Krishnamurti Subtitles home


MA7879T5 - Ce este o minte religioasă ?
A cincea discuţie publică
Madras (Chennai), India
13 ianuarie 1979



0:02 CE ESTE O MINTE RELIGIOASĂ ? Unii dintre voi aţi venit foarte devreme, nu-i aşa, pentru a prinde locuri în faţă ? Sper că veţi considera că a meritat.
1:33 Aş vrea să vorbesc, dacă se poate... în această seară... despre mintea religioasă. Şi înainte ca noi... să comunicăm, reciproc, în acest sens... cred că ar fi înţelept şi necesar... să trecem, puţin, prin ceea ce am discutat în ultimele patru dezbateri de aici. Cred că este destul de evident, pentru majoritatea oamenilor, care sunt pe deplin conştienţi de evenimentele care au loc în lume... că există o degenerare generală. Deşi există un amplu şi incredibil progres tehnologic, omul... a... dacă pot folosi cuvântul "avans", el a avansat foarte puţin. Şi, după cum se poate observa... există declinul aptitudinilor umane... al afecţiunii, iubirii... şi al tuturor... lucrurilor esenţiale ale naturii umane. Toate sunt într-un declin treptat. Şi se poate observa, în fiecare ţară, în care se poate merge... că acest lucru se petrece. Şi problemele pe care le au fiinţele umane... problemele cotidiene, nu unele... probleme fantastice, romantice, sentimentale, ci, de fapt, problemele cotidiene, ale relaţiilor... foametei... credinţelor, dogmelor şi ritualurilor... şi ale relaţiilor intime sau de altă natură... care sunt, repet, în declin.
4:23 Şi, când se observă toate acestea, în diferite zone ale Pământului... toate aceste probleme nu sunt... ale unei anumite ţări... ci este vorba de o problemă globală, o problemă a întregii omeniri. Şi, astfel... abordarea noastră trebuie să fie, cu siguranţă, nu sectară... nu naţionalistă sau de clasă sau potrivită unei anumite dogme sau comunismului, socialismului sau oricărei alte manifestări politice... ci... trebuie găsit acum... un răspuns global... o perspectivă globală... o acţiune globală.
5:45 Şi noi afirmăm, de asemenea, că... orice fiinţă umană, din întreaga lume... este reprezentanta tuturor celorlalte fiinţe umane. Acesta nu este un concept teoretic, care să fie acceptat şi pus în practică... ci o realitate... un fapt real... un lucru care are loc acum... din moment ce fiecare fiinţă umană trece prin agonii cumplite, şi prin singurătate, sărăcie, confuzie, prin orice formă de necinste... atât politică, cât şi religioasă sau de altă natură. Şi... din moment ce nu este un concept teoretic, o idee... ci o realitate, ea nu trebuie să fie înţeleasă la modul teoretic, ci trebuie să fie înţeleasă... cu inima, cu mintea, cu întreaga fiinţă. Şi, astfel... fiecare fiinţă umană... reprezintă restul lumii şi, ca atare, ea este lumea. Conştiinţa sa, modificată, reprezintă restul lumii. Şi, astfel, o anumită fiinţă umană se transformă, ea însăşi, atât de radical, profund, fundamental, încât afectează întreaga conştiinţă a omenirii. Repet, acest lucru este foarte evident. Un Hitler a fost cel care a afectat întreaga omenire, el a fost nebun sau oricum doriţi, dar a afectat omenirea. La fel a fost Karl Marx... la fel a fost Buddha ş.a.m.d. Deci o singură fiinţă umană, tu... poate produce o transformare psihologică, o revoluţie psihologică... care... produce o schimbare deplină a conştiinţei, care afectează conştiinţa omenirii. Am abordat toate acestea, cu foarte mare atenţie.
8:56 Şi... noi vorbeam, de asemenea... despre... dorinţă... teamă şi plăcere... ca fiind, poate, cauzele esenţiale... ale confuziei, contradicţiilor şi conflictelor noastre, lucru despre care am discutat duminică, dacă-mi amintesc exact. Şi noi am afirmat, de asemenea, dacă se poate sublinia din nou... că noi reflectăm împreună... nu ne certăm împreună... nu ne oferim opinii contrare... nu opunem o anumită dogmă altei dogme, ci, mai degrabă... ca doi prieteni, putem reflecta asupra problemelor noastre. Noi, voi şi vorbitorul... cercetăm, examinăm, nu acceptăm, nu respingem... examinarea... întregii existenţe a fiinţelor umane. De ce noi, fiinţele umane, trăim aşa cum trăim... în confuzia, suferinţa, sărăcia noastră ş.a.m.d. de ce ne acceptăm traiul cotidian... cu conflicte, lupte, în relaţiile noastre... de ce ne dominăm reciproc ş.a.m.d. Am abordat toate aceste lucruri.
11:16 Şi eu cred, dacă se poate, în această după-amiază... că trebuie să trecem prin întreaga problemă a definirii unei minţi religioase. Ar fi în regulă ? Sunt bucuros că sunteţi de acord. Nu este o remarcă sarcastică, ci sunt bucuros că vreţi să abordăm asta.
