Acţiunea care este întotdeauna corectă
Saanen - 10 July 1980
Public Talk 3
0:01 | ACŢIUNEA CARE ESTE |
ÎNTOTDEAUNA CORECTĂ | |
0:36 | E bine să râzi ! |
1:07 | Oare am putea începe... |
1:10 | vorbind despre subiectele abordate |
în cele două prezentări anterioare ? | |
1:14 | |
1:38 | Nu sunt deloc sigur... |
1:43 | dacă nu transformăm, |
cumva, tot ceea ce s-a spus, | |
1:49 | într-un fel de concept teoretic... |
1:54 | într-o serie de idei... |
1:58 | sau concluzii... |
2:03 | şi, ca atare, ele au devenit |
numai o serie de idei... | |
2:15 | un set de valori... |
2:18 | un lucru pe care trebuie să-l |
ducem la bun sfârşit în viaţă, | |
2:24 | oportun... |
2:27 | poate valoros... |
2:29 | şi profitabil. |
2:35 | Dacă transformăm toate aceste |
convorbiri într-un asemenea lucru... | |
2:42 | mă tem că vom rata |
foarte multe lucruri... | |
2:48 | fiindcă, aşa cum am spus, |
2:51 | omul a trăit mii şi mii de ani... |
2:58 | trăind într-o luptă constantă, |
3:01 | în conflict nu numai cu el însuşi, |
ci şi cu mediul său ambiant, | |
3:06 | cu vecinul său, fie că era foarte |
apropiat sau foarte îndepărtat. | |
3:13 | Şi am urmat acel tipar |
vreme de sute de ani... | |
3:21 | şi, atunci când cineva |
observă ce se întâmplă în lume... | |
3:28 | gândeşte că trebuie să existe |
un răspuns la toate acestea... | |
3:36 | trebuie să existe o |
cale de-a ieşi din asta... | |
3:40 | trebuie să existe o cale... |
3:43 | prin care am putea |
gândi, la nivel global, | |
3:48 | nu ca un grup de indivizi |
sau ca nişte secte ş.a.m.d. | |
3:53 | ci fiind preocupaţi |
de întreaga omenire. | |
4:01 | Acea omenire |
înseamnă tu şi cu mine. | |
4:07 | Nu suntem diferiţi de oamenii din India sau |
China sau Rusia sau America sau de aici. | |
4:09 | Cu toţii trecem |
prin aceeaşi luptă, | |
4:15 | aceleaşi frământări, |
4:20 | aceleaşi conflicte, |
4:22 | acelaşi gen de necazuri ş.a.m.d. |
4:30 | Şi, aşa cum am spus, încercăm |
să descoperim, noi înşine, | |
4:36 | cauza principală a |
tuturor acestor lucruri | |
4:40 | şi, dacă nu cumva este posibil, |
descoperind cauza principală... | |
4:46 | ca mintea să fie capabilă să... |
4:53 | elimine cauza |
4:55 | şi, ca atare, să conducă la |
o acţiune diferită, în viaţă. | |
5:02 | Asta ne preocupă. |
5:11 | Şi, dacă pot sublinia... |
5:18 | discutăm aceste |
lucruri împreună... | |
5:22 | reflectăm împreună. |
5:27 | Adică, dacă putem |
aborda această problemă, | |
5:32 | nu din punctul vostru de vedere sau |
din punctul de vedere al vorbitorului, | |
5:35 | ci... |
5:41 | să observăm |
destul de impersonal... | |
5:46 | fără să fim legaţi de |
vreo credinţă anume, | |
5:55 | dogmă sau persoană, |
5:58 | atunci poate că e posibil să |
reflectăm împreună la aceste probleme. | |
6:02 | Problema fiind: |
6:04 | De ce oare fiinţele umane, |
care au trăit atât de mult, | |
6:10 | continuă să |
respecte acelaşi tipar ? | |
6:13 | Poate modificat, |
6:16 | poate ceva mai versat, |
6:22 | capabil să facă faţă |
anumitor provocări, | |
6:25 | dar, în esenţă, el rămâne ceea |
ce a fost timp de mii de ani. | |
6:33 | Şi noi am spus că |
principala cauză ar putea fi... | |
6:39 | faptul că fiecare fiinţă umană |
încearcă să devină ceva anume... | |
6:47 | nu numai în lumea fizică, |
6:52 | ci şi în tărâmul psihologic, |
6:55 | în care încearcă să facă |
un efort extraordinar | |
7:02 | pentru a fi sau a |
deveni ceva anume. | |
7:07 | Şi noi spunem că asta ar putea fi cauza |
principală a tuturor acestor probleme. | |
7:09 | Aţi putea fi de acord sau nu, |
7:17 | cu această... |
7:26 | cauză, cauza originală, |
7:28 | dar, dacă o putem |
cerceta împreună, | |
7:32 | - nu să vă spun eu, iar voi să ziceţi: |
"Ei bine, sunt de acord !" sau nu - | |
7:37 | ci împreună putem cerceta asta, |
cu extrem de multă seriozitate | |
7:43 | şi putem acţiona |
7:44 | nu numai... |
7:47 | să schimbăm opinii |
şi idei teoretice, | |
7:52 | contrazicându-ne reciproc, |
7:55 | atunci poate că am putea... |
7:58 | să trecem dincolo de |
cuvinte şi să acţionăm. | |
8:04 | Adică... |
8:07 | nu-i aşa... |
8:09 | - vă pun această întrebare - |
8:13 | că fiecare dintre noi, |
în diverse moduri | |
8:17 | încearcă să fie altceva |
decât este, de fapt, | |
8:22 | încearcă să obţină |
ceva, să devină, | |
8:27 | să se schimbe ? |
8:31 | Dacă am căzut de acord |
asupra acelui lucru, | |
8:33 | că asta este cauza esenţială |
a acestui mare necaz, | |
8:38 | care are loc în lume, |
8:40 | producând o mare |
confuzie ş.a.m.d., | |
8:44 | atunci putem reflecta |
împreună asupra problemei. | |
8:51 | Corect ? |
8:57 | Aşa cum poate observa cineva... |
