Krishnamurti Subtitles
SA80Q2 - A doua întâlnire cu întrebări şi răspunsuri
Saanen, Elveţia
24 iulie 1980
| 0:46 | Krishnamurti: May I remind you, if I may, that these questions are really put to oneself, not to the speaker, though he will try to answer them, but they are really put to oneself. And, as we have said, the answers to these questions lie in the questions themselves, not outside, beyond the question. And that we are, both of us, you and the speaker, exploring the question, and thereby together find the answer. Not that the speaker will give you the answers, but together we will go into them. And I hope that is clear from the beginning, because if we look to another, we are lost. And I really mean it. Because these are our problems, our daily, tiring, boring, tortuous life, which we have every day, with all the uncertainties and miseries. And if we try to find an answer outside somewhere – in India or here, or present guru, or myself, the speaker himself – then we will create an authority and thereby destroy ourselves. | Oare vă pot reaminti, dacă se poate... că aceste întrebări... sunt puse, de fapt, fiecăruia dintre voi... nu vorbitorului, chiar dacă el va încerca să le dea răspuns, dar sunt puse, de fapt, fiecăruia dintre voi. Şi, aşa cum am spus... răspunsurile la aceste întrebări se află în întrebările în sine... nu în exterior... fără nici o îndoială. Şi că, împreună, voi şi vorbitorul... explorăm întrebarea... şi, drept urmare, găsim răspunsul împreună. Nu e ca şi cum vorbitorul vă va oferi răspunsurile, ci împreună vom ajunge la ele. Şi sper că asta este clar, de la început... fiindcă, dacă ne bazăm pe altul, suntem pierduţi. Şi chiar vorbesc serios. Fiindcă acestea sunt problemele noastre, viaţa noastră zilnică, obositoare, plictisitoare şi sinuoasă, traiul nostru cotidian... cu toate incertitudinile şi suferinţele lui. Şi, dacă încercăm să găsim un răspuns, undeva, în exterior, în India sau... aici, de la un guru actual sau de la mine însumi, vorbitorul, atunci încercăm... atunci vom crea o autoritate... şi, drept urmare, ne vom distruge singuri. |
| 3:11 | 1st Question: I work as a teacher, and I am in constant conflict with the system of the school and the pattern of society. Must I give up all work? What is the right way to earn a living? Is there a way of living that does not perpetuate conflict? | Lucrez ca profesor şi sunt într-un conflict, constant, cu sistemul şcolar şi cu tiparele sociale. Oare ar trebui să renunţ la tot ceea ce fac ? Care este modul corect de a-ţi câştiga traiul ? Oare există un mod de trai care nu perpetuează conflictul ? |
| 3:41 | I work as a teacher, and I am in constant conflict with the system of the school and the pattern of society. Must I give up all work? What is the right way to earn a living? Is there a way of living that does not perpetuate conflict? | Lucrez ca profesor şi sunt într-un conflict, constant, cu sistemul şcolar şi cu tiparele sociale. Oare ar trebui să renunţ la tot ceea ce fac ? Care este modul corect de a-ţi câştiga traiul ? Oare există un mod de trai care nu perpetuează conflictul ? |
| 4:16 | Rather a complex question, and we will go into it step by step, if we may. | O întrebare destul de complicată şi o vom aborda pas cu pas, dacă vom putea. |
| 4:27 | What is a teacher? Not only in a school, college and university – the master, the pupil, the professor, and so on – what is a teacher? Either a teacher gives information about history, physics, biology, and so on, or he is learning not only with the pupil, with the student, but also learning about himself. This is a whole process of learning, teaching and understanding the whole movement of life. So we are asking: what is a teacher? Is there apart from technological subjects, like physics, chemistry, architecture, and so on? Apart from that, what is a teacher? You understand my question? Is there such a person as a psychological teacher? If I am a teacher, not of biology or physics, but psychologically inform you, then will you understand the teacher, or will my pointing out help you to understand yourself? You follow my question? | Ce anume este un profesor ? Nu numai într-o şcoală, facultate şi universitate... maestrul, discipolul... profesorul ş.a.m.d. Ce este un profesor ? Fie că un profesor oferă informaţii, despre istorie, fizică, biologie ş.a.m.d... fie... că el învaţă nu numai... odată cu elevul, cu studentul... ci, de asemenea, se cunoaşte pe sine însuşi. Există un întreg proces, al învăţării, predării... şi înţelegerii întregii dinamici a vieţii. Deci noi întrebăm: "Ce este un profesor ?" Oare este ceva diferit de subiectele tehnologice, cum ar fi fizica, chimia... arhitectura ş.a.m.d. ? În afară de acestea, ce este un profesor ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Oare există o asemenea persoană, care este un profesor psiholog ? Dacă eu sunt un profesor... nu de biologie... sau de fizică... ci unul care vă informează psihologic... atunci, oare veţi înţelege profesorul sau, oare, precizările mele vă vor ajuta să vă înţelegeţi singuri ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? |
| 6:49 | So we must be very careful and clear what we mean by a teacher. Is there a psychological teacher at all? Or only factual teachers, like a professor of chemistry, science, neurology, and so on. Is there a teacher who will help you to understand yourself? You understand my question? So when the questioner says: I am a teacher. I have to struggle not only with the established system of schools and education, but also my own life is a constant battle with myself. And must I give up all this? And then what shall I do if I give up all that? So he is asking not only what is a right teacher, but also he wants to find out what is right living. Bien? | Deci trebuie să exprimăm, cu foarte mare grijă şi claritate, ceea ce înţelegem prin a fi profesor. Oare există vreun profesor psihologic ? Sau numai profesori realişti, ca un profesor de chimie... ştiinţă, neurologie ş.a.m.d. Oare există un profesor care te va ajuta să te înţelegi pe tine însuţi ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Deci... atunci persoana afirmă: "Sunt un profesor, trebuie să mă lupt nu numai... cu sistemul şcolar legal şi educaţional, ci, de asemenea... propria mea viaţă este o luptă, constantă, cu mine însumi. Şi, oare, trebuie să renunţ la toate acestea ? Şi, apoi, ce mă voi face, dacă voi renunţa la toate acelea ?" Deci el întreabă nu numai ce înseamnă un adevărat profesor, ci, de asemenea, vrea să afle care este modul corect de a trăi. Sper... E bine ? |
| 8:21 | What do you think is right living? As society exists now, there is no right living. Right? You have to earn a livelihood. You have to earn money, you have a family, you have children, you become responsible for them, and so you accept, if you have been through university, and so on, you become an engineer, professor, an electromagnetic teacher, and so on, so on, so on. As the society exists now, can one have a right living? You understand my question? Or to search out a right living becomes merely a Utopia, a wish for something more? So I am asking myself and you are asking yourself, I hope, what is right living? What is one to do in a society which is corrupt, which has such contradictions in itself, in which there is so much injustice – all that – that is the society in which we live. And I am not only a teacher in a school, or in a college, in university, and I am asking myself: what shall I do? You understand? Are you asking this too, or are you just waiting for the speaker to tell you? What is one to do in a society so deteriorating, degenerating: conflict, wars, violence and terror – what is one to do? What is the right livelihood? | Ce credeţi că înseamnă traiul corect ? Aşa cum este societatea actuală, nu există un mod corect de a trăi. Corect ? Trebuie să vă câştigaţi traiul... trebuie să câştigaţi bani, aveţi o familie, aveţi copii, deveniţi răspunzători de ei şi, ca atare, acceptaţi asta, dacă aţi trecut printr-o universitate ş.a.m.d., aţi devenit un inginer, un profesor... un profesor de electromagnetism ş.a.m.d. În societatea care există acum, oare cineva poate avea un trai corect ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Sau... să cauţi un trai corect devine mai degrabă o utopie... dorinţa de-a avea ceva mai mult ? Deci mă întreb, eu însumi şi vă întrebaţi, voi înşivă, sper eu, ce înseamnă un trai corect ? Ce are de făcut cineva, într-o societate care este coruptă... care este atât de contradictorie, în esenţa sa, în care există atât de multă nedreptate ? Toate acelea, fiindcă asta e societatea în care trăim. Şi eu nu sunt numai un profesor, într-o şcoală sau într-o... facultate, în universitate... şi mă întreb, eu însumi: Ce să fac ? Înţelegeţi ? Vă întrebaţi şi voi asta sau aşteptaţi numai ca vorbitorul să vă spună ? Ce are cineva de făcut... într-o societate atât de decăzută... degenerată, - conflicte, războaie, violenţă şi teroare - ce poate face cineva ? Care este traiul corect ? |
