Krishnamurti Subtitles

Relaţia dintre dorinţă, intenţie şi iubire

Saanen - 15 July 1980

Public Talk 5



0:01 RELAŢIA DINTRE DORINŢĂ,
VOINŢĂ ŞI IUBIRE
  
0:38 Îmi pare rău că vremea
este atât de urâtă.
  
0:46 Cauza ei se pare că este
erupţia vulcanului St. Helens,
  
0:49 din nordul Californiei,
 
0:55 dar mă îndoiesc că aşa este.
 
1:11 În lumea occidentală...
 
1:14 în comunităţile
religioase ale Vestului...
  
1:20 îndoiala a fost descurajată...
 
1:25 interzisă.
 
1:29 Dacă te îndoieşti de
întreaga structură...
  
1:33 a instituţiilor religioase...
 
1:39 atunci fie eşti denumit eretic,
 
1:43 eşti torturat, excomunicat,
ars pe rug ş.a.m.d.
  
1:50 În lumea orientală
îndoiala a fost încurajată...
  
1:56 să te îndoieşti...
 
1:59 de experienţele tale...
 
2:03 să te îndoieşti de iluziile tale...
 
2:08 să te îndoieşti de propria
ta structură a gândirii...
  
2:13 să te îndoieşti
de credinţele tale,
  
2:16 astfel încât mintea...
 
2:20 devine liberă de toate iluziile
autoimpuse sau impuse.
  
2:30 Şi aici, în Occident,
 
2:33 se pare că...
 
2:36 există iluzii de multe feluri...
 
2:42 mai ales în mediul religios,
 
2:46 nu în mediul
tehnologic, al afacerilor...
  
2:51 sau cel ingineresc.
 
2:53 Acolo pui întrebări,
 
2:56 ai acumulat cunoştinţe prin
punere sub semnul întrebării...
  
2:58 şi prin îndoială,
 
3:02 acumulându-se treptat un
imens volum de cunoştinţe,
  
3:07 despre inginerie, biologie ş.a.m.d.
 
3:09 fizică.
 
3:11 Dar, în domeniul religios...
 
3:14 îndoiala este un
lucru foarte periculos.
  
3:19 Dacă ai fi pus la îndoială
întreaga structură creştină...
  
3:27 ai fi putut demola...
 
3:33 instituţia bisericii.
 
3:39 Şi eu cred, dacă pot sublinia...
 
3:44 că îndoiala este esenţială.
 
3:50 Să te îndoieşti de
ceea ce spune vorbitorul,
  
3:54 să conteşti ceea ce afirmă,
 
3:57 să cercetezi,
 
3:59 să nu accepţi niciodată nici
cuvintele vorbitorului, nici gândurile...
  
4:06 sau sentimentele
 
4:07 sau propria ta interpretare
dată spuselor sale...
  
4:13 astfel încât mintea ta,
creierul tău este activ...
  
4:20 nu acceptă cu uşurinţă.
 
4:25 Dacă v-aţi contestat guru,
în caz că aveţi vreunul,
  
4:28 sper că nu aveţi,
 
4:32 dacă v-aţi contestat guru,
 
4:35 autodefinita lor iluminare...
 
4:44 impresia lor că sunt mari Buddha
 
4:47 şi toate celelalte
 
4:50 - şi există asemenea
oameni în Orient,
  
4:52 ce îşi asumă tot felul de...
 
4:53 ranguri, credinţe -
 
5:00 şi, dacă îi conteşti...
 
5:04 - şi lor nu le place
să fie contestaţi,
  
5:07 fiindcă ei zic: "Nu ştii
nimic, noi ştim, nu contesta." -
  
5:12 dar, dacă îi conteşti...
 
5:16 pătrunzi în propria lor inimă,
 
5:19 în profunzimea minţilor lor...
 
5:25 atunci îţi cercetezi propria minte.
 
5:33 Îţi pui, atunci, sub semnul
întrebării propriile concepte,
  
5:35 propriile tale valori,
propriile tale idealuri.
  
5:43 Astfel mintea este mereu activă...
 
5:52 observând...
 
5:54 cercetând
 
5:56 şi...
 
5:59 prin urmare sapă extrem de adânc.
 
6:06 Şi, dacă nu aveţi
nimic împotrivă...
  
6:11 dacă vă pot solicita
asta, vă rog să vă îndoiţi,
  
6:16 vă rog să aveţi o minte care
pune sub semnul întrebării...
  
6:22 nu acceptă niciodată...
 
6:24 nici propria voastră experienţă...
 
6:29 nici experienţa altcuiva...
 
6:34 fiindcă vom urma să cercetăm, să
observăm, întreaga natură umană.
  
6:37  
 
6:43 Psihologii şi psihoterapeuţii
 
6:47 şi toţi filozofii, atât teologii,
 
6:52 cât şi...
 
6:55 teoreticienii comunişti...
 
7:00 dacă accepţi vreunul dintre ei...
 
7:05 devii sclavul unuia
sau altuia, dintre ei
  
7:11 şi, ca atare, ne negăm propria
libertate de a cerceta, noi înşine.
  
7:19 Sper că asta este clar.
 
7:22 Să nu faceţi, dacă pot sublinia,
 
7:25 decât să ascultaţi
ceea ce s-a afirmat,
  
7:29 acceptând sau negând şi pur şi simplu
continuând propria orientare a gândirii,
  
7:31  
 
7:36 aderând la propriile
voastre puncte de vedere
  
7:40 sau acceptând propriile voastre
aşa-zise experienţe spirituale.
  
7:47 Experienţa este
ceva ce se întâmplă,
  
7:52 un eveniment care are loc,
 
7:54 chiar dacă acel eveniment
este emoţional, romantic,
  
7:58 iluzoriu sau realist.
 
8:02 Realist în sensul că ai putea
avea o anumită reacţie emoţională
  
8:08 şi, dacă nu pui sub semnul
întrebării acea reacţie emoţională,
  
8:12 atunci devii un sclav
al conceptelor altcuiva.
  
8:19 Sper că asta este clar.
 
8:23 Corect ?
 
8:27 Şi astfel, dacă se poate,
 
8:34 vom aborda această
problemă, reflectând împreună,
  
8:36 această structură
a fiinţei noastre...
  
8:42 ceea ce suntem...
 
8:46 ceea ce este conştiinţa noastră.
 
8:55 Prin acel cuvânt,
"conştiinţă", înţelegem...
  
8:59 atitudinile voastre, opiniile voastre,
hotărârile voastre, prejudecăţile voastre,
  
9:04 idealurile voastre,
temerile voastre, plăcerile,
  
9:06 întreg conţinutul...
 
9:12 existenţei voastre,
 
9:14 presupunerile voastre,
 
9:15 iluziile voastre, ideile voastre,
 
9:20 şi, ca atare, toate acelea
reprezintă conştiinţa noastră.
  
9:24 Corect ?
 
9:27 Adică...
 
9:29 poţi inventa o super conştiinţă...
 
9:33 dar tot face parte din gândirea
care a inventat super conştiinţa.
  
9:39 Corect ?
 
9:43 Şi s-au scris tomuri întregi
numai despre conştiinţă
  
9:45 şi super conştiinţă ş.a.m.d.
 
9:51 dar reprezintă tot o
acţiune a gândirii...
  
9:56 şi lucruri pe care
gândirea le-a imaginat.
  
10:02 Deci vom urma să cercetăm,
dacă se poate, toate acestea.
  
10:12 Mai întâi de toate...
 
10:15 oare de ce a acordat omul
atâta importanţă plăcerii ?
  
10:25 Vă rog să reflectăm împreună...
 
10:29 nu se pune problema îndoielii aici,
 
10:32 ci reflectăm.
 
10:34 S-ar putea să vă
contestaţi propria gândire...
  
