Krishnamurti Subtitles
SA80Q4 - A patra întâlnire cu întrebări şi răspunsuri
Saanen, Elveţia
26 iulie 1980
| 0:31 | Krishnamurti: I hope none of you will faint by this heat. | Sper că nu va leşina nici unul dintre voi, din cauza acestei călduri. |
| 0:45 | As we said, and I hope you don’t mind my reminding you again, that these questions are put so that we share the answer together. It is not a Delphic Oracle that is speaking, but together we are going to explore into these questions. And as we pointed out, the answers are in the questions themselves. | Aşa cum am spus, şi sper că nu vă va deranja să vă reamintesc, aceste întrebări... sunt puse... astfel încât să le putem împărtăşi răspunsurile. Nu oracolul de la Delphi este cel care vorbeşte, ci, împreună... vom explora aceste întrebări. Şi, aşa cum am specificat... răspunsurile se află în întrebările în sine. |
| 1:39 | 1st Question: You seem to object even to our sitting quietly every day to observe the movement of thought. Is this, by your definition, a practice, a method, and therefore without value? | Păreţi a obiecta chiar şi la faptul că noi stăm liniştiţi, în fiecare zi, pentru a observa dinamica gândirii. Oare asta este, în definiţia dumneavoastră, o practică, o metodă şi, ca atare, e lipsită de valoare ? |
| 2:03 | You seem to object even to our sitting quietly every day to observe the movement of thought. Is this, by your definition, a practice, a method, and therefore without value? | Păreţi a obiecta chiar şi la faptul că noi stăm liniştiţi, în fiecare zi, pentru a observa dinamica gândirii. Oare asta este, în definiţia dumneavoastră... o practică, o metodă şi, ca atare, e lipsită de valoare ? |
| 2:29 | I would like it to rain. | Mi-ar plăcea să plouă. |
| 2:45 | This is a question. We mean by ‘question’, the root meaning of that word is to seek, derived from Latin, Greek and also from Sanskrit. To seek. Now, the questioner asks: what is wrong with sitting quietly every morning for 20 minutes, afternoon – another 20 minutes, and perhaps another 20 minutes in the evening or longer. What is wrong with it? I do not know if you have heard of that ridiculous meditation that is practised by those who – T.M. Have you heard of all that, Transcendental Meditation? The word ‘transcendental’ is a good word but it has been ruined. They have learnt that by sitting quietly you can relax, you can observe, if you wish, your thinking, your reactions, your responses, and your reflexes, and so on, so on. Now, behind all this so-called meditation, what is the motive? Do you understand my question? What is the motive of all those people who sit quietly? I don’t know why they sit quietly. Sitting quietly by themselves, or together, or in a group, what is the motive behind the desire to sit quietly, for half an hour every day, and so on, so on? What is the motive? Isn’t that important to enquire before you sit quietly for twenty minutes a day, or half an hour a day, or whatever you do? Isn’t it important to find out why you want to do this? Is it because somebody has told you that, if you sit quietly, you will have parapsychological experiences, that you will attain some kind of illusory – oh, I mustn’t use the word ‘illusory’ – some kind of peace, some kind of understanding, some kind of enlightenment, some kind of power. And we, rather gullible, pay thousands of dollars or francs, or pounds, to receive instructions and a mantra so that we can repeat those. I know some people who have spent thousands and thousands of dollars to pay the man who will give you something in return, specially a Sanskrit word, that is much more romantic than saying Coca-Cola, and you repeat it. You have paid something, and you have received something in return, and what is the motive behind it? If you go into it, ask yourself why you are doing this. Is it for a reward, not financial reward, but a psychological reward? Is it that by sitting quietly you attain some kind of super-consciousness? Or is it that you want that which has been promised by your instructor? | Aceasta este o întrebare. Prin "întrebare" noi înţelegem... semnificaţia de bază a acelui cuvânt este "a căuta", care e derivat din latină, greacă şi, de asemenea, din sanscrită. A căuta. Acum persoana întreabă: Ce este greşit să stăm liniştiţi, în fiecare dimineaţă, timp de 20 de minute, după-amiaza alte 20 de minute şi poate alte 20 de minute seara, sau mai multe ? Ce e greşit în asta ? Nu ştiu dacă aţi auzit de acea meditaţie ridicolă, care este practicată de cei ce aparţin... M.T. ? Aţi auzit despre acea Meditaţie Transcendentală ? Cuvântul "transcendental" e un cuvânt bun, dar a fost depreciat. Ei au învăţat că, stând liniştit, te poţi relaxa... îţi poţi observa, dacă doreşti, propria gândire, reacţiile tale, răspunsurile tale şi introspecţiile tale ş.a.m.d. Acum, în spatele tuturor acestor... aşa-zise meditaţii... care este motivaţia ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Care este motivaţia tuturor acelor oameni care stau liniştiţi - nu ştiu de ce stau liniştiţi - care stau liniştiţi, singuri sau într-un grup, care este motivaţia din spatele... dorinţei de a sta liniştit, o jumătate de oră pe zi ş.a.m.d. ? Care este motivul ? Oare nu este important să te întrebi... înainte de a sta liniştit, timp de 20 de minute pe zi sau jumătate de oră pe zi sau oricât ai sta ? Nu este important să afli de ce vrei să faci asta ? Oare este din cauză că cineva ţi-a spus... că, dacă stai liniştit, vei avea experienţe parapsihologice, că vei obţine un fel de iluzorie... - nu trebuie să folosesc cuvântul "iluzoriu" - un fel de pace, un fel de cunoaştere, un fel de iluminare, un fel de putere ? Iar noi, mai degrabă naivi... plătim... mii de dolari sau franci sau lire sterline, pentru a primi instrucţiuni... şi o mantra, pe care să le putem repeta. Cunosc câţiva oameni care au cheltuit mii şi mii de dolari... pentru a-l plăti pe omul care le-ar fi dat ceva în schimb, mai ales un cuvânt sanscrit... e mult mai romantic decât să spui Coca-Cola... şi... îl repetaţi. Aţi plătit ceva şi aţi primit ceva în schimb... şi care este motivaţia din spatele acestei acţiuni ? Dacă analizaţi asta, întrebaţi-vă de ce faceţi asta. Oare este pentru o recompensă... nu o recompensă financiară, ci o recompensă psihologică ? Oare... stând liniştiţi... atingeţi vreo stare de super conştiinţă ? Sau poate că voi doriţi... ceea ce v-a promis instructorul vostru ? |
| 7:43 | So isn’t it important, before we plunge into all this kind of business, to find out why, what is your motive, what is it you want? Isn’t it important? But, you see, we don’t do that. We are so eager and gullible that somebody promises you something, and you want it. Now, if you examine the motive, it is a desire to achieve something, like a businessman – his desire is to earn a lot of money. That is his urge. Here the psychological urge is to have something that you think the other man – a guru or an instructor – you know, all the rest of it, promises. You don’t question what he promises, you don’t doubt what he promises, you don’t say, ‘Do you do it?’ ‘Do you levitate?’ You know about that, do you? But they say, ‘No, I am too old for that kind of stuff, I have done it’ – you know, pass it off. But if you question the man who is offering you something – is it worthwhile, is it true, who are you to tell me what to do? Then you will find that sitting quietly without understanding your motive leads to all kinds of illusory, psychological troubles. And the speaker has met – oh, dozens and dozens and dozens of such people, and they have mentally become gradually unbalanced, slightly neurotic, and something psychologically goes wrong. Don’t accept my word for all this. You can see it in your own faces if you are doing it. | Deci, oare nu este important, înainte de a vă afunda în astfel de activităţi, să aflaţi care vă este motivul, ce anume doriţi ? Nu este important ? Dar, vedeţi, noi nu facem asta. Suntem atât de nerăbdători şi naivi... încât... cineva ne promite ceva şi noi ne dorim acel lucru. Acum, dacă analizaţi motivul... este dorinţa de a obţine ceva anume... aşa cum, pentru un afacerist, dorinţa sa este de a câştiga o mulţime de bani. Ăsta este stimulentul său. Aici... năzuinţa psihologică este de a avea ceva anume, un lucru pe care credeţi că celălalt om, un guru sau un instructor, ştiţi voi întreaga problemă, vi-l promite. Nu puneţi sub semnul întrebării ceea ce vă promite, nu vă îndoiţi de ceea ce promite, nu spuneţi: "Dar tu o faci ?" "Tu chiar levitezi ?" Înţelegeţi la ce anume mă refer, nu-i aşa ? Dar ei spun: "Nu, sunt prea bătrân pentru aşa ceva, eu am făcut-o !" ştiţi voi, evită subiectul. Dar, dacă întrebaţi... omul care vă oferă ceva: "Oare merită... oare este adevărat... cine eşti tu să-mi spui ce să fac ?" atunci veţi descoperi că a sta liniştit, fără a-ţi înţelege propriul motiv, conduce la tot felul de iluzii, la necazuri psihologice. Şi vorbitorul a întâlnit zeci şi zeci şi zeci de astfel de oameni... şi ei au devenit, treptat, dezechilibraţi mental... oarecum nevrotici... şi ceva, psihologic vorbind, a luat-o razna. Să nu mă credeţi pe cuvânt în privinţa asta. O puteţi observa pe propriile voastre feţe, dacă faceţi asta. |
