imense. Şi, ca fiinţe umane, care sunt extraordinar de capabile... au imaginat aproape orice formă de concept, principii, idei, proiecţii religioase, au inventat ritualuri care sunt extrem de frumoase, unele dintre ele, dar nu au nici un fel de semnificaţie. Şi... mintea umană... Nu ştiu dacă v-aţi cercetat propriile minţi. Dacă aţi făcut-o, aţi putut observa ce calităţi grozave are. Slavă Domnului ! Şi... pentru a provoca o asemenea minte... trebuie să-i soliciţi să funcţioneze la performanţe maxime. O veţi face, în timp ce vorbim... astfel încât mintea voastră... - mintea voastră însemnând... nu numai diversele forme de activităţi senzoriale... mintea voastră însemnând emoţiile... afecţiunea, iubirea, grija, atenţia, capacitatea intelectuală... şi... acel sentiment al unei mari iubiri, toate acelea reprezintă mintea... deplinătatea minţii voastre - pentru a provoca asta... - Înţelegeţi ce spun ? - trebuie ca ea să funcţioneze la capacitate maximă... la performanţele sale maxime. Fiindcă, dacă n-o provocaţi... trăim în dezordine. Urmăriţi toate acestea ?
29:04 So, we are inquiring into what constitutes, why human beings centuries upon centuries have accepted to live in disorder, politically, religiously, economically, socially, and in our relationship with each other. Your understand? Why? Why have we accepted to live this way? From whom do you expect the answer? Do you understand? A challenge implies that you respond, that you respond with your highest capacity and not wait for the speaker to respond and show how to respond. You follow? You understand what I am saying? I have challenged your mind. The speaker has said exercise your highest capacity, exercise all your energy to find out whether it is possible to live in a world that is degenerating, corrupt, immoral, whether you can live a sane, a life that is completely whole - that is your challenge. You understand? What is your response to it? Whole, the word 'whole' means first healthy. Both physically, psychologically, with all the capacities of your mind, and therefore with sanity. And the word 'whole' also means holy, sacred; that is, the whole of life. Deci cercetăm ce anume o constituie... de ce fiinţele umane... secol după secol, au acceptat să trăiască în dezordine... politică... religioasă... economică, socială şi în relaţiile noastre reciproce. Înţelegeţi ? De ce ? De ce am acceptat să trăim în acest mod ? Corect ? De la cine aşteptaţi să primiţi răspunsul ? Înţelegeţi ? O provocare implică un răspuns din partea voastră... să răspundeţi cu întreaga voastră capacitate... şi nu să aşteptaţi ca vorbitorul să răspundă şi să vă arate cum să răspundeţi. Mă urmăriţi ? Înţelegeţi ce spun ? V-am provocat mintea. Vorbitorul a spus... să vă exersaţi întreaga voastră capacitate... să vă folosiţi întreaga energie pentru a descoperi... dacă este posibil să trăieşti într-o lume aflată în degenerare, coruptă, imorală... dacă puteţi duce o existenţă raţională, o viaţă care să fie întreagă, pe deplin. Asta vă este provocarea. Înţelegeţi ? Care este răspunsul vostru la această provocare ? Întreg, cuvântul "întreg", înseamnă, mai întâi, ceva sănătos... atât fizic... cât şi psihologic... cu întreaga capacitate a minţii voastre şi, ca atare, cu o judecată sănătoasă. Şi cuvântul "întreg" mai înseamnă şi sfânt, sacru... adică în deplinătatea vieţii.
32:18 So we are asking whether you as a human being are aware the total disorder and degeneration out in the world around you and in yourself, the degenerating process going on? Are you aware of it? Aware in the sense - observe what is actually taking place, not imagine what is taking place, nor idea of what is taking place, but the actual happening: the political, the religious, the social, the moral degeneration of man. And no institution, no guru, no higher principles are going to stop this degradation. Are we aware of it? If we are, then what shall we do? Right? Right, sir? What shall we do? What is your action - not in some future date - what is your immediate action? Will you join some sect, will you follow some guru or will you go back to your old tradition repeating something or other, rituals, to escape from the actual fact of the brain that is going to... that is getting old, degenerating. Or will you, together - you and I - investigate, explore why human beings have become like this? It is happening the world over, it isn't just the specialty of this spiritual land. Sorry to use the word 'spiritual,' because you are so proud of your own culture. It is like a politician saying, 'We are very old, our culture is ancient.' Then that gives him a certain sense of dignity, but in his heart he is... you know what it is, I don't have to tell you. So, what shall we do? I would suggest that we first look at our life, actually what it is, what is happening in our life, because our life in action is society. Right, sir? You get it? Agree? Our life in action is our society, and you cannot transform that society unless you transform yourself. That's so obvious. The communists, the liberals, the socialists will not alter it. Or your reading the Gita, the Upanishads will not alter it, or becoming terribly interested in what Buddhism has to say, or follow Zen meditation - you know, none of those will solve it. Don't know what has happened today. Deci întrebăm... dacă voi, ca fiinţe umane... sunteţi conştienţi de dezordinea şi degenerarea totală din lumea din jurul vostru şi din voi înşivă, de procesul de degenerare care are loc ? Sunteţi conştienţi de asta ? Conştient în sensul... să observi ceea ce se întâmplă, de fapt... nu să-ţi imaginezi ce se întâmplă sau să-ţi faci o idee despre ceea ce se întâmplă... ci realitatea efectivă: degenerarea politică, religioasă, socială, morală, a omului. Şi nici o instituţie... nici un guru... nici un principiul sublim, nu vor opri această degradare. Sunteţi conştienţi de asta ? Dacă suntem... atunci ce avem de făcut ? Corect ? Corect, domnule ? Ce vom face ? Care este acţiunea voastră... - nu la vreo dată viitoare - care este acţiunea voastră imediată ? Oare vă veţi alătura vreunei secte... veţi urma vreun guru sau veţi reveni la vechea voastră tradiţie, repetând vreun ritual sau altul, pentru a scăpa de realitatea că creierul vostru urmează să... îmbătrânească, să degenereze. Sau... împreună - voi şi cu mine - vom cerceta, explora... de ce fiinţele umane au devenit astfel ? Se întâmplă în toată lumea, nu e numai specialitatea acestui tărâm spiritual. Scuze că folosesc cuvântul "spiritual", fiindcă sunteţi atât de mândri de propria voastră cultură. Este ca şi cum un politician... ar spune... "Suntem foarte vechi, cultura noastră este străveche." Apoi, asta îi conferă o anumită senzaţie de demnitate... dar în inima lui... el este ştiţi voi cum, nu trebuie să vă spun eu asta. Deci, ce vom face ? Aş sugera ca, mai întâi, să ne observăm propria viaţă... aşa cum este ea, de fapt, ce se întâmplă în viaţa noastră, fiindcă viaţa noastră în acţiune înseamnă societatea ca atare. Corect, domnule ? Aţi priceput ? De acord ? Viaţa noastră în acţiune înseamnă societatea noastră... şi nu poţi transforma acea societate, dacă nu te transformi tu însuţi. E ceva atât de evident. Comuniştii, liberalii, socialiştii, n-o vor transforma. Sau lectura noastră din Gita, din Upanişade, n-o vor transforma sau dacă devenim extrem de interesaţi de ceea ce are de spus budismul sau dacă urmăm meditaţia Zen. Ştiţi voi că nici una dintre acelea nu vor rezolva problema. Nu ştiu ce s-a întâmplat astăzi.
