Krishnamurti Subtitles home


SA80Q3 - A treia întâlnire cu întrebări şi răspunsuri
Saanen, Elveţia
25 iulie 1980



0:26 Îmi permiteţi să repet ceea ce am spus deunăzi, despre "întrebare" ? Cuvântul... provine din limba latină, în care înseamnă "a căuta". Nu să descoperi un răspuns, ci să cauţi, să cauţi răspunsul în întrebarea, însăşi, nu în afara ei. Şi, răspunzând la aceste întrebări... noi... căutăm sau explorăm împreună. Vorbitorul poate... explica... dar, împreună, pătrundem în esenţa acestor întrebări. Împreună, căutăm să aflăm adevărul, în întrebarea în sine, nu în afara ei. Deci împărtăşim întrebarea... şi încercăm să descoperim răspunsul adevărat, corect.
2:01 Am ajuns cu cinci minute mai devreme, sper că nu vă deranjează.
2:14 Sunt nemulţumit în toate privinţele. Am citit şi m-am gândit foarte mult, dar nemulţumirea mea, la adresa întregului Univers încă există. Problemele pe care le abordaţi mă fac şi mai tulburat, mai nemulţumit, mai neliniştit. Mă simt, acum, frustrat... potrivnic faţă de dumneavoastră. Ce anume este greşit în ceea ce afirmaţi ? Sau poate că este ceva în neregulă cu mine ?
3:02 O mai pot citi încă o dată ? Sunt nemulţumit în toate privinţele. Am citit şi m-am gândit foarte mult, dar nemulţumirea mea, la adresa întregului Univers încă există. Problemele pe care le abordaţi mă fac şi mai tulburat, mai nemulţumit, mai neliniştit. Mă simt, acum, frustrat şi potrivnic faţă de dumneavoastră. Ce anume este greşit în ceea ce afirmaţi ? Sau poate că este ceva în neregulă cu mine ? Corect ?
3:57 Cred că, pe măsură ce cineva observă lumea mai profund, ceea ce se întâmplă: suprapopularea... poluarea, corupţia, violenţa... observă toate acestea... practic în fiecare ţară a lumii... şi cineva încearcă să găsească o explicaţie la toate aceste probleme. Ăsta este unul dintre aspectele întrebării,
4:32 iar celălalt este... că persoana afirmă: "Sunt nemulţumit... nu numai de ceea ce afirmaţi... ci de tot ceea ce există în jurul meu: de slujba mea, de soţia mea, de soţul meu, de prietena mea ş.a.m.d, oh Doamne, tot ce există. Sunt nemulţumit." Şi este ceva valabil pentru majoritatea dintre noi. Fie devine o flacără, care te mistuie... fie una care este stinsă... căutând un anume gen de satisfacţie... în diverse... activităţi ale vieţii. Şi nemulţumirea... în loc să i se permită... să devină o flacără care te mistuie... majoritatea dintre noi... aproape că o distrugem. Suntem atât de uşor de satisfăcut... suntem atât de creduli... suntem atât de... dispuşi să acceptăm. Şi, ca atare, nemulţumirea noastră se diminuează, treptat şi noi devenim fiinţe umane normale, mediocre, fără vreun pic de vitalitate, fără vreun pic de energie, fără nici o dorinţă de a mai face ceva.
6:40 Dar persoana afirmă că a trecut prin toate acestea. A citit foarte mult, s-a gândit foarte mult, în privinţa vieţii, probabil că a fost prin toată lumea şi nu a descoperit o soluţie pentru această nemulţumire. Şi... oamenii care sunt cugetători, sunt conştienţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor şi în sinea lor, conştienţi de faptul că politica... ştiinţa, religia, n-au soluţionat nici una dintre problemele noastre umane, profunde. Oamenii au evoluat tehnologic, s-au dezvoltat ş.a.m.d. dar, lăuntric... sunt nemulţumiţi. Şi... ascultându-te pe tine, ca vorbitor, sunt şi mai tulburat... mai nemulţumit şi... potrivnic faţă de ceea ce reprezentaţi. Ce anume este în neregulă cu dumneavoastră şi cu ceea ce afirmaţi ? Sau... poate că este ceva în neregulă cu mine ?
8:24 În primul rând... haideţi să fim foarte clari, că, atunci când există nemulţumire... oare este vorba de nemulţumire ca atare... Înţelegeţi ? ... ca atare, în sine... sau eşti nemulţumit de ceva anume ? Aţi înţeles ? Poate că sunt nemulţumit de lumea întreagă... de filozofii, de diversele îndrumări ale diverselor religii. Dar acea nemulţumire e legată de ceva anume, direcţionată sau provocată de ceva anume. Nu este vorba de o nemulţumire... care nu are... nici o cauză... şi, ca atare, i se poate pune capăt. Aşa cum am spus deunăzi... acolo unde există o cauză, există şi un final. Oare această nemulţumire are o cauză... şi, ca atare, poate fi eliminată, i se poate pune capăt ? Sau... această nemulţumire nu are nici o cauză ? Urmăriţi vorbitorul, vă rog, analizăm împreună această întrebare. Aşa cum am spus, cineva poate fi nemulţumit de atât de multe lucruri, aşa cum sunt fiinţele umane: case mai bune, una sau alta mai bune. Înţelegeţi ? Din clipa în care există o măsură, trebuie să existe nemulţumire. Aţi înţeles asta ? Mă întreb... Voi continua şi veţi...