| 10:55 | Or would you ask a question: Is it possible to live in this society, not only having a right livelihood, but also to live without conflict? That is what the questioner also asks. Is that possible? To earn a livelihood righteously and also end all conflict within oneself? Right? Now, are these two separate things: earning a living rightly and not having conflict in oneself, or with society? You understand? Are these two separate, watertight compartments? Are we moving together? Or they go together? If I know how to live, or are aware, or live a life without any conflict, which requires a great deal of understanding of oneself and therefore an enormous sense of intelligence, not the clever intelligence of the intellect, but the capacity to observe, to see objectively what is happening, both outwardly and inwardly, and knowing there is no difference between the outer and the inner. You are following all this? It is like a tide that goes out and comes in. The society which we have created... And can I live in this society without any conflict in myself and at the same time have a right livelihood? You understand? | Sau, poate vă veţi pune o întrebare: Oare este posibil să trăieşti în această societate... nu numai ducând un trai corect, ci, de asemenea, să trăieşti fără conflicte ? Şi asta ne-a întrebat persoana. Oare este posibil ? Să-ţi duci un trai... în mod corect şi, de asemenea, să pui capăt tuturor conflictelor din sinea ta ? Corect ? Acum, oare acestea sunt două lucruri separate ? Să-ţi câştigi traiul cinstit şi să nu ai conflicte în sinea ta... sau cu societatea ? Oare acestea sunt două compartimente separate, etanşe ? Oare ne mişcăm împreună ? Sau ele merg împreună ? Dacă ştiu cum să trăiesc sau sunt conştient de asta sau duc o viaţă lipsită de orice conflicte... - ceea ce necesită o mare capacitate de a te înţelege pe tine însuţi şi ca atare un imens sentiment al... inteligenţei... nu inteligenţa isteaţă a intelectului... ci capacitatea de a observa... de a vedea, obiectiv, ce se întâmplă, atât în exterior, cât şi lăuntric... şi ştiind că nu există nici o diferenţă între exterior şi interior... Urmăriţi asta ? E ca o maree, care se retrage şi revine. E societatea pe care noi am creat-o. Şi oare pot trăi în această societate, fără vreun conflict în sinea mea şi, în acelaşi timp, să duc un trai corect ? Înţelegeţi ? |
| 13:30 | Now, on which shall I lay emphasis? Vous avez compris? Right livelihood, right living. Or find out how to live a life without a single conflict? Now, what would you do when this question is put to you, and you have to answer it? You are following this? What will you do? Which comes first? The bread, or the other? You understand what I am saying? Please, don’t look so... Join me! We are together exploring this problem, not I alone. You are also exploring it. So we must both join together, not let me talk and you listen, agree or disagree, say, ‘It is not practical, it is not this, it is not that’, because it is your problem. So we are asking each other: Is there a way of living which will naturally bring about a right livelihood and at the same time live a constant life without a single shadow of conflict? Is that possible? Is it possible for one to have a life without a single movement of struggle? Do you understand my question? | Acum, oare pe care din ele să pun accentul ? Aţi înţeles ? Un trai corect... o viaţă corectă. Sau... să descoperi cum să duci o viaţă, fără nici un conflict ? Acum, ce aţi face voi... când vi s-ar pune această întrebare... şi ar trebui să-i daţi răspuns ? Înţelegeţi asta ? Ce aţi face voi ? Care e mai importantă ? Pâinea zilnică... sau celălalt aspect ? Înţelegeţi ce spun ? Vă rog să nu fiţi atât de... Fiţi alături de mine ! Explorăm împreună această problemă, nu eu singur. Şi voi o exploraţi. Aşa că trebuie să conlucrăm... nu să mă lăsaţi pe mine să vorbesc şi voi să ascultaţi, să fiţi sau nu de acord, spunând "nu e ceva practic, nu e una sau alta", fiindcă este problema voastră. Deci ne întrebăm, reciproc: Oare există un mod de a trăi... care ar produce, firesc, un trai corect şi, în acelaşi timp, ai duce o viaţă statornică, fără nici cea mai mică umbră de conflict ? Oare este posibil ? Oare este posibil ca cineva să aibă o viaţă fără nici un fel de luptă ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? |
| 16:06 | People have said you cannot live that way except in a monastery or become a religious monk, because then society looks after you. Right? You are following all this? Society looks after you, because you have renounced the world, and all the misery of the world, and you are committed to the service of ‘God’, in quotes. Right? So since you have given your life over to something, or an idea, or a person, or an image, or a symbol, because you are so deeply committed to that, you may ask society to look after you, which is what happens in a monastery – right? Are you following all this? May we go on? | Oamenii au spus că nu poţi trăi în acel mod, decât într-o mănăstire... sau devenind un călugăr... fiindcă, atunci, societatea... are grijă de tine. Corect ? Urmăriţi toate acestea ? Societatea are grijă de tine, fiindcă ai renunţat la lume şi la toată suferinţa din lume şi voi vă dedicaţi servirii lui "Dumnezeu", în ghilimele. Corect ? Deci... din moment ce v-aţi oferit viaţa pentru ceva anume sau unei idei sau unei persoane sau unei imagini sau unui simbol... fiindcă v-aţi dedicat, atât de profund, în acel sens... puteţi solicita societăţii să aibă grijă de voi, ceea ce se întâmplă într-o mănăstire. Corect ? Urmăriţi toate acestea ? Putem continua ? |
| 17:34 | Now, nobody believes any more in monasteries – thank God. Nobody says, ‘I will surrender myself to something’. Right? If you do surrender yourself, it will be surrendering yourself to the image you have created about another, or the image which you have projected. You understand all this? Now, come on. | Acum, nimeni nu mai crede în mănăstiri... slavă Domnului. Nimeni nu spune: "Mă voi abandona, eu însumi, altcuiva." Corect ? Dacă te abandonezi, tu însuţi, va însemna că te abandonezi singur unei imagini, pe care tu ai creat-o despre altul sau unei imagini pe care ai proiectat-o. Înţelegeţi toate acestea ? Acum, haideţi oameni buni ! Deci... |