10:40 dar, dacă vă contestaţi
propria gândire,
  
10:43 atunci va trebui să cercetaţi...
 
10:46 natura gândirii,
 
10:49 pe care am făcut-o deja...
 
10:53 natura memoriei...
 
10:56 a cunoaşterii, a experienţei.
 
11:01 De ce oare oamenii,
din întreaga lume...
  
11:06 au acordat această importanţă
extraordinară plăcerii ?
  
11:07 De ce ?
 
11:15 Vă rog...
 
11:17 reflectăm împreună.
 
11:22 De ce oare voi sau alţii...
 
11:25 aţi urmat această cale continuă...
 
11:30 eternă,
 
11:34 a acestei plăceri ?
 
11:38 O plăcere nu numai sexuală,
 
11:41 cu toate imaginile sale...
 
11:46 incidentele sale trecute,
 
11:48 acumulate acolo ca amintiri,
 
11:51 fabricarea unei imagini şi
urmărirea acelei imagini.
  
11:57 Şi plăcerea posesiei...
 
12:03 fie a lucrurilor lumeşti,
 
12:04 fie posesia anumitor valori,
 
12:10 experienţe, cunoştinţe.
 
12:15 În asta există o mare plăcere.
 
12:20 Şi există plăcerea de
a ajuta pe altcineva.
  
12:26 Nu ştiu dacă aţi trecut prin asta:
 
12:31 să doreşti să ajuţi oameni.
 
12:36 Urmăriţi toate acestea ?
 
12:43 Şi plăcerea puterii...
 
12:49 atât cea fizică, cât
şi cea psihologică...
  
12:55 puterea aşa-ziselor...
 
13:00 percepţii extrasenzoriale...
 
13:07 puterea şi plăcerea
de a domina oameni...
  
13:13 de a le dirija vieţile.
 
13:18 Cunoaşteţi toate acestea.
 
13:22 Şi noi ne întrebăm, de
ce oare, fiinţele umane,
  
13:23 încă din cele mai vechi timpuri,
 
13:30 au urmărit acest
anumit aspect al vieţii,
  
13:34 mult mai mult decât altele ?
 
13:43 Plăcerea căutării
şi a descoperirii,
  
13:47 plăcerea căutării lui "Dumnezeu",
 
13:50 orice ar însemna asta,
pus între ghilimele...
  
13:55 plăcerea de a avea un control
imens asupra trupului cuiva...
  
13:59 sau a minţii sale.
 
14:05 Constrângerea constantă...
 
14:13 care produce, de
asemenea, o mare plăcere.
  
14:17 Există extrem de
multe forme de plăcere.
  
14:24 De ce oare omul,
 
14:27 voi şi ceilalţi oameni,
 
14:30 urmăriţi asta ?
 
14:34 Oare există...
 
14:35 - Vă rog să cercetăm,
să reflectăm împreună ! -
  
14:39 oare există vreun
final al plăcerii ?
  
14:44 Sau plăcerea, atunci
când ne este negată,
  
14:48 devine...
 
14:51 violenţă...
 
14:54 agresivitate,
 
14:55 ia diverse forme...
 
15:01 din însăşi negarea
a ceea ce vă doriţi.
  
15:02 Corect ?
 
15:08 Putem continua cu toate acestea ?
 
15:10 Putem ?
 
15:15 Vă rog, eu pot continua...
 
15:20 am petrecut ani de
zile cercetând asta...
  
15:24 ceva mai mult de 60 de ani.
 
15:27 Deci poate că voi auziţi
asta pentru prima oară...
  
15:37 dar să cercetaţi, şi voi,
laolaltă cu vorbitorul...
  
15:43 nu doar să acceptaţi
şi să vă relaxaţi leneşi.
  
15:50 Mintea voastră, inima voastră,
creierul vostru cercetează activ.
  
15:59 Care este relaţia...
 
16:03 dintre plăcere şi dorinţă ?
 
16:11 Care este relaţia dintre dorinţă,
 
16:14 plăcere, voinţă şi iubire ?
 
16:18 Urmăriţi toate acestea ?
 
16:24 Oare iubirea înseamnă plăcere ?
 
16:28 Oare iubirea înseamnă dorinţă ?
 
16:33 Sau iubirea este
ceva complet diferit ?
  
16:41 Pentru noi iubirea
a devenit plăcere...
  
16:48 sexuală
 
16:49 şi în extrem de
multe moduri diferite.
  
16:58 Şi noi punem întrebarea:
 
17:00 Care este relaţia
dintre plăcere...
  
17:06 şi dorinţă ?
 
17:08 Se pare că merg mână-n mână.
 
17:13 Cineva doreşte o casă
 
17:14 şi posesia unei case,
 
17:19 a unei femei sau a unui bărbat,
 
17:22 a unui titlu,
 
17:24 cunoaştere,
 
17:26 rang...
 
17:30 putere.
 
17:31 Dorinţa !
 
17:34 Urmăriţi asta ?
 
17:37 Se pare că există o
relaţie între cele două...
  
17:45 şi anume dorinţa, ca intenţie,
 
17:47 şi acţiunea voinţei,
în căutarea plăcerii.
  
17:55 Mă descurc bine ?
 
18:03 Vedeţi...
 
18:08 oricare ar fi experienţa cuiva...
 
18:11 - eu personal m-am
îndoit de toate...
  
18:21 posesie, bani,
 
18:23 n-am avut parte
de ele, din fericire,
  
18:27 nici de vreun rang
 
18:29 şi n-am avut vreunul,
 
18:31 fiindcă eu, personal,
detest toate acele lucruri -
  
18:37 dar cineva trebuie să cerceteze,
în foarte mare profunzime,
  
18:38 dacă cineva vrea să afle...
 
18:43 dacă există vreun adevăr suprem...
 
18:51 dacă există vreo sursă supremă
a tuturor acestor lucruri...
  
18:57 temelia fundamentală a întregului
regn viu şi ceea ce a precedat-o.
  
19:04 Dacă cineva vrea să
cerceteze asta, foarte profund
  
19:08 şi să afle dacă există aşa ceva,
 
19:12 atunci trebuie să se elibereze
de orice formă de iluzie.
  
19:22 Iluzia există...
 
19:25 atât timp cât există dorinţa...
 
19:29 plăcerea,
 
19:31 teama...
 
19:34 şi suferinţa.
 
19:43 Corect ?
 
19:45 Deci vom cerceta
natura dorinţei...
  
19:51 care ne domină vieţile:
 
19:57 dorinţa de putere...
 
19:58 dorinţa de a înţelege...
 
20:07 dorinţa de a descoperi
fericirea supremă,
  
20:11 toate acelea, pe Dumnezeu,
 
20:13 această ardere... lăuntrică,
 
20:14 ce este numită dorinţă,
 
20:21 această văpaie...
 
20:24 a nemulţumirii.
 
20:31 Şi, atât timp cât acea
nemulţumire nu este înţeleasă,
  
20:32 nu este desluşită...
 
20:38 sfărâmată,
 
20:44 astfel încât să se descopere ce se află
în spatele nemulţumirii şi a dorinţei,
  
20:50 trebuie, inevitabil,
să creăm iluzii...
  
20:58 iluzii în relaţiile
noastre reciproce
  
21:01 iluzii în privinţa naturii
reale a adevărului...
  
21:13 dacă există ceva
mai presus de timp.
  
21:20 Deci sper că cercetăm
împreună acest lucru.
  
21:23 E în regulă, domnilor ?
 
21:32 Ce este dorinţa ?
 
21:39 De ce fiinţele umane nu au fost
capabile să rezolve acea problemă,
  
21:43 a dorinţei continue...
 
21:52 acest impuls constant...
 
21:57 şi anume dorinţa
de a te împlini...
  
