Krishnamurti Subtitles home


SA80Q1 - Prima întâlnire cu întrebări şi răspunsuri
Saanen, Elveţia
23 iulie 1980



0:08 Aproape... 200 de întrebări au fost puse. Cred că, pentru a le răspunde la toate, mi-ar lua aproape două luni. Şi nu cred că veţi mai fi aici şi nici eu !
0:38 Cuvântul "întrebare" provine din limba latină, însemnând "a căuta". Şi, atunci când cineva pune o întrebare, cineva caută, de fapt... răspunsul în întrebarea însăşi. Sper că înţelegem, cu toţii, acea... acea afirmaţie. Noi punem o întrebare... şi, apoi, aşteptăm ca cineva să-i dea răspuns. Dacă aţi fi fost în Grecia antică, aţi fi mers la Oracolul din Delphi... şi, dacă aţi fi fost în India, aţi fi mers la vreun guru special, mai degrabă un dezechilibrat. Dacă v-aţi fi aflat aici, în Occident, v-aţi fi dus la psiholog... cu problemele voastre sau la preot, pentru a vă confesa. Dar... aici punem întrebări... şi încercăm să găsim un răspuns, dar răspunsul se află în întrebarea în sine. Dacă ştim cum să punem întrebarea corectă... vom descoperi, invariabil, noi înşine, răspunsul corect. Şi este foarte dificil să pui întrebarea potrivită. Asta implică faptul că cineva s-a gândit, foarte mult timp, la acea problemă... şi... a urmărit rezolvarea problemei, în succesiune şi a încercat să afle dacă există vreo rezolvare a problemei, în problema în sine. Sper că asta este clar.
2:54 Acum, există multe întrebări la acest punct. Le-am ales... cu grijă... nu în funcţie de preferinţele unora, ci potrivit seriozităţii întrebării în sine. Şi... atunci când pui întrebări, înseamnă că te afli într-o căutare în care suntem amândoi implicaţi. E bine ? Nu e ca şi cum îi puneţi o întrebare vorbitorului şi el îi dă răspuns... iar voi îl acceptaţi sau îl respingeţi... în funcţie de mentalitatea idealistă a cuiva... sau de vreo idiosincrazie ciudată sau potrivit imaginaţiei fabuloase a vreunei persoane sau dacă e un răspuns liniştitor. Dar, mă tem că nu va fi nici unul dintre acele lucruri. Dacă s-ar putea - pe măsură ce vom răspunde la câteva întrebări, în dimineaţa asta - vă rog să ţineţi minte că vorbitorul nu răspunde la întrebare... ci că investigăm, împreună, acea întrebare... un proces care devine mult mai... fascinant, mult mai plăcut... şi, ca atare, nu există nici o autoritate. Cercetăm împreună, analizând întrebarea în sine... împreună. Sper că asta este clar... că nu aşteptaţi un răspuns din partea vorbitorului... ci, din moment ce aţi pus întrebarea... fie doriţi să obţineţi un răspuns din partea altcuiva, fie căutaţi un răspuns în problema în sine. Adică, cercetând problema... descoperiţi răspunsul. Aţi înţeles ? Ceea ce este mult mai distractiv ! Mă bucur că avem, în sfârşit, o zi frumoasă. Şi sper că nu va fi prea cald.
6:04 Fără acţiunea dorinţei şi a intenţiei, cum se deplasează cineva în direcţia autocunoaşterii ? Nu este tocmai stringenţa schimbării o parte a acţiunii dorinţei ? Dacă e aşa, care este natura primului pas ?
6:30 Sper că nu vă deranjează, dacă o citesc de două ori. Fără acţiunea dorinţei şi a intenţiei, cum se deplasează cineva în direcţia autocunoaşterii ? Nu este tocmai stringenţa schimbării o parte a acţiunii dorinţei ? Dacă e aşa, care este natura primului pas ?
7:00 Adică, persoana întreabă: Oare dorinţa şi intenţia sunt necesare sau imperative... pentru a înţelege profunzimea autocunoaşterii ? Oare nu este dorinţa în sine... o mişcare în direcţia autocunoaşterii ? Aceasta este întrebarea.
7:37 În primul rând... pentru a înţelege această întrebare, nu numai superficial ci şi în profunzime, cineva trebuie să înţeleagă natura dorinţei şi a intenţiei şi... structura şi natura autocunoaşterii, să ştii... Înţelegeţi ? Mai întâi dorinţa... intenţia... şi... ce înseamnă, dacă nu există dorinţă... dinamica autocunoaşterii ? Dacă cineva nu simte un îndemn... care face parte din dorinţă şi intenţie, cum poate avea loc această înflorire, în cunoaşterea de sine ? Corect ? Aceasta este întrebarea.
8:39 Oh, ce cald e !
