Krishnamurti Subtitles home


OJ82CNM3 - Nevoia de securitate
A treia discuţie cu doctorii Bohm, Hidley & Sheldrake
Ojai, SUA
17 aprilie 1982



0:05 The Nature of the Mind NATURA MINŢII
0:16 Part Three PARTEA a III-a Nevoia de securitate
0:19 The Need for Security Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri,
0:29 This is one of a series of dialogues between J Krishnamurti, David Bohm, Rupert Sheldrake, and John Hidley. The purpose of these discussions is to explore essential questions about the mind, what is psychological disorder, and what is required for fundamental psychological change. între J. Krishnamurti, David Bohm, Rupert Sheldrake şi John Hidley. Scopul acestor discuţii este de a explora problemele esenţiale ale minţii: Ce anume este dereglarea psihologică şi ce anume este necesar unei schimbări psihologice fundamentale ?
0:49 J Krishnamurti is a religious philosopher, author, and educator, who has written and given lectures on these subjects for many years. He has founded elementary and secondary schools in the United States, England, and India. J. Krishnamurti este un filozof religios, scriitor şi educator, care a scris şi ţinut prezentări, pe aceste subiecte, timp de mulţi ani. El a fondat şcoli elementare şi secundare în SUA, Anglia şi India.
1:02 David Bohm is professor of theoretical physics at Birkbeck College, London University in England. He has written numerous books concerning theoretical physics and the nature of consciousness. Professor Bohm and Mr. Krishnamurti have held previous dialogues on many subjects. David Bohm este profesor de fizică teoretică la Facultatea Birkbeck, Universitatea din Londra, Anglia. A scris numeroase cărţi în domeniul fizicii teoretice şi al naturii conştiinţei. Profesor Bohm şi d-l Krishnamurti au mai dialogat anterior, pe multe subiecte.
1:20 Rupert Sheldrake is a biologist, whose recently published book proposes that learning in some members of a species affects the species as a whole. Dr. Sheldrake is presently consulting plant physiologist to the International Crops Research Institute in Hyderabad, India. Rupert Sheldrake este un biolog, a cărui carte, publicată recent, susţine că învăţatul, de către unii membri ai unei specii, afectează specia, în întregime. Dr. Sheldrake este, în prezent, fiziolog specializat în cultura plantelor, la International Crops Research Institute din Hyderabad, India.
1:38 John Hidley is a psychiatrist in private practice, who has been associated with the Krishnamurti school in Ojai, California for the past six years. John Hidley este un psihiatru, cu cabinet particular, care a colaborat cu şcoala Krishnamurti din Ojai, California, în ultimii şase ani.
1:47 In the first two dialogues consideration has been given to the process of self identification. A range of subjects has been related to this process including the problem of suffering, the role of thinking and memory, images, and the uniqueness or commonality of consciousness. Can these processes be observed, and what is the relationship of observation to order, responsibility and change? Today's discussion focuses on the question: is there such a thing as absolute psychological security? În primele două dialoguri au fost făcute aprecieri ale procesului de auto identificare. O serie de subiecte au fost corelate acestui proces, incluzând problema suferinţei, rolul gândirii şi al memoriei, al imaginilor şi al unicităţii sau similitudinilor conştiinţei. Oare aceste procese pot fi observate şi care este relaţia dintre observaţie şi ordine, responsabilitate şi schimbare ? Discuţia de astăzi se focalizează pe problema: Oare există ceva ce se poate numi "siguranţă psihologică absolută" ?
2:21 H: We would like to talk about the question of whether there is a deep security, whether the self can be dissolved. You have suggested that if that's possible, then the problems that the individual brings to the office, the problems... - Am vrea să discutăm problema: Oare există o siguranţă profundă ? Oare ego-ul poate fi anulat ? Aţi sugerat că ... dacă e posibil, atunci problemele cu care individul vine la cabinet, problemele...
2:41 K: Sir, why do we seek security, apart from physical? Apart from terrestrial security, why do we want security? - Domnule, de ce căutăm siguranţă, exceptând-o pe cea fizică ? Cu excepţia siguranţei pământeşti, de ce dorim securitate ?
2:55 H: Well, we know moments of peace and happiness, and we want to stabilise that and hold that. - Ei bine, cunoaştem momente de pace şi fericire şi le dorim stabile şi permanente. - Atunci...
3:02 K: Then that becomes a memory. acestea devin amintiri.
3:05 H: Yes.

K: Not actual security. A memory that one day you were happy, and I wish one could go back to it. Or you project an idea and a hope someday to achieve it. But why is it that human beings, probably throughout the world, seek security? What is the raison d'être, if I may put it, the demand for security? What makes people ask for security, psychologically? 		- Da. - Dar nu siguranţă efectivă. Amintirea că într-o zi eram fericiţi... şi că am vrea să redevenim astfel. Sau proiectezi o idee şi o speranţă de-a o atinge într-o bună zi. Dar, de ce fiinţele umane, probabil din întreaga lume, caută siguranţă ? Care este... raţiunea de a fi, adică... necesitatea securităţii ? Ce-i face pe oameni să solicite siguranţă ? Psihologic vorbind.
3:44 H: Well, they're occupied, they're filled with their problems. There's the feeling that if I can solve the problem, if I can find out what the right answer is, if... - Ei bine, sunt ocupaţi, sunt copleşiţi de problemele lor. Există sentimentul că, dacă pot rezolva problema, dacă pot afla care este răspunsul corect, dacă...
3:58 K: That's not security, surely. There is great uncertainty, great sense of emptiness in oneself, loneliness. Really, loneliness - let's take that for an example. - Asta nu este siguranţă, cu certitudine. Există o mare incertitudine... un amplu sentiment al... deşertăciunii interioare, al singurătăţii. Cu adevărat, singurătatea este... Haideţi să luăm asta ca exemplu !
4:21 H: OK. Poate că sunt căsătorit, am copii ş.a.m.d.,
4:23 K: I may be married, I may have children, and all the rest of it, but I still feel isolated, lonely. And it's frightening, depressing, and I realise it is isolating. After all, loneliness is the essence of isolation, in which I have no relationship with anybody. Is that one of the reasons why human beings seek security, this desire for security?

H: Yes, to fill that up. 		dar tot mă simt... izolat şi singur. Şi este terifiant... deprimant... şi îmi dau seama că mă... izolează. Până la urmă, singurătatea este esenţa izolării, în care nu am nici o relaţie, cu nimeni. Oare este unul dintre motivele pentru care fiinţele umane caută siguranţă, manifestă această dorinţă pentru securitate ? - Da, pentru a umple acel gol.
5:01 K: Or much deeper than that. To be secure in my fulfilment, to be free of fear, free of my agony. I want to be free of all those, so that I can be completely secure, in peace and happiness. Is that what we want? - Sau este ceva mai profund de atât ? Ca să simţi siguranţă... în... împlinire, siguranţă în... Să te eliberezi... de teamă, să te eliberezi din propria agonie. Vreau să mă eliberez de toate acestea, astfel încât să mă simt complet în siguranţă, în pace şi fericire. - Oare asta dorim ? - Da.
5:30 H: Yes.

K: Is that the reason why we seek? 		- Acesta să fie motivul pentru care o căutăm ?
5:33 H: And we want that to be stable over time. - Şi ne dorim să fie stabilă, în timp.
5:37 K: Stable, permanent - if there is anything permanent. Is that the reason why we crave this, demand, crave for security? - Stabilă, permanentă - de parcă ar exista ceva permanent - acesta să fie motivul acestei dorinţe... a acestei căutări a siguranţei ?
5:50 H: Yes. - Da.
5:56 K: That means to be free from fear, and then I am totally secure. - Asta înseamnă... să te eliberezi de teamă. Şi, atunci, mă aflu complet în siguranţă.
6:04 H: It feels like I have to be that way in order to function adequately. - Se pare că trebuie să fiu astfel, pentru a putea funcţiona corespunzător.
6:11 K: Function adequately comes later. - Funcţionarea corespunzătoare intervine ulterior.
6:14 H: What do you mean? - Adică ?
6:16 K: If I am secure, I'll function.

H: Yes. 		- Dacă sunt în siguranţă, funcţionez. - Da.
6:20 K: If I am very anchored in something which I think is false or true, I'll act according to those two principles. But is it that human beings are incapable of solving this deep-rooted fear - for example, I am taking fear - and they have not been able to solve it. - Dacă sunt foarte legat de ceva, care cred că este fals sau adevărat, acţionez conform acelor principii. Dar, oare, fiinţele umane sunt incapabile să elimine această teamă, adânc înrădăcinată ? Ca exemplu aleg teama. Şi nu au fost capabile s-o elimine.
6:46 H: Yes, that's right.

K: Psychological fears. 		- Da, e corect ! - Temerile psihologice.
6:50 K: And to be free from that is to be so marvellously secure. Şi... să te eliberezi de ele, înseamnă să te simţi într-o siguranţă atât de minunată.
6:59 H: You are saying that if we can solve these problems at a fundamental level. - Afirmaţi că, dacă putem rezolva aceste probleme, la nivel fundamental...
7:04 K: Otherwise what's the point, how can I be totally secure? - Altminteri care-i sensul, cum m-aş putea simţi complet în siguranţă ?
7:07 H: Yes. Deci, oare...
7:12 K: So, is it the physical security, of bread, of shelter, food and clothes, spilling over to the psychological field? You understand what I mean? siguranţa fizică... a pâinii zilnice, a adăpostului, a hranei şi hainelor... conduce, cumulat, către problema psihologică ? Înţelegeţi ce spun ?
7:30 H: Do you mean, is that where the psychological feeling of the need for security comes from?

K: Yes, partly. One must have food, and clothes, and shelter. That's absolutely essential, otherwise you four wouldn't be sitting here.