37:20 So, let us look at what is happening in our life, in our daily life. Our daily life is based on relationship. Without relationship, you cannot possibly exist. Right? What is our relationship with each other, not you two sitting together - I don't mean that - but with your wife, with your husband, with your boss, with your factory worker, with your labourer - what is your relationship with each other? In that relationship is there order? Not self-centred activity opposed to another self-centred activity. You follow? That is contradiction. I may be married, have children, sex and all the rest of it, and if I am self-centred, concerned about my own success, my ambition, my status, worrying about my... - all the rest of it - and she is also concerned about herself, her problems, her beauty, her looks and, you know, all the rest of it, how can there by any kind of relationship between the two people? You understand all this? If you have one belief, and the other has another kind of belief, or another kind of conclusion, another kind of dogma, there is no relationship. Haven't you noticed all this? So, is it possible to bring order in our relationship with your wife and husband? Not with the universe, not with cosmos, not with God. God is an invention of the intellect. You can have extraordinary relationship with those things that you have invented, with the illusions. But to have relationship with your wife, and husband, and children, so that there is no conflict between us. That's where the order begins. Right? Right, sir? Now, how will you bring order there, because order, we said, - please listen to it, listen to the beauty of it at least - order is sequence in space, we are going to examine this, what we mean by space, what we mean by sequence, what we mean by order. Deci... haideţi să observăm ce se întâmplă în viaţa noastră... în viaţa noastră cotidiană. Viaţa noastră cotidiană se bazează pe relaţii. Fără relaţii... nu aveţi cum să existaţi. Corect ? Care este relaţia noastră... reciprocă ? Nu faptul că voi doi staţi laolaltă, nu la asta mă refer, ci la relaţia cu soţia ta, cu soţul tău, cu şeful tău, cu muncitorul din fabrică, cu angajatul tău, care este relaţia voastră reciprocă ? Oare în acea relaţie există ordine ? Nu o activitate egocentrică, în opoziţie cu o altă activitate egocentrică. Mă urmăriţi ? Asta înseamnă contradicţie. Poate că sunt căsătorit, am copii, fac sex şi toate celelalte... şi, dacă sunt egocentric, preocupat numai de propriul meu succes, de ambiţia mea, de statutul meu social... preocupat numai de... - toate celelalte - şi ea este preocupată tot de ea însăşi, de problemele ei, frumuseţea ei, de modul cum arată ş.a.m.d. cum ar putea exista vreo relaţie între cei doi oameni ? Înţelegeţi toate acestea ? Dacă tu ai o credinţă, iar ceilalţi au un alt gen de credinţă sau alt gen de principii sau alt gen de dogme, nu există relaţie. Nu aţi remarcat toate acestea ? Deci, oare este posibil... să ne punem în ordine relaţiile... cu soţia sau cu soţul nostru ? Nu cu universul... nu cu cosmosul... nu cu Dumnezeu. Dumnezeu este o invenţie a intelectului. Poţi avea o relaţie extraordinară cu acele lucruri pe care le-ai inventat, cu iluziile. Dar, trebuie să ai o relaţie cu soţia ta, cu soţul şi copiii... astfel încât să nu existe nici un conflict între voi. De acolo începe ordinea. Corect ? Corect, domnule ? Acum, cum produci ordine acolo, fiindcă ordinea am spus... - Vă rog să ascultaţi asta, ascultaţi măcar frumuseţea exprimării ! - ordinea înseamnă o succesiune în spaţiu, pe care urmează s-o examinăm: ce anume înţelegem prin spaţiu, ce anume înţelegem prin succesiune, ce anume înţelegem prin ordine.
