Krishnamurti Subtitles
SA80T2 - Dinamica gândirii şi a devenirii
Al doilea discurs public
Saanen, Elveţia
8 iulie 1980
| 0:26 | Krishnamurti: You must have a lot of courage to face this weather. | DINAMICA GÂNDIRII ŞI A DEVENIRII Trebuie că aveţi mare curaj ca să înfruntaţi vremea asta. |
| 0:59 | May we go on with what we were talking about on Sunday? We were saying that human beings have evolved for millions of years. Evolution implies time, not only physical time but psychological, inward time. Man has grown from the very beginning of time, of his existence, through various experiences, calamities, accidents, fears, anxieties, and so on. Our brain has evolved in that direction. And I think no one can dispute that point. And so it has formed a pattern, a pattern, a mould according to which it lives. This pattern, this mould is the process of time, which is called evolution. And so the brain and the mind – both are the same – can never be free. I hope you are thinking over together, this is not a propaganda or persuading you to think in a particular direction. We are thinking together, trying to find out the causes why human beings live the way we are living, though we have had million years of experience, sorrow, fear, pleasure, and so on. We were asking yesterday or the day before, why, what is the cause of all this terror, misery, confusion, uncertainty. And we were saying that one of the causes may be that from the very beginning man has sought security, not only in the environment, but also inwardly security. That may be one of the causes of this present calamity. | Am putea continua cu ceea ce discutam duminică ? Spuneam... că fiinţele umane au evoluat... timp de milioane de ani. Evoluţia implică timp... nu numai un timp fizic, ci şi un timp psihologic, lăuntric. Omul... a evoluat... încă din cele mai vechi timpuri, ale existenţei sale, trecând prin diferite experienţe... dezastre, accidente, temeri... griji ş.a.m.d. Creierul nostru a evoluat în acea direcţie. Şi cred că nimeni nu poate contesta acea idee. Şi, ca atare, şi-a stabilit un tipar... un tipar - o matriţă - potrivit căruia trăieşte. Acest tipar... această matriţă... se datorează unui proces temporal, care este numit evoluţie. Şi, ca atare, mintea şi creierul... - ambele sunt totuna - nu pot fi libere niciodată. Sper că reflectaţi şi la voi asta. Asta nu înseamnă... propagandă... sau să vă conving să gândiţi într-un anumit sens. Noi reflectăm împreună... încercând să descoperim... cauzele pentru care fiinţele umane trăiesc aşa cum trăiesc... deşi am avut milioane de ani de experimentare a durerii... fricii, plăcerii ş.a.m.d. Ne întrebam, ieri sau alaltăieri, de ce... care este cauza acestei întregi terori... suferinţe, confuzii, incertitudini. Şi noi spuneam... că una dintre cauze ar putea fi... faptul că... încă de la începuturi omul a căutat siguranţă... nu numai... în mediul înconjurător, ci şi o siguranţă lăuntrică. Asta ar putea fi una dintre cauzele acestui dezastru actual. |
| 4:21 | And also we said it may be that during all this evolutionary time man has cultivated the idea of individuality – the me and the you. The ‘me’ separate, struggling, fighting against you to survive. And that may be one of the causes of this present misery, confusion and terror. And also we said one of the major causes may be thought itself. And we pointed out, where there is a cause there can also be an end to that cause. I think this we must clearly understand right from the beginning. A cause, a beginning, a motive, which has its own effect, and that causation can continue all the time. And that cause can be ended. I think this is obvious if you go into it for yourself. | Şi am mai spus că s-ar putea... ca în tot acest timp, afectat evoluţiei... omul să fi cultivat ideea individualităţii... separarea în eu şi tu. "Eul" separat, concurând, luptând cu tine, pentru a supravieţui. Şi asta ar putea fi una dintre cauzele acestei suferinţe, confuzii şi terori actuale. Şi, de asemenea, am afirmat că una dintre cauzele esenţiale ar putea fi gândirea, ca atare. Şi am specificat... că, acolo unde există o cauză, poate exista şi un final al acelei cauze. Cred că trebuie să înţelegem asta, cu claritate, încă de la început. O cauză... un început... un motiv... care are propriul său efect... şi acea cauzalitate poate continua permanent. Şi acelei cauze i se poate pune capăt. Cred că este ceva evident, dacă cercetaţi asta de unii singuri. |
| 5:59 | As we said yesterday, if you have physical pain, there is a cause for that pain. And that cause, that pain? can be ended. Similarly, psychologically, there may be a cause for our suffering, for our fears, anxieties, and so on. And that cause, if there is a cause, can be ended. This is a law, and you can’t help, this is so. | Aşa cum am spus ieri, dacă ai o durere fizică, există o cauză a acelei dureri. Şi acelei cauze, acelei dureri, i se poate pune capăt. Similar, psihologic vorbind... ar putea exista o cauză... a suferinţei noastre... a temerilor noastre, a grijilor ş.a.m.d. Şi acelei cauze - dacă există o cauză - i se poate pune capăt. Asta e o lege şi nu te poţi opune - asta este ! Şi... |
| 6:43 | And we were asking yesterday, or the day before, what is the basic cause of all this confusion? Is there one cause or several causes? I do not know, if you have gone into it and thought over it, or merely passed it by and have not given your attention to it to find out for yourself, but as we go along, perhaps, we shall be able to find out the one cause, or several causes. If there are several causes for our misery, is it possible to analyse these causes? Please, go very carefully with me, we are thinking together, I am not telling you what to think. I am not doing any kind of propaganda. I am not... the speaker is not persuading you in any direction. Because we must be free to observe and find out, and therefore there is no authority, there is no group or sect or person who will tell you. We have to be so alert to find out for ourselves. | ne întrebam ieri... sau alaltăieri... care este cauza fundamentală a acestei întregi confuzii ? Oare există o singură cauză sau mai multe cauze ? Nu ştiu dacă aţi abordat această problemă şi aţi reflectat asupra ei... sau doar aţi neglijat-o şi nu i-aţi acordat atenţie, pentru a afla asta, voi înşivă, dar... pe măsură ce vom continua, poate că vom fi capabili să descoperim acea cauză unică sau mai multe cauze. Dacă există mai multe cauze ale suferinţei noastre... oare este posibil să analizăm aceste cauze ? Vă rog să cercetaţi cu mare atenţie, împreună cu mine. Reflectăm împreună, nu vă spun eu ce anume să gândiţi. Nu fac nici un fel de propagandă. Eu nu... vorbitorul nu vă convinge în nici un fel... fiindcă trebuie să fim liberi... să... observăm... şi să descoperim... şi, ca atare, nu există nici o autoritate... nu există nici un... grup sau sectă sau vreo persoană care să vă zică asta. Trebuie să fim foarte atenţi, pentru a putea descoperi de unii singuri. |
| 8:32 | So we are saying: are there many causes for this, or there is only one supreme cause, which includes all other causes? You are following? We said, may be, one of the causes may be this constant desire for security, to be safe, to be protected, to feel that one is stable, without any uncertainty. And we said also there may be a cause, which is: man has always thought of himself as an individual, separate from the whole of humanity, and therefore he has built a wall of division between himself and the rest, and that may be one of the causes. And the other cause is, may be, thought itself. | Deci noi spunem: Oare există mai multe cauze ale acestui lucru... sau... nu există decât o singură cauză supremă, care include toate celelalte cauze ? Mă urmăriţi ? Am spus că este posibil, că una dintre cauze ar putea fi... această dorinţă constantă... de a fi în siguranţă... să fii în siguranţă, să fii protejat... să simţi că cineva este stabil... fără nici un fel de incertitudine. Şi am afirmat, de asemenea, că ar putea exista o cauză şi anume că omul s-a gândit, întotdeauna, la el însuşi, ca individ, separat de restul omenirii... şi, drept urmare, a clădit, el însuşi, un zid al... a clădit un zid al separării, între el însuşi şi restul lumii... şi... asta ar putea fi una dintre cauze. Şi cealaltă cauză poate că este gândirea, însăşi. Deci... |