22:04 dorinţa de a te identifica ?
 
22:10 Şi, atunci când acea
dorinţă nu este împlinită,
  
22:14 apare sentimentul antagonismului,
 
22:17 amărăciunea, furia
 
22:20 şi toate celelalte
reacţii care le însoţesc.
  
22:24 Corect ?
 
22:25 Deci...
 
22:39 fără a reprima...
 
22:46 fără...
 
22:49 a face...
 
22:51 fără...
 
22:55 a te identifica cu ceva mai măreţ
 
22:59 - Înţelegeţi ? -
 
23:01 ceea ce fac călugării
din întreaga lume.
  
23:07 Corect ?
 
23:09 Adică...
 
23:14 toţi călugării din întreaga lume au
dorinţe, ca orice altă fiinţă umană...
  
23:19 dar călugării...
 
23:25 se identifică,
ei înşişi, fie cu Iisus,
  
23:31 cu Krishna sau Buddha
sau cu oricine o fi
  
23:36 şi acea dorinţă este...
 
23:44 focalizată pe un simbol,
o idee, un concept.
  
23:49 Dar tot dorinţă este.
 
23:56 Şi au existat călugări şi
preoţi din întreaga lume...
  
24:02 care au încercat diferite
metode de a reprima dorinţa,
  
24:08 de a se elibera de dorinţă:
 
24:12 torturându-se singuri, fizic...
 
24:13 postind...
 
24:18 prin izolare...
 
24:27 fără a se uita vreodată la
o femeie sau la un bărbat,
  
24:30 fără a privi vreodată natura,
frumuseţea dealurilor,
  
24:32 a cursurilor de apă...
 
24:37 fiindcă toate acelea
provoacă dorinţe.
  
24:43 Deci, oare nu aţi remarcat la
unii dintre călugării din Occident
  
24:48 că, atunci când merg,
citesc catehismul ?
  
24:53 Nu se uită niciodată
la cineva anume.
  
24:58 Acelaşi lucru se întâmplă.
 
25:00 Cândva, în Kashmir, în India,
 
25:03 am mers în spatele
unui grup de călugări.
  
25:08 Era un ţinut frumos,
 
25:11 cu dealuri frumoase,
 
25:13 păsări, flori,
 
25:16 ape care clipocesc...
 
25:20 şi se auzea un fluier
cântând în depărtare.
  
25:24 Şi aceşti călugări
erau concentraţi...
  
25:28 numai asupra
repetării unor mantre...
  
25:33 fiindcă, din clipa în care s-ar fi
eliberat din acea stare... anume,
  
25:36 dorinţa ar fi putut apărea.
 
25:41 Mă urmăriţi ?
 
25:46 Deci...
 
25:48 fără a reprima...
 
25:51 fără a evita...
 
25:54 fără vreo direcţionare anume...
 
26:00 fără motiv, care
înseamnă direcţionare,
  
26:03 haideţi să încercăm
să descoperim împreună...
  
26:07 ce anume este dorinţa...
 
26:12 şi relaţia sa...
 
26:15 cu plăcerea
 
26:17 şi acţiunea care se
naşte din intenţie.
  
26:20 Corect ?
 
26:26 E prea mult pentru voi ?
 
26:33 Fiindcă viaţa noastră este
afectată de toate aceste lucruri:
  
26:37 nu vorbim despre
nici un fel de ideologie,
  
26:42 din afara vieţii,
 
26:44 vorbim despre viaţa
însăşi, traiul nostru,
  
26:48 viaţa noastră cotidiană,
chinuitoare, plictisitoare, disperată.
  
27:05 Poate că o puteţi evita
prestând activităţi sociale
  
27:11 sau mergând în vreo ţară
pentru a ajuta pe cineva...
  
27:18 dar...
 
27:19 trebuie să ne înţelegem pe noi înşine, mai
întâi, înainte de a-i putea ajuta pe alţii.
  
27:29 De aceea nu vreau
să vă ajut pe voi,
  
27:32 în nici un fel...
 
27:35 fiindcă trebuie să
descoperiţi singuri.
  
27:36 Deci...
 
27:49 dorinţa,
 
27:50 intenţia.
 
27:53 plăcerea şi acţiunea.
 
27:59 Majoritatea acţiunilor noastre,
dacă sunteţi conştienţi de ele,
  
28:04 sunt direcţionate de voinţă:
 
28:08 "Voi face asta, voi deveni
aia, nu voi face asta,
  
28:10 ar trebui să fac aia..."
 
28:16 Înţelegeţi ?
 
28:17 Această acţiune a voinţei.
 
28:23 "Voi medita !"
 
28:45 "Voi urma acea
persoană, nu pe alta !"
  
28:50 Această voinţă...
 
28:53 face parte din violenţa noastră.
 
28:58 Şi, pentru a înţelege acea voinţă,
 
29:01 trebuie să examinăm, cu
foarte mare atenţie, dorinţa,
  
29:05 fiindcă intenţia
este esenţa dorinţei.
  
29:10 Corect ?
 
29:18 Ce este dorinţa ?
 
29:21 Cum ia fiinţă dorinţa ?
 
29:27 Şi de ce joacă un rol atât de
important în traiul nostru cotidian ?
  
29:35 Fie pentru a avea
o casă mai bună...
  
29:41 o viaţă socială mai bună,
 
29:44 lăuntric vorbind, pentru
a deveni ceva diferit,
  
29:48 această năzuinţă continuă.
 
29:57 Deci, haideţi să
abordăm asta cu atenţie !
  
30:00 Poate că unii dintre voi l-au auzit
pe vorbitor explicând dorinţa,
  
30:02  
 
30:08 dar uitaţi asta.
 
30:11 Uitaţi ce aţi citit, ceea ce el a
explicat ieri sau acum doi ani
  
30:12 sau anul trecut
 
30:18 şi începeţi de parcă
nu aţi şti nimic.
  
30:21 Corect ?
 
30:22 Atunci e distractiv...
 
30:26 cel puţin pentru mine aşa este.
 
30:30 Dacă aş tot repeta ce am spus cu zece
ani în urmă, ar fi teribil de plictisitor.
  
30:33  
 
30:39 Deci, ce este dorinţa ?
 
30:45 Oare există frumuseţe în ea ?
 
30:53 Oare există ceva preţios...
 
30:57 ceva de care mintea se agaţă...
 
31:04 de parcă s-ar îmbogăţi...
 
31:07 ceva care dă sens vieţii...
 
31:11 care ajută mintea şi
inima să înflorească ?
  
31:18 Nu să devină ceva,
ci să înflorească.
  
31:21 Înţelegeţi ?
 
31:22 Mă întreb dacă înţelegeţi asta.
 
31:25 Există o diferenţă între
frumuseţea înfloririi...
  
31:31 şi năzuinţa de a
deveni ceva anume.
  
31:32 Înţelegeţi ?
 
31:40 Oare există frumuseţe în dorinţă ?
 
31:45 Sau este întotdeauna
corelată cu năzuinţa,
  
31:50 nemulţumirea...
 
31:52 amărăciunea,
 
31:54 neliniştea ?
 
32:06 Aşteptaţi să vă spun eu asta ?
 
32:13 Sau lucrăm împreună ?
 
32:16 Înţelegeţi ?
 
32:17 Înţelegeţi diferenţa ?
 
32:21 Fie aşteptaţi ca
vorbitorul să explice...
  
32:28 şi, ca atare, receptaţi...
 
32:36 ceea ce mă pune pe mine
în poziţia de guru pentru voi,
  
32:37 cineva care vă va ajuta...
 
32:46 ceea ce nu este deloc
intenţia vorbitorului...
  
32:53 dar, dacă reflectăm,
lucrăm împreună,
  
32:57 ne mişcăm împreună,
păşim împreună...
  
