Krishnamurti Subtitles

Nevoia de securitate

Ojai - 17 April 1982

Discussion with Scientists 3



0:05 NATURA MINŢII
 
0:16 PARTEA a III-a
Nevoia de securitate
  
0:19  
 
0:29 Acesta este unul dintr-o
serie de dialoguri,
  
0:33 între J. Krishnamurti, David Bohm,
Rupert Sheldrake şi John Hidley.
  
0:37 Scopul acestor discuţii este de a explora
problemele esenţiale ale minţii:
  
0:40 Ce anume este
dereglarea psihologică
  
0:44 şi ce anume este necesar unei
schimbări psihologice fundamentale ?
  
0:49 J. Krishnamurti este un filozof
religios, scriitor şi educator,
  
0:53 care a scris şi ţinut prezentări, pe
aceste subiecte, timp de mulţi ani.
  
0:57 El a fondat şcoli elementare şi
secundare în SUA, Anglia şi India.
  
0:59  
 
1:02 David Bohm este profesor
de fizică teoretică
  
1:06 la Facultatea Birkbeck,
Universitatea din Londra, Anglia.
  
1:10 A scris numeroase cărţi în domeniul fizicii
teoretice şi al naturii conştiinţei.
  
1:13  
 
1:15 Profesor Bohm şi d-l Krishnamurti au mai
dialogat anterior, pe multe subiecte.
  
1:17  
 
1:20 Rupert Sheldrake este un biolog,
a cărui carte, publicată recent,
  
1:24 susţine că învăţatul, de către
unii membri ai unei specii,
  
1:27 afectează specia, în întregime.
 
1:30 Dr. Sheldrake este, în prezent, fiziolog
specializat în cultura plantelor,
  
1:34 la International Crops Research
Institute din Hyderabad, India.
  
1:36  
 
1:38 John Hidley este un psihiatru,
cu cabinet particular,
  
1:41 care a colaborat cu şcoala Krishnamurti
din Ojai, California, în ultimii şase ani.
  
1:44  
 
1:47 În primele două dialoguri
au fost făcute aprecieri
  
1:50 ale procesului de
auto identificare.
  
1:53 O serie de subiecte au fost
corelate acestui proces,
  
1:57 incluzând problema suferinţei,
 
1:59 rolul gândirii şi al memoriei,
 
2:01 al imaginilor şi al unicităţii
sau similitudinilor conştiinţei.
  
2:06 Oare aceste procese
pot fi observate
  
2:09 şi care este relaţia dintre observaţie şi
ordine, responsabilitate şi schimbare ?
  
2:14 Discuţia de astăzi se
focalizează pe problema:
  
2:17 Oare există ceva ce se poate numi
"siguranţă psihologică absolută" ?
  
2:21 - Am vrea să discutăm problema:
 
2:24 Oare există o siguranţă profundă ?
 
2:26 Oare ego-ul poate fi anulat ?
 
2:32 Aţi sugerat că ...
 
2:36 dacă e posibil, atunci problemele cu care
individul vine la cabinet, problemele...
  
2:38  
 
2:41 - Domnule, de ce căutăm siguranţă,
exceptând-o pe cea fizică ?
  
2:48 Cu excepţia
siguranţei pământeşti,
  
2:53 de ce dorim securitate ?
 
2:55 - Ei bine, cunoaştem
momente de pace şi fericire
  
2:57 şi le dorim stabile şi permanente.
 
3:00 - Atunci...
 
3:02 acestea devin amintiri.
 
3:05 - Da.
- Dar nu siguranţă efectivă.
  
3:09 Amintirea că într-o
zi eram fericiţi...
  
3:14 şi că am vrea să redevenim astfel.
 
3:18 Sau proiectezi o idee şi o speranţă
de-a o atinge într-o bună zi.
  
3:23 Dar, de ce fiinţele umane, probabil
din întreaga lume, caută siguranţă ?
  
3:28 Care este...
 
3:32 raţiunea de a fi, adică...
 
3:33 necesitatea securităţii ?
 
3:37 Ce-i face pe oameni să
solicite siguranţă ?
  
3:40 Psihologic vorbind.
 
3:44 - Ei bine, sunt ocupaţi, sunt
copleşiţi de problemele lor.
  
3:52 Există sentimentul că, dacă
pot rezolva problema,
  
3:55 dacă pot afla care este
răspunsul corect, dacă...
  
3:58 - Asta nu este siguranţă,
cu certitudine.
  
4:04 Există o mare incertitudine...
 
4:10 un amplu sentiment al...
 
4:12 deşertăciunii interioare,
 
4:15 al singurătăţii.
 
4:17 Cu adevărat, singurătatea este...
 
4:21 Haideţi să luăm
asta ca exemplu !
  
4:23 Poate că sunt căsătorit,
am copii ş.a.m.d.,
  
4:27 dar tot mă simt...
 
4:30 izolat şi singur.
 
4:33 Şi este terifiant...
 
4:36 deprimant...
 
4:37 şi îmi dau seama că mă...
 
4:41 izolează.
 
4:43 Până la urmă, singurătatea
este esenţa izolării,
  
4:47 în care nu am nici o
relaţie, cu nimeni.
  
4:51 Oare este unul dintre motivele pentru
care fiinţele umane caută siguranţă,
  
4:55 manifestă această dorinţă
pentru securitate ?
  
4:58 - Da, pentru a umple acel gol.
 
5:01 - Sau este ceva mai
profund de atât ?
  
5:07 Ca să simţi siguranţă...
 
5:09 în...
 
5:11 împlinire,
 
5:13 siguranţă în...
 
5:15 Să te eliberezi...
 
5:17 de teamă,
 
5:18 să te eliberezi din
propria agonie.
  
5:22 Vreau să mă eliberez
de toate acestea,
  
5:24 astfel încât să mă simt
complet în siguranţă,
  
5:27 în pace şi fericire.
 
5:29 - Oare asta dorim ?
- Da.
  
5:30 - Acesta să fie motivul
pentru care o căutăm ?
  
5:33 - Şi ne dorim să fie
stabilă, în timp.
  
5:37 - Stabilă,
 
5:38 permanentă
 
5:39 - de parcă ar exista
ceva permanent -
  
5:43 acesta să fie motivul
acestei dorinţe...
  
5:47 a acestei căutări a siguranţei ?
 
5:50 - Da.
 
5:55 - Asta înseamnă...
 
5:56 să te eliberezi de teamă.
 
6:01 Şi, atunci, mă aflu
complet în siguranţă.
  
6:04 - Se pare că trebuie să fiu astfel,
pentru a putea funcţiona corespunzător.
  
6:11 - Funcţionarea corespunzătoare
intervine ulterior.
  
6:14 - Adică ?
 
6:16 - Dacă sunt în siguranţă, funcţionez.
- Da.
  
6:20 - Dacă sunt foarte legat de ceva,
 
6:24 care cred că este
fals sau adevărat,
  
6:27 acţionez conform acelor principii.
 
6:31 Dar, oare, fiinţele umane
sunt incapabile să elimine
  
6:35 această teamă, adânc
înrădăcinată ?
  
6:39 Ca exemplu aleg teama.
 
6:42 Şi nu au fost
capabile s-o elimine.
  
6:46 - Da, e corect !
- Temerile psihologice.
  
6:50 Şi...
 
6:59 să te eliberezi de ele, înseamnă să te
simţi într-o siguranţă atât de minunată.
  
7:02 - Afirmaţi că, dacă putem rezolva
aceste probleme, la nivel fundamental...
  
7:04 - Altminteri care-i sensul, cum m-aş
putea simţi complet în siguranţă ?
  
7:07 Deci, oare...
 
7:12 siguranţa fizică...
 
7:20 a pâinii zilnice, a adăpostului,
a hranei şi hainelor...
  
7:22 conduce, cumulat, către
problema psihologică ?
  
7:28 Înţelegeţi ce spun ?
 