| 10:47 | So, if that is the intention of sitting quietly, then it isn’t worth it. Naturally. But sitting quietly, or standing or walking, without any motive – the word ‘motive’ means movement, the power to move, and when you are walking quietly by yourself or with somebody, you can watch the trees, the birds and the rivers, and the mountains and the sunshine on the leaves, and so on, so on, and in the very watching of all that, you are also watching yourself, not striving, making tremendous efforts to achieve something. I know, those of you who are committed to all this, to the other kind of meditation, find it awfully hard to throw it off because your mind is already conditioned: you have practised this thing for several years, and you are stuck. And somebody comes along and says, ‘What nonsense all this is’, and perhaps at a rare moment you become rational and say, ‘Yes, perhaps this is wrong’. Then begins the trouble. The conflict between what you have found for yourself to be wrong and what you have been practising for the last five, ten, three years. And the struggle is called progress, spiritual progress. You understand all this? | Deci, dacă aceea este... intenţia, de a sta liniştit... atunci nu merită. Fireşte. Dar... să stai liniştit sau să stai în picioare sau să te plimbi... fără nici un motiv... - cuvântul "motiv" înseamnă mişcare... puterea de a te mişca - şi... atunci când te plimbi în linişte, singur sau cu altcineva... poţi privi copacii şi păsările şi râurile şi munţii şi soarele pe frunze ş.a.m.d. şi, exact prin acea observare, te observi şi pe tine însuţi... nu străduindu-te, făcând eforturi extraordinare de a obţine ceva anume. Ştiu că aceia dintre voi care sunt dedicaţi acestui lucru, celuilalt mod de a medita, veţi descoperi că e groaznic de greu să-l abandonaţi, fiindcă mintea vă este deja condiţionată, practicaţi acest lucru de câţiva ani şi sunteţi blocaţi. Şi cineva vine şi spune: "Ce aiureală mai e şi asta ?" şi, poate că... în rare ocazii devii raţional... şi spui: "Da, poate că e greşit !" Atunci începe necazul... conflictul dintre ceea ce ai descoperit, tu însuţi, că e greşit şi ceea ce ai practicat, în ultimii cinci, zece, trei ani. Şi lupta asta este numită progres, progres spiritual. Înţelegeţi toate acestea ? |
| 13:17 | So. If you have observed, the mind is always chattering – right? – always pursuing one thought or another, one set of sensory responses to another set of series of responses. So the mind, the brain is always chattering, consciously or unconsciously. Right? This is so – if you observe your own mind, this is what is happening. So you want to stop that chattering, then you try to learn concentration, forcing the mind to stop chattering, and so the conflict begins again. Right? This is what we are all doing: chattering, chattering, talking endlessly about nothing. Now, if you want to observe something – a tree, a flower, the lines of the mountains – you have to look, you have to be quiet. But, you see, we are not interested in the mountains, or the beauty of the hills, and the valleys, and the waters, we want to get somewhere, achieve something, spiritually essentially, when we are young, because we are dissatisfied with the society as it is, with all the corruption that goes on, but we don’t mind being corrupted spiritually. Right? | Deci... dacă aţi observat, cumva, mintea flecăreşte mereu... - Corect ? - urmăreşte continuu un gând sau altul... trece de la un anumit set de răspunsuri senzoriale... la un alt set de răspunsuri senzoriale. Deci mintea, creierul, flecăreşte întotdeauna, conştient sau inconştient. Corect ? Aşa este, dacă îţi observi propria minte, asta se întâmplă. Deci... vrei să opreşti acea flecăreală... apoi încerci să înveţi concentrarea, forţând mintea să înceteze flecăreala şi, ca atare, conflictul începe din nou. Corect ? Asta e ceea ce facem cu toţii: flecărim, flecărim, vorbind la nesfârşit despre nimicuri. Acum, dacă vrei să observi ceva anume... un copac, o floare... crestele munţilor... trebuie să observi, trebuie să fii liniştit. Dar, vedeţi, pe noi nu ne interesează munţii... sau frumuseţea dealurilor şi a văilor şi a apelor, noi vrem să ajungem undeva, să obţinem ceva anume, spiritual, în esenţă, când suntem tineri, fiindcă suntem nemulţumiţi de societate, în realitate, cu toată corupţia ei permanentă, dar nu ne deranjează să fim corupţi spiritual. Corect ? |
| 15:52 | So is it not possible to be quiet, naturally? To look at a person, or to listen to a song, or to listen to what somebody is saying, quietly, without resistance, without saying ‘I must change, I must do this, I must not do that’, just to be quiet. And apparently, that is most difficult. So we practise systems to be quiet. Do you see the fallacy of it? To practise a method, a system, a regular everyday routine, then you think the mind will at last be quiet, but it will never be quiet, it will be mechanical, it will become set in a pattern, it will become dull, insensitive, but you don’t see all that, but you want to get something. An initiation – oh, for God’s sake, it is all so childish! | Deci, oare nu este posibil să fii liniştit ? Fireşte că da. Să priveşti o persoană sau să asculţi o melodie sau să asculţi ceea ce spune cineva, în linişte, fără să te opui, fără să spui: "Trebuie să schimb, trebuie să fac asta şi să nu fac aia !" ci numai să fii liniştit. Şi se pare că acest lucru este cel mai dificil. Deci practicăm sisteme de a sta liniştiţi. Observaţi cât de absurd este ? Să practici o metodă, un sistem, o rutină regulată, cotidiană, crezând că, ulterior, mintea se va linişti, în sfârşit. Dar ea nu va fi liniştită niciodată... va fi mecanică... va deveni blocată într-un anumit tipar, va deveni mărginită, insensibilă. Dar voi nu observaţi toate acestea, ci vreţi să obţineţi ceva anume... o iniţiere. Oh, pentru numele lui Dumnezeu, cât de copilăreşti sunt toate acestea ! |
| 17:33 | So, if you listen – now, I hope, we are listening – if you listen quietly, not saying he is right or wrong, I am committed to this, how am I to give it up, I have promised not to give it up, and this, that, the other thing, but to listen to what is being said without resistance. Because the speaker is not saying something irrational, something stupid, or exotic, he is just pointing out. And if you can listen to that, to what he is pointing out, which is your own discovery of what you are doing, then your mind, in the very process of investigation, it becomes quiet. You understand this? I do not know if you have talked to any serious scientist, and if you have – serious, not those who are employed by the government, who are trying to compete with another scientist, who are really scientists, that is, to discover something totally new, to discover the cause of anything, who go beyond the enquiry of mere matter. Those scientists must have a quiet mind while they are observing, investigating. | Deci... dacă ascultaţi - acum sper că noi ascultăm - dacă asculţi în linişte, fără a spune că are sau nu dreptate, sunt ataşat de asta, cum oare să renunţ la asta, am promis să nu renunţ şi una sau alta ş.a.m.d. ci numai să asculţi ceea ce se spune... fără a opune rezistenţă, fiindcă vorbitorul nu spune ceva iraţional... ceva prostesc sau exotic... ci doar precizează ceva anume şi, dacă puteţi asculta asta... ceea ce precizează el... ceea ce este propria descoperire a faptelor tale... atunci mintea ta, tocmai în acel proces al cercetării, devine liniştită. Înţelegeţi asta ? Nu ştiu dacă aţi vorbit cu vreun savant serios... şi, dacă aţi făcut-o... Unul serios, nu unul dintre cei angajaţi de guvern... care încearcă să concureze cu un alt om de ştiinţă, ci adevăraţii oameni de ştiinţă, adică cei dispuşi să descopere ceva complet nou, să descopere cauza tuturor lucrurilor... care trec dincolo de cercetarea simplei materii. Acei oameni de ştiinţă trebuie să aibă o minte liniştită, în timp ce observă, cercetează. Deci... |
| 19:37 | So can we, ordinary people, with all our troubles and turmoils, be quiet? And listen to all the promptings of our own movements? But apparently that appears most difficult. It is not. If you are interested in something, you are naturally attentive. But if you say, ‘I am bored with myself’... So it is possible to sit or stand or walk quietly, without any promptings from another, without any reward and having extraordinary super-physical sensory experiences. Begin at the most rational level, for God’s sake. Then you can go very far. | oare putem noi, oameni obişnuiţi, cu toate necazurile şi neliniştile noastre... să fim liniştiţi ? Şi să ascultăm toate sugestiile propriei noastre dinamici ? Dar se pare că acest lucru este cel mai dificil. Nu este ! Dacă eşti interesat de ceva anume, atunci eşti atent, fireşte. Dar, dacă spui "sunt plictisit de mine însumi"... Deci este posibil să stai jos sau în picioare sau să mergi în linişte... fără să primeşti vreun imbold din partea altcuiva, fără vreo recompensă şi fără a avea vreo experienţă super-fizică, senzorială. Începeţi... de la... de la cel mai raţional nivel, pentru numele lui Dumnezeu... apoi puteţi ajunge foarte departe. |
| 21:05 | 2nd Question: I have a cancer and find myself in the following dilemma: Should I try to let medicine save my life, even if it may mutilate me, or should I live with this illness and pain and meet the consequences, which could be death, candidly without an operation? | Am cancer... am cancer şi mă aflu, eu însumi, în următoarea dilemă: Oare să încerc să las medicina să-mi salveze viaţa, chiar dacă m-ar putea mutila sau oare să trăiesc cu această boală şi durere şi să suport consecinţele, care ar putea fi moartea cu seninătate, fără a face vreo operaţie ? |
