Krishnamurti Subtitles
SA80Q5 - A cincea întâlnire cu întrebări şi răspunsuri
Saanen, Elveţia
27 iulie 1980
| 0:08 | Krishnamurti: This is the last meeting. Perhaps we shall meet again next year. | Aceasta este ultima... întâlnire. Poate că ne vom întâlni, din nou, la anul. |
| 0:28 | There are many questions, and some quite absurd, with very little meaning, and others are rather superficial, like the one that I am going to read presently. And there are some rather serious and worthwhile questions. As we said the other day, and if we may repeat it again, the root of the meaning... The root meaning of the word ‘question’ means to seek. And in answering some of these questions, we are sharing it together. It is not that the speaker is answering them, and that you must accept them or deny them, but rather together, in a kind of good relationship, amicable, and try to understand together the depth of these questions. | Sunt multe întrebări... şi unele sunt chiar absurde, fără prea mare semnificaţie, iar celelalte sunt mai degrabă superficiale, cum ar fi cea pe care o voi citi imediat. Şi sunt unele întrebări destul de serioase şi valoroase. Aşa cum am spus deunăzi şi poate că ar trebui repetat... semnificaţia de bază, rădăcina cuvântului "întrebare" înseamnă "a căuta"... şi... răspunzând la câteva dintre aceste întrebări... le împărtăşim cu toţii. Nu vorbitorul este cel care le dă răspuns şi nu trebuie să-l acceptaţi sau să-l respingeţi, ci o facem, mai degrabă, împreună... într-un fel de relaţie benefică... amicală... şi încercăm să înţelegem, împreună, profunzimea acestor întrebări. |
| 1:58 | I’ll read the first one, rather. | S-o citesc pe prima, mai degrabă. |
| 2:02 | 1st Question: There are many people in this tent who have seats reserved for them. Many are from K. Foundation. If people close to you cannot change, are still superficial and proud and unaware, what is the answer? | Există mulţi oameni în acest cort, care deţin locuri rezervate, în timp ce mulţi dintre ei sunt de la Fundaţia Krishnamurti. Dacă oamenii apropiaţi de dumneavoastră nu se pot schimba, sunt încă superficiali şi mândri şi inconştienţi, atunci care este răspunsul ? |
| 2:25 | The people who have reserved seats come at the last moment. They have been working. They have been doing a great many other things, connected with the Foundation, with the tent and all the organisation of this gathering. And also, some seats are reserved for those who are not too well. And it is rather unfortunate to judge superficially that many of these people are rather proud, vain, and all the rest of it. I don’t think that question need be answered. | Oamenii care au locuri rezervate au sosit în ultimul moment. Au avut de lucru, au avut de făcut multe alte lucruri, stabilind legături cu fundaţia şi cu acest cort şi cu întreaga organizare a acestei întruniri. Şi, de asemenea, unele locuri sunt rezervate pentru cei care nu se simt prea bine. Şi este mai degrabă regretabil să judeci superficial, că mulţi dintre aceşti oameni sunt cumva mândri, orgolioşi ş.a.m.d. Nu cred că acea întrebare necesită vreun răspuns. |
| 3:13 | 2nd Question: I have a young child. How do I educate him so that he will live a different sort of life, without being so different from society which will destroy him? | Am un copil mic. Oare cum să-l educ, astfel încât el să trăiască un alt fel de viaţă, fără ca să fie atât de diferit de restul societăţii, care îl va distruge ? |
| 3:32 | I have a young child. How am I to educate him so that he will live a different sort of life, without being so different, that society will destroy him? | Am un copil mic. Oare cum să-l educ, astfel încât el să trăiască un alt fel de viaţă, fără ca să fie atât de diferit, încât societatea să-l distrugă ? |
| 3:52 | You know, there are many schools in India. We have six schools in India. There is one at Brockwood, one in Canada, one in California, Ojai. First of all, it is very difficult to get the right kind of teachers. When they come to teach, the difficulty is they have all kinds of opinions, how it should be done, how should not be done, the teaching, and so on – they project their own desires and volitions and their own prejudices. They may be very capable of transmitting information, knowledge, but they also project their own personalities, their own peculiar idiosyncrasies. So it is a constant trouble to get the right kind of teachers, who is really interested in teaching, not only the academic subjects, but teaching something much more: teaching how to live a life as you go along, older, adolescent, and so on, how to live a life rational, not superstitious, not confused, and so on. It is very difficult. And when we were in India with these six schools, we sent a letter to all the parents, saying that these schools intend and are doing as much as possible, to free the mind of the child, the student, from fear, from confusion, and have integrity. So when the parents came, not many of them, they were really not interested in their children, except the mothers. The fathers wanted them to go on to earn a livelihood, you know, follow the old usual routine, but the mothers were a little bit concerned. But perhaps the parents of the children are really responsible. Perhaps they may destroy their children. | Ştiţi, există multe şcoli în India, avem şase şcoli în India. Există una în Brockwood, una în Canada, una în California, la Ojai. În primul rând, este foarte dificil să găseşti genul adecvat de profesori. Când ei vin ca să predea, problema este că au tot felul de opinii, cum ar trebui făcut, cum n-ar trebui făcut, ca predare, ş.a.m.d. Îşi proiectează propriile dorinţe şi voinţe şi propriile lor prejudecăţi. Poate că sunt foarte capabili să transmită informaţii, cunoaştere, dar îşi proiectează şi propriile lor personalităţi, propriile lor idiosincrazii ciudate. Deci este o problemă constantă, să găseşti tipul potrivit de profesori... care să fie cu adevărat interesaţi să predea... nu numai subiectele academice, ci să predea ceva mult mai amplu: să te înveţe cum să-ţi trăieşti viaţa, pe măsură ce continui să te maturizezi, trecând de adolescenţă ş.a.m.d. cum să duci o viaţă raţională... fără superstiţii, fără a fi confuz... ş.a.m.d. Este foarte dificil. Şi, aflându-ne în India, unde avem aceste şase şcoli, am trimis o scrisoare tuturor părinţilor, spunând că aceste şcoli intenţionează - şi chiar o fac, în măsura posibilităţilor - să elibereze mintea copilului, a elevului, de teamă... de confuzie... şi să-i înveţe cum să fie cinstiţi. Deci, atunci când părinţii au venit, nu mulţi dintre ei, nu prea erau interesaţi de copiii lor, cu excepţia mamelor. Taţii doreau ca ei să înveţe să-şi câştige traiul, ştiţi voi, să urmeze vechea rutină uzuală, dar mamele erau un pic îngrijorate. Dar... poate că părinţii sunt cu adevărat responsabili. Poate că şi-ar putea distruge copiii. |
| 6:52 | And when one has a small child, how are you going to educate him? This is a great... it’s a great problem. And we are trying, at Brockwood, to answer this question. Perhaps we shall have young children, but we are going to go into it. But the difficulty is society is so strong. The temptations of the young person who wants to be with other young children, who are already corrupt, who have already, you know, have accepted all the nonsense of society. And it becomes extremely difficult to bring up a child who will not yield to the tremendous weight of society. | Şi, atunci când cineva are un copil mic, oare cum să-l educe ? Aceasta este o mare problemă. Şi noi încercăm, la Brockwood, să răspundem la această întrebare. Poate că vom avea copii mici, dar vom analiza asta. Dar dificultatea este că societatea este atât de puternică... prin tentaţiile oferite tinerelor persoane, care doresc să fie împreună cu alţi copii, care sunt deja corupţi, care au acceptat, deja, ştiţi voi, toate nonsensurile sociale şi devine extrem de dificil... să educi un copil, care să nu capituleze sub presiunea teribilă a societăţii. |
| 8:00 | So it beholds not only on the part of the teachers, but also on the part of the parents. It is a cooperative business, it isn’t just – you send the child to the school and forget all about it. Here in these schools, they are strict vegetarians. And when they go back they eat meat, so the conflict begins – you know, all the rest of it. And this is a question that cannot be so easily answered because to run these schools you have to have plenty of money. And these schools survive just on a shoe string. And the parents are only too willing to send them there, and the responsibility, the work, the immense concern is there, it is not there – it is there. We have been through it, year after year. And this requires not only cooperation from the parents, but also good teachers who are capable of understanding, not only the academic subjects, but also something much more serious. | Deci asta cade nu numai în sarcina profesorilor, ci şi în sarcina părinţilor. Este o chestie de cooperare, nu înseamnă numai să trimiţi copilul la şcoală şi să uiţi complet de el. Aici, în aceste şcoli, sunt strict vegetarieni... şi, când revin acasă, consumă carne, deci conflictul începe - cunoaşteţi toate problemele. Şi asta este o întrebare căreia nu i se poate da prea uşor un răspuns... fiindcă... pentru a administra aceste şcoli trebuie să ai o mulţime de bani. Şi aceste şcoli supravieţuiesc cu fonduri infime. Şi părinţii sunt mult prea dispuşi să-i trimită acolo şi... responsabilitatea, efortul, imensa... grijă se manifestă acolo. Nu este simplu, ci se manifestă numai acolo. Am trecut prin asta, an după an. Şi asta necesită nu numai o cooperare din partea părinţilor, ci şi profesori buni, care să fie capabili să înţeleagă nu numai programa şcolară, ci şi altceva, mult mai serios. |
| 9:35 | 3rd Question: I think I can solve my problems. I do not need any help. I have the energy to do it. But beyond this, I come to receive, and if you don’t like that word, to share something measureless to man, something that has great depth and beauty. Can you share that with me? | Cred că îmi pot rezolva problemele. Nu am nevoie de nici un ajutor. Posed energia necesară pentru a o face. Dar, dincolo de asta, am ajuns să receptez şi, dacă nu vă place acel cuvânt, să împărtăşesc ceva de nemăsurat, pentru om, ceva ce are o mare profunzime şi frumuseţe. Oare puteţi împărtăşi asta cu mine ? |