7:30 - Adică, de acolo provine sentimentul
necesităţii siguranţei psihologice ?
  
7:34 - Da, în parte.
 
7:36 Fiindcă...
 
7:40 cineva trebuie să aibă
hrană şi haine şi adăpost.
  
7:43 Este ceva de o
importanţă absolută,
  
7:46 altfel noi patru nu
ne-am afla aici.
  
7:48 În această căutare...
 
7:55 îmi doresc, în egală măsură,
să am siguranţă psihologică.
  
8:00 - Par să fie echivalente.
 
8:02 - Da şi mă întreb dacă
este într-adevăr aşa.
  
8:06 - Da.
 
8:07 - Sau dorinţa psihologică
de a fi în siguranţă...
  
8:14 blochează siguranţa fizică.
 
8:24 - Se pare că necesitatea siguranţei
psihologice apare din...
  
8:27 necesitatea de a
funcţiona, în realitate.
  
8:32 - Vreau să fiu...
 
8:37 în siguranţă psihologică.
 
8:39 Deci, sunt ataşat unui grup,
unei comunităţi, unei naţiuni.
  
8:43  
 
8:44 Care, apoi, mă împiedică
să fiu în siguranţă.
  
8:49 Dacă, prin siguranţă, înţelegem
o siguranţă pe termen lung.
  
8:56 Dar, dacă mă identific, în căutarea
mea pentru siguranţă psihologică
  
9:02 şi mă ataşez eu
însumi de o naţiune,
  
9:06 atunci exact acea
izolare mă va distruge.
  
9:13 Deci...
 
9:14 de ce căutăm aşa ceva ?
 
9:18 - Ok, deci afirmaţi
că se face o greşeală
  
9:21 şi anume prin identificarea şi
ataşamentul nostru de ceva.
  
9:23 Şi, a căuta siguranţă în asta,
este fundamental greşit.
  
9:27 - Da, dar nu fundamental.
 
9:30 N-aş spune corect sau greşit.
 
9:34 Mă întreb de ce anume ?
 
9:37 De ce fac asta, fiinţele umane ?
 
9:39 O realitate valabilă în
întreaga lume, nu numai...
  
9:44 pentru anumite comunităţi.
 
9:46 Toate fiinţele umane vor...
 
9:50 să se afle...
 
9:54 într-o siguranţă de nezdruncinat.
 
9:56 - Da.
- De ce ?
  
10:03 - Ei bine, cred că oamenii
au unele răspunsuri.
  
10:05 Vedeţi, să zicem că luăm
cazul unui copilaş sau sugar.
  
10:09 El simte nevoia de a
fi iubit de părinţi
  
10:14 şi, se pare că, într-o anume fază, copilul
simte nevoia siguranţei psihologice,
  
10:17 de care poate că se
va elibera, crescând,
  
10:21 dar, fiindcă nu este îngrijit corespunzător
de către părinţi, foarte des,
  
10:27 începe să se simtă pierdut
sau, cum spuneaţi, singur...
  
10:32 izolat...
 
10:33 şi, apoi, apare necesitatea
unei siguranţe lăuntrice.
  
10:39 - Copilul trebuie să
fie în siguranţă.
  
10:42 - Da, atât psihologic
cât şi fizic aţi zice ?
  
10:46 - Da, trebuie să fie.
 
10:48 - Da, dar, într-o anume
etapă, asta s-ar schimba.
  
10:51 - Da.
- Nu ştiu la ce vârstă.
  
10:53 - De ce... nu, la o anumită
vârstă, sugarul sau copilaşul...
  
10:56 trebuie să fie protejat.
 
11:01 - În orice mod: psihologic...
- Da, psihologic...
  
11:03 - ... nu trebuie şocat psihologic.
- ... îl protejezi cu afecţiune,
  
11:05  
 
11:08 ţinându-l în poală, alintându-l sau
alintând-o şi ţinându-l de mână,
  
11:11 făcându-l să simtă că
este iubit şi îngrijit.
  
11:16 Asta îmi conferă mie sentimentul
că cineva are grijă de mine
  
11:19 şi că există siguranţă în asta.
 
11:22 - Da şi, apoi, presupun că va creşte
şi nu va mai avea nevoie de ea.
  
11:26 - Corect.
 
11:27 Mă întreb, pe măsură ce creşte...
 
11:31 şi se confruntă cu lumea...
 
11:34 de ce simte nevoia de siguranţă ?
 
11:36 - Ei bine, cred că prea puţini copii au
avut parte de acea dragoste, din start.
  
11:40 - Asta e !
 
11:41 Deci, asta să fie problema ?
 
11:46 - Nu ştiu, dar acesta este
un factor al problemei.
  
11:49 - Că noi, cu adevărat, nu iubim ?
 
11:59 Şi, dacă cineva iubeşte, nu
există nevoia de securitate.
  
12:02 Nici măcar nu te
gândeşti la siguranţă.
  
12:08 Dacă te iubesc...
 
12:11 nu intelectual, nu...
 
12:18 fiindcă îmi oferi confort,
sex sau una, alta...
  
12:23 dacă am, cu adevărat, acest sentiment
al iubirii pentru altcineva...
  
12:29 care mai este nevoia
de siguranţă ?
  
12:33 Există responsabilitatea mea
de a-ţi asigura securitatea.
  
12:38 - Dar tu nu soliciţi asta.
- Da.
  
12:42 - Dar fiinţele umane o fac.
 
12:45 Şi oare asta înseamnă...
 
12:48 că nu ne iubim unii pe alţii ?
 
12:53 - Da, înseamnă că
ceea ce iubim este...
  
13:00 - Cum adică eu te iubesc
fiindcă îmi oferi ceva ?
  
13:02 - Mă faci să simt că-mi oferi acea
securitate, după care tânjesc.
  
13:04 - Da.
 
13:07 Deci...
 
13:10 nu, ne învârtim în
jurul problemei.
  
13:13 De ce ?
 
13:16 De ce mi-aş dori siguranţă,
 
13:18 astfel încât să mă simt
complet mulţumit...
  
13:27 fără teamă, fără anxietate,
fără agonie ş.a.m.d ?
  
13:33 Oare teama este rădăcina
tuturor acestor lucruri ?
  
13:37 - Ei bine, se pare că am menţionat,
deja, câteva lucruri ca rădăcini ale lor.
  
13:40 Pe măsură ce copilul
creşte fără iubire,
  
13:44 el simte nevoia de
iubire, şi-o aminteşte,
  
13:48 încearcă să se întoarcă la
ea şi s-o obţină ca adult.
  
13:51  
 
13:54 Se teme, fiindcă nu este protejat
şi, ca adult, caută acea protecţie.
  
13:56 - Toate acestea se
manifestă inconştient.
  
14:02 Noi ştim că sinele...
 
14:08 eul, ego-ul...
 
14:14 este, în realitate,
complet instabil.
  
14:16 - Deci natura lui e complet instabilă ?
- Instabil, prin natura lui !
  
14:20 Şi, ca atare, există această
dorinţă puternică pentru...
  
14:28 siguranţă exterioară
sau interioară.
  
14:30 - De ce spuneţi că e complet instabil ?
- Nu este ?
  
14:33 Nu este, oare,
conştiinţa noastră...
  
14:37 instabilă ?
 
14:38 - Par să existe două aspecte.
 
14:40 Un aspect susţine că...
 
14:43 numai dacă aş obţine una
sau alta aş fi stabil.
  
14:46 - Da şi...
 
14:48 există o contradicţie în asta.
 
14:50 Aş putea să nu fiu.
 
14:52 - Aş putea să nu fiu ?
- Da, desigur.
  
14:54 - Nu sunt, încă, dar voi fi.
- Voi fi, da.
  
14:56 - Acum, mult mai important,
nu este acest...
  
14:58 sine, ca atare...
 
15:02 într-o stare de...
 
15:09 mişcare, incertitudine...
 
15:13 ataşament...
 