10:45 Mă bucur că sunteţi potrivnic faţă de ceea ce s-a afirmat. În loc să acceptaţi, să staţi liniştit şi să spuneţi da, sunteţi potrivnic şi nu acceptaţi. "Îmi provocaţi şi mai multă tulburare. Mă simt frustrat, ca atare sunt... forţat să am această senzaţie, a... unei atitudini potrivnice." Deci trebuie să fim foarte clari, dacă... această... nemulţumire are o cauză şi, dacă are o cauză, atunci acea nemulţumire este în căutarea unei mulţumiri... satisfacţii... recompense. Deci această nemulţumire creează opusul ei... de a fi mulţumit, de a fi satisfăcut, de a fi... pe deplin burghez... aşa cum sunt comuniştii. Şi... dacă există această căutare sau dorinţă, dacă asta e ceea ce doreşti, atunci când eşti profund nemulţumit, să descoperi ceva care să te mulţumească pe deplin, să nu te mai deranjeze niciodată... atunci... acea nemulţumire... va descoperi o cale... pentru a acumula satisfacţie... şi, ca atare, acea nemulţumire este diminuată, dispare.
13:05 Poate că asta facem, majoritatea dintre noi. Poate că voi toţi, dacă pot clarifica asta... sunteţi nemulţumiţi. Aţi trecut prin una sau alta, prin acea conversaţie cu acea persoană ş.a.m.d. şi poate că aţi venit aici căutând un fel de satisfacţie, un fel de certitudine... un fel de asigurare... un fel de adevăr agreabil. Şi... dacă acesta este cazul, atunci... veţi căpăta satisfacţie, foarte uşor, ceea ce majoritatea dintre noi o facem... în bucătărie... în vreun aspect al religiei sau intrând în politică, de stânga, dreapta, centru sau extrema stângă, extrema dreaptă şi continuăm astfel. Asta se întâmplă, de regulă, cu noi toţi. Şi, ca atare, treptat... îţi restrângi, inevitabil, capacitatea mentală... îţi faci mintea să fie măruntă. Şi capacitatea creierul este atât de enormă... dar ai redus-o la o simplă satisfacţie. Aţi înţeles ?
15:07 Şi, dacă nu există nimic care să te satisfacă... dacă eşti nemulţumit de întreg Universul, aşa cum se exprimă persoana... nu eşti nesatisfăcut fiindcă n-ai căpătat o casă... sau n-ai căpătat bani sau n-ai... ştiţi voi, la acel nivel. Deci, oare această nemulţumire... nu are o cauză anume... şi, drept urmare, este o nemulţumire ca atare... nu din cauza a ceva anume ? Este clar ? Oare reuşim să clarificăm asta împreună ? Adică, dacă sunt nemulţumit, dacă doresc să devin mulţumit, acest lucru este foarte simplu şi foarte uşor. Dar... dacă sunteţi total, pe deplin nesatisfăcuţi de tot ceea ce există... de guvern, de religie, de ştiinţă, politică, de tot... şi asemenea oameni sunt rari... aceşti oameni deţin această văpaie a nemulţumirii. Şi poate că o asemenea persoană vine aici... ascultă, citeşte, aude... şi acea nemulţumire se amplifică... devine... complet mistuitoare. Deci ce vom face ? Înţelegeţi cu claritate această problemă ? Ce vom face cu o fiinţă umană... care este total şi pe deplin nesatisfăcută de întreaga structură a gândirii ?
17:57 Aşa cum am spus, o asemenea persoană este o fiinţă umană foarte rară. O asemenea persoană cineva poate... întâlni... fiindcă se află... - Vă rog să ascultaţi cu atenţie ! - se află într-o stare de neclintire. Corect ? El nu caută, nu doreşte ceva, el nu urmăreşte să obţină una sau alta, el este mistuit de acest lucru. Şi... vorbitorul... este, de asemenea, neclintit. Corect ? Înţelegeţi ce spun ? Ceea ce spune el este aşa cum este... nu fiindcă este dogmatic... superstiţios, romantic sau caută să se impună. El spune că, dacă ştii... dacă îţi înţelegi conştiinţa... cu conţinutul său... şi necesitatea eliberării acelei conştiinţe de conţinutul său, atunci există o dimensiune complet diferită. El a afirmat asta vreme de 60 de ani... nu fiindcă... el a inventat asta... ci fiindcă aşa este. El a discutat cu savanţi, filozofi... mari cărturari ş.a.m.d. Şi ei au recunoscut - unii dintre ei - că aşa este. Savanţii... caută ceea ce e mai presus de noi, prin intermediul materiei. Şi vorbitorul spune că fiinţele umane, cu creierele şi inimile şi minţile lor, sunt de natură materială... procesează material. Şi... în loc să analizezi materia din exteriorul tău, cercetează această materie din care eşti făcut, care te reprezintă ca om. Şi poţi merge chiar mult mai departe... fiindcă am spus mai multe despre asta, să pui capăt suferinţei, să pui capăt fricii ş.a.m.d. Şi există aceste două entităţi... una... - Urmăriţi toate astea ? - una complet nemulţumită... nimic nu-l satisface... cuvinte, cărţi, idei, lideri, politică, savanţi - nimic. Şi, ca atare, se află într-o stare de neclintire. Şi cealaltă este la fel de neclintită, nu se va urni, nu va ceda. Urmăriţi toate acestea ? Ce se întâmplă ?