H: Yes. 		- Adică, de acolo provine sentimentul necesităţii siguranţei psihologice ? - Da, în parte. Fiindcă... cineva trebuie să aibă hrană şi haine şi adăpost. Este ceva de o importanţă absolută, altfel noi patru nu ne-am afla aici.
7:48 K: In the search of that, psychologically also, I want to be equally secure. În această căutare... îmi doresc, în egală măsură, să am siguranţă psihologică.
8:00 H: They seem to be equated. - Par să fie echivalente.
8:02 K: Yes, I'm questioning whether it is so. - Da şi mă întreb dacă este într-adevăr aşa.
8:06 H: Yes. - Da.
8:07 K: Or the psychological desire to be secure prevents physical security. - Sau dorinţa psihologică de a fi în siguranţă... blochează siguranţa fizică.
8:24 H: It seems like the psychological desire to be secure arises out of the necessity to function in reality. - Se pare că necesitatea siguranţei psihologice apare din... necesitatea de a funcţiona, în realitate.
8:32 K: I want to be psychologically secure. - Vreau să fiu... în siguranţă psihologică.
8:37 H: Yes. Deci, sunt ataşat unui grup, unei comunităţi, unei naţiuni.
8:39 K: So, I am attached to a group, a community, a nation. Care, apoi, mă împiedică să fiu în siguranţă.
8:43 H: Yes. Dacă, prin siguranţă, înţelegem o siguranţă pe termen lung.
8:44 K: Which then prevents me from being secure. Security means long-lasting security. But if I identify myself, in my search for psychological security, and attach myself to a nation, that very isolation is going to destroy me.

H: Yes. 		Dar, dacă mă identific, în căutarea mea pentru siguranţă psihologică şi mă ataşez eu însumi de o naţiune, atunci exact acea izolare mă va distruge.
9:13 K: So, why do we seek this? Deci... de ce căutăm aşa ceva ?
9:18 H: OK, then you're saying that there is a mistake, which is that we identify ourselves, attach ourselves to something and seek security in that, and that that's fundamentally wrong. - Ok, deci afirmaţi că se face o greşeală şi anume prin identificarea şi ataşamentul nostru de ceva. Şi, a căuta siguranţă în asta, este fundamental greşit.
9:30 K: Yes. No, not fundamentally. I won't say right or wrong. - Da, dar nu fundamental. N-aş spune corect sau greşit.
9:34 H: OK.

K: I am asking why? Why do human beings do this? A fact which is right through the world, it's not just for certain communities - all human beings want to be so... unshakeable security. 		Mă întreb de ce anume ? De ce fac asta, fiinţele umane ? O realitate valabilă în întreaga lume, nu numai... pentru anumite comunităţi. Toate fiinţele umane vor... să se afle... într-o siguranţă de nezdruncinat.
9:56 H: Yes.

K: Why? 		- Da. - De ce ?
10:03 B: Well, I think that people have some answers. You see, if you say, there's a young child, or a baby, now, he feels the need to be loved by his parents, and it seems that at a certain stage the infant has the need for a kind of psychological security, which he should grow out of, perhaps, but since he isn't properly taken care of by his parents very often, he begins to feel lost, as you say, alone, isolated, and there arises the demand that he become inwardly secure. - Ei bine, cred că oamenii au unele răspunsuri. Vedeţi, să zicem că luăm cazul unui copilaş sau sugar. El simte nevoia de a fi iubit de părinţi şi, se pare că, într-o anume fază, copilul simte nevoia siguranţei psihologice, de care poate că se va elibera, crescând, dar, fiindcă nu este îngrijit corespunzător de către părinţi, foarte des, începe să se simtă pierdut sau, cum spuneaţi, singur... izolat... şi, apoi, apare necesitatea unei siguranţe lăuntrice.
10:39 K: A baby must be secure. - Copilul trebuie să fie în siguranţă.
10:42 B: Yes, psychologically as well as physically, would you say? - Da, atât psihologic cât şi fizic aţi zice ?
10:46 K: Yes, there must be. - Da, trebuie să fie.
10:48 B: Now, at some stage you would say, that it would change. - Da, dar, într-o anume etapă, asta s-ar schimba.
10:51 K: Yes.

B: I don't know what age. 		- Da. - Nu ştiu la ce vârstă.
10:53 K: Why… No, a certain age, a small baby, or a young child, it must be protected. - De ce... nu, la o anumită vârstă, sugarul sau copilaşul... trebuie să fie protejat.
11:01 B: In every way, psychologically.

K: Yes, psychologically... 		- În orice mod: psihologic... - Da, psihologic...
11:03 B: It must not be shocked psychologically. - ... nu trebuie şocat psihologic. - ... îl protejezi cu afecţiune,
11:05 K: You protect it with affection, taking it in your lap, cuddling him or her, and holding his hand, you make him feel that he is loved, that he is cared for. That gives him a feeling - here is somebody, who is looking after me, and there is security here. ţinându-l în poală, alintându-l sau alintând-o şi ţinându-l de mână, făcându-l să simtă că este iubit şi îngrijit. Asta îmi conferă mie sentimentul că cineva are grijă de mine şi că există siguranţă în asta.
11:22 B: Yes, and then I suppose, he will grow up not requiring that security. - Da şi, apoi, presupun că va creşte şi nu va mai avea nevoie de ea.
11:26 K: That's it. I am questioning, as he grows up, and as he faces the world, why does he crave for security? - Corect. Mă întreb, pe măsură ce creşte... şi se confruntă cu lumea... de ce simte nevoia de siguranţă ?
11:36 B: Well, I think very few children ever have that love to begin with. - Ei bine, cred că prea puţini copii au avut parte de acea dragoste, din start.
11:40 K: Oh, that's it. So is that the problem? - Asta e ! Deci, asta să fie problema ?
11:46 B: Well, I don't know, but that's one factor in there. - Nu ştiu, dar acesta este un factor al problemei.
11:49 K: That we really don't love? And if one loves, there is no need for security. You don't even think about security. If I love you, not intellectually, not because you give me comfort, sex, or this, or that, if I really have this deep sense of love for another, what is the need for security? It's my responsibility to see that you are secure. But you don't demand it.

H: Yes. 		- Că noi, cu adevărat, nu iubim ? Şi, dacă cineva iubeşte, nu există nevoia de securitate. Nici măcar nu te gândeşti la siguranţă. Dacă te iubesc... nu intelectual, nu... fiindcă îmi oferi confort, sex sau una, alta... dacă am, cu adevărat, acest sentiment al iubirii pentru altcineva... care mai este nevoia de siguranţă ? Există responsabilitatea mea de a-ţi asigura securitatea. - Dar tu nu soliciţi asta. - Da.
12:42 K: But human beings do. And does that mean we don't love another? - Dar fiinţele umane o fac. Şi oare asta înseamnă... că nu ne iubim unii pe alţii ?
12:53 H: Yes, it means that what we love is the... - Da, înseamnă că ceea ce iubim este... - Cum adică eu te iubesc fiindcă îmi oferi ceva ?
13:00 K: I love you because you give me something. - Mă faci să simt că-mi oferi acea securitate, după care tânjesc.
13:02 H: Yes. You make me feel like I'm going to get that security which I crave. - Da.
13:07 K: Yes. So, no, we are skirting around this. Why? Why do I want security, so that I feel completely content, without fear, without anxiety, without agony, and so on? Is fear the root of all this? Deci... nu, ne învârtim în jurul problemei. De ce ? De ce mi-aş dori siguranţă, astfel încât să mă simt complet mulţumit... fără teamă, fără anxietate, fără agonie ş.a.m.d ? Oare teama este rădăcina tuturor acestor lucruri ?
13:37 H: Oh, we seem to have mentioned already several things that are the root of it. As the baby grows up and isn't loved, he feels the need for that, he remembers that, he tries to return to that, or get that as an adult, he's afraid because he's not protected, and as an adult he tries to get that protection. - Ei bine, se pare că am menţionat, deja, câteva lucruri ca rădăcini ale lor. Pe măsură ce copilul creşte fără iubire, el simte nevoia de iubire, şi-o aminteşte, încearcă să se întoarcă la ea şi s-o obţină ca adult. Se teme, fiindcă nu este protejat şi, ca adult, caută acea protecţie.
13:56 K: Or, sir, is it unconsciously we know that the self, the me, the ego is really totally unstable. - Toate acestea se manifestă inconştient. Noi ştim că sinele... eul, ego-ul... este, în realitate, complet instabil.
14:14 H: You are saying that in its nature it's totally unstable? - Deci natura lui e complet instabilă ? - Instabil, prin natura lui !
14:16 K: In its nature, unstable. And therefore, there is this anxiety for security, outside or inside. Şi, ca atare, există această dorinţă puternică pentru... siguranţă exterioară sau interioară.
14:28 H: Why do you say it's totally unstable? - De ce spuneţi că e complet instabil ? - Nu este ?
14:30 K: Isn't it? Isn't our consciousness unstable? Nu este, oare, conştiinţa noastră... instabilă ?
14:38 H: It seems to have two sides to it. One side says that if I could just get such and such, I would be stable. - Par să existe două aspecte. Un aspect susţine că... numai dacă aş obţine una sau alta aş fi stabil.
14:46 K: Yes. And there is a contradiction to that. I may not be. - Da şi... există o contradicţie în asta. Aş putea să nu fiu.
14:52 H: I may not be.

K: Yes, of course. 		- Aş putea să nu fiu ? - Da, desigur.
14:54 H: I'm not yet, but I will be.