| 10:19 | So man and his brain and mind have been moulded through time, through what is called evolution, millions and millions of years. And time has not given him freedom. He may be free outwardly. He can go about from country to country, from job to job, from one business to another, certainly not in the totalitarian countries, but in the democratic, so-called democratic society, there is a certain amount of freedom, physically. But psychologically, inwardly, the mind, which includes the brain, has been moulded through time, and therefore it is never, never free. And it may be one of the causes that man has made himself a prisoner, psychologically, and therefore there is no freedom for him to flower. Right? I hope we are meeting each other. Please, if I may ask, we are thinking together. You have to exercise your brain, your mind, your heart, to find this out, because if we don’t, we are going to destroy each other. That is what is happening in the world. One nation becoming more important than the other, one tribe more important than the other, building up armaments – you know, all the rest of it. Four hundred thousand million dollars in war every year. You understand the craziness of this? | omul... şi creierul şi mintea sa, au fost modelaţi în timp... prin ceea ce se numeşte evoluţie... vreme de milioane şi milioane de ani. Şi... timpul nu i-a oferit libertate. Poate că are o libertate exterioară. Poate trece... de la o ţară la alta, de la o slujbă la alta, de la o afacere la alta, cu certitudine nu şi în ţările totalitare, dar în cele democrate, în aşa-zisele societăţi democrate, există o anumită libertate fizică. Dar... psihologic vorbind, lăuntric, mintea, care include creierul, a fost modelată, în decursul timpului... şi, ca atare, nu este niciodată liberă. Şi... ar putea fi una dintre cauzele... faptului că omul s-a transformat, el însuşi, într-un prizonier... psihologic vorbind şi, drept urmare... nu există o libertate în care el să înflorească. Corect ? Sper că ne înţelegem, reciproc. Vă rog, dacă vă pot solicita asta, trebuie să reflectăm împreună. Trebuie să vă implicaţi creierul, mintea, inima, pentru a descoperi asta... fiindcă, dacă nu o veţi face, ne vom distruge reciproc. Asta se întâmplă în lume. O naţiune care devine mai importantă decât alta, un trib mai important decât altul, acumulând armament - ştiţi voi restul poveştii. 400 de miliarde... de dolari, cheltuiţi în război... în fiecare an. Înţelegeţi nebunia acestui lucru ? |
| 12:58 | So the brain, the mind, which are one, has never been free. And without freedom man cannot flower. He cannot possibly go beyond himself. And that may be one of the major causes of our confusion because inwardly we are not free. We have been moulded through time to certain patterns. If you have observed your own mind, your own brain in operation, one can find out very easily that we have repeated a certain pattern, walked along a certain path for a million years. We have been brainwashed by the priests for 2000 years in the West, brainwashed in the East for perhaps three, four, 5000 years and more. So our brains are conditioned. Our brains are moulded according to a certain edict, sanctions, sanctions by the teachers, by the philosophers, by the priests. The priests acting between you and that. They are the saviours. Perhaps it was good at a certain time, in ancient Egypt, ancient Eastern civilisations, but now that kind of thing has become rather infantile. | Deci creierul, mintea, care sunt totuna, nu au fost niciodată liberi. Şi, fără libertate, omul nu poate înflori. Nu poate trece dincolo de propria sa fiinţă. Şi asta poate fi una dintre cauzele principale ale confuziei noastre... fiindcă, lăuntric, nu suntem liberi. Am fost modelaţi, în decursul timpului, să corespundem anumitor tipare. Dacă şi-ar observa propria minte, propriul creier, în funcţiune... cineva ar putea afla, cu foarte mare uşurinţă, că am tot repetat un anumit tipar, că am păşit pe o anumită cale, timp de milioane de ani. Am fost spălaţi pe creier de către preoţi... timp de 2.000 de ani, în Occident, spălaţi pe creier în Orient, poate timp de 3, 4, 5.000 de ani şi mai mult. Deci creierele noastre sunt condiţionate. Creierele noastre sunt modelate potrivit anumitor edicte, legi... norme enunţate de dascăli, de filozofi, de preoţi. Preoţi care intervin între tine şi ce-o fi acolo. Ei sunt mântuitorii. Poate că asta a fost ceva bun în anumite vremuri, în Egiptul antic, în civilizaţiile orientale antice, dar, acum, astfel de lucruri au devenit mai degrabă infantile. Deci... |
| 15:08 | So what is the cause of all this? Man, technologically, intellectually, scientifically, in all those directions has evolved enormously. He has become extraordinarily clever, erudite, capable, not only to kill each other, but to heal each other, medicine, surgery, and so on. And as we pointed out the other day, science is trying to find through matter the ultimate. If you have talked with scientists, it is so. That is, through matter, outside, and investigate, investigate, investigate, accumulate a great deal of knowledge about the outer, and hoping to find out through that the original, the origin of all this. The scientists are doing that. | care este cauza tuturor acestor lucruri ? Oamenii, din punct de vedere tehnologic, intelectual, ştiinţific, au evoluat enorm în toate acele direcţii. Au devenit extraordinar de isteţi... erudiţi, capabili... nu numai de a se ucide reciproc, ci... de a se vindeca reciproc... prin medicină, chirurgie şi aşa mai departe. Şi, aşa cum am specificat deunăzi, ştiinţa încearcă să descopere supremul, prin intermediul materiei. Dacă aţi fi vorbit cu oameni de ştiinţă, aţi fi văzut că aşa e. Adică, prin intermediul materiei, la exterior... ei cercetează, cercetează, cercetează, acumulează un mare volum de cunoştinţe despre exterior şi încearcă să spere... că, prin asta, vor descoperi originea tuturor acestor lucruri. Oamenii de ştiinţă asta fac. |
| 16:36 | The religious people say: there is God. And that God has created this world. That God must be rather a miserable God, rather confused, corrupt God, to make this world as it is. Or you have your own particular pet theory, the origin of all this. Intellectually conceived, intellectually comprehending the many philosophers, the theologians, the theoreticians of the Communists, as well as the Christian theologians, and so on; you might have certain conclusions, opinions, judgements. But if you want to find out the origin of all this, you must set aside everything of all that, obviously. And that demands not only a certain quality of strength, of perception, but it requires very careful observation, not analysis. Again, analysis is the pattern of time. We have analysed, analysed, analysed, not only the world outside of us, but also philosophers, psychologists, psychotherapists have analysed our minds and have come to certain conclusions, certain concepts, and so on. And we are conditioned by these people. And to find out what is the original cause of all this, one must be free of all that, otherwise there is no freedom. Freedom is not to go from this village to that village, or freedom of choice in your job, freedom of speech, freedom of this and that, but real freedom lies when the mind and the brain, or the whole organism of psychological structure, is free from all the patterns, from all the moulds, from all the impositions of others on our minds and heart. | Oamenii religioşi spun că există Dumnezeu... şi că acel Dumnezeu a creat această lume. Acel Dumnezeu trebuie să fie, mai degrabă, un Dumnezeu mizerabil... mai degrabă un Dumnezeu confuz, corupt... ca să facă lumea asta aşa cum este. Sau... poate că aveţi propria voastră teorie favorită... pentru originea tuturor acestor lucruri... concepută intelectual, printr-o intelectuală... înţelegere a multor filozofi, teologi... a teoreticienilor comunişti, dar şi a... teologilor creştini ş.a.m.d. Poate că aţi tras anumite concluzii, aveţi anumite opinii, păreri... dar, dacă vreţi să descoperiţi originea tuturor acestor lucruri, trebuie să le daţi la o parte pe toate, evident. Şi asta necesită nu numai... o anumită calitate a stabilităţii percepţiei voastre... ci necesită şi o observare foarte atentă... nu o analiză. Repet, analiza se supune unui tipar temporal. Am analizat, analizat, analizat... nu numai lumea din afara noastră, ci şi filozofi, psihologi, psihoterapeuţi, ne-au analizat minţile... şi au ajuns la anumite concluzii... anumite concepte... şi aşa mai departe. Iar noi suntem condiţionaţi de aceşti oameni. Şi... pentru a descoperi care este cauza originală a tuturor acestor lucruri... cineva trebuie să fie liber de ele... altminteri nu există libertate. Libertate nu înseamnă să poţi merge din acest sat în acel sat sau libertatea de a-ţi alege slujba... libertatea de exprimare, libertate de vreun fel sau altul, ci adevărata libertate există atunci când mintea şi creierul - sau întregul organism al structurii psihologice - sunt eliberaţi de toate tiparele posibile, de toate matriţele, de toate obligaţiile, impuse de alţii, asupra minţilor şi inimilor noastre. |