41:25 If we have not relationship with each other, there is fear. Either one dominates the other, either they separate but only come together in bed. So, we live a brutal life with each other. Haven't you noticed all this? Don't you know all this? And in what way shall we bring order, so that it is enduring, not one day order, the next day disorder? What brings about this contradiction in relationship? Contradiction between my voice and what I want to say. Probably I should have drunk a little water before I came here. Avanti. Let's go. What brings this division between you, your wife, your husband and your children? Division is disorder. Right? Right, sirs? The Muslim and the Hindu, the Jew and the Arab, the communist, the totalitarianism and freedom. These opposites is the essence of disorder. Right? So, what brings about disorder in our human relationship with the most intimate and not so intimate? Have you ever thought about it? Come on, sirs! Or are you frightened to look at this disorder? Because, when you become aware that your wife and yourself, and the husband, or the wife becomes aware of this disorder, either they accept it and live with it, or to analyse, to go into it, to investigate it, and that may bring about a tremendous change, and there is a fear of change. You are following what we are saying? Ah? Right, sir? There is my friend, at least I can talk to him. Dacă nu avem relaţii reciproce... atunci există teamă. Fie că unul îl domină pe celălalt... fie sunt separaţi, dar se întâlnesc numai în pat. Deci, trăim o viaţă brutală, în comun. Nu aţi remarcat toate acestea ? Nu cunoaşteţi toate acestea ? Şi... în ce mod putem produce ordine, astfel încât să fie... durabilă... nu într-o zi să fie ordine, iar în următoarea zi să fie dezordine ? Ce anume produce această contradicţie în relaţii ? Contradicţia dintre vocea mea şi ceea ce am de gând să spun. Probabil că ar fi trebuit să beau puţină apă, înainte de a veni aici. Înainte. Să continuăm. Ce anume produce această separare dintre voi, dintre soţie, soţ şi copii ? Separarea înseamnă dezordine. Corect ? Corect, domnilor ? Musulmanul şi hindusul, evreul şi arabul... comunistul, totalitarismul şi libertatea... aceste contrarii... reprezintă esenţa dezordinii. Corect ? Deci, ce anume produce dezordine, în relaţiile noastre umane, cele mai intime sau nu chiar atât de intime ? V-aţi gândit vreodată la asta ? Haideţi, domnilor ! Sau poate că vă este teamă să examinaţi această... dezordine ? Fiindcă, atunci când devii conştient, soţia ta şi tu însuţi deveniţi conştienţi de această dezordine... fie o acceptaţi şi trăiţi în ea, fie... trebuie s-o analizaţi, s-o abordaţi, s-o cercetaţi şi asta poate produce o schimbare extraordinară şi există teama de schimbare. Urmăriţi ceea ce spun ? Corect, domnule ? El e prietenul meu şi măcar cu el pot vorbi.
45:07 What brings about this disorder? Now, I am saying something - please listen carefully - we are investigating, I am not saying it is right or wrong. Is it desire? I mean by desire, the sensory responses with its image which thought has created, and the action, the urge of that desire. You understand my... Zeus! I mean by desire, the speaker means by desire - please investigate it as we go along, don't accept what he is saying - the perceiving, the seeing, sensory seeing, contact, sensation, and with the sensation goes the image which thought has created, and desire - you have understood this? Is this fairly clear? You see a nice thing. The seeing, the touching, the smelling, the tasting and the sensation, the sensation, which is identified with the image which thought has created, and desire is the outcome of it. Right? Clear? So, I am asking, we are asking: is one of the factors of this contradiction, this lack of relationship - I am using the word 'relationship' in its right sense - to be wholly in contact with each other, not merely sensory contact, not merely sexual contact, but to contact holistically, wholly with another. Is that prevented by desire? Ce anume provoacă această dezordine ? Acum, afirm ceva anume - Vă rog să ascultaţi cu atenţie ! - noi cercetăm, nu spun că este corect sau greşit. Oare să fie dorinţa ? Prin dorinţă înţeleg... răspunsurile senzoriale... cu ale lor... imagini - pe care gândirea le-a creat - şi acţiunea, impulsul provocat de acea dorinţă. Îmi înţelegeţi... Doamne ! Prin dorinţă înţeleg... vorbitorul înţelege prin dorinţă - Vă rog să cercetaţi, pe măsură ce avansăm, nu acceptaţi ce spune el ! - percepţia, observaţia... observaţia senzorială... contactul... senzaţia... şi alături de senzaţie se află imaginea pe care gândirea a creat-o şi dorinţa. Aţi înţeles asta ? Este destul de clar ? Vezi un lucru drăguţ... văzutul... palpatul, mirosul... gustul... şi senzaţia... senzaţia... care este identificată cu imaginea pe care gândirea a creat-o... şi dorinţa este rezultatul ei. Corect ? E clar ? Deci, eu întreb, noi întrebăm: Oare unul dintre factorii acestei contradicţii, această absenţă a relaţiilor - folosesc cuvântul "relaţie" în accepţiunea sa corectă, de a fi într-un contact reciproc, deplin, nu numai într-un contact senzorial, nu numai în contact sexual, ci de a fi în contact la modul holistic, în întregime, cu altă persoană - oare acest lucru... este împiedicat de dorinţă ?
48:38 So, we are investigating, is desire love? Because with desire goes fear, and one of the factors of disorder is fear. Right? Must you have all these lamps? Phew! So we are saying, the factor of disorder is desire, and fear, and the incessant pursuit of pleasure. We have explained what desire is. With desire goes will. Will is the action, concentrated action of desire. Right, sirs? Just investigate it. And we function, our life is based on desire, will and fulfilment, and with it goes frustration. And out of this comes fear, various forms of fear. Fear of not being successful, fear of losing a job, fear of being lonely, fear of not having love or given love to you, fear of losing attachment, fear of darkness, fear of physical pain, and so on, so on, so on. You are familiar with all this, aren't you? Deci, noi cercetăm: "Oare dorinţa înseamnă iubire ?" Fiindcă, odată cu dorinţa... apare frica... şi unul dintre factorii determinanţi ai dezordinii este frica. Corect ? Chiar trebuie să aprindeţi toate aceste lămpi ? Uf ! Deci noi afirmăm că factorii determinanţi ai dezordinii sunt dorinţa... şi... teama... şi căutarea neîncetată a plăcerii. Am explicat ce înseamnă dorinţa. Odată cu dorinţa apare intenţia. Intenţia înseamnă acţiune, acţiunea concentrată a dorinţei. Corect, domnilor ? Pur şi simplu cercetaţi asta. Iar noi funcţionăm... viaţa noastră se bazează pe dorinţă, poftă... şi... împlinirea ei, şi prin asta apare frustrarea. Şi din asta apare frica... diverse forme de teamă: teama de a nu avea succes, teama de a-ţi pierde slujba, teama de a fi singur, teama de a nu avea parte de iubire sau de a-ţi fi dăruită dragostea... teama de a pierde obiectul ataşamentului... teama de întuneric, teama de durerea fizică ş.a.m.d. Sunteţi familiarizaţi cu toate acestea, nu-i aşa ?