| 21:47 | I have a cancer and find myself in the following dilemma: Should I try to let medicine save my life, even if it may mutilate me, or should I live with this illness and meet the consequences, which could be death, candidly without an operation? | Am cancer... şi mă aflu, eu însumi, în următoarea dilemă: Oare să încerc să las medicina să-mi salveze viaţa, chiar dacă m-ar putea mutila sau oare să trăiesc cu această boală şi să suport consecinţele, care ar putea fi moartea, cu seninătate, fără a face vreo operaţie ? |
| 22:18 | Do you want me to decide this? This is a very serious question. We all have illnesses, pain, physical pain, perhaps some unbearable pain. And one may have cancer, which is extraordinary, I believe, very, very painful. Now, first, let’s enquire into how to meet pain. Right? Are you interested in this? How to meet pain. How do you meet pain? Look at it. You have had pain – toothache, tummy ache, various kinds of headaches – pain. Now, how do you meet it? Rush immediately to the pill? Medicine? An aspirin? So, how do you meet it? | Vreţi ca eu să decid asta ? Este o întrebare foarte serioasă. Cu toţii avem boli... dureri, dureri fizice... poate că unele... dureri de nesuportat. Şi... cineva poate avea cancer... care cred că este extraordinar de dureros. Mai întâi, haideţi să cercetăm cum să faci faţă durerii. Corect ? Sunteţi interesaţi de asta ? Cum să faci faţă durerii. Cum faceţi voi faţă durerii ? Analizaţi asta: aţi avut dureri... dureri de dinţi, dureri abdominale, diverse genuri de migrene - durere. Deci cum îi faceţi faţă ? Vă repeziţi imediat la o pastilă ? Un medicament ? O aspirină ? Deci, cum îi faceţi faţă ? |
| 24:11 | All right, let’s make it much more simple. How do you meet a noise? A train goes by, four trains during the hour that we sit here. How do you meet that noise? We are talking, thinking over together, and this train rushes by. How do you receive it? Do you resist it? Or let the sound go through you, and it is gone? You follow what I am saying? Which is it that you do? I am not instructing you, please. I am not your guru, you are not my followers, I am not your authority – thank God. How do you meet this tremendous noise that is so disturbing? Do you let it come without any resistance and go on? You understand? Do you do that? | În regulă, haideţi să simplificăm asta. Cum faceţi faţă unui zgomot ? Trece un tren, patru trenuri în ora în care stăm aici. Cum faceţi faţă acelui zgomot ? Noi vorbim... reflectăm împreună şi trece acest tren, în goană. Cum recepţionaţi asta ? Îi opuneţi rezistenţă ? Sau lăsaţi sunetul să treacă prin voi şi a dispărut ? Urmăriţi ce spun ? Ce anume faceţi ? Nu vă dau indicaţii, vă rog ! Nu sunt guru vostru, nu-mi sunteţi discipoli, nu sunt o autoritate pentru voi. Slavă Domnului ! Cum faceţi faţă acestui zgomot extraordinar, care este atât de deranjant ? Oare îl lăsaţi... să vină, fără a-i opune vreo rezistenţă şi-l lăsaţi să dispară ? Înţelegeţi ? Faceţi asta ? |
| 25:32 | Now, if you have pain, and the speaker has had part of it, like every human being, do you allow it to end? Or you want to end it with some medicine? You are following my question? Say, you sit in the dentist’s chair – the speaker has done quite a bit of it – you sit in the dentist’s chair, he drills. Do you associate the pain and identify yourself with the pain? Of course, if the pain is too intense, he gives you some kind of novocaine or whatever he gives you. But if it is not too unbearable, do you observe the pain without identifying yourself and say, ‘My God!’ – you follow what I am saying? Which do you do? Is it immediate identification with the pain? Or disassociation and observing? When you have pain, you instinctively hold, if you are sitting on that chair. But if you don’t identify with the pain, you can put your hands out quietly and bear it without too much... Which means, is it possible to disassociate oneself from the actual movement of pain? Enquire into it. Don’t say, ‘It is’, ‘It is not’. You find out for yourself how much, how far, how deeply one cannot identify, ‘Ah, I am in great pain’. You follow? | Acum, dacă aveţi o durere - şi vorbitorul a avut parte de ea, ca orice fiinţă umană - îi permiteţi... să se termine ? Sau vreţi să-i puneţi capăt cu vreun medicament ? Îmi urmăriţi întrebarea ? Să spunem că staţi în scaunul stomatologului... - vorbitorul a tot avut parte de asta - staţi în scaunul stomatologului... el lucrează cu freza. Oare vă asociaţi durerii şi vă identificaţi, voi înşivă, cu durerea ? Desigur că, dacă durerea este prea intensă, vă dă vreun fel de novocaină sau orice v-ar da. Dar, dacă nu este chiar de nesuportat... oare observaţi durerea... fără a vă identifica, voi înşivă, cu ea, spunând: "Dumnezeule !" Înţelegeţi ce spun ? Ce anume faceţi ? Oare există o identificare imediată cu durerea ? Sau vă disociaţi de ea şi o observaţi ? Când aveţi dureri, vă crispaţi, instinctiv... dacă staţi în acel scaun. Dar, dacă nu vă identificaţi cu durerea, vă puteţi da mâinile la o parte, în linişte şi o suportaţi... fără prea mult efort. Ceea ce înseamnă... că este posibil ca cineva să se disocieze de dinamica actuală a durerii. Cercetaţi asta ! Nu spuneţi că "e aşa sau nu". Aflaţi, voi înşivă, cât de mult, cât de departe, cât de profund, cineva nu se poate identifica: "Ah, ce mult sufăr !" Înţelegeţi ? |
| 28:13 | Now, the questioner asks, he has cancer – I am sorry – and should he take medicine or an operation, or bear with it? I know people who have cancer, I have seen them and they don’t want to go on the table to be operated. And they bear with that enormous pain. Whether that pain affects the brain, which has its own capacity to protect itself. I don’t know if you have gone into this, I am just pointing out. You understand what I am saying? If one has great, unbearable pain, the brain has its own capacity to protect itself against pain. The brain specialists are enquiring into this or finding out – because I have talked to some of them – are finding out that the brain has the capacity, through some chemical reaction, to protect itself against not too much pain, but some pain. Don’t accept my word for this. The speaker has found that out long ago that the brain has the capacity to protect itself against danger, against pain, against a certain amount of grief. Beyond that, the brain becomes unconscious, there is giving up. And the questioner says: what shall I do? Right? How can the speaker decide this? Perhaps I can hold his or her hand for a while, but that is not going to solve the problem. Either one has great sense of not identifying with the pain, but it is impossible when you have tremendous pain. And if one can bear without operation the extraordinary pain that one has, one must also be aware that it might injure the brain. You understand what I am saying? Haven’t you noticed this in yourself? That you can bear pain up to a point, which is, the brain has the capacity to bring about some chemical responses which will safeguard it against pain. But if you have too much pain, of course, that is impossible. Is that question clear? | Acum persoana întreabă... are cancer - mă scuzaţi... şi oare ar trebui să ia un medicament sau să se opereze sau să-l suporte ? Cunosc oameni care au cancer... i-am observat şi nu vor să ajungă pe masa de operaţie. Şi suportă acea durere imensă. Fie că acea durere afectează creierul, care are propria sa capacitate de a se proteja... Nu ştiu dacă aţi trecut prin asta, doar clarific ceva. Înţelegeţi ce spun ? Dacă cineva are dureri mari, de nesuportat... creierul... are propria sa capacitate de a se proteja împotriva durerii. Neurologii care cercetează acest fenomen au descoperit - fiindcă am vorbit cu unii dintre ei - au descoperit că creierul deţine capacitatea de... - prin vreo reacţie chimică - de a se proteja singur, nu la prea multă durere, ci în faţa unei anumite dureri. Să nu mă credeţi pe cuvânt în privinţa asta ! Vorbitorul a descoperit asta cu mult timp în urmă... că creierul are capacitatea de a se proteja singur împotriva pericolului... împotriva durerii, împotriva mâhnirii, în oarecare măsură. Dincolo de acel prag, creierul devine inconştient, este un abandon. Şi persoana întreabă: "Ce să fac ?" Corect ? Cum poate vorbitorul să decidă aşa ceva ? Poate că pot să-l ţin pe el sau s-o ţin pe ea de mână, pentru o vreme... dar asta nu va rezolva problema. Poate că cineva are un intens sentiment al... neidentificării cu durerea, dar este imposibil, când durerea este îngrozitoare. Şi... dacă cineva poate suporta... fără operaţie, durerea extraordinară pe care o are... cineva trebuie, de asemenea, să fie conştient că îşi poate traumatiza creierul. Înţelegeţi ce spun ? Nu aţi remarcat asta la voi înşivă ? Că poţi suporta durerea numai până la un punct, deoarece creierul are capacitatea... de a produce anumite răspunsuri chimice, care îl vor proteja împotriva durerii. Dar, dacă durerea este prea mare, desigur că aşa ceva este imposibil. Este clară acea întrebare ? |
| 32:37 | 3rd Question: What is enlightenment? | Ce este... iluminarea ? |
| 32:47 | Qui demande cette question? I mean, who asked this question? | Cine pune această întrebare ? Adică, cine pune această întrebare ? |