21:44 Atunci când două fiinţe umane... una complet... nesatisfăcută, în adâncul minţii şi inimii sale, şi cealaltă... din adâncul minţii sale şi din adâncul... inimii ş.a.m.d. spune: "Asta este." aceste două entităţi se întâlnesc. Aţi înţeles ceea ce am spus ? Nu este ceva idealist, nu este ceva inventat, ceva imaginar, ci aşa este. Una... se simte potrivnică celeilalte, ceea ce înseamnă că deja s-a mişcat. Nu ştiu dacă mă urmăriţi. El nu a rămas complet nesatisfăcut. Din clipa în care spune: "Sunt potrivnic ţie sau vorbelor tale ş.a.m.d." el s-a depărtat de ceea ce-l mistuia. Ca atare, el deja se simte uşurat. Mă întreb dacă înţelegeţi asta. Iar cealaltă entitate nu manifestă antagonism. El spune: "Asta este." Când această persoană o întâlneşte pe cealaltă, fără antagonism, fără a dori să obţină ceva de la vorbitor... atunci ea este la fel. Aţi înţeles asta ? Nu, văd că nu înţelegeţi asta.
24:10 Dacă această... nemulţumire... dezvoltă un antagonism, nu mai este nemulţumire. Corect ? Şi, ca atare, el este mistuit de ceea ce el numeşte nemulţumire. Este mistuit ! Şi celălalt este mistuit. Aţi înţeles ? Atunci ambii sunt la fel. Focul este foc. Nu este focul tău sau focul meu, ci este foc. Atunci când focul este potolit... atunci cei doi sunt diferiţi. Aţi înţeles ? Deci... dacă vorbitorul vă poate întreba:
25:37 Oare tu, ca fiinţă umană, trăind în această lume cumplită... - şi dacă aţi urmărit asta... se spune că peste 50 de ani Pământul va fi aproape de nelocuit - în ce stare de nemulţumire te afli ? Oare este numai puerilă, copilărească, imatură ? Sau... eşti o fiinţă umană complet... mistuită de nemulţumire... fără a dezvolta însă vreo reacţie împotriva acestui lucru... să fii frustrat... să fii antagonist... dar... laşi acea flacără să fie... vie ? Atunci suntem la fel.
27:24 Cineva îşi dă seama, profund, de importanţa conştientizării acţiunilor sale lăuntrice sau exterioare, totuşi cineva... alunecă într-o stare de neatenţie, cu atâta uşurinţă. Oare trebuie să existe... un Krishnamurti, cărţile, casetele lui, pentru a ne menţine atenţia trează ? De ce ? De ce există acest decalaj, între înţelegere şi acţiunea imediată ?
28:05 O citesc din nou, dacă se poate. Cineva îşi dă seama, profund, de importanţa conştientizării acţiunilor sale lăuntrice sau exterioare, totuşi cineva alunecă într-o stare de neatenţie, cu atât de mare uşurinţă. Oare trebuie să existe un Krishnamurti... cărţile, casetele lui, pentru a ne menţine atenţia trează ? De ce ? De ce există acest decalaj, între înţelegere şi acţiunea imediată ?
28:39 Corect ? Aţi înţeles întrebarea ? De ce neatenţia este atât de uşoară, atât de comună ? Are loc tot timpul. Şi... trebuie să fii conştient... de ceea ce se întâmplă în pielea ta şi de ceea ce se întâmplă dincolo de pielea ta. Mă scuzaţi că folosesc acel cuvânt. Şi, oare, trebuie să existe cineva care să ne reamintească asta ? Corect ? Asta este întrebarea.
29:28 Nu haina îl face pe om. Corect ? Nu devii un om îmbrăcându-te în haine bune. Punându-ţi o robă - călugării - nu devii... un sfânt. Deci fie - haideţi să analizăm foarte atent - fie că hainele îţi reamintesc... că trebuie să fii conştient, constant... şi atunci depinzi de haine... dacă hainele sunt de o anumită natură, ceea ce e neimportant, ori... fără acest veşmânt exterior... oare cineva poate fi conştient... fără a aluneca spre neatenţie ? Şi de ce există un decalaj, între... înţelegere, realizare, pricepere... şi acţiunea imediată ? Asta e întrebarea, corect ?
31:12 Ce înseamnă să fii conştient ? Oare această conştientizare - orice ar fi ea, vom analiza imediat - trebuie să fie... cultivată... dezvoltată... prin practică, spunând: "Trebuie să fiu conştient !" şi să meditezi la acea conştientizare... şi să posezi un gen de lucru care să-ţi reamintească de ea, constant... fie că e o imagine... o bluză, care e cea mai incomodă... o robă care te irită... astfel încât să ţi se reamintească, constant, să fii conştient ? Deci... haideţi să clarificăm ce înseamnă să fii conştient. Nu putem şti tot ceea ce se întâmplă în lume. Corect ? Ceea ce fac politicienii, ceea ce face serviciul secret, ceea ce face armata, ce fac savanţii, care ajută guvernul, armata. Nu ştim... ce face aproapele nostru, nici ceea ce face, lăuntric, soţia sau soţul nostru. Deci nu putem şti totul. Dar putem şti sau putem deveni conştienţi de această dinamică lăuntrică. Acum, oare această dinamică este diferită de cea exterioară ? Trebuie să fim foarte clari, în acest moment. Oare ceea ce se află în exteriorul nostru - poluarea, corupţia, şicanele, înşelătoria, ipocrizia, violenţa - oare sunt foarte diferite de noi înşine, de fiecare dintre noi ? Sau... există o dinamică exterioară şi una interioară ? Aţi înţeles ? Corect ? Este o mişcare constantă, ca a mareei care vine şi se retrage. Oare poate cineva - vă rog ascultaţi - să fie conştient de această mişcare ? Conştient însemnând să ştie, să recunoască, să vadă, să observe. Sau... în însuşi procesul observării... al acestui flux, al acestei mişcări omogene... se fac alegeri, alegi în cadrul acestei mişcări: îmi place asta, nu-mi place aia. Sunt supus al Marii Britanii şi îmi place să fiu britanic... sau elveţian. Mi se dă un paşaport, pot călători prin toată lumea etc. Deci... în această mişcare... oare conştientizarea este bazată pe opţiune, pe observaţie ? Urmăriţi toate acestea, domnilor ? Urmăreşte domnule, aşa cum stai acolo ! Oare, dacă pot sugera asta, ai putea urmări... conştient ? Şi, dacă eşti conştient, reacţiile tale sunt atât de rapide, încât spui: "Mai bine aş avea asta şi nu aia." Corect ?