9:00 | acţiunile noastre |
se bazează pe idei. | |
9:06 | Ideile sunt mai importante |
decât acţiunea în sine. | |
9:10 | Corect ? |
9:12 | Mă întreb dacă... |
Vă rog... | |
9:13 | vorbim împreună, nu |
vorbesc numai pentru mine. | |
9:22 | Ideile sau idealurile... |
9:28 | reprezintă... |
9:33 | platforma, fundalul în |
baza căruia acţionăm. | |
9:39 | Corect ? |
9:43 | Fie că acele idei sunt personale, |
9:49 | fie că au evoluat de-a |
lungul multor secole, | |
9:54 | fie că au fost impuse de... |
9:58 | religiile organizate... |
10:05 | acţionăm, trăim |
în baza acelor idei. | |
10:11 | Corect ? |
10:14 | Ideile pot fi simboluri... |
10:21 | amintiri... |
10:23 | experienţe, |
10:25 | concluzii. |
10:30 | Ideile... |
10:33 | creează valori. |
10:37 | Corect ? |
10:43 | Valori care sunt satisfăcătoare, |
10:47 | dorite, |
10:49 | meritorii, |
10:51 | sunt importante. |
10:56 | Şi, odată stabilite acele |
valori, bazate pe idei... | |
11:00 | - Corect ? - |
11:05 | noi acţionăm în |
conformitate cu acele valori. | |
11:12 | Şi acele valori sunt |
create de gândire. | |
11:20 | Putem trece mai departe ? |
11:23 | Corect ? |
11:26 | Deci acţiunile noastre |
sunt bazate pe valori. | |
11:36 | Şi aceste valori sunt produse |
prin ajustări constante... | |
11:39 | ajustări ale circumstanţelor, |
11:46 | ale caracterului cuiva, |
11:49 | ale dorinţelor cuiva... |
11:52 | ale condiţiilor sociale şi |
de mediu ale unei persoane. | |
11:56 | Corect ? |
12:00 | Deci acţiunile noastre |
se bazează pe valori, | |
12:05 | care sunt produsul gândirii. |
12:09 | Corect ? |
12:13 | Corect, domnule ? |
Putem continua ? | |
12:19 | Fiindcă voi sublinia, imediat, |
12:23 | că o minte care se |
bazează pe valori... | |
12:27 | este foarte limitată... |
12:31 | fiindcă acele valori |
sunt create de gândire, | |
12:37 | de dorinţă... |
12:39 | - Corect ? - |
12:41 | şi, ca atare, acţiunea |
este întotdeauna limitată. | |
12:50 | Corect ? |
12:54 | Şi... |
12:56 | dacă ne examinăm acţiunile, |
13:00 | realizăm... |
13:03 | că întreaga viaţă |
înseamnă acţiune. | |
13:07 | Întreaga viaţă |
înseamnă acţiune... | |
13:10 | să vorbeşti, |
13:12 | să mergi, |
13:13 | să gândeşti... |
13:16 | să acţionezi în baza cunoaşterii, |
13:18 | responsabilitate, prietenie, |
13:21 | întreaga noastră |
existenţă înseamnă acţiune... | |
13:30 | fie că acea acţiune este |
ghidată de o valoare anume... | |
13:37 | sau de experienţă... |
13:42 | sau impusă de societate |
sau de cultură şi religie. | |
13:48 | Corect ? |
Avansăm. | |
13:49 | Nu-i aşa ? |
Corect ? | |
13:53 | Deci ne punem problema: |
13:57 | Acesta a fost tiparul |
existenţei noastre... | |
14:02 | fiecare persoană |
creându-şi propriile valori... | |
14:07 | ce este important, |
ce nu este important, | |
14:11 | ce merită şi ce nu, |
14:13 | ce anume ne consolează, |
14:16 | ce este de dorit ş.a.m.d. |
14:21 | Deci ne întrebăm: "Oare există o |
acţiune care nu se bazează pe valori ?" | |
14:29 | Înţelegeţi ? |
14:38 | Deci asta înseamnă... |
14:46 | aşa cum am spus... |
14:49 | fie că acţiunile noastre se |
bazează pe amintiri sau foste valori, | |
14:56 | fie pe valori actuale |
sau pe idealuri viitoare. | |
15:02 | Corect ? |
15:05 | Ceea ce ar trebui să fie, |
15:08 | ceea ce a fost şi ceea ce este. |
15:13 | E bine ? |
15:17 | Deci acţiunea noastră este o |
continuă mişcare a trecutului... | |
15:27 | trecând prin prezent, |
modificându-se pe sine în viitor. | |
15:31 | E bine ? |
15:35 | Mă întreb dacă ne înţelegem. |
Ne înţelegem reciproc ? | |
15:39 | Da, domnule ? |
15:41 | Bun, deci măcar o |
persoană înţelege. | |
15:47 | Deci... |
15:50 | acţiunile noastre se bazează |
întotdeauna pe trecut. | |
15:57 | Nu există o acţiune spontană. |
16:04 | Putem continua ? |
16:06 | Vă rog să nu fiţi |
de acord cu mine. | |
16:09 | Toată lumea vorbeşte, mai mult sau |
mai puţin, despre acţiunea spontană. | |
16:13 | Nu există aşa ceva. |
16:16 | Totul se bazează, în esenţă, |
pe amintiri, valori ale trecutului | |
16:22 | care se modifică |
singure, constant, | |
16:25 | dar, în esenţă, sunt |
înrădăcinate în trecut | |
16:30 | şi, ca atare, nu |
există acţiune spontană. | |
16:39 | Şi cineva se întreabă, atunci: |
16:40 | Care este acţiunea corectă ? |
16:46 | Dacă acţiunea nu |
se bazează pe trecut, | |
16:50 | pe valori... |
16:53 | fiindcă ele limitează acţiunea... |
16:58 | fiindcă sunt... |
17:01 | rezultatul gândirii, |
17:05 | care este |
consecinţa cunoaşterii... | |
17:08 | - Corect ? |
Am trecut prin asta. - | |
17:10 | deci oare există o acţiune, |
17:14 | care să fie corectă, |