K: Will be. 		- Nu sunt, încă, dar voi fi. - Voi fi, da.
14:56 H: Yes. - Acum, mult mai important, nu este acest...
14:58 K: No, much more fundamentally, is not this... the self itself in a state of movement, uncertainty, attached, fear in attachment - all that? That's a state of lack of stability. Therefore, I am asking, is that the reason that human beings unconsciously, knowing the instability of the self, want security - God, the saviour? sine, ca atare... într-o stare de... mişcare, incertitudine... ataşament... teama manifestată în ataşament, toate acestea. Aceasta este o stare de absenţă a stabilităţii. De aceea întreb, oare acesta este motivul... că fiinţele umane, la modul inconştient, cunoscând instabilitatea sinelui... doresc siguranţă, pe Dumnezeu... mântuitorul ?
15:43 H: Wanting something absolute. - Dorind ceva absolut. - Da, complet
15:45 K: Yes, completely... that'll give complete contentment. Because our consciousness is its content. Right?

H: Yes. 		care i-ar oferi satisfacţie deplină. Deoarece conştiinţa noastră... reprezintă conţinutul său. - Corect ? - Da.
16:09 K: And the content is always in contradiction. I believe...

H: That's right. 		- Şi conţinutul se află mereu în contradicţie. Cred şi totuşi mă tem că nu am credinţă.
16:14 K: ...and yet I'm frightened of not believing. - De aceea spuneţi că e instabil, în esenţă.
16:19 H: That's why you're saying it's in essence unstable. - Evident că este instabil.
16:21 K: Obviously, it is unstable. So clearly unstable. I want this thing, and some other desire comes along and says, 'Don't have that, for god's sake'. There is this contradiction, there is duality, all that exists in our consciousness: fear, pleasure, fear of death, you know all the content of our consciousness - all that. So that is unstable. E atât de clar că e instabil. Doresc acest lucru şi altă dorinţă apare şi spune "Nu accepta aia, pentru numele lui Dumnezeu !". Există această contradicţie, această dualitate... toate acestea se manifestă în conştiinţa noastră: teama, plăcerea, teama de moarte. Cunoaşteţi toate acestea, ca aparţinând conştiinţei noastre. Deci ea este instabilă.
16:54 H: Now, sensing all of that, people generally say, 'This problem is too deep, or too complex, there's no way to solve it, we can maybe just make some adjustments'. - Remarcând toate acestea... oamenii spun, în genere, că această problemă e prea profundă sau prea complexă şi nu are rezolvare. - Am putea face doar unele corecţii. - Da.
17:06 K: Yes, yes. And in that adjustment also there is lack of stability. So, unconsciously there must be craving for security. So, we invent God. Şi, în acea corecţie, există tot instabilitate, absenţa stabilităţii. Deci, la modul inconştient... trebuie să existe nevoia de securitate. Aşa că-l inventăm pe Dumnezeu !
17:22 H: We keep inventing lots of different things we hope will give us that security. - Continuăm să inventăm multe lucruri diferite, sperând în acea securitate.
17:26 K: We create God, he's our creation. We are not the creation of God, I wish we were. We would be totally different. So, there is this illusory desire for security. - Noi l-am creat pe Dumnezeu, este creaţia noastră. Nu suntem creaţia lui Dumnezeu ! Mi-aş fi dorit să fim, fiindcă totul ar fi fost complet diferit. Deci, există această dorinţă iluzorie pentru siguranţă.
17:46 H: Wait a minute, why do you say that it's illusory? - Staţi aşa - de ce e iluzorie ?
17:48 K: Because they invent something, in which they hope they'll be secure. - Fiindcă au inventat ceva, care speră să le aducă siguranţă.
17:51 H: Oh, I see. Yes. - Da.
17:57 K: So, if the content of our consciousness can be changed - quotes, changed - would there be need for security? - Deci... dacă substanţa conştiinţei noastre poate fi... schimbată, între ghilimele... ar mai exista nevoia de securitate ?
18:11 H: If we could eliminate all these contradictions? - Dacă putem elimina aceste contradicţii ? - Da, contradicţiile.
18:13 K: Yes, contradictions. - Atunci poate am avea siguranţă, deoarece conştiinţa ar fi stabilă.
18:15 H: Then maybe we would have the security, because our consciousness would be stable. - Deci, poate că nu am mai numi-o siguranţă.
18:18 K: So that maybe… We may not call it security. To be secure, which is a really disgusting desire, sorry. To be secure in what? About what? Personally, I never thought about security. You might say, well, 'You are looked after, you are cared for by others', and all the rest of it, therefore there is no need for you to think about security, but I never - I don't want security. I need, of course, I need food, clothes and shelter, that's understood, somebody to... Să ai siguranţă... care este, cu adevărat... o dorinţă dezgustătoare, scuzaţi-mă. Să ai siguranţă în ce anume ? În legătură cu ce anume? Personal, nu m-am gândit niciodată la siguranţă. Aţi putea spune, ei bine, că s-a avut grijă de mine, alţii au grijă de mine ş.a.m.d., deci nu e nevoie ca eu să mă gândesc la siguranţă, dar eu nu-mi doresc siguranţă. Desigur că am nevoie de hrană, haine, adăpost - e de la sine înţeles.
19:07 H: But we're talking about psychological security. - Deci vorbiţi de siguranţă psihologică. - Vorbesc de o problemă mai profundă.
19:09 K: Yes, I'm talking of much deeper issue. - Şi spuneţi că asta se întâmplă,
19:13 H: And you're saying that that occurs because the contents of consciousness are no longer contradictory. deoarece conţinutul conştiinţei nu mai este contradictoriu ?
19:19 K: Is there a consciousness... It may not be what we know as consciousness, it may be something totally different. All that we know is fear, reward and pleasure, and death, and constant conflict in relationship - I love you, but... - Există o conştiinţă. S-ar putea să nu fie ceea ce noi numim conştiinţă. Ar putea fi ceva complet diferit. Tot ceea ce cunoaştem este teama... recompensa şi plăcerea... şi... moartea... şi conflictul constant în relaţii. Te iubesc, dar...
19:46 H: Within limits.

K: Within limits. I don't know if that's called love. So, the content of consciousness is all that, which is me. My consciousness is me. In this complex, contradictory, dualistic existence, that very fact creates the demand for security. 		- Între anumite limite. - ... între anumite limite. Nu ştiu dacă asta poate fi numită iubire. Deci conţinutul conştiinţei noastre numai în asta constă... care înseamnă eu... eu sunt conştiinţa mea. În această... existenţă complexă, contradictorie, dualistă... exact acel lucru creează nevoia de securitate.
20:19 H: Yes. - Da.
20:22 K: So, can we eliminate the self? - Deci, putem noi, oare... elimina sinele ?
20:28 H: But we haven't - have we got into the self? It seems like there's somebody in there, in here, who's going to juggle all these things and get rid of the contradictions. - Dar am tratat problema sinelui ? Se pare că există cineva, acolo... aici... care jonglează cu toate acestea, creând contradicţii.
20:37 K: But that means you are different from this, from consciousness. - Dar, asta înseamnă că sunteţi diferit de acest lucru... de conştiinţă.
20:44 H: Right. - Corect.
20:46 K: But you are that! You are pleasure, you are fear, you are all belief - all that you are. I think we… don't please agree with what we are talking about, what I'm saying. It may be all tommyrot. - Dar sunteţi acel lucru... sunteţi plăcerea, sunteţi teama, sunteţi... toate credinţele, tot ceea ce sunteţi. Cred că nu acceptaţi, cu plăcere, subiectul, ceea ce afirm eu, acum. Ar putea fi numai baliverne.
21:09 H: I think there are a lot of people who wouldn't agree with that. I think that they would say that... - Cred că mulţi oameni n-ar fi de acord cu asta. - Cred c-ar zice că... - Ştiu că mulţi n-ar fi de acord,
21:13 K: I know there're a lot of people who wouldn't agree, because they haven't gone into it. They just want to brush all this aside. fiindcă n-au analizat asta şi nu vor decât să ignore totul.
21:18 H: Let's look at this. Is there a self that's separate, that's going to be able to somehow iron out these contradictions? - Hai să analizăm asta: există vreun sine separat, care ar putea aplana aceste contradicţii ?
21:24 K: No! - Nu ! - Dar cum de ştiţi asta ?
21:26 S: But how do you know? I mean, it seems to me that there is a... at least, it may be illusory, but it's very easy to think that one is separate from some of these problems, and that there's something inside one which can make decisions. Adică mie mi se pare că... există... ei bine, acestea ar putea fi iluzorii, dar... e foarte uşor să gândeşti că cineva este separat de aceste probleme şi că există ceva, în interiorul cuiva, care ia decizii.
21:42 K: Doctor, am I separate from my fear? Am I separate from the agony I go through? The depression? - Doctore, sunt cumva separat de teama mea ? Sunt separat de agonia prin care trec ?
21:53 S: Well, I think that there's something within one, which can examine these things, and that's why it indicates there is some kind of separation. - De depresie ? - Ei bine, cred că există ceva în noi, care poate analiza aceste lucruri. Şi asta poate sugera că există un anume gen de separare.
22:00 K: Because there is the observer separate from the observed. - Fiindcă există observatorul... - Da. - ... separat de obiectul observării.
22:07 S: Yes.

K: Is that so? 		- Da. - Aşa este ?
22:10 S: Well, it seems to be so.

K: It seems to be so! 		- Ei bine, aşa pare să fie. - Pare să fie aşa.
22:12 S: Now, this seems to be the problem, that it does seem to be so. I mean, in my own experience, of course, and many other people's, it does indeed seem that there is an observer observing things like fear and one's own reactions. And it comes out most clearly, I find, in insomnia, if one's trying to sleep, there's one part of one which, say, is just going on with silly worries and ridiculous thoughts, round and round', there's another part of one that says, 'I really want to sleep, I wish I could stop all these silly thoughts'. And there one has this actual experience of an apparent separation.