11:56 Mai întâi de toate, ca să înţelegem această problemă - Ce este, cu adevărat, o minte religioasă ? - trebuie... să pricepem semnificaţia cuvântului... sensul cuvântului... şi să ne dăm seama că acel cuvânt nu este lucrul în sine. Cuvântul "copac" nu este lucrul, în sine, care se află acolo... şi nici descrierea... unei minţi religioase, pe care urmează s-o explorăm astăzi şi mâine, descrierea sa, explicarea sa verbală... nu este obiectul descris... nu este realitatea, în sine. Dar cuvintele sunt necesare pentru a comunica. Şi poate că înţelegem, cu toţii, limba engleză. Noi folosim cuvinte... fără nici un slogan sau jargon, ci cuvinte obişnuite... cu care fiecare este destul de familiarizat.
13:35 Deci noi dezbatem împreună... examinăm împreună... cercetăm împreună... nu eu cercetez şi voi ascultaţi... sau suntem sau nu de acord cu cercetarea... ceea ce ar fi absurd. Pe când, dacă am putea aborda asta, împreună... am explora această problemă extraordinară, care a bântuit omul de-a lungul erelor: Ce este religia, ce este o minte care poate reţine sau înţelege sau pricepe... frumuseţea... unei minţi profund religioase ? Fiindcă... toate formele de organizaţii politice au eşuat... ele n-au rezolvat problemele, problemele umane. Politicienii nu caută decât putere, ranguri sociale, nu le pasă absolut deloc... deşi ei pretind că sunt alături de noi, de alte fiinţe umane. Nici organizaţiile religioase... n-au pus capăt suferinţei umane, agoniei sale, războaielor... haosului îngrozitor care se răspândeşte în întreaga lume, semi-anarhiei. Din contră, religia i-a dezbinat pe oameni... cu credinţele, dogmele, ritualurile lor şi tot acel nonsens. Când folosesc cuvântul "nonsens", asta înseamnă fără sens. Şi...
16:05 eu cred că, istoric vorbind... o nouă cultură... nu poate să apară... decât cu o religie diferită sau, mai degrabă, o nouă cultură se poate naşte numai dintr-o minte religioasă. Iar... culturile din întreaga lume sunt în degenerare, dispar. Deci religia... - pe care urmează s-o examinăm, cuvântul şi întreaga lui succesiune - religia devine extraordinar de importantă.
17:01 Şi, repet, oamenii de ştiinţă... nu au eliminat... nici una dintre grijile noastre umane, din relaţiile umane. Deci, când cineva observă toate lucrurile pe care intelectul... le-a produs... nu a produs, de fapt, decât o mai mare suferinţă, o mai mare confuzie. Ceea ce, repet, are loc, evident.
17:45 Deci, împreună... urmează să examinăm... nu numai în această după-amiază, ci şi mâine după-amiază: Ce este o minte religioasă ? N-am de gând să fac eu toată munca... ci veţi fi alături de mine. Şi voi trebuie să munciţi. Adică, noi provocăm... solicităm, cerem... provocăm creierul, mintea, întreaga natură a minţii noastre: Ce este o persoană religioasă ?
18:42 Cuvântul "religie"... cineva s-a uitat prin diverse dicţionare... iar ele susţin, mai mult sau mai puţin, că, la origine, etimologic... semnificaţia lui, din latină, greacă ş.a.m.d. sensul lui este de "a lega". Dar... mulţi dintre... etimologi au negat asta. Acum ei susţin că religia implică, sensul cuvântului implică... acumularea întregii tale energii... pentru a descoperi... nu spun ce anume. Acumularea întregii tale energii. Iar noi afirmăm că este acumularea întregii tale energii pentru a descoperi ce este adevărul... dacă există... ceva sacru în viaţă. Nu templele, bisericile, moscheile, ele nu sunt sacre... ele sunt iluzii create de gândire. Dar... trebuie să existe libertate, o libertate psihologică deplină... pentru a afla sau a ajunge... la acel lucru care este, în întregime, pe deplin, irevocabil de sacru, nu inventat de gândire, de om. Deci acesta este sensul... cuvântului "religie".
21:03 Iar cuvântul "minte"... include nu numai activităţile senzoriale... toate reacţiile emoţionale... imaginile... - sper că urmăriţi toate acestea - imaginile... credinţele, grijile... ci şi capacitatea intelectuală de a raţiona logic, rezonabil sau nerezonabil... de a fi prins în capcana iluziei... şi de a observa că cineva este prins în capcana iluziei şi că trebuie să fie eliberat de acea iluzie. Toate acelea înseamnă mintea. Corect ? Corect, domnule ? Când vorbim despre minte, asta include creierul... care este extrem de vechi, antic, mai presus de memorie... iar creierul care a fost condiţionat... vreme de mii de ani... condiţionat genetic... şi condiţionat cultural, social şi religios, acela este creierul... care conţine întreaga memorie genetică... experienţele... cunoaşterea existenţei omului pe acest Pământ... ceea ce, repet, este o realitate evidentă.