| 18:16 | So what shall we do? Can I, can you live a life without a single shadow of conflict? I say it is possible only when you have understood the significance of living. That is, living is action, living is relationship. Right? Relationship and action. That is life. Therefore one has to ask: what is right action under all circumstances? You are following all this? Please, join me. What is right action? Is there such a thing? Is there a right action which is absolute, not relative? So one has to go into the question of what is action. You are all interested in this? What is action, what do you mean by action, which is living? Right? Talking, acquiring knowledge, a relationship, however intimate with another, and so on, so on. Life is action, movement. And life is also relationship with another, however shallow, however deep, however superficial. So, we have to find, both whether there is a right action and a right relationship – right? – if you want to answer this question deeply. | ce putem face ? Oare pot eu, puteţi voi să duceţi o viaţă fără nici cea mai mică umbră de conflict ? Eu spun că este posibil, numai atunci când aţi înţeles semnificaţia vieţii. Adică viaţa înseamnă acţiune, viaţa înseamnă relaţii. Corect ? Relaţii şi acţiune, asta-i viaţa ! Ca atare, cineva trebuie să se întrebe: Ce înseamnă acţiunea corectă... în orice circumstanţă ? Urmăriţi toate acestea ? Vă rog, fiţi alături de mine ! Ce înseamnă acţiunea corectă ? Oare există un asemenea lucru ? Oare există o acţiune corectă, care este ceva absolut, nu ceva relativ ? Deci cineva trebuie să pătrundă în problema semnificaţiei acţiunii. Sunteţi interesaţi, cu toţii, de asta ? Ce este acţiunea, ce înţelegeţi prin acţiune ? Care înseamnă viaţa ! Corect ? Vorbind, acumulând cunoştinţe... având o relaţie, oricât de intimă, cu altcineva ş.a.m.d. Viaţa înseamnă acţiune, mişcare. Şi viaţa înseamnă, de asemenea, relaţia... cu o altă persoană... oricât de frivolă, oricât de profundă, oricât de superficială ar fi. Deci, trebuie să descoperim, împreună, dacă există o acţiune corectă şi o relaţie corectă... - Corect ? - dacă vreţi să dăm un răspuns profund acestei întrebări. |
| 20:51 | What is our present relationship with another? Not romantic, imaginative, flowery, and all that superficial thing that disappears in a few minutes, but actually what is our relationship with another? What is your relationship with a particular person, perhaps intimate. It involves sex, it involves a dependence on each other, comforting each other, encouraging each other, possessing each other, and therefore jealousy, antagonism, all the rest of it. And the man or the woman goes off to the office or to some kind of physical work, and there he is ambitious, greedy, competitive, aggressive to succeed, and comes back home, and becomes a tame, friendly, perhaps affectionate husband, wife, and so on. Right? That is the actual daily relationship. Nobody can deny that. And we are asking: is that right relationship? We say no, certainly not, that would be absurd to say that is right relationship. So, we say that but continue in our old way. We say this is wrong, it is absurd to live that way, but we don’t seem to be able to understand what is relationship, but accept the pattern set by society, by us, by ourselves – right? So we are going to find out for ourselves what is right relationship, is there such a thing? We may want it, we may wish it, we may long for it, but longing, wishing doesn’t bring it about. So what one has to do is to go into it, seriously to find out. | Care este relaţia noastră prezentă, cu o altă persoană ? Nu romantică, fantezistă, înflorită şi toate acele lucruri superficiale, care dispar în câteva minute, ci, de fapt, care este relaţia voastră cu o altă persoană ? Care este relaţia voastră cu o anumită persoană... poate intimă ? Implică sex, implică o dependenţă reciprocă, alinare reciprocă... încurajare reciprocă... posesiune reciprocă... şi, ca atare, gelozie, antagonism şi toate celelalte ? Şi bărbatul - sau femeia - pleacă la birou sau la vreun fel de muncă fizică şi acolo este ambiţios... lacom, competitiv... agresiv, dorind să aibă succes şi se întoarce acasă şi devine blând... prietenos... poate un soţ sau o soţie afectuoasă ş.a.m.d. Corect ? Asta este actuala relaţie cotidiană. Nimeni nu poate nega asta. Şi noi întrebăm: Oare aceea este o relaţie corectă ? Spunem că nu, desigur că nu, ar fi absurd să spui că aceea este o relaţie corectă. Deci afirmăm asta, dar continuăm să ne comportăm la modul uzual. Spunem că este greşit, că este absurd să trăieşti astfel, dar nu părem a fi capabili să înţelegem ce anume este relaţia... ci acceptăm tiparul impus de societate, de noi, de noi înşine. Corect ? Deci suntem pe cale să aflăm, singuri, care este relaţia corectă. Oare există un asemenea lucru ? Poate că o vrem, poate că ne-o dorim, poate că tânjim după ea... dar tânjitul, doritul, nu o produc. Deci ceea ce trebuie să facă cineva este s-o analizeze... cu seriozitate, pentru a afla adevărul. |
| 24:03 | Relationship is generally sensory, sensuous. Begin with that. Then from sensuality there is a companionship, a sense of dependence on each other, which means creating a family which is dependent on each other. And when there is uncertainty in that dependence, the pot boils over. So we are saying, to find out what is right relationship, one has to enquire into the great dependence on each other. Why do we depend on each other? We depend on the postman, the railway, and so on, we are not talking about that. Psychologically, in our relationship with each other, why we are so dependent? Is it that we are desperately lonely? You are following all this? And is it that we don’t trust anybody, even one’s own husband, wife – you follow? So we hope to trust somebody, maybe my wife, my husband, but even that is rather suspicious. And also dependence gives a sense of security, a protection against this vast world of terror. And also we say, ‘I love you’. In that love, there is always the sense of being possessed and to possess. You are following all this? And when there is that situation, then arises all the conflict. Now, that is our present relationship with each other, intimate or otherwise, we create an image about each other and cling to that image. Bene? Are we on the right track? | Relaţia este, în genere, senzorială... senzuală. Începem cu asta. Atunci... din senzualitate... apare o... camaraderie... un sentiment de dependenţă... reciprocă... ceea ce înseamnă să creezi o familie, ai cărei membri sunt dependenţi reciproc. Şi, atunci când există incertitudine, în acea dependenţă... oala dă în foc. Deci spunem... că pentru a afla care este relaţia corectă... cineva trebuie să cerceteze acea... mare dependenţă reciprocă. De ce depindem unul de altul ? Depindem de poştaş, de calea ferată ş.a.m.d. Nu despre asta vorbim. Psihologic vorbind, în relaţiile noastre reciproce, de ce oare suntem atât de dependenţi ? Oare... fiindcă suntem disperat de singuri ? Urmăriţi toate acestea ? Şi... nu-i aşa că nu avem încredere în nimeni... nici măcar în propriul soţ, propria soţie, înţelegeţi ? Deci sperăm să avem încredere în cineva, poate în soţia mea, soţul meu, dar chiar şi asta este mai degrabă suspect. Şi, de asemenea, dependenţa ne conferă un sentiment de siguranţă... o protecţie... în faţa acestei imense lumi a terorii. Şi, de asemenea, spunem "te iubesc". În acea iubire... există mereu sentimentul... de a fi posedat şi de a poseda. Urmăriţi toate acestea ? Şi, atunci când există acea situaţie, atunci se ivesc toate conflictele. Acum, asta se întâmplă în relaţia noastră actuală, reciprocă, intimă sau de altă natură. Creăm o imagine, unul despre altul şi ne cramponăm de acea imagine. E bine ? Suntem pe calea cea bună ? |