15:14 teama manifestată în
ataşament, toate acestea.
  
15:19 Aceasta este o stare de
absenţă a stabilităţii.
  
15:25 De aceea întreb, oare
acesta este motivul...
  
15:29 că fiinţele umane, la
modul inconştient,
  
15:32 cunoscând instabilitatea
sinelui...
  
15:36 doresc siguranţă, pe Dumnezeu...
 
15:37 mântuitorul ?
 
15:43 - Dorind ceva absolut.
- Da, complet...
  
15:45 ... care i-ar oferi
satisfacţie deplină.
  
16:00 Deoarece conştiinţa noastră...
 
16:02 reprezintă conţinutul său.
 
16:08 - Corect ?
- Da.
  
16:09 - Şi conţinutul se află
mereu în contradicţie.
  
16:13 Cred şi totuşi mă tem
că nu am credinţă.
  
16:14 - De aceea spuneţi că e
instabil, în esenţă.
  
16:19 - Evident că este instabil.
 
16:21 E atât de clar că e instabil.
 
16:27 Doresc acest lucru
 
16:29 şi altă dorinţă apare şi spune "Nu accepta
aia, pentru numele lui Dumnezeu !".
  
16:31 Există această contradicţie,
această dualitate...
  
16:34 toate acestea se manifestă
în conştiinţa noastră:
  
16:40 teama,
 
16:42 plăcerea,
 
16:43 teama de moarte.
 
16:46 Cunoaşteţi toate acestea, ca
aparţinând conştiinţei noastre.
  
16:51 Deci ea este instabilă.
 
16:54 - Remarcând toate acestea...
 
16:59 oamenii spun, în genere, că
această problemă e prea profundă
  
17:02 sau prea complexă şi
nu are rezolvare.
  
17:03 - Am putea face doar unele corecţii.
- Da.
  
17:06 Şi, în acea corecţie,
există tot instabilitate,
  
17:10 absenţa stabilităţii.
 
17:13 Deci, la modul inconştient...
 
17:18 trebuie să existe
nevoia de securitate.
  
17:22 Aşa că-l inventăm pe Dumnezeu !
 
17:24 - Continuăm să inventăm multe lucruri
diferite, sperând în acea securitate.
  
17:26 - Noi l-am creat pe Dumnezeu,
este creaţia noastră.
  
17:32 Nu suntem creaţia lui Dumnezeu !
 
17:34 Mi-aş fi dorit să fim,
 
17:36 fiindcă totul ar fi
fost complet diferit.
  
17:39 Deci, există această dorinţă
iluzorie pentru siguranţă.
  
17:46 - Staţi aşa - de ce e iluzorie ?
 
17:48 - Fiindcă au inventat ceva, care
speră să le aducă siguranţă.
  
17:51 - Da.
 
17:56 - Deci...
 
17:57 dacă substanţa conştiinţei
noastre poate fi...
  
18:05 schimbată, între ghilimele...
 
18:11 ar mai exista nevoia
de securitate ?
  
18:13 - Dacă putem elimina aceste contradicţii ?
- Da, contradicţiile.
  
18:15 - Atunci poate am avea siguranţă,
deoarece conştiinţa ar fi stabilă.
  
18:17 - Deci, poate că nu am
mai numi-o siguranţă.
  
18:18 Să ai siguranţă...
 
18:26 care este, cu adevărat...
 
18:31 o dorinţă dezgustătoare,
scuzaţi-mă.
  
18:36 Să ai siguranţă în ce anume ?
 
18:39 În legătură cu ce anume?
 
18:43 Personal, nu m-am gândit
niciodată la siguranţă.
  
18:46 Aţi putea spune, ei bine,
că s-a avut grijă de mine,
  
18:48 alţii au grijă de mine ş.a.m.d.,
 
18:51 deci nu e nevoie ca eu să
mă gândesc la siguranţă,
  
18:54 dar eu nu-mi doresc siguranţă.
 
19:01 Desigur că am nevoie de hrană, haine,
adăpost - e de la sine înţeles.
  
19:03  
 
19:07 - Deci vorbiţi de siguranţă psihologică.
- Vorbesc de o problemă mai profundă.
  
19:09  
 
19:13 - Şi spuneţi că asta se întâmplă,
 
19:15 deoarece conţinutul conştiinţei
nu mai este contradictoriu ?
  
19:19 - Există o conştiinţă.
 
19:20 S-ar putea să nu fie ceea
ce noi numim conştiinţă.
  
19:23 Ar putea fi ceva complet diferit.
 
19:28 Tot ceea ce cunoaştem
este teama...
  
19:32 recompensa şi plăcerea...
 
19:35 şi...
 
19:38 moartea...
 
19:40 şi conflictul constant în relaţii.
 
19:44 Te iubesc, dar...
 
19:46 - Între anumite limite.
- ... între anumite limite.
  
19:49 Nu ştiu dacă asta
poate fi numită iubire.
  
19:52 Deci conţinutul conştiinţei
noastre numai în asta constă...
  
19:57 care înseamnă eu...
 
19:59 eu sunt conştiinţa mea.
 
20:04 În această...
 
20:05 existenţă complexă,
contradictorie, dualistă...
  
20:12 exact acel lucru creează
nevoia de securitate.
  
20:19 - Da.
 
20:22 - Deci, putem noi, oare...
 
20:26 elimina sinele ?
 
20:28 - Dar am tratat problema sinelui ?
 
20:31 Se pare că există cineva, acolo...
 
20:33 aici...
 
20:34 care jonglează cu toate
acestea, creând contradicţii.
  
20:37 - Dar, asta înseamnă că sunteţi
diferit de acest lucru...
  
20:41 de conştiinţă.
 
20:44 - Corect.
 
20:46 - Dar sunteţi acel lucru...
 
20:51 sunteţi plăcerea, sunteţi
teama, sunteţi...
  
21:02 toate credinţele, tot
ceea ce sunteţi.
  
21:03 Cred că nu acceptaţi, cu plăcere,
subiectul, ceea ce afirm eu, acum.
  
21:07 Ar putea fi numai baliverne.
 
21:09 - Cred că mulţi oameni
n-ar fi de acord cu asta.
  
21:11 - Cred c-ar zice că...
- Ştiu că mulţi n-ar fi de acord,
  
21:13  
 
21:15 fiindcă n-au analizat asta şi
nu vor decât să ignore totul.
  
21:16  
 
21:18 - Hai să analizăm asta:
există vreun sine separat,
  
21:21 care ar putea aplana
aceste contradicţii ?
  
21:24 - Nu !
- Dar cum de ştiţi asta ?
  
21:26 Adică mie mi se pare că...
 
21:31 există...
 
21:33 ei bine, acestea ar
putea fi iluzorii, dar...
  
21:36 e foarte uşor să gândeşti că cineva
este separat de aceste probleme
  
21:39 şi că există ceva, în interiorul
cuiva, care ia decizii.
  
21:42 - Doctore, sunt cumva
separat de teama mea ?
  
21:48 Sunt separat de agonia
prin care trec ?
  
21:53 - De depresie ?
- Ei bine, cred că există ceva în noi,
  
21:55 care poate analiza aceste lucruri.
 
21:58 Şi asta poate sugera că există
un anume gen de separare.
  
22:00 - Fiindcă există observatorul...
 
22:05 - Da.
- ... separat de obiectul observării.
  
22:07 - Da.
- Aşa este ?
  
22:10 - Ei bine, aşa pare să fie.
- Pare să fie aşa.
  
22:12 - Ei bine, asta pare să fie
problema, fiindcă pare să fie aşa.
  
22:16 Adică, din experienţa mea,
desigur şi a multor altor oameni,
  
22:20 într-adevăr se pare că
există un observator,
  
22:24 observând lucruri, ca teama şi
reacţiile proprii ale oamenilor.
  
22:28 Şi apare mult mai clar, consider
eu, în cazul insomniei.
  