23:18 Iar... tradiţia... valorile, credinţele, dogmele, conceptele, transmise de la o generaţie la alta... fac parte din acel creier... fac parte din acea minte. Toată cunoaşterea pe care aţi acumulat-o... recent... sau... într-un trecut imemorial, toată face parte din minte. Deci noi folosim cuvântul "minte"... pentru a transmite, la modul holistic, un întreg proces al trecutului... care este tradiţia, cu a ei cultură, cu ale ei ritualuri, cu toate lucrurile pe care omul le-a acumulat.
24:41 Deci, noi folosim cuvintele religie şi minte, am explicat, în cuvinte... ce înţelege vorbitorul prin religie şi minte. Iar noi întrebăm sau, mai degrabă, provocăm: Ce este o minte religioasă ? Voi provocaţi asta, nu eu o provoc... nu vă pun la colţ ca să daţi un răspuns. La urma urmei... existenţa, traiul, este un proces al provocării continue. Vă puteţi eschiva sau puteţi fugi de asta sau îi puteţi da răspuns, potrivit unei anumite tradiţii culturale. Dar, atunci când răspundeţi... potrivit tradiţiei sau culturii sau mediului social, atunci răspunsul va fi foarte limitat. Deci, noi afirmăm, noi întrebăm, ne provocăm reciproc... să descoperim, să găsim... printr-o observare atentă... printr-o... examinare atentă... prin cercetare... "ceea ce există"... sau dacă "ceea ce există" poate fi transformat complet.
27:09 Revoluţie... înseamnă... adunarea, laolaltă, a anumitor evenimente... concepte, credinţe şi formarea unui cerc şi anume... Urmăriţi toate acestea ? Nu, nu. Revoluţia fizică - fie că vorbim de cea franceză sau comunistă ş.a.m.d. - este rezultatul... evenimentelor... accidentelor... conceptelor... ideilor... concluziilor... care formează un cerc. Şi asta este ceea ce noi numim revoluţie. Voi explica la ce anume mă refer. Sunteţi interesaţi de toate acestea ? Fiindcă este foarte solicitant pentru creierele noastre... fiindcă face parte din viaţa noastră... fiindcă vorbesc, cu toţii, despre revoluţii. De regulă, asta înţeleg ei prin revoluţie, teroriştii... chiar idealiştii şi... comuniştii, dacă sunt comunişti serioşi, de fapt, nu sclavi ai totalitarismului... ci oamenii care vorbesc, care cercetează... ce anume înseamnă revoluţia. De regulă, înseamnă să dezbaţi concepte... - Corect ? - concluzii... concluzii trase în urma unor evenimente... sociale, ecologice, religioase, politice şi, astfel, se formează un cerc. Adică cercul începe şi, apoi, revine la acelaşi lucru. Corect ? Urmăriţi asta ? Aşa începeţi. Este atât de evident, nu-i aşa ? Chiar trebuie să explic toate astea ? Începeţi... spunând că socialismul sau capitalismul sunt regimuri greşite. Emiţi anumite concluzii, concepte şi lucrezi în baza lor şi apoi faci oamenii să le accepte... ceea ce inevitabil, birocratic, devine acelaşi lucru care a existat anterior... ceea ce înseamnă că mergi în cerc. Totuşi, dacă sunteţi interesaţi de toate acestea, am avut o mulţime de prieteni comunişti, la un moment dat, iar ideea lor era ceva gen teză, antiteză, sinteză. Şi din sinteză rezulta antiteza şi totul continua să se escaladeze, să se schimbe. Întotdeauna, erau concepte teoretice, bazate pe concluzii teoretice şi, ca atare, intelectul fiind numai o parte a întregii noastre minţi... o asemenea acţiune, teoretică, trebuie, inevitabil, să fie învrăjbitoare, contradictorie, distrugătoare. Nu vorbim, absolut deloc, despre revoluţie, în acel sens, Noi vorbim despre o revoluţie în care omul, structura psihologică a omului, este transformată radical, fundamental. Aceasta este unica revoluţie. Revoluţia fizică nu poate produce... soluţiile, pentru a pune capăt întregii suferinţe umane. Repet, acest lucru este dovedit, atunci când examinezi toate revoluţiile. S-a mers, continuu, în cerc, ajungând în acelaşi punct, numai cu oameni diferiţi, aflaţi în poziţii diferite.
32:24 Deci, noi solicităm, ne provocăm reciproc... şi sper că vă provocaţi pe voi, înşivă, nu că eu vă provoc. Lumea este cea care ne provoacă... soţul tău, soţia ta. Desigur că guru nu îndrăznesc să vă provoace. Lumea este cea care ne provoacă... lucrurile care există în lume solicitând... un răspuns realist. Şi nu puteţi impune, acestei provocări, propriile voastre idei. Corect.