| 10:12 | I think I can solve my problems. I do not need any help with them. I have the energy to resolve them. But beyond this, I come to receive, and if you don’t like that word, to share something measureless to man, something that has great depth and beauty. Can you share that with me? | Cred că îmi pot rezolva problemele. Nu am nevoie de nici un ajutor. Posed energia necesară pentru a le rezolva. Dar, dincolo de asta, am ajuns să receptez şi, dacă nu vă place acel cuvânt, să împărtăşesc ceva de nemăsurat, pentru om, ceva ce are o mare profunzime şi frumuseţe. Oare puteţi împărtăşi asta cu mine ? |
| 10:43 | It is a quotation from Xanadu by Coleridge: ‘measureless to man’. That phrase ‘measureless to man’ is a poem written by Coleridge called Kubla Khan. And the questioner says, I can solve all my problems. And problems can be solved without the help of others, because the problems are created by oneself in relationship to another, and these problems, however subtle, however superficial, however grave, they can be solved, if one applies one’s mind and heart to resolve them. That is fairly clear. That is, if one has energy, not be slack, lazy. And if one really wants to solve them, they can be solved. The questioner said that is simple. But he wants to go much further. He says, I can do all that. And I’ve come here to share something, as he calls it ‘measureless to man’, something beyond all measure, something that is not given in churches, and you know, all the rest of it. | Este un citat din Xanadu, de Coleridge: "de nemăsurat pentru om". Acea expresie, "de nemăsurat pentru om", este dintr-o poezie scrisă de Coleridge, numită Kubla Khan. Şi persoana afirmă că-şi poate rezolva toate problemele şi problemele pot fi rezolvate, fără ajutorul altora... fiindcă problemele sunt create de noi înşine, în relaţia cu o altă persoană şi aceste probleme... oricât de subtile, oricât de superficiale, oricât de grave ar fi, pot fi rezolvate, dacă cineva îşi implică mintea şi inima pentru a le rezolva. Este destul de clar. Adică, dacă cineva are energie... nu dacă este slab, leneş. Şi, dacă cineva vrea cu adevărat să le rezolve, ele pot fi rezolvate. Persoana afirmă că e simplu. Dar... vrea să meargă mult mai departe. Spune că poate face toate astea şi că a venit aici... pentru a împărtăşi... ceva anume, cum îi spune el, "de nemăsurat pentru om", ceva mai presus de orice măsură... ceva ce nu este oferit în biserici ş.a.m.d. |
| 12:22 | First of all, we are sharing this together. I am not a Delphic Oracle. There is no authority here. I happen to sit on a platform for convenience, so that everybody can see – if you want to see. And that little height doesn’t give him any authority whatsoever. And I really mean this. You are not my followers, and all the rest of it. So, first thing is to realise what do we mean by ‘measure’ – because he uses the word ‘measureless’. You are following all this? Thought can be measured. Distance can be measured: from here to there. And the so-called progressive evolution can be measured: one was this yesterday, through meeting the present, what was yesterday is modified, and the movement to the future – that can be measured. Measured: if you are good today, and tomorrow you might not, and that can be measured. And thought, which is a material process, can also be measured. The shallowness of one’s thinking, the superficiality, the deeper and the deepest. As long as there is the more and the less, that can be measured. Comparison is a process of measurement. Please, follow all this if you are interested. And imitation can be measured. Conformity can be measured. And the word ‘measure’, in Sanskrit too, means to regulate, to measure. Meditation, that word not only – means not only ponder, think, investigate, observe, but also it means to measure, from the Sanskrit word Ma – I won’t go into all that. | În primul rând... împărtăşim asta cu toţii. Nu sunt Oracolul din Delphi. Nu există nici o autoritate aici. Se întâmplă să stau pe un piedestal, numai din comoditate, pentru ca toată lumea să mă poată vedea... dacă vrea să mă vadă. Şi... acea mică înălţime nu-i conferă absolut nici o autoritate vorbitorului. Şi chiar vorbesc serios. Nu sunteţi adepţii mei ş.a.m.d. Deci primul lucru este să ne dăm seama ce anume înţelegem prin "măsură", fiindcă el foloseşte cuvântul "nemăsurat". Urmăriţi toate acestea ? Gândirea poate fi măsurată. Distanţa poate fi măsurată: de aici, până acolo. Şi... aşa-numita evoluţie progresivă poate fi măsurată: cineva a fost astfel ieri... prin întâlnirea cu prezentul, ceea ce a fost ieri este modificat şi, apoi, există deplasarea către viitor, care poate fi măsurată. Măsurată: dacă eşti bun, astăzi... şi mâine ai putea să nu mai fii şi asta se poate măsura. Şi... gândirea, care este un proces material... poate fi, de asemenea, măsurată. Superficialitatea gândirii cuiva... superficialitatea, profunzimea şi maxima profunzime. Atât timp cât există "mai mult" şi "mai puţin", asta se poate măsura. Comparaţia este un proces de măsurare. Vă rog să urmăriţi asta, dacă sunteţi interesaţi. Şi mimetismul poate fi măsurat. Conformismul poate fi măsurat. Şi... cuvântul "măsură"... în sanscrită înseamnă... a regla, a măsura. Meditaţie... acel cuvânt înseamnă nu numai... a cugeta, a gândi... a investiga, a observa, ci înseamnă, de asemenea, a măsura, provenind din cuvântul sanscrit "Ma" - nu am să intru în amănunte. |
| 16:02 | So as long as there is measurement, the mind can only function in that measurement, whether it is long or short, whether it is wide or narrow, it can only function in that which is measurable. Right? I wonder if you understand all this. And the word ‘meditation’, in that word is implied also measurement. Now, the mind, the brain has been trained, accustomed, fallen into a habit of measurement, obviously. And is something which is not measurable, if there is such thing, can the mind, the brain and the heart – they are all one – can that whole structure be free of measurement? You follow? Then only you can find out. Are you meeting? | Deci... atât timp cât există măsură... mintea nu poate funcţiona decât în cadrul acelei măsuri, fie că este lungă sau scurtă, fie că este vastă sau restrânsă, nu poate funcţiona decât în acel cadrul, care este "măsurabil". Corect ? Mă întreb dacă înţelegeţi toate acestea. Şi... cuvântul "meditaţie", în acel cuvânt este implicată, de asemenea, măsura. Acum, mintea, creierul, a fost educat, obişnuit, blocat într-un obicei al măsurării... evident. Şi există ceva care nu este măsurabil. Dacă există un asemenea lucru, oare pot mintea, creierul şi inima - fiindcă sunt totuna - oare poate acea întreagă structură... să se elibereze de măsurătoare ? Înţelegeţi ? Abia după aceea puteţi descoperi. Mă înţelegeţi ? Creierul este, aşa cum am specificat de câteva ori... |
| 17:47 | The brain is, as we pointed out several times, and the scientists are beginning to agree too, so perhaps you will also accept it, because the moment you talk about scientists you worship them and you think they have achieved something, and when they also say, ‘Yes, partly you are right’, then perhaps you will also come along. You see, the brain, as we said, is not your brain. It is the brain which has evolved through time, millions and millions of years. And that brain is the common brain of humanity. You may not like to see that, because we are accustomed to the idea that we are individual, our brains are individual – ours, mine, not yours. And that concept has been a constant tradition through millennia, and so the brain is conditioned to that, and that brain is constantly measuring – the more, the less, the better and the best, the very word ‘better’ is measurable. So this brain is constantly functioning in that pattern. I don’t know if you have observed yourself, you can see this in yourself. Physically, objectively, you can see that a workman becomes a foreman, and if he is good, he is a manager. A priest becomes a bishop, cardinal, pope. The apprentice, then the master, the master carpenter. This is the whole pattern of our existence, which are all measurable. And the questioner says: is there something beyond measure, measureless to man? | - şi savanţii încep şi ei să fie de acord aşa că poate veţi accepta asta şi voi, fiindcă, din clipa în care vorbiţi despre oameni de ştiinţă, îi veneraţi şi credeţi că au ajuns undeva şi, atunci când spun şi: "Da, în parte aveţi dreptate !" poate că veţi fi şi atunci de acord. Vedeţi, creierul... aşa cum am spus, nu este creierul vostru. Este creierul care a evoluat în timp... în milioane şi milioane de ani. Şi acel creier este creierul comun al omenirii. Poate că nu vă place să observaţi asta, fiindcă suntem obişnuiţi cu ideea că suntem indivizi, creierele noastre sunt individualizate - ale noastre, al meu, nu al vostru. Şi acel concept a constituit o tradiţie constantă, timp de mii de ani... şi, ca atare, creierul... este condiţionat în acel sens... şi acel creier măsoară constant: mai mult, mai puţin... mai bun şi cel mai bun. Însăşi expresia "mai bun" este măsurabilă. Deci acest creier funcţionează, constant, în acel tipar. Nu ştiu dacă aţi observat asta singuri, puteţi vedea asta în voi înşivă. Fizic, obiectiv vorbind, puteţi observa că un muncitor devine maistru şi, dacă e bun, e un manager. Un preot devine un episcop, cardinal, papă. Ucenicul... devine apoi maestru, maestru ebenist. Acesta este întreg tiparul existenţei noastre, toate acestea fiind măsurabile. Şi persoana spune: Oare există ceva mai presus de măsură, de nemăsurat pentru om ? |
| 20:47 | Now, how are you going to find out? We will share this together, as the questioner says, share it with me. How are we going to find out if there is something beyond all measure, that is, beyond all time? Because time is measurement – yesterday, today, tomorrow; 10 o’clock, 11 o’clock – measurable, distance, measurable. And as thought is measurable, if you have gone into it, which you are doing now, please. Whoever the questioner is, please, do listen. Is there something beyond time, which is thought? Time is movement – right? And thought is movement, so time is thought. Thought is born out of memory, experience, knowledge. That is the process of memory, of thought. And this process is a material process because in the brain is... In the very cells of the brain are the memories, so it is material process, and everything that it creates is a material process. Right? Please, follow this, not accepting or denying, but logically, observing it in oneself, and also observing externally. | Cum aveţi de gând să descoperiţi asta ? Împărtăşim asta, cu toţii, aşa cum spune persoana, împărtăşiţi asta cu mine. Cum am putea afla asta... dacă există ceva mai presus de orice măsură, care este mai presus de timp ? Fiindcă timpul înseamnă măsurătoare: ieri, azi, mâine, ora 10, ora 11, ceva măsurabil... distanţa e măsurabilă. Şi gândirea este măsurabilă... dacă analizaţi asta, ceea ce şi facem acum, vă rog. Oricine ar fi persoana care întreabă, vă rog să ascultaţi. Oare există ceva mai presus de timp... care este gândirea ? Timpul înseamnă mişcare. Corect ? Şi gândirea înseamnă mişcare, deci timpul înseamnă gândire. Gândirea se naşte din amintire, experienţă, cunoaştere. Acesta este procesul amintirii, al gândirii. Şi acest proces este un proces material, deoarece... în creier... tocmai în celulele cerebrale sunt stocate amintirile. Deci este un proces material şi tot ceea ce creează el este un proces material. Corect ? Vă rog să urmăriţi asta, nu acceptând sau negând, ci... logic... observând asta în voi înşivă şi, de asemenea, observând în exteriorul vostru. Deci... |
