Krishnamurti Subtitles

Dinamica meditaţiei

Madras (Chennai) - 14 January 1979

Public Talk 6



0:01 DINAMICA MEDITAŢIEI
 
0:39 Am uitat.
 
1:21 Mi-ar plăcea, dacă se poate...
 
1:25 să vorbesc despre multe
lucruri, în această după-amiază...
  
1:35 şi...
 
1:41 dacă putem, împreună...
 
1:44 să abordăm ceva foarte
simplu, dar extrem de complex.
  
1:51 Mai întâi, avem de gând, împreună
 
1:54 - Vă rog să ţineţi minte,
întotdeauna, acest împreună,
  
1:57  
 
2:01 fiindcă n-am de gând să
"galopez" de unul singur ! -
  
2:08 vom aborda problema...
 
2:13 dacă este posibil,
 
2:16 cum să menţinem
creierul foarte tânăr...
  
2:21 problemă care n-a fost
abordată, niciodată, de savanţi
  
2:24 sau de guru şi
de oamenii religioşi.
  
2:28 Nu cunosc, poate c-au
făcut-o, dar eu nu ştiu.
  
2:31 Mi-ar plăcea, de asemenea, să
abordez problema continuităţii...
  
2:39 şi a progresului personal
 
2:42 şi a morţii...
 
2:47 şi...
 
2:50 dacă este posibil,
pentru fiinţele umane,
  
2:53 în viaţa noastră
obişnuită, de zi cu zi...
  
2:58 să avem inima plină...
 
3:04  
 
3:08 să ştim, să fim conştienţi,
 
3:14 să fie prezentă, în conştiinţele
noastre, calitatea iubirii.
  
3:20 Şi...
 
3:23 de asemenea, dacă mai
avem timp la dispoziţie,
  
3:27 să abordăm problema meditaţiei,
 
3:31 a unei minţi care
este în meditaţie,
  
3:36 nu ce anume este
meditaţia sau cum să meditezi,
  
3:41 ci...
 
3:46 natura unei minţi care este...
 
3:51 în întregime...
 
3:54 implicată...
 
3:59 în meditaţie.
 
4:01 Meditaţia, atunci când
este efectuată conştient,
  
4:05 deliberat,
 
4:07 nu este deloc o meditaţie.
 
4:11 Vom aborda toate aceste lucruri,
dacă putem, în această după-amiază.
  
4:20 Deci, mai întâi de toate...
 
4:24 urmează să dezbatem, împreună...
 
4:32 dacă creierul, care este
parte integrală a minţii,
  
4:34  
 
4:37 cu capacitatea sa
de a gândi, de a stoca...
  
4:42 o mare cantitate de informaţii,
 
4:44 cunoştinţe, experienţe,
 
4:46 generaţie după generaţie,
 
4:49 mileniu după mileniu,
 
4:52 dacă acel creier...
 
4:55 atât de puternic condiţionat...
 
5:01 şi care, constant, se
uzează, de unul singur...
  
5:05  
 
5:08 dacă creierul poate...
 
5:15 să se întinerească, singur.
 
5:22 Aceasta este o
problemă foarte complexă
  
5:24 - trebuie să înţelegeţi
întrebarea, mai întâi...
  
5:30 fiindcă sunt sigur, este cert,
 
5:33 că această întrebare a fost
pusă în multe moduri, poate,
  
5:39 dar n-a fost abordată,
niciodată, profund.
  
5:45 Şi...
 
5:49 dacă putem fi serioşi,
măcar timp de zece minute,
  
5:54 acordând o atenţie profundă,
 
5:57 nu vorbelor rostite de mine,
 
6:00 nu celor descrise sau
abordate de vorbitor,
  
6:04 ci să facem,
împreună, o incursiune,
  
6:09 în întreaga problemă a acestui
creier, care este atât de vechi,
  
6:12 care este atât de...
 
6:17 extraordinar...
 
6:19 de capabil,
 
6:24 care are capacităţi infinite...
 
6:29 care a evoluat în
decursul timpului...
  
6:35 acumulând foarte multă
experienţă, cunoştinţe...
  
6:39 şi...
 
6:42 dacă un asemenea creier
 
6:44 - al vostru, nu al
meu, ci al vostru -
  
6:49 se poate...
 
6:54 despovăra singur
de o continuitate...
  
7:03 şi să pună capăt acestei continuităţi,
pentru a o lua complet de la capăt.
  
7:08 Nu ştiu dacă
urmăriţi toate acestea.
  
7:22 Oamenii de ştiinţă, cu care
vorbitorul a vorbit foarte mult,
  
7:29 susţin că există două părţi ale
creierului, cea stângă şi cea dreaptă,
  
7:31 cea stângă...
 
7:34 păstrând toată informaţia,
cunoaşterea, tehnologia,
  
7:40 întreaga cunoaştere
şi procesele active,
  
7:44 iar cealaltă, cea dreaptă...
 
7:48 fiind...
 
7:52 nouă...
 
7:58 nu prea condiţionată.
 
8:03 Iar acel creier,
nu prea condiţionat...
  
8:09 avansează şi modelează
sau controlează
  
8:13 sau coordonează partea stângă.
 
8:16 Înţelegeţi toate acestea ?
 
8:24 Nu sunt specialist în creiere,
 
8:26 nici nu am citit
toate aceste cărţi,
  
8:30 dar se poate observa
ceva destul de diferit
  
8:33 şi anume caracterul
integral al creierului,
  
8:37 nu partea lui
stângă sau dreaptă...
  
8:41 ci...
 
8:43 acea calitate a creierului...
 
8:47 care a...
 
8:51 evoluat...
 
8:54 prin diverse experienţe,
 
8:57 prin diverse culturi,
 
9:00 prin diverse limitări...
 
9:04 rasiale,
 
9:06 prin diverse presiuni de
natură socială, economică.
  
9:12 Acest creier este un
instrument extraordinar.
  
9:18 Şi dacă acel creier...
 
9:21 care ne controlează
întreaga gândire,
  
9:24 toate activităţile, toate
funcţiile senzoriale ş.a.m.d.
  
9:29 dacă acel creier...
 
9:36 poate...
 
9:41 să devină complet inocent.
 
9:44 Folosesc cuvântul "inocent"
- Vă rog să fiţi atenţi ! -
  
9:50 nu în accepţiunea
de inocenţă creştină,
  
9:54 cu mielul şi toate celelalte,
 
9:57 ci folosesc cuvântul
"inocenţă" în sensul...
  
10:03 care provine din latină
ş.a.m.d., de "a nu răni".
  
10:08 Să nu răneşti,
 
10:10 adică un creier care este capabil
nu numai să nu-i rănească pe alţii,
  
10:13 ci, de asemenea...
 
10:17 nu este...
 
10:24 capabil să fie rănit.
 
10:27 Înţelegeţi ?
 
10:30 Vă rog să nu acceptaţi,
doar, cuvintele...
  
10:36 ci analizaţi-le, observaţi-le
cu propria minte, cu propriul creier,
  
10:41 fiindcă vom aborda ceva
extrem de subtil şi foarte dificil.
  
10:46 Dacă nu le observaţi, voi
înşivă, le veţi pierde tot sensul.
  
10:51 Trebuie s-o faceţi, trebuie
să conlucraţi cu vorbitorul,
  
10:56 nu numai să ascultaţi
şi să treceţi mai departe.
  
11:02 Noi punem o întrebare
extrem de serioasă.
  
11:08 Noi provocăm însuşi creierul...
 
11:12 ca să descoperim dacă...
 
11:16 are capacitatea,
 
11:18 energia,
 
11:19 motivaţia...
 
11:22 intensitatea...
 
11:26 de a...
 
11:30 sfărâma această
continuitate a trecutului,
  
11:33 cu întreaga sa experienţă acumulată
 
11:37 şi, tocmai punându-i-se capăt...
 
11:42 neuronii, înşişi,
suferă o transformare.
  
11:47 Îmi înţelegeţi întrebarea ?
 
11:49 Vă rog să înţelegeţi întrebarea, mai
întâi, înainte de a fi sau nu de acord.
  
11:51 Mi-aş fi dorit să fie numai câţiva
oameni cu care să pot discuta.
  
12:00 Gândirea...
 
12:12 este un proces material...
 
12:19 fiindcă...
 
12:21 gândirea este
rezultatul memoriei...
  
12:24 experienţei, cunoaşterii,
 
12:29 stocate în creier,
în neuronii în sine,
  
12:33 hai să spunem că nu în celule,
ci în creier - e destul de bine aşa.
  
12:38 Şi...
 
12:41 a funcţionat într-o
anumită direcţie,
  
12:46 evoluând continuu...
 
12:50 iar gândirea...
 
12:54 este un proces material.
 
12:59 Nu există îndoială
în această privinţă,
  
13:03 fiindcă memoria
face parte din creier,
  
13:07 creierul este material...
 
13:12 şi acest creier conţine memoria,
 
13:16 experienţa, cunoaşterea,
 
13:19 din care răsare gândirea.
 