8:47 Fiindcă ne-am pus problema asta, deunăzi: Ce este dorinţa ? Şi care este relaţia dintre dorinţă şi intenţie ? Dorinţa... este... Voi aborda asta cu mare grijă, fiindcă poate că aţi auzit-o de zece ori, dar vă rog să nu vă plictisiţi, ci s-o analizaţi cu atenţie Oare cum ia fiinţă dorinţa ? Cineva poate sesiza... de fapt... percepţiile, imaginile vizuale... contactul, atingerea, senzaţia. Corect ? Apoi... intervine gândirea, creează o imagine, din acea senzaţie şi dorinţa s-a născut. Corect ? Nu sunt un oracol. Delphi a dispărut de multă vreme. Dar vă puteţi da seama de asta şi singuri. Puteţi observa asta şi singuri, atunci când priviţi pe fereastră o rochie... sau o cămaşă... mai ales o cămaşă albastră. Şi intervine văzutul... intratul în magazin, atingerea ei, materialul, apoi apare senzaţia... apoi intervine gândirea şi spune: "Ce frumos ar fi dacă aş avea acea cămaşă." Sau acea rochie. Se creează imaginea. Corect ? Cu tine, având cămaşa albastră şi îmbrăcând-o sau rochia şi, în acel moment, apare dorinţa. Oare e clar, în oarecare măsură ? Nu, vă rog să clarificaţi singuri, nu numai să înţelegeţi explicaţia mea. Aceasta este dinamica percepţiei... contactului, senzaţiei. Este ceva natural, sănătos. Apoi gândirea creează imaginea, cu tine stând în maşină şi conducând-o. Atunci când gândirea ia în posesie senzaţia, creează imaginea, apoi dorinţa s-a născut. Corect ? Şi intenţia înseamnă însumarea dorinţelor... consolidarea dorinţei... stabilitatea dorinţei... nevoia stringentă... de-a obţine... nevoia stringentă... de-a exprima dorinţa cuiva şi de-a achiziţiona, ceea ce înseamnă acţiunea dorinţei, dar consolidată sub forma intenţiei. Corect ?
13:02 Deci dorinţa şi intenţia merg împreună. Corect ? Şi persoana spune, întreabă: Dacă nu există nici dorinţă, nici intenţie, de ce ar mai căuta cineva autocunoaşterea ?
13:39 Ce anume este autocunoaşterea ? Haideţi să examinăm asta, mai întâi ! Ce anume este autocunoaşterea ? Adică, grecii antici şi hinduşii antici vorbeau despre cunoaşterea de sine. E ceva la fel de vechi ca şi munţii... fiindcă Socrate şi alţii, din Grecia şi din India, au vorbit despre cunoaşterea de sine. Ce înseamnă să te cunoşti, pe tine însuţi ? Oare te poţi cunoaşte vreodată, pe tine însuţi ? Vă rog, explorăm asta împreună, facem asta împreună. Ce anume este sinele şi ce trebuie să ştiţi despre el ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Ce anume este sinele, pe care se pare că este necesar să-l cunoaştem ? Acum, ce anume înţelegem prin cuvântul "a cunoaşte" ? Mă scuzaţi că sunt atât de grijuliu în privinţa asta. Altminteri ne-am deruta reciproc, dacă n-am înţelege cuvintele. Ce anume înţelegem prin "a cunoaşte" ? Cunosc... oraşul Gstaad... fiindcă am fost acolo timp de 22 de ani. Vă cunosc pe voi... fiindcă v-am văzut aici... timp de 20 de ani sau mai mult. Nu ştiu de ce, dar voi sunteţi acolo, iar eu sunt aici. Şi, atunci când spunem "eu ştiu", înţelegem prin asta nu numai o recunoaştere... ci şi amintirea chipului, a numelui. Corect ? Ceea ce înseamnă... recunoaştere... amintire şi asociere. Sau, mai degrabă, asociere... amintire, ceea ce înseamnă că te-am întâlnit ieri, astăzi te-am recunoscut, adică memoria este funcţională. Deci, atunci când afirmăm că "eu ştiu", este trecutul... care se exprimă, pe sine, în prezent. Sper că urmăriţi toate acestea. Vă interesează toate acestea ? Deci trecutul... înseamnă o dinamică a cunoaşterii. Corect ? Studiez, merg la facultate, cineva merge la şcoală... facultate, universitate, acumulează o mare cantitate de informaţii. Apoi spun că sunt chimist sau fizician ş.a.m.d. Deci, atunci când spuneţi că cineva trebuie să se cunoască, pe sine însuşi... oare ajungeţi, din nou, la acea cunoaştere a sinelui... sau îl abordaţi având, deja, cunoştinţe despre el ? Observaţi diferenţa ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Oh, pentru numele lui Dumnezeu. Oare complic problema ? Nu.