| 20:05 | So if you are serious, and I hope you are, and you must be, because of this coming and sitting here in spite of this awful weather, I hope you are serious enough to go into all this. It is not just this morning or the day before yesterday, but it will be a continuous enquiry, observation. Don’t please say, ‘I have heard him. I have understood’, or ‘He is talking nonsense’, and walk out. One must have a great deal of patience. Impatience is time. Patience is not time. Patience means observation, close, careful, critical, step by step observation. That is real patience. In that observation, there is no time. But if you are impatient to get on, then you are running ahead without understanding the beginning. | Deci, dacă sunteţi serioşi, şi sper că sunteţi... şi trebuie că sunteţi, fiindcă aţi venit şi staţi aici în pofida acestei vremi groaznice... sper ca sunteţi destul de serioşi pentru a vă gândi la toate acestea. Nu e vorba numai de dimineaţa asta sau de ziua de alaltăieri, ci va fi o continuă cercetare, observare. Vă rog să nu spuneţi: "L-am ascultat, am înţeles !" sau "Spune prostii !" şi să plecaţi de aici. Cineva trebuie să aibă mare... răbdare. Nerăbdarea înseamnă timp. Răbdarea nu înseamnă timp. Răbdarea înseamnă observare... o observare atentă, grijulie, critică şi pas cu pas. Aceea este adevărata răbdare. În acea observare nu există timp, dar, dacă sunteţi nerăbdători să treceţi mai departe... atunci chiar treceţi mai departe, fără a înţelege începutul. |
| 21:36 | So what is the cause of this misery? Is it the demand for security? Is it this illusion that we are separate, our brain is totally different from another brain, our minds, our behaviour is different from you and another? Or is it thought? There is no western thought or eastern thought. Thought is thought, whether you live in Asia, Far East or Middle East or in the West, it is still thought. Maybe thinking in a particular way, or in a particular direction, in a certain pattern, but that is still thought. Whether that thought is employed, exercised in the East or in the West, it is still thought. Perhaps conditioned by the environment in the West or in the East, but it is still thinking. So is that the cause of all this? Because if you have observed historically, man has gone on through this, in this way of living: fighting each other, strife, conflict, unhappiness, anxiety, a sense of constant, abiding fear, and the pursuit of pleasure, suffering, and a flash of love, translated as sex, and the idea of compassion – which is merely an idea, but not something living. | Deci care este cauza acestei suferinţe ? Oare este nevoia de securitate ? Oare este această iluzie, că suntem separaţi... că creierul nostru este total diferit de un alt creier... că minţile, comportamentele noastre sunt diferite de ale tale sau ale altuia ? Sau... sau poate că este... gândirea ? Nu există vreo gândire occidentală sau orientală. Gândirea este gândire ! Fie că locuiţi în Asia, Orientul Îndepărtat sau Orientul Mijlociu sau Occident, tot gândire este. Poate că gândeşti într-un mod anume sau într-un anumit sens, după un anumit tipar, dar aia tot gândire este. Fie că acea gândire este folosită, exercitată, în Orient sau în Occident, tot gândire este. Poate că este condiţionată de mediul din Occident sau din Orient... dar este tot gândire. Deci oare aceea este cauza tuturor acestor lucruri ? Fiindcă, dacă aţi observat, din punct de vedere istoric... că oamenii au trecut prin asta, în modul lor de a trăi: luptându-se unii cu alţii... în vrajbă, conflict, nefericire, anxietate... în sentimentul unei temeri constante, permanente... şi în căutarea plăcerii... suferind... şi într-o iubire carnală... interpretată drept sex... atunci ideea compasiunii rămâne o simplă idee, dar nu ceva viu. |
| 24:35 | So we are going to – together, please – we are walking on the same road together, I am not leading you, I am not telling you, I am not assuming any authority because though I sit on a platform. And I really mean all this. So we are walking together to find out, not through analysis. We must go into this question of analysis. When there is analysis, there is division. The analyser and the analysed. Right? The one assumes he knows and therefore he is able to analyse. Observe your own mind, sir, this is happening all the time when we are analysing. In the process of analysis, time is necessary. ‘I may not be able to analyse clearly today, but I am going to learn, acquire knowledge how to analyse’, and that implies day after day, month after month, or week after week, and gradually learn the art of analysis. Analysis implies there is a division of the analyser and the analysed. Right? So there is constant interpretation between the two, inter-relations between the two, one judging the other – you are following all this? – one imposing his dictum on the other. All that implies not only time but a constant division between the two. Right? Right? Are we going along together, please? | Deci vă rog să continuăm împreună, să păşim pe acelaşi drum împreună... nu vă conduc... nu vă spun ce să faceţi... nu-mi asum vreo autoritate, deşi stau pe o platformă. Şi chiar vorbesc serios. Deci păşim împreună, pentru a descoperi... nu prin analiză. Trebuie să abordăm această problemă a analizei. Acolo unde există analiză, există separare... în analist şi obiectul analizei. Corect ? Unul presupune că ştie şi, ca atare, că este capabil să analizeze. Observă-ţi propria minte, domnule ! Asta se întâmplă tot timpul, atunci când analizezi. În procesul analizei... timpul este necesar. "Poate că nu voi putea analiza, cu claritate, astăzi, dar am de gând să învăţ, să acumulez cunoştinţe despre cum să analizez !" Şi asta implică zi după zi, lună după lună sau săptămână după săptămână şi învăţarea graduală a artei analizei. Analiza implică existenţa unei separări, în analist şi obiectul analizei. Corect ? Deci există o interpretare constantă între cei doi, relaţii reciproce între cei doi, unul judecându-l pe celălalt - Urmăriţi toate acestea ? - unul impunându-şi opiniile asupra celuilalt. Toate acelea implică nu numai timp, ci şi o separare constantă a celor doi. Corect ? Corect ? Continuăm împreună, vă rog ? Şi... |
| 27:11 | And this division has been one of our conditionings that the analyser is totally different from the analysed. But is that so? Is not the analyser the analysed? Are we going along together? When I analyse my anxiety, I, in analysing that thing called anxiety, how do I know that it is anxiety? You are following all this? Because I remember the previous experience of anxiety, I have remembered that, it is stored up in my brain, and the next time that a reaction takes place I recognise it and say that is anxiety. So there is always this division constantly maintained. But the fact is, if you observe, when you are angry, you are not different from anger. Only later on you say, ‘I have been angry’. I wonder if you are following all this! Please – right? – can we go on? Encourage me. Don’t encourage me! | această separare a fost una dintre condiţionările noastre... şi anume că analistul este complet diferit de obiectul analizei. Dar oare aşa este ? Oare nu cumva analistul este obiectul analizei ? Continuăm împreună ? Atunci când îmi analizez anxietatea... eu... analizând acel lucru numit anxietate, de unde ştiu că aceea este anxietate ? Urmăriţi toate acestea ? Fiindcă îmi amintesc experimentarea anterioară a anxietăţii, mi-am amintit asta, este stocată în creier şi data următoare când acea reacţie are loc o recunosc şi spun că este anxietate. Deci această separare există întotdeauna, este menţinută în mod constant, dar realitatea este, dacă observi asta, că atunci când eşti furios, nu eşti diferit de furia ta. Doar mai târziu spui: "Am fost furios !" Mă întreb dacă urmăriţi toate acestea. Vă rog - Corect ? - putem continua ? Încurajaţi-mă ! Să nu mă încurajaţi ! Deci... |