13:23 Deci gândirea este
un proces material...
  
13:31 iar gândirea are
continuitatea sa...
  
13:37 fiindcă gândirea se
bazează pe cunoaştere,
  
13:42 care înseamnă trecutul.
 
13:44 Trecutul operează tot timpul,
 
13:48 modificându-se, pe sine, în
prezent şi continuând să existe.
  
13:52 Deci există o mişcare continuă...
 
13:58 care este reprezentată
de activitatea creierului.
  
14:02 Urmăriţi toate acestea ?
Voi trece mai departe.
  
14:04 Şi...
 
14:08 în acea continuitate...
 
14:14 creierul a descoperit siguranţă.
 
14:21 Observaţi singuri asta !
 
14:25 O tradiţie continuă,
 
14:29 valori, opinii,
judecăţi, evaluări...
  
14:33 concluzii ş.a.m.d.
 
14:36 o tradiţie continuă...
 
14:40 care condiţionează creierul
 
14:45 şi acea continuitate
are loc în timp...
  
14:51 într-o anumită durată
 
14:54 şi, astfel, pe acea durată,
în acea continuitate,
  
14:57 creierul a descoperit siguranţă.
 
15:00 Urmăriţi asta ?
 
15:02 Observă singur, domnule, fiindcă este viaţa
ta, pentru numele lui Dumnezeu, nu a mea !
  
15:05 Observă tu însuţi !
 
15:07 Deci...
 
15:10 în această continuitate
a descoperit...
  
15:17 sentimentul unei
imense siguranţe...
  
15:23 fiindcă creierul nu poate funcţiona
decât în deplină siguranţă...
  
15:27  
 
15:31 fie siguranţa unei credinţe...
 
15:36 siguranţa unei iluzii,
 
15:39 fie siguranţa dată
de diverse cunoştinţe.
  
15:45 Asta ni se întâmplă.
 
15:48 Deci, creierul are
nevoie de siguranţă.
  
15:54 Asta-i clar.
 
15:58 Puteţi observa singuri asta,
 
16:00 propria funcţionare a gândirii,
 
16:04 dinamica gândirii voastre.
 
16:06 La orice perturbare
a acelei continuităţi...
  
16:12 fie că creierul
devine nevrotic...
  
16:18 - când este profund
zdruncinat se numeşte traumă -
  
16:20 fie...
 
16:22 atunci când există
o mare provocare
  
16:28 şi atunci când nu
poate răspunde adecvat...
  
16:33 atunci, fiindcă nu
poate răspunde adecvat,
  
16:37 descoperă că acea continuitate a sa, în
care a găsit siguranţă, este perturbată.
  
16:41  
 
16:44 Urmăriţi toate acestea ?
Observaţi asta !
  
16:47 Este atât de evident.
 
16:49 Când abordezi asta, cu foarte mare
atenţie, devine ceva foarte simplu.
  
16:55 Deci, întrebăm...
 
16:58 dacă...
 
16:59 un creier, care
este creierul vostru...
  
17:03 care este creierul
tuturor fiinţelor umane...
  
17:10 ce a evoluat din
vremuri imemoriale...
  
17:16 condiţionat prin culturi...
 
17:20 religii,
 
17:21 prin presiuni
economice şi sociale,
  
17:26 acel creier...
 
17:30 a avut o continuitate
neîntreruptă, până acum...
  
17:37 şi, în acea perioadă...
 
17:44 a descoperit un
sentiment de siguranţă.
  
17:49 Acesta este motivul
pentru care acceptaţi tradiţia...
  
17:56 fiindcă în tradiţie
există siguranţă...
  
18:02 în mimetism există siguranţă...
 
18:06 în conformism există siguranţă...
 
18:11 şi...
 
18:17 există, de asemenea,
siguranţă într-o iluzie.
  
18:20 Evident.
 
18:22 Toţi zeii voştri
sunt iluzii, evident,
  
18:25 create de gândire.
 
18:30 Deci...
 
18:32 există nu numai...
 
18:36 acea continuitate evidentă...
 
18:43 în care creierul caută siguranţă,
 
18:45 ci el descoperă
siguranţă, de asemenea,
  
18:50 în tot felul de activităţi...
 
18:56 iluzorii,
 
18:58 în viaţa noastră zilnică...
 
19:02 şi anume o credinţă
 
19:04 sau o religie
 
19:05 este o iluzie.
 
19:13 Nu este nevoie de
credinţă sau religie,
  
19:17 dar, dacă ai credinţă Dumnezeu,
 
19:20 în Iisus, în Krishna sau
oricum aţi vrea să-i spuneţi...
  
19:27 în acea religie, în acea
credinţă sau în acea evlavie,
  
19:32 există sentimentul
de a fi protejat,
  
19:36 de a fi...
 
19:39 în sânul lui Dumnezeu
 
19:41 - Înţelegeţi ? -
 
19:44 ceea ce este o iluzie.
 
19:51 Deci întrebăm, acum...
 
19:59 dacă creierul...
 
20:04 poate găsi...
 
20:09 un final...
 
20:12 al acestei continuităţi
temporale...
  
20:16  
 
20:19 deoarece continuitatea temporală
este considerată o avansare,
  
20:22 un progres, o evoluţie,
 
20:25 o evoluţie bazată pe
continuitatea cunoaşterii.
  
20:34 Iar noi contestăm toate acestea.
 
20:40 Deci, trebuie să
reflectăm asupra morţii.
  
20:44 Înţelegeţi ?
 
20:53 Vă rog să nu vă lăsaţi
stimulaţi de vorbitor...
  
21:02 fiindcă, dacă sunteţi
stimulaţi de vorbitor,
  
21:05 atunci când părăsiţi
acest loc stimulul dispare.
  
21:12 Dar, dacă luaţi parte, de fapt...
 
21:22 la această provocare,
la această acţiune,
  
21:25 atunci e a voastră, va fi
permanentă, va rămâne.
  
21:27  
 
21:30 Dar, dacă sunteţi stimulaţi,
 
21:34 e ca şi cum aţi lua un drog...
 
21:38 poate că whisky sau orice aţi lua,
 
21:41 vă va stimula pe moment,
dar efectul va dispărea.
  
21:46 Deci vă rog să nu vă
lăsaţi stimulat de vorbitor !
  
21:55 Dacă sunteţi stimulaţi de
vorbitor, atunci veţi depinde de el,
  
21:59 atunci el devine autoritatea
 
22:01 şi micul vostru guru nesuferit...
 
22:05 iar eu nu sunt guru vostru...
 
22:10 fiindcă asta necesită să fii
o lumină pentru tine însuţi...
  
22:12  
 
22:16 nu o lumină pentru alţii.
 
22:23 Deci, urmează să
abordăm problema...
  
22:26 - Fiindcă face parte
din creier, înţelegeţi ? -
  
22:29 morţii.
 
22:30 Moarte înseamnă sfârşitul total
 
22:33 şi distrugerea creierului.
 
22:37 Corect ?
 
22:39 Fiindcă oxigenul nu mai
poate ajunge la creier ş.a.m.d.
  
22:42  
 
22:46 Moartea implică un final...
 
22:51 finalul continuităţii vieţii...
 
22:55 viaţa pe care v-o
administraţi acum.
  
22:59 Urmăriţi toate acestea ?
 
23:03 Viaţa voastră...
 
23:07 iar opusul vieţii este sfârşitul.
 
23:11 Corect ?
 
23:23 Deci, mai întâi trebuie examinată
continuitatea a ceea ce noi numim trai...
  
23:27  
 
23:32 şi sfârşitul lui, pe
care-l numim moarte.
  
23:40 Şi, pentru a examina asta,
 
23:43 orice fel de teamă...
 
23:47 orice fel de opinie,
judecată, evaluare,
  
23:51 toate sunt lipsite de valoare.
 
23:54 Trebuie să examinăm
"ceea ce există",
  
24:00 "ceea ce există în viaţa voastră",
 
24:03 în viaţa voastră de zi cu zi.
 
24:08 Asta este o realitate.
 
24:11 Iar...
 
24:13 omul, în decursul erelor,
 
24:15 s-a agăţat de
această continuitate...
  
24:20 de continuitatea vieţii,
 
24:23 viaţa pe care el
şi-o administrează,
  
24:27 sperând că viaţa următoare
va fi o ocazie mai bună,
  
24:30 se va naşte într-un palat
sau va avea mai mulţi bani,
  
24:33 sau va fi mai frumos,
va avea ocazii mai bune
  
24:37 şi toate acele chestii.
 
24:42 Deci solicităm ceva,
cu foarte mare claritate,
  
24:46 şi anume nu numai să observi,
 
24:50 să examinezi ceea
ce noi numim viaţă...
  
24:56 care constă în relaţiile noastre,
 
24:58 ambiţiile noastre,
lăcomia noastră,
  
25:01 pofta noastră de
putere, rang social,
  
25:03 nelinişte, teamă,
plăcere, suferinţă,
  
25:07 ataşare, detaşare,
 
25:10 lupta contrariilor...
 