33:16 Deci, haideţi să începem să examinăm împreună, să gândim împreună... care este natura unei minţi... care este profund religioasă. Fiindcă religia... este singura soluţie. Vedeţi, sunt atât de multe lucruri de cercetat de abordat, încât cineva nu prea ştie de unde să înceapă... fie... - În regulă, m-am prins ! - fie... percepi... pur... întreaga natură şi structură a minţii... instantaneu. Prin asta înţeleg... natura şi structura. Folosim cuvântul "structură" pentru a ne referi la o acţiune. Structura înseamnă o acţiune... în dicţionar... deci, natura minţii... şi acţiunea care are loc. Nu descrierea mea a minţii... nu cuvântul meu "minte", ci funcţionarea minţii tale... natura ei... calitatea ei... profunzimea ei... superficialitatea ei... fie că acţionează pe baza opiniilor, cuvintelor, reacţiilor superficiale... fie că este impulsionată de un anumit motiv... fie că motivul este iluminarea sau sexul sau banii sau puterea sau dorinţa de a păstra ceea ce posezi. Deci noi întrebăm, provocăm: Care este natura... şi acţiunea unei minţi religioase ? Corect ? Evident, ca să cercetezi natura unei asemenea minţi, mintea care este... întreagă... care este... sacră... care este pe deplin liberă... ca s-o cercetezi... trebuie să începi prin a avea libertate... altminteri n-o poţi cerceta. Corect ? Orice formă de investigaţie necesită ca mintea... fie că observă la nivel microscopic... fie că observă... întreaga activitate umană exterioară sau lăuntrică, trebuie să fie liberă pentru a putea observa. Corect ?
37:56 Libertate. Nu este vorba despre libertatea care are un contrariu. Înţelegeţi ce spun ? Înţelegeţi ce spun, ceea ce încerc să explic ? Un deţinut... solicitând libertate... în timp ce se află în închisoare, este ceva complet lipsit de sens. Şi-o poate imagina. Nu există libertate, decât atunci când părăseşte închisoarea. Acum, majoritatea dintre noi suntem prinşi... în închisoarea propriei fiinţe. Şi, trebuie să cercetezi... una dintre cele mai... străvechi solicitări a omului şi anume: "Ce înseamnă să ai o calitate religioasă a minţii ?" Şi pentru a cerceta asta, trebuie să ai libertatea de a observa. Ceea ce înseamnă să nu aparţii nici unei religii. Corect ? Nu eşti nici hindus, nici budist, nici musulman, nici creştin, cu toate dogmele lor, imaginile şi toate celelalte. Nu aparţii nimănui pentru a examina ce anume este o minte religioasă. Corect ? Faceţi asta ? Înţelege, domnule, că este un lucru foarte serios, ce trebuie să fie abordat, nu este doar un lucru cu care să te joci... nu este ceva de transformat într-o filozofie... care nu înseamnă decât un grup de teorii, concepte. O persoană religioasă nu are nici o filozofie... fiindcă... o asemenea minte integrează ceea ce este veşnic sacru.
40:23 Deci, aceasta este prima cerinţă, dacă sunteţi interesaţi să examinaţi... problema... minţii care este religioasă. Primul lucru este că, într-o cercetare, de orice natură, libertatea este extrem de importantă. Nu poţi cerceta în libertate, acum şi, apoi, să te întorci la templu. Nu puteţi reveni, în nici un caz, la tradiţia voastră... la ritualurile voastre, la puja voastră, la toate acele lucruri care au loc, imensul circ care se desfăşoară în numele religiei. Acum, acesta este prima cerinţă, dacă sunteţi cât de cât serioşi, să nu aparţineţi nici unei organizaţii... nici unei secte, nici unui grup, nici unei comunităţi... fiindcă, pentru a cerceta, trebuie să nu fiţi legat de ele. Ai fi ca un măgar legat de un pripon... sau împiedicat, care nu poate ajunge foarte departe. Deci, acesta este primul lucru, dacă eşti cu adevărat serios... fiindcă nu există nici un guru... nici o scriptură, nici un ritual, nimic, pentru a putea descoperi asta. Asta nu înseamnă că cineva devine singuratic... nu înseamnă că trebuie să stai de unul singur... contra curentului... fiindcă omenirea se îndreaptă în acea unică direcţie: tradiţie... acceptarea culturii în care trăieşti. Lucrurile îngrozitoare, care se petrec în jur, sunt acceptate. Şi, când te îndepărtezi de asta... s-ar putea să simţi... că te-ai izolat singur. Te îndepărtezi de asta fiindcă este o iluzie... care niciodată, în nici o circumstanţă... nu te va conduce la adevăr. Şi tocmai observarea, în sine, înseamnă funcţionarea... inteligenţei, care spune: "Acest lucru este fals." Când observi ceea ce este fals, observarea, perceperea, înseamnă funcţionarea inteligenţei.