18:07 Adică, vreau să mă cunosc, pe mine însumi. Oare mă abordez, eu însumi... prin intermediul cunoaşterii pe care am acumulat-o ? Adică am studiat psihologia, am fost la psihoterapeuţi... şi am citit foarte multe şi abordez... înţelegerea sinelui propriu, prin intermediul cunoaşterii pe care am acumulat-o. E bine ? Sau ajung la ea, fără... toate cunoştinţele acumulate, anterior, despre sinele propriu ? Corect ? Înţelegeţi întrebarea ? Am explicat ce anume este dorinţa, ce este intenţia şi... şi atunci când spunem "trebuie să mă cunosc pe mine însumi", am făcut, deja, cunoştinţă cu mine însumi. Şi, ca atare, această cunoştinţă, această cunoaştere, dictează modul în care mă observ pe mine însumi. Corect ? Este foarte important dacă vreţi să abordaţi asta, cu grijă. Deci, având cunoştinţe, anterioare, în privinţa sinelui propriu, folosesc acea cunoaştere pentru a mă înţelege pe mine însumi, ceea ce devine prostesc. Corect ? Este absurd ! Adică m-am înţeles, pe mine însumi, prin intermediul cunoştinţelor altora... Freud, Jung... şi toţi ceilalţi psihologii moderni ş.a.m.d.
20:15 Deci, oare pot - vă rog să ascultaţi - oare pot da la o parte toată acea cunoaştere ? Fiindcă mă analizez, pe mine însumi, prin ochii altora. Ca atare, oare pot da toate acelea la o parte şi să mă analizez, pe mine însumi, din nou... încă o dată ? Mi-aţi înţeles întrebarea ?
20:44 Acum, persoana întreabă: Oare dorinţa, intenţia sunt necesare... în analiza propriei persoane ? Corect ? Acum, uitaţi ce se întâmplă ! Am acumulat cunoştinţe despre mine însumi, prin intermediul altora... şi... există persoana care sunt, de fapt. Observaţi diferenţa ? Cunoaşterea pe care am acumulat-o... prin studii asupra propriei persoane şi realitatea propriei persoane, ceea ce sunt, de fapt. Corect ? Deci există o contradicţie, între "ceea ce există" şi "ceea ce am acumulat". Această contradicţie, pentru a putea depăşi această contradicţie vă exersaţi intenţia. Am prins-o ! Aţi înţeles asta ? Ce minunat este acest lucru. Aţi înţeles asta ?
22:07 Cineva a studiat... Eu n-am făcut-o, n-am studiat nici unul dintre aceste lucruri, slavă Domnului. Cineva a studiat, să zicem, cei mai la modă psihologi... cei mai la modă... Oare cum le zice ? Psihoterapeuţi. Şi, am mers la el, am vorbit cu el, am discutat şi el îmi oferă anumite cunoştinţe despre mine... despre mine însumi şi acumulez acea cunoaştere, o duc acasă... şi descopăr că acea cunoaştere diferă de ceea ce sunt. Şi, atunci, începe conflictul... pentru a acorda "ceea ce există" cu "ceea ce mi s-a spus". Şi, apoi, în acel conflict, pentru a-l suprima, pentru a-l depăşi sau pentru a-l accepta, dorinţa şi intenţia capătă fiinţă. E bine ? Doamne, haideţi domnilor ! Este clar acest lucru ?
23:32 Deci aceasta este întrebarea. Acum, noi spunem: Oare intenţia şi dorinţa chiar sunt necesare ? Ele capătă fiinţă numai atunci când trebuie să mă adaptez unui tipar... tiparului impus de vreun guru sau orice altceva. Şi, apoi, lupta, conflictul, pentru a învinge, a controla, toate acelea încep. Corect ?
24:14 Eu sunt un căutător. Înţelegeţi ? Sunt un căutător, adică îmi pun întrebări. Ca atare, punându-le sub semnul întrebării, resping toate acele lucruri. Resping, totalmente, ceea ce alţii mi-au spus despre mine însumi. Veţi face aşa ceva ? N-o veţi face. N-o veţi face, fiindcă... este mult mai sigur să accepţi autoritatea. Atunci te simţi în siguranţă. În timp ce, dacă respingi complet toate acele lucruri, autoritatea oricui... nu devii un adept, nu devii un discipol, ci eşti, în totalitate, în afara acelui domeniu. Atunci... cum observi sinele propriu ? Înţelegeţi ? Dinamica sinelui propriu. Sinele nu este ceva static... este în mişcare, viu, activ. Atunci, cum poţi observa un lucru care este extraordinar de dinamic, activ. Impulsuri, dorinţe... ambiţii, lăcomie, idealism - toate acelea - cum le poţi observa ? Urmăriţi toate astea ? Ceea ce înseamnă că oare pot observa această dinamică a sinelui, a eului - dorinţele, temerile, ştiţi voi, toate acelea - oare le pot observa fără vreo cunoaştere dobândită de la alţii sau fără cunoaşterea anterioară, pe care am avut-o, în examinarea sinelui propriu ? Aţi înţeles ? Înţelegeţi ce spun ? Vă voi arăta ceva.