| 33:07 | Q: Krishnamurti, may I ask about the possibility to heal the cancer? | Domnule, daţi-mi întrebarea dumneavoastră în scris. |
| 33:12 | K: Sir, give me your question, sir, written down. | Face parte din tensiunea indusă de boală şi poate fi vindecată. |
| 33:15 | Q: It is part of sickness-tension, and it is possible to heal it. | Dacă este posibil să se vindece ? |
| 33:21 | K: Whether it is possible to heal! Ah, that is a different question altogether. Sir, is that what you want to ask? Please, sir. Is it possible to heal people? Just a minute. Sir, sorry, unless you write out the question, I won’t answer it. | Ah, este o întrebare total diferită. Înţeleg. Domnule, asta vreţi să întrebaţi ? Vă rog, domnule ! Este posibil să vindeci oameni. Scuze domnule, aşteaptă o clipă ! Dacă nu scrieţi întrebarea, nu voi răspunde la ea. |
| 33:52 | Q: No, sir, I think, because people are suffering from cancer, but it is possible to heal it, that’s all. | Nu, domnule, cred că e din cauză că oamenii suferă de cancer, dar acesta poate fi vindecat, asta-i tot. |
| 34:00 | K: I am going to go into it. Sit down, sir, please, if you don’t mind. I’ll explain it. The question is – just a minute, sir, don’t agree or disagree, let’s examine it. There are people who heal by putting their hands on somebody. Wait a minute, sir. It has been proved. Don’t agree or disagree. For God’s sake, look! | Voi analiza. Ia loc domnule, te rog; dacă îmi permiţi, voi explica asta. Problema este - o clipă domnule, nu fi sau nu de acord, hai să examinăm asta. Există oameni... care vindecă, doar punând mâna pe cineva. O clipă, domnule, s-a dovedit asta ! Nu fi sau nu de acord. Pentru numele lui Dumnezeu, analizează asta ! |
| 34:49 | There are people in India, and there are several people in England who have this capacity – nothing spiritual, divine, etc. – that by putting their hands on somebody’s head who has a great deal of pain, they seem to cure the pain. And, if I may, the speaker has done it – don’t turn up to be healed! – quite a lot. Please, remember, please, don’t want to be healed by me, go to somebody else. And it is possible. But to have such healing capacity, really, deeply, there must be no shadow of selfishness. It is not healing and give me money. There must be no quiver of selfishness, of the centre, me – healing. That is a totally different matter. What is enlightenment? | Există oameni în India... şi există câţiva oameni în Anglia, care au această capacitate... nimic de natură spirituală, divină etc., de a pune mâinile pe capul cuiva, care are mari dureri, părând să vindece acea durere. Şi, dacă pot spune asta, vorbitorul a făcut-o - nu veni ca să te vindec - destul de mult. Şi... vă rog să ţineţi minte, să nu vă doriţi să vă vindec eu. Mergeţi la altcineva ! Şi... este posibil. Dar, pentru a avea o asemenea capacitate de vindecare... cu adevărat, profund, trebuie să nu existe nici o umbră de egoism. Nu este vorba despre a vindeca şi a primi bani. Trebuie să nu existe nici măcar un freamăt de egoism, în centrul meu, al vindecătorului. Asta este o problemă complet diferită. Ce este iluminarea ? |
| 36:42 | Again, this is one of those words that have come from India – to be enlightened. To be enlightened about what? Please, let’s be rational, not irrational. When we say ‘enlightened’, I am enlightened about what? Say, for instance, I am enlightened about my relationship with another. That is, I have understood my relationship with another is based on my image about the other, however intimate. That image has been put together through many years by constant reaction, indifference, comfort – you follow? – the nagging, all that between man and woman – all that. So the image is built, and she has built an image about you, so the relationship is between the two images, which is obvious. And that is what we call relationship. | Repet, este unul dintre acele cuvinte care au provenit din India... a fi iluminat. Să fii iluminat în ce privinţă ? Vă rog să fiţi raţionali, nu iraţionali. Când spun "iluminat", sunt iluminat în ce privinţă ? Să spunem, de exemplu, că sunt iluminat în privinţa relaţiei mele cu altcineva. Adică, am înţeles relaţia mea cu altcineva, că este bazată pe imaginea mea, despre altcineva, oricât de intimă ar fi. Acea imagine a fost clădită timp de mulţi ani, prin reacţii constante: indiferenţă, alinare... - Înţelegeţi ? - cicăleală, toate acele lucruri care se întâmplă între bărbat şi femeie. Deci imaginea este clădită... şi ea şi-a clădit o imagine despre tine... deci relaţia este între aceste două imagini... ceea ce este evident. Şi aşa ceva noi numim relaţie. Acum... |
| 38:12 | Now, I perceive the truth of it, and I say I am enlightened about it. I am enlightened about violence. I see clearly, without any distortion, with clear eyes, the whole movement of violence. I see how sorrow arises, and the ending of sorrow is – I am enlightened about it. But we don’t mean that. Right? We mean something else. ‘I am enlightened, I will tell you about it. Come to me’. And you, rather gullible, say, ‘Yes, tell me all about it’. Sir, I don’t want to go into all this. I don’t know if you are interested in it. | percep adevărul acestei afirmaţii şi spun că sunt iluminat în privinţa ei. Sunt iluminat în privinţa violenţei. Observ cu claritate, fără vreo denaturare, cu privire limpede... întreaga dinamică a violenţei. Observ cum se naşte suferinţa şi sfârşitul suferinţei înseamnă că sunt iluminat în privinţa ei. Dar noi nu la asta ne referim. Corect ? Noi ne referim la altceva. "Eu sunt iluminat, îţi voi povesti despre asta. Vino la mine !" Iar tu, mai degrabă naiv, spui: "Da, spune-mi totul despre asta !" Domnule... nu vreau să abordez toate aceste lucruri, nu ştiu dacă vă interesează. |
| 39:30 | You see, we must understand if we really go into what is enlightenment, illumination, the voice of truth, not my voice, the voice of truth, we must go very carefully into the question of time. The so-called enlightened people have come to it through time, gradually, life after life if you believe in reincarnation: I have come to the point when I am enlightened about everything. Right? Which is, it is a gradual process of experience, knowledge, a constant movement from the past to the present and the future – the cycle. Right? So if you are interested in it, is enlightenment, – the ultimate thing – a matter of time? Is it... I hope you aren’t bored by this, are you? Is it a gradual process, which means the process of time, the process of evolution, the gradual becoming that? You follow? So one must understand the nature of time, not the chronological time, but the psychological structure which has accepted time. You are following this? That is, I have hope to ultimately get there. The desire, which is part of hope, ultimately says, ‘I will get there’. And the so-called enlightened people, and they are not, because the moment they say, ‘I am enlightened’, they are not. That is their vanity. It is like a man saying, ‘I am really humble’. When a man says that, you know what it is. Humility is not the opposite of vanity. When the vanity ends, the other is. Those people who have said we are enlightened, say you must go through step by step: practise this, do that, don’t do this, become my pupil, I’ll tell you what to do, I’ll give you an Indian name or a Christian new name, and so on, so on, so on. And you, a kind of irrational human being, accept this nonsense. | Vedeţi, trebuie să înţelegem - dacă vreţi, cu adevărat, să abordaţi iluminarea - vocea adevărului, nu vocea mea, ci vocea adevărului. Trebuie să abordăm, cu foarte mare grijă, problema timpului. Aşa-numiţii oameni iluminaţi... au spus că au ajuns la iluminare în decursul timpului... treptat... viaţă după viaţă, dacă credeţi în reincarnare. Am ajuns la momentul în care sunt iluminat în privinţa a tot ceea ce există. Corect ? Ceea ce înseamnă că este un proces gradat... de experimentare... cunoaştere... o deplasare, constantă, din trecut către prezent şi viitor, un ciclu. Corect ? Deci, oare... dacă vă interesează asta... oare este iluminarea, realizarea supremă... o problemă de timp ? Oare este... Sper că nu vă plictiseşte asta, nu-i aşa ? Oare este un proces gradat... ceea ce înseamnă că e un proces temporal... un proces al evoluţiei... de a deveni, treptat, iluminat ? Înţelegeţi ? Deci cineva trebuie să înţeleagă natura timpului... nu a timpului cronologic... ci a structurii psihologice care a acceptat timpul. Urmăriţi asta ? Adică... am speranţa că voi ajunge, într-un final, acolo. Dorinţa, care face parte din speranţă... spune, într-un final: "Voi ajunge acolo !" Şi aşa-numiţii oameni iluminaţi - şi nu sunt, fiindcă, din momentul în care spun "sunt iluminat", atunci nu sunt. E numai orgoliul lor. E ca şi cum un om ar spune: "Sunt cu adevărat umil !" Când un om spune asta, ştiţi ce este de fapt. Umilinţa nu este opusul trufiei. Atunci când trufia dispare, se manifestă cealaltă. Acei oameni care au afirmat că sunt iluminaţi... spun că trebuie să parcurgeţi asta, pas cu pas: practică asta, fă aia, nu face asta, devino discipolul meu, îţi voi spune ce să faci, îţi voi da un nume indian sau un nou nume creştin ş.a.m.d. Iar tu, un fel de fiinţă umană iraţională, accepţi acest nonsens. |