44:09 Acum, va trebui, din nou... să explic ce înseamnă cuvântul "inteligenţă". Oare comunicăm reciproc, cu toţii, sau eu vorbesc şi voi numai ascultaţi ? Prin acel cuvânt înţeleg... Nu voi aborda semnificaţia etimologică. Nu numai că vom citi printre rânduri, printre două cuvinte tipărite, ci va trebui să vedem ceea ce se află dincolo de cuvânt... pentru a înţelege... ceea ce nu este scris... ceea ce nu este rostit... fără denaturare. Vom aborda asta, pe măsură ce trecem mai departe, fiindcă inteligenţa... este... esenţa compasiunii. Şi nu poate exista compasiune fără a pune capăt suferinţei... pe care o vom examina, pe măsură ce trecem mai departe, astăzi şi mâine.
45:53 În această examinare, în această cercetare, vom aborda, de asemenea, şi problema meditaţiei. Asta face parte... din... tradiţia noastră antică.
46:18 Deci, am afirmat că trebuie să existe libertate: libertatea de a observa, libertatea de a descoperi ceea ce este fals. Comentatorii... care fac parte din tradiţia hindusă... comentatorii... - ai Upanişadelor, ai Gitei - există atât de mulţi comentatori... şi-i studiezi... iar ei nu te ajută, niciodată, să descoperi ceea ce este fals. Comentatorii, înşişi, ar putea fi falşi. Deci... mai întâi, pentru a înţelege ce este o minte religioasă, trebuie să existe libertate. Libertatea implică... să nu fii ataşat de ceva anume, ci numai să observi. Nu ai opinii, concluzii, concepte, ci numai observi ceea ce se întâmplă, de fapt. Veţi face asta ? Asta este comunicarea reciprocă.
48:12 Pe cea care a creat... zeii... sau numai un singur Dumnezeu sau pe reprezentantul lui Dumnezeu sau pe fiul lui Dumnezeu sau nenumăraţii zei, cu zeiţele lor, pe cea care i-a creat, pe care noi o numim religie - mersul la temple, moschei, biserici, ştiţi toate aceste lucruri - cine a creat-o ? Răspunde, domnule, dă-ţi singur răspunsul ! Omul a creat-o, evident. Gândirea a produs acest lucru. Dumnezeu... - sunt sigur că ne va ierta - Dumnezeu... - nu fac decât să glumesc, credeţi-mă - Dumnezeu este invenţia omului. Există zei hinduşi, care se opun celor creştini, Dumnezeul musulman... dar budiştii nu au zei, dar au proprii lor... Bodhisattva ciudaţi ş.a.m.d.
49:50 Deci... omul a creat asta. Din suferinţa sa... din teama sa... din moartea sa... din confuzia sa... din incertitudine, din nesiguranţă fizică... din această matrice... s-au născut lucrurile pe care le numim zei. Iar aceşti zei au fost transmişi de la o generaţie la alta. Dacă respingi toate acestea... atunci creezi un zeu din tine însuţi. Corect ? Urmăriţi toate acestea ? Prin propriile tale concepţii... devii un ateu... care este o altă formă de dumnezeire. Sau... din cauza propriei tale incertitudini, din propria ta suferinţă... din totală nesiguranţă, vrei ceva care să continue... ceva care să fie atemporal, ceva care nu cunoaşte moartea şi, din acea năzuinţă, creezi o imagine minunată, pentru tine însuţi. Şi spui: "Asta e realitatea." Deci...
52:00 cineva trebuie să... înţeleagă de ce gândirea face asta, permanent. A făcut asta din vremuri imemoriale. Înţelegeţi, domnilor ? Fiecare trib a făcut asta. Din clipa în care omul a început să gândească... el a creat zeii din cer sau de pe Pământ şi a venerat o imagine sau un copac sau o piatră, ceva creat de mâna sau de mintea lui. Priviţi în voi, înşivă... fiindcă orice religie anume... orice religie specifică tribală, nu vă va răspunde, nu va fi mântuirea omului, ci trebuie să existe o religie globală. Deci...
53:28 libertatea... de a cerceta ceea ce este fals. Nu vă spun eu ce anume este fals. Observarea a ceea ce se petrece... în realitate, ceea ce se întâmplă acum şi sesizarea falsului sau a adevărului, în ceea ce se întâmplă acum... înseamnă să cercetezi şi să observi ceea ce este iluzoriu şi să-l dai, complet, la o parte. Corect ? Acela este începutul libertăţii.