indiferent de circumstanţe... | |
17:19 | fără a se baza pe valori ? |
17:26 | Oare pun problema corect ? |
17:29 | Ne înţelegem reciproc ? |
17:31 | Fiindcă este foarte |
important să descoperi... | |
17:38 | dacă există libertate de acţiune. |
17:42 | Acum noi gândim că |
există libertate de acţiune, | |
17:45 | fiindcă putem face orice dorim. |
17:51 | Aceasta este moda predominantă... |
17:57 | să facă, fiecare, ce doreşte, |
18:00 | fără ca să-i sufle în |
ceafă tatăl sau guvernul. | |
18:07 | Şi acea libertate a condus, mai mult |
sau mai puţin, la acest haos actual, | |
18:12 | fiecare făcând exact ce doreşte. |
18:18 | Deci cineva trebuie |
să descopere, el însuşi, | |
18:22 | ce înseamnă acţiunea corectă... |
18:26 | care nu se bazează pe concepte, |
18:29 | idealuri... |
18:33 | valori. |
18:37 | Corect ? |
18:39 | - Vreţi să descoperiţi ? |
- Da, vrem să descoperim. | |
18:44 | Nu domnule, ăsta nu e un joc. |
18:48 | Nu este ceva pe care să-l... |
18:50 | faceţi în dimineaţa asta |
şi apoi să-l uitaţi cu totul. | |
18:57 | Ne influenţează traiul zilnic... |
19:02 | şi, ca atare, este |
ceva foarte serios. | |
19:06 | Şi este o întrebare foarte |
serioasă, pe care să ţi-o pui: | |
19:11 | Oare există o acţiune |
19:13 | care nu se bazează pe marxism... |
19:18 | sau pe creştinism |
19:21 | sau pe hinduism |
şi toate celelalte ? | |
19:24 | Sau pe oricare alte valori umane, |
19:25 | care sunt produsul gândirii ? |
19:34 | Corect ? |
19:36 | Ca atare, cineva trebuie |
să-şi pună această întrebare, | |
19:39 | dacă există o acţiune corectă, |
indiferent de circumstanţe. | |
19:46 | Deci cineva trebuie |
să pună întrebarea: | |
19:49 | Ce anume înseamnă corect ? |
19:55 | Cineva va zice că ceea ce |
gândeşte el este corect... | |
20:01 | sau că are o anumită credinţă... |
20:05 | şi acţionează potrivit |
ei şi asta este corect | |
20:09 | sau că are experienţe... |
20:14 | care i-au modelat acţiunea |
20:17 | şi, ca atare, sunt corecte. |
20:20 | Corect ? |
20:23 | Şi precizăm, dacă se poate, |
20:26 | că toate aceste... |
20:30 | exprimări ale acţiunii |
sunt o simplă prejudecată... | |
20:37 | o prejudecată... |
20:39 | care are ceva în |
comun cu idealurile. | |
20:44 | Corect ? |
20:48 | Mă întreb dacă |
urmăriţi toate acestea. | |
20:53 | Prejudecăţile voastre... |
20:57 | vă modelează idealurile. |
21:02 | Fie că acele prejudecăţi sunt |
cultivate cultural, cu mare grijă, | |
21:09 | fie că sunt adoptate |
pe cale religioasă... | |
21:16 | o asemenea acţiune se |
bazează, în esenţă, pe valori. | |
21:24 | E bine ? |
21:26 | Şi ne întrebăm dacă |
există vreo acţiune | |
21:31 | care să nu se bazeze pe |
nici una dintre acestea. | |
21:34 | Corect ? |
21:36 | Fiindcă asta e libertatea; altminteri |
e ca şi cum ai fi legat de ceva anume | |
21:41 | şi, ca atare, fiecare |
acţiune devine coruptă. | |
21:45 | Mă întreb dacă |
urmăriţi toate acestea. | |
21:49 | Dacă sunt legat de |
o credinţă anume... | |
21:57 | fireşte că acţiunea mea va |
fi conformă cu acea credinţă... | |
22:04 | şi, ca atare, limitată |
şi, ca atare, coruptă. | |
22:07 | Corect ? |
22:09 | Poate că nu sunteţi de acord, |
22:11 | dar vă rog să examinaţi asta, mai |
întâi, înainte de a fi sau nu de acord. | |
22:16 | Folosim cuvântul "corupt", |
care înseamnă "rompere", | |
22:20 | rădăcina acelui |
cuvânt este "rompere", | |
22:22 | a rupe, a fragmenta... |
22:28 | a produce o fragmentare. |
22:34 | Aceea este semnificaţia de |
bază a cuvântului "corupt". | |
22:41 | Deci acţiunile |
noastre sunt corupte... | |
22:47 | niciodată întregi. |
22:52 | Şi, pentru a afla ce |
înseamnă acţiunea corectă, | |
22:56 | cineva trebuie să se |
elibereze, de fapt... | |
23:00 | de toate valorile. |
23:06 | Corect ? |
23:08 | Vă rog să observaţi logica |
sau sensul acestui lucru. | |
23:17 | Acum, ce înseamnă |
acţiunea corectă ? | |
23:20 | Cuvântul "corect" |
înseamnă exact... | |
23:27 | efectiv... |
23:32 | nedenaturat... |
23:37 | care trebuie să fie constant. |
23:42 | Corect ? |
23:45 | Acela este sensul |
acelui cuvânt, "corect", | |
23:49 | nu sensul pe care îl daţi |
voi acelui cuvânt "corect" | |
23:53 | sau pe care i-l dă vorbitorul. |
23:55 | Dicţionarul îi dă |
acea semnificaţie, | |
23:59 | ceea ce înseamnă... |
24:02 | o acţiune care este constantă... |
24:09 | care nu variază niciodată, |
indiferent de circumstanţe... | |
24:15 | precisă... |
24:18 | fără a fi bazată pe vreo |
imaginaţie romantică, sentimentală. | |
24:24 | Corect ? |
24:27 | Urmăriţi asta ? |
24:29 | Da, domnule ? |
24:36 | Şi oare există o |
asemenea acţiune corectă ? | |