| 29:09 | So when one realises: analysis maintains this division constantly, the I, the observer, is different from the observed, psychologically I am talking about, not that I am not different from the tree – I am different – but psychologically, this division is the essence of conflict, the essence of trying to be something which you are not, and therefore struggle. That is the pattern in which the brain has lived. Right? And we are saying that process of analysis doesn’t bring about freedom at all. On the contrary, it maintains constant conflict. And a mind, a brain, in constant conflict, must wear itself out, it is never fresh, it is never flowering, but is in conflict along the same path. Are we together in this? Do we see this? I am afraid you won’t because you may be analysts. It may be your profession. And when you are tied to something, you have already entered the path of corruption. Right? You are following all this? Please don’t be angry with me or upset. I am just pointing out the facts. Either you can look at the facts and act, or you say, ‘It is too much for me. As an analyst I depend on my wife, responsibility, my children, my patients, my Cadillacs, my Rolls Royces, my’... whatever car it is – and carry on. But if you are serious in your enquiry into all this, you must give your mind entirely to it. | când cineva îşi dă seama că analiza menţine permanent această separare... eul, observatorul, este diferit de obiectul observării. Vorbesc despre asta la modul psihologic, nu că eu aş fi diferit de un copac, chiar sunt diferit, dar, psihologic vorbind... această separare este esenţa conflictului... esenţa încercării de a fi ceva ce nu eşti şi, ca atare, apare lupta. Acela este tiparul în care creierul şi-a dus traiul. Corect ? Şi noi spunem că acel proces al analizei nu ne aduce nici un fel de libertate. Dimpotrivă, menţine un conflict constant. Şi o minte, un creier, aflat în conflict constant, trebuie că se epuizează, nu este niciodată învigorat... nu înfloreşte niciodată, ci se află în conflict, urmând aceeaşi cale. Urmărim împreună asta ? Observăm asta ? Mă tem că nu, fiindcă s-ar putea să fiţi analişti. Ar putea fi profesia voastră. Şi, atunci când sunteţi legaţi de ceva anume, aţi păşit, deja, pe calea corupţiei. Corect ? Urmăriţi toate acestea ? Vă rog să nu vă înfuriaţi sau să vă supăraţi pe mine. Nu fac decât să subliniez realitatea. Fie că puteţi accepta realitatea... şi să acţionaţi, fie că spuneţi: "Este prea mult pentru mine. Ca analist depind de soţia mea, de responsabilităţi, de copiii mei, de pacienţii mei, de Cadillac-urile mele, de Rolls Royce-urile mele, de orice maşină aş avea." şi continuaţi astfel. Dar, dacă veţi cerceta, cu seriozitate, toate acestea... atunci trebuie să vă dedicaţi în întregime. |
| 32:14 | So analysis prevents clear observation. To observe is much more important than to have an analytical mind. We have lost the power of observation, but we have cultivated the art of analysis. We never observe clearly what is going on in our minds and hearts, without any distortion. And as our minds and hearts are so distorted, so corrupt, we think that corruption, that distortion can be straightened out through analysis. And therefore that analysis is never clearly seeing the importance of it, the significance of it, because we are committed to it. It is like a man committed to a belief will never see himself how ridiculous it is. | Deci analiza... împiedică... observarea clară. Să observi... este mult mai important, decât să posezi o minte analitică. Ne-am pierdut puterea de observare... dar am cultivat arta analizei. Nu observăm niciodată, cu claritate, ceea ce se întâmplă în minţile şi inimile noastre, fără vreo denaturare. Şi, fiindcă minţile şi inimile noastre sunt atât de denaturate, atât de corupte... credem că acea corupţie, denaturare, poate fi îndepărtată prin analiză. Şi, ca atare, acea analiză nu-i observă niciodată, cu claritate, importanţa, semnificaţia sa, fiindcă suntem dedicaţi analizei. E la fel ca un om care este dedicat credinţei sale, care nu vede niciodată cât de ridicolă este. |
| 33:43 | So we are saying, what is important is to observe the activity of our own minds and hearts. And that observation is prevented if there is any form of distortion, any form of direction, which means any motive. Therefore it requires an extraordinarily attentive mind. Right? Are we moving together? It may be something new, or something you haven’t heard before, or you have read it in some book or other. You know, it would be marvellous if you had read no book. Personally, I haven’t. If you have read no book at all, you have heard no preacher, no priest, no philosopher, no guru, and you can then come to it fresh, come to it so that you can observe your whole complete structure. But unfortunately we are all very clever people, well-read or read sloppily, picking up a little bit here, a little bit there, a little bit there, and think adding it all up and say, ‘I have got some knowledge’. Whereas if you are observing, it is really marvellous if you can do it, because in that there is freedom to observe, and that is the essence of freedom. Without that you cannot possibly enter into all this. | Deci noi spunem... că important este să observi... activitatea propriilor minţi şi inimi. Şi... acea observare este împiedicată, dacă există vreo oarecare formă de denaturare... orice formă de direcţionare... ceea ce înseamnă orice motiv. Ca atare, necesită o minte extraordinar de atentă. Corect ? Continuăm împreună ? Poate că este ceva nou sau ceva ce nu aţi mai auzit anterior sau aţi citit în vreo carte sau alta. Ştiţi ar fi fost minunat, dacă nu aţi fi citit nici o carte. Eu, personal, nu am citit. Dacă nu aţi fi citit nici o carte, nu aţi fi ascultat nici un predicator... nici un preot, nici un filozof, nici un guru, abia atunci aţi fi putut avea un nou început... aţi fi abordat problema, astfel încât să vă puteţi observa integral propria structură. Dar, din nefericire, sunteţi cu toţii oameni foarte isteţi, fie că aţi citit, corect sau neglijent, luând câte puţin de ici şi de colo şi punând totul laolaltă şi spunând: "Am obţinut ceva cunoştinţe !" Pe când, dacă observaţi... este cu adevărat minunat dacă o puteţi face... fiindcă în asta există libertatea de a observa... şi asta este esenţa libertăţii. Fără asta nu aveţi cum să abordaţi această problemă. |
| 36:26 | I hope you are working as hard as the speaker is doing. | Sper că depuneţi tot atât de mult efort cât depune vorbitorul. Deci... |
| 36:37 | So we are saying: unless the cause is found, there is no ending to the pattern. Right? What is the cause of all this, of human misery? That is, you are humanity – please, see this – you are humanity, your brain has grown through a million years, it is not your brain, it is the common brain of man. Therefore you are the world, and the world is you. You are not Swiss, German, and all that nonsense. You are actually a human being like those human beings in the Far East – starving, unhappy, brutally butchered, you are those who suffer, anxious, you know, you are all that psychologically. So your mind, your heart, is humanity. You are not separate. If you can understand this! | noi spunem că, dacă acea cauză nu este descoperită... nu se poate pune capăt tiparului. Corect ? Care este cauza tuturor acestor probleme... a suferinţei umane ? Adică, voi sunteţi omenirea... vă rog observaţi asta, voi sunteţi omenirea, creierul vostru s-a dezvoltat într-un milion de ani şi nu este creierul vostru, este creierul comun tuturor oamenilor. Ca atare, voi sunteţi lumea... şi lumea înseamnă voi. Nu eşti elveţian, german şi toate acele nonsensuri. Eşti, de fapt, o fiinţă umană... la fel ca acele fiinţe umane din Orientul Îndepărtat, înfometate, nefericite, măcelărite cu brutalitate... tu eşti la fel ca cei care suferă, eşti toate acelea, psihologic vorbind. Deci mintea ta, inima ta, reprezintă omenirea. Nu eşti separat, dacă poţi înţelege asta. Deci... |
| 38:16 | So we are saying: our mind is a common mind, common brain which has grown through time, and that brain and mind has functioned along a certain direction all these years – millennia. And we are going on in the same way, only modifying, adjusting, withdrawing, shrinking, expanding, but it is the same direction. And when you see all this, how man is destroying himself and the earth and the air, and nature, the animals, one feels tremendously responsible. And what is the origin of all this? What is the cause of all this? Right? Let’s move. | deci noi spunem că mintea noastră este mintea comună... creierul comun, care s-a dezvoltat în decursul timpului... şi acel creier şi acea minte au funcţionat într-o anumită direcţie, în toţi aceşti ani, vreme de milenii. Şi continuăm în acelaşi mod... numai modificând, ajustând... retrăgând, comprimând, extinzând, dar este aceeaşi direcţie. Şi când vezi toate acestea, cum omul se distruge pe sine şi distruge solul şi aerul... şi natura şi animalele... te simţi extraordinar de responsabil. Şi... care e originea tuturor acestor lucruri ? Care este cauza lor ? Corect ? Hai să trecem mai departe ! |