54:45 Apoi... am vorbit despre teamă... dorinţă... şi solicitarea continuă... a unor diverse forme de plăcere... plăcerea posesiunii... plăcerea oferită de statutul social, plăcerea de a fi cineva... plăcerea identificării cu o ţară, cu un grup, cu o idee... plăcerea sexului... plăcerea... propriilor... experienţe şi a trăirii acelei experienţe... şi finalul fricii... fiindcă o minte, care este înceţoşată de teamă, nu poate fi, niciodată, religioasă. Înţelegeţi ? Evident. Cum poate să fie astfel o minte, care este înfricoşată, care spune: "Trebuie să găsesc puţină alinare a acestei nesiguranţe... a confuziei mele." Atât timp cât o minte este înfricoşată, nu poate avea calitatea unei minţi religioase. Corect, domnilor ? Ceea ce înseamnă: "În cercetarea voastră, sunteţi eliberaţi de teamă ?" Altminteri nu poţi avea o minte care să reprezinte... esenţa religiei. Fiindcă dorinţa... teama... şi urmărirea neîncetată a plăcerii, nu numai... creează... produce confuzie... ci, de asemenea, acelea sunt elementele, calităţile, care compun sinele... "eul"... centrul din care pornesc toate activităţile. Deci... asta nu înseamnă... că nu vă puteţi bucura de cântecul acelei păsări... nu înseamnă că nu puteţi privi un apus frumos sau cerul printre... frunze. Asta nu este plăcere. Privitul cerului printre frunze, care este o delectare, care dă senzaţia unei mari profunzimi şi frumuseţi, are loc într-o clipă... şi, când asta s-a terminat, intervine gândirea şi spune: "Ce minunat este să ai un asemenea lucru. Vreau mai mult." Atunci, "mai mult" înseamnă plăcere, nu momentul, în sine, al perceperii unui lucru frumos, minunat. Înţelegeţi toate acestea ? Să nu le înţelegeţi teoretic, ci s-o faceţi din inimă.
58:54 Şi, de asemenea... pentru a înţelege natura şi structura ei, care înseamnă dinamica unei minţi religioase, este evident... că trebuie să puneţi capăt suferinţei. Nu ştiu... nu se poate şti dacă aţi abordat, totuşi, această problemă. Fiindcă omul... a purtat această povară a suferinţei timp de mii de ani. Şi încă o purtăm. Orice fiinţă umană, din lumea întreagă, trece prin agonia acestor lacrimi, a singurătăţii... a dezolării... a unei pierderi. Şi orice fiinţă umană este prinsă în capcana ei şi nu ştie cum s-o dea la o parte, complet, total. Religiile n-au rezolvat această problemă. Ei au spus: "Gândiţi-vă la Dumnezeu şi uitaţi de voi înşivă." Sau la Fiul lui Dumnezeu, care s-a sacrificat, care suferă pentru voi şi, ca atare, voi nu suferiţi. Cunoaşteţi toate jocurile pe care le joacă religia.
1:00:51 Deci, noi întrebăm, voi întrebaţi, dacă se poate pune capăt suferinţei, dar şi fricii ? Fiindcă frica face parte din suferinţă. Şi dorinţa face parte din suferinţă. Şi, dacă abordaţi întreaga problemă a acţiunii depline a plăcerii... şi aceasta face parte din suferinţă, numai că noi dorim plăcerea şi vrem s-o evităm pe cealaltă. Deci, noi întrebăm... oare se poate pune capăt suferinţei... nu numai suferinţei voastre, personale... ci suferinţei omenirii ? Suferinţa omenirii care este provocată de sărăcie... degradarea totală provocată de sărăcie... de separarea pe clase sociale, de nesiguranţa constantă a vieţii... de războaiele iminente, distrugerile, brutalitatea războaielor. Omul nu a stopat niciodată războaiele. Înţelegeţi, domnilor, toate acestea ? Deci, nu este vorba numai de mica voastră agonie personală... ci, de asemenea, de agonia întregii omeniri, din care faceţi parte. Deci trebuie să rezolvăm această problemă. Fără soluţionarea ei nu există o minte religioasă, fiindcă, atunci când se pune capăt acelei suferinţe... cu totul altceva capătă fiinţă, care nu este o promisiune din partea mea.
1:03:24 Deci, trebuie să cercetăm dacă se poate pune capăt suferinţei. Şi anume, oare se poate pune capăt fricii ? Acum, vom aborda această problemă... ţinând minte... că realitatea nu este reprezentată de cuvinte. Cuvântul "suferinţă" nu este agonia pe care cineva o trăieşte, lăuntric. Iar descrierea... oricât de... grozavă, oricât de subtilă, oricât de magnifică ar fi... acea descriere nu este teama reală. Fiindcă trebuie să înţelegem, de asemenea... întreaga semnificaţie a morţii... fiindcă aceasta face parte din viaţa noastră... sfârşitul... celulelor cerebrale, finalul a tot ceea ce a acumulat cineva, a adunat, a strâns laolaltă.
1:05:48 Aşteptaţi ca eu să vă răspund, să abordez toate acestea ? Ce este suferinţa ? Ce este suferinţa voastră ? Puteţi răspunde ? Să nu-mi răspundeţi mie. Oare puteţi... oare puteţi descoperi ce este suferinţa voastră ? Oare este singurătatea ? Oare este... faptul că n-aţi fost capabili să vă identificaţi, voi înşivă, cu una sau alta ? Oare este... faptul că aţi pierdut pe cineva, pe care l-aţi iubit sau pentru care aţi manifestat o mare afecţiune sau camaraderie ? Oare este faptul că nu puteţi avea puterea, rangul social, prestigiul, pe care... le are altcineva ? Vă rog să examinaţi asta, voi înşivă. Oare este... faptul că doriţi fericire şi n-o puteţi avea ? Doriţi să fiţi iubiţi... şi nimeni nu vă iubeşte ? Domnule, înţelegi asta ? Oare este faptul că vreţi să ajungeţi la vreun statut social extraordinar şi, ştiţi voi, nu aveţi capacitatea, creierul, ceea ce este esenţial şi din cauza asta plângeţi ?