| 23:11 | So, as long as thought is measuring, moving in measurement, there can be no other than measurement. Right? Obviously. Now, the question is: can all measure end? Measure as comparison, comparing oneself with somebody else – the hero, the example, the ideal, the perfect one, and so on, so on, so on. If you observe for yourself, from childhood, we are trained to compare – better marks in a school, the various classes, college, university, a degree – it is all measurements, which is essentially comparative. Right? Now, can you, the questioner who is sharing this with us, stop comparing completely? That is, psychologically. Naturally, the other thing is – academically, you have to. So, can you, psychologically, end immediately, not tomorrow, another day, but immediately, all sense of comparison? If you want to go, if the mind wants to go much further. And imitation, conformity, which are all the same movement: comparing, conformity, imitation are all the same movement. Can that movement end totally? In comparison, there is aggression, there is competition – I am better than you, and all that. And, as we talked about it yesterday, have an insight into measurement. | atât timp cât gândirea... înseamnă măsurătoare, o dinamică a măsurării... nu poate exista nimic altceva decât măsurătoare. Corect ? E evident ! Acum, întrebarea este: Oare orice măsurătoare poate avea sfârşit ? Măsurarea privită ca o comparaţie... să te compari, pe tine însuţi, cu altcineva: cu eroul, exemplul, idealul, cu cel perfect ş.a.m.d. Dacă observaţi asta, pentru voi înşivă, încă din copilărie suntem educaţi să comparăm: note mai bune la şcoală... diversele clase... facultate, universitate, o diplomă, toate acestea înseamnă măsurători, care, în esenţă, înseamnă comparaţii. Corect ? Acum, oare poţi tu, persoana care întreabă, care împărtăşeşte asta cu noi... să înceteze, complet, să mai compare ? Adică este ceva psihologic, fireşte. Alternativa este teoretică, trebuie s-o faci. Deci, oare îi poţi pune capăt imediat, psihologic vorbind ? Nu... mâine, în altă zi, ci imediat, să înceteze orice gen de comparaţie. Dacă vrei să mergi, dacă mintea ta vrea să meargă mult mai departe. Şi... mimetismul, conformismul - care fac parte, toate, din aceeaşi dinamică, compararea, conformismul, mimetismul, toate reprezintă aceeaşi dinamică - oare poate acea dinamică să înceteze cu desăvârşire ? În comparare există agresiune... există competiţie... "sunt mai bun decât tine" ş.a.m.d. Şi... aşa cum am discutat ieri, poţi avea o intuiţie asupra măsurării. |
| 26:19 | I explained very carefully yesterday, if I may repeat it again briefly: insight has been, as man, a scientist and others have experimented, insight is the accumulation of knowledge, as I told you about the monkeys, and so on, and from that accumulation of experience, knowledge, have an insight into the understanding of the structure. That is based on the past. Now, we are saying that is not insight. Insight is total perception of the whole complex movement of measurement. And you can have only that insight when you perceive it without previous knowledge. Then if you are using the knowledge, then it is comparative, it is measurable. Insight is not measurable. You get it now? Then when there is that measureless insight, the whole the unfolding of the whole movement of comparison, – all that – not only seen but ends immediately. You can test it out. You don’t have to accept the speaker’s word for it, you can test it out. | Am explicat, cu foarte mare grijă, ieri, dacă pot repeta pe scurt: intuiţia a fost... aşa cum oamenii, savanţii şi alţii au experimentat, intuiţia reprezintă acumularea cunoaşterii... aşa cum v-am povestit despre maimuţe ş.a.m.d... şi, din acea acumulare de experienţă, de cunoaştere, ai o intuiţie, privind înţelegerea structurii. Asta se bazează pe trecut. Acum, noi afirmăm că nu este intuiţie. Intuiţia este percepţia deplină a întregii dinamici complexe a măsurătorii. Şi poţi avea acea intuiţie numai atunci când percepi fără vreo cunoaştere anterioară. Atunci, dacă te foloseşti de cunoaştere, este o comparaţie, este ceva măsurabil. Intuiţia nu este măsurabilă ! Aţi priceput acum ? Atunci, când există acea intuiţie nemăsurabilă... întreaga... prin dezvăluirea întregii dinamici a comparaţiei ş.a.m.d. nu numai că este percepută, dar încetează imediat. Puteţi testa asta. Nu trebuie să credeţi vorbitorul pe cuvânt, puteţi testa asta. Deci... |
| 28:20 | So, what is beyond measure, there must be freedom from fear, naturally, deep rooted, conscious or unconscious fear. That is a problem which can be observed, resolved, because the root of fear, the root, not the various branches and the leaves of that tree, the root of that fear is time. Right? I am afraid of tomorrow. I am afraid of what has happened. The physical pain, which I have had, gone, and the fear it might occur again. The whole physical phenomena of pain. And psychologically too, one has done something wrong, not right, not honourable, ‘honourable’, I am using the word in its dictionary meaning, not what you call honourable. And psychologically, fear is time. I am afraid of dying. I am living, but I dread what might happen. Which is the measurement of time. So the root of fear is time and thought. Right? Now, to have an insight into that is the ending of totally fear. When one ends fear, you will say, ‘What is there?’ You follow? We will go into that later. | ceea ce este mai presus de măsură trebuie să fie liber de teamă, fireşte... o teamă adânc înrădăcinată, conştientă sau inconştientă. Aceasta este o problemă care poate fi observată, rezolvată... fiindcă rădăcina fricii... - rădăcina, nu diversele ramuri şi frunze ale acelui copac - rădăcina acelei temeri este timpul. Corect ? Mă tem de ziua de mâine. Mă tem de ceea ce s-a întâmplat. Durerea fizică... pe care am avut-o, s-a dus şi mă tem că s-ar putea produce din nou... întreg fenomenul fizic al durerii. Şi, psihologic vorbind, de asemenea... când cineva a făcut ceva greşit, nu corect, nu onorabil... - "onorabil", folosesc cuvântul în sensul său din dicţionar, nu ceea ce voi numiţi onorabil - şi... psihologic vorbind... teama înseamnă timp. Mă tem de moarte. Trăiesc, dar... mi-e groază de ceea ce s-ar putea întâmpla şi anume de măsura timpului. Deci rădăcina fricii este timpul şi gândirea. Corect ? Acum, să ai o intuiţie în acea privinţă... înseamnă sfârşitul deplin al fricii. Când cineva va pune capăt fricii, atunci va spune: "Ce este acolo ?" Înţelegeţi ? Vom aborda asta mai târziu. |
| 31:11 | So, the ending of fear, which means the understanding of time and the ending of sorrow. If this is not cleared, If the mind, the brain are not afraid, then there may be something more. But you see, we want to be assured. We want it guaranteed, like a good watch, especially in Switzerland – like a good watch, you want it guaranteed, that will last at least three years. In the same... We have the same attitude, that if I do this, what will I get? That is commercial mentality. Right? If I do this, will you guarantee me that? There is no guarantee, and that is the beauty of it. This is... you have to do it for itself, not for something. And that is very difficult for people. One gives up this in order to reach that – nirvana, heaven, whatever it is – which are all acts of measurement. | Deci... sfârşitul fricii... care înseamnă înţelegerea timpului... şi finalul suferinţei... dacă acestea nu sunt... clarificate... dacă mintea, creierul, nu se teme, atunci poate exista ceva mai mult. Dar, vedeţi, noi vrem să primim asigurări... vrem ca asta să ne fie garantată... ca un ceas bun... mai ales în Elveţia. Ca un ceas bun, vreţi să vă fie garantată, că va rezista cel puţin trei ani. În acelaşi... Avem aceeaşi atitudine, că, dacă fac asta, atunci ce voi obţine ? Asta este... asta este o mentalitate comercială. Corect ? Dacă fac asta, îmi garantezi aia ? Nu există nici o garanţie şi asta este frumuseţea ei. Adică trebuie s-o faci pentru tine însuţi, nu pentru ceva anume. Şi este ceva foarte dificil pentru oameni. Cineva renunţă la asta pentru a obţine aia: nirvana, raiul, orice ar fi... care sunt, toate, acte de măsurare. |
| 33:30 | So can the mind – we are sharing this together – can the mind be free of all measurement, in your relationship to another, which is much more difficult? And to be free of all that is to be measureless, and then something totally different takes place. When that is described, that which has taken place beyond measure, that which is described is not ‘what is’. You understand what I am saying? You can describe the mountain, shape of it, the line of it, the shadows. You can paint it, make a poem of it, describe it – all that is not the mountain. We sit in the valley, and say, ‘Please, tell us about the mountain’. We don’t walk there. We want to be comfortable. So there is a state – not a state – there is something beyond measureless, beyond all measure. | Deci, oare poate mintea... - împărtăşim asta, cu toţii - oare mintea poate fi liberă de toate măsurătorile... în relaţia ta cu o altă persoană... ceea ce este mult mai dificil ? Şi, să fii liber de toate acelea... înseamnă să fii de nemăsurat... şi, apoi... se întâmplă ceva complet diferit. Când este descris acest lucru, ceea ce se petrece mai presus de orice măsură... ceea ce se descrie nu este "ceea ce există". Înţelegeţi ce spun ? Poţi descrie muntele... forma lui, linia lui, umbrele... îl poţi picta, poţi scrie o poezie despre el... îl poţi descrie... dar toate acelea nu reprezintă muntele în sine. Noi stăm în vale... şi spunem: "Te rog, vorbeşte-ne despre munte !" Nu... urcăm acolo. Vrem să ne simţim confortabil. Deci există o stare... - nu o stare - există ceva mai presus de orice, de nemăsurat, mai presus de orice măsură. |