| 27:43 | And so one realises the moment you are tied to another person, tied to an idea, tied to a concept, corruption has begun. That is the thing to realise, and we don’t want to realise that. You understand this? If I am tied to you, an audience, friends, and so on, I am then dependent on you to give me encouragement, to fulfil myself, talking to you, thereby encouraging vanity – all that follows, which is corruption. So can I, can we live together without being tied, without being dependent on each other, psychologically? So unless you find this out, you will always live in conflict because life is relationship. Right? So can we objectively, without any motive, observe the consequences of attachment and let it go immediately? Attachment is not the opposite of detachment. You understand? Please, give your mind to it, let your brain work! I am attached and I struggle to be detached, and therefore I create the opposite. But there is no opposite. There is only what I have, which is attachment. I don’t know if you follow all this. The moment I have created the opposite conflict comes into being. But there is only the fact of attachment, not pursue detachment. Only the fact that I am attached, and I see the whole consequences of that attachment, in which actually there is no love. And can that attachment end? Not pursue detachment. You have understood this? So please, follow this further. The mind has been trained, educated to create the opposite. The brain has been conditioned, educated, trained to observe ‘what is’ and to create its opposite: ‘I am violent, but I must not be violent’, and therefore there is conflict. Right? Do you see this? But when I observe only violence, the nature of it, how it arises, and so on, so on – observe, not analyse, observe – then there is only that and not the other. Right? So you totally eliminate conflict of the opposite. | Şi, ca atare, cineva îşi dă seama că, din momentul în care eşti legat de altcineva, legat de o idee, legat de un concept, corupţia s-a declanşat. De acest lucru trebuie să vă daţi seama şi nu vrem să ne dăm seama de asta. Înţelegeţi asta ? Sunt legat de voi... de un auditoriu, de prieteni ş.a.m.d... sunt, atunci, dependent de voi... pentru a mă încuraja... pentru a mă împlini, eu însumi, vorbindu-vă. Drept urmare încurajez vanitatea... cu tot ceea ce urmează, care înseamnă corupţie. Deci, oare putem trăi împreună, fără a fi legaţi... fără a fi dependenţi unul de altul, psihologic vorbind ? Deci, dacă nu descoperiţi asta... întotdeauna veţi trăi în conflict, fiindcă viaţa înseamnă relaţii. Corect ? Deci, oare putem, obiectiv, fără vreo motivaţie, să observăm consecinţele ataşamentului... şi să-l abandonăm, imediat ? Ataşamentul nu este opusul detaşării. Înţelegeţi ? Vă rog concentraţi-vă la asta, lăsaţi-vă creierul să lucreze ! Sunt ataşat... şi mă lupt să mă detaşez... şi, ca atare, eu creez contrariul. Dar nu există un contrariu, nu există decât ceea ce am... şi anume ataşamentul. Nu ştiu dacă urmăriţi toate acestea. Din clipa în care am creat contrariul, conflictul ia fiinţă. Dar nu există decât realitatea ataşamentului... nu încercarea de a te detaşa. Numai realitatea că sunt ataşat... şi observ toate consecinţele acelui ataşament... în care, de fapt, nu există iubire. Şi, oare, ataşamentul poate lua sfârşit ? Nu să cauţi să te detaşezi. Aţi înţeles asta ? Deci, vă rog să urmăriţi asta, în continuare. Mintea a fost instruită... a fost educată să creeze contrariul. Creierul a fost condiţionat, educat, instruit... să observe "ceea ce există" şi să-i creeze contrariul: "Sunt violent... dar trebuie să nu fiu violent !" şi, ca atare, apare un conflict. Corect ? Observaţi asta ? Dar, atunci când observ numai violenţa... natura ei, cum de apare ş.a.m.d., o observ, nu o analizez, o observ, atunci... nu există decât asta şi nu contrariul. Corect ? Deci elimini, în totalitate, conflictul contrariilor. Mă ajut de... |
| 33:01 | We are talking about living a life without conflict. We are pointing out how it can be done and should be done, and must, if one wants to live that way. Only deal with ‘what is’ – everything else is not. You understand this? I am angry. Don’t say, ‘I should not be’. Remain, understand the nature of anger, or the nature of greed, and so on, so on. So you eliminate totally the quarrel, the struggle between the opposites. | Vorbim despre a avea o viaţă fără conflicte. Subliniem cum anume se poate face şi cum ar trebui să se facă şi este necesar, dacă cineva vrea să trăiască în acel mod. Să ai de-a face numai cu "ceea ce există"... orice altceva neexistând. Înţelegeţi asta ? Sunt furios. Nu spuneţi "n-ar trebui să fiu". Rămâneţi furioşi, înţelegeţi natura furiei... sau natura lăcomiei ş.a.m.d. Deci eliminaţi, complet... cearta, lupta contrariilor. Şi... |
| 34:03 | And when one lives that way, and it is possible to live that way, so completely remain with ‘what is’, not try to suppress it, go beyond it, escape from it, then ‘what is’ withers away. You experiment with it. You understand what I am saying? Oh, no. | când cineva trăieşte în acel mod şi este posibil să trăieşti în acel mod, atunci rămâne, pe deplin, cu "ceea ce există", nu încearcă să-l reprime, să treacă dincolo de el, să scape de el şi, atunci, "ceea ce există" se diminuează. Experimentaţi asta ! Înţelegeţi ce spun ? Oh, nu. |
| 34:37 | Look, sir: my son is dead. My son is dead. I am attached to that son. I have put all my hope in that son. I want to fulfil through the son. And, unfortunately, some accident takes place, he is gone. And I shed tears– loneliness, despair, the shock of it. Then I run away from it. Right? I go to a church, read – escapes. But whereas if I remain completely with the fact that he is gone, and I am lonely because I have depended on him, I have never understood this sense of isolation. I have escaped from it all my life. So when I remain with ‘what is’, then I can go into it fully, completely, and go beyond it. You understand what I am saying? Please, sir, do it! | Uite domnule... fiul meu este mort. Fiul meu este mort. Sunt ataşat de acel fiu. Mi-am pus toate speranţele în acel copil. Vreau să mă împlinesc... prin intermediul fiului. Şi... din nefericire, a avut loc vreun accident şi el s-a dus. Şi vărs lacrimi, singurătate, disperare... şocul pierderii. Apoi... mă depărtez de asta. Corect ? Mă duc la biserică, citesc - evadări ! Pe câtă vreme, dacă aş rămâne, complet, în acea realitate... că el s-a dus... şi că sunt singur, fiindcă am fost dependent de el... că n-am înţeles niciodată acest sentiment al izolării, am fugit de el întreaga mea viaţă... deci, când rămân cu "ceea ce există" atunci pot aborda asta, pe deplin, total şi pot trece mai departe. Înţelegeţi ce spun ? Vă rog s-o faceţi, domnule ! |
| 36:47 | As we said the other day, this is a serious talk, serious gathering, not for casual visitors, casual curiosity, casual criticism. But one must criticise, one must doubt, not what the speaker is saying, but begin to doubt all that you are clinging to. And then doubt what the speaker is saying, don’t begin by doubting what the speaker says. What he is saying is pointing out to yourself. | Aşa cum am spus deunăzi... acesta este un discurs serios... o adunare serioasă... nu pentru vizitatori ocazionali... pentru o curiozitate ocazională, pentru o critică ocazională. Dar cineva trebuie să critice, cineva trebuie să se îndoiască... nu de ceea ce spune vorbitorul, ci să înceapă să se îndoiască de toate lucrurile de care se cramponează. Şi apoi să se îndoiască de vorbitor, nu să înceapă prin a se îndoi de spusele lui. Ceea ce spune el se referă la tine însuţi. Deci... |
| 37:39 | So when there is the freedom in relationship, which doesn’t mean to do what you like, that is obviously what everybody is doing. If I don’t like the present woman, I change, go off with another woman, and the agony of divorce, and all that business. Whereas if I really understood the nature of relationship, which can only exist when there is no attachment, when there is no image about each other. Then there is real communion with each other. | atunci când există libertate în relaţii, ceea ce nu înseamnă să faci numai ce-ţi place... Este evident că numai asta face toată lumea. Dacă nu-mi place femeia actuală, o schimb, ies cu o altă femeie... şi se produce agonia divorţului şi toate acele probleme. Pe când, dacă am înţeles, de fapt, natura relaţiei, ea nu poate exista decât atunci când nu există ataşament, când nu există imagini reciproce. Atunci există o comuniune reciprocă, reală. |