33:01 atunci nu există
profesor şi elev.
  
33:06 Înţelegeţi ?
 
33:09 Atunci nu există decât o acţiune,
 
33:13 care se numeşte învăţare.
 
33:19 Învăţarea, aşa cum
o cunoaştem acum,
  
33:22 înseamnă acumularea
de cunoştinţe infinite...
  
33:30 şi să acţionezi conform
acelei cunoaşteri.
  
33:33 Asta e ceea ce numim învăţare...
 
33:37 să citeşti cărţi,
 
33:39 să mergi la şcoală, colegiu,
universităţi, dacă ai noroc...
  
33:43 sau să mergi şi să acţionezi
 
33:47 şi, prin acţiune, să înveţi.
 
33:51 Înţelegeţi diferenţa ?
Ambele sunt la fel.
  
33:54 Urmăriţi asta ?
 
33:59 Să mergi la şcoală, colegiu,
 
34:00 universitate,
 
34:07 să studiezi, să studiezi, să studiezi,
să acumulezi informaţie, cunoştinţe
  
34:11 şi, cu acea cunoaştere,
să intri în viaţă...
  
34:16 ca avocat, afacerist,
 
34:19 ca bucătar, ca tâmplar,
 
34:21 inginer, om de ştiinţă,
fizician ş.a.m.d.
  
34:26 Sau...
 
34:28 să porneşti fără
cunoştinţe, să acţionezi
  
34:31 şi, prin acţiune, să înveţi.
 
34:35 Ceea ce este acelaşi lucru, corect ?
 
34:38 Ambele au ca rezultat
acumularea de cunoştinţe...
  
34:44 şi asta noi numim învăţare.
 
34:48 E clar ?
 
34:49 Corect ?
 
34:53 Asta ne este condiţionarea.
 
34:58 Creierele noastre
sunt condiţionate astfel...
  
35:04 prin acea acumulare de
cunoştinţe şi prin acţiune.
  
35:08 Acum, noi propunem
ceva complet diferit.
  
35:12 Există un mod cu
totul diferit de a învăţa.
  
35:13 Să înveţi...
 
35:34 Vedeţi...
 
35:41 minţile voastre nu sunt
niciodată liniştite, nu-i aşa ?
  
35:46 Oare v-aţi întrebat asta ?
 
35:48 Câteodată.
 
35:52 Nu sunt niciodată liniştite,
 
35:53 liniştite în sensul de a
observa atât de deplin...
  
35:55 nu numai cerurile
 
36:04 şi frumuseţea Pământului,
 
36:09 ci, de asemenea, să observi în
tăcere, fără vreo acţiune a gândirii,
  
36:15 întreaga structură a
propriei voastre minţi,
  
36:16 a propriei voastre fiinţe.
 
36:25 Atunci, când observi
astfel, fără nici o motivaţie,
  
36:28 fără nici o direcţionare,
 
36:30 fără nici o dorinţă,
 
36:33 atunci, tocmai acea
observare este o intuiţie,
  
36:39 care nu este...
 
36:42 o acumulare de cunoştinţe,
 
36:44 ci înveţi să acţionezi
instantaneu, imediat,
  
36:48 plecând de la
ceea ce ai observat.
  
36:51 Am reuşit să clarific ceva ?
 
36:53 Nu.
 
37:07 Vedeţi, domnule...
 
37:10 sau doamnelor...
 
37:14 vedeţi, domnule...
 
37:18 creierul nostru este obişnuit,
 
37:21 instruit, condiţionat,
 
37:24 prin această cunoaştere.
 
37:27 Cunoaşterea devine
esenţială pentru a acţiona.
  
37:30 Numai asta ştim, corect ?
 
37:35 Şi, ca atare, acţiunile noastre
sunt întotdeauna incomplete...
  
37:42 deoarece cunoaşterea noastră este
întotdeauna incompletă, evident.
  
37:46 Deci orice acţiune, născută din acea
cunoaştere, trebuie să fie incompletă...
  
37:52 - Corect ? -
 
37:53 însoţită de regrete,
suferinţă, traumă,
  
37:58 servilism, conformism,
mimetism, comparaţie.
  
38:03 Corect ?
 
38:05 Urmăriţi toate acestea ?
 
38:10 Acum, oare există vreo
acţiune care să nu fie astfel ?
  
38:17 O acţiune care nu este
născută din rememorare ?
  
38:25 Pot continua, domnule ?
 
38:30 Ne punem întrebarea.
 
38:32 Eu spun că există,
vorbitorul spune că există.
  
38:36 Acea acţiune este percepţia
instantanee, imediată...
  
38:44 şi acţionezi !
 
38:47 Fiţi foarte atenţi aici,
 
38:49 fiindcă majoritatea dintre noi...
 
38:52 gândim că putem
acţiona imediat, fără...
  
38:54 M-am pierdut.
 
39:03 Trebuie să abordez asta
cu foarte mare atenţie.
  
39:10 În primul rând, oare observăm că acţiunea
prin cunoaştere este mereu limitată ?
  
39:13  
 
39:17 Corect ?
 
39:19 Deoarece cunoaşterea,
însăşi, este limitată
  
39:21 şi, ca atare, gândirea
este limitată.
  
39:25 Corect ?
 
39:26 Orice acţiune născută din aşa ceva
trebuie, fără excepţie, să fie incompletă.
  
39:33 Este ceva evident !
 
39:36 Ca atare, cineva se
întreabă, voi vă întrebaţi
  
39:40 - nu eu mă întreb,
ci voi vă întrebaţi -
  
39:43 oare există o acţiune care
este completă, integrală,
  
39:48 fără vreun regret,
fără a privi înapoi,
  
39:49 fără a privi înainte,
fără vreun efort...
  
39:53 - Înţelegeţi ? -
 
39:57 în întregime, pe
deplin armonioasă ?
  
40:05 Există...
 
40:06 şi anume...
 
40:11 arta observării...
 
40:19 arta sesizării...
 
40:23 şi este posibilă numai atunci
când nu există nici o prejudecată,
  
40:27 când nu există nici o direcţionare,
când nu există nici un motiv,
  
40:30 ci numai percepţia.
 
40:32 Să lăsăm trenul să
treacă şi vom continua.
  
40:54 Oare cineva se poate
elibera de motivaţie...
  
41:00 pentru a observa ?
 
41:03 Eliberat...
 
41:05 de...
 
41:07 observarea directă...
 
41:10 numai să observe.
 
41:14 Să observe...
 
41:17 inutilitatea acceptării
autorităţii spirituale.
  
41:22 Iau asta drept exemplu.
 
41:26 Să o observe:
 
41:29 ceea ce i-a făcut minţii umane,
 
41:33 ceea ce a creat în lume,
 
41:36 dezbinarea, abordarea
ierarhică a vieţii,
  
41:40 ştiţi voi, întreaga ei structură,
 
41:43 să o observe în totalitate.
 
41:46 Nu este necesar
să citeşti cărţi...
  
41:50 pentru a investiga budismul,
hinduismul ş.a.m.d., creştinismul
  
41:55 şi, apoi, să ajungi la concluzia că
sunt mai mult sau mai puţin identice.
  
42:00 Nu la asta mă refer.
 
42:02 Nu mă refer nici la analiza lor,
 
42:05 ci să observi...
 
42:09 faptul că...
 
42:15 acceptarea autorităţii spirituale
este cea mai distrugătoare...
  
42:24 este distrugătoarea libertăţii.
 
42:28 Şi, fără libertate,
nu există observare.
  
42:35 Când observi în acel mod...
 
42:38 în acel moment al observării...
 
42:42 întreaga natură a
autorităţii este explicată,
  
42:47 este dezvăluită,
 
42:49 fiindcă asta înseamnă că mintea
ta este extraordinar de liberă
  
42:52 şi are o imensă energie şi
capacitate de a observa.
  