26:38 Una dintre activităţile sinelui este lăcomia. Corect ? Sau comparaţia, compararea mea cu o altă persoană. Aceea este activitatea sinelui. Acum, când folosesc cuvântul "lăcomie"... am asociat, deja, acea... reacţie sau acel reflex... cu o amintire pe care am avut-o, privind acea reacţie într-o ocazie anterioară. Înţelegeţi ce spun ? Sunt lacom. Folosesc cuvântul "lăcomie" pentru a identifica acea senzaţie. Identificarea acelei senzaţii este ceva ce cunosc, deja. Deci folosesc acel cuvânt pentru a o identifica. Corect ? Deci, oare pot analiza acea reacţie, fără acel cuvânt... şi, ca atare, fără întâlnirea anterioară cu acea reacţie ? Urmăriţi asta ? Oare mă exprim clar ? Oare pot analiza acea reacţie, fără nici un semn de recunoaştere a ei ? Din momentul în care are loc acea recunoaştere, deja am consolidat acea reacţie, fiindcă am recunoscut-o şi am reintrodus-o în memoria mea. Mă urmăriţi ?
28:41 Acum, oare mă pot observa singur... fără vreo direcţionare anume... fără vreo comparaţie. Adică: "Asta mi s-a mai întâmplat !" Înţelegeţi ? Numai să observi, fără direcţionare şi, ca atare, fără vreun motiv. Asta înseamnă să înveţi despre tine însuţi, din nou, de fiecare dată. Nu să acumulezi cunoştinţe despre propria ta persoană şi să te cunoşti pe tine însuţi. Dacă abordezi această problemă, extrem de serios, vei descoperi... că nu este o acumulare, încetul cu încetul... primul pas, al doilea pas, al treilea pas, prima iniţiere, a doua iniţiere... ci... vei observa adevărul despre asta, instantaneu. Înţelegeţi ? Să observi adevărul că, în momentul în care are loc recunoaşterea, nu te cunoşti, absolut deloc, pe tine însuţi. Este clar ? Asta necesită o foarte mare atenţie. Şi majoritatea dintre noi suntem atât de slabi... atât de leneşi, avem tot felul de idei, că trebuie să fim asta, trebuie să fim alta, nu trebuie să fim asta. Deci abordăm asta cu o povară extraordinară. Şi, astfel, nu ne cunoaştem niciodată, pe noi înşine.
31:06 Asta înseamnă, ca să mă exprim diferit: Aşa cum am spus, deunăzi, noi suntem restul omenirii... dar oamenii, fie că trăiesc în Asia, aici sau în America... suferă... trec prin mari nelinişti, incertitudini, dureri. Deci noi trecem prin asta, fiecare dintre noi. Deci suntem, în esenţă... oameni obişnuiţi... psihologic vorbind; ai putea fi înalt, scund, dar nu la asta mă refer. Psihologic vorbind, suntem la fel ca restul omenirii, deci noi suntem omenirea. Şi... ce anume ar trebui să ştiu despre mine însumi ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Sunt toate acele lucruri. E o realitate !
32:37 Apoi se pune problema: Oare acel conţinut al conştiinţei mele poate fi eliminat ? Asta înseamnă să te cunoşti pe tine însuţi, fiindcă nu e vorba despre tine însuţi, ci despre conştiinţa omenirii. Mă întreb dacă ştiţi toate acestea ? Nu. Vedeţi, suntem atât de dresaţi... suntem atât de condiţionaţi... ca individualităţi. Sunt, psihologic vorbind, diferit de altcineva... ceea ce nu este real. Deci suntem atât de dresaţi, condiţionaţi, încât acceptăm asta. Şi, astfel, atunci când spunem "trebuie să mă cunosc, pe mine însumi", spunem "trebuie să cunosc mica mea celulă". Şi, atunci când cercetaţi acea mică celulă, nu există nimic acolo. Dar realitatea este că noi suntem omenirea. Noi suntem restul omenirii. Şi să cercetezi această minte umană, enorm de complexă... asta înseamnă să citeşti povestea propriei tale persoane. Voi sunteţi istoria. Înţelegeţi ? Care înseamnă "Historia" (povestea). Şi, atunci, dacă ştii cum să citeşti cartea, s-a terminat ! Dar abordăm... abordăm cartea prin prisma cunoaşterii. Nu spunem: "Nu ştiu nimic, aşa că hai să citim cartea !" Atunci înveţi enorm de multe, nu... acumulezi cunoştinţe... Înţelegeţi ce spun ? Deci, începeţi să descoperiţi natura propriei voastre fiinţe, care înseamnă omenirea şi natura acestei conştiinţe, care este conştiinţa tuturor fiinţelor umane şi să cercetaţi aceste lucruri.
35:49 Deci noi spunem... că problema, întrebarea... că răspunsul la întrebare se află în întrebarea însăşi. Aţi înţeles ? Observaţi asta ?
36:12 Oare nu este un mod corect de a trăi, ca o temelie de austeritate... sensibilitate... integritate, să fie necesară, înainte ca transformarea deplină să poată avea loc ?
36:33 Oare nu este un mod corect de a trăi... ca o temelie de austeritate... sensibilitate... integritate să fie necesară, înainte ca transformarea deplină să poată avea loc ? Corect ?