25:16 contradicţii.
 
25:18 Asta este viaţa noastră...
 
25:22 cu toţi zeii şi
superstiţiile ei ş.a.m.d.
  
25:27 idealurile, speranţa că într-o bună
zi vom fi, cu toţii, fraţi, toate acelea.
  
25:32 Acesta este traiul nostru zilnic.
 
25:39 Şi...
 
25:44 acesta a avut continuitate,
generaţie după generaţie.
  
25:47 Vă rog să observaţi asta,
ceea ce facem este extraordinar.
  
25:55 Şi...
 
25:57 noi întrebăm:
 
25:59 Care este
semnificaţia morţii
  
26:02 şi care este semnificaţia vieţii ?
 
26:06 Am pus moartea în
opoziţie cu viaţa, cu traiul.
  
26:12 Deci, există teama de
ceea ce noi numim viaţă
  
26:17 şi evitarea sau distanţarea, pe cât
posibil, de ceea ce noi numim moarte.
  
26:30 Deci...
 
26:32 continuitatea...
 
26:38 în timp,
 
26:39 continuitatea...
 
26:42 suferinţei noastre,
 
26:44 continuitatea fricii noastre...
 
26:48 continuitatea
ataşamentelor noastre...
  
26:53 - Vă rog să urmăriţi asta,
cu foarte mare atenţie ! -
  
26:57 şi, atunci când acel
ataşament este perturbat,
  
27:02 sfărâmat,
 
27:03 apare, din nou, o altă
continuitate, un alt ataşament.
  
27:10 Continuitatea implică timp.
 
27:14 Corect ?
 
27:17 Timpul este acţiunea gândirii.
 
27:24 Timpul înseamnă mişcare.
 
27:28 De aici până acolo
ai nevoie de timp...
  
27:33 sau, psihologic vorbind,
 
27:35 să ajungi de la ceea ce nu este
frumos la ceea ce este frumos.
  
27:39  
 
27:43 Deci, acţiunea acestei
continuităţi necesită timp
  
27:50 şi această acţiune este gândirea.
 
27:53 Corect ?
 
27:57 Şi asta ne este viaţa...
 
28:01 viaţa voastră...
 
28:05 nu o viaţă ideală,
 
28:08 nu viaţa în rai sau în
Moksha sau în libertate
  
28:12 sau idealul unei vieţi nonviolente
 
28:14  
 
28:16 şi toate invenţiile
pe care gândirea le-a...
  
28:21 creat pentru a
evada din realitate,
  
28:24 din viaţa zilnică reală.
 
28:31 Deci, noi întrebăm
dacă în acel trai...
  
28:34 cu toată confuzia
şi toate celelalte...
  
28:37 se poate...
 
28:44 ajunge să se afle ce
anume este moartea.
  
28:52 Aţi înţeles ?
 
28:55 Corect, domnule ?
 
28:57 Vă voi arăta asta, pas cu pas.
 
28:58 Suntem ataşaţi de o casă,
 
29:07 de o persoană, de o credinţă...
 
29:12 de o concluzie,
 
29:16 de un concept,
 
29:18 de un ideal ş.a.m.d.
 
29:22 Suntem ataşaţi !
 
29:29 Analitic vorbind,
 
29:32 eşti ataşat fiindcă, lăuntric,
eşti disperat de singur...
  
29:39 şi, fiind singur,
 
29:42 doreşti ceva care să te scape de
acest sentiment al izolării depline.
  
29:48 Mă urmăriţi ?
Asta se numeşte singurătate.
  
29:51 Trebuie s-o fi experimentat,
trebuie s-o fi cunoscut
  
29:54 dacă aţi observat-o, cât de cât.
 
29:58 Şi, astfel, te ataşezi
de ceva anume,
  
30:02 de regulă de o persoană, un ideal
sau o experienţă pe care ai avut-o.
  
30:09 Acum, ataşamentul
implică o continuitate.
  
30:13 Nu-i aşa ?
 
30:15 Însuşi cuvântul, în sine,
implică o anumită durată.
  
30:20 Când foloseşti cuvântul...
 
30:23 "relaţie",
 
30:24 să am o relaţie cu soţia mea
 
30:27 - nu cu a mea - cu
soţia sau cu soţul cuiva,
  
30:30 tocmai acea dependenţă,
acel ataşament,
  
30:35 implică timp, o anumită durată.
 
30:40 Oare urmăriţi toate acestea ?
 
30:45 Devine puţin cam dificil ?
 
30:50 Slavă Domnului !
 
30:54 Aşteaptă, domnule...
 
30:57 poate că mă urmăreşti, verbal,
 
31:00 dar cuvântul nu
este lucrul în sine,
  
31:02 descrierea nu este lucrul descris.
 
31:08 Vă rog să ţineţi
minte asta, tot timpul,
  
31:11 că un cuvânt nu
este lucrul în sine
  
31:15 şi, dacă eşti prins în capcana
cuvântului, vei rata lucrul real.
  
31:18  
 
31:21 Asta aţi făcut.
 
31:25 Asta este o parte a intelectului,
 
31:27 care apreciază
stimularea prin cuvinte...
  
31:34 şi se agaţă de acea stimulare
 
31:36 şi, prin acea
operaţiune intelectuală,
  
31:40 aţi creat un asemenea
dezastru în lume.
  
31:49 Fiindcă intelectul este numai
o parte şi nu întregul, în sine.
  
31:53 Atunci când domină parţialul...
 
31:57 trebuie să existe dezbinare,
 
32:00 trebuie să existe cruzime,
trebuie să existe violenţă...
  
32:04 şi...
 
32:05 şi asta e ceea ce
intelectul a făcut...
  
32:08 în lume.
 
32:14 Intelectul i-a inventat pe
hinduşi, pe budişti, pe creştini,
  
32:17 pe musulmani, pe evrei, pe arabi
 
32:20 şi sar, cu toţii, unii
la gâtul celorlalţi.
  
32:26 Şi, fiindcă am acordat o importanţă
atât de mare intelectului...
  
32:31 acesta a produs o
mare suferinţă în lume.
  
32:35 Ceea ce nu înseamnă că
trebuie să devenim mărginiţi.
  
32:39 Din contră, noi specificăm
faptul că atunci când intelectul,
  
32:43 care este numai o
parte a întregului,
  
32:45 când acesta domină
trebuie să existe decadenţă...
  
32:52 degenerare - ceea
ce se şi întâmplă în lume.
  
32:59 Acum, noi afirmăm...
 
33:02 că ataşamentul,
cuvântul în sine, implică...
  
33:05 un sentiment al permanenţei...
 
33:13 un sentiment al continuităţii,
 
33:16 o anumită durabilitate...
 
33:22 şi...
 
33:26 în acel timp,
 
33:28 în acea perioadă,
 
33:31 sperăm să avem o
companie constantă,
  
33:37 deplină, în siguranţă.
 
33:40 Corect ?
 
33:43 Moartea îţi spune:
"Pune-i capăt !"
  
33:47 Asta înseamnă moartea...
 
33:52 să pui capăt, total,
ataşamentului tău.
  
33:55  
 
33:59 Fiindcă asta se va întâmpla,
când vei înceta să mai respiri:
  
34:02 urmează să laşi totul în urma ta.
 
34:07 Aşa cum a spus-o bogatul: "Măcar
o pot avea până-n ultima clipă."
  
34:14 Corect ?
 
34:16 Deci, vă rog să observaţia asta !
 
34:20 Oare puteţi cunoaşte implicaţiile,
consecinţele ataşamentului...
  
34:24  
 
34:28 de o casă, de o proprietate,
 
34:30 de soţia ta, de o
credinţă, de un concept,
  
34:33 de o concluzie, de o
opinie, de Dumnezeu ?
  
34:35 Ataşamentul !
 
34:39 Oare poţi...
 
34:42 observa că implicaţiile
sale sunt frica, gelozia,
  
34:46 neliniştea, atunci când te
temi că te vei pierde ş.a.m.d. ?
  
34:49 Oare poţi, ascultând acum,
 
34:53 să pui capăt, total,
ataşamentului tău ?
  
35:05 Acum nu veţi mai da din cap.
 
35:12 Acesta este testul...
 
35:16 şi nu sunteţi dispuşi
să testaţi asta.
  
35:21 Deci, noi spunem:
 
35:24 creierul...
 
35:27 atunci când are continuitate,
 
35:29 devine mecanic.
 
35:34 Şi întreaga gândire,
atunci, este mecanică.
  
35:39 Nu există nici un gând nou...
 
35:43 fiindcă întreaga gândire
se bazează pe memorie,
  
35:46 care este...
 
35:49 rezultatul cunoaşterii ş.a.m.d.
 
35:53 Deci nu există nici un gând nou.
 
35:58 Deci...
 
36:01 moartea implică
finalul ataşamentului.
  
36:15 Numai într-un final
există un nou început.
  
36:20 Înţelegeţi ?
 
36:22 Vă rog, asta este ceva
serios, nu vă jucaţi cu cuvintele.
  