36:01 Deci oare poţi observa această dinamică, ce te implică pe tine şi lumea - iar lumea înseamnă tu - această dinamică oare o poţi observa fără a face nici o alegere ? Această observare înseamnă conştientizare... pe care nu trebuie s-o cultivi, pentru care nu trebuie să ai pe cineva care să ţi-o amintească: cărţi, casete şi toate celelalte. Odată ce observi, în sinea ta, adevărul acestui fapt... că acea mişcare externă şi această mişcare lăuntrică sunt, în esenţă... similare - poate că diferă puţin, ici şi colo, dar este aceeaşi mişcare care a creat lumea, societatea, armata, marina, omul de ştiinţă... politicianul - atunci acea mişcare eşti tu însuţi. Şi oare poţi accepta asta, cu seriozitate ? Nu să te păcăleşti pe tine însuţi, fiindcă n-are nici un haz atunci. Dacă vrei să te păcăleşti singur, nu ai decât, dar asta nu te conduce nicăieri. Dar, dacă vrei să analizezi asta, extrem de profund... conştientizarea... neselectivă, şi observarea acestei mişcări, fără nici o orientare anume... asta necesită... nu o conştientizare obsedată... dezechilibrată... nevrotică... spunând: "Sunt conştient... sunt pe deplin conştient !" Şi ştii foarte bine că el nu-i aşa, fiindcă observi asta din acţiunile sale, din atitudinea sa, din valorile sale. El deja... trăieşte în iluzia că este conştient, pe când cineva trebuie să fie extrem de vigilent. Şi...
38:41 fireşte, acea... atenţie, conştientizare, nu poate fi constantă... nu poate ! Dar, să ştii că nu este constantă... - Urmăriţi asta ? - să fii conştient că nu este constantă... înseamnă să fii conştient de existenţa neatenţiei. Mă întreb dacă înţelegeţi domnilor. Înţelegeţi ce... Nu ştiu ce am spus, dar voi reveni la subiect.
39:25 Adică... să fii conştient de neatenţie, înseamnă atenţie. Corect ? Şi cineva nu poate afirma rezonabil, raţional: "Am de gând să fiu vigilent, din clipa în care mă trezesc şi până adorm." Nu poţi ! Doar dacă eşti nevrotic... doar dacă exersezi, exersezi şi spui: "Da, voi fi conştient, voi fi conştient !" şi atunci devin numai cuvinte, lipsite de sens. Dar... dacă observi că această atenţie, conştientizare, nu poate fi menţinută tot timpul... asta fiind realitatea... atunci... neatenţia - să nu fii atent - capătă propria sa valoare, propria sa semnificaţie. Aţi înţeles ? Fiindcă, fiind atent, descoperi... că nu eşti atent. Aţi prins ideea ? Bine.
40:47 Şi persoana spune: "De ce există un decalaj între... înţelegere şi acţiunea imediată ?" Ce anume înţelegem prin "înţelegere" ? Înţeleg faptul că... lumea comunistă, Rusia, a invadat Afganistanul. Înţeleg asta. Înţeleg ce lucruri îngrozitoare au făcut... nu numai Rusia, ci toate ţările au făcut asta. Şi situaţia actuală din Afganistan este îngrozitoare. Înţeleg asta. Care i-a fost cauza, dorinţa de a te extinde, de a domina ş.a.m.d. Înţeleg asta. Cineva explică... natura şi structura atomului... ascult cu atenţie... şi spun: "Da, am înţeles ce spuneţi." Ascult vreun filozof... ascult vreun filozof şi spun: "Da, înţeleg structura spuselor şi teoriilor dumneavoastră." Adică, toate acelea înseamnă discernământ intelectual. Corect ? Şi aceasta este funcţia intelectului: să discearnă, să evalueze... să analizeze. Şi, la acel nivel, spui: "Am înţeles !" Iar persoana întreabă: "De ce există un decalaj între acel gen de înţelegere şi acţiunea imediată ?" Cuvântul... nu este lucrul în sine. Corect ? Krishnamurti nu este cuvântul... sau voi nu sunteţi cuvântul care vă denumeşte. Deci acesta este primul lucru pe care cineva trebuie să-l înţeleagă, profund, niciodată cuvântul nu este lucrul în sine... niciodată explicaţia nu este realitatea în sine. Corect ? Acum, înţelegerea se produce nu numai la nivel intelectual, atunci când mintea este... tăcută. Îmi spuneţi ceva... ceva serios... filozofic sau orice ar fi, îmi spuneţi ceva serios. Şi, dacă mintea mea trăncăneşte, rătăceşte aiurea, nu pot înţelege, pe deplin, ceea ce afirmaţi. Corect ? Deci trebuie să vă ascult... nu să traduc ceea ce spuneţi sau să interpretez ceea ce spuneţi sau să ascult parţial, fiindcă sunt înfricoşat de ceea ce aţi putea afirma. Atunci mintea este tulburată, în mişcare, în schimbare, este volatilă, pe când, dacă vreau cu adevărat să ascult ceea ce spuneţi, mintea trebuie să fie, desigur, liniştită. Sper că este acum. Atunci... are loc o înţelegere profundă... care nu este numai de natură intelectuală, teoretică.