K: Yes. Of course, of course. 		- Ei bine, asta pare să fie problema, fiindcă pare să fie aşa. Adică, din experienţa mea, desigur şi a multor altor oameni, într-adevăr se pare că există un observator, observând lucruri, ca teama şi reacţiile proprii ale oamenilor. Şi apare mult mai clar, consider eu, în cazul insomniei. Atunci când cineva încearcă să doarmă, există altă parte care zice: "Continuă cu aceste griji prosteşti şi gânduri ridicole, la nesfârşit !" Mai există o parte care zice: "Chiar vreau să dorm !", "Aş vrea să pot opri toate aceste gânduri prosteşti." Şi, astfel, cineva experimentează, de fapt, o separare aparentă. - Desigur.
22:48 S: So, this isn't just a theory, it's an actual fact of experience that there is this kind of separation. - Deci, asta nu este o simplă teorie, este un fapt, ce poate fi experimentat... - ... că există acest gen de separare. - Sunt de acord.
22:54 K: I agree, I agree. But why does that division exist? Deci... - Dar de ce există acea dezbinare ?
23:05 S: Well, this is a good...

K: Who created the division? 		Cine a creat dezbinarea ?
23:11 S: It may just be a fact. - S-ar putea să fie o simplă realitate.
23:14 K: What may? - Ce anume ? - Ar putea fi o realitate.
23:16 S: It may just be a fact.

K: Is that so? I want to examine it. 		- Dacă e aşa, vreau să-l examinez, să aflu.
23:19 S: Yes, so do I. I mean, is it indeed a fact that consciousness, as it were, has levels, some of which can examine others, one at a time? - Şi eu. Adică, este chiar un fapt, că o conştiinţă poate avea nivele, unele putându-le examina pe celelalte, pe rând ?
23:29 K: No. Would you kindly consider, is fear different from me? I may act upon fear, I may say, 'I must suppress it, I may rationalise it, I might transcend it', but the fear is me. - Nu, aţi vrea să fiţi amabil să analizaţi: Teama este diferită de mine ? Adică s-ar putea să acţionez sub imperiul fricii, s-ar putea să zic că trebuie s-o reprim, s-o analizez logic, să-i transcend, dar... teama face parte din mine.
23:46 S: Well, we often...

K: I only invent the separation where I want to act upon it. But otherwise I am fear. 		- Ei bine, adesea... - Nu inventăm separarea, decât atunci când vrem să acţionăm asupra ei. Dar, altminteri, frica mă reprezintă.
24:01 S: The common and ordinary way of analysing it would be to say 'I feel afraid' as if the afraidness was separate from the I. I want to get out of this state of feeling afraid, so I want to escape from it, leaving the fear behind, and the I will pass beyond it and somehow escape it. This is the normal way we think.

K: I know. 		- Metoda comună de-a o analiza ar fi să zic: "Eu sunt înspăimântat !". De parcă "teama" ar fi separată de "eu". Vreau să scap din această stare de frică, aşa că vreau să scap, să las teama în urmă şi eu o voi depăşi, cumva, evadând din ea. - Aşa gândim în mod normal. - Ştiu asta.
24:20 S: So, what's wrong with that? - Deci, ce-i rău în asta ?
24:23 K: You keep up this conflict. - Ei bine, menţii acest conflict.
24:26 B: But I think, he is saying it may be inevitable. - Cred că el afirmă c-ar putea fi inevitabil.
24:29 S: It may be inevitable, you see.

K: I question it. 		- Ar putea fi inevitabil. - Contest asta !
24:32 B: Well... How do you propose to show it's not inevitable? - Da, dar atunci cum aţi propune să demonstraţi că nu este inevitabil ?
24:38 K: First of all, when there is anger, at the moment of anger there is no separation. Right? - În primul rând... atunci când există furia, momentul mâniei, atunci nu există separare. Corect ?
24:50 S: When you're very angry...

K: Of course. 		- Când eşti foarte furios... - Desigur că atunci.
24:53 S: ...what we normally say is you lose control of yourself, and the separation disappears, you become the anger, yes. - ... în mod normal se zice că-ţi pierzi controlul şi separarea dispare şi devii propria-ţi furie, da.
24:59 K: At the moment when you are really angry, there is no separation. The separation only takes place after. 'I have been angry'. Right? Now, why? Why does this separation take place? - La momentul de apogeu al furiei, nu există separare. Separarea se manifestă numai ulterior. "Eu am fost furios !" Corect ? Acum, de ce e aşa ? De ce se manifestă separarea ?
25:19 S: Through memory. - Datorită memoriei. - Prin memorie, corect !
25:21 K: Through memory, right. Because I have been angry before. So, the past is evaluating, the past is recognising it. So, the past is the observer. Fiindcă am mai fost furios, anterior. Deci, trecutul... e cel ce evaluează, trecutul... o recunoaşte. Deci, trecutul este observatorul ! - Asta ar putea să nu fie evident.
25:40 B: That may not be obvious. For example, I may have physical reactions that go out of control, like sometimes the hand or the body, and I say, 'I am observing those physical reactions going out of control and I'd like to bring them back in'. I think somebody might feel the same way, that his mental reactions are going out of control, and that they have momentarily escaped his control, and he's trying to bring them back in. Now, that's the way it may look or feel to many people. De exemplu, s-ar putea să am reacţii fizice, de a pierde controlul, uneori ale mâinii sau ale trupului şi spun că observ acele reacţii fizice ale pierderii controlului şi aş vrea să-l recapăt, corect ? Cred că cineva ar putea simţi la fel, că reacţiile sale mentale sunt scăpate de sub control, că i-au scăpat de sub control, momentan şi încearcă să şi le recapete. Vedeţi, cred că aşa ar putea fi privit de mulţi oameni.
26:14 K: So what? - Şi ce-i cu asta ?
26:17 B: Well, then it is not clear. Have we made it clear that that is not the case? - Apoi... nu e clar. Am clarificat faptul că este o excepţie ?
26:23 K: Sir, I am trying to point out, and I don't know if I made myself clear: when one is frightened, actually, there's no me separate from fear. - Eu, domnule, încerc să precizez ceva şi nu ştiu dacă m-am făcut înţeles. Atunci când cineva este înspăimântat... realmente... nu există nici un fel de sine, separat de acea teamă. - Dar atunci se pare... - Atunci când există un interval de timp...
26:43 K: When there is a time interval, there is the division. And time interval, time is thought. And when thought comes in, then begins the division. Because thought is memory, the past. atunci apare separarea. Şi, prin interval temporal, înţeleg timp de gândire. Şi, atunci când intervine gândirea, apare separarea. Fiindcă gândirea înseamnă amintire... a trecutului.
27:13 S: Thought involves memory - yes. - Gândirea implică memoria, da.
27:15 K: Yes, involves memory, and so on. So, thought, memory, knowledge, is the past. So, the past is the observer who says, 'I am different from fear, I must control it'. - Implică memoria ş.a.m.d. Deci gândul, amintirea... cunoaşterea, înseamnă trecutul. Deci... trecutul este observatorul... care spune că eu sunt diferit de teama mea şi trebuie s-o controlez.
27:39 H: Let's go through this very slowly, because it's seems like the experience is that the observer is the present. It seems like he's saying, 'I'm here now, and what am I going to do about this the next time it comes up'. - Hai să analizăm pe îndelete, fiindcă se pare că, din experienţă, observatorul este prezentul. Se pare că ar afirma: "Sunt aici, acum şi ce voi face data viitoare, când se va întâmpla "?
27:52 K: Yes. But the 'what am I going to do about it' is the response of the past, because you have already had that kind of experience. Sir, haven't you had fear?

H: Surely. 		- Da. Dar ceea ce voi face în privinţa asta este răspunsul trecutului, fiindcă aţi avut, deja, acel gen de experienţă. Domnule... v-a fost teamă ? - Categoric.
28:12 K: Deep, you know, something, a fear that has really shaken… - Profundă, înţelegeţi ? O teamă, cumva, care să vă fi zdruncinat cu adevărat.
28:17 H: Yes.

K: ...devastating one. 		- Da. - Una devastatoare.
28:20 H: Yes. Şi...
28:21 K: And at that second there is no division, you are entirely consumed by that. în acea secundă, nu există separare, fiindcă sunteţi consumat integral de ea.
28:30 H: Yes. - Da.
28:33 K: Right?

H: Right. 		- Corect ? - Da, corect.
28:35 K: Now, then thought comes along and says, 'I've been afraid because of this and because of that, now I must defend myself, rationalise fear' and so on, so on, so on. It's so obvious. What are we discussing?

H: OK. 		- Apoi, intervine gândirea... şi spune că mi-a fost teamă, dintr-un motiv sau altul, acum trebuie să mă apăr, să-mi explic teama ş.a.m.d. E atât de evident, că nu ştiu de ce mai discutăm.
28:54 B: I think, coming back again to the physical reaction, which can also consume you, and at the next moment you say, 'I didn't notice it at the time' thought comes in and says, 'That's a physical reaction'. - Cred că iarăşi revenim la reacţia fizică, care te poate consuma şi ea şi afirmaţi că, în momentul următor - şi nu am remarcat asta atunci - gândul intervine şi zice că e o reacţie fizică.
29:06 K: Yes.

B: Now I know it, what is the difference of these two cases, that in the second case it would make sense to say, 'I know that I have reacted this way before', right? I can take such and such an action. 		- Da. - Acum înţeleg... care este diferenţa dintre cele două cazuri, că, în al doilea caz, e logic să spui că ştiu că am mai reacţionat astfel, corect ? Adică pot acţiona în cutare sau cutare mod. - Nu prea înţeleg ce spuneţi.
29:22 K: I don't quite follow this. - Cineva...
29:24 B: Somebody can feel that it's true, I get overwhelmed by a reaction, and thought comes in. But in many areas that's the normal procedure for thought to come in. If something shattering happens, and then a moment later you think, what was it? Right?