51:27 So, we are saying the major factor of disorder is the operation of desire, always with the picture of achievement and fear. The fear that has not been resolved by human beings: fear of death, fear of loneliness, fear of not having the capacity to act greatly, and so on, so on. And also one of the causes of disorder is this incessant pursuit of pleasure. So, we are going to examine those three things very carefully because our concern is to bring about order, and to bring about order one must understand this confusion in which we live, and the confusion is this activity of desire with its changing objects. You may not, when you are young, you may not want to have a great status, great position, great wealth, but as you grow older the thing changes. As you approach death, you want enlightenment, god, and all the rest of it. So, the objects of desire change constantly. And fear which is one of the major factors of disorder in our relationship, intimate and not intimate, and the longing, the private, personal pursuit of pleasure. So, these are the major, deep factors of disorder in our life. We have explained the process of desire: seeing, touching, tasting, smelling, the sensory responses, from that sensory response a sensation, with contact, then thought saying, 'How marvellous it would be if I could have that.' Which is the thought creating the image of a car, you driving in it and having fun. So, that is the movement of desire. Deci, noi spunem că factorii esenţiali ai dezordinii sunt acţiunea dorinţei... întotdeauna... însoţită de imaginea realizării... şi frica, teama care n-a fost eliminată de fiinţele umane: teama de moarte, teama de singurătate... teama de a nu avea... capacitatea de a acţiona în stil mare ş.a.m.d. Şi, de asemenea, una dintre cauzele dezordinii este această căutare neîncetată a plăcerii. Deci urmează să examinăm aceste trei lucruri, cu mare atenţie, fiindcă preocuparea noastră este de a produce ordine şi, pentru a produce ordine, cineva trebuie să înţeleagă confuzia în care trăim, iar confuzia este provocată de această acţiune a dorinţei, cu obiectele ei schimbătoare. Poate că nu doreşti, când eşti tânăr... poate că nu doreşti să ai un măreţ statut social, un rang mare, multă bogăţie... dar, odată ce îmbătrâneşti, lucrurile se schimbă. Pe măsură ce te apropii de moarte, doreşti iluminare, pe Dumnezeu ş.a.m.d. Deci obiectele dorinţei se schimbă, constant. Şi frica... este unul dintre factorii esenţiali ai dezordinii din relaţiile noastre, intime sau nu... şi pofta... urmărirea personală a plăcerii. Deci aceştia sunt factorii esenţiali, profunzi, ai dezordinii... din viaţa noastră. Am explicat procesul apariţiei dorinţei: privitul... palpatul, gustatul, mirosul, răspunsurile senzoriale, din acele răspunsuri senzoriale apare o senzaţie, de contact, apoi... gândirea spune: "Ce minunat ar fi dacă aş putea avea aşa ceva." Asta fiind gândirea ce creează imaginea unei maşini, pe care tu o conduci şi te distrezi. Deci aceea este acţiunea dorinţei.
54:57 We are saying what is fear? Please go with me, find out for yourself, because we have lived generation after generation with fear. We have got good brains. We have got capacity to resolve fear, not to live with it. To live with it is to live in darkness. To live with it is to deny the beauty of total existence, the beauty of the earth, the beauty of the sky. So, we have to understand it, not intellectually, but delve deeply into the very roots of fear. Noi spuneam: "Ce anume este frica ?" Vă rog să rămâneţi alături de mine, să descoperiţi, voi înşivă, fiindcă am trăit cu teamă, generaţie după generaţie. Avem creiere bune. Avem capacitatea de a scăpa de frică, nu de a trăi cu ea. Să trăieşti cu frică înseamnă să trăieşti în întuneric. Să trăieşti cu frică înseamnă să negi frumuseţea întregii existenţe... frumuseţea Pământului, frumuseţea cerului. Deci trebuie s-o înţelegem, nu teoretic, ci să cercetăm, profund, înseşi rădăcinile fricii.
56:03 Fear is time. Because look at it carefully. There is physical fear, the bodily pain, the remembering of that pain and hoping that pain will not happen again, that is duration of time. Right? You are following this? Please, if you don't give your mind to it, because it is very important for us to understand this, because the mind demands that human beings be free, because when you are free, life becomes totally different. And a person that is burdened with fear can never be free. And when the mind is enveloped with fear, there is no possibility of clarity, of insight, of pure, unadulterated perception of things. So, we are asking, we are saying that time is the movement of fear. I have had pain last week, the remembrance of that pain, physical pain, and there is the fear that it might come back again. Right? Right? That is one fear. The physical fear of getting hurt, bearing pain, or having been ill and hoping it will never come back again. Teama înseamnă timp. Fiindcă, examinaţi-o cu atenţie... există teama fizică... de durerea corporală... rememorarea acelei dureri... şi speranţa că acea durere nu se va mai produce din nou... adică ceva ce durează în timp. Corect ? Urmăriţi asta ? Vă rog, trebuie să vă gândiţi la asta, fiindcă este foarte important pentru noi să înţelegem asta... fiindcă mintea solicită ca fiinţele umane să fie libere... fiindcă, atunci când eşti liber, viaţa devine ceva cu totul diferit. Şi o persoană care este împovărată de teamă nu poate fi niciodată liberă. Şi, atunci când mintea este învăluită de teamă, nu este posibilă claritatea... intuiţiei... a unei percepţii pure, nealterate, a lucrurilor. Deci, noi întrebăm, noi afirmăm, că timpul este acţiunea fricii. Am avut dureri săptămâna trecută... rememorarea acelei dureri... o durere fizică... şi există teama că acea durere ar putea reveni. Corect ? Corect ? Aceea este o temere. Teama fizică, de a fi rănit, de a suporta durerea, sau de a fi bolnav şi speranţa că asta nu mai reveni niciodată.