| 38:31 | And also: what is right action? You follow? That is what he says. Life is relationship and action. You can’t escape from these two. What is right action? Which must be right under all circumstances, whether in the western culture or the eastern culture, in the Communist world, there it is more difficult because you daren’t speak, you daren’t act: you act according to the edicts of the dictator and his group. So there is no sense of freedom there. So we are asking: what is right action? To find that out, we must enquire into what is our action now – right? – what is our action based on. Either on an ideal – right? – on a principle, or on certain values. Or ‘I do what I want to do’. Please, enquire into all this. Either it is projected ideals, concepts, experiences, or values. Or, do what you please. The moment you want to do something, do it, which is the latest cry of the psychologists. Don’t have inhibition, do what you want. That is what is actually going on in the world. And is that right action? What does action mean? The doing – right? The doing now. That is action. Is that action based on your past experience? If it is, you are acting according to the past memory of an experience, so the past is dictating your action in the present. Right? I wonder if you follow all this! Are you interested in all this? Dites-moi, I mean, tell me. Are you interested in all this? Do you really want to find out what is right action? You may temporarily, but it demands tremendous enquiry into all this, not accept some authoritarian assertions. | Şi de asemenea: Ce este acţiunea corectă ? Mă urmăriţi ? Asta spune el. Viaţa înseamnă relaţii şi acţiune. Nu poţi scăpa de acestea două. Ce înseamnă acţiune corectă ? Care trebuie să fie corectă în orice circumstanţe... chiar dacă eşti în cultura occidentală sau în cea orientală... în lumea comunistă. Acolo este mai dificil, fiindcă nu îndrăzneşti să vorbeşti... nu îndrăzneşti să acţionezi: acţionezi numai potrivit decretelor dictatorului şi grupului său. Deci, acolo, nu există sentimentul libertăţii. Deci întrebăm: Ce este acţiunea corectă ? Pentru a afla asta, trebuie să cercetăm ce înseamnă acţiunea noastră, acum. Corect ? Pe ce anume se bazează acţiunea noastră... fie pe un ideal... - Corect ? - fie pe un principiu... fie pe anumite valori. Sau... "fac ceea ce vreau". Vă rog să cercetaţi toate acestea. Fie că este vorba de nişte idealuri planificate... concepte, experienţe... sau valori... sau... să faci ce-ţi place. Din clipa în care vrei să faci ceva, fă-o ! Ceea ce este ultimul răcnet al psihologilor... să nu ai inhibiţii, fă ce doreşti. Asta este ceea ce se întâmplă, de fapt, în lume. Şi asta înseamnă acţiune corectă ? Ce înseamnă acţiune ? Făcutul ! Corect ? Făcutul acum ! Asta e acţiunea. Oare acea acţiune este bazată pe experienţa ta trecută ? Dacă e aşa, atunci acţionezi potrivit amintirii unei experienţe trecute, deci trecutul îţi dictează acţiunile din prezent. Corect ? Mă întreb dacă urmăriţi toate acestea. Sunteţi interesaţi de toate acestea ? Spuneţi-mi ! Sunteţi interesaţi de toate acestea ? Chiar vreţi să aflaţi ce este acţiunea corectă ? Poate că vreţi, pe moment... dar necesită o cercetare extraordinară a tuturor acestor lucruri... nu să acceptaţi nişte... afirmaţii autoritare. |
| 42:31 | So we are saying: our actions are based on memories, the past experience, or a projected concept, either according to Marx, or to the Church, or some idealistic, romantic business brought over from India. Which means you are always acting according to the past or the enticing future. Right? This is a fact. And is that action? We have accepted that as action. That is our norm, that is our pattern. Our brain is conditioned, our mind, and so on, and our heart, according to that. We are questioning that. We are doubting that. We are saying that is not action. Action can only be when there is complete freedom from the past and the future. And when we use the word ‘right’, it means precise, accurate, action which is not based on motive. Action which is not directed, committed. The understanding of all this – what is right action, right action, right relationship... The understanding of it brings about intelligence. You understand? Not the intelligence of the intellect, but that profound intelligence which is not yours or mine, and that intelligence will dictate what you will do to earn a livelihood. Vous avez compris? You have understood? Without that intelligence, your livelihood will be dictated by circumstances. When there is that intelligence, you may be a gardener, a cook, or something – it doesn’t matter. You see, now our minds are trained to accept status, position. And when one has understood all that, in the very understanding of all that is intelligence, which will show what is a right livelihood. Right? | Deci noi spunem: acţiunile noastre sunt bazate pe amintiri, pe experienţa trecută sau pe un concept planificat... fie potrivit lui Marx... fie bisericii... fie vreunei afaceri idealiste, romantice, adusă aici in India. Ceea ce înseamnă că acţionaţi, mereu, potrivit trecutului sau viitorului seducător. Corect ? E o realitate. Şi, oare, aceea este acţiune ? Am acceptat asta ca fiind acţiune. Asta ne este norma, ăsta ne este tiparul. Creierul ne este condiţionat, mintea noastră ş.a.m.d., inima noastră, potrivit acelui tipar. Noi punem asta sub semnul întrebării. Noi ne îndoim de asta. Noi spunem că nu este acţiune. Acţiunea poate exista numai atunci când există eliberare deplină, de trecut şi de viitor. Şi, când folosim cuvântul "corect", înseamnă exact... adecvat... acţiune care nu este bazată pe un motiv... acţiune care nu este direcţionată, dedicată cuiva. Să înţelegi toate acestea - ce este acţiunea corectă... relaţia corectă - înţelegerea lor produce inteligenţă. Înţelegeţi ? Nu inteligenţa intelectului, ci... acea inteligenţă profundă care nu este a ta sau a mea... şi acea inteligenţă va dicta ce vei face, pentru a-ţi câştiga traiul. Aţi înţeles ? Fără acea inteligenţă, traiul vostru... va fi dictat de circumstanţe. Când există acea inteligenţă, ai putea fi un grădinar, un bucătar sau altceva, fiindcă nu va conta. Vedeţi, acum, minţile noastre... sunt... dresate să accepte statutul social... rangul. Şi, când cineva va fi înţeles toate acestea, în însăşi acea înţelegere se află inteligenţa, care îţi va arăta cum să duci un trai corect. Corect ? |
| 46:21 | Now, you have heard this for 45 minutes, one question. Will you do something about it? | Acum aţi auzit asta, timp de 45 de minute, o singură întrebare. Veţi face ceva în privinţa asta ? |
| 46:34 | No. Or carry on with your usual way? That is why it demands a great deal of enquiry, denying every form of experience in that enquiry. So there is a way of living in which there is no conflict, and because there is no conflict there is intelligence, which will show the way of right living. I hope they are having fun! | Nu. Sau... veţi continua la modul vostru obişnuit ? De aceea necesită o cercetare extrem de atentă... negarea oricărei forme de experienţă, în acea cercetare. Deci există un mod de a trăi în care nu există conflicte... şi, fiindcă nu există conflicte, există inteligenţă, care vă va arăta calea către traiul corect. (zgomot produs de avioane) Sper că se distrează ! |
| 47:56 | 2nd Question: Is it possible to be so completely awake at the moment of perception that the mind does not record the event? | Oare este posibil să fii treaz, atât de deplin, în momentul percepţiei, încât mintea să nu înregistreze evenimentul ? |
| 48:10 | Is it possible to be so completely awake at the moment of perception that the mind does not record the event? | Oare este posibil să fii treaz, atât de deplin, în momentul percepţiei... încât mintea să nu înregistreze evenimentul ? |
| 48:26 | You have understood the question? Right? No? Do you want me to read it again? Is it possible to be so completely awake at the moment of perception that the mind does not record the event? | Aţi înţeles întrebarea ? Corect ? Nu ? Vreţi s-o citesc din nou ? Oare este posibil să fii treaz, atât de deplin, în momentul percepţiei... încât mintea să nu înregistreze evenimentul ? |
| 48:56 | Our brain – now we are enquiring into the question. In the question is the answer. We are going to show it. We are going to enquire into it, the question. He says, is it possible not to record at all – your hurts, one’s failures, despairs, anxiety, experience – you follow? All the things that are going on inside and outside, not to record it, so the mind is always free. That is the question. | Creierul nostru... Acum cercetăm întrebarea ! În întrebare se află răspunsul. Vă voi arăta ! Vom cerceta asta, întrebarea. El spune: Oare este posibil să nu înregistrezi... deloc... traumele tale... eşecurile cuiva, disperările, neliniştea, experienţa, înţelegeţi ? Toate lucrurile care se petrec, lăuntric sau extern, să nu le înregistrezi, astfel încât mintea să fie întotdeauna liberă. Asta e întrebarea. |