37:00 Persoana întreabă dacă austeritatea nu este, cumva, necesară ? Sensibilitate... integritate... acestea trei. Austeritatea, sensibilitatea, şi integritatea... să fie necesare înainte ca transformarea conştiinţei să poată avea loc. Cuvântul "auster"... înseamnă... cenuşă. Semnificaţia de bază a acelui cuvânt este cenuşă. Ştiţi ce este cenuşa ? Ceea ce rămâne după ce aţi ars o bucată de lemn. Cenuşa ! Observaţi semnificaţia cuvântului. Adică, cei care practică austeritatea, practica lor... sfârşeşte în cenuşă.
38:32 Deci, haideţi să abordăm acea întrebare ! În lumea întreagă... călugării... au practicat austeritatea. În India... există un... călugăr care este numit sannyasi, care a abandonat lumea... sexul... băutura, drogurile... a devenit un călugăr cerşetor... nu o cerşetorie organizată. Înţelegeţi asta ? Devine un cerşetor, mănâncă o dată pe zi... şi nu poate rămâne de două ori în acelaşi loc... nu are casă. Şi nu voi aborda întreaga natură a sannyasi şi ce anume înseamnă acel cuvânt. Să-l lăsăm aşa, deocamdată. Adică, e un călugăr... mai ales în India... care trăieşte dintr-o singură masă pe zi... cerşind... ca un milog... şi care nu rămâne vreodată în acelaşi loc... de două ori... şi care a abandonat lumea, lumea însemnând senzaţiile... şi anume sexul şi toate celelalte. Şi, fireşte, rătăceşte din sat în sat, din oraş în oraş şi predică... vorbeşte despre ceea ce înseamnă să duci o viaţă bună... ş.a.m.d. Corect ? Şi călugării din lumea occidentală s-au organizat cu mare grijă. Aparţin unei mănăstiri, cu un stareţ... o autoritate.
41:22 Deci... mai întâi de toate... exprimarea acestei austerităţi este un semn exterior. Înţelegeţi ? Să-ţi pui o robă... care arată că ai abandonat lumea, de fapt. Există tot felul de sannyasi falşi, acum, chiar şi aici. Dar ei nu sunt sannyasi. Este o afacere extrem de serioasă. Şi... austeritatea... nu înseamnă să practici... sau să negi sau să accepţi sexul şi toate celelalte. Este austeritate, care este... o formă superioară de disciplină... potrivit unui tipar anume... pus la punct de către abaţi ş.a.m.d. Acolo, în India, e pus la punct de către brahmani... din vremuri străvechi. Este un tipar fix. Şi te conformezi acelui tipar... negând totul... în sinea ta: dorinţele tale, ambiţiile tale, lăcomia ta şi toate celelalte. Şi asta, de regulă, este denumită austeritate. Adică, uitaţi ce se întâmplă: porneşti... de la o certitudine... - Corect ? - certitudinea că ai abandonat lumea... senzaţiile, sexul ş.a.m.d. De la asta porneşti. Când porneşti de la o certitudine, sfârşeşti în incertitudine. Mă întreb dacă înţelegeţi toate acestea. Dacă încep prin a accepta totul... toate edictele religioase, pedepsele... şi încep prin a le analiza, dacă o fac vreodată, ajung să spun: "Dumnezeule, ăsta-i un nimic, nu cred în nimic anume !" Înţelegeţi ? Când porneşti de la o certitudine, sfârşeşti în incertitudine, dacă eşti cât de cât inteligent, măcar.
44:26 Deci austeritatea are o semnificaţie destul de diferită... şi anume... Pot aborda asta ? Sunteţi interesaţi ? Să nu negi niciodată nimic... dar să observi foarte atent, cu intensitate şi exact acea observare eliberează mintea, de problemele lumeşti. Aceea este adevărata austeritate. Mă întreb dacă înţelegeţi asta.
45:15 Uitaţi: observ că sunt violent. E ceva ca face parte din structura umană, natura umană, căpătat de la animalele străvechi ş.a.m.d., dacă acceptaţi evoluţia. Sau dacă sunteţi unul dintre cei care au plecat de la Creaţia subită, atunci aveţi propriile reguli ale jocului. Cineva este violent. Persoana obişnuită, care vrea să fie austeră... se luptă cu violenţa. Corect ? El nu va ucide, nu va face una sau alta... nici măcar nu va lua parte la activitatea socială, nu se va înrola în armată, este un pacifist ş.a.m.d. El neagă constant "ceea ce este"... spunând "nu voi face". Urmăriţi toate acestea ? Eu spun că asta nu e austeritate... nu este decât o formă de reprimare. Dar... atunci când cineva recunoaşte violenţa din sinea sa... că violenţa înseamnă furie... ură, invidie... comparaţie... mimetism... conformism - toate sunt tipare ale violenţei - trebuie să observe asta în sinea sa... fără a dori să treacă dincolo de ea... fără a dori să o reprime, fără a dori să scape de ea. Observă realitatea... şi rămâi cu realitatea în sine. Înţelegeţi ? Rămâi cu ea, fără să încerci să te depărtezi de ea. Aceea este profunzimea austerităţii.