| 35:51 | 4th Question: What is our consciousness? Are there different levels of consciousness? Is there a consciousness beyond the normal one we are aware of? And is it possible to empty the content of our consciousness? | Ce anume este conştiinţa noastră ? Oare există nivele diferite ale conştiinţei ? Oare există o conştiinţă mai presus de cea normală, de care avem ştiinţă ? Şi, oare, este posibil să ne golim conţinutul conştiinţei ? |
| 36:13 | What is consciousness? Are there different levels of consciousness? Is there a consciousness beyond the normal one we are aware of? And is it possible to empty the content of our consciousness? | Ce anume este conştiinţa ? Oare există nivele diferite ale conştiinţei ? Oare există o conştiinţă mai presus de cea normală, de care avem ştiinţă ? Şi, oare, este posibil să ne golim conţinutul conştiinţei ? |
| 36:41 | Sorry. Please, we are sharing this together. I may use the words, the description, but what is described is not the fact. So don’t be caught in descriptions, in explanations. | Mă scuzaţi ! Vă rog, împărtăşim asta, cu toţii. Poate că folosesc cuvintele, descrierea, dar ceea ce descriu nu este realitatea ca atare. Deci nu vă lăsaţi prinşi în capcana descrierilor, a explicaţiilor. |
| 37:33 | What is our consciousness? To be conscious of, to be aware of what is going on, not only outside but also inside. It is the same movement. So when we say we are conscious, we are aware, we are... our consciousness is the product of society – right? – our education, our culture, racial inheritance, and the inheritance of one’s own striving, the result – and our beliefs, our dogmas, our rituals, our concepts, our jealousies, anxieties, our pleasures, our so-called love – all that is our consciousness. Right? Right? That you cannot, nobody can dispute that. You can add more to it, or expand it, but that is the structure, which has evolved through millennia after millennia – wars, tears, anxieties, sorrow, depression, elation – all that is part of us. Right? And the content, which is all this, make up our consciousness. Right? Right, sirs? You are following this? I believe I am a Hindu, with all the Brahmanical superstitions, with their rituals, with their absurdities, with their gods, with their beliefs in this and that and the other thing. That is the consciousness of a Hindu born in that country. In the West, the consciousness is the content – the Christian, the Saviour, the whole hierarchical system: the soul, the redeemer, the original sin. and so on, so on, so on. If you are a Communist, you will say according to Marx: environment, which is economy, has shaped your consciousness. And there are those people who say you can’t change it. You can modify it, you can polish it up, but you have to accept it, make the best of it, but it is there. You are following all this? | Ce anume este conştiinţa noastră ? Să fii conştient... să fii conştient de ceea ce se petrece, nu numai extern, ci şi lăuntric. Este aceeaşi dinamică. Deci, atunci când spunem că suntem conştienţi, percepem, existăm... conştiinţa noastră... este produsul societăţii... - Corect ? - al educaţiei noastre... al culturii noastre... al moştenirii noastre rasiale... şi moştenirea propriei noastre străduinţe... rezultatul... plus credinţele noastre, dogmele noastre, ritualurile noastre, conceptele noastre, geloziile noastre, grijile, plăcerile noastre, aşa-numita noastră iubire. Toate acelea reprezintă conştiinţa noastră. Corect ? Corect ? Este ceva ce nimeni nu poate nega. Îi puteţi adăuga mai multe elemente sau s-o extindeţi, dar aceea este structura... care a evoluat timp de mii şi mii de ani: războaie, lacrimi, griji, suferinţă, depresie, euforie, tot ceea ce face parte din noi. Corect ? Şi... conţinutul... reprezentat de toate acestea, ne alcătuieşte conştiinţa. Corect ? Corect, domnilor ? Urmăriţi asta ? Eu cred că sunt hindus... cu toate superstiţiile brahmanice... cu ritualurile lor, cu absurdităţile lor, cu zeii lor... cu credinţele lor în una sau alta ş.a.m.d. Aceea este conştiinţa unui hindus, născut în acea ţară. În Occident conştiinţa este... conţinutul... creştinul, mântuitorul, întreg sistemul ierarhic... sufletul, mântuitorul, păcatul originar ş.a.m.d. Dacă eşti un comunist... vei afirma, potrivit lui Marx... că mediul, care este economia, ţi-a modelat conştiinţa. Şi... există acei oameni care spun că nu o poţi schimba. O poţi modifica, îi poţi da un lustru... dar trebuie s-o accepţi... să te descurci cât poţi de bine cu ea, dar ea rămâne acolo. Urmăriţi toate acestea ? Şi... |
| 41:31 | And, as we said, the content makes its consciousness. Without the content, consciousness as we know, it doesn’t exist – obviously; if I have no belief, no dogma, no this and no that... And the question is, the questioner says: is it possible to empty all the content? You understand my...? The sorrow, the strife, the struggle, the terrible human relationship with each other, the quarrels, the anxiety, jealousies, the affection, the sensuality – you follow? – all that is our consciousness with its content. Can that content be emptied? And if it is emptied, is there a different kind of consciousness? And has consciousness different layers, different levels? | aşa cum am spus, conţinutul defineşte conştiinţa în sine. Fără conţinut... conştiinţa, aşa cum o ştim noi, nu există, evident. Dacă nu am credinţă, nu accept dogma, nu accept una sau alta. Şi... persoana spune: Oare este posibil să... goleşti întreg conţinutul ei ? Îmi înţelegeţi... ? Suferinţa, disputa, lupta... groaznicele relaţii umane reciproce, certurile, grijile, geloziile, afecţiunea, senzualitatea... - Înţelegeţi ? - toate acelea reprezintă conştiinţa noastră, cu conţinutul ei. Oare acel conţinut poate fi golit ? Şi, dacă este golit, oare apare un tip diferit de conştiinţă ? Şi... oare conştiinţa are straturi diferite... nivele diferite ? |
| 42:56 | In India, they have divided consciousness – clever people they are, the ancient people – into lower, higher, higher, higher, I won’t use the Sanskrit words, and so on – it is divided. And this division is measurement. I don’t know if you are following all this. The moment there is division there must be measurement. Division between the Arab and the Jew, the Englishman, the Frenchman – it is all measurement, and where there is measurement there must be division, and effort, wars, all the rest of it follows. Whether that consciousness has different levels, this consciousness is still within consciousness. I don’t know if you follow it. It has been divided by thought, by clever people, by so-called people who have gone into this – it has been divided. That division is measurement, therefore it is thought. Whatever thought has put together is part of consciousness. Right? Whether you divide that consciousness as the highest supreme, it is still the movement of thought. Right? You agree? We are moving along together? | În India există o conştiinţă divizată: - inteligenţi mai sunt oamenii, oamenii străvechi - conştiinţe inferioare şi tot mai avansate, superioare - nu voi folosi cuvântul sanscrit ş.a.m.d. - este divizată... şi această divizare înseamnă măsură. Nu ştiu dacă urmăriţi toate acestea. Din clipa în care există separare, trebuie să existe măsură. Separările dintre arabi, evrei, englezi, francezi, toate înseamnă măsurătoare... şi, acolo unde există măsură, trebuie să existe dezbinare şi încordare, războaie şi tot ceea ce urmează. Dacă acea conştiinţă are diferite nivele, acea conştiinţă tot rămâne integrată conştiinţei globale. Nu ştiu dacă urmăriţi asta. A fost divizată prin gândire, de către oameni isteţi, de către aşa-zişii oameni care au analizat asta, a fost divizată. Acea divizare înseamnă măsură, ca atare înseamnă gândire. Indiferent ce a imaginat gândirea, tot face parte din conştiinţă. Corect ? Chiar dacă separi acea conştiinţă în cea mai elevată, supremă... rămâne tot o dinamică a gândirii. Corect ? Sunteţi de acord ? Avansăm împreună ? |
| 44:42 | Now, the question is: can the content be emptied? Can sorrow be ended? Not only your personal sorrow, but the sorrow accumulated through millennia of mankind. The personal sorrow – I mean the immediate sorrow – I have lost a son, I have lost this, or – you know, the tears, the despair, which is momentary. But there is this vast sorrow of mankind, which has been accumulated through 5000 or 10000 years of wars, tribal divisions, tribal hatreds, the various aspects of religion, organised, not organised, those who believe, those who don’t, and so on, so on, so on. Can all that be emptied? Must you take – please, listen – must you take one by one and resolve them – you understand? – fear, conformity, pleasure, the nature of pleasure? The whole movement of pleasure and sorrow... Can all that… Will we take one by one and resolve these? That will take one’s whole lifetime. I don’t know if you are following all this. Or can one have a total insight into all of it? You understood? We have explained what insight means, not the insight of remembrance, not the insight of knowledge, time and action. I wonder if you are following all this. I am afraid you are not. Please, don’t meditate now. Don’t go off into kind of some... This is very, very serious because it affects your life. | Acum se pune întrebarea: Oare conţinutul poate fi golit ? Oare... se poate pune capăt suferinţei ? Nu numai suferinţei personale... ci suferinţei acumulate în omenire, timp de mii de ani. Prin suferinţă personală înţeleg suferinţa imediată... am pierdut un fiu, am pierdut asta, ştiţi voi, lacrimile, disperarea, care sunt trecătoare. Dar există această vastă suferinţă a omenirii... care s-a acumulat prin 5.000 sau 10.000 de ani de războaie... dezbinări tribale, duşmănii tribale... diversele aspecte ale religiei, organizată sau neorganizată... cei care cred, cei care nu cred... şi aşa mai departe. Oare toate acelea pot fi eliminate ? Oare trebuie să le iei... - Vă rog să ascultaţi ! - oare trebuie să le iei, una câte una, şi să le rezolvi ? Înţelegeţi ? Teamă... conformism... plăcere, natura plăcerii... întreaga dinamică a plăcerii... şi... suferinţa... oare le putem lua pe toate, una câte una, şi să le rezolvăm ? Asta i-ar lua cuiva întreaga viaţă. Nu ştiu dacă urmăriţi toate acestea. Sau... cineva poate avea o intuiţie deplină asupra tuturor acestora? Aţi înţeles ? Am explicat ce anume înseamnă intuiţia, nu intuiţia dată de rememorare... nu intuiţia datorată cunoaşterii, timpului şi acţiunii. Mă întreb dacă înţelegeţi toate acestea. Mă tem că nu. Vă rog, nu meditaţi acum ! Nu vă implicaţi într-un fel de... Acest lucru este extrem de serios, fiindcă vă afectează viaţa. |