45:28 Când există acea percepere profundă a celor afirmate, false sau adevărate, atunci cineva poate descoperi... adevărul din fals. În regulă ? Oh Doamne ! Atunci... în acea stare de... observare tăcută, acţiunea este imediată, fireşte, nu există nici un decalaj între cele două.
46:07 Uite domnule... atunci când stai pe marginea unei prăpăstii, nu mai dezbaţi problema... intelectul nu spune "hai să discernem, hai să ne gândim la asta", ci te depărtezi imediat de pericol. Corect ? Există o acţiune imediată... care este o formă de autoconservare, ceea ce este sănătos, natural, normal. Nu staţi în faţa unui autobuz, care urmează să vă doboare sau staţi să vă uitaţi la un şarpe sau un animal periculos. Este ceva natural, instinctiv, impulsul de a te salva singur... numai dacă nu eşti drogat şi spui: "Ei bine, am să opresc tigrul ăsta !" Atunci, desigur... sar pe fereastră şi demonstrez cât de tare sunt eu în faţa gravitaţiei ş.a.m.d. Dar... dacă perceperea este deplină... - Înţelegeţi ? - care se poate întâmpla numai atunci când mintea ascultă în linişte... nu acceptând... nu negând, ci numai ascultând... atunci acea percepţie şi acţiunea se confundă. Nu există percepţie şi aşteptarea acţiunii. Corect ? Pot trece la următoarea întrebare ?
48:30 Am înţeles lucrurile pe care le-am dezbătut, în timpul acestor întruniri, chiar dacă numai la nivel teoretic. Simt că sunt adevărate, într-un sens profund. Acum, când mă voi întoarce în ţara mea, oare să vorbesc cu prietenii mei despre învăţăturile dumneavoastră etc. ? Sau, din moment ce sunt o fiinţă umană fragmentată, încă, oare nu voi produce şi mai multă confuzie şi necazuri ?
49:12 Este o întrebare foarte bună, de fapt, şi o voi analiza. O înţelegeţi ?
49:20 Am înţeles lucrurile pe care le-am dezbătut, în timpul acestor întruniri, chiar dacă numai la nivel teoretic. Simt că sunt adevărate, într-un sens profund. Acum, când mă voi întoarce în ţara mea, oare să vorbesc cu prietenii mei despre învăţăturile dumneavoastră ş.a.m.d. ? Sau, din moment ce sunt o fiinţă umană fragmentată, încă, oare nu voi produce şi mai multă confuzie şi necazuri ? Am înţeles lucrurile despre care aţi vorbit, lucrurile. Ştiţi că acest cuvânt, "lucru", provine din latinescul "res", care înseamnă gând. Analizaţi asta ! Lucrul... statuia, pictura, cărţile... edictele, pedepsele bisericii ş.a.m.d. absolut toate sunt lucruri. Iar lucrul este rezultatul gândirii... care a creat lucrurile: statuia, pictura, simbolul, crucea - ştiţi voi, zeci de lucruri. Acum, oare cineva a înţeles... nu lucrul... ci... natura gândirii... modul cum se produce şi care este activitatea sa ? Dacă se înţelege asta pe deplin, profund... atunci persoana spune: "Când voi reveni acasă, oare să vorbesc despre învăţăturile, opera dumneavoastră ? Din moment ce sunt încă fragmentat, oare nu voi crea mai multe necazuri şi confuzie ?"
51:57 Ştiţi, asta este cu adevărat o întrebare foarte bună. Toate... predicile religioase... - ale preoţilor, guru, întreaga religie - sunt rostite de fiinţe umane fragmentate. Corect ? Chiar dacă ei spun: "Noi suntem superiori !", sunt încă fiinţe umane fragmentate. Corect ? Şi noi răspândim toate acele predici. Nu ştiu dacă vă daţi seama. Poate că eu afirm că sunt o fiinţă umană completă, cunosc raiul, cunosc iluminarea, cunosc toate celelalte. Înţelegeţi ? Din momentul în care aţi afirmat că "voi aţi atins ceva", sunteţi o fiinţă umană fragmentată. Corect ? Preoţii au spus asta, numai la modul moderat. Iar noi răspândim ceea ce ei ne spun... fiindcă suntem fiinţe umane fragmentate, ca şi ei şi, ca atare, acceptăm un alt fragment. Mă întreb dacă observaţi asta.