| 49:46 | Now, let’s start examining it. Which is, the brain, evolving in time, its process is to record. Someone says to me, ‘You are an idiot’. That has been said to me often, politely and impolitely. And the brain instantly records it. You have accused me of being an idiot. I don’t like it because I have an image about myself that I am not an idiot, and when you call me an idiot, I am hurt. That is recording. The hurt exists as long as I have an image about myself. And everybody will tread on that image. Right? And there is hurt, I have recorded it. The mind, the brain has recorded it. And the recording is to build a wall round myself. Not to be hurt any more. I am afraid, so I shrink within myself, build a wall of resistance, and I feel safe. Now, the questioner asks: Is it possible not to record that hurt as... at the moment when I am called an idiot? You understand? Not to record that incident, the verbal usage, the insult, the implications and the image which I have about myself. Is it possible not to record at all, not only the hurt but the flattery, and I have had plenty of that too. You understand? One has had both. So is it possible not to record either? Right? And the brain has been trained to record, because then, in that recording, there is safety, there is security, there is strength, a vitality. And therefore, in that recording, the mind creates the image about oneself. Right? And that image will constantly get hurt. So is it possible to live without a single image? Go into it, sir. Don’t, please, go to sleep. Single image about yourself, about your husband, wife, children, friend, and so on, about the politicians, about the priests, about the ideals – not a single shadow of an image? We are saying it is possible, must be, otherwise you will always be getting hurt, always living in a pattern. In that, there is no freedom. And when you call me an idiot, to be so attentive at that moment. Right? When you give complete attention, there is no recording. It is only when there is not attention, inattention, you record. I wonder if you capture this. Is it getting too difficult? Too abstract? | Acum, haideţi să începem s-o examinăm ! Adică... creierul... evoluând, în timp... are sarcina de-a înregistra. Cineva mi-a spus: "Eşti un idiot !" Asta mi s-a spus adesea... politicos şi nepoliticos. Şi... creierul înregistrează, instantaneu, aşa ceva. M-ai acuzat că aş fi un idiot. Nu-mi place, fiindcă am o imagine despre mine însumi... că nu sunt un idiot... şi... când mă numeşti idiot, sunt rănit. Asta înseamnă să înregistrezi. Trauma există atât timp cât am o imagine despre mine însumi. Şi... toată lumea va călca pe acea imagine. Corect ? Şi există o traumă, am înregistrat asta. Mintea, creierul, a înregistrat asta. Şi rezultatul înregistrării este să clădesc un zid în jurul meu. Ca să nu mai fiu rănit vreodată. Mă tem, aşa că mă chircesc în sinea mea... clădesc un zid de apărare şi mă simt în siguranţă. Acum, persoana întreabă: Oare este posibil să nu înregistrezi acea traumă şi... chiar din clipa în care sunt numit un idiot ? Înţelegeţi ? Să nu înregistrezi acel incident, exprimarea verbală, insulta, implicaţiile sale şi imaginea pe care o am în privinţa mea. Oare este posibil să nu înregistrezi, deloc, nu numai insulta, ci şi linguşirea ? Şi am avut parte şi de multe din astea. Înţelegeţi ? Cineva a avut parte de amândouă. Ca atare, oare este posibil să nu înregistrezi nici una dintre ele ? Corect ? Şi... creierul a fost educat să înregistreze... fiindcă, atunci, prin acea înregistrare, se simte în siguranţă, există securitate... există putere... o vitalitate anume. Şi, ca atare... prin acea înregistrare... mintea creează imaginea cuiva despre sine însuşi. Corect ? Şi acea imagine va fi rănită, constant. Deci, oare este posibil să trăieşti fără nici o imagine ? Analizează asta, domnule ! Vă rog să nu adormiţi ! O singură imagine despre tine însuţi, despre soţul, soţia, copiii, prietenii tăi ş.a.m.d. despre politicieni, despre preoţi, despre idealuri. Nici măcar... vreo urmă de imagine ? Noi spunem că este posibil, trebuie să fie, altminteri veţi fi răniţi întotdeauna, veţi trăi, întotdeauna, potrivit unui tipar. În aşa ceva nu există libertate. Şi... atunci când mă faci idiot... trebuie să fiu foarte atent, în acel moment. Corect ? Atunci când oferi o atenţie deplină, nu există înregistrare. Numai atunci când nu există atenţie, prin neatenţie, atunci înregistrezi. Mă întreb dacă aţi prins asta. Devine prea dificil ? Prea abstract ? Adică... |
| 55:32 | That is, you flatter me. I like it. The liking at that moment is inattention. In that moment, there is no attention. Therefore recording takes place. But when you flatter me, instead of calling me an idiot, now, you have gone to the other extreme – flatter me – to listen to it so completely, without any reaction. Then there is no centre which records. That is, we have to go into the question of what is attention. Oh lord! | mă linguşiţi. Îmi place. Plăcerea din acel moment înseamnă neatenţie. În acel moment nu există atenţie. Ca atare, are loc înregistrarea. Dar, atunci când mă flataţi, - în loc să mă faceţi idiot, acum aţi trecut la cealaltă extremă - mă flataţi... trebuie să ascult asta în totalitate, fără vreo reacţie. Atunci nu există... un centru... care înregistrează. Adică, va trebui să abordăm problema atenţiei. Oh Doamne ! |
| 56:46 | Most of us know what is concentration: from one point to another point. Right? From one desire, one hope to another. I concentrate about my job, concentrate in order to control my mind, concentrate in order to achieve a certain result. In that concentration, there must be conflict: because you are concentrating, thoughts come pouring in, and so you try to push them off. You know all this, don’t you? And this is this constant struggle to concentrate, and the thought going off. Whereas attention is: there is no point from which you are attending. I wonder if you see that? Do you follow all this? I do not know – I’m sorry! | Majoritatea oamenilor ştiu ce înseamnă concentrarea... de la un moment la altul. Corect ? De la o dorinţă, o speranţă, la alta. Mă concentrez... la slujba mea... mă concentrez pentru a-mi putea controla mintea... mă concentrez pentru a obţine un anumit rezultat. În acea concentrare, trebuie să existe conflict, fiindcă vă concentraţi, gândurile dau năvală... şi, ca atare, încercaţi să le îndepărtaţi. Ştiţi toate acestea, nu-i aşa ? Şi asta e o luptă constantă, să te concentrezi şi să îndepărtezi gândurile. Pe când atenţia... înseamnă: nu există nici un moment de la care să începeţi să participaţi. Mă întreb dacă vă daţi seama de asta. Urmăriţi toate acestea ? Nu ştiu... scuzaţi-mă ! |
| 58:26 | One wonders if you have ever given attention to anything. Are you now attending to what is being said? That is, attending, giving your attention which means there is no other thought, no other movement, no interpretation, no motive, just listening so completely. So there is a difference between concentration, which is from point to point, and therefore resistance, whereas attention – there is no centre from which you’re attending, and therefore that attention is all-inclusive, there is no border to it. Vous avez compris? Just, not what the speaker is saying, just see the truth of it. That concentration inevitably brings about resistance: shut yourself up, avoid noises, avoid interruptions, and so on, so on, your whole brain is centred on a point, the point may be excellent, and so on. So what is taking place there? There is division – the controller and the controlled. Right? The controller is the thought which says, ‘I have understood, I must control that’. I wonder if you see that. The controller is the controlled. Let me put it differently. The thinker is the thought. There is no separation from thought and the thinker. Do you see this, sirs? Right? So you eliminate altogether the division when one realises the