47:51 Sunteţi instruiţi să controlaţi... şi să-ţi controlezi... dorinţele... să-ţi controlezi furia... s-o reprimi şi să cedezi toată aceea energie lui Iisus, lui Krishna sau oricui ar fi. Dar noi spunem... că în realitate... profunzimea austerităţii nu constă în sacrificiu... nu constă în conformism... în a te pregăti, singur, să accepţi un ideal, ci să observi, în totalitate, natura acestei violenţe. Şi, pentru a observa în totalitate, gândirea nu trebuie să intervină, nu trebuie să te laşi purtat în nici o direcţie . Pur şi simplu observ-o ! Şi vei vedea, dacă o faci... că adevărata... profunzime a înţelegerii apare... şi, odată cu ea, inteligenţa. Şi, atunci când există acea inteligenţă, nu mai trebuie să te lupţi, s-a terminat.
49:29 Şi celălalt lucru este sensibilitatea. Majoritatea dintre noi suntem sensibili în privinţa propriilor sentimente... propriilor ambiţii, propriilor lupte. Dar nu suntem sensibili în privinţa altora, fiindcă suntem atât de preocupaţi de noi înşine... de mica noastră celulă. Şi, atunci când există o concentrare extraordinară asupra propriei persoane, - ce fac, cum arăt sau de ce n-ar trebui să fac asta, înţelegeţi ? - această preocupare eternă privind propria persoană... cum ai mai putea fi sensibil în privinţa altuia ? Nu în privinţa altuia, ci cum poţi fi sensibil, de fapt ? Cum poate fi sensibil un om care este ambiţios ? Deci... fizic vorbind, cineva trebuie să fie sensibil, mai întâi. Corect ? Nu există nici o şcoală sau facultate sau universitate care te va învăţa cum să fii sensibil. Corect ? Te duci în India ca să înveţi să fii sensibil. Gândiţi-vă cât de ridicol este acest lucru ! Deci... oare reacţiile voastre nervoase
51:16 - vigilenţa mentală - sunt vii ? Sau le-aţi drogat ? Înţelegeţi ? Le-aţi drogat prin intermediul credinţei... le-aţi drogat prin acceptarea vreunei autorităţi... v-aţi drogat sistemul fizic în aceeaşi măsură ca şi structura psihologică, printr-o luptă constantă: luptând, luptând, luptând. Sunt un idealist, ştiu că sunt idealist, dar îmi face plăcere să fiu idealist ? Ceva ce este contrariul... observării cu claritate, dar îmi place. Deci asta mă droghează, astfel încât să devin insensibil. Urmăriţi toate acestea ?
52:28 Integritatea... înseamnă să fii întreg, cuvântul "integral" înseamnă întreg. Ceea ce înseamnă nici o contradicţie în sinea ta. Examinăm întrebarea în sine... semnificaţia cuvintelor. Adică, austeritate, sensibilitate şi integritate. Şi anume, să nu spui niciodată ceea ce nu vrei să spui. Şi... ceea ce vrei să spui poate fi îndoielnic. Înţelegeţi ? Spun ceva... şi cred că asta este ceea ce simt, gândesc, acţionez, dar... ceea ce gândesc, simt şi acţionez, poate fi rezultatul... vreunei condiţionări... al vreunei dorinţe, al vreunui motiv. Ca atare, nu este integral. Simt că aş vrea să fac ceva, ştiţi că asta e ultima manie. Trebuie să mă exprim imediat. Ce înseamnă asta ? Adică, nu există profunzime în înţelegerea acelui impuls, semnificaţia lui, conţinutul lui, de ce a apărut, ci numai acţionaţi fiindcă sunteţi... Şi voi credeţi că asta înseamnă să manifeşti integritate. Cuvântul "integritate" înseamnă să fii întreg. Şi, noi, fiinţele umane, suntem fragmentate... dezbinate, potrivnice... duale... şi noi acceptăm toate acestea şi încercăm să fim integri, încercăm să avem integritate. Ceea ce este imposibil ! Deci, cineva trebuie să-şi pună această întrebare: Ce înseamnă să fii întreg ?
55:28 În primul rând... orice imagine... pe care gândirea o creează, privind faptul de a fi întreg, nu înseamnă să fii întreg. Corect ? Fiindcă gândirea, însăşi, este fragmentată... limitată. Ca atare, orice ar proiecta ea ca întreg, de fapt nu este. Deci... atunci... oare mintea poate descoperi, singură, ce înseamnă să fii întreg, integral, să posezi acest sentiment al unei extraordinare integrităţi ? În primul rând, nu poţi avea acest sentiment al integrităţii, dacă eşti adeptul oricui. Corect ? Dacă eşti discipolul oricui... atunci numai te conformezi afirmaţiilor enunţate de altcineva. Şi asta e... Atunci eşti numai un idealist, păcălindu-te singur. Ceea ce înseamnă că a avea integritate înseamnă să nu ai idealuri, credinţe... să nu ai sentimentul trecutului şi al viitorului. Domnule, e ceva extraordinar de dificil şi nu te poţi juca cu aşa ceva... fiindcă trecutul este cel care dictează, interpretează ce anume este prezentul. Corect ? Şi trecutul... se modifică singur, prin intermediul prezentului şi continuă să existe, dar tot trecut rămâne. Oare cum poate o minte... inima voastră, să fie întreagă... integrală, să aibă o integritate absolută... dacă trăieşte în trecut ? Voi oameni buni nu... Experienţele trecute, amintirile din trecut, idealismul... ştiţi voi toate chestiile alea. Deci...