K: Yes. In some cases that would be correct, right? 		poate simţi că a fost realmente copleşit de o reacţie şi apare acest gând. Dar, în multe domenii, asta este procedura normală, ca gândirea să intervină, dacă se întâmplă ceva zguduitor. Şi, apoi, un moment mai târziu, te gândeşti ce a fost, corect ? - Da. - În anumite cazuri ar fi corect, nu-i aşa ?
29:45 K: Quite right. - Destul de corect ! - Dar, în acest caz, de ce nu e ?
29:47 B: Now, why is it in this case it is not? - Aha, înţeleg ce spuneţi !
29:49 K: Ah, I see what you mean. Answer it, sir, you are… Answer it. You meet a rattler on a walk.

B: Yes. 		Răspundeţi, domnule, răspundeţi ! Să zicem că daţi peste... un şarpe cu clopoţei, când vă plimbaţi.
30:08 K: Which I have done very often. You meet a rattler, it rattles, and you jump. That is physical, self-protective intelligent response. That's not fear. Ceea ce mie mi s-a întâmplat foarte des. Întâlniţi un şarpe cu clopoţei. Şarpele sare la dumneavoastră şi vă feriţi, care este un răspuns fizic, auto protector şi inteligent. Nu este teamă !
30:35 B: Right. Not psychological fear.

K: What? 		- Corect, nu este o teamă psihologică.
30:39 B: It has been called a kind of fear. A fost denumită ca fiind un fel de teamă.
30:41 K: I know, I don't call that psychological fear. - Nu i-aş spune teamă psihologică.
30:43 B: No, it's not psychological fear, it's a simple physical reaction... - Nu este o teamă psihologică, ci este o simplă reacţie fizică.
30:47 K: Physical reaction...

B: ...of danger. 		- O reacţie fizică şi anume o reacţie inteligentă, de a nu fi muşcat de...
30:49 K: ...which is an intelligent reaction not to be bitten by the rattler. şarpe.
30:55 B: Yes, but a moment later I can say, 'I know that's rattler' or it's not a rattler, I may discover it's not a rattler, it's another snake which is not so dangerous. - Da, dar, un moment mai târziu, aş putea zice că ştiu că e şarpe cu clopoţei sau că nu e, fiindcă aş putea descoperi că e un alt şarpe, nu atât de periculos.
31:03 K: No, not so dangerous, then I pass it by. - Nu atât de periculos şi apoi...
31:07 B: But then thought comes in and it's perfectly all right. - ... îl ignor. - Dar gândeşti asta şi e foarte normal.
31:10 K: Yes.

B: Right? 		- Da, da. - Corect ?
31:12 K: Yes. Dar, în acest caz, când sunt furios sau înfricoşat...
31:14 B: But here, when I am angry or frightened... - Apoi intervine gândirea. - Şi nu-i în regulă.
31:17 K: Then thought comes in.

B: And it's not all right. 		- Nu-i în regulă. - Da.
31:20 K: It's not all right.

B: Yes. 		- Oh, înţeleg unde vreţi să ajungeţi.
31:22 K: Oh, I see what you are trying to get at. Why do I say it is not all right? Because fear is devastating, it blocks one's mind, thought, and all the rest of it, one shrinks in that fear. De ce spun că nu-i în regulă ? Fiindcă teama este devastatoare. Blochează mintea cuiva, gândirea şi orice altceva. Cineva se retrage în acea teamă.
31:44 B: Yes, I think I see that. You mean that possibly that when thought comes in, it cannot possibly come in rationally in the midst of fear, right?

K: Yes. 		- Da, înţeleg că afirmaţi că, atunci când intervine gândirea, atunci n-o poate face raţional, în plină teamă. - Da, asta încerc să spun.
31:53 B: Is that what you mean?

K: That's what I'm trying to say. 		- Deci, în cazul pericolului fizic, tot poate interveni raţional.
31:55 B: So, in the case of physical danger, it could still come in rationally. - Da.
31:58 K: Yes. Here it becomes irrational.

B: Yes. 		- Teama devine iraţională ! - Da.
32:01 K: Why, I am asking, why? Why doesn't one clear up all this awful mess? - De ce întreb aşa ceva ? De ce trebuie... De ce nu poate clarifica cineva această dezordine teribilă ?
32:17 H: Well, it isn't clear. - Ei bine, nu e clar.
32:19 K: Look, sir, it is a messy consciousness. - Uite, domnule... este o conştiinţă confuză.
32:24 H: Yes, it's a messy consciousness. - Da, e o conştiinţă confuză. - Conştiinţă confuză...
32:25 K: Messy consciousness, contradicting... contradictorie...
32:28 H: Yes. înspăimântată.
32:29 K: …frightened, so many fears, and so on, it's a messy consciousness. Now, why can't we clear it up? Atât de multă teamă ş.a.m.d., că e o conştiinţă confuză. Acum, de ce nu o putem limpezi ?
32:39 H: Well, it seems we are always trying to clear it up after the fact. - Ei bine, se pare că încercăm mereu asta, ulterior.
32:42 K: No, I think the difficulty lies, we don't recognise deeply this messy consciousness is me. And if it is me, I can't do anything! I don't know if you get the point. - Nu, eu cred că... dificultatea constă în faptul că nu recunoaştem, profund, că eu sunt această conştiinţă confuză. Şi, dacă e vorba de mine însumi, nu pot face nimic. Nu ştiu dacă înţelegeţi ideea.
33:05 S: You mean we think that there's a me separate from this messy consciousness. - Afirmaţi că gândim că eul se crede separat de această conştiinţă confuză.
33:10 K: We think we are separate. And therefore we are accustomed, it is our conditioning, to act upon it. But I can't very well do that with all this messy consciousness which is me. So, the problem then arises, what is action? We are accustomed to act upon the messy consciousness. When there is realisation of the fact that I can't act, because I am that. - Credem că suntem separaţi. Ca atare suntem obişnuiţi, prin condiţionare, să acţionăm asupra ei. Dar nu pot face asta prea bine, având această conştiinţă confuză, care sunt eu însumi. Deci, problema care se pune în acel caz este: În ce constă acţiunea ? Suntem obişnuiţi să acţionăm... asupra unei conştiinţe confuze. Când ar trebui să realizez că... nu pot acţiona, fiindcă eu sunt acea conştiinţă.
33:53 H: Then what is action?

K: That is non-action. 		- Atunci ce mai e acţiunea ? - Este non-acţiune !
33:58 H: OK. - Ok.
34:00 K: Ah, that's not OK, that is the total difference. - Ah, dar nu-i ok; este complet diferit.
34:04 H: Yes, I think I understand. On the one hand there's the action of consciousness on itself which just perpetuates things. And seeing that, then it ceases to act. - Da, cred că înţeleg. Pe de o parte există acţiunea conştiinţei, ca atare, care doar perpetuează lucrurile şi, dacă noi constatăm asta, încetează apoi să mai acţioneze.
34:19 K: It's not non-violence. Sorry. - Nu este non-violentă.
34:22 S: Sorry, sir, you're saying that normally we have the idea that there's a self which is somehow separate from some of the contents of our messy consciousness. - Mă scuzaţi, dar dumneavoastră afirmaţi că... în mod normal avem noţiunea unui "sine", care este separat, cumva, de o parte din fondul conştiinţei noastre confuze.
34:31 K: That's right, that's right, sir. Dacă cineva ne crede minunaţi, nu vrem să fim separaţi, astfel,
34:32 S: If someone tells us we're wonderful, we don't want to be separate from that, but if we feel afraid and if somebody tells we're awful, we do want to be separate from that. dar, dacă ne temem sau cineva ne crede groaznici, atunci vrem să ne separăm de asta.
34:40 K: Quite. Deci, este mai degrabă ceva selectiv.
34:41 S: So, it's rather selective. But nevertheless we do feel there's something in us which is separate from the contents of this messy consciousness. We normally act in such a way as to change either the contents of the consciousness, or our relation to them, or our relation to the world, and so on. But we don't normally examine this apparent separation between the self, the me, and the contents of the messy consciousness. That's something we don't challenge. Now, you're suggesting that in fact, this separation, which we can actually experience and do, most of us do experience, is in fact something we ought to challenge and look at, and we ought to face the idea that we actually are the messy consciousness and nothing other.

K: Of course. It's so obvious. 		Şi, totuşi, simţim ceva, în interiorul nostru, care este separat de esenţa acestei conştiinţe dezordonate. De regulă, acţionăm astfel încât... să schimbăm fie esenţa conştiinţei, fie relaţia noastră cu ea, fie relaţia noastră cu lumea ş.a.m.d. Dar, în mod normal, nu examinăm această separare, aparentă, dintre sine, ego şi esenţa conştiinţei confuze. Asta e ceva ce nu înfruntăm. Dumneavoastră sugeraţi că... separarea pe care o putem experimenta, de fapt şi majoritatea dintre noi chiar o experimentăm, este, de fapt, ceva ce trebuie înfruntat şi analizat. Şi trebuie să ne confruntăm cu ideea că noi suntem, de fapt, conştiinţa confuză - ... şi nimic altceva. - Desigur, este evident.
35:32 S: Well, it isn't obvious, it's very non-obvious, and it's a very difficult thing to realise, because one's very much in the habit of thinking one is separate from it. - Dar nu este evident, ci e foarte non-evident. E un lucru foarte dificil de realizat, fiindcă suntem prea obişnuiţi să gândim că suntem separaţi de ea.
35:39 K: So, it's our conditioning, can we move away from our conditioning? Our conditioning is me. And then I act upon that conditioning, separating myself. But if I am that... no action, which is the most positive action. - Deci e condiţionarea noastră. Oare putem să ne depărtăm de condiţionarea noastră ? Eu sunt propria mea condiţionare. Şi apoi acţionez asupra acelei condiţionări, separându-mă pe mine însumi. Dar, dacă eu sunt asta... nu acţionez, ceea ce este, de fapt, cea mai potrivită acţiune.
36:07 H: The way that that would be heard, I'm afraid, is that if I don't act on it it's just going to stay the way it is. - Modul cum va fi înţeles acest lucru, mă tem, este că, dacă nu acţionez asupra lui, va rămâne exact aşa cum este.
36:13 K: Ah! - Sugeraţi că, recunoscând acest lucru,
36:16 S: You're suggesting that by recognising this, there's a sort of the process of recognising it, facing up to... se manifestă un fel de proces de recunoaştere, de confruntare...
36:23 K: It's not facing up. Who is to face up? Not recognise. Who is to recognise it? You see, we are always thinking in those terms. I am that, full stop. We never come to that realisation, totally. There is some part of me which is clear, and that clarity is going to act upon that which is not clear. Always this goes on. - Nu-i o confruntare ! Pe cine să confruntăm ? Dacă n-o recunoşti, cine ar trebui s-o facă ? Vedeţi, mereu gândim în acei termeni. Eu sunt aia - şi gata ! Nu ajungem niciodată să realizăm asta... complet. Există o anumită parte a mea, care este clară... şi acea claritate va acţiona asupra părţii neclare. Asta se întâmplă mereu !
37:02 S: Yes.