58:35 Now, can you - please listen to this - can you, when you have pain, physical pain, when it is over, totally forget it, totally non-register it? You understand my question? You have understood what I have said? I am sure most of us had some kind of physical pain of different kinds, variety, multiple kinds of physical pain. When it happens, to observe it and not let that pain be registered in the brain. Will you do it as we are talking? Now, let us look at it for a minute. The brain's capacity consists in registering everything that is happening to it. Like a computer, it is registering. You must have noticed, obviously. The happening to the physical is registered. And then that registered happening is a remembrance, and that remembrance, that memory of that pain brings about fear that it might happen again. We are asking a very simple thing but very subtle. Go into it. You will see it for yourself. Having physical pain, and not let it become a memory. You understand, sir? Do you follow what I am saying? Acum, oare puteţi... - Vă rog să ascultaţi asta ! - oare puteţi... atunci când aveţi dureri, dureri fizice... când încetează, să uitaţi total de ele, să nu le înregistraţi deloc ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Aţi înţeles ce-am spus ? Sunt sigur că majoritatea dintre noi au avut un fel de durere fizică, de natură diferită, diversă, multiple variante de dureri fizice. Când asta se întâmplă... trebuie observată... şi nu trebuie lăsată acea durere să fie înregistrată de creier. O faceţi, în timp ce vorbim ? Acum, haideţi s-o examinăm un moment. Capacitatea cerebrală... constă în... înregistrarea a tot ceea ce i se întâmplă. La fel ca un computer, el înregistrează. Trebuie să fi remarcat asta, evident. Ceea ce se întâmplă, fizic vorbind, este înregistrat. Şi, apoi, acea întâmplare înregistrată devine rememorare şi acea rememorare, acea amintire a acelei dureri... produce teama că ea ar putea apărea din nou. Noi solicităm un lucru foarte simplu, dar foarte subtil. Abordaţi acest lucru. Veţi vedea şi singuri. Să ai durere fizică şi să nu... laşi asta să devină... o amintire. Înţelegi, domnule ? Urmăriţi ceea ce spun ?
1:01:04 Now, just wait. You hurt me by calling me a name, or praise me, as yesterday somebody did. Not to register the praise or the insult, so that your brain is fresh. When you register, it is the movement of time. Right? So, we are saying fear is the movement in time. We can understand physical pain. I know, I can observe it very carefully when it is happening, be very, very attentive, or let it happen and not be associated with it at all. I am telling you something which actually happened to the speaker. I am not inventing this. Then, fear is what might happen, or what has happened and the remembrance of it and projecting that remembrance into the future and saying 'I am afraid.' Do you understand? That is, the movement from the past through the present to the future. Most of us are afraid, of what? Look at yourself, sirs, investigate. What are you afraid of? You may not be afraid of sitting there now. Obviously. But when you leave here, the fears come back, conscious or deeply hidden. What are your fears? Fear of death, fear of loneliness, fear of not achieving enlightenment, fear of not being very successful and having a lot of money, fear of being dominated by another whether it is the husband or the wife - what is one afraid of? And can you analyse it? Please listen. In analysis there is... Thank you, sir. May I drink?

Q:Yes. 		Acum, numai aşteptaţi. Mă răniţi punându-mi o poreclă, sau mă flataţi, aşa cum a făcut-o cineva ieri. Să nu înregistrezi lauda sau insulta... astfel încât creierul tău să rămână limpede. Atunci când înregistrezi, există o activitate temporală. Corect ? Deci, noi spunem că teama... este o activitate... temporală. Putem înţelege durerea fizică. Ştiu asta, o pot observa... cu foarte mare atenţie, atunci când se întâmplă, cu extrem de multă atenţie sau... o las să se întâmple şi nu fac nici un fel de asociere cu ea. Vă spun ceva ce, de fapt, i s-a întâmplat vorbitorului. Nu inventez asta. Apoi... teama se leagă... de ceea ce s-ar putea întâmpla... sau de ceea ce s-a întâmplat... şi de rememorarea acelui fapt... şi proiectarea acelei amintiri în viitor, spunând: "Mi-e teamă !" Înţelegeţi ? Adică... deplasarea din trecut... prin prezent, către viitor. Majoritatea dintre noi ne temem, dar de ce anume ? Examinaţi-vă, domnilor, cercetaţi-vă ! De ce anume vă temeţi ? Poate că nu vă temeţi când staţi aici, acum. Evident. Dar... când plecaţi de aici... teama revine... la modul conştient sau ascunsă profund. Care vă sunt temerile ? Teama de moarte, teama de singurătate... teama de a nu atinge iluminarea... teama... de-a nu avea foarte mult succes şi de-a nu avea o mulţime de bani... teama de a fi dominat de altcineva... fie că este soţul sau soţia. De ce anume se teme cineva ? Şi... o puteţi analiza ? Vă rog să ascultaţi ! În analiză... există... Mulţumesc, domnule. - Pot să beau ? - Da.