| 39:37 | Is it thought? Thought is the movement from knowledge. You understand? Experience, knowledge, memory, thought – it is one movement. It is not first acquiring experience, then knowledge, then memory, then thought; it is one unitary movement, all the time going on, in the same direction. Right? Right, sirs? Is that the essence, the real cause, not the individual, not this desire for security, but the very movement of thought that has brought about this present chaos in the world? Please, enquire with me, don’t agree or disagree, because then we can’t meet. There is no communication if you disagree or agree. But if you are observing, moving, living, then it is something vital. Thought has created marvellous things: the great cathedrals, the marvellous architecture, the great songs, poems, music, the extraordinary technology, the bomb, the atom – it is all the result of thought. The enormous accumulation of armaments to destroy each other, is the result of thought. And all the knowledge accumulated by the scientists is the result of thought. That is, if you are not thinking, you cannot go to your home, you cannot speak language. So thought has an extraordinarily important place. But we are enquiring, observing, the cause of this misery of man, apart from the world of physical convenience, communication, telephone, and all the transportation, we are not talking about that, that is obvious. But is thought the essence of our misery? You understand? If it is, then can that end? You understand my question? Please, join with me, don’t go to sleep or yawn or scratch. Just, please, give your attention to this. | Oare este gândirea ? Gândirea este activitatea rezultantă a cunoaşterii. Înţelegeţi ? Cunoaştere. Experienţă, cunoaştere, memorie... gândire - e o unică dinamică. Nu înseamnă că mai întâi acumulezi experienţă, apoi cunoaştere, apoi amintiri, apoi gândire: totul este o mişcare unitară, care se produce tot timpul, în aceeaşi direcţie. Corect ? Corect, domnilor ? Oare aceea este... oare aceea este... esenţa, cauza reală ? Nu individul, nu nevoia de securitate... ci însăşi dinamica gândirii... e cea care a produs acest haos actual din lume ? Vă rog să cercetaţi împreună cu mine, nu să fiţi sau nu de acord... fiindcă atunci nu putem rezona. Nu există comunicare, dacă sunteţi sau nu de acord. Dar dacă observaţi, avansaţi, trăiţi, atunci este ceva vital. Gândirea a creat lucruri minunate: marile catedrale... minunata arhitectură... marile cântece, poezii, muzica... tehnologia extraordinară... bomba, atomul. Deci toate sunt rezultatul gândirii. Enorma acumulare de armament... pentru a ne distruge reciproc, este rezultatul gândirii. Şi toate cunoştinţele acumulate de oamenii de ştiinţă sunt rezultatul gândirii. Adică, dacă nu gândiţi, nu puteţi ajunge acasă, nu puteţi vorbi o limbă oarecare. Deci gândirea are locul său, extraordinar de important. Dar noi cercetăm, observăm... cauza acestei suferinţe umane... în afară de lumea confortului fizic, a comunicaţiilor, a telefoanelor şi a transportului. Nu despre asta vorbim, este ceva evident. Dar... oare gândirea este... esenţa suferinţei noastre ? Înţelegeţi ? Dacă este... atunci asta poate lua sfârşit ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Vă rog să fiţi alături de mine, să nu adormiţi sau să căscaţi sau să vă scărpinaţi. Vă rog să acordaţi atenţie acestei probleme ! |
| 44:09 | You know, any man who is suffering, physically, will do anything – will spend money, take a long journey – anything to get cured. But we don’t seem to spend even half that time or a quarter of that time, to enquire into all this: why human beings go through such agony of life, why life has become so dangerous, so utterly meaningless, as we are living. So, is thought the origin of all this? And is thought the centre of all our existence? You understand? Our love, our affections, our remembrances, the creating of images – all that is the movement of thought. And our relationship with each other is the movement of thought. And thought, as we said, is the child of knowledge. If you had no knowledge, you wouldn’t be able to think at all. And knowledge is always limited. There is no complete knowledge about anything. There is a complete understanding of something beyond all this, when knowledge comes to an end. We will go into that presently, much later. We are not selling something now for you to wait and catch something later! But unless you follow this step by step, it becomes very, very difficult to comprehend further. You understand? There is no complete knowledge about anything: about the universe, about astrophysicists – can’t find it – the scholars, the philosophers, the gurus – all of them are based on knowledge. And that knowledge is incomplete. They may say, ‘I believe in God, who is supreme, omnipotent’, and all the rest of it, ‘and he alone knows complete knowledge, or the end of knowledge’. But we are not talking such nonsense. We are pointing out that knowledge is always limited because it is always within the shadow of ignorance. Right? Are we meeting each other? Please, come on, sirs! | Ştiţi, orice om care suferă, din punct de vedere fizic, ar face orice... ar cheltui bani, ar face lungi călătorii, orice nu mai ca să se vindece. Dar se pare că nu afectăm nici măcar jumătate sau un sfert din acel timp pentru a cerceta toate aceste probleme: din ce cauză fiinţele umane trec printr-o asemenea agonie a vieţii, de ce viaţa a devenit atât de periculoasă... atât de total lipsită de sens, aşa cum o trăim. Deci, oare gândirea este originea tuturor acestor lucruri ? Şi... oare gândirea este... centrul întregii noastre existenţe ? Înţelegeţi ? Iubirea noastră, afecţiunea noastră, amintirile noastre, crearea de imagini... toate acelea înseamnă activitatea gândirii. Şi relaţiile noastre reciproce înseamnă activitatea gândirii. Şi gândirea, aşa cum am spus, este copilul cunoaşterii. Dacă nu aţi avea cunoştinţe, nu aţi fi deloc capabili să gândiţi. Şi cunoaşterea este întotdeauna limitată. Nu există cunoaştere completă, în privinţa nici unui lucru. Există o înţelegere completă a unui lucru, ceva mai presus de toate acestea, atunci când cunoaşterea ajunge la final - vom cerceta asta mult mai târziu. Nu vindem ceva acum, pentru ca voi să vă aşteptaţi rândul, mai târziu, dar, dacă nu înţelegeţi asta, pas cu pas, va deveni extrem de dificil să înţelegeţi, pe mai departe. Înţelegeţi ? Nu există cunoaştere completă în privinţa nici unui lucru... despre Univers, pe care astrofizicienii nu-l pot descoperi. Cărturarii, filozofii, guru, cu toţii... se bazează pe cunoaştere. Şi acea cunoaştere este incompletă. Ei ar putea spune: "Cred în Dumnezeu... care este fiinţa supremă, omnipotentă ş.a.m.d. şi numai el deţine cunoaşterea completă sau a ajuns la finalul cunoaşterii." Dar noi nu spunem asemenea nonsensuri. Noi specificăm faptul că... cunoaşterea este întotdeauna limitată, fiindcă se află, întotdeauna, în umbra ignoranţei. Corect ? Ne înţelegem reciproc ? Vă rog, haideţi domnilor ! |
| 48:08 | Even the greatest philosophers, the world specialists, the theoreticians, the people of the church and religion, they can never under any circumstances, unless they are foolish, claim complete knowledge. And so our thinking, which is born out of knowledge, is limited. Right? There is no complete thinking. So our actions then are limited. Our observations are limited, as long as there is the functioning of thought. Right? If I observe you analytically, examining you analytically, then that analysis is the process of thought, and therefore my observation and conclusion must be totally limited. Right? You are following this? It means a great sense of humility to observe. You understand, sir? Not ‘I know, I will observe’, but humility, that is, freedom from this certainty to observe. I will go into that presently. | Până şi cei mai mari filozofi... specialiştii lumii... teoreticienii... oamenii dedicaţi bisericii şi religiei, ei nu pot niciodată, în nici o circumstanţă, doar dacă sunt proşti, să pretindă că deţin cunoaşterea completă. Şi, ca atare, gândirea noastră, care este născută din cunoaştere, este limitată. Corect ? Nu există gândire completă ! Deci acţiunile noastre, drept urmare, sunt limitate. Observaţiile noastre sunt limitate, atât timp cât decurg din activitatea gândirii. Corect ? Dacă vă observ analitic, dacă vă examinez analitic, atunci acea analiză este un proces al gândirii şi, ca atare, observaţiile şi concluziile mele trebuie să fie pe deplin limitate. Corect ? Urmăriţi asta ? Asta înseamnă... că este necesar un profund sentiment de modestie pentru a putea observa. Înţelegi, domnule ? Nu "Eu ştiu, eu voi observa !"... ci modestie, adică... eliberarea de... această certitudine, pentru a putea observa. Voi aborda asta imediat. Deci... |