36:30 Fiindcă, în clipa în care ceva
se sfârşeşte, ceva nou îi ia locul.
  
36:37 Dar, dacă există continuitate,
nu există nimic altceva,
  
36:41 nu este nimic nou sub soare.
 
36:50 Şi este foarte important
acest final, fiindcă...
  
36:52 numai atunci creierul...
 
37:00 poate descoperi, de unul singur...
 
37:05 o calitate a acţiunii...
 
37:08 care este pe deplin...
 
37:11 care nu aparţine trecutului.
 
37:14 Mă întreb dacă explic
bine toate acestea.
  
37:21 Corect ?
 
37:22 Mă urmăreşti, domnule ?
Comunicăm puţin, reciproc ?
  
37:24 Deci...
 
37:28 moartea implică sfârşitul...
 
37:34 nu numai al organismului fizic,
 
37:38 ci al tuturor lucrurilor pe
care omul le-a acumulat.
  
37:44 Dacă nu i se pune capăt...
 
37:48 există această întreagă problemă:
 
37:51 Ce se întâmplă cu mintea...
 
37:56 cu întreaga activitate
a conştiinţei
  
37:59 - nu a ta sau a mea,
ci conştiinţa umană -
  
38:02 ce i se întâmplă ?
 
38:04 Îmi înţelegeţi întrebarea ?
 
38:09 Nu, n-o înţelegeţi.
 
38:13 Vedeţi, trebuie să vi se explice orice
amănunt, fiindcă nu vă prindeţi repede.
  
38:15  
 
38:26 Domnule...
 
38:31 viaţa noastră zilnică
este ca un mare fluviu...
  
38:39 priviţi-o ca pe un mare fluviu
 
38:40 şi...
 
38:47 întreaga viaţă
umană este astfel,
  
38:53 în care există toate
aceste complicaţii, probleme,
  
38:59 durere, suferinţă, nelinişte,
 
39:01 totul constituie acel fluviu...
 
39:05 din care facem parte şi noi.
 
39:09 Când acea parte moare,
 
39:11 apa curge mai departe.
 
39:17 Manifestarea acelui flux eşti tu,
 
39:22 cu numele tău, cu
aptitudinile tale ş.a.m.d.
  
39:24 dar continui să
faci parte din fluviu.
  
39:30 Pricepeţi ceea ce spun ?
 
39:32 Mă urmăreşti, domnule ?
 
39:34 Eşti parte a fluxului.
 
39:36 Şi...
 
39:40 noi spunem că
finalul acelei curgeri...
  
39:44 - Mă urmăriţi ? -
 
39:48 depărtarea totală de acel flux...
 
39:54 înseamnă să nu aparţii
niciodată acelui flux...
  
40:00 fiindcă acel flux înseamnă
conflict, confuzie, durere...
  
40:06 ataşare, detaşare, sau ceea
ce este corect - Mă urmăriţi ? -
  
40:09 această bătălie care
are loc în sinea cuiva.
  
40:17 Deci, noi spunem că
atunci când trăieşti,
  
40:18  
 
40:22 conştient, viu, cu toate
necazurile şi activităţile tale,
  
40:28 observă faptul că a
pune capăt unui lucru,
  
40:34 de bunăvoie, nu
cu un motiv anume...
  
40:37 să pui capăt, de bunăvoie, unui ataşament
înseamnă începutul unui lucru cu totul nou.
  
40:41  
 
40:46 Aţi priceput ?
 
40:50 Fiindcă "eul", "sinele",
înseamnă o continuitate.
  
40:57 "Eul" nu numai că
s-a transmis genetic,
  
41:02 timp de mii de ani,
de la o generaţie la alta,
  
41:05 ci este o continuitate
 
41:08 şi ceea ce este continuu este ceva
mecanic, nu există nimic nou în el.
  
41:13  
 
41:18 Corect ?
 
41:21 Nu ştiu dacă voi...
E minunat când ajungi la aşa ceva.
  
41:27 Acum, există un alt
punct, un alt lucru.
  
41:32 Există continuitate
atât timp cât creierul
  
41:36 - Vă rog să ascultaţi în linişte,
fără a fi de acord, ci numai ascultaţi ! -
  
41:39 atât timp cât
creierul înregistrează.
  
41:44 Corect ?
 
41:47 Urmăriţi asta ?
 
41:49 Atât timp cât înregistrez...
 
41:53 traumele, durerea...
 
41:58 creierul înregistrează
toate acestea
  
42:01 şi asta îi oferă continuitate.
 
42:06 Asta conduce la
ideea că "eu continui"...
  
42:13 iar acea continuitate este
considerată o progresivă...
  
42:17 diminuare...
 
42:24 o eliminare treptată a "eului".
 
42:27 Mă urmăriţi ?
 
42:28 Deci...
 
42:31 atât timp cât
creierul înregistrează...
  
42:37 ca un computer...
 
42:40 el este mecanic.
 
42:48 Când eşti insultat sau lăudat
asta înseamnă înregistrare.
  
42:56 Şi...
 
43:00 timp de mii şi mii
de ani el a înregistrat.
  
43:02 Mă urmăriţi ?
 
43:04 Asta ne este condiţionarea, asta ne
este întreaga dinamică, progresivă.
  
43:06  
 
43:12 Acum, întrebăm:
 
43:16 Oare este posibil...
 
43:18 - Vă rog să ascultaţi
întrebarea, mai întâi ! -
  
43:21 oare este posibil
să nu înregistrezi,
  
43:25 cu excepţia lucrurilor
care sunt relevante...
  
43:31 şi nimic altceva ?
 
43:36 Aţi înţeles asta ?
 
43:38 Nu, este destul de dificil.
 
43:46 De ce ar trebui cineva
să înregistreze că e rănit ?
  
43:51 Corect ?
 
43:52 De ce ar trebui să înregistrezi
insulta sau linguşirea cuiva ?
  
43:59 Corect ?
Vă întreb, de ce ?
  
44:06 Şi, atunci când înregistrezi,
 
44:10 atunci când
creierul înregistrează,
  
44:13 acea înregistrare împiedică...
 
44:18 observarea celeilalte
persoane, care te-a insultat.
  
44:25 Adică, observi persoana care
te-a insultat sau care te-a linguşit
  
44:30 cu mintea, creierul,
care înregistrează,
  
44:34 deci nu-l vezi niciodată, de fapt.
 
44:38 Mă urmăriţi ?
Urmăriţi ceea ce spun ?
  
44:42 Oh, Doamne !
Haideţi, domnilor !
  
44:52 Creierul tău
înregistrează din nou.
  
44:57 Această înregistrare
înseamnă o continuitate
  
45:01 şi, în acea continuitate,
există siguranţă.
  
45:05 El zice: "Am fost rănit o dată,
 
45:07 ca atare, voi înregistra
asta, voi ţine minte,
  
45:10 şi, drept urmare, voi evita să fiu
rănit, atât fizic, cât şi psihologic."
  
45:13  
 
45:16 Corect ?
 
45:18 Fizic vorbind, este relevant...
 
45:22 dar, psihologic vorbind,
oare este relevant ?
  
45:26 Mi-aţi înţeles întrebarea ?
 
45:36 Cineva a fost rănit.
 
45:39 Cineva a fost rănit, fiindcă
trauma este acţiunea timpului,
  
45:44  
 
45:49 care înseamnă clădirea imaginii
pe care o are despre el însuşi
  
45:52 şi, atunci când acea imagine
este "înţepată", el este rănit.
  
45:59 Corect ?
 
46:00 Şi, atât timp cât ai acea
imagine, vei fi întotdeauna rănit.
  
46:08 Deci, oare este posibil
să nu ai o imagine,
  
46:14 şi, ca atare, nici înregistrarea ?
 
46:16 Urmăriţi toate acestea ?
 
46:20 Fiindcă noi aşternem...
- Vă rog să ascultaţi cu atenţie ! -
  
46:22 aşternem fundaţia...
 
46:29 pentru...
 
46:32 a descoperi ce este meditaţia.
 
46:38 Fiindcă, dacă-ţi este teamă,
 
46:42 poţi să faci ce vrei,
dar nu există meditaţie.
  
46:47 Dacă eşti naţionalist, dacă
eşti ambiţios, dacă eşti lacom,
  
46:50 dacă eşti una sau alta,
 
46:52 poţi sta în alertă
tot restul vieţii...
  
46:57 dar nu vei şti niciodată
ce este meditaţia.
  
47:01 De aceea am spus, cu foarte mare atenţie,
încă de la începutul acestor dezbateri,
  
47:03  
 
47:06 că să ne înţelegem pe noi
înşine face parte din meditaţie...
  
47:11  
 
47:15 înţelegerea suferinţei,
a durerii, a fricii...
  
47:19 a neliniştii...
 
47:23 astfel încât mintea, conştiinţa
ta, cu tot conţinutul ei,
  
47:25  
 
47:28 să fie curăţată.
 
47:35 Deci, oare este
posibil, ne întrebăm,
  
47:39 să nu înregistrezi...
 