| 47:39 | And I say, we say, it is possible to empty this content completely. The essence of this content is thought which has put together the ‘me’, the me which is ambitious, the greedy, aggressive – all that. That is the essence of the content of consciousness. Can that ‘me’, with all this structure, selfishness – you know, all that – can that be totally ended? The speaker can say, yes, it can be ended, completely, which means no centre from which you are acting, no centre from which you are thinking. The centre is the essence of measurement, which is the becoming. Can that becoming end? And we say probably it can, but what is at the end of it? You understand? That is, if I end this becoming, what is then being? I wonder if you follow all this. | Şi eu spun, noi spunem, că este posibil, să goleşti complet acest conţinut. Esenţa acestui conţinut este gândirea, care a inventat "eul"... eul care înseamnă ambiţie, lăcomie, agresivitate... toate acelea. Aceasta este esenţa conţinutului conştiinţei. Oare poate acel "eu", cu toată această structură - egoism, ştiţi voi, toate acelea - oare i se poate pune capăt total ? Vorbitorul spune că da, i se poate pune capăt... totalmente... ceea ce înseamnă absenţa oricărui centru, din care să acţionaţi... absenţa oricărui centru, din care să... gândiţi. Centrul reprezintă esenţa măsurătorii, care înseamnă devenirea. Oare i se poate pune capăt acelei deveniri ? Şi noi spunem că se poate, dar ce se află la finalul ei ? Înţelegeţi ? Adică, dacă eu pun capăt acestei deveniri, atunci ce mai înseamnă existenţa ? Mă întreb dacă urmăriţi toate acestea. |
| 49:36 | First of all, find out for oneself if this becoming can end. Can you drop, end something which you like, that gives you some deep pleasure? Without a motive, without saying ‘I can do it if there is something at the end of it’. Can you do something immediately, end something that gives you great pleasure? You see how difficult this is? Like a man who smokes, his body has been poisoned by nicotine, and when he ends, the body is craving for it, and so he takes something else to satisfy the body. So to give up some... to end something, rational, clear, without any reward or punishment, just to say – finished. | Mai întâi de toate, trebuie să descoperi, de unul singur, dacă această devenire se poate sfârşi. Oare poţi abandona, poţi pune capăt la ceva care-ţi place... care îţi oferă vreo plăcere profundă ? Fără vreun motiv... fără să spui: "O pot face, dacă există ceva la final." Oare poţi face ceva, imediat, să pui capăt la ceva care îţi oferă o mare plăcere ? Vedeţi cât de dificil este ? Ca un om care fumează... trupul său a fost otrăvit de nicotină... şi, când el se lasă de fumat, trupul tânjeşte după ea... şi, ca atare, ia altceva, pentru a-şi satisface trupul. Deci să renunţi la ceva anume, să pui capăt la ceva... raţional... clar... fără vreo recompensă sau pedeapsă, numai pentru a spune că s-a terminat. |
| 51:19 | Selfishness hides in many, many ways: seeking truth, social service, surrendering oneself to something – to a person, to an idea, to a concept. It also hides itself in social work, in devotion to nationalism, to God. Right? One must be so astonishingly aware of all this, and that requires energy. And that energy is now being wasted in conflict, in fear, in sorrow, in all the travails of life. That energy is being wasted in so-called meditation. And this requires enormous energy, not physical energy – that is fairly easy – but the energy that has never been wasted. Then can go... consciousness can be emptied, and if it is emptied you will find if there is something more or not – it is up to you. We like to be guaranteed that; there is no guarantee. | Egoismul se ascunde în extrem de multe moduri: căutarea adevărului... serviciul public... a te pune în slujba unei anumite cauze, unei persoane, unei idei, unui concept. Se ascunde, de asemenea, în asistenţa socială... în devotamentul faţă de naţionalism... faţă de Dumnezeu. Corect ? Cineva trebuie să fie fenomenal de conştient de toate acestea... şi asta necesită energie. Şi acea energie este acum irosită, în conflicte, în teamă, în suferinţă, în toate chinurile vieţii. Acea energie este irosită în aşa-numita meditaţie. Şi asta necesită... o energie enormă... nu energie fizică, asta este destul de uşor... ci energia care nu a fost irosită niciodată. Atunci... se poate trece mai departe... conştiinţa poate fi golită... şi, atunci când e golită, dacă există sau nu ceva mai mult, depinde de voi. Ne place să ne fie garantată asta. Nu există nici o garanţie. |
| 53:34 | 5th Question: Why is it that almost all human beings, apart from their talents and capacities, are mediocre, including Beethoven, Mozart and Bach and all the rest of them? I know I am mediocre. I don’t seem to be able to break through this mediocrity. | Cum se face că aproape toate fiinţele umane, exceptându-le talentele şi aptitudinile, sunt mediocre... inclusiv Beethoven, Mozart, Bach şi toţi ceilalţi ? Ştiu că sunt mediocru. Nu par a fi capabil să trec dincolo de această mediocritate. |
| 54:06 | Why is it almost all human beings, apart from their talents and capacities, are mediocre? I know I am mediocre, and I don’t seem to be able to break through this mediocrity. | Cum se face că aproape toate fiinţele umane, exceptându-le talentele şi aptitudinile, sunt mediocre ? Ştiu că sunt mediocru şi nu par a fi capabil să trec dincolo de această mediocritate. |
| 54:31 | First of all, are we aware that we are mediocre? Sir, you answer it for yourself. Mediocre means neither high nor low, just hovering in between. The great painters, the great musicians, the great architects, they have got extraordinary capacities and talent, but in their daily life, they are like you and me and like everybody else. Like Haydn, when he composed, he put on his best clothes, and when we go to church we put on the best clothes. You understand what I am saying? So – was it Haydn? – doesn’t matter so much. | Mai întâi de toate, oare suntem conştienţi că suntem mediocri ? Domnule, dă-ţi singur răspunsul ! Mediocru înseamnă nici prea sus, nici prea jos, ci numai plutind pe undeva pe la mijloc. Marii pictori, marii muzicieni, marii arhitecţi... au aptitudini şi talente extraordinare, dar, în traiul lor cotidian... sunt la fel ca voi, ca mine şi ca oricine altcineva. Cum ar fi Haydn... care, când compunea, îmbrăca cele mai bune haine ale sale. Şi noi îmbrăcăm cele mai bune haine când mergem la biserică. Înţelegeţi ce spun ? Deci... oare aşa a fost Haydn ? Nu contează prea mult. |
| 55:44 | If I am aware that I am mediocre – just a minute, go into it slowly with me, please, let’s share it – if I am aware I am mediocre, what does that mean? I am neither hot nor cold – right? – neither passionate, I may be lustful, and I cool off. I may have great talent – writer, painter, sculptor, musician, teacher – those are all outward dress, outward show of inward poverty. Being poor inwardly, we are always struggling to become rich, not financially, but in knowledge, in understanding, in striving to something nobler, nobler, nobler. This sense of insufficiency and trying to fill that insufficiency with the latest gossip about politics, with the latest rituals, latest meditation, latest this and the... All that is an act of mediocrity. Right? Please, don’t get angry with me, we are just sharing it, pointing out to each other. | Dacă sunt conştient că sunt mediocru - o clipă, parcurgeţi asta încet, împreună cu mine, vă rog, haideţi s-o împărtăşim - dacă sunt conştient că sunt mediocru... ce înseamnă asta ? Nu sunt nici cald, nici rece... - Corect ? - nici pasional ! Poate că sunt desfrânat... şi mă abţin. Poate că am un mare talent, de scriitor, pictor, sculptor, muzician... profesor... toate acelea sunt veşminte exterioare, o etalare externă a unei sărăcii lăuntrice. Fiind săraci lăuntric, ne luptăm întotdeauna să devenim bogaţi... nu financiar... ci în cunoaştere... în gândire... străduindu-ne să atingem ceva tot mai nobil. Acest sentiment al insuficienţei... şi încercarea de a completa acea insuficienţă... cu ultima bârfă politică... cu ultimul ritual, ultima meditaţie, ultima una sau alta... toate acelea sunt o manifestare a mediocrităţii. Corect ? Vă rog să nu vă înfuriaţi pe mine, nu facem decât să împărtăşim asta, să o clarificăm reciproc. Şi... |
| 57:58 | And this sense of mediocrity, if one is aware of it, shows itself in outward respectability. Right? Or the revolt against the mediocrity – the hippies, the long hair, the unshaved, the latest fallouts. It is the same movement. You understand? I can join a community, a commune, because inwardly there is nothing in me, and by joining I become important, there is something, there is an action. So when one is aware of this mediocrity, which is this utter sense of insufficiency, this sense of deep frustrating loneliness, which is covered over by all kinds of activities. If you are aware of that, then what is insufficiency? You understand my question? What is loneliness? How do you measure this insufficiency? You follow? The moment you measure, you are insufficient. I wonder if you capture it. Do you see that? Right? No, don’t agree, but don’t measure. See, like depression is measurement. Don’t reduce everything to measurement. That is another catchword. You are good at catching words and repeating it and worthless, it becomes worthless. But we are saying, this insufficiency comes into being as long as there is comparison. Right? And this measurement is limitless – you can go on measuring, measuring, measuring. Not ‘limitless’. Sorry, I used that word. It is a constant movement from a human being who is insufficient in himself. Now, can that comparative observation end? Then is there insufficiency? You are following what I am saying? No, come on, sirs. | acest sentiment al mediocrităţii... dacă cineva este conştient de el... se manifestă, el însuşi, printr-o respectabilitate de faţadă. Corect ? Sau prin revolta împotriva mediocrităţii... hipioţii, părul lung, nebărbieritul, ultimele... aiureli. Este aceeaşi dinamică, înţelegeţi ? Mă pot alătura unei comunităţi, unui colectiv... fiindcă, lăuntric vorbind, nu există nimic în mine şi, alăturându-mă, devin important, există ceva anume, există acţiune. Deci, atunci când cineva este conştient de această mediocritate... care este acest deplin sentiment al insuficienţei... acest sentiment al unei profunde şi frustrante singurătăţi... care este acoperită cu tot felul de activităţi, dacă eşti conştient de asta... atunci ce anume este insuficienţa ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Ce este singurătatea ? Cum anume măsori această insuficienţă ? Mă urmăriţi ? Din clipa în care măsori, eşti deja insuficient. Mă întreb dacă sesizaţi asta. Înţelegeţi asta ? Corect ? Nu, să nu fiţi de acord, dar... nu măsuraţi ! Vedeţi, şi depresia este tot măsurare. Nu reduceţi totul la măsurătoare. Este un alt cuvânt la modă. Sunteţi buni la a capta cuvinte şi la a le repeta şi ele devin fără valoare. Dar noi spunem că această insuficienţă capătă fiinţă atât timp cât există comparaţie. Corect ? Şi această măsurare este nelimitată, puteţi continua să tot măsuraţi. Dar nu e nelimitată, scuze că am folosit acel cuvânt. Este o mişcare constantă, pentru o fiinţă umană care se simte insuficientă... în sinea sa. Acum, oare acea observaţie comparativă poate lua sfârşit ? Atunci, mai există oare insuficienţă ? Urmăriţi ceea ce spun ? Nu, haideţi domnilor ! |