22:31 Atunci când cineva încearcă să
doarmă, există altă parte care zice:
  
22:34 "Continuă cu aceste griji prosteşti
şi gânduri ridicole, la nesfârşit !"
  
22:38 Mai există o parte care zice:
"Chiar vreau să dorm !",
  
22:40 "Aş vrea să pot opri toate
aceste gânduri prosteşti."
  
22:43 Şi, astfel, cineva experimentează,
de fapt, o separare aparentă.
  
22:45 - Desigur.
 
22:48 - Deci, asta nu este o simplă teorie,
este un fapt, ce poate fi experimentat...
  
22:52 - ... că există acest gen de separare.
- Sunt de acord.
  
22:54 Deci...
 
23:01 - Dar de ce există
acea dezbinare ?
  
23:05 Cine a creat dezbinarea ?
 
23:11 - S-ar putea să fie
o simplă realitate.
  
23:14 - Ce anume ?
- Ar putea fi o realitate.
  
23:16 - Dacă e aşa, vreau
să-l examinez, să aflu.
  
23:19 - Şi eu.
 
23:21 Adică, este chiar un fapt,
 
23:24 că o conştiinţă poate avea nivele, unele
putându-le examina pe celelalte, pe rând ?
  
23:27 - Nu, aţi vrea să fiţi
amabil să analizaţi:
  
23:29 Teama este diferită de mine ?
 
23:34 Adică s-ar putea să acţionez
sub imperiul fricii,
  
23:37 s-ar putea să zic că trebuie s-o reprim,
s-o analizez logic, să-i transcend, dar...
  
23:38 teama face parte din mine.
 
23:46 - Ei bine, adesea...
- Nu inventăm...
  
23:50 ... separarea, decât atunci când
vrem să acţionăm asupra ei.
  
23:55 Dar, altminteri,
frica mă reprezintă.
  
24:01 - Metoda comună de-a o analiza ar
fi să zic: "Eu sunt înspăimântat !".
  
24:04 De parcă "teama" ar
fi separată de "eu".
  
24:09 Vreau să scap din
această stare de frică,
  
24:11 aşa că vreau să scap,
să las teama în urmă
  
24:14 şi eu o voi depăşi,
cumva, evadând din ea.
  
24:17 - Aşa gândim în mod normal.
- Ştiu asta.
  
24:20 - Deci, ce-i rău în asta ?
 
24:23 - Ei bine, menţii acest conflict.
 
24:26 - Cred că el afirmă
c-ar putea fi inevitabil.
  
24:29 - Ar putea fi inevitabil.
- Contest asta !
  
24:32 - Da, dar atunci cum aţi propune să
demonstraţi că nu este inevitabil ?
  
24:38 - În primul rând...
 
24:44 atunci când există furia, momentul
mâniei, atunci nu există separare.
  
24:47 Corect ?
 
24:50 - Când eşti foarte furios...
- Desigur că atunci.
  
24:53 - ... în mod normal se zice
că-ţi pierzi controlul
  
24:55 şi separarea dispare şi
devii propria-ţi furie, da.
  
24:59 - La momentul de apogeu al
furiei, nu există separare.
  
25:04 Separarea se manifestă
numai ulterior.
  
25:09 "Eu am fost furios !"
 
25:12 Corect ?
 
25:13 Acum, de ce e aşa ?
 
25:14 De ce se manifestă separarea ?
 
25:19 - Datorită memoriei.
- Prin memorie, corect !
  
25:21 Fiindcă am mai fost
furios, anterior.
  
25:25 Deci, trecutul...
 
25:29 e cel ce evaluează,
 
25:31 trecutul...
 
25:32 o recunoaşte.
 
25:34 Deci, trecutul este observatorul !
 
25:40 - Asta ar putea să nu fie evident.
 
25:42 De exemplu, s-ar putea
să am reacţii fizice,
  
25:46 de a pierde controlul,
 
25:47 uneori ale mâinii
sau ale trupului
  
25:49 şi spun că observ acele reacţii
fizice ale pierderii controlului
  
25:52 şi aş vrea să-l recapăt, corect ?
 
25:55 Cred că cineva ar
putea simţi la fel,
  
25:58 că reacţiile sale mentale
sunt scăpate de sub control,
  
26:01 că i-au scăpat de sub
control, momentan
  
26:04 şi încearcă să şi le recapete.
 
26:07 Vedeţi, cred că aşa ar putea
fi privit de mulţi oameni.
  
26:14 - Şi ce-i cu asta ?
 
26:16 - Apoi...
 
26:17 nu e clar.
 
26:21 Am clarificat faptul
că este o excepţie ?
  
26:23 - Eu, domnule, încerc să precizez ceva
şi nu ştiu dacă m-am făcut înţeles.
  
26:26 Atunci când cineva
este înspăimântat...
  
26:30 realmente...
 
26:34 nu există nici un fel de
sine, separat de acea teamă.
  
26:35 - Dar atunci se pare...
- Atunci când există un interval de timp...
  
26:43 atunci apare separarea.
 
26:54 Şi, prin interval temporal,
înţeleg timp de gândire.
  
27:00 Şi, atunci când intervine
gândirea, apare separarea.
  
27:03  
 
27:06 Fiindcă gândirea
înseamnă amintire...
  
27:11 a trecutului.
 
27:13 - Gândirea implică memoria, da.
 
27:15 - Implică memoria ş.a.m.d.
 
27:17 Deci gândul, amintirea...
 
27:20 cunoaşterea, înseamnă trecutul.
 
27:24 Deci...
 
27:26 trecutul este observatorul...
 
27:32 care spune că eu sunt diferit de
teama mea şi trebuie s-o controlez.
  
27:39 - Hai să analizăm pe îndelete,
 
27:42 fiindcă se pare că, din experienţă,
observatorul este prezentul.
  
27:46 Se pare că ar afirma:
 
27:49 "Sunt aici, acum şi ce voi face data
viitoare, când se va întâmpla "?
  
27:52 - Da.
 
27:54 Dar ceea ce voi face
în privinţa asta
  
27:58 este răspunsul trecutului,
 
27:59 fiindcă aţi avut, deja,
acel gen de experienţă.
  
28:05 Domnule...
 
28:08 v-a fost teamă ?
 
28:09 - Categoric.
 
28:12 - Profundă, înţelegeţi ?
 
28:17 O teamă, cumva, care să vă
fi zdruncinat cu adevărat.
  
28:20 - Da.
- Una devastatoare.
  
28:21 Şi...
 
28:27 în acea secundă, nu există separare,
fiindcă sunteţi consumat integral de ea.
  
28:30 - Da.
 
28:33 - Corect ?
- Da, corect.
  
28:35 - Apoi, intervine gândirea...
 
28:38 şi spune că mi-a fost teamă,
dintr-un motiv sau altul,
  
28:42 acum trebuie să mă apăr,
 
28:46 să-mi explic teama ş.a.m.d.
 
28:50 E atât de evident, că nu
ştiu de ce mai discutăm.
  
28:53 - Cred că iarăşi revenim
la reacţia fizică,
  
28:54 care te poate consuma şi ea
 
28:57  
 
29:02 şi afirmaţi că, în momentul următor
- şi nu am remarcat asta atunci -
  
29:04 gândul intervine şi zice
că e o reacţie fizică.
  
29:06 - Da.
- Acum înţeleg...
  
29:08 care este diferenţa
dintre cele două cazuri,
  
29:10 că, în al doilea caz, e logic să spui că
ştiu că am mai reacţionat astfel, corect ?
  
29:13  
 
29:16 Adică pot acţiona în
cutare sau cutare mod.
  
29:22 - Nu prea înţeleg ce spuneţi.
 
29:24 - Cineva...
 
29:30 poate simţi că a fost realmente copleşit
de o reacţie şi apare acest gând.
  
29:31 Dar, în multe domenii, asta
este procedura normală,
  
29:33  
 
29:35 ca gândirea să intervină, dacă
se întâmplă ceva zguduitor.
  