47:40 psihologic vorbind...
 
47:45 dar să înregistrezi
nu numai ceea ce este...
  
47:50 necesar, ci şi relevant ?
 
47:56 Fiindcă atunci când am stabilit...
 
47:59 când există ordine
în viaţa noastră,
  
48:03 ordine...
 
48:04 pe care am abordat-o cu
foarte mare atenţie, deunăzi,
  
48:08 atunci când există
ordine, există libertate.
  
48:12 Numai o minte dezordonată
este în căutarea libertăţii.
  
48:19 Când există ordine deplină...
 
48:22 atunci tocmai acea
ordine înseamnă libertate.
  
48:30 Iar noi spunem:
 
48:35 Oare este posibil...
 
48:38 să nu înregistrezi
decât cunoştinţe...
  
48:41 necesare existenţei ?
 
48:47 Vă rog să ascultaţi asta !
Conlucraţi cu mine.
  
48:53 Să înregistrezi numai
cunoştinţe necesare, relevante,
  
48:59 pentru...
 
49:00 a duce o viaţă ordonată...
 
49:05 în sensul comun al cuvântului:
 
49:08 să mergi la muncă,
să conduci o maşină,
  
49:12 să-ţi recunoşti soţia sau soţul,
 
49:16 să-ţi recunoşti numele ş.a.m.d.
 
49:20 cunoaştere...
 
49:22 care este relevantă,
care este necesară.
  
49:27 Acum, noi spunem:
 
49:29 psihologic, lăuntric,
 
49:33 nu există nimic necesar sau
relevant pentru a fi înregistrat.
  
49:36  
 
49:41 Oare este posibil ?
Înţelegi, domnule ?
  
49:43 Intelectual...
 
49:49 logic, poţi observa asta...
 
49:58 sau teoretic,
 
50:00 dar...
 
50:02 să produci, să ajungi
la aşa ceva - Mă urmăriţi ? -
  
50:04 să vezi asta
întâmplându-se în viaţă,
  
50:07 este o situaţie cu totul diferită.
 
50:12 Acum, am de gând să
abordez asta, dacă se poate...
  
50:19 fiindcă am atât de multe
lucruri despre care să vorbesc.
  
50:23 Aş vrea să vă pot vorbi
în fiecare zi, dar nu pot.
  
50:27 Şi poate că vă doriţi să nu pot.
 
50:40 Deci, mai întâi de toate, pentru
a aborda asta, foarte profund...
  
50:47 trebuie să fie înţeleasă
natura conştiinţei voastre.
  
50:54 Îmi pare rău că fac totul să
pară atât de dificil, dar nu este.
  
51:00 Ce este conştiinţa voastră ?
 
51:03 V-aţi întrebat
vreodată, voi înşivă ?
  
51:10 Conştiinţa voastră
constă din conţinutul ei.
  
51:15 Corect ?
 
51:16 Fără conţinutul ei, nu există.
 
51:20 Corect ?
 
51:22 Observaţi asta ?
 
51:24 Haide, domnule !
Ajută-mă !
  
51:28 Corect ?
 
51:30 Deci, conţinutul vă
generează conştiinţa.
  
51:36 Conţinutul constă din tradiţia
noastră, neliniştea noastră,
  
51:39 din numele nostru, poziţia
socială - Mă urmăriţi ? -
  
51:41  
 
51:43 Acela este conţinutul...
 
51:45 şi asta ne este conştiinţa.
 
51:48 Iar gândirea nu este
satisfăcută de această conştiinţă
  
51:52 şi spune că trebuie să
existe o super-conştiinţă...
  
51:57 mai presus de toate acestea.
 
51:59 Dar acea mişcare, de
la inferior la superior,
  
52:02 este tot o acţiune a gândirii.
 
52:05 Gândirea este un proces material,
 
52:08 ca atare, încă face parte
din această conştiinţă.
  
52:11 Mă întreb dacă pricepeţi asta.
 
52:14 Înţelegeţi ?
 
52:18 Aţi înţeles-o ?
 
52:20 E parte a conştiinţei şi, totuşi, gândirea
spune că există o conştiinţă infinită,
  
52:23  
 
52:25 conştiinţa cosmică,
conştiinţa supremă.
  
52:28 Încă se află în domeniul
acestei conştiinţe...
  
52:33 care are continuitatea sa,
 
52:36 iar continuitatea e
dată de conţinutul său.
  
52:40 Corect ?
 
52:42 Observaţi asta chiar şi
teoretic, intelectual vorbind
  
52:46 şi e suficient.
 
52:50 Şi...
 
52:51 această conştiinţă
are continuitatea sa...
  
52:59 ataşamentul
 
53:02 şi toate celelalte.
 
53:05 Deci, noi spunem:
 
53:07 Oare poate această conştiinţă...
 
53:11 cu întreg conţinutul ei...
 
53:14 - care face parte din creier
 
53:16 care face parte din minte,
 
53:18 minte însemnând
creier, emoţii ş.a.m.d.
  
53:22 mintea face parte
din această conştiinţă -
  
53:26  
 
53:29 oare poate această întreagă conştiinţă
să-şi dea seama de conţinutul său...
  
53:33 să-şi dea seama de vechimea sa...
 
53:37 şi să ia o parte a acelei
conştiinţe drept ataşament
  
53:42 şi să-i pună capăt...
 
53:46 - Înţelegeţi ? -
de bunăvoie ?
  
53:50 Asta înseamnă că
întrerupeţi acea continuitate.
  
53:53 Mă întreb dacă
urmăriţi toate acestea.
  
54:01 Ceea ce înseamnă că noi întrebăm:
 
54:05 Oare este posibil să înregistrezi
numai ceea ce este necesar, relevant
  
54:08 şi nimic altceva ?
 
54:12 Înţelegeţi frumuseţea acelei
întrebări, implicaţiile acelei întrebări,
  
54:14 profunzimea acelei întrebări !
 
54:21 Noi spunem că este posibil.
 
54:24 Voi explica asta,
 
54:27 dar explicaţia nu
este realitatea în sine.
  
54:32 Nu vă lăsaţi prinşi în
capcana explicaţiilor.
  
54:36 Prin intermediul explicaţiei
trebuie să ajungeţi la realitate,
  
54:39 altminteri explicaţia
nu are nici o valoare.
  
54:45 Cronicarii oferă explicaţii,
 
54:49 dar nu ajung niciodată
la realitatea în sine.
  
54:52 Corect ?
 
54:55 Deci, noi spunem...
 
55:05 ceea ce are continuitate...
 
55:09 este mişcarea temporală,
 
55:12 este dinamica gândirii,
 
55:15 dinamica cunoaşterii,
 
55:17 ce vine din trecut, se modifică, pe
sine, în prezent şi trece mai departe.
  
55:25 Acesta este întregul
proces al înregistrării.
  
55:29 Corect ?
Urmăriţi asta !
  
55:31 Întreaga acţiune a
înregistrării de către creier,
  
55:35 altminteri n-am putea
avea cunoaştere.
  
55:38 Deci, asta este întreaga acţiune,
 
55:40 iar noi afirmăm că acea acţiune
a luat în stăpânire domeniul psihologic.
  
55:42  
 
55:49 Corect ?
 
55:53 Fiindcă cineva observă
necesitatea cunoaşterii...
  
55:59 altminteri n-aţi putea
funcţiona, eu n-aş putea vorbi
  
56:02 - dar nu voi aborda vorbirea
mea, asta e o problemă diferită,
  
56:05 este o problemă
extraordinar de interesantă,
  
56:09 dar n-o voi aborda acum.
 
56:17 Unde rămăsesem ?
 
56:22 Cunoaşterea este necesară
pentru a putea funcţiona.
  
56:32 Am afirmat că cunoaşterea
înseamnă continuitate...
  
56:37 şi...
 
56:40 în această continuitate,
 
56:42 creierul a găsit siguranţă,
în această continuitate
  
56:46 şi, ca atare, trebuie să înregistreze.
 
56:49 Corect ?
 
56:51 Dar cu cât...
 
56:54 dar cunoaşterea este
întotdeauna limitată.
  
57:01 Nu există cunoaştere
atotputernică.
  
57:07 Deci creierul...
 
57:11 descoperind siguranţă în
această dinamică a cunoaşterii...
  
57:15 se agaţă de ea...
 
57:18 şi interpretează orice incident,
accident, în concordanţă cu trecutul.
  
57:26 Ca atare, trecutul are o importanţă
extraordinară pentru creier,
  
57:31 fiindcă creierul, însuşi,
reprezintă trecutul.
  
57:41 Şi...
 
57:44 propriul vostru intelect spune,
logic, aşa cum am explicat,
  
57:46 intelectul spune...
 
57:49 - ceea ce este o explicaţie
teoretică a intelectului -
  
57:52 intelectul spune:
 
57:54 "Observ, cu foarte mare claritate,
 
57:56 că ceea ce are continuitate
nu are nimic nou în el,
  
57:59 nu există nici o nouă aromă,
 
58:04 nu există nici un cer
nou, nici un tărâm nou".
  