1:05:01 K:It might help. But I doubt it. In analysis several things are implied. There is the analyser and the thing which is going to be analysed. Right? In analysis is implied time. You follow? I have to analyse all the time, that includes time. And every analysis must be complete. Otherwise, I remember, the remembrance continues and with that remembrance you analyse. Therefore it is never complete. You understand? Doesn't matter, you go into it. First of all in analysis, there is the analyser and the analysed. The analyser is the analysed. Right? That is, thought has divided itself as the analyser and the thing to be analysed. So, it has created a division. Thought in its very process is limited and therefore fragmentary, and therefore has the capacity to divide. That which is limited is always capable of division. That which is whole is never, can never be divided. I wonder if you capture all this! Please don't look at me like a guru, that's all. That is the last thing. S-ar putea să mă ajute, dar mă îndoiesc. În analiză sunt implicate câteva lucruri. Există analistul... şi lucrul care urmează să fie analizat. Corect ? În analiză este implicat timpul. Mă urmăriţi ? Am ceva de analizat... tot timpul, ceea ce include timpul. Şi... fiecare analiză trebuie să fie completă... altminteri îmi amintesc, rememorarea continuă şi, prin acea rememorare, analizez. Ca atare, nu e niciodată completă. Înţelegeţi ? Nu contează, veţi aborda asta. Mai întâi de toate, în analiză există analistul şi obiectul analizei. Analistul este cel analizat. Corect ? Adică, gândirea s-a separat, ea însăşi, în analist... şi lucrul care trebuie să fie analizat. Deci, s-a creat o dezbinare. Gândirea, ca proces în sine, este limitată şi, ca atare, este fragmentată şi, ca atare... are capacitatea de a dezbina. Ceea ce este limitat... este întotdeauna capabil să producă dezbinare. Ceea ce este întreg nu poate fi niciodată dezbinat. Mă întreb dacă aţi surprins toate acestea ! Vă rog să nu vă uitaţi la mine ca la un guru, asta-i tot. Acesta este ultimul lucru.
1:07:32 So, we are saying analysis will not solve the problem. You can discover the cause, and the discovery of the cause and the effect of the cause, and the effect becomes the cause for the next happening. So, it's a constant chain: the cause becoming the effect, the effect becoming the cause. Right? In that circle, there is no answer. You will have to think it out for yourself if you are so inclined, because we are so used to analysis which prevents direct perception. So, we are asking what is the cause of this extraordinary fear that human beings have, both conscious as well as deep, hidden fears? If you observe or look into fear, fear is never actual. Do you understand? You are only... you are recording it either when it is over or might happen in the future. Right? I don't know if you understand this. All right, let me put it differently. Why am I working so hard for you? The other day a man asked me as I was walking out after the talk, he said to me, 'You ask us why we come, what reason, curiosity, this or that.' And he said, 'Why do you speak?' Do you want to know why I speak? Because, sir, - oh, forget it, does not matter. That's not important. Deci, noi spunem... că analiza nu va rezolva problema. Puteţi descoperi cauza... şi, descoperind cauza şi efectul acelei cauze, efectul devine cauza următoarei întâmplări. Deci este o înlănţuire constantă: cauza devenind efect şi efectul devenind cauză. Corect ? În acel cerc vicios nu există... răspuns. Va trebui să reflectaţi singuri la acest lucru, dacă aveţi o asemenea înclinaţie... fiindcă suntem atât de obişnuiţi să analizăm, încât percepţia directă este împiedicată. Deci noi întrebăm... care este cauza acestei temeri extraordinare, pe care o au fiinţele umane... atât la nivel conştient, cât şi temerile profunde, ascunse ? Dacă observaţi sau examinaţi teama... teama nu este niciodată reală. Înţelegeţi ? Nu faceţi decât s-o înregistraţi, fie atunci când totul s-a terminat, fie dacă nu cumva s-ar putea întâmpla în viitor. Corect ? Nu ştiu dacă înţelegeţi asta. În regulă, lăsaţi-mă s-o formulez diferit. De ce oare lucrez aşa din greu pentru voi ? Deunăzi... un om m-a întrebat, când plecam de la dezbatere, el mi-a spus: "Ne întrebaţi de ce venim aici... din ce motiv, curiozitate sau ce anume." Şi el a spus: "De ce ne mai vorbiţi ?" Vreţi să ştiţi de ce vă vorbesc ? Fiindcă, domnule... sau mai bine lăsaţi, nu contează. Nu este important.
1:10:43 Like pleasure, at the instant of pleasure there is no recording. It is only a second later that recording takes place. Haven't you noticed it? Have you? Sexual, any form of pleasure as it is actually happening you are totally unaware that it is called pleasure. If you have been angry - I hope you haven't - if you have been very angry at the moment of that feeling, it is just a feeling, but when you begin to name it, which is a second later, it becomes anger. Then you say, 'I must control, I must not be angry,' and all the rest of it follows. So, please just listen - at the moment of a pleasurable thing happening to you, there is no recording, the brain is not functioning. Only a second later thought comes along and says, 'How marvellous that was, that meal was so good, that sunset was so lovely, I must have more of that kind of food, or I must see more sunsets with such delight.' You follow? So, are you aware at the moment of fear, at the second of the thing arising, and as it arises, not to let thought come into it, recognise it from its past experience, say, 'That's anger,' but realise thought has no place at the moment of action? You understand all this? That requires great alertness. So, If the mind is so alert, at the moment of arising this feeling called fear, and realise it, and the very realisation of it, the truth of it prevents thought from interfering. Have you understood this, anybody? Are you doing it? La fel ca plăcerea... în momentul plăcerii... nu există înregistrare. Înregistrarea are loc abia o secundă mai târziu. N-aţi remarcat asta ? N-aţi remarcat ? Sexuală, în orice formă de plăcere, atunci când se produce, de fapt... nu sunteţi conştienţi de faptul că este numită plăcere. Dacă aţi fost furioşi - sper că n-aţi fost - dacă aţi fost foarte furioşi, în momentul producerii acelui... sentiment... este numai un sentiment, dar, când începeţi să-l denumiţi, ceea ce se produce o secundă mai târziu, devine furie. Apoi spui: "Trebuie să mă controlez, trebuie să nu fiu furios !" şi urmează toate celelalte. Deci, vă rog numai să ascultaţi ! În momentul în care ţi se întâmplă ceva plăcut... nu există înregistrare... creierul nu... funcţionează. Doar după o secundă intervine gândirea şi spune: "Ce minunat a fost... mâncarea aia a fost atât de bună... acel apus a fost atât de minunat... trebuie să am mai multă mâncare de acest fel sau trebuie să privesc mai multe apusuri, cu asemenea încântare." Mă urmăriţi ? Deci, oare sunteţi conştienţi, în momentul apariţiei fricii... în secunda în care răsare acel lucru ? Şi, pe măsură ce se produce... să nu laşi gândirea să intervină, să o recunoască, din experienţa anterioară, spunând "Asta-i furie !" ci să-ţi dai seama că gândirea nu este permisă în clipa acţiunii ? Înţelegeţi toate acestea ? Asta necesită o mare vigilenţă. Deci... dacă mintea este atât de vigilentă, la momentul apariţiei acestui sentiment numit teamă... îl sesizează şi însăşi sesizarea lui, realitatea lui, împiedică gândirea să intervină. A înţeles cineva ceva din asta ? O faceţi ?