| 1:01:38 | I compare myself with you, and I realise that you are much cleverer than I am, much more intelligent, nicer, alive, full of this and that. I compare myself, and then I say to myself how dull I am in comparison. So I strive to compete with you. But if I don’t compare with you who are very clever, – the ‘very clever’ is already comparison, I don’t know if you follow – if I don’t compare, am I dull? Or am I aware of what is actually taking place in me? When I compare, I am avoiding the fact of ‘what is’. Is this too much of a thing for a morning? Perhaps for some of you it is. | Mă compar eu însumi cu tine... şi îmi dau seama că eşti mult mai isteţ decât mine... mult mai inteligent, drăguţ... energic, plin de una sau alta. Mă compar, eu însumi şi, apoi, îmi spun, în sinea mea, cât de plictisitor sunt, prin comparaţie. Deci, mă străduiesc să concurez cu tine. Dar, dacă nu mă compar... cu tine, care eşti foarte isteţ... - "foarte isteţ" înseamnă comparaţie, deja, nu ştiu dacă urmăriţi asta - dacă nu mă compar, oare sunt plictisitor ? Sau oare sunt conştient de ceea ce se petrece, de fapt, în sinea mea ? Când compar, evit realitatea a "ceea ce există". Este ceva mult prea complicat în dimineaţa asta ? Poate că pentru unii dintre voi este. Deci... |
| 1:03:02 | So, this mediocrity that all of us seem to have can be broken through when there is no sense of comparison, measurement. It gives you an immense freedom. Where there is freedom there is no mediocrity. Right? Do see it, sirs. The more – not ‘the more’ – where there is complete psychological freedom, there is no sense of mediocrity – you follow? – you are out of that class altogether. Not ‘you’ – something totally different, state of mind exists. | această mediocritate, care pare să ne caracterizeze pe toţi, poate fi învinsă... când nu există nici un sentiment al comparaţiei, al măsurării. Asta vă conferă o libertate imensă. Acolo unde există libertate, nu există mediocritate. Corect ? Observaţi asta, domnilor ! Cu cât - nu "cu cât" - acolo unde există deplină libertate psihologică, nu există sentimentul mediocrităţii, înţelegeţi ? Ieşiţi complet din acea categorie ! Nu "voi", ci există o stare de spirit complet diferită. |
| 1:04:14 | 6th Question: Attachment brings about a kind of emotional exchange, a human warmth. This seems a fundamental need. Detachment produces coldness, lack of affection, a break in relationship. It can also deeply hurt others. Something seems to be wrong with this approach. What do you say? | Ataşamentul produce un fel de schimb emoţional, o căldură umană. Aceasta pare să fie o necesitate fundamentală. Detaşarea produce indiferenţă, lipsa afecţiunii, o ruptură în relaţie. Îi poate, de asemenea, răni profund pe alţii. Ceva pare să fie eronat în această abordare. Ce spuneţi ? |
| 1:04:59 | Attachment brings about a kind of emotional exchange, a human warmth. This seems a fundamental need. Detachment produces coldness, lack of affection, a break in relationship. It can also deeply hurt others. Something seems to be wrong with this approach. What do you say? | Ataşamentul produce un fel de schimb emoţional, o căldură umană. Aceasta pare să fie o necesitate fundamentală. Detaşarea produce indiferenţă, lipsa afecţiunii, o ruptură în relaţie. Îi poate, de asemenea, răni profund pe alţii. Ceva pare să fie eronat în această abordare. Ce spuneţi ? |
| 1:05:27 | I don’t have to say anything. | Nu trebuie să spun nimic. |
| 1:05:39 | I am attached to you. The word ‘attach’ means to cling, to hold, attaché the feeling that you belong to somebody, and that somebody belongs to you – to hold, to cling, to adhere, like a plaster – sorry! All that is implied in that word. And the questioner says: cultivating detachment breeds lack of affection, a coldness, a break in relationship, the cultivation of the opposite. Naturally, it will. You understand? If I am attached to you, the audience, and I feel this attachment is dangerous, because I know I will be unhappy if I don’t meet all of you and talk to all of you, which is my fulfilment, which is called attachment, then seeing the danger of that – depression when I don’t meet a large audience, if I meet two people and, you know, go through all that ugly business – and seeing all that, I say I must cultivate detachment. So I must break from you, I must break my relationship if I have a wife or a husband, or a girl or boy, or whatever it is. So I gradually withdraw. And in this process of isolation I hurt others. Right? I hurt my wife or my father, I hurt lots of people, and so on. | Sunt ataşat de tine. Cuvântul "a ataşa" înseamnă a adera, a apuca... ataşat, sentimentul că aparţii cuiva... şi că acea persoană îţi aparţine ţie... a apuca, a lipi, a adera, ca un plasture. Scuze ! Toate acelea sunt implicate în acel cuvânt. Şi persoana spune... cultivarea... detaşării... generează... o lipsă de afecţiune, o indiferenţă, o ruptură a relaţiei; cultivarea atitudinii opuse. Fireşte că va produce asta. Înţelegeţi ? Dacă eu sunt ataşat de voi, auditoriul... şi simt că acest ataşament este periculos... fiindcă ştiu că voi fi nefericit, dacă nu mă voi întâlni cu voi toţi şi voi vorbi cu voi toţi... care este împlinirea mea, care se numeşte ataşament... atunci, observând pericolul acelei depresii, când nu am un vast auditoriu, când întâlnesc numai doi oameni şi, ştiţi voi, trec prin toate acele neplăceri şi, observând toate acelea, îmi spun că trebuie să cultiv detaşarea. Deci trebuie să mă rup de voi, trebuie să rup relaţia, dacă am o soţie sau un soţ, sau prietenă sau prieten, orice ar fi. Deci mă retrag, treptat. Şi, în acest proces de izolare, îi rănesc pe alţii. Corect ? Îmi rănesc soţia sau tatăl, rănesc o mulţime de oameni ş.a.m.d. Acum... |
| 1:08:21 | Now, is there – please, listen – is there an opposite to attachment? If detachment is the opposite of attachment, that detachment is an idea, is a concept, is a conclusion that thought has brought about, realising that attachment produces a lot of trouble, a lot of conflict, jealousy, anxiety, and so on, so on. So thought says, by Jove, much better be detached. Detachment is a non-fact – right? – whereas attachment is a fact. I don’t know if you are following all this. Please, don’t go to sleep. Another ten minutes or quarter of an hour keep awake, and then you can go to sleep or meditate afterwards. | oare există... - Vă rog să ascultaţi ! - oare există un opus al ataşamentului ? Dacă detaşarea este contrariul ataşării, acea detaşare este o idee... este un concept, este o concluzie care a fost trasă de gândire, când şi-a dat seama că ataşamentul produce o mulţime de necazuri... o mulţime de conflicte, gelozie, anxietate ş.a.m.d. Deci gândirea spune: "Pentru Dumnezeu, e mult mai bine să mă detaşez." Detaşarea este o non-realitate... - Corect ? - pe când ataşamentul este o realitate. Nu ştiu dacă urmăriţi toate acestea. Vă rog să nu adormiţi ! Mai puteţi sta treji încă 10 minute sau un sfert de oră şi apoi puteţi adormi... sau puteţi medita după aceea. |
| 1:09:34 | Look, the speaker has done this. Not attached to a thing – the house, the audience, the books, the speaking, people – he has been like that from childhood. So, he is a freak, biological freak, so leave him alone. But we can see clearly the fact and that which is not. Right? That which... When attachment is there, to cultivate detachment is a movement towards illusion. And in that illusion, you become cold, because that is illusion, it isn’t reality, you become cold, hard, bitter, isolated, without any sense of affection. That is what we are all doing. We are all living in non-fact. | Uitaţi, vorbitorul a... făcut asta. Nu s-a ataşat de nimic... de casă, de auditoriu, de cărţi, de discursuri... de oameni... a fost aşa din copilărie. Deci e un ciudat... un ciudat biologic... deci lăsaţi-l în pace. Dar putem observa, cu claritate... realitatea şi ceea ce nu este realitate. Corect ? Atunci când există ataşamentul, să cultivi detaşarea este o mişcare în direcţia iluziei... şi, în acea iluzie... devii indiferent, fiindcă este o iluzie, nu este o realitate, devii indiferent, dur, înverşunat... izolat... fără nici o manifestare de afecţiune. Asta e ceea ce facem, cu toţii. Cu toţii trăim într-o non-realitate. |
| 1:11:07 | So, can you face the fact that you are attached? It is not only to a person, to an idea, to a belief, to your own experiences, which is much more dangerous. Your own experience gives you such a sense of, you know, excitement, sense of being alive. So are we aware that we are attached to something or other? And you may be attached to a furniture, a piece of furniture. It is old, polished, well kept, 15th century, and it is immensely valuable, and you are attached to it. See what happens. When you are attached to a piece of furniture, you are that furniture. Right? Yes, sir. Go into it. | Deci, oare poţi înfrunta realitatea... că eşti ataşat ? Nu numai de o persoană, de o idee, de o credinţă, de propriile tale experienţe, ceea ce este mult mai periculos. Propria ta experienţă îţi dă o asemenea senzaţie de încântare, sentimentul că eşti viu. Deci... oare suntem conştienţi că suntem ataşaţi de una sau alta ? Şi poate că eşti ataşat de o mobilă, de o piesă de mobilier. Este veche, lustruită, bine întreţinută... din secolul al XV-lea... şi este imens de valoroasă şi eşti ataşat de ea. Observaţi ce se întâmplă ! Când eşti ataşat de o piesă de mobilier, tu eşti acea mobilă. Corect ? Da, domnule ! Analizează asta ! Deci... |