29:40 Şi, apoi, un moment mai târziu,
te gândeşti ce a fost, corect ?
  
29:43 - Da.
- În anumite cazuri ar fi corect, nu-i aşa ?
  
29:45  
 
29:47 - Destul de corect !
- Dar, în acest caz, de ce nu e ?
  
29:49 - Aha, înţeleg ce spuneţi !
 
29:51 Răspundeţi, domnule, răspundeţi !
 
29:52 Să zicem că daţi peste...
 
30:02 un şarpe cu clopoţei,
când vă plimbaţi.
  
30:08 Ceea ce mie mi s-a
întâmplat foarte des.
  
30:14 Întâlniţi un şarpe cu clopoţei.
 
30:18 Şarpele sare la
dumneavoastră şi vă feriţi,
  
30:22 care este un răspuns fizic,
auto protector şi inteligent.
  
30:30 Nu este teamă !
 
30:35 - Corect, nu este o
teamă psihologică.
  
30:39 A fost denumită ca fiind
un fel de teamă.
  
30:41 - Nu i-aş spune teamă psihologică.
 
30:43 - Nu este o teamă psihologică,
ci este o simplă reacţie fizică.
  
30:47 - O reacţie fizică şi anume o reacţie
inteligentă, de a nu fi muşcat de...
  
30:49 şarpe.
 
30:55 - Da, dar, un moment mai târziu, aş
putea zice că ştiu că e şarpe cu clopoţei
  
30:59 sau că nu e, fiindcă aş putea descoperi
că e un alt şarpe, nu atât de periculos.
  
31:01  
 
31:03 - Nu atât de periculos şi apoi...
 
31:07 - ... îl ignor.
- Dar gândeşti asta şi e foarte normal.
  
31:10  
 
31:12 - Da, da.
- Corect ?
  
31:14 Dar, în acest caz, când sunt
furios sau înfricoşat...
  
31:17 - Apoi intervine gândirea.
- Şi nu-i în regulă.
  
31:20 - Nu-i în regulă.
- Da.
  
31:22 - Oh, înţeleg unde
vreţi să ajungeţi.
  
31:25 De ce spun că nu-i în regulă ?
 
31:31 Fiindcă teama este devastatoare.
 
31:37 Blochează mintea cuiva,
gândirea şi orice altceva.
  
31:42 Cineva se retrage în acea teamă.
 
31:44 - Da, înţeleg că afirmaţi că,
atunci când intervine gândirea,
  
31:47 atunci n-o poate face
raţional, în plină teamă.
  
31:50  
 
31:51 - Da, asta încerc să spun.
 
31:53 - Deci, în cazul pericolului fizic,
tot poate interveni raţional.
  
31:55 - Da.
 
31:58 - Teama devine iraţională !
- Da.
  
32:01 - De ce întreb aşa ceva ?
 
32:05 De ce trebuie...
 
32:09 De ce nu poate clarifica cineva
această dezordine teribilă ?
  
32:17 - Ei bine, nu e clar.
 
32:19 - Uite, domnule...
 
32:24 este o conştiinţă confuză.
 
32:25 - Da, e o conştiinţă confuză.
- Conştiinţă confuză...
  
32:28 contradictorie...
 
32:29 înspăimântată.
 
32:31 Atât de multă teamă ş.a.m.d.,
că e o conştiinţă confuză.
  
32:35 Acum, de ce nu o putem limpezi ?
 
32:39 - Ei bine, se pare că încercăm
mereu asta, ulterior.
  
32:42 - Nu, eu cred că...
 
32:44 dificultatea constă în faptul
că nu recunoaştem, profund,
  
32:50 că eu sunt această
conştiinţă confuză.
  
32:57 Şi, dacă e vorba de mine
însumi, nu pot face nimic.
  
33:02 Nu ştiu dacă înţelegeţi ideea.
 
33:05 - Afirmaţi că gândim că eul se crede
separat de această conştiinţă confuză.
  
33:08  
 
33:10 - Credem că suntem separaţi.
 
33:14 Ca atare suntem obişnuiţi, prin
condiţionare, să acţionăm asupra ei.
  
33:18 Dar nu pot face asta prea bine,
 
33:21 având această conştiinţă
confuză, care sunt eu însumi.
  
33:25 Deci, problema care se
pune în acel caz este:
  
33:27 În ce constă acţiunea ?
 
33:35 Suntem obişnuiţi să acţionăm...
 
33:39 asupra unei conştiinţe confuze.
 
33:42 Când ar trebui să realizez că...
 
33:46 nu pot acţiona, fiindcă
eu sunt acea conştiinţă.
  
33:53 - Atunci ce mai e acţiunea ?
- Este non-acţiune !
  
33:58 - Ok.
 
34:00 - Ah, dar nu-i ok;
este complet diferit.
  
34:04 - Da, cred că înţeleg.
 
34:06 Pe de o parte există acţiunea
conştiinţei, ca atare,
  
34:07 care doar perpetuează lucrurile
 
34:11 şi, dacă noi constatăm asta,
încetează apoi să mai acţioneze.
  
34:19 - Nu este non-violentă.
 
34:22 - Mă scuzaţi, dar
dumneavoastră afirmaţi că...
  
34:27 în mod normal avem
noţiunea unui "sine",
  
34:29 care este separat, cumva, de o parte
din fondul conştiinţei noastre confuze.
  
34:31  
 
34:32 Dacă cineva ne crede minunaţi,
nu vrem să fim separaţi, astfel,
  
34:34  
 
34:36 dar, dacă ne temem sau
cineva ne crede groaznici,
  
34:38 atunci vrem să ne separăm de asta.
 
34:40  
 
34:41 Deci, este mai degrabă
ceva selectiv.
  
34:43 Şi, totuşi, simţim ceva,
în interiorul nostru,
  
34:44 care este separat de esenţa
acestei conştiinţe dezordonate.
  
34:47 De regulă, acţionăm
astfel încât...
  
34:51 să schimbăm fie
esenţa conştiinţei,
  
34:56 fie relaţia noastră cu ea, fie
relaţia noastră cu lumea ş.a.m.d.
  
35:00 Dar, în mod normal, nu examinăm
această separare, aparentă,
  
35:03 dintre sine, ego şi esenţa
conştiinţei confuze.
  
35:08 Asta e ceva ce nu înfruntăm.
 
35:11 Dumneavoastră sugeraţi că...
 
35:12 separarea pe care o putem
experimenta, de fapt
  
35:16 şi majoritatea dintre noi
chiar o experimentăm,
  
35:20 este, de fapt, ceva ce trebuie
înfruntat şi analizat.
  
35:24 Şi trebuie să ne confruntăm cu ideea că
noi suntem, de fapt, conştiinţa confuză
  
35:26  
 
35:30 - ... şi nimic altceva.
- Desigur, este evident.
  
35:32 - Dar nu este evident,
ci e foarte non-evident.
  
35:34 E un lucru foarte
dificil de realizat,
  
35:36 fiindcă suntem prea obişnuiţi să
gândim că suntem separaţi de ea.
  
35:39 - Deci e condiţionarea noastră.
 
35:41 Oare putem să ne depărtăm
de condiţionarea noastră ?
  
35:45 Eu sunt propria mea condiţionare.
 
35:51 Şi apoi acţionez asupra
acelei condiţionări,
  
35:53 separându-mă pe mine însumi.
 
35:56 Dar, dacă eu sunt asta...
 
36:01 nu acţionez,
 
36:07 ceea ce este, de fapt, cea
mai potrivită acţiune.
  
36:11 - Modul cum va fi înţeles
acest lucru, mă tem,
  
36:13 este că, dacă nu acţionez asupra
lui, va rămâne exact aşa cum este.
  
36:16 - Sugeraţi că,
recunoscând acest lucru,
  
36:19 se manifestă un fel de proces de
recunoaştere, de confruntare...
  