| 50:10 | So, if thought is the origin of all this mess, and it looks like it – don’t accept what I am saying – our misery, our war, the division amongst people, the division of religions, the division of professions, the division of this whole becoming, is the movement of thought. I do not know if you have observed how in the physical world the man becomes a clerk, or a priest, or a foreman, or a business man, and is climbing the ladder. He is all the time becoming something, physically. The parish priest becomes the bishop, the bishop becomes a cardinal, archbishop, and the archbishop, the cardinal becomes the pope. It is the same pattern physically repeated. Psychologically, inwardly, we are doing the same, becoming something all the time: ‘I am not this, but I will be that’, ‘I am not good, but I will be better’. You understand? So this movement of becoming – please, understand this – this feeling of becoming is the movement of thought in time. Right? And that may be the origin of all this mess. Everyone is trying to become something. Understand, physically, to become something, it is rather competitive, cruel, destructive, but one can see what is happening, and not go into that game. But to see it psychologically is quite a different matter. You hear this – please, observe – you hear this, that is, psychologically, you are becoming something all the time: conflict, conflict, conflict, struggle, fight, push. And that may be the cause of this destructive world in which we live. | dacă gândirea este originea acestei întregi dezordini... şi aşa pare să fie... să nu acceptaţi ceea ce spun... suferinţa noastră, războiul nostru, dezbinarea dintre oameni, dezbinarea religiilor... dezbinarea profesiilor... dezbinarea... acestei întregi deveniri... înseamnă activitatea gândirii. Nu ştiu dacă aţi observat... cum... în lumea fizică... omul... devine... un funcţionar sau un preot sau un şef de echipă sau un afacerist şi urcă pe scara succesului. Tot timpul devine ceva anume, fizic vorbind. Preotul de parohie devine episcop, episcopul devine cardinal, arhiepiscop, iar arhiepiscopul sau cardinalul devine papă. Este acelaşi tipar, care se repetă la nivel fizic. Psihologic, lăuntric, noi facem acelaşi lucru... devenim ceva anume, tot timpul: "Nu sunt asta, dar voi fi aia !" "Nu sunt bun... dar voi fi mai bun !" Înţelegeţi ? Deci această dinamică a devenirii - Vă rog să înţelegeţi asta ! - acest sentiment al devenirii reprezintă activitatea gândirii, în decursul timpului. Corect ? Şi asta ar putea fi originea acestei întregi dezordini. Toată lumea încearcă să devină ceva anume. Înţelegeţi că, fizic, a deveni ceva anume... este ceva mai degrabă competitiv, crud, distructiv, dar cineva poate observa ce se întâmplă şi poate să nu intre în acel joc. Dar să observi asta, psihologic vorbind... este o problemă destul de diferită. Ascultaţi asta - Vă rog să observaţi ! - ascultaţi asta, adică, psihologic vorbind, deveniţi ceva anume tot timpul: conflict, conflict, conflict, competiţie, luptă, îndemn. Şi asta... poate fi cauza acestei lumi distructive, în care trăim. |
| 53:43 | Now, that becoming is the movement of thought. You are following this? I compare myself with you psychologically, I say, ‘How intelligent you are, how affectionate, how considerate’, how this and that and the other, and I am attempting to become that. Comparison is the movement of thought. Right? Va bene. | Acum, acea devenire reprezintă dinamica gândirii. Urmăriţi asta ? Mă compar, eu însumi, cu tine, psihologic, spun: "Ce inteligent eşti, cât de iubitor, cât de amabil !" cum că eşti una sau alta şi încerc să devin asta. Comparaţia înseamnă activitatea gândirii. Corect ? Bine. |
| 54:36 | Sir, look, I have stated this: now what does the mind do when you hear this statement? It doesn’t observe immediately what is happening in yourself, but hearing a statement of that kind, the mind makes an abstraction of it into an idea, and then you dispute about that idea. Whereas the actuality is different from the idea. The word ‘suffering’ is different from the actual suffering. Right? Now, if you listen kindly to what is said, that the mind and heart and the brain – they are all one, really – have been conditioned through time, through culture, through religion, to become something. And in this becoming there is competition, struggle, ruthlessness, violence, and so on. When you hear that, is it an actuality to you, or an idea? You follow this? Is it an idea, or a fact? Because this is very important to understand this. Because our minds are always functioning in ideas, not with facts. Psychologically, I am talking. Psychologically, the brain immediately makes an abstraction of a fact, which is called the ideal, and so on, so on, so on. Whereas if you observe, the fact is more important than the idea. And you can deal with the fact, you can do something about the fact, but you cannot possibly do something about an idea, except create more contention, different opinions about ideas, and the ideologists, and all the rest of it follows. But if you observe the fact, that is: the brain, the mind and the heart – it is all one – this mind is always trying to become something. That is a fact, not an idea. | Domnule, uite, am afirmat asta ! Acum, ce face mintea, când aude acea declaraţie ? Nu observă, imediat, ceea ce se întâmplă în sinea voastră, dar, auzind o astfel de declaraţie... mintea o transformă într-o abstracţiune, într-o idee... şi apoi purtaţi dispute pe marginea acelei idei. În timp ce realitatea este diferită de idee. Cuvântul "suferinţă" diferă de suferinţa reală. Corect ? Acum, dacă ascultaţi, cu atenţie, ceea ce se spune, că mintea şi inima şi creierul - sunt totuna în realitate - au fost condiţionate în timp, prin cultură, prin religie, să devină ceva anume. Şi în această devenire, există competiţie, luptă, cruzime, violenţă şi aşa mai departe. Când auzi asta, este o realitate pentru tine... sau o idee ? Urmăriţi asta ? Este o idee sau un fapt ? Fiindcă este foarte important să înţelegeţi asta. Fiindcă minţile noastre... funcţionează întotdeauna pe bază de idei, nu pe bază de fapte. Vorbesc din punct de vedere psihologic. Psihologic... creierul transformă, imediat, un fapt într-o abstracţiune... care este denumit idealul şi aşa mai departe. Pe câtă vreme, dacă observi, realitatea este mult mai importantă decât ideea. Şi te poţi ocupa de un fapt... poţi face ceva în privinţa unui fapt anume, dar nu poţi face ceva cu o idee... decât să creezi mai multe controverse, opinii diferite în privinţa acelor idei şi ideologii şi toţi ceilalţi se conformează. Dar, dacă observi realitatea... adică creierul, mintea şi inima sunt totuna, această minte întotdeauna încearcă să devină ceva anume. Ăsta e un fapt, nu o idee ! |
| 58:04 | Now just go slowly. Is the fact different from you who are observing the fact? You are understanding all this? The fact is each one of us, in different ways, is trying to become something, not only in the outer world but also psychologically, primarily. Psychologically, primarily, inwardly, affects the outer completely, not the other way round, which the Communists try to assert. If you observe, it is the other way round. They had marvellous theories, the Communists, at one time: having no government, no army, everyone was equal – and look what has happened! So ideas are the most destructive, not facts. The fact is this: and we are saying, is that the cause of all this misery of man? Which is, thought has built this structure, psychological structure, which is based on – be something other than what is. Right? Are you following this, sirs? | Haideţi să continuăm uşor ! Oare realitatea diferă de tine, care observi realitatea ? Înţelegeţi toate acestea ? Realitatea este că fiecare dintre noi, în moduri diferite, încercăm să devenim ceva anume... nu numai în lumea exterioară, ci şi psihologic, fundamental. Psihicul, în esenţă, lăuntricul, afectează lumea exterioară, în totalitate... nu exact pe dos, aşa cum încearcă să susţină comuniştii. Dacă observaţi asta, este exact pe dos. Ei aveau teorii minunate, comuniştii, pe vremuri: să nu existe guvern... armată... toţi oamenii erau egali. Şi uite ce s-a întâmplat ! Deci ideile sunt cele mai distrugătoare, nu faptele. Asta este realitatea ! Iar noi spunem, oare asta este... cauza întregii suferinţe umane ? Şi anume, gândirea... a clădit această structură, o structură psihologică... care se bazează pe... să fii cu totul altceva decât eşti, de fapt. Corect ? Urmăriţi asta, domnilor ? Deci... |