24:41 | O acţiune care nu se |
bazează pe vreun principiu... | |
24:49 | care nu se bazează |
pe vreun ideal... | |
24:54 | care nu e rezultatul valorilor |
personale sau cultivate. | |
25:04 | Altminteri este o acţiune coruptă. |
25:12 | Suntem pe cale să descoperim asta. |
25:16 | O minte care este |
legată de o idee... | |
25:22 | de un concept... |
25:25 | de vreo valoare, |
25:27 | sau de o persoană anume... |
25:32 | generează acţiuni care trebuie |
să fie întotdeauna corupte. | |
25:39 | Corect ? |
25:47 | Adică, dacă sunt |
ataşat de o persoană... | |
25:53 | atunci acel ataşament |
îmi va dicta acţiunile... | |
26:00 | evident. |
26:02 | Dacă sunt ataşat sau |
legat de o credinţă anume, | |
26:08 | acţiunea mea se va |
conforma acelei credinţe | |
26:13 | şi, ca atare, acţiunea |
mea este coruptă. | |
26:18 | Dacă acţionez potrivit |
experienţei şi cunoştinţelor mele, | |
26:24 | cunoaşterea fiind |
întotdeauna limitată, | |
26:28 | acţiunea mea va fi coruptă. |
26:32 | Înţelegeţi ce spun ? |
26:36 | Este ceva complet diferit |
de tot ceea ce ni s-a spus. | |
26:44 | Şi noi spunem: "Oare există vreo |
acţiune care este incoruptibilă ?" | |
26:46 | |
26:51 | Şi noi afirmăm că există, |
26:53 | ceva care conduce la... |
- Vă rog să urmăriţi asta ! - | |
26:55 | |
26:56 | care conduce la faptul |
că, atunci când observi, | |
26:58 | nu analizezi... |
27:02 | atunci când observi |
consecinţele valorilor, | |
27:04 | cum sunt create valorile... |
27:30 | cum este să fii ataşat de o |
idee, concept sau persoană, | |
27:35 | o asemenea acţiune este, fără |
excepţie, distructivă, coruptă, limitată. | |
27:41 | Dacă aşa stau lucrurile, |
27:44 | observând... |
27:46 | nu analizând, |
27:48 | li se pune capăt. |
27:52 | Mă exprim clar ? |
27:54 | Adică, sunt ataşat, să presupunem |
că sunt ataşat de un simbol. | |
28:01 | Fie că simbolul se află într-o biserică |
sau am creat propriul meu simbol, | |
28:04 | |
28:09 | prin mitologie ş.a.m.d. |
28:10 | acele simboluri sunt |
create de gândire. | |
28:14 | Sunt ataşat de un simbol... |
28:18 | şi acţionez în |
conformitate cu acel simbol. | |
28:24 | Rezultatul este conflictul... |
28:29 | îndreptat nu numai |
împotriva simbolului tău... | |
28:34 | împotriva credinţei tale, |
28:37 | ci şi un conflict în |
acţiunile mele cotidiene. | |
28:42 | Corect ? |
Mă întreb dacă observaţi asta. | |
28:45 | Observ asta, observ |
realitatea faptică. | |
28:53 | Corect ? |
28:56 | Nu ? |
29:00 | * Întrebare ininteligibilă, |
în limba italiană * | |
29:04 | Un moment, un moment... |
29:08 | Am de gând să abordez asta. |
29:15 | Domnule, oare observăm |
amândoi această realitate... | |
29:21 | că, atât timp cât eşti |
legat de orice lucru... | |
29:27 | o persoană, o credinţă, |
29:31 | un concept, o idee, |
29:34 | de propria ta |
cunoaştere şi experienţă... | |
29:40 | rezultatul acelei acţiuni trebuie |
să producă, invariabil, conflict ? | |
29:47 | Oare observăm asta ? |
29:49 | În regulă, o voi formula diferit. |
29:52 | Sunt evreu... |
29:55 | sunt ataşat de acel concept. |
30:02 | Rezultatul este că tu, |
care eşti musulman, arab, | |
30:07 | eşti în război cu mine. |
30:11 | Corect ? |
30:13 | Este destul de simplu, |
evident, observabil. | |
30:17 | Dar, dacă cercetezi asta |
mai profund, lăuntric, | |
30:21 | s-ar putea să mă |
agăţ de o persoană... | |
30:25 | din diferite motive, desigur... |
30:29 | şi... |
30:31 | tocmai acel ataşament |
de acea persoană... | |
30:37 | produce un mare |
conflict, teamă, ură. | |
30:45 | Corect ? |
30:47 | Şi... |
30:49 | fără a analiza... |
30:52 | oare pot observa realitatea ? |
30:57 | Vom explica ce anume |
înţelegem prin observare. | |
30:58 | Oare observi... |
31:07 | tu însuţi, fără |
nici o denaturare ? | |
31:15 | Să observi, |
31:16 | nu să încerci să |
schimbi ceea ce vezi... | |
31:22 | nu să încerci să respingi |
raţional ceea ce vezi | |
31:25 | sau să încerci să treci peste ceea ce |
observi sau să reprimi ceea ce vezi, | |
31:31 | ci numai să observi, |
31:36 | ca şi cum ai verifica într-o |
oglindă ceea ce eşti, de fapt. | |
31:41 | Adică... |
31:46 | oare pot observa reacţia mea... |
31:54 | care este o agresiune ? |
31:57 | Înţelegeţi ? |
31:59 | Iau asta drept exemplu. |
32:01 | Sunt agresiv... |
- Feri-m-ar sfântul ! - | |
32:05 | sunt agresiv. |
32:07 | Oare pot observa asta ? |
32:12 | Cauza acestui lucru... |
32:15 | fără a analiza... |
32:18 | expresia de pe faţa mea, |
vocea mea, gestul meu... | |
32:25 | oare le pot observa, |
32:27 | fără a încerca să le justific |
32:34 | sau... |
32:35 | să-mi ofer o scuză sau să |