K: I am saying, the whole content of one's consciousness is unclear, messy. There is no part of it that's clear. We think there is a part, which is the observer, separating himself from the mess. So, the observer is the observed. Gurus, and all that. 		- Da. - Afirm că întreaga esenţă a conştiinţei cuiva este neclară, confuză. Nu există nici o parte a ei care să fie clară. Credem că există o parte, care este observatorul ce se separă, pe sine însuşi, de dezordine. Deci, observatorul este cel observat. - Guru şi alţii. - Corect.
37:38 B: You were raising the question of action. If that is the case, how is action to take place? - Puneţi problema acţiunii, dar, dacă e aşa, cum poate avea loc acţiunea ? - Aş spune, nu... Când există percepţia a ceea ce înseamnă adevăr,
37:53 K: When there is perception of that which is true, that very truth is sufficient, it is finished. exact acel adevăr... este suficient, este finalul.
38:00 B: Yes. You have said also, for example, that that mess itself realises its own messiness, right?

K: Yes. Messiness, it's finished. 		- Aţi mai spus, de exemplu, că tocmai acea dezordine realizează propria stare. - Da, dezordinea e terminată.
38:13 S: Sir, are you suggesting, the realisation of the messiness itself in some way dissolves the messiness? - Deci, sugeraţi, cumva, că realizarea acelei dezordini, în sine, dizolvă cumva dezordinea.
38:19 K: Yes. Not a separative realisation that I am messy. The fact is consciousness is messy, full stop. And I can't act upon it. Because previously acting upon it was a wastage of energy. Because I never solved it. I have struggled, I have taken vows, I have done all kinds of things to resolve this messy stuff. And it has never been cleared. It may partially, occasionally... - Da. Nu o realizare separată, că eu mă aflu în confuzie. Ci faptul că dezordinea este a conştiinţei şi gata. Şi nu pot acţiona asupra ei. Fiindcă... anterior, să acţionezi asupra ei ar fi fost o risipă de energie. Fiindcă nu am eliminat-o niciodată. Am luptat cu ea, am făcut jurăminte şi multe alte lucruri, pentru a rezolva această problemă neclară. Şi n-a fost clarificată niciodată ! Poate c-a fost parţial, ocazional.
39:04 H: Well, I think that's another aspect of this. In therapy, or in our own lives, we seem to have insights that are partial, that we clear up a particular problem and gain some clarity and order for a time. And then the thing returns in some other form or...

K: Yes, yes. 		- Ei bine, cred că acesta e un alt aspect al problemei. În terapie sau... în vieţile noastre, părem să avem intuiţii, care sunt parţiale, deoarece clarificăm o anumită problemă şi căpătăm ceva claritate şi ordine, pentru o perioadă. Şi, apoi, problema revine, în vreo altă formă sau...
39:26 H: ...the same form. You're suggesting that the thing needs to be done across the board in some way.

K: You see, sir, before, the observer acted upon it, upon the messy consciousness. Right?

H: Yes. 		- Da. - ... sau în aceeaşi formă. Sugeraţi că trebuie acţionat dincolo de limite, cumva. - Anterior... observatorul a acţionat asupra ei... asupra conştiinţei confuze, corect ?
39:44 K: Saying, 'I'll clear this up, give me time', all the rest of it. And that's a wastage of energy.

H: Right. 		Spunând "am clarificat asta, acordă-mi timp ş.a.m.d." Dar... asta este o risipă de energie. - Corect.
39:55 K: When the fact that you are that - you are not wasting energy. Which is attention. I don't know if you want to go into this. - Când... realizezi că asta eşti... nu risipeşti energie... adică atenţie. Nu ştiu dacă vreţi să abordăm asta.
40:09 S: No, this is very interesting. Please do. - Nu, e foarte interesant, continuaţi vă rog !
40:16 K: Would we agree that acting upon it is a wastage of energy? - Aţi fi de acord că... acţionând asupra ei... e o risipă de energie ?
40:25 H: Yes. This creates more disorder. - Da. - Creează mai multă dezordine. - Nu, creează mai multă dezordine...
40:29 K: No. It creates more disorder, and there is this constant conflict between me and the not me. The me who is the observer, and I battle with it, control it, suppress it, anxious, worry, you follow? Which is all essentially wastage of energy. Whereas, this messy consciousness is me. I have come to realise that through attention. Not 'I have come to realise', sorry.

B: Would you say that the consciousness itself has come to realise it? 		dar mai există acest conflict, constant, dintre ego şi non-ego. Între mine, care sunt observatorul... şi mă lupt cu el. - Corect. - Îl controlez, îl reprim, îmi provoacă griji - înţelegeţi ? Dar asta este, în esenţă, o risipă de energie. Cu toate că... eu însumi sunt această conştiinţă confuză. Am ajuns să realizez asta, prin intermediul atenţiei. Nu eu sunt cel care a realizat - scuze ! - Afirmaţi că însăşi conştiinţa a ajuns să realizeze asta ?
41:17 K: Yes.

B: I mean, it's not me, right? 		- Da. - Adică nu eu, corect ? - Da.
41:19 K: Yes. Which is total attention I am giving to this consciousness, not 'I am' - there is attention and inattention. Inattention is wastage of energy. Attention is energy. When there is observation that consciousness is messy, that fact can only exist when there is total attention. And when there is total attention, it doesn't exist any more confusion. It's only inattention that creates the problems. Refute it! Acestei conştiinţe îi rezerv întreaga atenţie. Nu "eu însumi", fiindcă există atenţie... şi neatenţie. Neatenţia înseamnă energie risipită. Atenţia înseamnă energie. Când se observă dezordinea acestei conştiinţe, acel fapt... poate exista numai în cazul atenţiei integrale. Şi, când există atenţie nedivizată, nu mai există nici o confuzie. Numai neatenţia este cea care creează problemele. Respingeţi-o !
42:15 S: But, sir, I didn't understand entirely... This total attention that you're talking about would only be able to have this effect if it somehow was something completely in the present and devoid of memory. - Dar, domnule, n-am înţeles tot ce spuneţi. Această atenţie nedivizată, despre care vorbiţi, poate avea acest efect numai dacă este, cumva, complet în prezent... - ... neapelând la memorie. - Desigur.
42:27 K: Of course, of course, attention is that. If I attend to what you have said just now, - devoid of memory, which is attention - I listen to you not only with the sensual ear, but with the other ear, which is: I am giving my whole attention to find out what you are saying, which is actually in the present. In attention there is no centre. Asta este atenţia ! Dacă ascult ceea ce tocmai aţi afirmat, neapelând la memorie, ceea ce înseamnă atenţie... vă ascult... nu numai cu simţul auzului... ci cu cealaltă "ureche"... şi anume vă acord... întreaga mea atenţie, pentru a desluşi ce anume spuneţi. Ceea ce se petrece, de fapt, în prezent. Nu există un centru al atenţiei !
43:14 S: Because the attention and the thing attended to become one, you mean. You mean there's no centre in the attention, because the attention is all there is, the thing attended to and the attention is all there is. - Fiindcă atenţia şi lucrul urmărit devin una, asta afirmaţi ? Adică nu există un centru al atenţiei fiindcă... atenţia e tot ce poate exista, atenţia şi lucrul urmărit sunt tot ce există.
43:27 K: Ah, no, no. There is messiness, because I have been inattentive. Right?