| 1:12:32 | So, if one is aware that one is attached and see all the consequences of that attachment – anxiety, lack of freedom, jealousy, anger, hatred – follow the whole consequences of human attachment to something or other. In that attachment to something, there is safety. There is a sense of stability, a sense of being guarded, protected. And where there is being possessed, and possessor, and the possessed, there must be jealousy, anxiety, fear, all the rest. Now, do you see the consequences of all that? Not the description of it but the actuality of it. If I am attached to you, and that attachment takes place out of my loneliness, and that attachment and that loneliness says, I love you – you understand? – I feel a communication because you are also in the same position. Right? Two people clinging to each other out of their loneliness, out of their depression, out of their unhappiness, out of their – you know, all the rest of it. So what happens? I am clinging not to you but to the idea. You follow? You understand what I am saying? So I am clinging to something which will help me to escape from myself. Right? Right, sirs? Don’t agree with me, just observe it. | dacă cineva este conştient că este ataşat... şi observă toate consecinţele acelui ataşament... anxietate... lipsa libertăţii... gelozie... furie, ură... urmăreşte toate consecinţele ataşamentului uman, de una sau alta, în acel ataşament de ceva anume există siguranţă... există un sentiment al stabilităţii... sentimentul de... a fi păzit... protejat. Şi acolo unde există posesiune asupra unei fiinţe, şi posesor şi posedat, trebuie să existe gelozie, anxietate, teamă şi toate celelalte. Acum, observaţi consecinţele tuturor acestor lucruri ? Nu descrierea lor, ci realitatea lor. Dacă sunt ataşat de tine... şi acel ataşament se stabileşte din frica mea de singurătate... şi acel ataşament şi acea singurătate spune "te iubesc"... - Înţelegeţi ? - simt că există o comunicare, fiindcă şi tu te afli în aceeaşi situaţie. Corect ? Doi oameni care se agaţă unul de celălalt... din singurătate, din depresie, din nefericire ş.a.m.d. cunoaşteţi restul. Deci ce se întâmplă ? Mă agăţ nu de tine, ci de o idee. Mă urmăriţi ? Înţelegeţi ce spun ? Deci mă agăţ de ceva anume, care mă va ajuta să scap de mine însumi. Corect ? Corect, domnilor ? Nu fiţi de acord cu mine, doar analizaţi asta. |
| 1:15:20 | You are attached to your experience, an incident which has given you great excitement, a great sense of elation, a sense of power, a sense of safety – you cling to that. That experience – please, listen to it, if you are interested – that experience which you have had, what is it? Either you have projected it – right? You want some kind of experience, and you will get it because that is what you want. And then that experience is registered in the mind and hold it. That is, something that is dead, you are holding on to. Right? So, what you are holding... and so, that which you are holding, which is dead, you also become dead. I wonder if you see all this. So, if you see all this, without any direction, without any motive, observe it, then you will see, if you observe, that insight shows the whole thing as a map. When once there is the insight, the thing disappears completely, you are not attached. You have been attached to this and let go, and you are attached to something else. Attachment is the ending of attachment. | Eşti ataşat de experienţa ta... un incident care ţi-a oferit o mare încântare... o sentiment grozav de euforie, o senzaţie de putere, o senzaţie de siguranţă, te agăţi de asta. Acea experienţă - Vă rog să ascultaţi asta, dacă sunteţi interesaţi ! - acea experienţă... pe care aţi avut-o... ce anume este ? Fie că v-aţi planificat-o... - Corect ? - vă doriţi un anumit gen de experienţă şi o veţi căpăta, fiindcă asta vă doriţi. Şi, apoi, acea experienţă este înregistrată în minte şi este reţinută. Adică, te agăţi de ceva care este mort. Corect ? Deci fiindcă lucrul de care te agăţi, ca atare, este mort, tu însuţi devii mort. Mă întreb dacă sesizaţi toate acestea. Deci, dacă sesizaţi toate acestea... fără vreo direcţionare, fără vreun motiv, numai să le observaţi... atunci veţi vedea, dacă observaţi, că intuiţia revelează totul ca pe o hartă. Odată ce există acea intuiţie, lucrul dispare complet, nu mai sunteţi ataşat. Aţi fost ataşat de asta şi aţi renunţat şi v-aţi ataşat de altceva. Ataşamentul înseamnă sfârşitul ataşării. |
| 1:17:40 | 7th Question: You pointed out yesterday, being uncertain, we seek certainty through different channels, trusting them, then distrusting them. Is there an absolute, irrevocable certainty? | Aţi specificat ieri că, fiind nesiguri, căutăm certitudini, prin diferite canale, având încredere în ele, apoi ne mai având încredere în ele. Oare există vreo certitudine absolută, irevocabilă ? |
| 1:18:00 | As you pointed out yesterday, being uncertain, we seek certainty through different channels, trusting them, then distrusting them. Is there an absolute, irrevocable certainty? | Aşa cum aţi specificat ieri, fiind nesiguri, căutăm certitudini, prin diferite canale, având încredere în ele, apoi ne mai având încredere în ele. Oare există vreo certitudine absolută, irevocabilă ? |
| 1:18:30 | Isn’t it odd that I am sitting here and you are listening? Isn’t it odd? I feel it's rather odd, but doesn’t matter. | Nu este ciudat că eu stau aici şi voi ascultaţi ? Nu-i ciudat ? Cred că este mai degrabă ciudat... dar nu contează. |
| 1:18:51 | We move from certainty to uncertainty, then from that uncertainty to another certainty – trust this person, and then later on discover that he is not worthy of your trust, and move to another, and again put your trust in him, then discover he is untrusting – that’s our life. Right? Please, you’re not putting your trust in me. Be very clear. I won’t have it. To me that is the beginning of corruption. Avoided all my one’s life, this life – not to be corrupted. I won’t be corrupted. | Trecem de la certitudine la incertitudine, apoi de la acea incertitudine la o altă certitudine... avem încredere în această persoană, ulterior descoperim că nu merită încrederea noastră şi trecem la o altă persoană... şi, din nou, investim încredere în ea, apoi descoperim că nu e de încredere. Asta ne este viaţa. Corect ? Vă rog să nu investiţi încredere în mine. Să fie foarte clar ! Nu o voi accepta. Pentru mine acela este începutul corupţiei. Am evitat mereu, în această viaţă, să fiu corupt. Nu voi fi corupt ! Deci... |
| 1:20:13 | So, as I pointed out yesterday, various types of experiments have been made on animals: pigeons, monkeys, rats, and these monkeys, pigeons and rats, by pressing a button get their food. But if you keep changing the buttons all the time, the bird, the monkey, the rat gives up – they die. You understand? This constant movement from certainty to uncertainty, from trust to trust. This is what has happened to all of... to human beings. This has been the movement from time immemorial. You understand, sirs? You trusted the priest, the whole hierarchical structure of organised religion, you discard it, then go to another – it is the same thing in a different garb. There you put your trust, and again discover later on: ‘Good lord, what have I done?’ And always seeking outside somebody who will give you hope, trust, certainty, either in books, in philosophers, in priests, or in scientists, or in politicians. Right? And none of them have given... extreme left, right or centre. | aşa cum am specificat ieri... s-au făcut diverse tipuri de experimente pe animale: porumbei, maimuţe, şobolani. Şi... aceşti porumbei, maimuţe şi şobolani... prin apăsarea unui buton îşi obţin hrana. Dar, dacă tot schimbi butoanele, permanent... pasărea, maimuţa, şobolanul renunţă... mor. Înţelegeţi ? Prin această trecere constantă de la certitudine la incertitudine, de la încredere la neîncredere. Asta s-a întâmplat cu toate fiinţele umane. Aceasta a fost dinamica, încă din vremuri imemoriale. Înţelegeţi, domnilor ? Aţi avut încredere în preot, în întreaga structură ierarhică a religiei organizate... aţi respins-o... apoi... aţi trecut la alta. Este acelaşi lucru, înveşmântat diferit. În asta vă puneţi încrederea şi, din nou, descoperiţi, mai târziu: "Doamne Dumnezeule, ce am făcut ?" Şi mereu căutaţi... în exterior... pe cineva care să vă ofere speranţă, încredere, certitudine... fie în cărţi, în filozofi, în preoţi, fie în savanţi sau în politicieni. Corect ? Şi nici unul dintre ei nu v-au oferit asta... nici extrema dreaptă, nici cea stângă, nici cei de centru. |
| 1:22:32 | So, what is wrong with us? Why are we doing this all the time? Or if you don’t do it, you become cynical, bitter, say, ‘Not worth it’, and lead your own narrow little ugly life and that is that. But if you are asking for certainty, which you are, where do you find it? In a human being? In a priest with his garb and with his mitre, with his – all that? Or in India? Where do you find it? What is uncertainty? You follow? Where do you find it? In somebody else? In... Sorry. Not hysterics. In somebody else? In idea? In a concept? In the state? You understand what I’m asking? In having plenty of money and feeling completely safe? There is no such person anymore. So where do you seek certainty? Please, if you seek it, you won’t find it. Right? Because you have sought it in everything around you. | Deci ce este în neregulă cu noi ? De ce facem asta tot timpul ? Sau, dacă n-o faci, devii cinic... amar, spunând: "Nu merită !" Şi îţi duci viaţa ta mărginită, măruntă şi urâtă şi asta-i tot. Dar dacă... soliciţi certitudine, ceea ce şi faci... unde o descoperi ? Într-o fiinţă umană ? Într-un preot, cu veşmântul şi mitra lui ? În toate acelea ? Sau în India ? Unde o descoperi ? Ce anume este incertitudinea ? Mă urmăriţi ? Unde o descoperiţi ? În altcineva... în... Scuze ! Fără isterie. În altcineva ? Într-o idee ? Într-un concept ? La stat ? Înţelegeţi ce întreb ? În a avea o mulţime de bani... şi a te simţi pe deplin sigur ? Nu mai există o asemenea persoană. Deci unde căutaţi certitudine ? Vă rog ! Dacă o căutaţi, nu o veţi găsi. Corect ? Fiindcă aţi căutat-o în tot ceea ce vă înconjoară. |