încerc să spun "Nu sunt aşa !" | |
32:39 | ci numai să observ ? |
32:42 | Oare puteţi face asta ? |
32:45 | O faceţi, în timp ce vorbim ? |
32:50 | Ia-ţi propria ta... |
32:54 | idiosincrazie... |
32:56 | propriul tău caracter, |
32:59 | propriul tău ataşament |
33:02 | şi observă-l. |
33:06 | Ceea ce va deveni |
destul de dificil, | |
33:09 | fiindcă minţile noastre sunt |
instruite şi educate să analizeze. | |
33:17 | Adică, să descoperi cauza... |
33:22 | prin analiză şi să speri, prin asta, |
că vei depăşi cauza, în sine. | |
33:27 | E bine ? |
33:30 | Pe când noi afirmăm |
33:32 | că acel proces al analizei nu |
te va elibera de cauza în sine. | |
33:39 | În timp ce, dacă numai observi... |
33:45 | fără vreo reacţie emoţională... |
33:50 | să vezi exact ceea ce există, |
33:53 | atunci laşi realitatea |
să-şi spună povestea, | |
33:56 | în loc ca tu să spui |
povestea despre realitate. | |
34:00 | Acum aţi înţeles ? |
34:03 | Am explicat clar ? |
34:06 | Noi spunem întotdeauna... |
34:12 | ce să facem în |
privinţa realităţii. | |
34:15 | Corect ? |
34:17 | Nu trebuie să fie, trebuie să fie, |
trebuie să abordăm problema ş.a.m.d., | |
34:20 | dar nu permitem niciodată |
realităţii să se dezvăluie singură. | |
34:28 | Exact asta spunem. |
34:30 | Observarea este... |
34:33 | dezvăluirea a ceea ce se întâmplă. |
34:42 | Oare faceţi asta, |
în timp ce vorbim ? | |
34:46 | Ştiţi, majoritatea dintre noi |
suntem ataşaţi de o persoană. | |
34:51 | Corect ? |
34:53 | De soţul nostru, de copiii |
noştri, de una sau alta, | |
34:57 | de preotul nostru... |
35:00 | de un guru, de un sistem |
de meditaţie sau orice ar fi. | |
35:08 | Oare îţi poţi |
observa ataşamentul ? | |
35:13 | Vă rog, asta nu |
este o terapie de grup... | |
35:20 | nu suntem într-un confesional... |
35:26 | tot acel nonsens, care |
e mult prea prostesc, | |
35:29 | ci noi ne întrebăm reciproc: |
35:34 | Oare îţi poţi |
observa ataşamentul ? | |
35:37 | Desigur că poţi. |
35:39 | Devii conştient de el. |
35:43 | Atunci, dacă-l observi cu |
atenţie, reacţia imediată este: | |
35:46 | De ce nu ? |
35:49 | Ce nu e în regulă cu ataşamentul ? |
35:56 | Consecinţele |
ataşamentului sunt teama | |
36:00 | şi, ca atare, ura... |
36:06 | gelozia |
36:08 | şi, ca atare, absenţa iubirii. |
36:14 | Acestea sunt |
consecinţele, nu-i aşa ? | |
36:17 | Nu ? |
36:19 | Sunteţi foarte tăcuţi. |
36:24 | Probabil că staţi lângă |
soţia sau soţul vostru ! | |
36:33 | Dar, dacă observaţi asta, |
cu foarte mare atenţie... | |
36:37 | fără a denatura ceea |
ce observaţi, de fapt... | |
36:43 | acea observare este |
acţiunea inteligenţei. | |
36:51 | Mă întreb dacă pricepeţi asta. |
36:56 | Corect, domnule ? |
37:00 | Pot continua ? |
37:09 | Fiindcă ajungem la un moment |
dat, când se poate spune: | |
37:13 | există o acţiune care este |
corectă în orice circumstanţe. | |
37:23 | Şi asta este să |
observi realitatea... | |
37:29 | ceea ce se întâmplă, de fapt... |
37:33 | fără nici o denaturare. |
37:37 | Corect ? |
37:40 | Vă voi arăta ceva şi anume... |
37:42 | atunci când observăm... |
37:46 | ceea ce se întâmplă ca ataşament |
37:51 | şi consecinţele acelui ataşament. |
37:54 | Când observăm, |
37:56 | oare observatorul... |
37:59 | diferă de lucrul |
pe care-l observă ? | |
38:05 | Mi-aţi înţeles întrebarea ? |
38:24 | Atunci când devii... |
38:26 | când eşti mânios... |
38:32 | la acel moment de mânie |
nu există nici o separare | |
38:37 | între observator |
şi obiectul observat. | |
38:40 | Corect ? |
38:42 | Corect, domnule ? |
38:45 | Corect ? |
38:46 | Separarea intervine |
doar o secundă mai târziu. | |
38:51 | Corect ? |
38:53 | Ai fost mânios, |
38:55 | recunoşti sentimentul mâniei, |
38:58 | fiindcă l-ai mai avut înainte, |
39:02 | deci separarea are |
loc din momentul... | |
39:05 | în care observatorul se |
separă de obiectul observat. | |
39:16 | Mă întreb dacă înţelegeţi asta. |
39:22 | Corect ? |
39:24 | Nu, nu, vă rog, este o |
problemă serioasă, de abordat, | |
39:26 | fiindcă dacă poţi observa asta... |
39:33 | vei elimina |
conflictele în totalitate... | |
39:39 | deoarece conflictul există între |
observator şi obiectul observării. | |
39:46 | Corect ? |
39:49 | Oare folosesc cuvinte cu |
care nu sunteţi obişnuiţi | |
39:54 | şi, ca atare vi se pare |
ceva mai degrabă încâlcit ? | |
40:01 | Acum, aşteptaţi puţin. |
40:03 | Sunt ataşat de o persoană... |
40:07 | dacă sunt. |
40:09 | Sunt ataşat de o persoană. |
40:15 | Oare ataşamentul... |
- Vă rog să ascultaţi ! - | |
40:20 | oare ataşamentul este |
diferit de mine însumi ? | |
40:25 | Sau eu sunt ataşamentul ? |