| 44:06 | So we are saying, asking, is that supreme enlightenment – you understand the meaning of that word? A mind that has no conflict, no sense of striving, going, moving, achieving. So we must understand this question of time, which is the constant becoming or not becoming, which is the same. Right? The becoming and the not becoming. And when that becoming is rooted in the mind, that becoming conditions all your thinking, all your activity, then it is a matter of using time as a means of becoming, achieving. But is there such a thing as becoming? You understand? ‘I am violent. I will be non-violent’. That is, becoming an idea. Right? I am violent, and the non-violence I project, the idea of not being violent, so I create duality. Violent and non-violent, and so there is conflict. Then I say, ‘I must control myself, I must suppress, I must analyse, I must go to a psychologist, I must have a psychotherapist’, and so on, so on, so on. | Deci noi spunem, ne întrebăm de fapt, oare aceea e iluminarea supremă ? Înţelegeţi semnificaţia acelui cuvânt ? O minte care nu are... nu are... conflict... nu are sentimentul... strădaniei, mişcării, deplasării, dobândirii. Deci trebuie să înţelegem această problemă a timpului, care înseamnă o devenire constantă... sau o non-devenire... ceea ce este acelaşi lucru. Corect ? Devenirea şi non-devenirea. Şi, atunci când acea devenire este înrădăcinată în minte... acea devenire îţi condiţionează întreaga gândire, întreaga activitate. Atunci... se pune problema folosirii timpului numai ca mijloc al... devenirii, desăvârşirii. Dar, oare, există un asemenea lucru, numit devenire ? Înţelegeţi ? "Eu sunt... violent... voi fi nonviolent." Adică, să devii... o idee. Corect ? Eu sunt violent şi apare nonviolenţa. Proiectez ideea de nu fi violent... deci creez o dualitate: violent şi nonviolent. Şi, ca atare, există conflict. Atunci spun: "Trebuie să mă controlez, trebuie să mă potolesc, trebuie să analizez, trebuie să merg la un psiholog, să fac psihoterapie ş.a.m.d." |
| 46:33 | Without creating the opposite, the non-violence, the fact is violence, not non-violence. Right? The fact. The non-violence is non-fact. If you get that once, the truth of that. That is, I am violent, the concept of non-violence brings about this conflict between the opposites. The non-fact has no value, only the fact, which is, I am violent. Now, to observe the whole movement of violence – anger, jealousy, hate, competition, imitation, conformity and so on, so on – to observe it without any direction, without any motive. Right? Then, if you do that, then there is the end of violence, which is an immediate perception and action. I wonder if you understand this. Bene? Hai capito? | Fără a crea contrariul... nonviolenţa... realitatea constă în violenţă, nu în nonviolenţă. Corect ? Realitatea. Nonviolenţa este o non-realitate. Dacă aţi observa asta vreodată, adevărul acelei afirmaţii... adică, sunt violent... iar conceptul nonviolenţei produce acest conflict al contrarilor. Non-realitatea nu are nici o valoare... numai realitatea are... care este că sunt violent. Acum, trebuie să observi întreaga dinamică a violenţei: mânie, gelozie, ură, competiţie, mimetism, conformism ş.a.m.d. trebuie observată fără nici o orientare, fără nici o motivaţie. Corect ? Atunci, dacă faci asta... pui capăt violenţei... ceea ce înseamnă o percepţie şi o acţiune imediată. Mă întreb dacă înţelegeţi asta. E bine ? Aţi înţeles ? |
| 48:12 | So, one can see that illumination, this sense of ultimate reality, and so on, is not of time. This goes against the whole psychological religious world, the Christians with their souls, with their saviours, with their ultimately… etc., etc. | Deci, cineva poate înţelege că... iluminarea, sentimentul... realităţii supreme ş.a.m.d., nu depinde de timp. Asta se opune întregii lumi psihologice, religioase... creştinii cu sufletele lor, cu mântuitorii lor, cu devenirea lor finală etc. Noi afirmăm... |
| 48:51 | We say perception is action, not perception, great interval and then action. In that interval you create the idea. Right? Are you following all this? Sir, we are pointing out something, which is: Can the mind, the brain, you know, the whole human nervous structure, as well as the psychological structure, be free of this burden of a million years of time, so that you see something clearly, and action is invariably immediate. That action will be rational, not irrational. That action can be explained logically, sanely. | că percepţia înseamnă acţiune, nu că există percepţia, apoi un mare interval şi apoi acţiunea. În acel interval voi creaţi ideea. Corect ? Urmăriţi toate acestea ? Domnule, aici clarificăm ceva şi anume: Oare poate mintea, creierul - ştiţi voi, întreaga structură nervoasă umană, dar şi structura psihologică - să se elibereze de această povară, a timpului exprimat în milioane de ani... astfel încât să observi ceva, cu claritate ? Iar acţiunea este imediată, fără excepţie ! Acea acţiune va fi raţională, nu iraţională. Acea acţiune poate fi explicată logic, raţional. |
| 50:09 | So we are saying that ultimate thing, which is truth, is not to be achieved through time. It can never be achieved. It is there, or it is not there. | Deci noi afirmăm că lucrul esenţial, care este adevărul... nu poate fi obţinut odată cu trecerea timpului. Nu poate fi atins vreodată ! Există sau nu există, acolo. |
| 50:46 | 4th Question: People talk of experiences beyond the senses. There seems to be a fascination in such experiences, but the lives of those who claim to have had them seem to be as mediocre as before. What are these experiences? Are these experiences part of enlightenment or a step towards it? And so what is enlightenment? | Oamenii vorbesc despre experienţe extrasenzoriale. Pare să existe o fascinaţie pentru asemenea experienţe, dar vieţile acelora care pretind că le-au avut par să fie la fel de mediocre ca mai înainte. Ce anume sunt aceste experienţe ? Oare aceste experienţe fac parte din iluminare sau reprezintă un pas în direcţia ei ? Şi, dacă e aşa, ce anume este iluminarea ? |
| 51:22 | People talk of experiences beyond the senses. There seems to be a fascination in such experiences, but the lives of those who claim to have had them seem as mediocre as before. What are these experiences? Are these experiences a part of enlightenment or a step towards it? | Oamenii... vorbesc despre experienţe extrasenzoriale. Pare să existe o fascinaţie pentru asemenea experienţe, dar vieţile acelora care pretind că au avut aceste experienţe par să fie la fel de mediocre ca mai înainte. Ce anume sunt aceste experienţe ? Oare aceste experienţe fac parte din iluminare sau reprezintă un pas în direcţia ei ? |
| 52:03 | You like these kind of questions? It is strange, isn’t it? You are always talking about enlightenment, what you have said, what the speaker has said, what somebody has said. You never say, ‘Look, it is my life, I am in great pain, sorrow, this... How am I to resolve all that?’ – not what some idiot says. Everywhere the speaker has been there have always been these kind of questions. Not – how shall I live in this world, which is so corrupt, where there is no justice, and I am part of all that – what shall I do? You never ask those questions. And why don’t you? Why don’t we ask really a deep fundamental question about ourselves? Why is it we never ask: I don’t seem to have loved. I know all the descriptions of love, I know when I say to my friend, or my girl, or my wife, ‘I love you’ – I know it is not quite, quite, quite. I know it is sex, sensory pleasure, desire, companionship. I know all that isn’t that bloom, that flowers, that has beauty, that has greatness. But we want to know about enlightenment. Why, if I may ask? Is it we are frightened to be, to uncover ourselves? Not to me! I am not your father confessor, or group therapist, I have a horror of all those things! If you ask yourself that question: Why is it that I don’t ask the most deep, fundamental question about myself? Is it that we are frightened? Is it that we cannot bear to see what we are? The shoddiness, the ugliness, the pettiness, the vulgarity, the commonness, the mediocrity of it all, is that what we are frightened about? And, if we discover what actually we are, we say, please help me, tell me what to do. The father figure comes into being then. | Vă place genul ăsta de întrebări ? Este ciudat, nu-i aşa ? Vorbiţi întotdeauna despre iluminare, despre ce aţi spus voi, ce a spus vorbitorul, ce au spus alţii. Nu spuneţi niciodată: "Uitaţi, asta este viaţa mea ! Am dureri mari, sufăr mult. Cum aş putea rezolva toate acestea ?" Nu ceea ce a spus vreun idiot. Oriunde a fost vorbitorul, întotdeauna a existat acest gen de întrebări. Nu: "Oare cum să trăiesc în această lume, care este atât de coruptă... în care nu există dreptate... şi eu fac parte din toate acestea ? Ce să fac ?" Nu puneţi niciodată acele întrebări. Şi de ce n-o faceţi ? De ce nu punem întrebări cu adevărat esenţiale în ce ne priveşte ? De ce nu ne întrebăm niciodată: "Nu par să fi iubit. Cunosc toate descrierile iubirii... ştiu, atunci când îi spun, prietenului meu sau prietenei mele sau soţiei, 'te iubesc', ştiu că nu este tocmai exact. Ştiu că este sex, senzualitate, plăcere, dorinţă, camaraderie. Ştiu că toate acelea nu reprezintă acel avânt, acea înflorire, care are frumuseţe, care are măreţie în ea." Dar vrem să ştim despre iluminare. De ce... dacă vă pot întreba ? Oare ne temem... să existăm, să ne descoperim pe noi înşine ? Nu prin mine. Nu sunt duhovnicul vostru sau un terapeut de grup. Am oroare de toate acele lucruri ! Dacă vă puneţi singuri acea întrebare: De ce oare nu pun cea mai profundă, esenţială, întrebare despre mine însumi ? Oare fiindcă suntem înfricoşaţi ? Oare fiindcă nu putem suporta... să vedem ceea ce suntem de fapt ? Micimea, urâţenia, meschinăria, vulgaritatea... banalitatea, mediocritatea tuturor acestor lucruri... oare de astea ne temem ? Şi, dacă descoperim... ceea ce suntem, de fapt, spunem: "Te rog, ajută-mă ! Spune-mi ce să fac !" Figura părintească capătă fiinţă, atunci. |