58:36 austeritatea, sensibilitatea... şi integritatea... nu reprezintă primul pas. Primul pas este... chiar primul pas. Înţelegeţi ? Aţi adormit cu toţii ?
59:12 Dacă mergi înspre nord... şi crezi că este direcţia corectă... cineva apare şi îţi zice: "Uite ce faci !" vă explică toate aspectele. Iar tu îi spui: "Care este primul pas ?" El spune: "Stop !" Apoi el spune: "După ce te-ai oprit, ia-o spre sud." Înţelegeţi asta ?
59:54 La numai două întrebări s-a dat răspuns, în aproape o oră. Aşa că ne mai ocupăm de una. Oh, Doamne ! Nu am văzut aceste întrebări; am trecut prin ele, dar nu le-am revăzut.
1:00:31 Există atât de mulţi guru, în prezent, atât în Orient, cât şi în Occident, fiecare precizând propria sa cale către iluminare. Oare cum poate şti cineva dacă ei spun adevărul ?
1:00:50 Există atât de mulţi guru în prezent... atât în Orient, cât şi în Occident... fiecare precizând propria sa cale către iluminare. Oare cum poate şti cineva dacă ei spun adevărul ?
1:01:15 Atunci când un guru spune că ştie, de fapt nu ştie. Corect ? Înţelegeţi ce spun ? Când un guru sau un om, din Orient sau Occident, spune: "Am atins iluminarea !" iluminarea nu este ceva care trebuie să fie atins. Nu este ceva în direcţia căruia te îndrepţi, pas cu pas, urcând treptele scării. Acesta este primul lucru care trebuie înţeles... că iluminarea nu este... la îndemâna timpului. Înţelegeţi ce spun ? Adică, eu sunt ignorant, dar voi... dacă voi face aceste lucruri... voi ajunge la iluminare... orice ar însemna acel cuvânt. Corect ? Fiindcă... ce anume este timpul ? Timpul este necesar pentru a ajunge, fizic, de aici într-un alt loc. Psihologic vorbind, timpul este neapărat necesar ? L-am acceptat, face parte din tradiţia şi din pregătirea noastră. Sunt asta, dar voi fi aia. Ce ai fi tu acolo, nu se va întâmpla niciodată... fiindcă... nu ai decelat şi nu ai înţeles "ceea ce există". Înţelegerea a "ceea ce există" este instantanee ! Nu trebuie să analizezi, să treci prin toate torturile şi practicile posibile. Oh, pentru numele lui Dumnezeu, devine ceva atât de copilăresc !
1:03:56 Deci iluminarea... Nu-mi place să folosesc acel cuvânt, eu însumi, fiindcă este impregnant cu semnificaţiile date de aceşti guru. Ei habar nu au despre ce vorbesc. Nu că eu ştiu, iar ei nu ştiu. Ar fi prostesc din partea mea, dar observ ce anume implică, când vorbesc despre atingerea iluminării... pas cu pas... practicând. Deci mintea ta devine anostă, mecanică, stupidă.
1:04:48 Deci, primul lucru, domnule, fie că vorbim despre guru orientali sau despre guru occidentali, este să te îndoieşti de ceea ce spun... inclusiv... de vorbitorul de faţă... cu atât mai mult... fiindcă sunt foarte explicit în privinţa tuturor acestor probleme. Asta nu înseamnă că sunt unica persoană, ceea ce este la fel de prostesc, ci... mintea trebuie să se elibereze de... toate autorităţile posibile, de adepţi, discipoli, tipare. Înţelegeţi ? Deci...
1:05:45 cum poate şti cineva dacă aceşti guru spun adevărul ? Oare cum ştiţi... că preoţii locali şi episcopii şi arhiepiscopii şi papii ş.a.m.d., cum ştiţi că ei spun adevărul ? În loc să vă duceţi în India, acceptând noi guru, cum de ştiţi că ei spun adevărul ? Vă rog, domnule, este ceva foarte important. Poate că sunt, cu toţii, implicaţi într-un fel de înşelătorie sângeroasă... care înseamnă bani, rang, autoritate... oferindu-vă iniţieri şi toate celelalte... Şi, dacă îi conteşti, spui: "Ce înţelegeţi prin asta ?" "De ce v-aţi instalat singuri pe poziţie de autoritate ?" Înţelegeţi ? Contestă-i ! Îndoieşte-te de tot ceea ce afirmă... şi vei afla, curând, că te vor alunga.