43:00 Şi, în acea observare,
există eliberarea de autoritate,
  
43:02 care înseamnă intuiţie.
 
43:06 Şi acea intuiţie înseamnă
inteligenţă, care este esenţa învăţării.
  
43:11 Am surprins-o !
 
43:17 Aţi înţeles, domnule ?
 
43:20 Cred că aţi înţeles.
 
43:22 Măcar unii dintre voi.
 
43:24 Deci acum vom face
exact acelaşi lucru,
  
43:27 în ceea ce priveşte dorinţa.
 
43:44 Nu analizăm dorinţa.
 
43:50 O observăm...
 
43:57 pe deplin...
 
44:01 fără vreo direcţionare, vreo
raţiune de a elimina dorinţa
  
44:02 sau de ce n-ar trebui să am dorinţe,
ce e în neregulă cu dorinţa ş.a.m.d.
  
44:05 ci numai să observăm, pe
deplin, acţiunea dorinţei.
  
44:13 Corect ?
 
44:15 Conlucrăm cumva ?
 
44:20 Şi anume, cum
de ia fiinţă dorinţa ?
  
44:28 Obiectele dorinţei pot varia.
 
44:31 Ţi-ai putea dori o casă mai bună,
altcineva doreşte o soţie mai bună
  
44:36 sau un soţ sau un
rang sau o jucărie nouă,
  
44:40 un nou guru, un nou...
 
44:43 nu ştiu, orice.
 
44:46 Deci obiectele dorinţei
variază, mereu, tot timpul.
  
44:51 Noi nu ne referim
la obiectele dorinţei,
  
44:54 ci la dorinţa însăşi.
 
45:02 Noi observăm şi, ca
atare, nu spunem...
  
45:04 ce anume este dorinţa,
 
45:10 ci acea observare a dorinţei
ne dezvăluie dinamica sa.
  
45:15 Aţi prins ideea ?
 
45:18 Aţi înţeles, domnule ?
 
45:20 Corect ?
Conlucrăm ?
  
45:21 În regulă, nu contează,
daţi-mi voie să continui.
  
45:28 Ne întrebăm:
 
45:30 Care este sursa,
natura, dorinţei ?
  
45:36 Este, evident, ceva foarte simplu.
 
45:41 Văzutul, atinsul,
senzaţia - corect ?
  
45:48 Corect ?
 
45:49 Să vezi...
 
45:51 femeia sau casa sau
maşina, una sau alta,
  
45:56 văzutul, percepţia vizuală...
 
46:00 contactul, atingerea, senzaţia.
 
46:04 Corect ?
 
46:08 Apoi gândirea creează imaginea...
 
46:14 a traiului în acea casă,
 
46:17 a existenţei alături de
acea femeie sau acel bărbat,
  
46:21 a conducerii unei maşini,
a statului în maşină,
  
46:25 apoi se iniţiază dorinţa.
 
46:31 Corect ?
 
46:33 Testaţi voi singuri, nu acceptaţi
ceea ce spune vorbitorul.
  
46:40 Să vezi aceşti
pantaloni de catifea...
  
46:48 să-i atingi...
 
46:52 senzaţia care apare...
 
46:56 apoi gândirea spune:
 
47:00 "Ce drăguţi sunt, ce culoare
frumoasă au, mi-aş dori să-i am."
  
47:08 Atunci se naşte dorinţa.
 
47:11 Adică...
 
47:14 acolo unde există senzaţii,
 
47:17 funcţionarea simţurilor,
 
47:21 gândirea creează imagini...
 
47:27 şi, în acea clipă,
s-a născut dorinţa.
  
47:32 Este clar ?
 
47:34 Nu mă refer la explicaţia
mea, ci observaţi asta singuri.
  
47:38 Este atât de evident.
 
47:45 Deci, de ce oare...
- Vă rog să treceţi mai departe ! -
  
47:49 de ce oare gândirea
creează întotdeauna imagini ?
  
47:54 Înţelegeţi ?
 
47:56 Este o idee foarte
interesantă, dacă o cercetaţi.
  
47:59 De ce gândirea creează imaginea...
 
48:04 sau imaginaţia,
 
48:07 imaginea simbolurilor...
 
48:11 ideilor, ştiţi voi, întreaga
acţiune a imaginilor.
  
48:17 Imaginea pe care gândirea
o creează între doi oameni,
  
48:21 oricât de intimi ar fi...
 
48:22 între un bărbat şi o femeie,
 
48:29 clădirea constantă şi
completarea imaginii.
  
48:37 Deci întrebarea este:
 
48:42 De ce oare gândirea...
 
48:47 se deplasează întotdeauna în
direcţia procesului clădirii imaginilor ?
  
48:54 Cineva vede acea cămaşă sau rochie
albastră, sau ce-o fi, pe fereastră.
  
48:57 Are o culoare drăguţă...
 
49:01 e bine croită...
 
49:08 bine lucrată.
 
49:15 Atunci, până la acel
moment, este în regulă.
  
49:20 Corect ?
 
49:21 Atunci gândirea spune:
"Mi-aş dori să am acea cămaşă."
  
49:25 "Mi-ar sta destul de bine cu ea."
 
49:30 Şi, apoi, este
urmată acea dorinţă,
  
49:33 este achiziţionată acea cămaşă
 
49:36 şi apare plăcerea de-a o avea.
 
49:40 Urmăriţi toate acestea ?
Este foarte simplu...
  
49:41 dacă le împărţiţi pe etape.
 
49:48 Acum problema este...
 
49:54 că aici intervine învăţarea,
 
49:58 nu acumularea, ci învăţarea...
 
50:01 care înseamnă: văzut, contact, senzaţie.
 
50:08 Apoi...
 
50:10 gândirea care nu
intervine în asta.
  
50:13 Urmăriţi ceea ce spun ?
 
50:19 Nu, nu.
 
50:21 Voi explica.
 
50:24 Este ceva firesc,
 
50:26 raţional, sensibil...
 
50:30 reacţiile sunt vii,
 
50:31 văzând un lucru frumos...
 
50:38 atingându-l.
 
50:40 Senzaţia !
 
50:46 E ceva firesc.
 
50:48 Corect ?
 
50:51 Dacă nu simţi asta, e
ceva în neregulă cu tine,
  
50:55 cu sistemul tău nervos,
 
50:58 întreg trupul tău nu
este sensibil, vigilent.
  
51:03 Până la acel punct este excelent.
 
51:06 Apoi, intervine gândirea...
 
51:07 creează o imagine...
 
51:15 apoi se manifestă
acţiunea dorinţei
  
51:20 şi urmărirea ei, plăcerea
ei, în ansamblul ei.
  
51:23 Corect ?
 
51:25 Acum, întrebarea este:
 
51:29 De ce oare gândirea
creează o imagine
  
51:32 şi oare poate gândirea,
care este tot o senzaţie...
  
51:40 să-şi dea seama...
 
51:42 că, atunci când se produce această
acţiune, care înseamnă dorinţă,
  
51:46 începe conflictul ?
 
51:49 Mă întreb dacă înţelegeţi asta.
 
51:54 Domnule, nu te uita la mine !
 
51:58 Nu merită s-o faci,
 
52:00 ci descoperă singur asta.
 
52:05 Fiindcă, vedeţi, asta înseamnă...
 
52:10 să nu permiţi
niciodată gândirii...
  
52:15 - nu să nu-i permiţi niciodată -
 
52:17 ca gândirea să-şi dea
seama de natura imaginii...
  
52:23 de ce anume creează imaginea,
 
52:26 gândirea, însăşi, să-şi
dea seama de asta.
  
52:30 Atunci dorinţa devine
ceva complet diferit.
  