53:42 Şi persoana spune, întreabă: "Am înţeles ceea ce aţi afirmat, cumva, parţial... nu total... nu sunt o fiinţă umană transformată. Înţeleg. Şi vreau să le spun altora ceea ce am înţeles... ceea ce eu am înţeles. Nu spun că v-am înţeles întreaga operă, am înţeles o parte. Ştiu că este fragmentară, ştiu că nu este completă, nu vă interpretez învăţăturile sau opera, ci numai vă informez despre ceea ce am înţeles. Ce e rău în asta ?" Dar, dacă zici: "V-am priceput toată nenorocita aia de operă... şi acum vă informez." atunci persoana devine autoritatea, interpretul, preşedintele comitetului... şi o asemenea persoană devine un pericol, corupe alţi oameni. Dar, dacă am observat ceva ce este adevărat, nu sunt păcălit de acest lucru, e adevărat. Simt că în asta există o anumită afecţiune, iubire, compasiune, simt asta foarte puternic. Fireşte că nu mă pot abţine să n-o spun, adică e stupid să spun că nu o voi face. Dar îmi avertizez prietenii, spunând: "Uite, aveţi grijă... nu mă puneţi pe vreun piedestal." Voi nu m-aţi pus pe mine pe un piedestal. Acest piedestal, pe care stau, e numai pentru comoditate... şi nu-i conferă vorbitorului nici o autoritate. Dar... fiindcă lumea e atât de coruptă... şi fiinţele umane, care sunt legate de ceva anume... sau altceva: de o credinţă, de o persoană, de o idee, de o iluzie, de o dogmă, sunt corupte. Şi acea corupţie glăsuieşte. Şi noi înşine suntem corupţi, cumva, aşa că ne alăturăm gloatei.
56:40 Dacă observaţi frumuseţea... acestor dealuri... râul, liniştea extraordinară a unei noi dimineţi... forma munţilor, văile, umbrele... cât de extraordinar de bine proporţionate sunt toate, nu făcute de pictor... observând toate acestea, nu i-aţi scrie prietenului ? Spuneţi: "Vino aici, priveşte asta !" Atunci nu mai eşti preocupat de tine însuţi, ci de frumuseţea muntelui. Înţelegeţi ?
57:49 Ce vreţi să spuneţi când ne solicitaţi să gândim împreună ? Oare intenţionaţi ca toţi cei care vă ascultă să gândească la fel ca dumneavoastră, în acelaşi timp ? Oare nu credeţi că asta înseamnă că acţionaţi ca un guru, impunând oamenilor să vă urmeze ideile, gândurile şi concluziile ?
58:15 Asta e mai degrabă plictisitoare ! Ce vreţi să spuneţi când ne solicitaţi să gândim împreună ? Oare intenţionaţi ca toţi cei care vă ascultă să gândească la fel ca dumneavoastră, în acelaşi timp ? Oare nu credeţi că asta înseamnă că acţionaţi ca un guru, impunând oamenilor să vă urmeze ideile, gândurile şi concluziile ? Mi-aş fi dorit să nu fi auzit niciodată cuvântul "guru". Acesta este un cuvânt discreditat. Nu ştiţi ce înseamnă. Cred că adevărata lui semnificaţie este "cel care spulberă ignoranţa"... nu să adauge ignoranţa unui guru la a voastră... - Înţelegeţi ? - ci este cineva care spulberă ignoranţa... nu ignoranţa... cărţilor... ci este omul care, fără s-o ştie el însuşi, acţionează, de fapt. Aceea este semnificaţia cuvântului "guru". Şi a căpătat şi alte sensuri, pe care nu le vom analiza. Şi... întotdeauna au existat guru occidentali, din vremuri străvechi. Înţelegeţi ? Preotul... ca intermediar între tine şi acea entitate pe care el o numeşte Dumnezeu sau mântuitorul. Asta a existat, de asemenea, în India. Şi persoana spune: "Când vorbitorul ne solicită să gândim împreună, oare nu cumva se instituie, el însuşi, ca un guru ?" Deci haideţi să analizăm ce înseamnă să gândim împreună, atunci când vorbitorul spune "să gândim împreună".
1:00:48 El a explicat, cu foarte mare grijă, de fiecare dată, că asta nu înseamnă să accepţi ceea ce vorbitorul afirmă. Nu înseamnă să fii de acord. Nu înseamnă să accepţi ideile sau concluziile pe care el le-ar putea trage. Vorbitorul, de fapt, nu trage nici o concluzie. Dar el spune să gândim împreună, în sensul că amândoi observăm împreună. Să observăm şi haideţi să aflăm ce înseamnă să observi. Asta nu-i conferă lui nici o autoritate. Îl puteţi transforma voi într-o autoritate, ceea ce ar fi regretabil... dar el nu acceptă nici o autoritate sau nu are nici o autoritate sau neagă orice gen de adept, de discipol. Dacă el acceptă concluzii, idei ş.a.m.d. dacă are aşa ceva şi acceptă discipoli, atunci se află într-o stare de corupere... oricine ar fi el. Şi... am tot spus asta, în ultimii 60 de ani.
1:02:27 Deci, vă rog, nu mă transformaţi într-un guru... şi n-am să vă accept ca discipoli... fiindcă discipolul îl distruge pe guru, guru distruge elevul. Da, înghiţiţi pastila aia !
1:02:51 Deci nu există un sentiment al autorităţii, în asta. Şi, când el spune să gândim împreună, este foarte simplu: dacă am prejudecăţi, dacă posed tot felul de concluzii greţoase... obsesive, nevrotice... şi spun: "Haideţi să gândim !" atunci asta înseamnă că vreau să vi le impun vouă. Dar el spune constant, împreună, ceea ce înseamnă să împărtăşim ce observăm, în exterior şi lăuntric. Asta-i tot !