1:08:05 Acum, vă rog să ascultaţi. Dacă treceţi de la o suferinţă la alta, de la un necaz la altul... abordaţi un anumit necaz şi-l rezolvaţi, tocmai prin soluţionarea lui apare alt necaz. Înţelegeţi asta ? Sau puteţi observa întreaga... natură a acestei suferinţe... ca pe un întreg ? Înţelegeţi ? Nu o anumită... suferinţă... fiindcă particularul nu te poate conduce, niciodată, la întreg... particularul este numai un fragment, sfărâmat, iar un fragment nu este întregul. Deci, oare puteţi sesiza adevărul acelei afirmaţii ? Detaliul nu te poate conduce la întreg. Şi puteţi cerceta fiecare caz particular, sperând, prin aceasta, să ajungeţi la sfârşitul suferinţei... şi acest lucru este imposibil de realizat, fiindcă o suferinţă conduce la alta. Corect ? Mă întreb dacă înţelegeţi toate acestea.
1:09:41 Deci, oare puteţi observa întreaga natură, întreaga dinamică a suferinţei ? Adică să observi integral. Prin acel cuvânt, "integral", înţeleg... nu numai să ai... o minte foarte limpede, logică, raţională, o observare raţională... logică - Înţelegeţi ? - limpede, precisă... ci ca acea precizie să nu fie diluată de prejudecăţile, năzuinţele, motivele tale... astfel încât să poţi observa fără nici o denaturare. Ceea ce înseamnă: Oare poţi da la o parte opiniile, concepţiile tale, toate concluziile comentatorului Gitei sau Upanişadelor sau Bibliei sau al altei cărţi, să dai la o parte toate acele concluzii, concepte... şi să observi... integral, întreaga acţiune a agoniei şi suferinţei umane ? Înţelegeţi ? Să ajungi de la un caz particular la întreg este ceva fals. Corect ? Deci, atunci când observi un lucru care este fals, acel eşafodaj se prăbuşeşte. Însăşi diminuarea importanţei sale, falsul... care dispare sau care este dat la o parte sau care devine non-existent, însăşi perceperea falsului înseamnă iniţierea inteligenţei. Această inteligenţă nu este a voastră sau a mea sau o inteligenţă anume, ci sesizarea a ceea ce este adevărat şi a ceea ce este fals, nu adevărul potrivit concluziei tale, potrivit prejudecăţilor tale, potrivit tradiţiei tale. Trebuie să vă eliberaţi de toate acelea.
1:12:45 Deci, oare puteţi observa... nu numai suferinţa voastră... ci suferinţa omenirii, din care faceţi parte... ca întreg ? Suferinţa unei persoane... care este bolnavă, fizic... şi suferinţa unei persoane... care nu crede în nimic ? Şi acel om care nu crede în nimic este la fel ca acel om care crede în ceva anume. Corect, domnule ? Vă rog să nu fiţi de acord cu mine ! E un lucru extrem de serios. Este viaţa voastră.
1:13:52 Acum, dezbatem în acelaşi mod, aşa cum am făcut deunăzi... teama. Oare puteţi observa, nu o teamă anume, ci rădăcinile fricii ? Am spus că la rădăcina fricii se află timpul. Timpul înseamnă gândirea... gândirea înseamnă teama. Corect ? Am abordat acest lucru, cu foarte mare atenţie, deunăzi. Şi, în acelaşi mod... această imensă povară a omului... care este numită suferinţă oare poate lua sfârşit, vreodată ? Din clipa în care aveţi un motiv, că trebuie să se termine "pentru ca..." pentru a avea altceva, atunci sunteţi pierduţi. Deci, în observarea acestei probleme a suferinţei, nu există un motiv. Înţelegeţi ? Deci, atunci când există un motiv - motivul însemnând o acţiune anume - atunci când există o acţiune egocentrică... există o denaturare a observării. Corect ? Deci, atunci când nu există motiv... în examinarea voastră, a acestei poveri enorme, pe care omul a purtat-o... atunci... oare acea suferinţă... diferă de voi ? Înţelegeţi ? Nu, domnule nu face asta, te rog analizează asta, abordează asta ! Înţelegeţi ? La fel ca atunci când sunteţi temători, sunteţi furioşi, sunteţi geloşi, gelozia nu diferă de voi... lăcomia voastră nu diferă de voi. Aceasta este tradiţia noastră - nu a noastră, adică nu a mea - tradiţia e cea care spune: "Tu eşti diferit de lăcomia ta, ca atare, războieşte-te cu ea, luptă-te cu ea, opune-te ei, controleaz-o !" Deci, noi afirmăm exact contrariul: furia eşti tu însuţi. Numai atunci când există o clipă de furie, furia însemnând violenţă ş.a.m.d., în acea clipă de furie nu eşti tu însuţi, ci reacţia în sine. Apoi gândirea spune... se identifică, ea însăşi, cu acea reacţie, spunând: "Aia e furie, am fost furios." Ca atare, gândirea se separă, pe sine, de acel lucru care este numit furie. Sper că urmăriţi toate acestea. Le-am abordat deja.