1:07:28 Cândva i s-a întâmplat vorbitorului, ca un guru foarte faimos să vină să mă vadă. Spun asta aşa, numai în trecere. Şi... el a spus: "Dumneata eşti... guru peste toţi guru !" "Trăieşti asta, ai dreptate, ceea ce spui este adevărul, fiindcă l-ai trăit." S-a ploconit, mi-a atins, ştiţi voi... a îngenuncheat ş.a.m.d. Şi a spus: "Sunt un guru cu o mulţime de adepţi. Am început cu unul singur şi acum am mii... şi chiar mai mult, atât în Occident, cât şi în Orient, în special în Occident. Şi nu pot să-i las... nu îi pot abandona. Fac parte din mine şi eu fac parte din ei, ei m-au format şi eu i-am format." Înţelegeţi ? Ascultaţi-l cu atenţie ! Discipolii l-au format pe guru, guru a format discipolii. "Şi nu-i pot lăsa să plece." Şi, ca atare, treptat... autoritatea din lumea spirituală este stabilită. Înţelegeţi pericolul acestei situaţii ? Acolo unde există autoritate... în domeniul psihic şi în inimi... nu există iubire. Există o iubire falsă... nu există acel sentiment al afecţiunii profunde, al iubirii, al grijii.
1:09:57 Şi, ca atare, pentru a afla cine spune adevărul... nu căutaţi adevărul, ci contestaţi-l... fiindcă adevărul nu este ceva la care ajungi. Adevărul apare numai atunci... când mintea este complet eliberată de toate aceste lucruri. Fiindcă atunci manifeşti compasiune, iubire... nu pentru guru tău, nu pentru familia ta, nu pentru idealul tău sau mântuitorul sau guru tău - iubire... fără vreo motivaţie. Şi, ca atare, atunci când acţionează, acţionează prin intermediul inteligenţei. Şi adevărul nu este ceva ce poţi cumpăra de la altul ! Domnule...
1:11:15 ei spun cu toţii, atât guru orientali, cât şi cei occidentali... străvechea zicală că trebuie să fii o lumină pentru tine însuţi. Este o zicală foarte faimoasă în India... străveche, antică. Şi ei o repetă... dar... lumina poate fi... "nu poţi fi o lumină pentru tine însuţi, decât dacă ţi-o dau eu." Corect ? Nu ştiţi, dar sunteţi cu toţii atât de naivi, ceea ce e rău, în toate astea. Doriţi ceva anume... şi tânărul şi bătrânul. Tinerii... lumea este prea crudă pentru ei... prea înspăimântătoare... ceea ce vechile generaţii au făcut din această lume. Nu îşi au locul în ea... sunt pierduţi... aşa că apelează la droguri... băuturi. Tot felul de lucruri se întâmplă cu tinerii, în lume... intimităţi, orgii sexuale... sunt goniţi în India, ca să găsească pe cineva care să le spună ce să facă, astfel încât să aibă încredere în ei înşişi. Şi mergeţi acolo, tineri, fragezi, fără să ştiţi... şi guru vă conferă sentimentul că cineva are grijă de voi că sunteţi protejaţi, îndrumaţi. Asta e tot ce-şi doresc. Nu pot obţine asta de la părinţii lor, de la preoţii lor, de la psihologii locali ş.a.m.d. fiindcă preoţii locali, psihologii... şi psihoterapeuţii sunt la fel de derutaţi. Aşa că merg în această... ţară periculoasă, care este India... şi sunt prinşi în capcană, acolo, cu miile. Şi... caută ceva anume: caută sprijin, cineva care să spună "am eu grijă de tine"... "voi răspunde de tine"... "fă una, fă alta". Şi este o stare foarte plăcută şi fericită. Şi mai spun că poţi face tot ce doreşti: sex, băutură, continuă cu ele.
1:14:27 Şi generaţiile mai vechi sunt exact în aceeaşi situaţie, numai că ei o exprimă mult mai sofisticat. Sunt exact la fel, tinerii şi bătrânii. Vedeţi cum asta are loc, tot timpul, în lume. Deci nimeni nu poate... oferi îndrumare, lumină altei persoane... ci numai tu, pentru tine însuţi. Lumina nu îţi poate fi oferită... trebuie să fii extraordinar de singur. Şi exact asta este ceva înspăimântător... pentru bătrâni şi pentru tineri. Fiindcă, dacă aparţii de ceva anume, dacă eşti adeptul cuiva, deja... începi să fii corupt. Dacă înţelegeţi asta, foarte profund... cu lacrimi în ochi - Înţelegeţi ? - atunci nu există nici un guru, nici un dascăl, nici un discipol... nu exişti decât tu, ca fiinţă umană trăind în această lume... în lumea, societatea, pe care voi aţi creat-o. Şi dacă nu faci ceva, în sinea ta, societatea nu te va ajuta. Din contră, societatea vrea să fii exact ceea ce eşti. Deci, înţelegeţi toate acestea ? Deci să nu aparţineţi nimănui, nici unei instituţii... nici unei organizaţii... nu urmaţi pe nimeni, voi nu sunteţi discipolii nimănui... ci sunteţi fiinţe umane, trăind în această lume groaznică. Şi tocmai tu, ca fiinţă umană, eşti lumea, iar lumea înseamnă tu. Trebuie să trăieşti în ea, s-o înţelegi şi să te depăşeşti pe tine însuţi.
1:17:48 Pot pleca acum ? Ne vom întâlni mâine.