1:03:38 Şi această dorinţă... această năzuinţă... ca cineva să ne spună... asta este esenţa problemei. Cineva care să ne spună cum să trăim... cum să iubim... cum să gândim. Adică, educaţia a avut ca scop modelarea gândirii. Trebuie să gândiţi în acest mod ! Şi, majoritatea dintre noi, din nefericire şi tineri şi bătrâni... tânjesc după un fel de adăpost... cu cât e mai romantic, cu cât e mai plăcut, cu cât e mai satisfăcător, cu atât e mai bine. Se pare că suntem incapabili... să ne descurcăm singuri. Ştiţi că acel cuvânt "singur" (alone) înseamnă totul în unu (all one). Când eşti cu adevărat singur... necontaminat... necorupt, fiindcă eşti ataşat de ceva anume... atunci eşti singur, fiindcă... fiind liber, eşti o entitate umană deplină, o lume umană. Dar noi ne temem să fim singuri ! Cu toţii dorim să fim cu cineva anume... fie cu o persoană, fie cu o idee, cu o imagine. Ştiţi ce înseamnă să fii singur ? Nu este solitudine, care este necesară, are propria sa frumuseţe... să mergi singur prin pădure... să mergi singur de-a lungul râului... nu mână de mână cu altcineva... ci să fii singur... solitudine... ceea ce diferă de singurătate. Dacă te plimbi de unul singur, observi cerul, copacii, păsările, florile şi toată frumuseţea Pământului, atunci poate că te observi şi pe tine însuţi. Pe măsură ce observi, ocazional, pădurea şi copacii şi florile, te observi, ocazional, şi pe tine însuţi, pe măsură ce te plimbi singur. Nu având un dialog cu tine însuţi... nu cărându-ţi poverile după tine, le-ai lăsat pe alea acasă.
1:07:23 Deci solitudinea... îţi dezvăluie izolarea... orgoliul tău... sentimentul tău de deprimare ş.a.m.d. Şi când vei fi terminat cu solitudinea există altceva... care nu înseamnă o concluzie, care nu este o credinţă, care nu face propagandă, spunându-ţi ce înseamnă să observi. Asta nu este propagandă, nu te împinge în nici o direcţie anume. Fiindcă, atunci când eşti direcţionat... când eşti... ghidat... atunci devii un sclav... şi, ca atare, îţi pierzi complet libertatea, încă de la început. Libertatea nu survine la final, ci la început, contrar a ceea ce afirmă comuniştii... că libertatea nu poate fi oferită decât celor disciplinaţi... care ştiu cum să trăiască ş.a.m.d. Ei sunt dictatorii, care ne spun nouă cum să trăim... aşa cum o fac guru ş.a.m.d. pentru a deveni sclavii lor. Şi, acolo unde nu există libertate, nu există iubire şi adevăr.
1:09:27 Putem continua cu încă o întrebare ? Nu sunteţi obosiţi ?
1:09:35 De ce sexul joacă un rol atât de important, în viaţa fiecărei persoane din lume ?
1:09:48 De ce sexul joacă un rol atât de important, în traiul cotidian al fiecărei persoane ?
1:10:01 De ce mă întrebaţi pe mine ? Nu mai râdeţi ! De ce joacă un rol atât de important în viaţa voastră ?
1:10:30 Ştiţi... există o anumită filozofie, mai ales în India... numită Tantra, o parte a Tantrei... care încurajează sexul. Ei spun că prin intermediul sexului atingi Nirvana. Este încurajat. Deci... nu voi intra în toate detaliile sale oribile, astfel încât să treceţi dincolo de ea, şi n-o faceţi niciodată. Şi sexul... obişnuia să fie un tabu, ţinut sub tăcere: "Pentru numele lui Dumnezeu, nu vorbi despre asta !" Dar acum... îmi amintesc că am auzit spunându-se la televiziune: "Sex în orice moment, în orice loc... dar aveţi grijă ce mâncaţi !"
1:12:11 De ce sexul a devenit atât de important în viaţa noastră ? Toate reclamele cu femei goale, femei pe jumătate îmbrăcate... ş.a.m.d. De ce oare societatea... nu numai în perioada actuală, ci dintotdeauna, de ce oare sexul a fost încorporat atât de profund în om ? Cu excepţia producerii de copii, nu la asta mă refer. De ce ? Probabil că este cea mai mare plăcere pe care o are o fiinţă umană. Şi, în solicitarea acelei plăceri, intervin tot felul de complicaţii. Şi s-au scris tomuri întregi despre complicaţii, explicaţii şi latura psihologică etc. Dar n-au analizat niciodată această problemă - nu mi s-a spus că ar fi făcut-o - dar nu şi-au pus niciodată această întrebare: "De ce, fiinţele umane, au transformat acest lucru în ceva colosal de important în viaţa lor ?" De ce ? Probabil că aţi putea răspunde mai bine decât mine.