| 55:47 | So apparently, we never face ourselves. We avoid it at any cost. And that is why we become so irrational. And that is why we are exploited by all these people. It is really a tragedy: grownup people – at least we think we are grownup – playing with all this and not coming to the root of things, which is ourselves. We have to be forced, urged, compelled, pressurised, to face ourselves by somebody. And so we never, never, under any circumstances, avoid this thing. That is why there is no change in us. | Deci se pare că nu ne confruntăm niciodată cu noi înşine. Evităm asta, cu orice preţ... şi de aceea devenim atât de iraţionali... şi de aceea suntem exploataţi de toţi aceşti oameni. Este, cu adevărat, o tragedie... oameni în toată firea... - sau cel puţin aşa ne credem, că am fi adulţi - jucându-ne cu toate acestea... şi neajungând la rădăcina tuturor problemelor, care suntem noi înşine. Trebuie să fim forţaţi, îndemnaţi, obligaţi, presaţi, de altcineva, ca să ne confruntăm pe noi înşine. Aşa că noi niciodată, sub nici o formă... nu facem acest lucru. De aceea nu există nici o schimbare în noi înşine. |
| 57:19 | Since this question has been put I must answer it: People talk of experience beyond the senses. There seems to be a fascination in such experiences, but the lives of those who claim to have had them seem as mediocre as before. What are these experiences? Are these experiences part of enlightenment, a step towards it? | Din moment ce această întrebare a fost pusă, trebuie să răspund la ea: Oamenii vorbesc despre experienţe extrasenzoriale. Pare să existe o fascinaţie pentru asemenea experienţe, dar vieţile acelora care pretind că le-au avut par să fie la fel de mediocre ca mai înainte. Ce anume sunt aceste experienţe ? Oare aceste experienţe fac parte din iluminare sau reprezintă un pas în direcţia ei ? |
| 57:58 | Can you bear me going on? You won’t turn… | Mă suportaţi să continui ? Nu vă veţi întoarce... |
| 58:15 | You know, life, the daily living of everyday, is a vast experience. Right? A tremendous experience: the joys, the pleasures, the anxieties, the burden of sorrow, the injustice round you, poverty, overpopulation, pollution, lack of energy, energy as petrol and in ourselves. This life is such a tremendously complex problem of experience – not problem, experience. And we are bored with it. We cannot face it. We don’t feel responsible for this. We separate ourselves from all this. And the separation is fallacious, unreal, irrational, because we are that, we have created that, each one of us. We are part of all that. And we don’t want to face it. So being bored, being exhausted by these trivialities of life, then we go and ask somebody, pay him, initiate, beads, new name, and hope to have new experience. And you will, because when you want something, you are going to get it, whether it is rational, irrational, sane or insane, it doesn’t matter. | Ştiţi, viaţa... traiul cotidian... este o vastă experienţă. Corect ? O experienţă extraordinară: bucuriile, plăcerile, grijile, povara suferinţei, nedreptatea din jurul vostru, sărăcia... suprapopularea... poluarea... absenţa energiei... energia ca petrol şi cea din noi înşine. Această viaţă este o extraordinară problemă e experienţei - nu o problemă, ci experienţă. Şi noi suntem plictisiţi de ea. Nu-i putem face faţă. Nu ne simţim responsabili pentru asta. Ne separăm, noi înşine, de toate acestea. Şi separarea este eronată, nereală, iraţională... fiindcă noi suntem societatea, noi am creat-o, fiecare dintre noi. Facem parte din toate acestea. Şi nu vrem să-i facem faţă. Deci, fiind plictisiţi, fiind extenuaţi de aceste trivialităţi ale vieţii... atunci mergem şi întrebăm pe cineva, îl plătim, ne iniţiem, facem mătănii, luăm un nou nume şi sperăm să avem o nouă experienţă. Şi veţi avea... fiindcă, atunci când doreşti ceva, îl vei obţine, fie că e ceva raţional, iraţional, sănătos sau nesănătos, nu contează. |
| 1:00:45 | So, first, there are... I will go into that presently. First, we must understand the nature of our living, the daily living, the daily irritation, the daily angers, the daily boredom, the loneliness, the despair of this world. Instead of facing that, understanding it, clearing all that, we want super-extrasensory experience beyond the senses when we haven’t understood the activity of the senses, the daily responses of the senses. And there are those people who will give you experiences; it is all trickery, gadgetry. | Deci mai întâi... există... - voi aborda problema imediat - mai întâi trebuie să înţelegem natura vieţii noastre... traiul cotidian... supărarea zilnică, furiile zilnice, plictiselile zilnice, singurătatea, disperarea acestei lumi... pe care o simţiţi. În loc să înfruntăm asta, să înţelegem, să clarificăm toate acestea... ne dorim experienţe super extrasenzoriale, mai presus de simţurile noastre, când nu am înţeles activitatea simţurilor noastre, răspunsurile zilnice ale simţurilor. Şi există acei oameni care vă vor oferi astfel de experienţe. Sunt numai şiretlicuri, fleacuri. |
| 1:02:05 | When one has really understood, lived, so that life – the everyday boredom, the loneliness, the ache of... something better – when that is all understood, not intellectually, not verbally, but cleansed, free of all that. That is to understand very clearly the sensory responses, how the sensory responses dominate, how they condition the mind. Right? And unaware of all that, unaware that one’s mind is conditioned, and from that conditioned state you are asking something more. And the man who promises you something more gives you according to his conditioning. He may say, ‘No, no. I am not conditioned. I am much more moral’. So what happens? If the decks are cleared – you understand that expression? – that is, when the foundation is laid, which is no conflict, you have understood desire, pleasure, fear, sorrow – you are sloughing it off, that is your daily burden – then you go beyond it, you will find: a mind that is asking for experiences is still in the state of being conditioned by the senses. And there is a mind that has no experience whatsoever. | Şi, atunci când cineva a înţeles, cu adevărat, traiul... natura vieţii, plictiseala fiecărei zile, singurătatea, dorul de... ceva mai bun... când toate acelea au fost înţelese, nu din punct de vedere intelectual, teoretic... atunci s-a purificat, s-a eliberat de toate acelea. Adică să fi înţeles, foarte clar, răspunsurile senzoriale, modul în care răspunsurile senzoriale ne domină... modul în care condiţionează mintea. Corect ? Şi... nu avem cunoştinţă de toate acelea... nu ştim că mintea cuiva este condiţionată... şi, plecând de la acea stare de condiţionare, solicităm ceva mai mult. Şi omul care vă promite ceva mai mult vă oferă potrivit propriei condiţionări. Ar putea spune: "Nu, nu, eu nu sunt condiţionat; sunt mult mai moralist." Deci ce se întâmplă ? Dacă renunţaţi la tot ce este vechi... - Înţelegeţi acea expresie ? - adică, atunci când este pusă fundaţia... şi nu există conflicte... aţi înţeles dorinţa, plăcerea, teama, tristeţea, vă debarasaţi de ele, de tot ce este povara voastră zilnică... atunci veţi trece dincolo de ele. Veţi descoperi... că o minte care solicită experienţe se află, încă, în starea de condiţionare senzorială... şi că este o minte care nu a cunoscut nici un fel de experienţă. |
| 1:04:43 | 5th Question: ‘Insight’ is a word now used to describe anything newly seen, or any change of perspective. This insight we all know. But the insight you speak of seems a very different one. What is the nature of the insight you speak about? | "Intuiţie" este un cuvânt folosit acum, pentru a descrie orice lucru nou observat sau orice schimbare de perspectivă. Acest gen de intuiţie îl cunoaştem cu toţii. Dar intuiţia despre care vorbiţi pare a fi una foarte diferită. Care este natura intuiţiei despre care vorbiţi ? |
| 1:05:10 | Please, this is an important question. It will affect your daily life if you have understood the insight. ‘Insight’ is a word now used to describe anything newly seen, or any change in perspective, in observation, in examining. This insight we all know. But the insight you speak of seems a very different one. What is the nature of the insight you talk about? | Vă rog, asta este o întrebare importantă. Vă va fi afectat traiul cotidian, dacă veţi fi înţeles intuiţia. "Intuiţie" este un cuvânt folosit acum, pentru a descrie orice lucru nou observat sau orice schimbare a perspectivei, a observării, a analizei. Acest gen de intuiţie îl cunoaştem cu toţii. Dar intuiţia despre care vorbiţi pare a fi una foarte diferită. Care este natura intuiţiei despre care vorbiţi ? |