| 1:24:54 | I used to know a man who one day, walking... He was walking one day along the beach. Let no other dog bark! You know that saying? It doesn’t matter. He was walking along one day along the beach, and he found a piece of wood washed by the sea for many, many, many years. A piece of wood which looked like a human head with face and eyes. It was the most beautiful thing, polished wood, and he took it home and put it on the mantelpiece and said, ‘What a beautiful thing that is, I’m glad I found it’. And as he looked at it, week after week, one day he put a flower, and then a few days later – incense, and began to worship it. And by some misfortune, by the maid or somebody, by misfortune burnt it: push it into the fire, burnt it. He came to me and explained to me the whole thing, and he was literally a grownup man in tears. You understand what I am saying? There was his certainty, in a piece of wood. | Am cunoscut un bărbat... care se plimba într-o zi... se plimba într-o zi pe plajă... Fie ca nici un alt câine să nu mai latre ! Cunoaşteţi acea zicală ? Nu contează. Se plimba, într-o zi, de-a lungul plajei şi a găsit o bucată de lemn, spălată de apa mării, timp de foarte mulţi ani. O bucată de lemn care arăta ca un cap uman, cu faţă şi ochi. Era cel mai frumos lucru... lemn lustruit... şi a dus-o acasă şi a pus-o pe cămin... şi a spus: "Ce lucru frumos este, mă bucur că l-am găsit." Şi pe măsură ce se uita la ea, săptămână de săptămână, într-o bună zi a pus o floare... apoi, câteva zile mai târziu, tămâie... şi a început s-o venereze. Şi... prin nu ştiu ce ghinion... din cauza menajerei sau a altcuiva, din nefericire a ars, a ajuns în foc şi a ars. A venit la mine şi mi-a explicat totul şi era, literalmente, un om matur cu ochii în lacrimi. Înţelegeţi ce spun ? Aceea era certitudinea sa, într-o bucată de lemn. |
| 1:26:56 | So, where do you seek it? If you don’t seek it anywhere outside you, then what happens? You understand my question? Apply it to yourself – we are sharing this thing together. What happens if you don’t seek certainty in anything that thought has created? In God, in illumination – you know, in the whole thing. So you don’t ask for certainty. I don’t know if you follow. You’ve asked there and you found none, and you are going to ask if there is here, inside your brains, your mind, your heart. And you know your brain is volatile, moving, changing, adjusting, breaking one pattern, taking another pattern. The same phenomenon which was out there is happening inside. I wonder if you understand all this. | Deci... unde o căutaţi ? Dacă nu o căutaţi nicăieri... în afara voastră... atunci ce se întâmplă ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Aplicaţi asta în cazul vostru - împărtăşim cu toţii acest lucru. Ce se întâmplă dacă nu căutaţi certitudine în nimic din ceea ce gândirea a creat ? În Dumnezeu, în iluminare, ştiţi voi, în toate acelea. Deci nu solicitaţi certitudini. Nu ştiu dacă mă urmăriţi. Aţi solicitat acolo şi n-aţi găsit nimic şi urmează să vă întrebaţi dacă se află aici, în interiorul creierului vostru, al minţii, al inimii. Şi ştiţi că creierul vostru este nestatornic... evoluând, schimbându-se, adaptându-se, renunţând la un tipar, adoptând alt tipar. Acelaşi fenomen care a existat acolo se întâmplă lăuntric. Mă întreb dacă înţelegeţi toate acestea. |
| 1:28:35 | So, the moment you don’t seek certainty, certainty is. That means you have really stopped seeking any kind of permanency, in yourself or in there. If you have sought it there, you turn inward, and you discover it is the same thing. Can I trust myself? I can when I’m doing a technical work, but can I trust myself? Myself which has been put together by thought? And thought has put trust in you, and thought has discovered there is no trust there. You follow? It is the same movement. So when you don’t seek certainty, there’s something far greater than certainty. | Deci, din clipa în care nu mai căutaţi certitudini, certitudinea există. Asta înseamnă că, de fapt... v-aţi oprit din a mai căuta orice fel de... stabilitate... în sinea voastră sau în exterior. Dacă aţi căutat-o acolo, vă întoarceţi către sinea voastră şi descoperiţi că este acelaşi lucru. Oare pot avea încredere în mine însumi ? Pot, atunci când desfăşor o activitate tehnică. Dar, oare, pot avea încredere în mine însumi, în sinele meu, care a fost creat de gândire ? Şi gândirea şi-a pus încrederea în voi şi gândirea a descoperit că nu este pic de încredere acolo. Mă urmăriţi ? Este aceeaşi dinamică. Deci, atunci când nu căutaţi certitudini... există ceva mult mai măreţ decât certitudinea. |
| 1:30:07 | Are you all tired? Spoken for an hour and a half. There’s one last question. | Sunteţi obosiţi cu toţii ? Am vorbit timp de o oră şi jumătate. Mai există o ultimă întrebare. |
| 1:30:21 | 8th Question: Are there different paths to truth? | Oare există diferite căi către adevăr ? |
| 1:30:39 | Are there different paths to truth? | Oare există diferite căi către adevăr ? |
| 1:30:46 | The speaker has said 60 years ago truth is a pathless land. The ancient Hindus have laid down paths according to the tendency of human beings. They said that truth can be attained through knowledge, that truth can be attained through work, that truth can be attained through devotion, romance, imagination – you see? – gratifying each human being according to his state, according to his idiosyncrasies. And that is well-established. And there have been volumes written on each path. Which is, the clever birds at that time laid down these paths for the convenience of human beings, for the comfort of human beings. ‘I am devotional, romantic, idealistic, and there is a path for me’. You follow? So this idea that there are different paths to truth is utter nonsense. Follow the idea – the path leading to a point. I wonder if you understand this. That truth is fixed, and this path will lead you there, or that path – devotion, action, knowledge. I think there are four – I have forgotten. It doesn’t matter, it is not important. So, the Christian path, the Hindu, the Buddhist, the Tibetan, the Muslim – you follow? Then you are safe, you don’t have to give up your path. It is a game they play. | Vorbitorul a afirmat... cu 60 de ani în urmă... că adevărul este un ţinut fără poteci. Hinduşii antici... au stabilit anumite căi, potrivit tendinţelor fiinţelor umane. Ei au spus... că adevărul poate fi obţinut prin cunoaştere... că adevărul poate fi obţinut prin muncă... că adevărul poate fi obţinut prin evlavie, romantism, imaginaţie... - Înţelegeţi ? - satisfăcând fiecare fiinţă umană potrivit propriei stări, potrivit idiosincraziilor sale. Şi acest lucru este bine stabilit. Şi s-au scris tomuri întregi despre fiecare cale. Şi anume, "păsările isteţe" ale acelor vremuri au stabilit... aceste căi, în folosul fiinţelor umane, în sprijinul fiinţelor umane. "Sunt evlavios... romantic... idealist... şi există o cale pentru mine." Înţelegeţi ? Deci această idee... că există diferite căi către adevăr, este un nonsens absolut. Urmăriţi ideea - calea care conduce către un anumit punct. Mă întreb dacă înţelegeţi asta. Acel adevăr este fixat şi această cale vă va conduce acolo... sau acea cale - evlavie, acţiune, cunoaştere. Cred că erau patru şi am uitat una. Nu contează, nu e important. Deci calea creştină... cea hindusă, cea budistă, cea tibetană... cea musulmană. Înţelegeţi ? Atunci eşti în siguranţă... nu trebuie să-ţi abandonezi calea. E un joc pe care ei îl joacă. |
| 1:33:35 | So truth is not something that’s fixed, and therefore there is no path to it. Which means the mind must be free from all movement. You understand? Path means gradual arrival, and you can take your time. If you can’t do it this life, perhaps next life. If you want to do it quicker, go to somebody who will help you. But it is still the movement of walking, striving, moving towards an idea. And when you see the falseness of it – it is really utterly false that there is your way and my way. You see, because your mind is the mind of humanity, it is not your mind. Therefore it is not your path. It is the human path. Human life – the way we live, the way we meet life, not according to your temperament and my temperament, or my idiosyncrasy or your idiosyncrasy, which is what we are doing now – it is the human mind common to all of us. And when one realises that, not verbally – actually, inwardly – the feel of it, the beauty of it, the depth of it, the extraordinary width of such a thing, then one realises there is no path. There is no striving for that. There is only this, the transformation of ‘what is’. The transformation of hate, jealousy, fear, sorrow, all the travail of our daily human existence. | Deci adevărul nu este ceva fixat... şi, ca atare, nu există nici o cale către el. Ceea ce înseamnă că mintea... trebuie să se elibereze de toate aceste mişcări. Înţelegeţi ? O cale înseamnă o sosire treptată... şi nu trebuie să te grăbeşti. Dacă n-o poţi face în viaţa asta, poate o faci în următoarea. Dacă vrei s-o faci mai repede, mergi la cineva care te va ajuta. Dar rămâne totuşi o mişcare, pas cu pas, străduindu-te, deplasându-te în direcţia unei idei. Şi... când observi falsitatea acestei idei, o percepi ca fiind pe deplin falsă, de fapt, că există calea ta şi calea mea. Vedeţi, fiindcă... mintea voastră este mintea omenirii, nu este mintea voastră. Ca atare nu este calea voastră. Este calea umană, viaţa umană... - modul cum trăim... modul cum tratăm viaţa... nu potrivit temperamentului tău şi temperamentului meu sau idiosincraziei mele şi idiosincraziei tale... ceea ce facem acum - este mintea umană, comună nouă, tuturor. Şi, când cineva îşi dă seama de asta, nu teoretic, ci real, lăuntric, de sentimentul ca atare, frumuseţea lui, profunzimea lui, amploarea extraordinară a unui asemenea lucru... atunci... cineva îşi dă seama că nu există nici o cale. Nu există nici o străduinţă în acest sens. Nu există decât asta, transformarea a "ceea ce există". Transformarea urii, geloziei, fricii, suferinţei, toate chinurile traiului nostru uman cotidian. Şi... |
| 1:36:27 | And if there is no love and compassion, nothing exists. You understand? The love that we have is not love. It is based on pleasure, maternal instinct – you understand what I am saying? – which you have derived from the animals. The love of one's wife or one's husband or one's children is still me and you. And with that love and compassion goes intelligence. Without this, do what you will, you will never have that thing. | dacă nu există iubire şi compasiune, nu există nimic. Înţelegeţi ? Iubirea pe care o manifestăm nu este iubire, se bazează pe plăcere... instinct matern... - Înţelegeţi ce spun ? - pe care l-aţi căpătat de la animale. Iubirea... soţiei cuiva, a soţului cuiva sau a copilului cuiva, încă înseamnă "eu" şi "tu". Şi odată cu acea iubire şi compasiune apare inteligenţa. Fără asta, puteţi face orice vreţi, dar nu veţi avea niciodată acel lucru. |
| 1:37:34 | Goodbye, sirs. A pleasant journey. | La revedere, domnilor ! Călătorie plăcută ! |