1:13:58 Haideţi să analizăm asta, se poate ? Nu vă învăţ eu despre el, voi ştiţi mai bine, noi doar cercetăm, analizăm, observăm, întrebăm. Aşa cum am spus, e poate una dintre cele mai mari plăceri ale noastre şi... există libertate în acea plăcere. Corect ? Viaţa noastră... este în dezordine. Viaţa noastră este o luptă constantă... nu are nimic original în ea... nimic creator. Folosesc acel cuvânt cu foarte mare grijă. Pictorul, arhitectul... ebenistul, ar putea afirma că sunt creatori. Femeia care coace pâine, în bucătărie, frământând-o... afirmă că şi ea este creatoare. Şi sexul este de asemenea creator, se zice. Deci ce este creaţia, ce înseamnă să fii creator ? Înţelegeţi ? Pictorii, muzicienii, Beethoven, Mozart, Bach... şi cântăreţii indieni, atât de dedicaţi, afirmă că ceea ce fac ei este un act creator. Oare este ? Am acceptat asta, l-am acceptat pe Picasso... ca pe un mare pictor, un mare creator... punând un singur nas pe trei feţe sau oricum ar fi. Vă rog să înţelegeţi că nu neg asta sau că mă exprim peiorativ, nimic de acest gen, doar că subliniez asta. Aşa ceva este denumită creaţie. Dar ce-ar fi să cercetezi, să te îndoieşti, să pui sub semnul întrebării, dacă asta este creativitate ? Sau creativitatea este ceva total diferit. Adică, voi vedeţi exprimarea creativităţii. Corect ? Într-o pictură, într-o poezie, în proză, într-o statuie, în muzică, ea este exprimată. Exprimată potrivit talentului fiecăruia, potrivit aptitudinii sale. Ar putea fi o aptitudine grozavă sau una foarte redusă. Poate fi vorba de rock modern... sau Bach. Scuzaţi-mă că le compar pe cele două ! Sunt cu adevărat de necomparat, dar nu contează.
1:17:26 Deci noi, fiinţele umane, acceptăm asta drept creativitate, fiindcă ne aduce un nume, bani, rang, ah ! Stai în aceeaşi încăpere cu un mare artist ! Corect ? Deci întreb, oare asta este creativitate ? Oare poate exista creaţie, în cel mai profund sens al acelui cuvânt, atât timp cât există egocentrism... atât timp cât există nevoia de-a avea succes şi bani... şi recunoaşterea acestui fapt ? Înţelegeţi ? Atunci nu înseamnă decât aprovizionarea pieţei. Nu fiţi de acord cu mine, vă rog, doar semnalez, nu afirm că... eu cunosc creativitatea şi voi nu o cunoaşteţi, nu afirm asta. Eu spun că nu contestăm niciodată aceste lucruri. Există o stare a creativităţii... vă puteţi îndoi, dar nu înseamnă nimic dacă o faceţi, nu contează pentru mine. Eu afirm că există o stare în care există creaţie... în care nu există nici o umbră de egoism. Aceea este adevărata creaţie, care nu necesită exprimare... nu necesită împlinire, care înseamnă să mă împlinesc eu însumi sau acel gen de împlinire, este creaţie. Ştiţi, nu vreau să intru în toate aceste amănunte. Originea... lumii... pentru creştini este Dumnezeu. Cunoaşteţi teoria creştină a Genezei... când totul a luat fiinţă, subit. Cealaltă este evoluţia. Şi... poate că sexul este perceput ca fiind creator, mai puţin partea cu copiii. Şi, de asemenea, a devenit important, fiindcă tot ce există în jurul nostru îi este circumscris. Urmăriţi toate acestea ? Totul în jurul nostru: slujba... biroul... la care mergem zilnic, timp de 50 de ani... mergem la biserică timp de 50 de ani... urmând spusele vreunui filozof, ale vreunui guru... - Înţelegeţi ? - toate acelea... ne-au privat de libertate. Şi noi nu suntem liberi de propria noastră cunoaştere. Este întotdeauna cu noi, trecutul. Urmăriţi toate acestea ? Şi, ca atare, în sex... poate că există libertate. Dar şi aceea îi este circumscrisă. Urmăriţi toate acestea ? Nu ?
1:21:45 Deci... suntem privaţi de libertate, extern şi lăuntric... generaţie după generaţie ni s-a spus ce să facem. Şi reacţia la asta este: "Fac ce vreau !" Care este, de asemenea, ceva limitat, bazat pe plăcerea voastră, pe dorinţele voastre, pe aptitudinile voastre ş.a.m.d. Deci... când nu există libertate, în toate privinţele, atât extern, cât şi lăuntric şi mai ales lăuntric... atunci ne mai rămâne o singură sursă... care este numită sex. Este corect ? De ce îi acordăm importanţă ? Oare acordaţi importanţă, în egală măsură, eliberării de teamă ? Nu. Energie egală, vitalitate, gândire... pentru a pune capăt suferinţei ? Nu. De ce n-o faceţi ? De ce numai asta ? Fiindcă este cel mai uşor lucru pe care-l poţi avea. Celelalte necesită întreaga voastră energie... care poate exista numai atunci când sunteţi liberi. Deci, fireşte, fiinţele umane din lumea întreagă... i-au acordat acestui lucru o importanţă atât de extraordinară în viaţă. Şi când acorzi unui lucru, ce face parte din viaţă, o importanţă extraordinară, atunci te... distrugi singur. Viaţa reprezintă întregul, nu numai o parte a ei. Corect ? Dacă acorzi importanţă tuturor lucrurilor, atunci acesta devine mai mult sau mai puţin semnificativ. Şi călugării şi toţi acei oameni au negat toate aceste lucruri şi şi-au îndreptat energia, sau măcar asta au crezut, către Dumnezeu. Dar lucrul ăsta fierbe în ei, fiindcă nu poţi suprima natura. Dar, când acorzi numai acelui lucru toată importanţa posibilă, atunci eşti corupt. Înţelegeţi ?
1:25:18 Pot să mă ridic ?