1:14:07 So, fear and pleasure go together. Have you realised that too? You can't have one and deny the other. So, to delve into both, see the whole movement of fear and pleasure, and the desire which is involved in fear as well as in pleasure, see the whole nature and the structure of it, not intellectually, verbally, but actually as you see this microphone, then you come to the question that the fear, or the pleasure, is not different from the observer. The observe is fear. Please listen to it. There is no thinker without thought, thought has separated the thinker and itself as being separate from the thing it has created. Right? So, the thinker is always trying to control, shape thought. So, fear is not separate from the observer, yourself. You are part of that. And when you say, 'I must control it, I must have courage, I must escape from it, I must dodge it, I must analyse it,' you are playing a game with yourself. Whereas if you recognise the fact, the truth that the fear is you. You are the result of time, you are the result of thought, put together by various... I won't go into all that. It is very simple. So, fear is you, and when you have realised that, you cannot possibly act and therefore you are observing it purely - when you observe the very thing which you are observing undergoes a radical change. Are you doing it? Will you do it? Will you observe without the observer because the observer is the past and the observer will prevent clear, objective, direct perception. So, realising that, the observer says: 'I have no place in observation,' and therefore the observation is pure. When you observe fear without the observer, which is the past, then that very fear which is being observed, undergoes a radical change. It is no longer fear. At least, will you memorise this? Intellectually see what is implied. That fear and the avoidance of it, or the suppression of it, or the transmuting it, or saying 'I must struggle with it' - all that will not wipe away fear because you have done all those things, and it has remained with you for millennia. And we are saying something entirely different. We are saying, the fear is you. You are the result of time, and can there be observation of that fear without time, without remembrance? Just to look. That is, can you look at your wife or your husband as though you are looking at her for the first time in your life, without all the remembrance of sexual pleasure, nagging, bullying, dominating, without any of that - to look? Because knowledge prevents you from looking. And it is the freedom from knowledge that will end fear completely, not partly. Not this fear or that fear, but the root of fear. Deci... teama şi plăcerea merg laolaltă. V-aţi dat seama şi de asta ? Nu puteţi avea una dintre ele şi s-o negaţi pe cealaltă. Deci... pentru a le cerceta pe amândouă... observaţi întreaga dinamică a fricii şi a plăcerii... şi dorinţa care este implicată, în teamă, dar şi în plăcere... observaţi întreaga lor natură şi structură... nu intelectual, teoretic, ci realist, aşa cum priviţi acest microfon... apoi ajungeţi la concluzia... că teama... sau plăcerea, nu diferă de observatorul în sine. Observatorul este teama în sine. Vă rog să ascultaţi asta ! Nu există gânditor, fără gândire. Gândirea a separat gânditorul şi... ea însăşi s-a distanţat de lucrul pe care l-a creat. Corect ? Deci, gânditorul întotdeauna încearcă să controleze, să modeleze gândirea. Deci teama... nu este separată de observatorul în sine. Faci parte din ea. Şi, atunci când spui "trebuie s-o controlez, trebuie să am curaj, trebuie să scap de ea, trebuie s-o evit, trebuie s-o analizez", joci un joc cu tine însuţi. Pe când, dacă ai recunoaşte realitatea, adevărul este că teama eşti tu însuţi. Tu eşti rezultatul timpului... tu eşti rezultatul... gândirii... ambele puse laolaltă de diverse... Nu voi aborda asta, e foarte simplu. Deci, teama eşti tu însuţi... şi, când îţi vei fi dat seama de asta, nu va mai fi posibil să acţionezi... şi, ca atare, nu faci decât s-o observi, pur şi simplu. Când observi, tocmai lucrul pe care-l observi... suferă o schimbare radicală. Faceţi asta ? Veţi face asta ? Oare veţi observa... fără observator... fiindcă observatorul înseamnă trecutul şi observatorul va împiedica... o percepţie limpede, obiectivă... directă. Deci, dându-şi seama de asta, observatorul spune: "Nu am ce căuta în observare." Şi, ca atare, observarea sa este pură. Atunci când observi teama... fără observator, care înseamnă trecutul, atunci tocmai acea teamă, care este observată, suferă o schimbare radicală, nu mai este teamă. Măcar veţi ţine minte asta ? Observaţi, teoretic, ce anume implică. Acea... teamă... şi evitarea ei sau reprimarea ei sau transpunerea ei sau să spui "trebuie să lupt cu ea", toate acelea nu vor elimina acea teamă, fiindcă ai făcut toate acele lucruri... şi a rămas alături de tine, timp de mii de ani. Iar noi afirmăm ceva complet diferit. Noi spunem că teama eşti tu însuţi. Tu eşti rezultatul trecerii timpului... şi... oare poate exista observarea acelei temeri, fără implicarea timpului, fără rememorare ? Numai s-o observi. Adică, oare te poţi uita la soţia ta sau la soţul tău ca şi cum te-ai uita la ea pentru prima dată în viaţă... fără amintirea tuturor plăcerilor sexuale, a sâcâielilor, gâlcevilor, dominărilor, s-o priveşti fără nici una dintre ele ? Deoarece cunoaşterea te împiedică să observi. Şi tocmai eliberarea de cunoaştere este cea care va pune capăt fricii... total, nu parţial... nu numai acestei temeri sau acelei temeri, ci rădăcinilor fricii.