36:23 - Nu-i o confruntare !
 
36:24 Pe cine să confruntăm ?
 
36:27 Dacă n-o recunoşti, cine
ar trebui s-o facă ?
  
36:28 Vedeţi, mereu gândim
în acei termeni.
  
36:34 Eu sunt aia - şi gata !
 
36:41 Nu ajungem niciodată
să realizăm asta...
  
36:47 complet.
 
36:49 Există o anumită parte a
mea, care este clară...
  
36:55 şi acea claritate va acţiona
asupra părţii neclare.
  
37:00 Asta se întâmplă mereu !
 
37:02 - Da.
 
37:05 - Afirm că întreaga esenţă a conştiinţei
cuiva este neclară, confuză.
  
37:10 Nu există nici o parte a
ei care să fie clară.
  
37:15 Credem că există o parte,
 
37:18 care este observatorul ce se separă,
pe sine însuşi, de dezordine.
  
37:27 Deci, observatorul
este cel observat.
  
37:34 - Guru şi alţii.
- Corect.
  
37:38 - Puneţi problema acţiunii, dar, dacă
e aşa, cum poate avea loc acţiunea ?
  
37:40 - Aş spune, nu...
 
37:53 Când există percepţia a
ceea ce înseamnă adevăr,
  
37:56 exact acel adevăr...
 
38:00 este suficient, este finalul.
 
38:03 - Aţi mai spus, de exemplu, că tocmai
acea dezordine realizează propria stare.
  
38:07 - Da, dezordinea e terminată.
 
38:13 - Deci, sugeraţi, cumva, că
realizarea acelei dezordini, în sine,
  
38:17 dizolvă cumva dezordinea.
 
38:19 - Da.
 
38:22 Nu o realizare separată,
că eu mă aflu în confuzie.
  
38:29 Ci faptul că dezordinea
este a conştiinţei şi gata.
  
38:34 Şi nu pot acţiona asupra ei.
 
38:39 Fiindcă...
 
38:41 anterior, să acţionezi asupra ei
ar fi fost o risipă de energie.
  
38:46 Fiindcă nu am
eliminat-o niciodată.
  
38:50 Am luptat cu ea,
 
38:52 am făcut jurăminte şi
multe alte lucruri,
  
38:53 pentru a rezolva această
problemă neclară.
  
38:59 Şi n-a fost clarificată
niciodată !
  
39:02 Poate c-a fost parţial, ocazional.
 
39:04 - Ei bine, cred că acesta e
un alt aspect al problemei.
  
39:07 În terapie sau...
 
39:09 în vieţile noastre, părem să avem
intuiţii, care sunt parţiale,
  
39:15 deoarece clarificăm
o anumită problemă
  
39:19 şi căpătăm ceva claritate şi
ordine, pentru o perioadă.
  
39:22 Şi, apoi, problema revine,
în vreo altă formă sau...
  
39:24  
 
39:26 - Da.
- ... sau în aceeaşi formă.
  
39:30 Sugeraţi că trebuie acţionat
dincolo de limite, cumva.
  
39:32 - Anterior...
 
39:35 observatorul a
acţionat asupra ei...
  
39:41 asupra conştiinţei
confuze, corect ?
  
39:43 Spunând "am clarificat asta,
acordă-mi timp ş.a.m.d."
  
39:44 Dar...
 
39:51 asta este o risipă de energie.
 
39:53 - Corect.
 
39:54 - Când...
 
39:55 realizezi că asta eşti...
 
39:59 nu risipeşti energie...
 
40:05 adică atenţie.
 
40:07 Nu ştiu dacă vreţi
să abordăm asta.
  
40:09 - Nu, e foarte interesant,
continuaţi vă rog !
  
40:16 - Aţi fi de acord că...
 
40:20 acţionând asupra ei...
 
40:23 e o risipă de energie ?
 
40:25 - Da.
 
40:29 - Creează mai multă dezordine.
- Nu, creează mai multă dezordine...
  
40:31 dar mai există acest conflict,
constant, dintre ego şi non-ego.
  
40:39 Între mine, care
sunt observatorul...
  
40:42 şi mă lupt cu el.
 
40:44 - Corect.
 
40:45 - Îl controlez, îl reprim, îmi
provoacă griji - înţelegeţi ?
  
40:49 Dar asta este, în esenţă,
o risipă de energie.
  
40:56 Cu toate că...
 
41:00 eu însumi sunt această
conştiinţă confuză.
  
41:04 Am ajuns să realizez asta,
prin intermediul atenţiei.
  
41:11 Nu eu sunt cel care a
realizat - scuze !
  
41:14 - Afirmaţi că însăşi conştiinţa
a ajuns să realizeze asta ?
  
41:17 - Da.
 
41:19 - Adică nu eu, corect ?
- Da.
  
41:21 Acestei conştiinţe îi
rezerv întreaga atenţie.
  
41:25 Nu "eu însumi", fiindcă
există atenţie...
  
41:30 şi neatenţie.
 
41:32 Neatenţia înseamnă
energie risipită.
  
41:36 Atenţia înseamnă energie.
 
41:42 Când se observă dezordinea
acestei conştiinţe,
  
41:48 acel fapt...
 
41:51 poate exista numai în
cazul atenţiei integrale.
  
41:57 Şi, când există
atenţie nedivizată,
  
42:00 nu mai există nici o confuzie.
 
42:05 Numai neatenţia este cea
care creează problemele.
  
42:12 Respingeţi-o !
 
42:15 - Dar, domnule, n-am
înţeles tot ce spuneţi.
  
42:18 Această atenţie nedivizată,
despre care vorbiţi,
  
42:20  
 
42:23 poate avea acest efect numai dacă
este, cumva, complet în prezent...
  
42:25 - ... neapelând la memorie.
- Desigur.
  
42:27 Asta este atenţia !
 
42:33 Dacă ascult ceea ce
tocmai aţi afirmat,
  
42:37 neapelând la memorie,
 
42:39 ceea ce înseamnă atenţie...
 
42:42 vă ascult...
 
42:44 nu numai cu simţul auzului...
 
42:47 ci cu cealaltă "ureche"...
 
42:52 şi anume vă acord...
 
42:53 întreaga mea atenţie, pentru
a desluşi ce anume spuneţi.
  
42:59 Ceea ce se petrece,
de fapt, în prezent.
  
43:06 Nu există un centru al atenţiei !
 
43:14 - Fiindcă atenţia şi lucrul urmărit
devin una, asta afirmaţi ?
  
43:16  
 
43:19 Adică nu există un centru
al atenţiei fiindcă...
  
43:22 atenţia e tot ce poate exista,
 
43:25 atenţia şi lucrul urmărit
sunt tot ce există.
  
43:27 - Ah, nu, nu !
 
43:29 Există dezordine, fiindcă
am fost neatent.
  
43:35 - Corect ?
- Da.
  
43:38 - Atunci când există...
 
43:44 realizarea faptului că
observatorul este cel observat...
  
43:49 acea stare de observare,
 
43:51 în care nu există observator,
aflat în trecut,
  
43:55 este, de fapt, atenţia !
 
44:01 Domnule, nu ştiu dacă aţi
abordat problema meditaţiei.
  
44:03 Ştiu că e un alt subiect.
 
44:08 - Ar putea fi un subiect relevant.
 
44:10 Se pare că...
 
44:12 ceea ce descrieţi s-ar
putea întâmpla parţial.
  
44:16 - Se poate întâmpla şi
apoi vă treziţi, parţial...
  
44:22 în dezordine şi parţial
în non-dezordine.
  
44:24 Am revenit în aceeaşi poziţie.
 
44:26 - Da.
 
44:28 - Dar credeţi că genul de
atenţie, pe care o descrieţi,
  
44:31 este genul de lucru pe care multă
lume îl experimentează, ocazional,
  
44:34 în momente de mare frumuseţe,
 
44:38 sau, uneori, ascultând o piesă
muzicală foarte plăcută,
  
44:41 când cad în reverie ş.a.m.d. ?
 