| 1:00:09 | So, if that is the cause, then is it possible to live in this world, psychologically, without becoming anything? Which doesn’t mean that you are what you are. You understand? Because what are you? You are nothing but becoming. I wonder if you see that! I am tired. Not tired, I am putting so much into this. Do you understand this, sirs? That is, if you say I don’t become anything, what am I? Then I might become a vegetable, do nothing. But have you ever enquired, gone into this question of not becoming anything? Which means the total ending of comparison, and imitation, conformity, psychologically. You follow? That is, if there is to be an end to the cause of this human global misery, and if that is the cause that each human being, right throughout the world, whether he is living in a small little village, or on a most high, sophisticated thirtieth floor, they are still following the same pattern set through millennia. And if that is the cause, it can be ended, naturally. Then what is man? You follow? Is he just nothing? Follow this carefully. In becoming, are you something? You are following all this? Psychologically becoming something, you are nothing at the end of it. I wonder if you realise it. But we are afraid of that. | dacă asta este cauza... atunci oare este posibil să trăieşti în această lume... fără a deveni nimic anume, din punct de vedere psihologic ? Ceea ce nu înseamnă că eşti ceea ce eşti. Înţelegeţi ? Fiindcă ce eşti ? Nu eşti nimic altceva decât devenirea în sine. Mă întreb dacă observaţi asta. Sunt obosit. Nu obosit, dar mă implic atât de mult în asta. Înţelegeţi asta, domnilor ? Adică, dacă spun că nu devin nimic, atunci ce sunt ? Atunci aş putea deveni o legumă, să nu fac nimic. Dar... aţi cercetat, vreodată, v-aţi pus această problemă, de a nu deveni nimic anume ? Ceea ce înseamnă sfârşitul deplin al comparaţiei şi al mimetismului, conformismului psihologic vorbind. Mă urmăriţi ? Adică, dacă e să se pună capăt cauzei acestei... suferinţe umane globale... şi dacă aceea este cauza, că fiecare fiinţă umană, din întreaga lume, fie că trăieşte într-un mic sătuc, fie într-un zgârie-nori sofisticat, la etajul al treizecilea... încă urmează acelaşi tipar, stabilit vreme de mii de ani... şi, dacă aceea este cauza, i se poate pune capăt, fireşte. Atunci... ce este omul ? Mă urmăriţi ? Oare e pur şi simplu un nimic ? Urmăriţi asta, cu atenţie ! În devenire, oare sunteţi ceva anume ? Urmăriţi toate acestea ? Psihologic vorbind, să devii ceva anume... înseamnă să fii un nimic, la final. Mă întreb dacă vă daţi seama de asta. Şi noi ne temem de asta. Deci... |
| 1:03:16 | So, if that is the cause, and a cause has always an ending, and is this becoming the movement of thought? I want to know myself – self-knowledge. See the fallacy of this. Sorry! I want to know myself, and I begin to analyse, I begin to observe, I begin to question. The very observation, the very questioning, the very movement inwardly, as it were, is still the movement of becoming. You have understood? I wonder if you see all this because this is really very... we are coming to some very basic things. So any movement of the mind not to become or to become is the same. I wonder if you see this. Yes, sir? Right? To become is the movement of thought. And you say, ‘I see it and I must end it and become something else’, it is still the movement of thought in a different direction. Right? So can that movement of thought end? Is this all too abstract? No, no, I don’t deal in abstractions, personally. I have a horror of all that. | oare aceea este cauza... şi o cauză are întotdeauna un final... şi oare este această devenire, activitatea gândirii ? Vreau să cunosc eu însumi... autocunoaştere. Observaţi absurditatea acestui lucru. Scuze ! Vreau să cunosc eu însumi... şi încep să analizez, încep să observ, încep să pun întrebări. Însăşi observaţia, însăşi chestionarea, însăşi mişcarea internă, ca să zicem aşa, constituie, încă, dinamica devenirii. Aţi înţeles ? Mă întreb dacă observaţi toate acestea, fiindcă este cu adevărat foarte... ajungem la nişte lucruri foarte importante. Deci orice mişcare... a minţii, să nu devină sau să devină, este acelaşi lucru. Mă întreb dacă observaţi asta. Da, domnule ? Corect ? Devenirea înseamnă activitatea gândirii. Şi spui: "Înţeleg şi trebuie să-i pun capăt şi să devin altceva." Este încă o mişcare a gândirii, deşi are loc într-o direcţie diferită. Corect ? Deci oare poate lua sfârşit acea mişcare a gândirii ? Oare toate acestea sunt prea abstracte ? Nu, nu... nu mă ocup cu abstracţiuni, eu personal. Mi-e groază de toate acelea. |
| 1:05:53 | So my mind, the mind, the human mind – not my mind, your mind, the mind – has followed this direction for centuries upon centuries, encouraged by the priests, by the philosophers, by the learned people, to know more, more, more, not only about yourself but outside. And if when somebody comes and says, ‘Look what you are doing’, then the idea that you must know yourself is to pursue that path, which is again to learn about yourself, so as to become something, or to become nothing. So it is the same movement in both directions. | Deci mintea mea, mintea umană - nu mintea mea, mintea voastră, mintea ca atare - a urmat această direcţie... secol după secol, încurajată de preoţi, de filozofi, de oamenii învăţaţi, pentru a şti tot mai multe... nu numai despre voi înşivă, ci despre lumea exterioară vouă. Şi... atunci când cineva vine şi spune: "Uite ce faci !"... atunci ideea că trebuie să ştii, tu însuţi, înseamnă să urmezi acea cale, ceea ce înseamnă, repet... să afli despre tine însuţi... deci să devii ceva anume sau să nu devii nimic. Deci este aceeaşi mişcare, în ambele direcţii. |
| 1:07:03 | So the question is: can that movement end? You understand, sir? Come with me. Because if thought is the cause of all this misery, then can thought not move in any direction? I wonder if you are all following this! So one must go into this question: what is thinking? Because thinking has produced that noise, but thinking has not produced the noise of that stream. Thinking has produced wars, thinking has produced division in our relationship, the division based on – oh, for God’s sake – and the image that you have built about each other, naturally. Right? That image is the result of time. You may have a husband or a girlfriend or boyfriend, whatever it is – immediately the brain has formed an image. The image is the factor of separation, which is thought operating. When you say, ‘I remember you’, it’s the recollection, the remembrance of the past which has been registered in the brain, and then I remember you. The image is formed, which is thought, a symbol. A symbol, a myth, is not actual. Right? When you cross yourself... all the symbols in the churches aren’t the actual, are not the truth. | Deci întrebarea este: Oare acea mişcare poate lua sfârşit ? Înţelegi, domnule ? Fiţi alături de mine ! Fiindcă, dacă gândirea este cauza acestei întregi suferinţe... atunci oare gândirea poate să nu se mişte în nici o direcţie ? Mă întreb dacă urmăriţi toate acestea. Deci, cineva trebuie să-şi pună această întrebare: Ce anume este gândirea ? Fiindcă gândirea... a produs acel zgomot (al trenului)... dar gândirea nu a produs zgomotul acelui râu. Gândirea a produs războaie... gândirea a produs dezbinare în relaţiile noastre... dezbinare bazată pe... - Oh, pentru numele lui Dumnezeu ! - pe imaginile pe care vi le-aţi clădit unii despre alţii... fireşte. Corect ? Acea imagine este rezultatul timpului. Poate că ai un soţ sau o prietenă sau un prieten, orice ar fi. Imediat, creierul a format o imagine. Imaginea este motivul separării... care înseamnă activitatea gândirii. Atunci când spui: "Îmi amintesc de tine !"... este amintirea, rememorarea trecutului, care a fost... înregistrat în creier şi, atunci, îmi aduc aminte de tine. Imaginea este formată, care este un gând... un simbol. Un simbol, un mit, nu înseamnă realitatea. Corect ? Când îţi faci cruce singur... toate simbolurile din biserici nu sunt reale... nu reprezintă adevărul. Deci... |