S: Yes. 		- Ah, nu, nu ! Există dezordine, fiindcă am fost neatent. - Corect ? - Da.
43:38 K: When there is the observation of the fact that the observer is the observed, and that state of observation, in which there is no observer as the past, that is attention. Sir, I don't know if you have gone into the question of meditation here. That's another subject. - Atunci când există... realizarea faptului că observatorul este cel observat... acea stare de observare, în care nu există observator, aflat în trecut, este, de fapt, atenţia ! Domnule, nu ştiu dacă aţi abordat problema meditaţiei. Ştiu că e un alt subiect.
44:08 H: That may be a relevant subject. It seems that what you're talking about may happen partially. - Ar putea fi un subiect relevant. Se pare că... ceea ce descrieţi s-ar putea întâmpla parţial.
44:16 K: Ah! It can't happen, then you keep partial mess and partial not mess. We're back again to the same position. - Se poate întâmpla şi apoi vă treziţi, parţial... în dezordine şi parţial în non-dezordine. Am revenit în aceeaşi poziţie.
44:26 H: Yes. - Da.
44:28 S: But do you think this kind of attention you're talking about is the sort of thing that many people experience occasionally in moments of great beauty, or occasionally a piece of music they're really enjoying, they lose themselves, and so on? Do you think that many of us have glimpses of this in these kinds of experiences? - Dar credeţi că genul de atenţie, pe care o descrieţi, este genul de lucru pe care multă lume îl experimentează, ocazional, în momente de mare frumuseţe, sau, uneori, ascultând o piesă muzicală foarte plăcută, când cad în reverie ş.a.m.d. ? Credeţi că mulţi dintre noi am întrevăzut acest gen de experienţă ?
44:46 K: That's it. That's it. When I see a mountain, the majesty, the dignity and the depth of it drives away myself. A child with a toy, the toy absorbs him. The mountain has absorbed me, toy has absorbed the child. I say, that means there is something outside, which will absorb me, which will make me peaceful. Which means an outside agency that'll keep me quiet - God, prayer, looking up to something or other. If I reject an outside agency completely, nothing can absorb me. Let's say, if you absorb me, when you are gone I am back to myself. - Asta e ! Când văd un munte... maiestuozitatea, demnitatea şi profunzimea lui, totul mă copleşeşte. Un copil, cu o jucărie, se lasă absorbit de jucărie. Muntele m-a absorbit pe mine ! Jucăria l-a absorbit pe copil. Adică poate exista ceva, exterior mie, care mă va absorbi... care mă va face paşnic. Ceea ce înseamnă că există un factor extern... care mă menţine liniştit: Dumnezeu, rugăciunea, admirarea unui peisaj ş.a.m.d. Dacă resping acel factor exterior, complet... nimic nu mă poate absorbi. Să zicem că... dacă mă absorbi dumneata, când ai plecat, redevin eu însumi.
45:50 H: Yes. Deci, resping orice noţiune de factor extern, care să mă poată absorbi...
45:52 K: So, I discard any sense of external agency which will absorb me. So I am left with myself, that's my point. şi, deci, rămân eu însumi, asta e ideea.
46:02 H: I see. So you're suggesting that when this happens partially it's because we're depending on something. - Înţeleg. - Deci sugeraţi că, atunci când se întâmplă, parţial, depindem de ceva anume.
46:08 K: Yes, of course.

H: I see. 		- Da, desigur ! - Înţeleg.
46:11 K: It's like my depending on my wife.

H: Or my therapist, or my problem. 		- E ca şi cum aş depinde de soţia mea. - Sau de terapeutul meu sau problema mea. - Una sau alta !
46:16 K: Something or other.

H: Yes. 		Aşa cum un hindus, catolic sau altcineva depind de ceva anume.
46:17 K: Like a Hindu, Catholic, or anybody, they depend on something. Therefore dependence demands attachment. Drept consecinţă, dependenţa necesită ataşament.
46:29 H: Now, it's possible to listen to you say this, and have the idea of what you are talking about, and try and do that. - E posibil să vă ascult spunând asta şi să înţeleg la ce vă referiţi şi să încerc să aplic aşa ceva.
46:36 K: Ah, you can't do it! That means you are acting again. You want something out of it. In exchange, I'll give you this, you give me that. That's just a trade. Here it's not like that, you are enquiring into something which demands a great deal of thought, great deal of intelligence, and attention that says, 'Look, why is there this division, this mess in the world?' Because our consciousness is messy and so the world is messy. So, from that arises, is it possible to be free of the self? Consciousness, the messy consciousness, is the self. - Ah, o puteţi face ! Asta înseamnă că acţionaţi din nou. Doriţi să obţineţi ceva din asta. La schimb, eu vă ofer asta şi dumneavoastră îmi oferiţi altceva. Nu e decât un schimb. Aici nu-i aşa, fiindcă analizaţi ceva anume, care necesită o mare concentrare şi multă inteligenţă... şi atenţie, care spune: "Uite, de ce e atâta dezbinare în lume ?" Deoarece conştiinţa noastră este confuză şi, ca atare, lumea este în dezordine. Deci... din asta apare problema: Oare este posibil să te eliberezi de ego ? Conştiinţa confuză este, de fapt, ego-ul !
47:38 S: It is not possible to be free from the contents of consciousness, different experiences, as long as my eyes are open, I'm looking, I see all sorts of different things. Now, what you were saying about the attention, when one's looking at a mountain, for example, are you suggesting that if I have that same kind of attention to everything I experience, that then this is the... - Nu-i posibil să mă eliberez de fondul conştiinţei, de diverse experienţe, atât timp cât am ochii deschişi şi văd tot felul de lucruri diferite. Acum... ceea ce afirmaţi referitor la atenţie, când cineva priveşte un munte, de exemplu... sugeraţi, cumva, că dacă eu... acord acelaşi gen de atenţie oricărei alte experienţe... atunci...
48:03 K: You see, again, you experience. - Vedeţi, este iarăşi experienţa dumneavoastră !
48:06 S: Yes, well, all right, but...

K: But you are the experience. 		- Da, corect. - Dar dumneata eşti experienţa în sine !
48:11 S: Yes. - Da.
48:13 K: Right? That means, there is no experience. - Corect ? Asta înseamnă că nu există deloc experienţă.
48:21 S: There's just attention, you mean. - Adică nu există decât atenţia ?
48:28 K: Experience involves remembrance, time, which is the past. Therefore the experiencer is the experienced. If I seek illumination, enlightenment, or whatever you might like to call it, I am then trying to do all kinds of things to achieve that. But I don't know what illumination is. I don't know. Not because you said it, or Buddha said it, or somebody else said it, I don't know. But I am going to find out. Which means the mind must be totally free - from prejudice, from fear, all the rest of that messy business. So, my concern is not illumination, but whether the content of my consciousness can be cleansed - whatever word you use. That's my concern - not concern, that's my enquiry. And as long as I am separate from my consciousness I can experience it, I can analyse it, I can tear it to pieces, act upon it, which means perpetual conflict between me and my consciousness. I wonder why we accept all this. Why do I accept that I am a Hindu? Why do I accept that I am a Catholic? You follow?

S: Yes. 		- Experienţa implică amintire... timp... adică ceva din trecut. Ca atare, experimentatorul este cel experimentat. Dacă sunt în căutarea iluminării... iluminare sau cum veţi dori să-i spuneţi... atunci voi încerca să fac tot felul de lucruri, pentru a o atinge. Dar nu ştiu ce anume este iluminarea. Nu ştiu ! Nu fiindcă ai spus-o tu sau Buddha sau altcineva. Nu ştiu. Dar sunt pe cale să aflu. Ceea ce înseamnă că mintea trebuie să fie complet eliberată... de prejudecăţi, de teamă şi tot restul acelei confuzii. Deci grija mea nu este iluminarea, ci dacă... fondul conştiinţei mele poate fi curăţat sau cum aţi vrea să-i spuneţi. Asta-i grija mea ! Nu atât grijă, ci asta urmăresc, de fapt. Şi, atât timp cât sunt separat de conştiinţa mea, o pot experimenta, o pot analiza, o pot face bucăţi, pot acţiona asupra ei. Ceea ce înseamnă... un conflict permanent între mine şi conştiinţa mea. Mă întreb, de ce oare acceptăm toate acestea ? De ce accept că sunt un hindus ? De ce accept că sunt un catolic ? - Înţelegeţi ? - Da.
50:26 K: Why do we accept what other people say? - De ce acceptăm ceea ce afirmă alţi oameni ?
50:30 H: We say it ourselves. - Noi înşine facem afirmaţii. - Noi înşine facem afirmaţii. - Da.
50:33 K: Yes. No, not only we say it ourselves, but it's encouraged, sustained, nourished by people outside. Why? Why do we accept? He is a professor and he is teaching me, I accept that. Because he knows biology much more than I do, I go to his class, and I am being informed by what he says. But he's not my guru, he's not my behaviour guide. He is giving me information about biology, and I am interested in it. I want to study it, I want to go out into the field and do all kinds of stuff. But why do we accept authority, psychological authority, spiritual - quote spiritual - authority? Again, we come back to security. I don't know what to do, but you know better than I do; you are my guru. I refuse that position. Nu numai că facem afirmaţii, dar este încurajat, sprijinit, alimentat de alţi oamenii. De ce ? De ce acceptăm ? El e profesor şi mă învaţă, accept asta. Fiindcă ştie mult mai multe decât mine, merg la ora lui şi sunt informat, prin ceea ce predă. Dar nu e guru meu ! Nu este... ghidul meu comportamental. Îmi oferă informaţii despre biologie şi sunt interesat. Vreau să studiez, vreau să aprofundez domeniul ş.a.m.d. Dar, de ce acceptăm autoritatea psihologică... autoritatea spirituală ? Iarăşi, revenim la securitate. Nu ştiu ce să fac, dar tu ştii mai bine decât mine. Eşti guru meu ! Refuz acea atitudine !
51:44 S: But don't we arrive at the same set of problems, if we start not from authority but from responsibility; say, I'm a father, I have this child, we've agreed some time ago... - Dar nu ajungem la aceleaşi probleme, dacă pornim nu de la... autoritate, ci de la responsabilitate ? Să zicem că sunt tată, am acest copil... - ... am căzut de acord... - Trebuie instruit, desigur.
51:57 K: You have to instruct it, of course. - Trebuie să ai grijă de copil. - Desigur.
51:59 S: You have to look after this baby.

K: Of course, of course. 		- Bun.
52:01 S: Fine. But now, in order to feed the baby you become preoccupied with security, job, tenure, you know, house... Dar, acum, pentru a putea hrăni copilul, devii preocupat de siguranţa socială: - ... slujbă, contract, casă... - Desigur.
52:08 K: Of course, of course.

S: ...protecting the house against marauders, and so on.

K: Of course, of course. 		- ... protejarea casei de jefuitori ş.a.m.d.
52:12 S: Then you get into the same lot of things about preoccupation with security, starting not from authority but from responsibility for others, for children, for example. Apoi ajungi la aceleaşi probleme, privind preocuparea pentru siguranţă, plecând nu de la autoritate, ci de la responsabilitate, pentru alţii, pentru copil, de exemplu.
52:21 K: Of course. - Desigur.
52:23 S: So, then what is the answer to that? It's easy to say you should reject responsibility. - Atunci, care este răspunsul la acea problemă ? - E uşor să respingi responsabilitatea... - Desigur, am bani, dacă îi câştig...
52:28 K: Of course, I have money, if I earn money, job, so on, I have to look after myself. If I have servants, I have to look after servants, my children, perhaps their children too. I am responsible for all that.