| 1:05:56 | You understand the first part of the question, which is: They have experimented with monkeys, they hang up a banana bunch high up, and a monkey takes the stick, beats it, and the bananas drop, and you say he has insight. And there is the other monkey who brings the furniture together, on top of one another, and gets on top and reaches up and pulls it. That is also called insight. And also, they have experimented with rats – put a bait at the end of it, and he has to do all kinds of tricks, press this button that button, the other, to get at that. And that is also called insight. You understand? That is, through experiment, through trial, through constant ‘try this button, the other button’, it doesn’t work, if that doesn’t work, that button. Then pressing that button is recorded, which becomes knowledge – you understand? And pressing that button opens the door, the trap, and you get the cheese or whatever it is. | Înţelegeţi prima parte a întrebării ? Şi anume... s-au făcut experimente pe maimuţe: au agăţat un ciorchine de banane la înălţime şi... o maimuţă ia un băţ, îl loveşte şi banana cade. Şi spuneţi că a avut o intuiţie. Şi există cealaltă maimuţă, care pune mobilierul laolaltă, unul peste altul, se urcă în vârf şi ajunge la banane. Şi asta tot intuiţie este numită. Şi, de asemenea, au experimentat pe şobolani: au pus o momeală la un capăt şi trebuia să facă tot felul de trucuri, să apese acest buton, acel buton, alt buton, ca să ajungă la ea. Şi asta tot intuiţie este numită. Înţelegeţi ? Adică, printr-un experiment... prin încercări constante - încearcă acest buton, celălalt buton, nu merge, dacă acela nu merge, încearcă acel buton - şi, apoi, apăsarea acelui buton este înregistrată şi devine cunoaştere. Înţelegeţi ? Şi... apăsarea acelui buton deschide o uşă şi el capătă... brânza sau orice ar fi. |
| 1:07:30 | So this process of so-called insight is essentially based on knowledge. Right? I wonder if you understand this. This is what we are doing. You may not call it insight, but this is the actual process of our activity. Try this, if it doesn’t suit, you try that. Medically, physically, sexually and so-called spiritually, you are doing this all the time. That is, in trying, in experimenting and achieving, which becomes knowledge, and from that knowledge you act. Right? This is called, scientifically, insight. Right? Is that clear? Can I go on from there, if I may? | Deci acest proces, al aşa-numitei intuiţii, se bazează, în esenţă, pe cunoaştere. Corect ? Mă întreb dacă înţelegeţi asta. Asta e ceea ce facem noi. Poate că nu-i spuneţi intuiţie... dar aceasta este desfăşurarea reală a activităţii noastre. Încerci asta, dacă nu se potriveşte, încerci cealaltă. Medical... fizic, sexual şi aşa-zis spiritual voi faceţi asta, tot timpul. Adică... se face prin încercare, prin experimentare şi acumulare, care devine cunoaştere şi, plecând de la acea cunoaştere, acţionaţi. Corect ? Asta se numeşte... ştiinţific vorbind, intuiţie. Corect ? Este clar ? Pot trece mai departe... dacă se poate ? |
| 1:08:48 | We are saying, insight is something entirely different. Which is, I will explain a little bit. When I try this and push that button and achieve a result, the brain has recorded: that button and the result. Then it becomes automatic. And the experimenter changes the button. The monkey or me presses that, but it doesn’t work, so he gets disturbed – this is what happens to you, please, watch it – disturbed, and you press this, that, by accident you press that, and the trap is opened, and you get your cheese. Right? So through experiment, through trial, you find a way of living which suits you, which is the cheese. And that is called insight. Now, if you watch it, that insight is the repetition of knowledge: acquiring knowledge, discarding knowledge, acquiring more knowledge, discarding – you follow? It is always based on knowledge, and knowledge is the past. I don’t know if you see that. There is no knowledge of the now or of the future, except under certain circumstances you may foresee the future, that is a different thing, we won’t go into that because that leads to somewhere else. | Eu spun că intuiţia este ceva cu totul diferit. Şi anume, voi explica puţin: Când încerc asta şi apăs acel buton, şi obţin un rezultat... creierul a înregistrat... acel buton şi rezultatul apăsării lui. Apoi, devine ceva automat. Şi experimentatorul schimbă butonul. Maimuţa - sau eu - îl apasă dar nu funcţionează, aşa că devine debusolată. - Asta vi se întâmplă, vă rog să fiţi atenţi ! - debusolată, aşa că apasă una sau alta, din întâmplare apasă aia şi trapa se deschide şi îşi capătă brânza. Corect ? Deci prin experimentare, prin încercări... descoperi... un mod de a trăi... care ţi se potriveşte, care este brânza pentru tine. Şi... acel lucru este numit intuiţie. Acum, dacă analizaţi acea intuiţie, ea este repetarea cunoaşterii: acumulezi cunoştinţe, renunţi la anumite cunoştinţe, acumulezi mai multe cunoştinţe, renunţi... Înţelegeţi ? Se bazează, mereu, pe cunoaştere. Iar cunoaşterea este trecutul. Nu ştiu dacă observaţi asta. Nu există o cunoaştere a prezentului sau a viitorului, cu excepţia anumitor circumstanţe când poţi prevedea viitorul, dar ăsta e un lucru diferit. Nu vom analiza asta, fiindcă ne-ar conduce în altă parte. |
| 1:11:11 | So this insight of which people are talking about is the outcome of knowledge, modifying itself all the time, which is recorded in the brain and therefore in the cells of the brain, which is, the rat, or the mouse or whatever they are experimenting with – the animal, or the monkey – remembers: that button is going to give me the cheese. If you change that button, I get disturbed. The monkey gets disturbed – we are monkeys, anyhow. The monkey gets disturbed, and that disturbance is the disturbance of the pattern of memory. And you change the button, and I accidentally press that, and I remember – this, not that button. So, if you constantly change the button, the monkey goes mad. And that is why we are going mad too. I don’t know if you realise all this. That is what we call uncertainty. This constant danger. As we said the other day, the scientists are saying that by 2000 the earth will be almost uninhabitable because of pollution, of what we are doing with the earth: the rivers polluted, the air polluted, overpopulation. You follow? So, the brain – please, listen to this – the brain is accustomed to one button. You understand what I mean by ‘button’? One pattern. But that pattern changes, it accepts it. It will not accept basic change. That means he doesn’t know where it is. Like the monkey, if you keep on changing the buttons, it gives up, because it won’t move. It is paralysed because it doesn’t know what to do. I don’t know if you are watching all this in your own self. Not knowing what to do, you rush off, asking somebody what to do, and you press the buttons. | Deci... această intuiţie, despre care vorbeşte lumea, este rezultatul... cunoaşterii, care se modifică, ea însăşi, permanent... care este înregistrată în creier... şi, ca atare, în celulele cerebrale. Adică şobolanul sau şoarecele sau orice animal ar folosi în experiment, maimuţa, îşi aminteşte: "Acel buton îmi va oferi brânză. Dacă schimbi acel buton, sunt debusolat." Maimuţa devine debusolată - noi suntem maimuţe, oricum. Maimuţa devine debusolată şi... acea debusolare... este o tulburare a tiparelor memoriei. Şi tu schimbi butonul şi eu îl apăs, accidental şi îmi amintesc: "Nu e acel buton !" Deci, dacă schimbi constant butonul... maimuţa o ia razna. Şi de aceea o luăm şi noi razna. Nu ştiu dacă vă daţi seama de toate acestea. Asta e ceea ce noi numim incertitudine... acest pericol constant. Aşa cum am spus deunăzi, savanţii afirmă că prin anul 2000 Pământul va fi aproape de nelocuit... din cauza poluării... a ceea ce-i facem noi Pământului: râurile sunt poluate, aerul este poluat, suprapopulare. Înţelegeţi ? Deci... creierul - Vă rog să ascultaţi asta ! - creierul este obişnuit cu un singur buton. Înţelegeţi la ce mă refer prin "buton" ? Un singur tipar. Dar acel tipar se schimbă, el acceptă asta. Nu va accepta schimbări de esenţă ! Ceea ce înseamnă că nu ştie unde se află. La fel ca maimuţa, dacă tot schimbaţi butoanele, renunţă... fiindcă nu va mai reacţiona. E paralizată, fiindcă nu ştie ce să facă. Nu ştiu dacă remarcaţi toate acestea, în sinea voastră. Neştiind ce să faci, te precipiţi, întrebând pe cineva ce să faci şi apeşi butoanele. |