| 1:10:28 | So, as we said, thinking is a movement in time, because time is a factor of acquiring knowledge, through experience, through incidents, through accidents, through communication, and so on, it has acquired knowledge. That knowledge is the movement of thought. Right? I have an experience of meeting you yesterday, it is registered in the brain, I remember it and I say, ‘You are that person’. So it is very simple if you go into it. So thought is matter. Right? Oh, lord! Because I have discussed this with some scientists, some of them agree, some of them don’t agree, but it doesn’t matter, I am just telling you; you can agree or disagree, it doesn’t matter. Knowledge, which is always incomplete, is stored in the brain. The brain is matter. Right? The cells are matter, they contain the memories, therefore thought is matter. Now wait, watch this. Scientists are trying to find out, through matter outside, what lies beyond, if there is. But they never go inside themselves, which is: thought is matter. You are following all this? And enquiring through themselves if there is something far beyond all this. Not the imposition that there is God or... That is too immature and too silly. But we are now trying to enquire, through matter – you are following? I wonder if you follow all this! through thought, which is matter, and through that matter, to find out the source of all this. Right? You have understood? | aşa cum am spus, gândirea este activitatea ce are loc în timp... fiindcă acumularea de cunoştinţe depinde de timp. Prin experienţă, prin întâmplări, prin accidente, prin comunicare ş.a.m.d. ea a acumulat cunoştinţe. Acea cunoaştere este o dinamică a gândirii. Corect ? Am experienţa de a mă întâlni cu tine, ieri, este înregistrată... în creier... îmi amintesc de ea şi spun: "Tu eşti acea persoană !" Deci este foarte simplu, dacă observaţi asta. Deci gândirea... înseamnă materie. Corect ? Oh, Doamne ! Fiindcă am discutat asta cu unii oameni de ştiinţă, unii sunt de acord, alţii nu sunt de acord, dar nu contează, pur şi simplu v-o spun. Puteţi fi sau nu de acord, nu contează. Cunoaşterea... care este întotdeauna incompletă, este stocată în creier. Creierul este făcut din materie. Corect ? Celulele sunt materiale... ele conţin amintirile... drept urmare gândirea înseamnă materie. Urmăriţi asta ! Savanţii încearcă să descopere, prin intermediul materiei exterioare nouă, ce se află mai presus de ea, dacă există ceva anume. Dar nu se analizează niciodată lăuntric, gândul fiind materie. Urmăriţi toate acestea ? Şi să cerceteze, prin ei înşişi, dacă există ceva mai presus de toate acestea. Nu să-ţi impună existenţa lui Dumnezeu sau... Asta e ceva prea imatur şi prea stupid. Dar... noi încercăm acum să cercetăm, prin intermediul materiei. Mă urmăriţi ? Mă întreb dacă urmăriţi asta. Prin gândire, care este materie... şi prin acea materie... încearcă să afle... sursa tuturor acestor lucruri. Corect ? Aţi înţeles ? |
| 1:13:31 | Quelle heure est il? | Cât este ora ? |
| 1:13:35 | Q: Il est midi moins vingt. | E amiază ? Am vorbit o oră ? |
| 1:13:40 | K: Midi? J’ai parle une heure? | Încă cinci minute. |
| 1:13:45 | Q: Andata una ora I dieci minuti. | Înţelegi, domnule ? |
| 1:13:48 | K: Cinque minuti, au cora. | Uite ce se întâmplă, |
| 1:14:00 | You understand, sir? See what is happening – if you go into it. Scientists and such people are trying to find out what lies beyond all this. If you have discussed with scientists, they will agree to this, even though the astrophysicists, who are looking into the skies and heavens, still it is matter. And we are saying... The scientists are operating through thought, but we are saying that thought itself is matter, and if that matter, which is me, I can enquire into myself, which is much more factual, much more drastic, highly disciplined, requires a certain quality of discipline, then it is possible to go infinitely further. And I will show it to you how to do this. Not show it, you have to walk with it. | dacă abordezi asta. Oamenii de ştiinţă şi cei asemenea lor încearcă să descopere... ce se află dincolo de toate acestea. Dacă aţi discuta cu oameni de ştiinţă, ei ar fi de acord cu asta, chiar dacă astrofizicienii, care analizează cerurile, consideră că au încă de-a face cu materia. Şi noi afirmăm... Savanţii operează prin intermediul gândirii... dar noi afirmăm că gândirea, însăşi, înseamnă materie... şi, dacă este materie - care mă reprezintă... mă pot cerceta pe mine însumi... care este ceva mult mai realist... mult mai... drastic... mult mai disciplinat, necesită o anumită însuşire a disciplinei - atunci este posibil să ajungi infinit de departe. Şi am să vă arăt cum să faceţi asta. Nu să vă arăt, trebuie să păşiţi împreună cu mine. Deci... |
| 1:15:40 | So if thought is matter, and thought has built the whole psychological structure – right? – my anxiety, my fears, my despairs, depressions, my moods, my love – everything thought has built – my feelings, my romantic dreams, my daydreams – everything is that. Which is difficult to admit for those people who are so-called religious because they start off that there is something spiritual in them right off, that they are souls, divine, this or that. But all that is thought, the higher consciousness, lower consciousness. According to the Hindus, the Atman, the Brahman, and all the rest, is still the movement of thought creating something outside. Like the Christians have done – the saviour, all that. | dacă gândirea înseamnă materie... şi gândirea a clădit întreaga structură psihologică... - Corect ? - - anxietatea mea, temerile mele... disperările mele, depresiile mele, dispoziţiile mele, iubirea mea, tot ceea ce a clădit gândirea, sentimentele mele, visele mele romantice, visele mele cu ochii deschişi - atunci totul în asta constă. Ceea ce este dificil de admis, pentru aşa-zişii oameni religioşi, fiindcă afirmă imediat că există ceva spiritual în ei... că ei sunt suflete divine, una sau alta. Dar toate acelea înseamnă gândire... conştiinţa superioară, conştiinţa inferioară. Potrivit hinduşilor, Atman, Brahman şi toate celelalte, înseamnă tot activitatea gândirii, care creează ceva exterior lor. Aşa cum au făcut creştinii... cu mântuitorul şi toate celelalte. Deci... |
| 1:17:19 | So if thought is the cause of all this misery, then what is the place of thought – we have described – then has it no other place? You understand my question? We said thought has a place, otherwise we couldn’t talk to each other, otherwise you couldn’t go home, you couldn’t catch a bus, you couldn’t do your job, and all the rest of it, which is based on knowledge, skill, and so on. There it is necessary. Thought must function, more objectively, more impersonally, more clearly, more efficiently. But thought has no other place except there. Right, sir? Because thought is building this psychological structure of ‘me’ who wants to become or not become. | dacă gândirea este cauza acestei întregi suferinţe... atunci... care este locul gândirii, aşa cum am descris-o ? Atunci nu are nici un alt rost. Îmi înţelegeţi întrebarea ? Am spus că gândirea are locul ei... altminteri nu aţi mai putea vorbi unii cu alţii... altminteri nu aţi putea merge acasă, lua un autobuz, nu v-aţi putea face slujba ş.a.m.d., lucruri care se bazează pe cunoaştere, aptitudini ş.a.m.d. Acelea sunt necesare. Gândirea trebuie să funcţioneze, mai obiectiv, mai impersonal, mai clar, mai eficient. Dar... gândirea nu are nici un alt rost, în afara celui amintit. Corect, domnule ? Fiindcă gândirea clădeşte această structură psihologică, a "eului" care vrea să devină... sau să nu devină. |
| 1:18:46 | So is that possible to live in a world without any movement of thought building a structure of becoming? You understand my question? Find out. Unless there is no psychological structure, unless it isn’t there, you cannot go much further. You understand? That is natural, logical. As long as there is a centre, which is accumulating and becoming, that very centre is the essence of thought. And a mind that is not free from the structure which thought has built psychologically, the mind cannot possibly go any further. It can play tricks, it can live in illusions. | Deci, oare este posibil să trăieşti într-o lume... fără vreo activitate... a gândirii... care să clădească această structură a devenirii ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Descoperiţi asta ! Dacă nu... există nici o structură psihologică, numai dacă nu există acolo, atunci puteţi trece mai departe. Înţelegeţi ? Este ceva firesc, logic. Atât timp cât există un centru, care acumulează şi devine... însuşi acel centru este esenţa gândirii. Şi... o minte care nu este liberă... de structura pe care gândirea a clădit-o, din punct de vedere psihologic... mintea nu poate trece mai departe. Poate face trucuri, poate trăi într-o iluzie. |
| 1:20:22 | So in our next talks and the rest of it, we are going to go step by step into the freeing of the mind from all the conditioning, from all the accumulation of ages which has corrupted it. | Deci, în discursurile viitoare ş.a.m.d. vom trece, pas cu pas, prin modalitatea de a elibera mintea... de toate condiţionările posibile, de toate acumulările erelor care au corupt-o. |
| 1:20:43 | Right, finished, sirs. May we get up? | Corect, am terminat domnilor. Ne putem ridica ? |