40:33 | Înţelegi, domnule ? |
40:52 | Vă alimentez cu energie. |
41:04 | Vedeţi, nu vreţi, de |
fapt, să înfruntaţi asta. | |
41:10 | Ca atare, găsiţi o |
mulţime de scuze. | |
41:17 | Fiindcă acolo unde |
există ataşament... | |
41:21 | de o problemă, |
41:23 | de o idee, de un ideal, |
41:25 | de o persoană, de o |
dogmă, de un ritual, | |
41:30 | de o organizaţie, |
41:32 | de anumite instituţii, |
41:34 | trebuie să existe corupţie. |
41:40 | Corect ? |
41:43 | Şi, dacă sunt ataşat de soţia mea, |
41:46 | există certitudinea |
absolută a corupţiei... | |
41:52 | deoarece corupţie înseamnă teamă. |
41:58 | Teama produce ură... |
42:02 | conflict... |
42:04 | gelozie... |
42:06 | antagonism... |
42:11 | care sunt toate |
expresia corupţiei... | |
42:16 | nu acţiunea iubirii. |
42:21 | Deci, oare vedem asta, |
nu analitic, ci realist ? | |
42:32 | Acum, când spuneţi "observ asta", |
42:34 | oare cel care vede este |
diferit de ceea ce a văzut ? | |
42:43 | Urmăriţi asta ? |
42:48 | Adică, domnule, acolo unde există |
dezbinare, trebuie să existe conflict. | |
42:51 | |
42:55 | Asta e legea, e o lege. |
42:58 | Există conflicte |
între arabi şi evrei, | |
43:02 | între comunişti şi |
socialişti, capitalişti ş.a.m.d. | |
43:05 | |
43:08 | între hinduşi, creştini, |
musulmani - înţelegeţi ? | |
43:11 | Acolo unde există dezbinare, |
trebuie să existe conflict. | |
43:17 | Conflictul înseamnă corupţie. |
43:23 | Şi am trăit în baza acestei |
norme, a acestui tipar, | |
43:28 | că observatorul, gânditorul, |
diferă de gândirea în sine. | |
43:37 | Deci gânditorul încearcă, |
întotdeauna, să domine gândirea. | |
43:42 | Mă urmăriţi ? |
Corect ? | |
43:46 | Dar gânditorul este |
gândirea în sine. | |
43:56 | Deci, atunci când observăm... |
44:00 | ataşamentul... |
44:02 | pentru o persoană sau un obiect, |
44:05 | o piesă de mobilier... |
44:09 | oare... |
44:12 | persoana care este ataşată |
este diferită de ea însăşi, | |
44:15 | de ataşamentul în sine ? |
44:20 | Înţelegeţi ce spun ? |
44:23 | Evident că nu. |
44:26 | Ca atare, atunci când |
nu există dezbinare... | |
44:31 | şi, ca atare, nu există conflict, |
44:33 | întreg procesul |
ataşamentului ajunge la final. | |
44:42 | Vă rog să testaţi asta ! |
44:45 | Nu acceptaţi nimic din |
ceea ce afirmă cineva, | |
44:49 | inclusiv eu însumi. |
44:51 | Testaţi ! |
44:56 | Adică, observă de ce anume |
eşti ataşat, de fapt, legat: | |
45:03 | de numele tău, de familia ta, |
de fratele tău, de soră, tată, | |
45:08 | soţie, fată, băiat, orice ar fi, |
45:11 | de episcop sau de papă |
sau de vreo altă persoană. | |
45:17 | Dacă eşti, numai observă asta. |
45:25 | Dar, dacă îţi place să fii ataşat, |
45:28 | dacă îţi plac toate |
consecinţele acelui ataşament, | |
45:32 | eşti bine... venit, |
45:35 | nimeni nu te va opri. |
45:39 | Dar, dacă vrei să descoperi... |
45:44 | dacă există vreo acţiune |
care să fie incoruptibilă... | |
45:50 | care este corectă în |
orice circumstanţe... | |
45:55 | atunci trebuie să te |
eliberezi de toate valorile, | |
45:57 | de toate ataşamentele. |
46:07 | Fiindcă, atunci când |
observi ataşamentul, | |
46:13 | inteligenţa este cea care |
observă întregul proces... | |
46:19 | nu analiza. |
46:33 | Deci, acolo unde |
există inteligenţă... | |
46:34 | există acţiune corectă. |
46:44 | Inteligenţa nu |
înseamnă cunoaştere... | |
46:49 | nu înseamnă... |
46:51 | informaţie acumulată. |
46:57 | Acolo unde este |
intuit ataşamentul, | |
47:02 | acea intuiţie este... |
47:07 | inteligenţă şi prin acea inteligenţă |
se produce acţiunea corectă. | |
47:17 | Corect, domnule ? |
47:21 | Nu te uita la mine, nu merit... |
47:26 | ci observă-te pe tine |
însuţi şi descoperă. | |
47:35 | Fiindcă omul a trăit în corupţie... |
47:42 | timp de milioane de ani... |
47:48 | şi toate acţiunile sale |
trebuie să fie corupte... | |
47:54 | trebuie să producă |
haos, conflicte... | |
47:59 | şi acţiunile sale se |
bazează pe idealuri... | |
48:04 | pe concepte, pe valori, |
48:07 | care sunt toate |
produse ale gândirii. | |
48:13 | Nu există vreo valoare |
divină, absolută... | |
48:19 | chiar dacă preoţii |
ar putea spune asta. | |
48:22 | Atunci când o spun, este |
activitatea propriei lor gândiri. | |
48:30 | Deci... |
48:32 | există o acţiune... |
48:33 | care este pe deplin întreagă... |
48:41 | pe deplin incoruptibilă, |
48:44 | în traiul cotidian, |
nu undeva în rai. | |
48:49 | Adică, oare poate o fiinţă umană |
să trăiască în această lume... | |
48:52 | cu acea inteligenţă ? |
48:59 | Acea inteligenţă este |
născută din intuiţie, | |
49:04 | de exemplu, |