52:35 Înţelegeţi ce spun ?
 
52:37 Atunci nu există
conflict în dorinţa în sine.
  
52:43 Observaţi asta ?
 
52:53 Acolo unde există dorinţă,
 
52:56 cu imaginea sa creată de gândire,
 
53:00 trebuie să existe
căutarea plăcerii.
  
53:06 Corect ?
 
53:08 Observaţi asta ?
 
53:12 Şi, atunci când plăcerea
este contracarată,
  
53:15 există fie teamă,
 
53:17 fie antagonism, fie violenţă.
 
53:27 Aceea este rădăcina violenţei.
 
53:34 Deci, pentru a înţelege,
 
53:36 trebuie abordată, foarte
profund, eliminarea violenţei...
  
53:43 şi trebuie înţeleasă plăcerea...
 
53:47 şi dorinţa.
 
53:51 Dacă acest proces este înţeles,
 
53:54 nu teoretic, ci
ca o acţiune reală...
  
53:59 în viaţa cuiva,
 
54:01 atunci...
 
54:02 vei descoperi, dacă
cercetezi profund,
  
54:06 că...
 
54:07 delectarea...
 
54:14 este ceva complet
diferit de plăcere.
  
54:20 Înţelegeţi ?
 
54:22 Atunci când priveşti munţii,
 
54:23 dealurile şi zăpada şi...
 
54:29 nu în aceste zile, din nefericire,
 
54:31 dar, dacă le observi
într-o zi senină,
  
54:35 cerul minunat de albastru...
 
54:40 limita zăpezii, contururile
acestor dealuri şi văi
  
54:46 şi apele şi strălucirea
şi splendoarea unei zile,
  
54:50 aceea este delectare, corect ?
 
54:53 Ce-i rău în asta ?
E perfect, minunat, să simţi asta.
  
54:54 Dar...
 
55:00 gândirea spune:
 
55:06 "Sper să o am şi când voi
reveni, în ziua următoare."
  
55:11 Mă urmăriţi ?
 
55:16 Fiindcă reamintirea acelui...
 
55:19 perceperea acelui...
 
55:23 sentiment de delectare...
 
55:26 devine o amintire...
 
55:31 apoi acea amintire
devine plăcere...
  
55:36 fiindcă a creat o imagine
a acelei dimineţi excelente...
  
55:42 şi urmăreşte acea dimineaţă
excelentă, ca pe o rememorare.
  
55:48 Corect ?
 
55:49 Mă întreb dacă
observaţi toate acestea.
  
55:54 Deci atunci se pune întrebarea...
 
55:58 ca să cercetăm mai departe:
 
56:01 Acea frumuseţe a unei dimineţi,
 
56:04 de ce ar trebui, totuşi,
să fie înregistrată ?
  
56:10 Îmi înţelegeţi întrebarea ?
 
56:15 Există o delectare
în acea dimineaţă,
  
56:18 liniştea, tăcerea...
 
56:21 fiecare frunză... este
vie şi copacii se mişcă,
  
56:26 ştiţi voi acel sentiment extraordinar
al frumuseţii unei dimineţi.
  
56:33 S-a întâmplat şi gata !
 
56:36 Dar creierul a înregistrat
asta, ca pe o amintire...
  
56:37 - Corect ? -
 
56:42 şi, apoi, gândirea spune...
 
56:44 "Sper să ajung la
acelaşi sentiment,
  
56:48 la încântare şi frumuseţe
în dimineaţa următoare."
  
56:56 Aţi înţeles până aici ?
Corect ?
  
57:00 Ne întrebăm: "De ce ar trebui creierul
să înregistreze acel eveniment ? "
  
57:06 E terminat !
 
57:09 Aţi înţeles ?
 
57:13 Momentul a fost
înregistrat şi spui:
  
57:16 "Trebuie să-l am şi în
dimineaţa următoare !"
  
57:22 Atunci când frumuseţea
dimineţii următoare apare,
  
57:26 nu ai văzut-o pentru prima oară.
 
57:28 Aţi înţeles ?
Am reuşit să explic ceva ?
  
57:33 Deci vom aborda ceva
mult mai dificil, şi anume:
  
57:40 dacă este înregistrată
acea delectare...
  
57:43 atunci acea înregistrare
înseamnă căutarea plăcerii.
  
57:49 Corect ?
 
57:50 Şi nu frumuseţea acelei clipe.
 
57:55 Este o reamintire, o frumuseţe
rememorată, care nu este frumuseţe.
  
57:59 Înţelegeţi ceea ce spun ?
 
58:10 Deci...
 
58:12 plăcerea...
 
58:14 este asociată, fără
excepţie, cu teama.
  
58:19 Corect ?
 
58:20 Nu ?
 
58:27 Este atât de evident, domnule.
Putem continua ?
  
58:33 Frica...
 
58:39 este extrem de adânc
înrădăcinată în fiinţele umane.
  
58:50 Şi, acolo unde există
teamă, există întuneric.
  
58:54 Corect ?
 
58:55 Înţelegeţi asta ?
 
59:01 Şi mintea umană,
inclusiv creierul,
  
59:05 a trăit în frică:
 
59:09 frica de singurătate...
 
59:15 teama de a nu avea succes...
 
59:18 frica de pierdere,
 
59:20 teama de a nu fi în siguranţă...
 
59:26 teama de iubire...
 
59:33 frica de dependenţă...
 
59:36 teama de ataşament.
 
59:39 Ştim asta cu toţii.
 
59:42 Fiecare fiinţă umană are această
teamă, adânc înrădăcinată.
  
59:52 Şi mintea a trăit cu ea...
 
59:55 am acceptat-o...
 
59:58 aşa cum acceptăm...
 
59:59 terorismul, în această epocă,
 
1:00:05 aşa cum acceptăm totalitarismul,
 
1:00:08 aşa cum acceptăm războaiele,
 
1:00:11 aşa cum acceptăm dezbinarea...
 
1:00:14 dezbinarea tribală, care
se numeşte naţionalitate...
  
1:00:20 dezbinările religioase.
 
1:00:22 Le acceptăm pe toate acestea...
 
1:00:30 fiindcă nu îndrăznim să punem
nimic sub semnul întrebării.
  
1:00:34 Şi, dacă punem sub semnul
întrebării, există frică.
  
1:00:41 Corect ?
 
1:00:43 Deci ne naştem înfricoşaţi
şi murim înfricoşaţi.
  
1:00:51 Şi asta e o tragedie.
 
1:00:56 Nu ne întrebăm, vreodată,
 
1:00:58 dacă teama poate
dispărea complet...
  
1:01:06 la fel ca durerea,
la fel ca o boală.
  
1:01:09 Ştim ce să facem cu o boală...
 
1:01:14 numai dacă nu e incurabilă.
 
1:01:19 Dar nu am spus niciodată,
 
1:01:21 nu ne-am întrebat
sau n-am solicitat...
  
1:01:25 cercetat,
 
1:01:26 dacă se poate pune capăt fricii,
 
1:01:29 complet,
 
1:01:31 total.
 
1:01:37 Ne întrebam asta acum.
 
1:01:40 Voi puneţi acea întrebare,
puneţi-vă singuri acea întrebare.
  
1:01:47 Adică, astfel reflectăm împreună.
 
1:01:52 Nu vă solicit să
puneţi acea întrebare,
  
1:01:55 ci să vă puneţi acea
întrebare în sinea voastră.
  
1:02:02 Frica.
 
1:02:07 Oare teama e
provocată de ceva anume...
  
1:02:12 sau e teama de ceva anume ?
 
1:02:16 Înţelegeţi ?
 
1:02:18 Sau frica este ceva complet
diferit de obiectul fricii ?
  
1:02:27 Oare devine prea dificil ?
 