1:20:10 And in the same way, can you look at pleasure? Right? You have lots of pleasures, haven't you? Sexual pleasure, pleasure of having money, pleasure of having a position, pleasure of being somebody politically - you know all that business - pleasure of having power, pleasure of having a good mind, pleasure of having a good body, the pleasure that comes through comparison with its fear, the pleasure of imitating somebody and becoming more than that which you imitate. Right? There are all these extraordinary forms of pleasure: the pleasure to find enlightenment, which is the ultimate pleasure of seeking God, which is really a tawdry affair. So, can you investigate into yourself the whole nature of fear, pleasure? As we said, pleasure is the movement of desire, broken up in time. To observe it minutely, precisely, with great precision, to observe, not to analyse. Şi, în acelaşi mod... puteţi examina plăcerea ? Corect ? Aveţi o mulţime de plăceri, nu-i aşa ? Plăcere sexuală... plăcerea de-a avea bani, plăcerea de-a avea un rang social, plăcerea de a fi cineva, politic vorbind - cunoaşteţi toate acele probleme - plăcerea de-a avea putere... plăcerea de-a avea o minte performantă... plăcerea de-a avea un trup frumos... plăcerea care provine din comparaţie, cu temerile ei... plăcerea de-a imita pe cineva şi de a deveni mai presus decât cel pe care-l imiţi. Corect ? Există toate aceste extraordinare forme ale plăcerii: plăcerea de-a atinge iluminarea... care este plăcerea supremă, în căutarea lui Dumnezeu, ceea ce este ceva de-a dreptul strident. Deci, poţi cerceta, în tine însuţi, întreaga natură a fricii... a plăcerii ? Aşa cum am spus... plăcerea este acţiunea dorinţei, fragmentată... în timp. Trebuie observată în amănunţime, cu acurateţe, cu mare precizie, trebuie observată, nu analizată.
1:22:12 So, we are saying the cause of disorder is desire, fear and the everlasting pursuit of pleasure. It doesn't mean suppressing the delight of seeing a beautiful thing, the delight and the enjoyment of a lovely sky, looking at the morning star, bright, alone, or seeing southern cross towards the south - that very seeing of the heavens is a great delight. But the moment thought says, 'I must go back again on that balcony and look at that Venus, morning star,' then begins the whole pursuit of pleasure. Just to look. Deci, noi spunem: cauzele dezordinii... sunt dorinţa... teama... şi căutarea eternă a plăcerii. Asta nu înseamnă să reprimi... încântarea pe care o simţi când vezi un lucru frumos... încântarea şi bucuria provocată de un cer minunat, privind luceafărul de dimineaţă, strălucitor, singuratic... sau privind Crucea Sudului. Însuşi acel privit al cerurilor este o mare delectare. Dar, din clipa în care gândirea spune: "Trebuie să mă întorc pe acel balcon şi s-o privesc pe Venus, luceafărul de dimineaţă !" atunci începe întreaga căutare a plăcerii. Numai să priveşti.
1:23:19 So, we are saying those are the basic causes of disorder. When you have understood that, not intellectually, but actually finish with it, so that you have joy in your heart. Joy is not pleasure, but the moment you remember the joy saying 'I have had a most marvellous moment of joy, how I wish I could get back to that,' then it becomes pleasure and you have lost it. This is the sequence in our life to establish order in, with our family. Deci, noi afirmăm că acestea sunt cauzele esenţiale ale dezordinii. Când veţi fi înţeles asta, nu... teoretic, ci, de fapt... să-i puneţi capăt... atunci veţi avea bucurie în inimi. Bucuria nu înseamnă plăcere... dar, din clipa în care vă amintiţi bucuria, zicând: "Am avut cea mai minunată clipă de fericire cât îmi doresc să revin la asta." atunci devine plăcere şi aţi pierdut-o. Aceasta este succesiunea... din viaţa noastră, să stabilim ordinea în familia noastră.
1:24:14 And what is space? It's 25 past 6. I think you are too tired. I can't deal with space. It requires a great deal of investigation, space in the mind. That means never a mind that is occupied with any problem. But our minds are so occupied, so crowded with belief, with pursuits, with all kinds of things, confusion, illusion. So, there is no space. So, where there is no space, there cannot be sequence and order. And if there's no order in our daily life... - for heaven's sake, realise this! - in our daily moments of everyday life, your meditation is merely an escape from your ugly life, and escape into meditation only leads to illusion. So, we must lay the foundation to find out that which is beyond thought, that which is immeasurable, that which has no word. But that cannot come into being without this sense of great order in which there is total freedom. Şi... ce anume este spaţiul ? Este 6 şi 25 de minute. Cred că sunteţi prea obosiţi. Nu mă pot ocupa de spaţiu. Necesită o investigaţie foarte profundă, spaţiul din minte. Asta înseamnă... o minte care nu este niciodată ocupată... cu nici o problemă. Dar minţile noastre sunt atât de ocupate, atât de aglomerate de credinţe, preocupări, de tot felul de lucruri, confuzie, iluzie, încât nu există spaţiu. Deci, acolo unde nu există spaţiu, nu poate exista succesiune şi ordine. Şi... dacă nu există ordine în viaţa noastră cotidiană... - Pentru numele lui Dumnezeu, daţi-vă seama de asta ! - în fiecare moment din vieţile noastre de zi cu zi, atunci meditaţia voastră nu este decât o evadare din viaţa voastră urâtă, iar evadarea în meditaţie nu conduce decât la iluzie. Deci, trebuie să clădim fundaţia... pentru a descoperi ceva ce este mai presus de gândire... ceva ce este incomensurabil, pentru care nu există cuvânt care să-l denumească. Dar asta nu poate căpăta fiinţă fără sentimentul unei mari ordini, în care există libertate deplină.