thinker is the thought. In concentration, the controller is the controlled. When one actually sees the truth of it, then there comes attention in which there may be concentration. I may have to concentrate on doing something, but it comes from attention. Have you understood? In Italian, I’m sorry. I better translate this. I don’t have to read it in Italian. I’ll translate it. | Cineva se întreabă dacă aţi acordat, vreodată, atenţie vreunui lucru. Oare acum participaţi... la ceea ce se spune ? Adică, participând, oferindu-vă atenţia... ceea ce înseamnă că nu există nici un alt gând, nici o altă mişcare... nici o interpretare, nici o motivaţie, pur şi simplu ascultând, pe deplin. Deci există o diferenţă între concentrare, care se face de la moment la moment şi, ca atare, i se opune rezistenţă... şi atenţie, în care nu există un centru asupra căruia să vă concentraţi şi, ca atare, acea atenţie este... atotcuprinzătoare, nu are nici un fel de graniţe. Aţi înţeles ? Nu urmăriţi numai ceea ce spune vorbitorul, ci, pur şi simplu, observaţi adevărul spuselor sale. Şi anume, concentrarea, inevitabil, produce rezistenţă: deveniţi tăcuţi... evitaţi zgomotele, evitaţi întreruperile ş.a.m.d. întreg creierul vostru este centrat asupra unei idei... ideea putând fi excelentă ş.a.m.d. Deci ce se întâmplă acolo ? Există separare... controlorul şi cel controlat. Corect ? Controlorul... este gândul care spune "am înţeles şi trebuie să controlez asta." Mă întreb dacă observaţi asta. Controlorul este cel controlat. Lăsaţi-mă să mă exprim diferit ! Gânditorul este gândul în sine. Nu există nici o separare între gând şi gânditor. Observaţi asta domnilor ? Corect ? Deci se elimină, în totalitate, dezbinarea, atunci când cineva îşi dă seama că gânditorul este gândul în sine. În concentrare, controlorul este cel controlat. Când cineva observă, de fapt, adevărul acestor spuse, atunci... apare atenţia, în care ar putea exista concentrare. Poate că va trebui să mă concentrez... să fac ceva anume... dar acea concentrare provine din atenţie. Aţi înţeles ? (Vorbeşte în limba italiană) Ah ! Era în italiană, mă scuzaţi ! Mai bine traduc asta. Nu trebuie s-o citesc în italiană, numai s-o traduc. |
| 1:02:47 | 3rd Question: In your talks, you speak of death as a total annihilation of our total existence, but you are firm also... | În discursurile dumneavoastră, vorbiţi despre moarte, ca despre o anihilare totală... a întregii noastre existenţe... dar... sunteţi, de asemenea, ferm... |
| 1:03:30 | I’ll put the question – right, sir? – may I? It’s written down by our friend, Italian, and he is asking this question. | Am să pun eu întrebarea. E bine, domnule ? Îmi permiteţi ? Este scrisă de prietenul nostru italian şi el pune această întrebare: |
| 1:03:40 | In your talks, you have said that there is total annihilation, and also – that is, after death. And also you have said there is immortality, eternity. And what is that state of eternity, timeless existence? Can one exist in that? | În discursurile dumneavoastră, aţi afirmat... că există o anihilare totală... şi, de asemenea... - adică după moarte - şi, de asemenea, aţi afirmat că există nemurire, eternitate. Şi ce înseamnă acea stare a eternităţii, o existenţă atemporală ? Oare cineva poate exista în acea stare ? |
| 1:04:14 | Have you understood the question? Is it clear? I’ll repeat it. The questioner asks, in your talks you have said death is total annihilation. And also you have said there is immortality, a state of timeless existence. Can one live in that state? | Aţi înţeles întrebarea ? Este clară ? O voi repeta. Persoana întreabă: În discursurile dumneavoastră, aţi afirmat că moartea e o anihilare totală... şi, de asemenea, aţi afirmat că există nemurire, o stare a existenţei atemporale. Oare cineva poate... trăi în acea stare ? |
| 1:04:49 | That is the question. First of all, I said – please, listen – I did not use the word ‘annihilation’. I have said death is an ending – right? Like ending attachment. When you end something, like attachment, something totally new begins. Right? This is obvious. When I have been accustomed to anger all my life, or greed, aggression, I end it. There is something totally new happens – right? – if you have done it. I have followed my guru with all the gadgets he has given me, and I realise the absurdity of it, I end it. See what happens. There is a sense of freedom. The burden which I have been carrying uselessly. I said death is like ending an attachment. | Aceasta este întrebarea. În primul rând, am afirmat... - vă rog să ascultaţi - nu am folosit cuvântul anihilare. Am spus că moartea este un final. Corect ? Aşa cum punem capăt ataşamentului. Atunci când pui capăt la ceva anume, cum ar fi ataşamentul, începe ceva complet nou. Corect ? Este ceva evident. Când m-am obişnuit să fiu furios, întreaga mea viaţă sau lacom, agresiv, le pun capăt. Atunci se întâmplă ceva complet nou. Corect ? Dacă aţi făcut asta. L-am urmat pe guru meu, cu toate fleacurile pe care mi le-a oferit... şi... îmi dau seama de absurditatea acestui fapt. Îi pun capăt ! Uitaţi ce se întâmplă. Există o senzaţie de eliberare... de povara pe care am cărat-o inutil. Am spus că moartea e ca şi cum ai pune capăt unui ataşament. |
| 1:06:48 | And also we said: What is it that has continued through life? You understand my question? We put death in opposition to living. Right? Is it so? We have put it. We say death is at the end. That end may be 10 years or 50 years, or the day after tomorrow. I hope it will be ten years for you, but this is our illusion, this is our desire, and this is our momentum. It is like asking how to face death. You follow what I am saying? I say you cannot understand that, how to face death, without understanding or facing living. Death is not the opposite of living. I wonder if you understand all this. Shall we go into this? Do you want me to go into all this? You aren’t tired? I am surprised! | Şi, de asemenea, am afirmat: Ce anume este acel lucru... care a continuat prin viaţă ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Punem moartea în opoziţie cu viaţa. Corect ? Oare aşa e ? Aşa am pus-o ! Spunem că moartea survine la final. Acel final poate fi peste 10 ani sau 50 de ani sau poimâine. Sper să fie peste 10 ani pentru voi, dar... aceasta este iluzia noastră, aceasta e dorinţa noastră şi acesta ne este impulsul. E ca şi cum ai întreba cum să te confrunţi cu moartea. Urmăriţi ceea ce spun ? Eu spun că nu puteţi înţelege asta, cum să vă confruntaţi cu moartea, fără a înţelege cum să vă confruntaţi cu viaţa. Moartea nu este opusul vieţii. Mă întreb dacă înţelegeţi toate acestea. Chiar vreţi să abordez toate astea ? Nu sunteţi obosiţi ? Sunt surprins ! |
| 1:08:37 | I think a much more important question is not how to face death, what is immortality, whether that immortality is a state in which one can live. What is much more important is how to face life. How to understand this terrible thing called living. If we don’t understand that, not verbally, not intellectually, but living it, finding out what it means to live, because to us living as we are is meaningless. Whether you are a disciple with all the jewels, and all the rest of it, it has no meaning! Going to the office from day to day for the next 50 years, slaving away, going to church – you know, all these things, what is the meaning of all this? You may give meaning to life, as people do, say life is this, life must be that. But without all this romantic, illusory, idealistic nonsense, life is this – our daily sorrow, competition, despair, depression, agony, with shadows of occasional flash of beauty, love. That is our life. Can we face that, understand it so completely that we have no conflict in life? That is, to die to everything that thought has built. I wonder if you understand this. Thought has built my vanity. Thought has said, ‘You must be this’. Thought has said, ‘You are much cleverer than the other’. Thought has said, ‘Achieve, become somebody, struggle, compete’ – like the Olympics. That is what thought has put together, which is: my existence, your