44:44 Credeţi că mulţi dintre noi am
întrevăzut acest gen de experienţă ?
  
44:46 - Asta e !
 
44:48 Când văd un munte...
 
44:52 maiestuozitatea, demnitatea
şi profunzimea lui,
  
44:55 totul mă copleşeşte.
 
45:00 Un copil, cu o jucărie,
 
45:02 se lasă absorbit de jucărie.
 
45:05 Muntele m-a absorbit pe mine !
 
45:08 Jucăria l-a absorbit pe copil.
 
45:12 Adică poate exista ceva, exterior
mie, care mă va absorbi...
  
45:17 care mă va face paşnic.
 
45:20 Ceea ce înseamnă că
există un factor extern...
  
45:22 care mă menţine liniştit:
 
45:28 Dumnezeu, rugăciunea, admirarea
unui peisaj ş.a.m.d.
  
45:34 Dacă resping acel factor
exterior, complet...
  
45:41 nimic nu mă poate absorbi.
 
45:44 Să zicem că...
 
45:50 dacă mă absorbi dumneata,
 
45:52 când ai plecat, redevin eu însumi.
 
45:57 Deci, resping orice noţiune de factor
extern, care să mă poată absorbi...
  
45:59 şi, deci, rămân eu
însumi, asta e ideea.
  
46:01 - Înţeleg.
 
46:02 - Deci sugeraţi că, atunci
când se întâmplă, parţial,
  
46:06 depindem de ceva anume.
 
46:08 - Da, desigur !
- Înţeleg.
  
46:11 - E ca şi cum aş
depinde de soţia mea.
  
46:16 - Sau de terapeutul meu sau problema mea.
- Una sau alta !
  
46:17 Aşa cum un hindus, catolic sau
altcineva depind de ceva anume.
  
46:24 Drept consecinţă, dependenţa
necesită ataşament.
  
46:29 - E posibil să vă
ascult spunând asta
  
46:33 şi să înţeleg la ce vă referiţi
şi să încerc să aplic aşa ceva.
  
46:36 - Ah, o puteţi face !
 
46:37 Asta înseamnă că
acţionaţi din nou.
  
46:41 Doriţi să obţineţi ceva din asta.
 
46:44 La schimb, eu vă ofer asta şi
dumneavoastră îmi oferiţi altceva.
  
46:46 Nu e decât un schimb.
 
46:51 Aici nu-i aşa, fiindcă
analizaţi ceva anume,
  
46:55 care necesită o mare concentrare
şi multă inteligenţă...
  
46:58  
 
47:01 şi atenţie, care spune: "Uite, de
ce e atâta dezbinare în lume ?"
  
47:04 Deoarece conştiinţa
noastră este confuză
  
47:08 şi, ca atare, lumea
este în dezordine.
  
47:20 Deci...
 
47:21 din asta apare problema:
 
47:23 Oare este posibil să
te eliberezi de ego ?
  
47:28 Conştiinţa confuză este,
de fapt, ego-ul !
  
47:38 - Nu-i posibil să mă eliberez de fondul
conştiinţei, de diverse experienţe,
  
47:41 atât timp cât am ochii deschişi şi
văd tot felul de lucruri diferite.
  
47:44 Acum...
 
47:47 ceea ce afirmaţi
referitor la atenţie,
  
47:51 când cineva priveşte un
munte, de exemplu...
  
47:55 sugeraţi, cumva, că dacă eu...
 
47:56 acord acelaşi gen de atenţie
oricărei alte experienţe...
  
47:59 atunci...
 
48:03 - Vedeţi, este iarăşi
experienţa dumneavoastră !
  
48:06 - Da, corect.
- Dar dumneata eşti experienţa în sine !
  
48:11 - Da.
 
48:13 - Corect ?
 
48:15 Asta înseamnă că nu
există deloc experienţă.
  
48:21 - Adică nu există decât atenţia ?
 
48:28 - Experienţa implică amintire...
 
48:34 timp...
 
48:37 adică ceva din trecut.
 
48:40 Ca atare, experimentatorul
este cel experimentat.
  
48:46 Dacă sunt în căutarea
iluminării...
  
48:49 iluminare sau cum veţi
dori să-i spuneţi...
  
48:55 atunci voi încerca să fac tot felul
de lucruri, pentru a o atinge.
  
49:01 Dar nu ştiu ce anume
este iluminarea.
  
49:04 Nu ştiu !
 
49:06 Nu fiindcă ai spus-o tu sau
Buddha sau altcineva.
  
49:10 Nu ştiu.
 
49:13 Dar sunt pe cale să aflu.
 
49:15 Ceea ce înseamnă că mintea trebuie
să fie complet eliberată...
  
49:21 de prejudecăţi, de teamă şi
tot restul acelei confuzii.
  
49:24 Deci grija mea nu este iluminarea,
 
49:29 ci dacă...
 
49:32 fondul conştiinţei mele poate fi
curăţat sau cum aţi vrea să-i spuneţi.
  
49:35 Asta-i grija mea !
 
49:43 Nu atât grijă, ci asta
urmăresc, de fapt.
  
49:47 Şi, atât timp cât sunt
separat de conştiinţa mea,
  
49:49 o pot experimenta, o pot analiza, o pot
face bucăţi, pot acţiona asupra ei.
  
49:53 Ceea ce înseamnă...
 
49:55 un conflict permanent între
mine şi conştiinţa mea.
  
50:08 Mă întreb, de ce oare
acceptăm toate acestea ?
  
50:16 De ce accept că sunt un hindus ?
 
50:20 De ce accept că sunt un catolic ?
 
50:24 - Înţelegeţi ?
- Da.
  
50:26 - De ce acceptăm ceea
ce afirmă alţi oameni ?
  
50:30 - Noi înşine facem afirmaţii.
 
50:33 - Noi înşine facem afirmaţii.
- Da.
  
50:36 Nu numai că facem afirmaţii,
 
50:39 dar este încurajat, sprijinit,
alimentat de alţi oamenii.
  
50:41 De ce ?
 
50:42 De ce acceptăm ?
 
50:44 El e profesor şi mă
învaţă, accept asta.
  
50:51 Fiindcă ştie mult mai
multe decât mine,
  
50:55 merg la ora lui şi sunt
informat, prin ceea ce predă.
  
50:58 Dar nu e guru meu !
 
51:00 Nu este...
 
51:02 ghidul meu comportamental.
 
51:05 Îmi oferă informaţii despre
biologie şi sunt interesat.
  
51:10 Vreau să studiez, vreau să
aprofundez domeniul ş.a.m.d.
  
51:12  
 
51:15 Dar, de ce acceptăm
autoritatea psihologică...
  
51:17  
 
51:20 autoritatea spirituală ?
 
51:25 Iarăşi, revenim la securitate.
 
51:28 Nu ştiu ce să fac, dar tu
ştii mai bine decât mine.
  
51:31 Eşti guru meu !
 
51:36 Refuz acea atitudine !
 
51:44 - Dar nu ajungem la
aceleaşi probleme,
  
51:46 dacă pornim nu de la...
 
51:50 autoritate, ci de la
responsabilitate ?
  
51:53 Să zicem că sunt tată,
am acest copil...
  
51:56 - ... am căzut de acord...
- Trebuie instruit, desigur.
  
51:57 - Trebuie să ai grijă de copil.
- Desigur.
  
51:59 - Bun.
 
52:01 Dar, acum, pentru a putea hrăni copilul,
devii preocupat de siguranţa socială:
  
52:05  
 
52:08 - ... slujbă, contract, casă...
- Desigur.
  
52:10 - ... protejarea casei
de jefuitori ş.a.m.d.
  
52:12 Apoi ajungi la aceleaşi probleme,
privind preocuparea pentru siguranţă,
  
52:15 plecând nu de la autoritate,
ci de la responsabilitate,
  
52:18 pentru alţii, pentru
copil, de exemplu.
  