S: Yes. 		am slujbă, ş.a.m.d., trebuie să am grijă de mine, de slujitori, dacă am, de copiii mei. Poate şi de copiii lor. Sunt responsabil de toate acestea. - Da.
52:44 K: Physically I am responsible. To give them food, to give them the right amount of money, allow their children go to a proper school, like my children - I am responsible for all that. - Fizic vorbind, sunt responsabil. Să-i hrănesc, să le dau bani cât trebuie, să le permit copiilor lor să meargă la şcoli potrivite, ca şi copiii mei. Sunt responsabil de toate astea.
52:59 S: But isn't that going to bring you back to the same position of insecurity, and so on, that you were trying to dissolve by this rejection of authority? - Dar asta nu vă va aduce în aceeaşi poziţie de nesiguranţă ş.a.m.d., pe care încercaţi s-o... dizolvaţi, prin această respingere a autorităţii ?
53:14 K: I don't see why I need spiritual or psychological authority. Because if I know how to read myself, I don't need anybody to tell me. But we have never attempted deeply to read the book of myself. I come to you and say, 'Please, help me to read.' And then the whole thing is lost. - Nu văd de ce aş avea nevoie de o autoritate spirituală sau psihologică. Fiindcă, dacă ştiu cum să mă "citesc" singur, nu am nevoie de altcineva să-mi spună asta. Dar noi nu am încercat, niciodată, să citim, în profunzime, "cartea" care suntem, de fapt. Vin la dumneata şi spun: "Te rog, ajută-mă să citesc !" Şi, atunci, totul este pierdut.
53:43 H: But I think what Rupert is asking is that if we start by assuming responsibility for other people, that entails...

K: What? My earning capacity? 		- Dar cred că ceea ce întreba Rupert este: Dacă... începem prin... prin a ne asuma responsabilităţi pentru alţi oameni... asta presupune... - Ce ? - Capacitatea mea de a-i întreţine. - Care trebuie să fie sigură.
53:59 H: Which must be secure.

K: Yes, secure as much as possible. Not in countries where there's tremendous unemployment. 		- Da, sigură pe cât se poate. Nu în ţări unde există un şomaj teribil.
54:08 H: So, you're saying that that doesn't entail any psychological insecurity. - Deci, afirmaţi că nu presupune vreo insecuritate psihologică.
54:11 K: No, of course not. But when I say, 'He's my servant, I'm going to keep him in that place,' you follow? - Desigur că nu. Dar, când afirm că el e servitorul meu, am de gând să-l ţin în acea poziţie. - Înţelegeţi ? - Nu, precizaţi !
54:19 H: No. Tell me more.

K: I mean, I treat him as a servant. 		- Îl tratez ca pe un servitor. - Da.
54:23 H: Yes. - Care devine iresponsabil.
54:25 K: Which becomes irresponsible - I don't know… naturally. Nu ştiu, e ceva natural.
54:31 H: But if it's a servant, he can come and go. But if it's a child, he can't come and go.

K: Ah! He's part of my family. 		- Dar, dacă e servitor, poate sta sau poate pleca. - Şi copilul poate pleca. - Aha, e parte din familie.
54:39 B: I think the question is something like this: suppose, you are responsible for a family and the conditions are difficult, you may not have a job, and you may start to worry about, and become insecure psychologically. - Cred că problema e cam aşa: să presupunem că eşti responsabil de o familie şi condiţiile sunt dificile. Poate nu ai slujbă şi începi să-ţi faci griji şi devii nesigur, psihologic.
54:49 K: Yes.

B: Right? 		- Da.
54:51 K: I don't worry about it, there it is, I have no more money. So, my friend, I have no more money, if you want to stay, share the little food I have, we'll share it. Nu-mi fac griji - asta e, nu mai am bani ! Deci, prietene, nu mai am bani. Dacă vrei să stai, împărţim puţina hrană pe care o am şi asta e. - Deci, afirmaţi că, chiar dacă sunteţi şomer şi responsabil de o familie,
55:02 B: You're saying that even if you are unemployed and you are responsible for a family, it will not disturb the order of the mind, right? asta nu va perturba ordinea mentală, corect ?
55:09 K: Of course, not. - Desigur că nu.
55:10 B: You will find an intelligent way to solve it. - Veţi găsi un mod inteligent de a... - Te descurca în situaţia asta.
55:12 K: Deal with it.

B: Yes. 		- Dar acest gen de grijă, ca rezultat al responsabilităţii, e relativă.
55:15 S: But this kind of worry as a result of responsibility is relative. - Nu i-aş spune grijă.
55:18 K: I don't call it worry. I am responsible. Sunt responsabil...
55:22 S: Yes. şi, ca atare, am grijă de ei, atât cât pot.
55:24 K: And therefore I look after as much as I can. - Şi dacă nu puteţi ?
55:27 S: And if you can't?

K: Sorry? 		- Nu pot.
55:31 S: If you can't?

K: I can't. Why should I worry and bother - I can't, it's a fact. 		De ce ar trebui să fiu îngrijorat şi necăjit ? Nu pot şi asta e !
55:40 B: You're saying that it's possible to be completely free of worry, for example, in the face of great difficulties. - Afirmaţi că e posibil să te eliberezi complet de griji, de exemplu, când te confrunţi cu mari dificultăţi.
55:46 K: Yes. There is no… You see, that's what I am saying. Where there is attention, there is no need to… there is no worry, because there is no centre from which you are attending. - Da. Vedeţi, asta susţin de fapt. Acolo unde există atenţie... nu e nevoie să... nu există grijă, fiindcă nu există un centru din care să vă implicaţi.
56:02 S: There are still problems, and there may still be responsibilities that one has. - Încă există probleme şi cineva tot ar mai putea avea responsabilităţi.
56:06 K: Of course, I have problems, so I resolve them. - Desigur că există probleme, deci le rezolv.
56:09 S: But if you can't resolve them. - Dar, dacă nu le puteţi rezolva ? - Atunci nu pot.
56:11 K: Then I can't.

S: If your family is starving. 		De ce mi-aş face griji ?
56:13 K: I can't. Why should I worry about it? I can't be Queen of England. Nu pot fi regina Angliei.
56:17 S: No. - Nu. - Nu şi atunci de ce mi-aş face griji ?
56:18 K: No. So, why should I worry about it? - Dar dacă sunteţi un indian sărac şi şomer şi familia vă este înfometată,
56:20 S: But if you're a poor Indian, unemployed, your family is starving, there's nothing you can… You've tried everything, you've failed. You don't worry. Actually, surprisingly enough, a lot of poor Indians in just that situation don't worry - that's the most amazing thing about India. But then, of course, people coming along looking from outside say, 'Well, this is fatalism'.

K: Yes, that's right. 		aţi încercat tot ce se putea şi aţi eşuat şi nu vă faceţi griji. De fapt, surprinzător e că mulţi indieni săraci, în exact acea situaţie, n-au griji. Acesta e cel mai uimitor lucru, în privinţa lor. Dar, desigur, apar oameni, care privesc din exterior, spunând că e fatalism. - Da, corect.
56:40 S: And it's often regarded as the disease of India, the very fact that so many people manage not to worry in those circumstances, to the degree that we would expect. - Şi este privită, adesea, ca o boală în India, tocmai faptul că atât de mulţi oameni reuşesc să nu aibă griji, în aceste cazuri - ... în măsura în care ne-am aştepta noi. - Vreau să vă întreb ceva.
56:48 K: I'd like to ask you a question. You've listened to all this - messy consciousness - does one realise it, and empty the content, fear, you know, the whole business? Does it interest you?

H: Yes. 		Aţi ascultat toate acestea, despre conştiinţa confuză. Cineva realizează asta şi o goleşte de conţinut: teamă şi toate celelalte. - Vă interesează asta ? - Da.
57:11 K: Totally?

H: Yes. 		- În totalitate ? - Da.
57:13 K: That means what? - Asta ce înseamnă ?
57:16 H: It means you just listen. - Înseamnă că am ascultat. - Nu, înseamnă...
57:18 K: No, it means a conversation, dialogue between us. Penetrating deeper, and deeper, and deeper. Which means you must be free to examine. Free from your prejudice, from your previous experience. Of course, otherwise you can't examine. You can't investigate. 'Investigare' means explore, you know, push it, push it, push it further and further. Now, are you, are we willing to do that, so that actually the self is not? But when the self is not, it doesn't mean you neglect your wife, your children - you follow? That becomes so silly, it's like becoming a sannyasi, going off to the mountains, a monk going off into a monastery. That's an extraordinary escape. The fact is I have to deal with my wife and children, and if I have, a servant. Can I be so totally without the self that I can intelligently deal with these problems? un dialog, o conversaţie între noi... pe care o aprofundaţi, ulterior, tot mai mult. Ceea ce înseamnă că trebuie să aveţi libertatea de a examina... eliberat de prejudecăţile dumneavoastră... de experienţa dumneavoastră precedentă. Desigur, fiindcă altfel nu puteţi examina asta. Nu puteţi investiga, însemnând... explorare, înţelegeţi ? Împingând limitele tot mai departe. Acum, suntem dispuşi să facem asta ? Astfel încât, de fapt, să nu existe ego ? Dar, când nu există ego, asta nu înseamnă că... vă neglijaţi soţia, copiii - înţelegeţi ? Asta ar fi atât de absurd, ca şi cum... aţi deveni un sannyasi, care s-ar retrage în munţi... sau un călugăr retras la mănăstire. Asta este o evadare extraordinară ! Fapt este că trebuie să am grijă de soţia mea şi de copii şi servitor, dacă am. Pot fi... atât de complet... eliberat de ego, încât să pot aborda inteligent aceste probleme ?