| 1:14:34 | Sirs, this is very serious, what we are talking about. It isn’t just casual, this is your life. And so this constant change which is happening in the world brings about this sense of paralytic inaction. I can’t do anything. I can go off into monasteries, all that, but that is too immature, childish when you are facing something tremendous. So we are saying: unless there is change – please, listen to it – in the brain cells themselves, the mere pressing buttons is the same pattern repeated. You get the point? Unless the brain, which is composed of a million, a trillion, or whatever cells... It’s hay fever. Unless there is a radical change there, it will be repeating the old pattern, modifying itself, uncertain, insecure, paralysing state of inaction, and being paralysed, go off to ask somebody else. You follow the whole movement? This is what we are doing. | Domnilor, este foarte important ceea ce discutăm acum. Nu este un simplu exemplu. Asta vă este viaţa ! Şi, ca atare... această schimbare constantă, care are loc în lume, produce acest sentiment al inacţiunii paralizante. Nu pot face nimic. Te poţi retrage la mănăstiri ş.a.m.d., dar asta este ceva prea imatur, copilăresc, atunci când te confrunţi cu ceva îngrozitor. Deci noi spunem: dacă nu există schimbare - Vă rog să ascultaţi ! - în înseşi celulele cerebrale... simpla apăsare a butoanelor înseamnă repetarea aceluiaşi tipar. Aţi prins ideea ? Dacă creierul, care este compus din milioane, trilioane de celule ş.a.m.d. - asta e reacţie alergică - dacă nu există o schimbare radicală acolo... el va repeta vechiul tipar, modificându-se singur... nesigur... instabil... într-o stare paralizantă, de inacţiune şi, fiind paralizat, merge şi apelează la altcineva. Urmăriţi întreaga dinamică ? Exact asta facem ! |
| 1:16:30 | So the question is: Can that brain, which is common to all of us, can those brain cells change? Not operated, not heat on the head, not given new drugs, not enter into new states of scientific investigation – astrophysics instead of something else, and so on. You have understood this? Really, in depth, not just up here. | Deci întrebarea este: Oare poate acel creier, care ne este caracteristic tuturor, oare se pot schimba acele celule cerebrale ? Fără să fie operate, fără să fie excitate, fără să li se dea noi droguri... fără să intre în noi stări de cercetare ştiinţifică... astrofizică, în loc de altceva, ş.a.m.d. Aţi înţeles asta ? Cu adevărat, în profunzime, nu numai aici. |
| 1:17:10 | Then the question arises: Is it possible for the brain cells themselves to undergo a change? Otherwise we will keep on repeating this, this pattern: certainty, uncertainty, certainty, uncertainty, and keep on repeating, it goes on. Right? | Atunci se pune întrebarea: Oare este posibil ca celulele cerebrale, însele, să sufere o schimbare ? Altminteri continuăm să repetăm asta, acest tipar: certitudine, incertitudine, certitudine, incertitudine şi continuă să se repete până când creierul se opreşte subit. Corect ? |
| 1:17:48 | Now, is it possible for the brain cells to change? The speaker has discussed this point with several scientists, probably they will come out a little later. Which is: it can be changed. Don’t accept my word for it. I say it can be changed. This movement from certainty to uncertainty, certainty to uncertainty, is a pattern of time. You are following all this? Exercise, keep moving, sir, with me, with the speaker. This is a movement of time. And the brain is used to that. That is why all these questions about enlightenment, discipleship, and you know, all the rest of it, systems, and all that. It is accustomed to that. And we are saying, can that brain itself undergo radical change? And the speaker says, yes, it can. Which is – I’ll explain it to you, rational, not some illusory, fanciful, romantic, blah. Which is: can the brain, the mind, and so the nerves, the whole of that, observe? Observe itself. Which means no direction, no motive – you follow? When there is no motive, no direction, the movement has already changed. I don’t know if you follow all this. Have you followed this? My brain, your brain is accustomed to function with motives, certainty – my golly, I am uncertain – motive. So, when there is no motive in observation, you have changed the whole momentum of the past. Right? Is this clear? Don’t go to sleep, please. Exercise your minds. This is rational, what we are talking about. Therefore, when there is no motive, no direction, the mind becomes absolutely quiet – in your observation. And that observation is insight. And therefore, the brain cells which have been accustomed to a certain pattern have broken the pattern. I wonder if you understand this. Are you doing it with me? | Acum, oare este posibil ca celulele cerebrale să se schimbe ? Noi înşine am discutat asta, vorbitorul a discutat această idee cu câţiva savanţi... probabil că se va publica ceva mai târziu şi anume că pot fi schimbate. Să nu mă credeţi pe cuvânt ! Eu spun că pot fi schimbate. Această deplasare, de la certitudine la incertitudine, de la certitudine la incertitudine... este un tipar temporal. Urmăriţi toate acestea ? Exersaţi, continuaţi să vă coordonaţi cu mine, domnule, cu vorbitorul. Este vorba de această dinamică a timpului şi creierul este obişnuit cu ea. De aici toate aceste întrebări despre iluminare, ucenicie ş.a.m.d., sisteme şi toate celelalte. Este obişnuit cu ea. Şi noi spunem: "Oare poate acel creier, de unul singur, să sufere o schimbare radicală ?" Şi vorbitorul spune că da, poate s-o facă. Ceea ce înseamnă... - Vă voi explica ! - o schimbare raţională, nu vreo aiureală iluzorie, fantezistă, romantică. Ceea ce înseamnă: Oare poate... creierul, mintea... şi, ca atare, sistemul nervos, în întregime, să observe ? Să se observe pe sine ? Ceea ce înseamnă fără direcţionare, fără motiv. Înţelegeţi ? Atunci când nu există motiv, direcţionare, dinamica s-a schimbat deja. Nu ştiu dacă urmăriţi toate acestea. Aţi urmărit asta ? Creierul meu, creierul tău, este obişnuit să funcţioneze pe baza unor motive... certitudine - Al naibii ce nesigur sunt ! - motiv. Deci, atunci când observarea se face fără nici un motiv, aţi schimbat întreg impulsul trecutului. Corect ? Este clar ? Nu adormiţi, vă rog ! Exersaţi-vă minţile ! Ceea ce dezbatem noi este ceva raţional. Ca atare, atunci când nu există motiv sau direcţionare... mintea devine absolut liniştită... în observarea voastră. Şi acea observare înseamnă intuiţie. Şi, ca atare, neuronii, care erau obişnuiţi cu un anumit tipar, au sfărâmat tiparul. Mă întreb dacă înţelegeţi asta. O faceţi împreună cu mine ? |
| 1:21:33 | Look, sir, let me put it that way, one way. We are brought up on ideals: the greater the ideal, the better, the nobler, all the rest of it. And the ideal is more important than ‘what is’. Right? So there is ‘what is’ and what the ideal is must breed conflict. I hope you are exercising your minds! Please, follow this. And that is the pattern in which we have lived. Almost all of us. This pattern which creates conflict, the ‘what is’ and ‘what should be’. Now, somebody, like this person, comes along and says, ‘Look what you are doing’. The ideal is the creation of thought, in order to overcome ‘what is’, or use the future as a lever to change ‘what is’. So this is fact and that is not fact. So you are using a non-fact to deal with fact. Therefore it has no result. Vous avez compris? Oh, for God’s sake, please, it is your life! You are trying to change ‘what is’, which is a fact, with non-fact, the ideal, therefore it can never change. You understand? This is so simple once you see it. So the discarding the ideal because it is valueless, and only the fact. That discarding the ideal has changed the pattern of the cells, because it has lived in that pattern, and it has now broken. And one has lived in the hope – I will gradually change. And when you see the gradualness means the same thing repeated, modified, repeated, modified, repeated. Right? And therefore never basic change. So when you see that, the whole structure of the brain has changed. That is insight. Not the repetition or the action of knowledge. Sir, this requires your – you know, putting your blood into this! | Uite, domnule, lasă-mă s-o formulez altfel ! Am fost educaţi pe baza unor idealuri... cu cât mai grozav idealul, cu atât mai bine... mai nobil ş.a.m.d. Şi... idealul este mai important decât "ceea ce există". Corect ? Deci "ceea ce există" şi idealul trebuie să producă un conflict. Vă rog să urmăriţi asta ! Şi acela este tiparul în care ne-am dus traiul... aproape noi toţi... în acest tipar, care creează conflict, între "ceea ce există" şi "ceea ce ar trebui să existe". Acum... cineva, ca această persoană, vine şi zice: "Uitaţi ce faceţi !" Idealul... este creaţia gândirii... pentru a putea surclasa "ceea ce există" sau ca să folosească viitorul, pe post de pârghie, pentru a schimba "ceea ce există". Deci acesta înseamnă realitate, iar acela nu înseamnă realitatea. Deci folosiţi o non-realitate pentru a face faţă realităţii. Ca atare, nu are nici un rezultat. Aţi înţeles asta ? Oh, pentru numele lui Dumnezeu, vă rog, este viaţa voastră ! Încercaţi să schimbaţi "ceea ce există", care este o realitate, cu o non-realitate, idealul. Ca atare nu poate schimba, niciodată, nimic. Înţelegeţi ? Este atât de simplu, odată ce vă daţi seama de asta. Deci trebuie să renunţaţi la ideal, fiindcă este fără valoare şi să acceptaţi numai realitatea. Acea renunţare la ideal a schimbat tiparul celulelor cerebrale... fiindcă au trăit în acel tipar, iar acum acesta este sfărâmat. Vedeţi, este ceva foarte... Şi cineva a trăit cu speranţa că se va schimba, treptat. Şi vă daţi seama că acea etapizare înseamnă acelaşi lucru, repetat, modificat, repetat, modificat, repetat. Corect ? Şi, ca atare, nimic nu se schimbă esenţial, vreodată. Deci, când observaţi asta, întreaga structură a creierului s-a schimbat. Aceea este intuiţia ! Nu repetiţia sau acţiunea în baza cunoaşterii. Domnule, asta necesită, ştii dumneata, să-ţi dai sângele pentru asta ! |
| 1:25:18 | I think we better stop. It’s seven minutes to twelve. We’ll meet tomorrow. | Cred că mai bine ne-am opri. E ora douăsprezece fără şapte minute. Ne vom întâlni mâine. |