1:02:36 Înţelegeţi, domnule ?
 
1:02:37 Cineva se teme de întuneric,
 
1:02:38 se teme să nu-şi piardă slujba,
 
1:02:44 se teme ca nu cumva
să-l părăsească soţia
  
1:02:49 sau ca soţul să umble
după o altă femeie
  
1:02:51 sau se teme să rămână singur,
 
1:02:54 să fie el însuşi izolat.
 
1:03:11 Deci întotdeauna există
teama de ceva anume,
  
1:03:15 provocată de ceva anume
sau legată de ceva anume.
  
1:03:18 Corect ?
 
1:03:21 Ne punem întrebarea:
 
1:03:23 Oare există o teamă
ca atare, în sine ?
  
1:03:27 Sau întotdeauna e
legată sau e provocată...
  
1:03:32 ... direcţionată de ceva anume.
Înţelegeţi ?
  
1:03:37 Vă rog, puneţi-vă
aceste întrebări !
  
1:03:50 Oare teama este ceva înnăscut...
 
1:03:54 ca sângele...
 
1:03:57 ca celulele, ca mirosul...
 
1:04:01 auzul, văzul ?
 
1:04:02 Sau...
 
1:04:10 natura temerii
constă în dorinţă...
  
1:04:23 dorinţa de securitate,
 
1:04:25 dorinţa de a fugi de singurătate,
 
1:04:28 dorinţa de a fi ceva anume.
 
1:04:30 Înţelegeţi ?
 
1:04:33 Mă întreb dacă-mi sesizaţi ideea.
Reflectăm împreună ?
  
1:04:35 Sau...
 
1:04:41 frica este ceva
ce nu înseamnă...
  
1:04:43 să doreşti, să bâjbâi,
 
1:04:49 să scapi de ceva anume...
 
1:04:53 fie de trecut, fie de
prezent sau de viitor...
  
1:04:54 dar...
 
1:05:01 ea există, ca
atare, atât timp cât...
  
1:05:09 există o acţiune
temporală şi a gândirii ?
  
1:05:14 Mă întreb dacă pricepeţi.
 
1:05:24 Să zicem că cineva se
teme de singurătate...
  
1:05:30 majoritatea dintre
noi ştim asta, probabil.
  
1:05:35 Sau să pierdem o slujbă
sau să pierdem ceva anume.
  
1:05:39 Singurătatea.
 
1:05:44 Dacă eşti căsătorit,
 
1:05:46 dacă ai copii...
 
1:05:49 atât timp cât sunteţi împreună, nu
te gândeşti niciodată la singurătate.
  
1:05:55 Nu există niciodată acolo.
 
1:05:58 Dar, pe măsură ce îmbătrâneşti,
copiii ţi-au plecat ş.a.m.d
  
1:06:02 te trezeşti, dintr-o dată, bătrân,
 
1:06:05 singur,
 
1:06:06 nefericit.
 
1:06:08 Corect ?
 
1:06:16 Şi asta generează frică.
 
1:06:21 Corect ?
 
1:06:24 Aşa cum cineva se teme de moarte,
 
1:06:27 ceva care se va
întâmpla în viitor.
  
1:06:32 Nu imediat, fiindcă
staţi cu toţii aici,
  
1:06:35 doar dacă nu se prăbuşeşte cortul.
 
1:06:40 Deci există...
 
1:06:44 evitarea morţii,
 
1:06:47 care se va produce,
poate, după câţiva ani.
  
1:06:54 Ceea ce înseamnă timp, corect ?
 
1:06:58 Corect ?
 
1:07:00 Şi gândul că aş putea muri.
 
1:07:06 Deci teama este
rezultatul timpului...
  
1:07:13 - Înţelegeţi ? -
 
1:07:15 sau al gândirii ?
 
1:07:20 Sau timpul şi gândirea
sunt unul şi acelaşi lucru ?
  
1:07:30 Înţelegeţi ?
 
1:07:34 Cineva a făcut ceva, în trecut...
 
1:07:39 şi se teme de asta...
 
1:07:42 fiindcă nu este ceva acceptabil,
nu este frumos, nu este plăcut.
  
1:07:47 Deci cineva se teme de asta,
 
1:07:50 să nu apară din nou
 
1:07:52 şi să fie atacat.
 
1:07:56 Deci amintirea acelui
incident din trecut,
  
1:08:02 care nu a fost plăcut
 
1:08:04 este...
 
1:08:07 rememorarea unui eveniment trecut.
 
1:08:10 Corect ?
 
1:08:12 Ceea ce înseamnă
o acţiune a gândirii.
  
1:08:16 Şi acţiunea gândirii
este acţiunea timpului.
  
1:08:20 Corect ?
 
1:08:21 Corect, domnule ?
 
1:08:28 Deci oare teama...
 
1:08:37 este acţiunea
gândirii şi a timpului ?
  
1:08:41 Dacă...
 
1:08:43 ar fi să mor acum, imediat,
 
1:08:46 nu există teamă.
 
1:08:48 Corect ?
 
1:08:50 S-a terminat !
 
1:08:53 Dar...
 
1:08:55 vreau să mai trăiesc încă zece ani
 
1:08:58 sau încă cinci ani
 
1:09:00 şi sper să nu se
întâmple nimic, între timp.
  
1:09:06 Corect ?
 
1:09:07 Deci frica înseamnă timp...
 
1:09:13 - Vă daţi seama
de asta domnilor ? -
  
1:09:16 şi gândire.
 
1:09:20 Corect ?
 
1:09:21 Nu, vă rog să observaţi asta !
 
1:09:23 Este extrem de important.
 
1:09:26 Dacă vreţi să
înţelegeţi asta...
  
1:09:33 atunci trebuie să înţelegeţi
timpul şi gândirea atât de deplin...
  
1:09:39 încât teama să
înceteze cu desăvârşire.
  
1:09:47 De aceea este foarte important
să înţelegeţi natura timpului.
  
1:10:04 Trenul care fluieră
ne spune să ne oprim !
  
1:10:14 Este foarte important să înţelegeţi
- mai avem încă zece minute -
  
1:10:18 timpul şi gândirea.
 
1:10:26 Ce este timpul ?
 
1:10:31 Lăsând la o parte...
 
1:10:32 ziue de ieri, de azi şi de mâine,
 
1:10:38 lăsând la o parte faptul
că timpul este necesar,
  
1:10:41 pentru a putea învăţa o limbă,
diverse subiecte ş.a.m.d.
  
1:10:47 timpul pentru a acoperi distanţa
dintre acest loc şi Lausanne...
  
1:10:55 care este necesar, timpul e
necesar pentru a acoperi o distanţă.
  
1:11:04 Timpul ca răsărit, apus...
 
1:11:09 şi întunericul serii.
 
1:11:13 Asta e o realitate.
 
1:11:15 Acum, oare există vreun
timp diferit de acesta ?
  
1:11:22 Se pare că există.
 
1:11:27 "Voi fi !"
 
1:11:31 "Voi avea succes !"
 
1:11:34 "Nu am acum, dar voi avea."
 
1:11:39 "Sunt furios...
 
1:11:43 acordă-mi timp şi
voi trece peste asta."
  
1:11:48 Deci există timpul fizic
 
1:11:51 şi timpul psihologic.
 
1:11:54 Corect ?
 
1:11:58 Şi eu îmi pun întrebarea,
 
1:12:00 mă îndoiesc,
 
1:12:02 dacă există, totuşi,
un timp psihologic.
  
1:12:10 Înţelegeţi ?
 
1:12:12 Am acceptat timpul psihologic.
 
1:12:19 "Voi deveni !"
 
1:12:25 Voi deveni ministru,
 
1:12:27 guvernator,
 
1:12:29 politician,
 
1:12:30 ştiţi voi, să devii una sau alta,
 
1:12:34 ceea ce înseamnă speranţă.
 