49:05 | avută asupra unui ataşament. |
49:11 | Intuiţie ! |
49:13 | Intuiţie înseamnă să ai deplina... |
49:20 | înţelegere a întregului |
proces al ataşamentului, | |
49:21 | imediat. |
49:28 | Înţelegeţi ce spun ? |
49:32 | Cu toţii trebuie să fi avut |
vreo intuiţie oarecare, uneori... | |
49:34 | |
49:38 | când acea intuiţie |
nu înseamnă amintire... | |
49:44 | nu rezultă din procesarea vreunei |
valori sau a vreunei concluzii, | |
49:50 | ci este... |
49:54 | o clipă de înţelegere |
deplină a ceea ce observi, | |
49:57 | în totalitate. |
50:02 | Şi aceea este esenţa inteligenţei. |
50:05 | Şi acea inteligenţă |
nu e a ta sau a mea | |
50:08 | şi, ca atare, acţionează |
întotdeauna corect. | |
50:14 | O veţi încerca, o veţi face ? |
50:20 | Făceţi-o acum, când staţi aici, |
50:24 | nu când vă veţi duce acasă. |
50:27 | În timp ce stai aici, |
observă, tu însuţi, | |
50:30 | observă-ţi acţiunea... |
50:33 | în ce o priveşte pe soţia ta, |
pe soţul tău, aproapele tău, | |
50:36 | politica ta, religia |
ta, orice ar fi. | |
50:46 | Şi oare poţi avea, fără |
analiză, o percepţie, | |
50:53 | o observare a tuturor consecinţelor |
şi a cauzei acestui ataşament, | |
50:57 | instantanee, |
51:00 | imediată ? |
51:10 | Fiindcă asta implică... |
51:14 | eliberarea de timp. |
51:17 | Nu ar trebui... |
Cât este ora ? | |
51:25 | Unsprezece şi nouăsprezece minute. |
51:28 | Mai avem încă |
cincisprezece minute. | |
51:38 | Aşa cum am spus, |
51:40 | creierul este rezultatul |
trecerii timpului... | |
51:45 | ceea ce nimeni nu poate nega. |
51:50 | El a evoluat... |
51:52 | în decursul unui milion de ani... |
51:56 | de la cele mai primitive celule |
51:58 | la nişte celule |
extrem de complexe. | |
52:05 | Şi asta a necesitat timp... |
52:08 | - Corect ? - |
... ceea ce înseamnă evoluţie. | |
52:09 | Şi atunci când tu... |
52:22 | Şi creierul funcţionează |
52:27 | potrivit unui tipar temporal. |
52:31 | Corect ? |
52:34 | Domnule, totul este foarte |
simplu dacă-ţi foloseşti mintea, | |
52:36 | dacă te gândeşti la asta. |
52:39 | Este destul de simplu, de fapt. |
52:44 | Creierul funcţionează... |
52:48 | conform tiparului temporal, |
matriţei temporale, | |
52:53 | adică, ieri... |
52:56 | azi şi mâine. |
52:59 | Soarele apune |
53:01 | şi soarele răsare. |
53:05 | Timp, în sensul de voi fi, |
sper să fiu, îmi doresc asta. | |
53:13 | Corect ? |
Este o mişcare în timp. | |
53:18 | Abia aştept să vă |
întâlnesc mâine... | |
53:25 | ceea ce înseamnă timp. |
53:29 | Speranţa, să ai |
speranţe, înseamnă timp. | |
53:33 | Corect ? |
53:35 | Corect ? |
53:38 | Deci creierul |
operează, funcţionează, | |
53:41 | fiindcă a evoluat în timp, |
53:44 | în cadrul procesului temporal. |
53:46 | E clar ? |
53:48 | Acum... |
53:50 | am trăit conform acelui tipar |
vreme de milioane de ani. | |
53:57 | Nu e vorba numai de |
un timp fizic şi anume... | |
53:59 | ieri, azi şi mâine... |
54:05 | ci şi de un timp |
psihologic, lăuntric. | |
54:09 | Vorbim despre timpul |
lăuntric al minţii. | |
54:22 | Deci creierul, care |
este o parte a minţii, | |
54:25 | creierul... |
54:27 | funcţionează... |
54:29 | acţionează, răspunde, |
gândeşte în timp. | |
54:38 | Şi acel tipar a fost stabilit |
pentru un milion de ani | |
54:43 | şi încă mai urmăm acel tipar, |
54:46 | trăim în acel tipar. |
54:53 | Şi... |
54:58 | dacă nu există nici |
un final al timpului... | |
55:04 | - Înţelegeţi ce spun ? - |
55:06 | tiparul va fi |
repetat la nesfârşit. | |
55:14 | Înţelegi ceva, domnule ? |
55:20 | Uite, aşa cum am spus deunăzi... |
55:25 | am nevoie de timp pentru |
a deveni ceva anume. | |
55:31 | Dacă vreau să devin un |
chimist bun, am nevoie de timp. | |
55:35 | Dacă vreau să învăţ o limbă |
străină, am nevoie de timp. | |
55:39 | Dacă vreau să fiu un şofer bun, |
55:43 | trebuie să am timp la dispoziţie, |
pentru a acumula cunoştinţe, | |
55:46 | aptitudini... |
55:50 | şi să acţionez. |
55:53 | Atunci am nevoie de timp, să |
învăţ o limbă străină ş.a.m.d. | |
56:00 | Şi acelaşi tipar, principiu, |
este aplicat psihologic. | |
56:08 | Mă urmăriţi ? |
56:10 | Am nevoie de timp pentru a fi bun. |
56:15 | Am nevoie de timp |
pentru a deveni altruist. | |
56:22 | Când spui "îmi trebuie |
timp ca să devin altruist", | |
56:25 | aceea este însăşi |
esenţa egoismului. | |
56:38 | Deci creierul nostru |
funcţionează întotdeauna în timp. | |
56:48 | Şi timpul... |
56:50 | înseamnă deplasare, nu-i aşa ? |
56:53 | De aici până acolo, fizic vorbind. |
56:57 | Şi, de asemenea, timpul |
înseamnă să devii ceva anume, | |
57:01 | psihologic vorbind... |
57:06 | şi, ca atare, este o deplasare. |