58:10 Şi, astfel, intelectul spune:
 
58:13 "Oare există un sfârşit
al acelei continuităţi,
  
58:17 fără a fi pus
creierul în pericol ?"
  
58:20 Mă urmăriţi ?
 
58:21 Fiindcă fără...
 
58:22 continuitate, creierul
se simte pierdut.
  
58:30 Deci el spune: "Dacă
pun capăt continuităţii..."
  
58:34 - intelectul îşi
spune în sinea sa -
  
58:36 spune: "Dacă pun capăt
continuităţii, atunci ce urmează ?"
  
58:41 Creierul necesită siguranţă,
 
58:43 deci ce urmează ?
 
58:47 Dacă poate descoperi ceva...
 
58:51 în acel final şi acel început,
 
58:54 atunci spune: "În regulă, am
priceput, sunt în siguranţă."
  
58:58 Înţelegeţi ?
 
59:00 Acum, creierul a spus:
 
59:05 "Nu pot funcţiona decât
în condiţii de siguranţă !"
  
59:08 - fie că este falsă sau
reală, siguranţă să fie -
  
59:12 iar continuitatea
i-a oferit siguranţă,
  
59:16 care constă în
procesul de înregistrare.
  
59:19 Mă urmăriţi ?
Înregistrarea.
  
59:22 Adică înregistrarea...
 
59:24 asta i-a oferit siguranţă.
 
59:27 Şi vii tu şi-mi spui,
îi spui creierului:
  
59:31 "Înregistrează numai
ceea ce este necesar,
  
59:35 relevant,
 
59:36 şi nu înregistra nimic altceva."
 
59:39 Îmi înţelegeţi întrebarea ?
 
59:41 Dintr-o dată, se simte pierdut.
 
59:44 Spune: "Ce înţelegi prin asta ?"
 
59:46 Fiindcă funcţionează în
afara condiţiilor de siguranţă,
  
59:50 deci spune: "Oferă-mi
siguranţă şi mă voi conforma."
  
59:54 Înţelegeţi asta ?
 
59:58 Eu afirm că există siguranţă,
dar nu acest gen de siguranţă...
  
1:00:04 şi anume...
 
1:00:07 să pui cunoaşterea...
 
1:00:12 gândirea...
 
1:00:14 la locul ei potrivit.
 
1:00:19 Corect ?
 
1:00:21 Însăşi ordinea în viaţă este...
 
1:00:26 posibilă,
 
1:00:29 numai atunci când...
 
1:00:33 creierul a înţeles că
trăieşte în dezordine,
  
1:00:38 pe care el o numeşte siguranţă.
 
1:00:41 Şi, atunci când îşi dă seama că
siguranţa implică să pui totul în ordine...
  
1:00:45  
 
1:00:47  
 
1:00:50 adică tot ce este relevant...
 
1:00:55 şi nimic din ceea
ce este irelevant
  
1:01:00 - Urmăriţi toate acestea ? -
 
1:01:02 atunci creierul spune:
 
1:01:03 "Am înţeles asta...
 
1:01:06 am priceput asta."
 
1:01:08 Şi anume: "Am o intuiţie asupra
întregii acţiuni a continuităţii."
  
1:01:13 Corect ?
Mă urmăriţi ?
  
1:01:16 Are o intuiţie în acest sens
 
1:01:19 şi acea intuiţie este
rezultatul unei depline...
  
1:01:22 ordini...
 
1:01:28 şi anume, creierul a
pus totul la locul potrivit.
  
1:01:34 Atunci există o intuiţie deplină
asupra întregii dinamici a conştiinţei...
  
1:01:37  
 
1:01:41 şi, ca atare, asta înseamnă...
 
1:01:45 creierul nu va înregistra
ceea ce nu este...
  
1:01:50 numai ceea ce este
necesar şi nimic altceva.
  
1:01:52 Aţi priceput ?
I-aţi prins semnificaţia ?
  
1:01:57 Asta implică faptul că...
 
1:02:00 activitatea creierului
suferă o schimbare...
  
1:02:07 însăşi structura cerebrală
suferă o schimbare,
  
1:02:12 fiindcă să vezi ceva complet
nou, pentru prima dată,
  
1:02:16 asta conduce la
apariţia unei noi funcţii.
  
1:02:20 Înţelegeţi toate acestea ?
 
1:02:24 Domnule, braţul tău,
 
1:02:26 acest braţ s-a dezvoltat
pentru a îndeplini o funcţie.
  
1:02:31 Corect ?
 
1:02:33 Deci, atunci când
creierul descoperă o nouă...
  
1:02:38 când vede ceva nou,
 
1:02:40 ia naştere o nouă
funcţie - Corect ? -
  
1:02:44 un nou organism îi ia locul.
 
1:02:48 Mă rog, nu contează...
 
1:02:52 Deci, noi spunem...
 
1:02:55 că este necesar, în întregime,
 
1:02:59 pentru ca mintea, pentru ca creierul
să devină foarte tânăr, proaspăt,
  
1:03:03 inocent, viu, tineresc,
 
1:03:06 să nu existe nici un fel
de înregistrare psihologică.
  
1:03:13 Şi...
 
1:03:19 trebuie, de asemenea,
să punem întrebarea:
  
1:03:24 Oare există iubire
în această conştiinţă ?
  
1:03:30 Îmi înţelegeţi întrebarea ?
 
1:03:36 Oare iubirea are continuitate ?
 
1:03:40 Înţelegeţi ?
 
1:03:42 Vă rog să ascultaţi
întrebarea, mai întâi !
  
1:03:45 Să nu fiţi sau nu de
acord, ci numai ascultaţi-o.
  
1:03:55 Am spus că conştiinţa
înseamnă continuitate...
  
1:04:03 tradiţie şi toate celelalte.
 
1:04:08 Şi, oare iubirea face
parte din acest domeniu
  
1:04:13 sau este complet
în afara domeniului ?
  
1:04:17 Înţelegeţi ?
Întreb, contest.
  
1:04:20 Nu spun că este sau nu aşa.
 
1:04:22 Urmează să abordăm asta.
 
1:04:26 Fiindcă, dacă se află în
acest domeniu al conştiinţei...
  
1:04:31 încă face parte din gândire.
 
1:04:34 Corect ?
 
1:04:35 Deoarece conţinutul conştiinţei
noastre este generat de gândire.
  
1:04:38  
 
1:04:40 Credinţe, zei, superstiţii,
tradiţii, toate acelea - teama -
  
1:04:43 fac parte din gândire.
 
1:04:47 Şi oare iubirea face
parte din gândire ?
  
1:04:52 Înţelegeţi ce...
 
1:04:54 Oare face parte
din această conştiinţă ?
  
1:04:58 Ceea ce înseamnă:
 
1:04:59 Oare iubirea înseamnă dorinţă...
 
1:05:04 oare iubirea este...
 
1:05:08 plăcere, sex şi toate celelalte ?
 
1:05:11 Oare iubirea
face parte din acest...
  
1:05:14 proces al gândirii ?
 
1:05:20 Ceea ce înseamnă: "Oare
iubirea este o rememorare ?"
  
1:05:25 Urmăriţi toate acestea ?
 
1:05:35 Iubirea nu poate exista...
 
1:05:39 sau nu poate lua fiinţă
 
1:05:42 ca roua proaspătă a dimineţii...
 
1:05:47 dacă intelectul primează.
 
1:05:52 Corect ?
 
1:05:57 Iar civilizaţia noastră
a venerat intelectul.
  
1:06:02 Adică, l-a venerat
fiindcă a creat teorii:
  
1:06:07 că există Brahman, că nu există Brahman,
că există Dumnezeu, că nu există Dumnezeu.
  
1:06:09  
 
1:06:12 A creat...
 
1:06:17 principiile, idealurile,
 
1:06:21 entitatea supremă sau dualitatea
supremă sau trinitatea supremă.
  
1:06:29 Deci...
 
1:06:31 vă întreb:
 
1:06:34 Oare iubirea...
 
1:06:38 face parte din acest
flux, al conştiinţei ?
  
1:06:44 Oare iubirea poate exista
atunci când există gelozie ?
  
1:06:51 Oare iubirea poate exista
când sunt ataşat de soţia mea,
  
1:06:54 de soţul meu, de copiii mei ?
 
1:06:59 Oare iubirea poate exista când
există amintirea unui raport sexual...
  
1:07:05 o rememorare,
imaginea, toate acelea ?
  
1:07:13 Oare iubirea înseamnă
o continuitate ?
  
1:07:17 Vă rog să abordaţi asta, aflaţi,
pentru numele lui Dumnezeu,
  
1:07:19  
 
1:07:23 fiindcă acel lucru nu
există în inima voastră,
  
1:07:26 de aceea lumea este
într-o asemenea dezordine.
  
1:07:37 Pentru a ajunge
la această iubire...
  
1:07:45 întreg fluxul conştiinţei
trebuie să ajungă la un final...
  