52:21 - Desigur.
 
52:23 - Atunci, care este răspunsul
la acea problemă ?
  
52:26 - E uşor să respingi responsabilitatea...
- Desigur, am bani, dacă îi câştig...
  
52:28  
 
52:32 am slujbă, ş.a.m.d.,
trebuie să am grijă de mine,
  
52:34 de slujitori, dacă
am, de copiii mei.
  
52:37 Poate şi de copiii lor.
 
52:40 Sunt responsabil de toate acestea.
 
52:41 - Da.
 
52:44 - Fizic vorbind, sunt responsabil.
 
52:48 Să-i hrănesc, să le
dau bani cât trebuie,
  
52:50 să le permit copiilor lor să meargă la
şcoli potrivite, ca şi copiii mei.
  
52:55 Sunt responsabil de toate astea.
 
52:59 - Dar asta nu vă va aduce în aceeaşi
poziţie de nesiguranţă ş.a.m.d.,
  
53:03 pe care încercaţi s-o...
 
53:08 dizolvaţi, prin această
respingere a autorităţii ?
  
53:14 - Nu văd de ce aş avea nevoie de o
autoritate spirituală sau psihologică.
  
53:22 Fiindcă, dacă ştiu cum
să mă "citesc" singur,
  
53:24 nu am nevoie de altcineva
să-mi spună asta.
  
53:29 Dar noi nu am încercat, niciodată,
 
53:33 să citim, în profunzime,
"cartea" care suntem, de fapt.
  
53:36 Vin la dumneata şi spun:
"Te rog, ajută-mă să citesc !"
  
53:40 Şi, atunci, totul este pierdut.
 
53:43 - Dar cred că ceea ce
întreba Rupert este:
  
53:46 Dacă...
 
53:48 începem prin...
 
53:50 prin a ne asuma responsabilităţi
pentru alţi oameni...
  
53:54 asta presupune...
 
53:55 - Ce ?
 
53:57 - Capacitatea mea de a-i întreţine.
- Care trebuie să fie sigură.
  
53:59 - Da, sigură pe cât se poate.
 
54:05 Nu în ţări unde există
un şomaj teribil.
  
54:08 - Deci, afirmaţi că nu presupune
vreo insecuritate psihologică.
  
54:11 - Desigur că nu.
 
54:13 Dar, când afirm că el
e servitorul meu,
  
54:15 am de gând să-l ţin
în acea poziţie.
  
54:19 - Înţelegeţi ?
- Nu, precizaţi !
  
54:23 - Îl tratez ca pe un servitor.
- Da.
  
54:25 - Care devine iresponsabil.
 
54:28 Nu ştiu, e ceva natural.
 
54:31 - Dar, dacă e servitor,
poate sta sau poate pleca.
  
54:36 - Şi copilul poate pleca.
- Aha, e parte din familie.
  
54:39 - Cred că problema e cam aşa:
 
54:41 să presupunem că eşti
responsabil de o familie
  
54:45 şi condiţiile sunt dificile.
 
54:47 Poate nu ai slujbă şi începi să-ţi faci
griji şi devii nesigur, psihologic.
  
54:49 - Da.
 
54:51 Nu-mi fac griji - asta
e, nu mai am bani !
  
54:54 Deci, prietene, nu mai am bani.
 
54:57 Dacă vrei să stai, împărţim puţina
hrană pe care o am şi asta e.
  
55:02 - Deci, afirmaţi că, chiar dacă sunteţi
şomer şi responsabil de o familie,
  
55:05 asta nu va perturba
ordinea mentală, corect ?
  
55:09 - Desigur că nu.
 
55:10 - Veţi găsi un mod inteligent de a...
- Te descurca în situaţia asta.
  
55:12  
 
55:15 - Dar acest gen de grijă, ca rezultat
al responsabilităţii, e relativă.
  
55:18 - Nu i-aş spune grijă.
 
55:22 Sunt responsabil...
 
55:24 şi, ca atare, am grijă
de ei, atât cât pot.
  
55:27 - Şi dacă nu puteţi ?
 
55:31 - Nu pot.
 
55:34 De ce ar trebui să fiu
îngrijorat şi necăjit ?
  
55:37 Nu pot şi asta e !
 
55:40 - Afirmaţi că e posibil să te eliberezi
complet de griji, de exemplu,
  
55:43 când te confrunţi cu
mari dificultăţi.
  
55:46 - Da.
 
55:48 Vedeţi, asta susţin de fapt.
 
55:50 Acolo unde există atenţie...
 
55:51 nu e nevoie să...
 
55:57 nu există grijă, fiindcă nu există
un centru din care să vă implicaţi.
  
56:02 - Încă există probleme şi cineva tot
ar mai putea avea responsabilităţi.
  
56:05  
 
56:06 - Desigur că există
probleme, deci le rezolv.
  
56:09 - Dar, dacă nu le puteţi rezolva ?
- Atunci nu pot.
  
56:11 De ce mi-aş face griji ?
 
56:13 Nu pot fi regina Angliei.
 
56:17 - Nu.
- Nu şi atunci de ce mi-aş face griji ?
  
56:18  
 
56:20 - Dar dacă sunteţi un indian sărac şi
şomer şi familia vă este înfometată,
  
56:22  
 
56:24 aţi încercat tot ce se putea şi
aţi eşuat şi nu vă faceţi griji.
  
56:27  
 
56:29 De fapt, surprinzător e că mulţi indieni
săraci, în exact acea situaţie, n-au griji.
  
56:32 Acesta e cel mai uimitor
lucru, în privinţa lor.
  
56:35 Dar, desigur, apar oameni, care privesc
din exterior, spunând că e fatalism.
  
56:38 - Da, corect.
 
56:40 - Şi este privită, adesea,
ca o boală în India,
  
56:43 tocmai faptul că atât de mulţi oameni
reuşesc să nu aibă griji, în aceste cazuri
  
56:46 - ... în măsura în care ne-am aştepta noi.
- Vreau să vă întreb ceva.
  
56:48 Aţi ascultat toate acestea,
 
56:52 despre conştiinţa confuză.
 
56:58 Cineva realizează asta
 
57:00 şi o goleşte de conţinut:
 
57:04 teamă şi toate celelalte.
 
57:08 - Vă interesează asta ?
- Da.
  
57:11 - În totalitate ?
- Da.
  
57:13 - Asta ce înseamnă ?
 
57:16 - Înseamnă că am ascultat.
- Nu, înseamnă...
  
57:18 un dialog, o
conversaţie între noi...
  
57:25 pe care o aprofundaţi,
ulterior, tot mai mult.
  
57:30 Ceea ce înseamnă că trebuie să
aveţi libertatea de a examina...
  
57:37 eliberat de prejudecăţile
dumneavoastră...
  
57:41 de experienţa
dumneavoastră precedentă.
  
57:45 Desigur, fiindcă altfel
nu puteţi examina asta.
  
57:49 Nu puteţi investiga, însemnând...
 
57:51 explorare, înţelegeţi ?
 
57:52 Împingând limitele
tot mai departe.
  
57:58 Acum, suntem dispuşi
să facem asta ?
  
58:02 Astfel încât, de fapt,
să nu existe ego ?
  
58:14 Dar, când nu există ego,
asta nu înseamnă că...
  
58:19 vă neglijaţi soţia,
copiii - înţelegeţi ?
  
58:21 Asta ar fi atât de
absurd, ca şi cum...
  
58:26 aţi deveni un sannyasi, care
s-ar retrage în munţi...
  
58:29 sau un călugăr
retras la mănăstire.
  
58:33 Asta este o evadare
extraordinară !
  
58:38 Fapt este că trebuie să am grijă de soţia
mea şi de copii şi servitor, dacă am.
  
58:41  
 
58:45 Pot fi...
 
58:51 atât de complet...