57:14 | "Nu sunt prea bun, dar voi fi bun." |
57:18 | Este o deplasare de la "ceea ce |
există" la "ceea ce ar trebui să fie". | |
57:24 | Tot o deplasare |
este şi gândirea. | |
57:28 | Corect ? |
57:32 | Deci timpul înseamnă gândire. |
57:37 | Mă întreb dacă... |
57:40 | Şi acela este tiparul |
în care am trăit. | |
57:47 | Şi acel tipar nu a schimbat omul, |
57:51 | deşi a trăit peste |
un milion de ani. | |
57:56 | Ca atare, oare există vreo |
posibilitate de a sparge acel tipar ? | |
58:03 | Îmi înţelegeţi întrebarea ? |
58:04 | Nu, n-o înţelegeţi. |
Este prea... da ? | |
58:12 | Noi spunem că există. |
58:15 | Dacă mă veţi urmări, veţi vedea. |
58:19 | Analiza este un proces temporal. |
58:23 | Corect ? |
58:27 | Corect, domnule ? |
58:30 | Ca atare, observ... |
58:33 | am o intuiţie asupra analizei |
58:36 | şi, ca atare, este |
sfârşitul analizei. | |
58:42 | Corect ? |
58:43 | Intuiţia nu depinde de timp. |
58:52 | Oare putem... |
58:55 | Am o intuiţie privind... |
58:59 | dorinţa mea... |
59:02 | şi... |
59:05 | - privind dorinţa mea |
de-a avea ceva anume - | |
59:08 | şi... |
59:09 | acel proces al dorinţei, |
pentru acel lucru, | |
59:15 | fie că poate fi analizat, |
59:19 | examinat... |
59:21 | şi se poate ajunge la o concluzie, |
59:24 | fie, dacă observ întreaga |
dinamică a dorinţei, | |
59:30 | exact acea observare este o |
intuiţie care nu depinde de timp. | |
59:37 | O voi reformula. |
Uite, domnule... | |
59:40 | ştim cu toţii că suntem ataşaţi... |
59:45 | de una sau alta. |
59:49 | Corect ? |
59:51 | Îi puteţi pune capăt imediat ? |
59:58 | Dacă îi puneţi capăt |
instantaneu, imediat, | |
1:00:01 | acela este sfârşitul timpului. |
1:00:04 | Dar, dacă ziceţi: "Îl voi |
aborda, îl voi analiza, | |
1:00:08 | voi vedea dacă este corect, greşit, dacă |
ar trebui să fie sau n-ar trebui să fie !" | |
1:00:10 | |
1:00:12 | atunci repeţi tiparul. |
1:00:17 | Corect, domnule ? |
1:00:20 | Finalul timpului... |
1:00:22 | este extraordinar de important, |
1:00:28 | fiindcă aceea este |
eliberarea reală... | |
1:00:31 | de ceea ce a fost. |
1:00:34 | Mă întreb dacă pricepeţi. |
1:00:41 | Oare vă forţez să gândiţi |
într-un anumit sens ? | |
1:00:47 | Fiindcă se întâmplă |
să fiu energic... | |
1:00:51 | vehement ? |
1:00:52 | Sau oare ne mişcăm |
împreună în aceeaşi direcţie ? | |
1:01:02 | Fiindcă, vedeţi domnule, asta a |
fost una dintre problemele omenirii. | |
1:01:07 | Poate că nu aţi cercetat asta. |
1:01:09 | Omul s-a întrebat întotdeauna |
dacă există vreun final al timpului. | |
1:01:19 | Timpul trebuie să fie oprit. |
1:01:20 | Şi... |
1:01:30 | noi credem că timpul se opreşte |
1:01:34 | printr-un anumit fel de meditaţie. |
1:01:38 | S-a abordat acest subiect, |
în foarte mare măsură, | |
1:01:42 | poate mai puţin în |
lumea occidentală, | |
1:01:46 | dar în mare măsură |
în lumea orientală. | |
1:01:49 | Deci se zice că timpul se opreşte numai |
atunci când gândirea poate fi controlată. | |
1:01:57 | Înţelegeţi ? |
1:01:59 | Fiindcă gândirea este |
o deplasare în timp, | |
1:02:02 | gândirea înseamnă timp. |
1:02:10 | În timp ce noi afirmăm |
că se poate sfârşi... | |
1:02:13 | atunci când există |
observarea, fără denaturare, | |
1:02:19 | a ceea ce se |
întâmplă în realitate, | |
1:02:23 | care este reacţia |
reală din sinea ta... | |
1:02:28 | reacţia la ataşament... |
1:02:33 | de ce eşti ataşat, |
care este consecinţa. | |
1:02:37 | Să observi toate acestea, |
1:02:40 | imediat, |
1:02:42 | înseamnă finalul timpului. |
1:02:44 | Nu o mai pot repeta încă o dată. |
1:02:48 | Este oarecum clar ? |
1:02:52 | Nu, trebuie să fie clar, |
fiindcă folosim cuvinte uzuale. | |
1:02:56 | Fie nu vă exersaţi |
propriul creier, | |
1:02:59 | fie sunteţi numai... |
1:03:02 | influenţaţi, împinşi de la spate. |
1:03:05 | Dar, dacă spui: |
"Uite, vreau să descopăr... | |
1:03:09 | vreau să observ dacă sunt |
ataşat de ceva anume !" | |
1:03:13 | curând descoperi că eşti... |
1:03:20 | şi îi observi |
consecinţele: teama, ura... | |
1:03:22 | neliniştea... |
1:03:28 | gelozia, |
1:03:30 | toate conflictele care au loc. |
1:03:38 | Şi... |
1:03:40 | dacă spui: "M-am obişnuit; las-o |
aşa; nu mă deranjează s-o tolerez." | |
1:03:42 | atunci nu faci decât să trăieşti |
într-un conflict permanent, | |
1:03:46 | ceea ce face fiecare |
fiinţă umană, obişnuită. | |
1:03:51 | Dar, dacă vrei să pui |
capăt acelui conflict... | |
1:03:56 | nu i se poate pune |
capăt decât imediat... | |
1:04:01 | ceea ce înseamnă să-l |
observi fără nici o denaturare. | |
1:04:17 | Am terminat. |
1:04:22 | Ne întâlnim duminică. |