1:07:50 - Corect ? -
 
1:07:54 conştiinţa fiind gelozia
ta, antagonismul tău,
  
1:07:57 ambiţiile tale, dorinţa ta
de-a avea un statut social,
  
1:08:00 dorinţa ta de a deveni mai
mare şi mai nobil ş.a.m.d.
  
1:08:07 sau goana după putere...
 
1:08:12 - Înţelegeţi ? - putere,
poate supranaturală, ştiţi voi...
  
1:08:17 levitaţie şi toate
celelalte chestii...
  
1:08:21 sau putere, rang,
politic, religios
  
1:08:24  
 
1:08:28 sau putere asupra soţiei tale,
asupra soţului tău, asupra copiilor tăi.
  
1:08:31 Toate acelea sunt implicate.
 
1:08:33 Atunci când există oricât de puţin
individualism, iubirea nu poate exista.
  
1:08:45 Şi esenţa egocentrismului
este procesul înregistrării.
  
1:08:49  
 
1:08:58 Şi am spus, cu câteva
zile în urmă sau ieri,
  
1:09:01 că finalul suferinţei este
începutul compasiunii.
  
1:09:08 Dar am folosit suferinţa ca
pe o modalitate de a progresa,
  
1:09:12 de a deveni tot mai buni.
 
1:09:15 Din contră, când îi pui capăt,
 
1:09:21 atunci se produce
ceva infinit de nou.
  
1:09:24 Acum...
 
1:09:27 acum putem vorbi despre meditaţie.
 
1:09:31 Să nu vă aşezaţi în
vreo poziţie oarecare.
  
1:09:34 Nu vă aşezaţi brusc, spunând:
"Am de gând să meditez !"
  
1:09:40 Staţi confortabil, asta-i tot.
 
1:09:51 Domnule, există câteva
lucruri implicate în meditaţie.
  
1:09:58 Mai întâi,
 
1:10:00 trebuie să existe spaţiu...
 
1:10:04 nu numai un spaţiu fizic,
 
1:10:07 ci spaţiu liber
în interiorul minţii...
  
1:10:13 ceea ce înseamnă...
 
1:10:17 să nu fie ocupată.
 
1:10:21 Înţelegeţi asta ?
 
1:10:26 Înţelegeţi asta ?
 
1:10:27 Fiindcă toate minţile
noastre sunt ocupate.
  
1:10:33 Cum aş putea opri flecăreala ?
 
1:10:40 Trebuie să mă preocup
să găsesc spaţiu liber.
  
1:10:47 Trebuie să fiu tăcut.
Mă urmăriţi ?
  
1:10:49  
 
1:10:50 Această ocupare e ca o soţie casnică,
preocupată de gătitul ei, de copiii ei,
  
1:10:53  
 
1:10:57 ca un adept faţă de zeul său,
 
1:11:00 un bărbat cu ocupaţia sa,
cu sexul, cu serviciul său,
  
1:11:05 cu ambiţia sa, cu rangul său.
 
1:11:08 Mintea este
ocupată, în întregime...
  
1:11:14 ca atare nu mai
există spaţiu în ea.
  
1:11:23 Mă urmăriţi ?
 
1:11:24 Am stabilit ordine
în viaţa noastră...
  
1:11:31 nu ordinea dată de disciplină,
control, asta este exclusă,
  
1:11:35 ci am restabilit ordinea,
 
1:11:39 fiindcă am observat,
la modul inteligent,
  
1:11:44 că ordinea poate surveni
numai prin înţelegerea dezordinii.
  
1:11:47  
 
1:11:53 Am abordat asta.
N-am să intru în amănunte.
  
1:11:57 Deci am produs
ordine în viaţa noastră,
  
1:12:02 ordine în relaţiile noastre...
 
1:12:04 [imagine statică până la final de film]
 
1:12:07 ceea ce este foarte important,
fiindcă viaţa constă din relaţii,
  
1:12:12 dintr-o dinamică, o acţiune a relaţiilor.
 
1:12:16 Dacă nu există ordine
în relaţia cu soţia ta,
  
1:12:19 cu soţul tău, cu copiii
tăi, cu vecinul tău,
  
1:12:22 fie că acel vecin este foarte
aproape sau foarte departe de tine,
  
1:12:25 uită de meditaţie.
 
1:12:30 Fiindcă, dacă încerci să meditezi
când există dezordine în viaţa ta,
  
1:12:35 atunci vei cădea
în capcana iluziilor.
  
1:12:40 Deci, de asta am spus...
 
1:12:42 în aceste dezbateri,
 
1:12:45 dacă aţi fost serioşi,
dacă m-aţi urmărit,
  
1:12:47 că am produs ordine,
 
1:12:50 o ordine absolută...
 
1:12:55 nu o ordine temporară,
ci una absolută.
  
1:13:00 Acea ordine se poate
racorda la ordinea cosmică.
  
1:13:04 Înţelegeţi ?
 
1:13:05 Are o relaţie cu ea, dar nu
trebuie să intru în amănunte.
  
1:13:10 Lăsaţi-mă numai s-o abordez puţin.
 
1:13:12 Acea ordine are o
relaţie cu ordinea cosmică.
  
1:13:18 Ordinea cosmică înseamnă
apusul soarelui, răsăritul lunii,
  
1:13:23 cerul minunat al unei seri,
cu toată frumuseţea lui.
  
1:13:32 Şi numai examinarea universului,
printr-un telescop, nu înseamnă ordine.
  
1:13:39 Există ordine aici,
în viaţa noastră.
  
1:13:43 Atunci, acea ordine are o
relaţie extraordinară cu universul.
  
1:13:47 Înţelegeţi toate acestea ?
Nu contează.
  
1:13:50 Deci, noi spunem...
 
1:13:53 când o minte este ocupată,
 
1:13:57 nu există ordine,
nu există spaţiu.
  
1:14:00 Când mintea este
plină de probleme,
  
1:14:04 cum ai putea avea spaţiu liber ?
 
1:14:08 Deci, fiecare problemă,
pe măsură ce apare,
  
1:14:11 trebuie rezolvată imediat, mai
întâi, pentru a avea spaţiu liber.
  
1:14:15 Înţelegeţi ?
 
1:14:16 Asta nu face parte din meditaţie,
 
1:14:18 să cari după tine probleme,
zi după zi, la nesfârşit.
  
1:14:24 Am întâlnit, deunăzi, o
doamnă, care mi-a spus:
  
1:14:29 "Când erai un
băieţel, m-ai rănit...
  
1:14:32 psihologic...
 
1:14:34 şi încă mai port
după mine acea traumă.
  
1:14:37 O traumă de 60 de ani.
 
1:14:40 Oh, dumneata nu vezi asta."
 
1:14:46 Deci este posibil
să nu fii ocupat...
  
1:14:54 ceea ce nu înseamnă
iresponsabilitate.
  
1:14:57 Înţelegeţi ?
 
1:15:00 Din contră,
 
1:15:02 atunci când nu sunteţi preocupaţi,
 
1:15:04 vă îndreptaţi atenţia
către responsabilitate.
  
1:15:11 Numai mintea ocupată, este...
 
1:15:14 confuză şi, ca atare,
responsabilitatea devine...
  
1:15:18 neplăcută...
 
1:15:23 şi responsabilitatea, atunci,
poate implica vinovăţie ş.a.m.d.
  
1:15:29 Deci...
 
1:15:37 vă rog să nu întrebaţi
cum să nu fiţi preocupaţi.
  
1:15:43 Dacă spui: "Te rog arată-mi
un sistem, o metodă ş.a.m.d."
  
1:15:45 atunci vei fi preocupat de sistem,
de metodă, de slogane ş.a.m.d.
  
1:15:49 Dar, dacă observi,
dacă ai o intuiţie,
  
1:15:53 dacă observi că o minte
ocupată este una distructivă...
  
1:15:59 că nu este o minte
liberă, că nu are spaţiu...
  
1:16:05 dacă observi asta,
atunci se întâmplă.
  
1:16:12 Atunci, următoarea
problemă este...
  
1:16:15 - Oh, Doamne ! -
 
1:16:19 este atenţia,
 
1:16:20 neatenţia
 
1:16:23 şi distragerea atenţiei.
 
1:16:25 Mă urmăriţi ?
 
1:16:27 Atenţia...
 
1:16:30 neatenţia,
 
1:16:31 concentrarea
 
1:16:33 şi distragerea atenţiei.
 
1:16:36 Aţi obosit ?
 
1:16:48 Noi afirmăm că nu există
nici o distragere a atenţiei.
  
1:16:58 Vă rog să examinaţi, cu
mare atenţie, acea idee.
  
1:17:00 Nu există un asemenea lucru,
numit distragerea atenţiei.
  
1:17:04 Voi explica, voi aborda asta.
 
1:17:08 Atunci când încerci
să te concentrezi...
  
1:17:13 numai atunci poate
exista distragerea atenţiei.
  
1:17:18 Corect ?
 
1:17:21 Adică...
 
1:17:25 gândirea spune...
- Vă rog să ascultaţi cu atenţie ! -
  
1:17:29 gândirea spune: "Mă voi
concentra asupra ei !"
  