existence. Our gods, our churches, our gurus, our rituals, our changing names into Indian names – all that is the activity of thought. And thought, as we said, is a movement of memory, experience, knowledge. Which is, experience brings certain knowledge stored up in the brain as memory, and responding that memory is the movement of thought. This is so, if you observe it. So thought is a material process. Right? So thought has made this, my life is that, I am different from you, I must achieve – you follow? | Cred că o întrebare mult mai importantă... nu este: "Cum să înfrunţi moartea ?" "Ce este nemurirea ?" dacă acea nemurire este o stare în care cineva poate trăi. Ceea ce este mult mai important este cum să înfrunţi viaţa... cum să înţelegi acest lucru teribil, numit viaţă. Dacă nu înţelegem asta, nu teoretic, nu intelectual, ci trăind-o, descoperind ce înseamnă să trăieşti... Fiindcă, pentru noi, să trăim aşa cum o facem este lipsit de sens. Chiar dacă sunteţi un discipol, ce are toate bijuteriile ş.a.m.d. nu are nici un sens ! Să mergi la birou, zi după zi, pentru următorii 50 de ani... ca un sclav... mergând la biserică, ştiţi voi, toate aceste lucruri. Care este sensul tuturor acestor lucruri ? Poate că daţi vieţii un sens... aşa cum o fac oamenii... spunând că viaţa este asta, viaţa trebuie să fie aia. Dar... fără toate aceste nonsensuri romantice, iluzorii, idealiste, viaţa asta este, suferinţa noastră zilnică, competiţia, disperarea, depresia, agonia... cu umbrele unor străfulgerări ocazionale de frumuseţe, iubire. Asta ne e viaţa ! Putem înfrunta asta... s-o înţelegem în totalitate... încât să nu avem conflicte în viaţă ? Adică, să laşi să moară tot ceea ce a clădit gândirea. Mă întreb dacă înţelegeţi asta. Gândirea mi-a clădit orgoliul. Gândirea a spus: "Trebuie să fii asta !" Gândirea a spus: "Eşti mult mai deştept decât alţii." Gândirea a spus: "Realizează-te, devino cineva... luptă... concurează !" ca la Olimpiadă. Asta e ceea ce a clădit gândirea, care înseamnă existenţa mea, existenţa voastră. Zeii noştri, bisericile noastre, guru noştri, ritualurile noastre, schimbarea numelor noastre în nume indiene, toate acelea reprezintă activitatea gândirii. Şi gândirea, aşa cum am spus, este... o mişcare... a memoriei... experienţei, cunoaşterii. Şi anume, experienţa conduce la o anumită cunoaştere, stocată în creier, ca memorie şi acea memorie este o mişcare a gândirii. Aşa este, dacă observaţi. Deci gândirea este un proces material. Corect ? Deci gândirea a făcut asta, viaţa mea asta este... eu sunt diferit de tine, trebuie să parvin. Înţelegeţi ? Şi... |
| 1:13:18 | And when thought predominates our life, as it does, then thought denies love. Right? Love is not a remembrance. Love is not an experience. Love is not desire or pleasure. No, you will agree with this but... So that is our life. And living that way, we have separated the thing called death, which is an ending, and we are frightened of that. If and when we deny everything in oneself that thought has created, end it. Do you understand what I am saying? This requires tremendous grit, not all the nonsensical romance. Your attachments, your hopes, your vanities, your sense of importance – all that is to become. When that becoming completely ends, what have you? You are with death, aren’t you? So living is dying, and so renewal. Oh, you don’t understand all this. Do it and you will find out. But we are trained to be individuals – me and you, my ego and your ego. Is that a fact? Or we are the entire humanity because we go through what every human being goes through: sexual appetites, indulgence, sorrow, great hope, fear, anxiety, and the immense sense of loneliness – that is what each one of us has, that is our life. So we are the entire humanity, we are not individuals. We like to think we are, we are not. You may be clever at writing a book, but that doesn’t make you an individual. You have a gift, but when you have a gift to write or sing or dance, whatever it is, that gift is translated as ‘my gift’. And when you accept that as your gift, vanity, you know, all the circus round it begins. | atunci când gândirea predomină în viaţa noastră... aşa cum o şi face... atunci... gândirea neagă iubirea. Corect ? Iubirea nu înseamnă aducere aminte. Iubirea nu înseamnă experienţă. Iubirea nu înseamnă dorinţă sau plăcere. Nu, veţi fi de acord cu asta, dar... Deci asta ne este viaţa. Şi, trăind în acel mod... am separat viaţa de lucrul numit moarte, care este un final... şi suntem înspăimântaţi de ea. Dacă şi când, noi... negăm tot ceea ce gândirea a creat în sinea noastră, îi punem capăt... - Înţelegeţi ce spun ? - asta necesită un extraordinar... curaj... nu toate acele idealuri fără sens: ataşamentele voastre... speranţele voastre, orgoliile voastre... senzaţia importanţei voastre... tot ceea ce trebuie să deveniţi. Când acea devenire se termină, pe deplin, ce mai aveţi ? Aţi rămas cu moartea, nu-i aşa ? Deci să trăieşti... înseamnă să mori... şi, ca atare, e o reînnoire. Oh, nu înţelegeţi toate acestea. Făceţi-o şi veţi descoperi ! Dar... suntem educaţi să fim indivizi... eu şi tu... ego-ul meu şi ego-ul tău. Oare nu asta-i realitatea ? Sau... noi suntem întreaga omenire... fiindcă trecem prin ceea ce trece fiecare fiinţă umană: pofte sexuale... răsfăţ, suferinţă... mari speranţe, teamă, anxietate... un imens sentiment al singurătăţii. Prin toate acestea am trecut fiecare, asta ne e viaţa. Deci... noi suntem întreaga omenire, nu suntem indivizi. Ne place să credem că suntem, dar nu suntem. Poate că eşti isteţ, fiindcă scrii o carte, dar asta nu te transformă într-un individ. Ai un dar... dar, când ai un dar, de a cânta sau de a dansa sau orice ar fi, acel dar este interpretat ca "darul meu". Şi când acceptaţi asta, ca pe darul vostru, orgoliul, ştiţi voi, tot circul din jurul lui începe din nou. |
| 1:17:34 | So there is a life in which there is no centre as me, and therefore life is walking hand and hand with death, and therefore out of that sense of ending totally time has come to an end. Naturally, because time is movement, movement means thought, thought is time. And when you say, ‘Do I live in that eternity?’, then you don’t understand. You see what we have done? ‘I want to live in eternity’, ‘I want to understand immortality’, which means I must be part of that. But what are you? A name, a form, and all the things that thought has put together. That is what we actually are. And we cling to that. And death comes through disease, accident, old age – how scared we are. And there is always the priest round the corner telling you you will go to heaven. Or if you don’t do what he tells you, you go to hell. It is not only the priest round the corner, but the guru round the corner. They are all the same. | Deci există o viaţă în care nu există vreun centru, ca "eu"... şi, ca atare, viaţa este... o plimbare mână-n mână cu moartea. Şi, ca atare, prin acel sentiment al... finalului deplin... timpul a ajuns la final. Fireşte, fiindcă timpul înseamnă mişcare, mişcarea înseamnă gândire, gândirea înseamnă timp. Şi... atunci când spui: "Oare eu trăiesc în acea eternitate ?" atunci nu înţelegi, nu poţi înţelege, nu eşti... Vedeţi, domnule, ce am făcut ? "Vreau să trăiesc pentru eternitate !" "Vreau să înţeleg nemurirea !" Ceea ce înseamnă că trebuie să fac parte din ea. Dar ce eşti tu ? Un nume, o formă şi tot ceea ce gândirea a inventat. Asta suntem, de fapt. Şi ne cramponăm de asta. Şi vine moartea, prin boală, accident, bătrâneţe - ce speriaţi suntem. Şi întotdeauna există preotul, după colţ, spunându-ţi că vei merge în rai. Sau, dacă nu faci ce-ţi spune, mergi în iad. Nu stă numai preotul după colţ, ci şi guru e după colţ. Sunt toţi la fel. |
| 1:19:55 | So can one live a life so completely without a centre, and therefore no conflict, and then only that state of mind which is timeless comes into being. | Deci, oare cineva poate duce o viaţă atât de lipsită de centru... şi, ca atare, fără conflicte... şi, numai atunci... acea stare mentală, care este atemporală, ia fiinţă. |
| 1:20:31 | May I get up? | Pot să mă ridic ? |