1:17:37 Deci, noi afirmăm că observatorul este cel observat, gânditorul este gândirea, în sine, experimentatorul este experienţa, în sine, iar suferinţa... nu este diferită de tine însuţi. Înţelegeţi ? Când asta are loc... atunci nu există nici o separare între tine şi ceea ce observi... adică observatorul este cel observat, bărbatul care este înlăcrimat sau femeia care plânge... este... suferinţa însăşi. Înţelegeţi ? Suferinţa nu este separată de el însuşi sau de ea însăşi. Când nu există nici o separare, tocmai observarea acelui lucru produce o schimbare, radicală, a lucrului care este observat. Deci, oare există o observare a suferinţei...
1:18:58 fără să existe observator ? Înţelegeţi ce spun ? Îmi pierd fiul şi mă simt pierdut. Este un şoc, sunt paralizat, pe moment. Apoi... îmi dau seama... că am pierdut ceva, ceva ce am preţuit, ceva la care am ţinut, ceva cu care m-am identificat, eu însumi: fiul meu. Deci, suferinţa este acea pierdere. Şi, astfel, solicit atunci: "Te rog, ajută-mă să scap de suferinţa mea !" Sau: "Îmi voi întâlni fiul în viaţa următoare." Mă urmăriţi ? Este evitarea şi evadarea din ceea ce se întâmplă, de fapt. Observarea a ceea ce se întâmplă, de fapt... atunci când cineva pierde un fiu sau un soţ sau o soţie sau orice altceva... ceea ce se întâmplă, de fapt, în observarea acelui lucru nu există separare, fiindcă observatorul este cel observat. Atunci, în acea observare, ceea ce este observat suferă o schimbare radicală, fundamentală. Verificaţi asta !
1:20:48 Fiindcă... în cercetarea noastră asupra vieţii religioase... orice formă de teamă... orice formă de manifestare a voinţei... care este esenţa dorinţei, orice formă de căutare a plăcerii... vor denatura observarea voastră... vor denatura nu observaţia voastră, ci observaţia în sine.
1:21:32 Deci, noi afirmăm că există un sfârşit al suferinţei. Şi, atunci când există un sfârşit al suferinţei... din asta răsare pasiunea, nu pofta trupească... pasiunea fiind... compasiune. Deci... o minte religioasă... Noi cercetăm, nu învăţăm, nu memorăm. Înţelegeţi ? Înţelegeţi ? Cărţile sacre spun - nu, nu le voi numi sacre - cărţile spun, cărţile voastre tradiţionale spun: "Omul perfect este cel care a atins iluminarea, este asta, asta şi asta, acest caracter, acel caracter, acel gen etc." Se dă o descriere completă a ceea ce este omul iluminat. Dar descrierea nu este obiectul descris, aşa că puteţi arunca toate acele cărţi. Dar, pentru a afla, tu însuţi... trebuie să existe libertate... eliberarea de teamă. Iar plăcerea... este complet diferită de... perceperea unui lucru frumos, minunat, un cer minunat sau o stea singuratică pe ceruri sau un copac singuratic pe câmp. În asta există o mare frumuseţe, o mare iubire, o mare bucurie. Dar, atunci când gândirea preia controlul, acea bucurie devine plăcere.
1:24:07 Deci, noi afirmăm că există un final deplin al fricii... şi, atunci când se pune capăt acelei temeri, nu mai există nici un fel de iluzie. Şi, odată ce se pune capăt suferinţei... există pasiune, există extraordinarul sentiment al unei imense energii. Nu energie pentru a provoca o şi mai mare dezordine... ci energia acestei măreţe şi nelimitate inteligenţe a compasiunii.
1:25:03 Şi trebuie să ne oprim acum, fiindcă este timpul s-o facem. Şi trebuie, de asemenea, să abordăm întreaga problematică a morţii şi a ceea ce înseamnă meditaţia, fiindcă, înţelegând acele lucruri, mintea religioasă capătă fiinţă. Mintea religioasă capătă fiinţă, când înţelegem întreaga existenţă, bazată pe relaţii interumane, în care nu există teamă, dominare sau control... atunci când ştim ce este iubirea, atunci când există iubire. Vom aborda aceste lucruri mâine, fiindcă iubirea nu înseamnă rememorare... iubirea nu este... acţiunea dorinţei... iubirea nu este acţiunea plăcerii. De aceea este atât de important să înţelegem toate aceste lucruri, fiindcă am pierdut acel lucru - probabil că nu l-am avut niciodată - acel lucru numit iubire. În regulă, domnilor.