1:17:31 asupra imaginii, ideii,
cuvântului "OM" sau orice ar fi,
  
1:17:34 "Mă voi concentra asupra ei !"
 
1:17:37 iar gândirea îşi focalizează
energia pe acea problemă.
  
1:17:45 Dar gândirea mai
şi rătăceşte aiurea...
  
1:17:49 şi, atunci, gândirea spune că
asta e o distragere a atenţiei:
  
1:17:53 "Trebuie să revin la asta !"
 
1:17:56 Ambele sunt
activităţi ale gândirii.
  
1:17:59 Urmăriţi toate acestea ?
 
1:18:01 Deci, nu există
distragere a atenţiei,
  
1:18:04 ci există numai
activitatea gândirii.
  
1:18:08 Corect ?
 
1:18:11 Iar concentrarea
implică izolare...
  
1:18:16 opoziţie.
 
1:18:20 Corect ?
 
1:18:22 Deci, noi spunem...
 
1:18:26 acolo unde există concentrare,
care înseamnă gândire,
  
1:18:31 se focalizează energia asupra
unui anumit lucru, a unei imagini
  
1:18:36 sau asupra oricărui lucru pe
care aţi vrea să vă concentraţi
  
1:18:39 şi...
 
1:18:44 în, acel proces de concentrare,
gândirea rătăceşte aiurea.
  
1:18:47 Şi asta numiţi voi
distragere a atenţiei,
  
1:18:49 dar această concentrare şi
abaterea ei fac parte din gândire,
  
1:18:51 înseamnă gândirea în sine.
 
1:18:56 Deci, să nu-ţi mai spui vreodată:
"Mi s-a distras atenţia."...
  
1:19:03 fiindcă elimini conflictul dintre
concentrare şi distragerea atenţiei.
  
1:19:06 Pricepeţi ceea ce spun ?
 
1:19:09 Haideţi, domnilor !
 
1:19:15 Iar noi spunem că...
 
1:19:19 dacă aţi înţeles asta,
 
1:19:21 atunci urmează atenţia.
 
1:19:26 Să fii prezent !
 
1:19:31 Sunteţi prezenţi acum ?
Prezenţi, care ce înseamnă ?
  
1:19:33  
 
1:19:40 Dacă sunteţi prezenţi
cu adevărat, profund,
  
1:19:44 atunci nu există un centru
din care să fiţi atenţi.
  
1:19:48 Corect ?
 
1:19:50 Înţelegeţi ?
 
1:19:54 Şi acea atenţie nu poate, aşa
cum aţi vrea voi, să continue.
  
1:19:57  
 
1:20:01 Corect ?
Mă urmăriţi ?
  
1:20:04 Continuitatea înseamnă neatenţie.
 
1:20:09 Aţi înţeles asta ?
 
1:20:14 Vă voi explica.
 
1:20:23 Atunci când sunteţi atenţi,
 
1:20:26 asta înseamnă să ascultaţi
 
1:20:30 - Voi explica ce
anume înseamnă asta ! -
  
1:20:33 să ascultaţi, arta ascultării,
 
1:20:36 arta observării,
 
1:20:40 arta învăţării.
 
1:20:43 Aceasta este întreaga
activitate a atenţiei.
  
1:20:49 În acea atenţie nu există
un centru care spune:
  
1:20:55 "Învăţ,
 
1:20:56 ascult,
 
1:20:58 observ."
 
1:20:59 Nu există decât acest
sentiment imens al întregirii,
  
1:21:05 care înseamnă să observi,
să asculţi, să înveţi.
  
1:21:11 Şi...
 
1:21:13 în acea atenţie nu există
o activitate a gândirii.
  
1:21:16 Nu ştiu dacă aţi remarcat asta.
 
1:21:18 Nu există o activitate a gândirii.
 
1:21:21 Atunci, acea atenţie
nu poate fi menţinută,
  
1:21:26 atunci gândirea spune:
 
1:21:31 "Trebuie să aflu cum să obţin,
 
1:21:34 sau să ajung la ea sau
să ating acea atenţie."
  
1:21:37 Această îndepărtare,
 
1:21:40 această acţiune de a dori
să captezi acea atenţie,
  
1:21:44 este neatenţie,
este lipsa atenţiei.
  
1:21:48 Aţi înţeles asta ?
 
1:21:52 Acum, să fii conştient,
 
1:21:54 să fii conştient de
această îndepărtare...
  
1:21:56 de atenţie,
 
1:22:02 înseamnă să fii atent.
 
1:22:04 V-aţi prins de asta ?
Aţi înţeles ?
  
1:22:06 Deci...
 
1:22:15 am spus că mintea trebuie să aibă
la dispoziţie un spaţiu larg, nelimitat
  
1:22:20 şi asta se poate întâmpla numai
atunci când nu există flecăreală,
  
1:22:25 când nu există probleme,
 
1:22:28 fiindcă problemele au fost...
 
1:22:30 Şi...
 
1:22:32 activitatea minţii adormite
este, de asemenea, liniştită,
  
1:22:36 nu visează constant,
 
1:22:39 fiindcă vă rezolvaţi
problemele pe măsură ce apar.
  
1:22:44 Nu voi aborda asta,
sunt prea multe de spus.
  
1:22:48 Deci...
 
1:22:49 ai la dispoziţie un spaţiu larg...
 
1:22:53 şi nu poţi avea la
dispoziţie un spaţiu larg,
  
1:22:55 decât atunci când
nu există centru.
  
1:23:00 Din clipa în care aveţi un centru,
 
1:23:02 trebuie să existe
o circumferinţă...
  
1:23:06 trebuie să existe un diametru,
 
1:23:09 o deplasare, din acest
centru, către periferie.
  
1:23:15 Deci, spaţiul implică
absenţa centrului.
  
1:23:21 Ca atare, este absolut nelimitat.
 
1:23:28 Şi...
 
1:23:31 noi afirmăm:
 
1:23:33 concentrarea...
 
1:23:35 este...
 
1:23:40 o distragere a atenţiei
din partea gândirii.
  
1:23:46 Gândirea, în sine, este
o distragere a atenţiei.
  
1:23:50 Iar atenţia implică să-ţi consumi întreaga
energie pentru a asculta, a vedea...
  
1:23:53 - Corect ? -
 
1:23:55 activitate în care
nu există centru.
  
1:23:59 Atunci...
 
1:24:01 apare...
 
1:24:04 o minte,
 
1:24:06 care a...
 
1:24:09 înţeles ordinea
 
1:24:11 şi este eliberată de teamă,
punând capăt suferinţei,
  
1:24:15 care a înţeles natura plăcerii
 
1:24:18 şi i-a rezervat...
 
1:24:19 locul potrivit ş.a.m.d.
 
1:24:24 Atunci... întrebarea este:
 
1:24:28 Care este calitatea acelei
minţi, care este pe deplin liniştită ?
  
1:24:31  
 
1:24:36 Nu cum să ajungi la linişte,
 
1:24:39 cum să ai o pace a minţii.
 
1:24:41 Asta vă doriţi, cu
toţii, o pace a minţii...
  
1:24:46 şi nu o veţi avea decât parţial !
 
1:24:50 Noi spunem că
este calitatea minţii
  
1:24:53 care este absolut,
atemporal, de liniştită.
  
1:25:02 Acum...
 
1:25:04 există liniştea dintre
două note muzicale,
  
1:25:07 există liniştea
dintre două gânduri,
  
1:25:10 există liniştea
dintre două acţiuni...
  
1:25:16 există liniştea
dintre două războaie...
  
1:25:21 există liniştea
dintre soţ şi soţie,
  
1:25:24 înainte de a începe să se certe, înainte
să se întâmple tot felul de lucruri ş.a.m.d.
  
1:25:26  
 
1:25:30 Nu vorbim despre
acele genuri de tăceri,
  
1:25:34 fiindcă acelea sunt
temporare, ele dispar...
  
1:25:39 ci noi vorbim despre liniştea...
 
1:25:44 care nu este produsă de gândire,
 
1:25:47 care nu poate fi cultivată...
 
1:25:51 care survine numai atunci când vei fi
înţeles întreaga dinamică a existenţei.
  
1:25:53 Înţelegi, domnule ?
 
1:25:55 Şi, atunci...
 
1:25:59 acolo răsare...
 
1:26:06 în asta există tăcere, nu
există întrebare şi răspuns,
  
1:26:11 nu există contestare,
nu există căutare,
  
1:26:14 totul a luat sfârşit.
 
1:26:18 În acea tăcere,
dacă ai ajuns la ea,
  
1:26:22 cu o măreaţă senzaţie
de spaţiu şi frumuseţe
  
1:26:25 şi cu o extraordinară
senzaţie de energie,
  
1:26:29 atunci survine ceea ce este etern,
 
1:26:32 atemporal de sacru,
 
1:26:34 care nu este produsul
civilizaţiei sau produsul gândirii.
  
1:26:40 Aceea este întreaga
dinamică a meditaţiei.