1:12:38 Corect ?
 
1:12:44 Deci ne punem întrebarea dacă
există, totuşi, un timp psihologic.
  
1:12:46 Am acceptat timpul psihologic,
 
1:12:53 ceea ce ar putea fi o iluzie...
 
1:13:03 deşi toţi sfinţii,
 
1:13:05 toţi oamenii religioşi,
 
1:13:07 toţi filozofii,
 
1:13:10 spun că trebuie să existe timp...
 
1:13:15 timpul înseamnă cunoaştere...
 
1:13:18 timpul e un mijloc
de a obţine ceva,
  
1:13:20 psihologic vorbind.
 
1:13:24 Corect ?
 
1:13:28 Noi ne îndoim de asta.
 
1:13:32 Punem sub semnul întrebării...
 
1:13:33 dacă este aşa sau nu.
 
1:13:39 Se pare că aşa este.
 
1:13:42 Dar oare e o realitate ?
 
1:13:45 Înţelegeţi ?
Corect ?
  
1:13:55 Adică: "Nu sunt şi voi fi."
 
1:14:00 Corect ?
 
1:14:04 Această deplasare, de la "ceea ce
există" la "ceea ce ar trebui să fie"...
  
1:14:13 acesta este timpul psihologic.
 
1:14:17 Şi am înghiţit asta,
 
1:14:18 am trăit astfel, am acceptat
 
1:14:22 şi face parte din natura noastră,
 
1:14:25 face parte din mintea noastră,
 
1:14:27 din inima, din creierul nostru.
 
1:14:35 Pun asta sub semnul
întrebării şi n-o accept !
  
1:14:47 Adică:
 
1:14:51 Oare chiar există o
devenire psihologică ?
  
1:14:57 Înţelegeţi ?
 
1:14:58 Real.
 
1:14:59 Adică:
 
1:15:01 "ceea ce există" şi "ceea
ce ar trebui să existe".
  
1:15:07 Corect ?
Mă exprim foarte rapid.
  
1:15:09 Putem continua ?
 
1:15:10 "Ceea ce există"
 
1:15:12 - furia, gelozia sau orice ar fi,
 
1:15:17 lăcomia...
 
1:15:18 singurătatea, orice
ar fi - "ceea ce există"...
  
1:15:20 şi deplasarea de la "ceea ce
există" la "ceea ce ar putea fi",
  
1:15:23 "ceea ce ar trebui să
fie", ceea ce se speră.
  
1:15:31 Acela este timpul !
 
1:15:33 Corect ?
 
1:15:37 Dar...
 
1:15:39 "ceea ce ar trebui să fie" e ceva
real, sau numai "ceea ce există" ?
  
1:15:45 Mă urmăriţi ?
 
1:15:49 "Ceea ce ar putea fi"
s-ar putea să nu fie !
  
1:15:54 Dar "ceea ce există" aşa este !
 
1:15:58 Înţelegeţi ce spun ?
Haideţi, domnilor !
  
1:16:01 Corect ?
Aşa este.
  
1:16:05 Dacă aşa este, de ce oare mintea trece de la
"ceea ce există" la "ceea ce ar putea fi" ?
  
1:16:06 Înţelegeţi ?
 
1:16:15 De ce oare este incapabilă să trăiască
înţelegând, observând, "ceea ce există" ?
  
1:16:23 De ce există această
îndepărtare de "ceea ce există" ?
  
1:16:27 Mă întreb dacă pricepeţi asta.
 
1:16:32 Îmi înţelegeţi întrebarea ?
 
1:16:36 Reflectăm împreună ?
Urmăriţi asta ?
  
1:16:41 De ce oare există mereu
în noi, psihologic vorbind,
  
1:16:46 să nu trăim cu "ceea ce există"...
 
1:16:51 să existăm cu "ceea ce există" ?
 
1:16:56 Dar...
 
1:16:58 îndepărtarea de "ceea
ce există" înseamnă timp.
  
1:17:02 Corect ?
 
1:17:07 Deci, dacă nu există nici o
îndepărtare de "ceea ce există",
  
1:17:12 nu există nici un fel
de timp psihologic.
  
1:17:15 V-aţi prins ?
 
1:17:19 Deci oare mintea poate
rămâne, poate păstra, observa,
  
1:17:25 numai "ceea ce există"...
 
1:17:31 şi să nu se îndepărteze
în orice direcţie...
  
1:17:36 orizontal, vertical ş.a.m.d.
 
1:17:38 ci...
 
1:17:40 numai să observe
"ceea ce există" ?
  
1:17:43 În acea observare,
nu există timp deloc.
  
1:17:54 Corect ?
 
1:17:55 Făceţi-o domnilor şi veţi vedea !
 
1:18:02 Acela este timpul psihologic...
 
1:18:05 pe care l-am acceptat
 
1:18:07 şi, dacă abordaţi asta,
cu foarte mare atenţie,
  
1:18:10 fără vreo reacţie anume,
 
1:18:11 fără vreo motivaţie,
 
1:18:15 veţi observa că lucrul
cel mai important
  
1:18:18 este nu "ceea ce ar trebui
să fie", ci "ceea ce există".
  
1:18:27 Atunci, prin observarea
a "ceea ce există"...
  
1:18:41 atunci, prin observarea a "ceea ce
există", se diminuează "ceea ce există"...
  
1:18:43  
 
1:18:47 dispare realitatea curentă...
 
1:18:52 fiindcă, atunci când te depărtezi de
ea, "ceea ce există" rămâne totuşi.
  
1:18:58 Îndepărtarea de realitate
este o risipă de energie...
  
1:19:06 pe când observarea înseamnă o
atenţie deplină pentru "ceea ce există"...
  
1:19:13 ceea ce înseamnă că întreaga
energie este rezervată observării.
  
1:19:20 Acolo unde există energie
deplină, există atenţie deplină...
  
1:19:26 şi, acolo unde există neatenţie,
 
1:19:29 există îndepărtarea
de "ceea ce există".
  
1:19:32 Aţi prins asta ?
N-am idee ce am spus chiar acum.
  
1:19:33 Înţelegeţi, domnule ?
 
1:19:39 Adică...
 
1:19:43 e ceva foarte distractiv...
 
1:19:51 cineva este gelos...
 
1:19:55 asta fiind "ceea ce există".
 
1:19:59 Apoi, spunem: "De ce
ar trebui să fiu gelos ?"
  
1:20:04 Gelozia este justificată...
 
1:20:06 motivată,
 
1:20:08 analizată,
 
1:20:10 toate însemnând îndepărtarea, de
fapt, de realitatea esenţială a geloziei.
  
1:20:12 Această acţiune a analizei,
 
1:20:19 a îndepărtării...
 
1:20:24 a justificării ei,
 
1:20:27 este o risipă de energie...
 
1:20:33 care nu rezolvă problema geloziei.
 
1:20:37 Corect ?
 
1:20:38 Dar, atunci când există...
 
1:20:39 observare deplină, observare pură,
 
1:20:46 ceea ce înseamnă nici un
motiv de a anula realitatea...
  
1:20:52 deci, atunci când
există percepere deplină,
  
1:20:54 care înseamnă atenţie deplină,
 
1:20:57 în acea atenţie este
concentrată întreaga ta energie.
  
1:21:04 Deci acolo unde
există atenţie deplină,
  
1:21:08 nu există gelozie.
 
1:21:12 Numai atunci când există
neatenţie apare gelozia.
  
1:21:16 Mă întreb dacă
aţi prins ideea asta.
  
1:21:18 Aţi prins asta ?
 
1:21:23 Mă pot opri acum ?
 
1:21:41 Putem pleca cu toţii ?