Krishnamurti Subtitles home


SA80T7 - Oare există ceva sacru în viaţă?
Al şaptelea discurs public
Saanen, Elveţia
20 iulie 1980



0:01 OARE EXISTĂ CEVA SACRU ÎN VIAŢĂ ? Aceasta este ultima prelegere. Vor fi întâlniri cu întrebări şi răspunsuri, timp de cinci zile, începând de miercuri... până duminică, inclusiv.
0:52 Am dezbătut... împreună... complicaţiile vieţii noastre. Întreaga noastră existenţă este atât de complexă... cu toate iluziile sale... cu simboluri şi idei şi imagini... şi propriile noastre ambiţii... ataşamente... de diverse genuri. Şi lumea, căreia îi aparţinem... devine din ce în ce mai confuză, brutală... din ce în ce mai învrăjbitoare... distructivă... fără nici un sentiment al moralităţii... iar societatea noastră este foarte coruptă, aşa cum sunt şi religiile noastre. Şi, observând toate acestea, aşa cum trebuie s-o facă cineva, dacă este serios... ce are de făcut o fiinţă umană ? Ce avem de făcut, fiecare dintre noi, în această lume nebună ? Oare să evadăm în vreun club exclusivist... religios ? Să devenim un fel de călugări ? Să ne angrenăm, singuri, într-un fel de reformă socială ? Să ne alăturăm partidului comunist... sau altor activişti politici ? Sau... oare există o cale... complet detaşată de toate acestea... complet disociată de toate acestea... oare există vreo cale de a trăi complet diferit, de a trăi în această lume ? Este o mare întrebare şi necesită un răspuns serios.
3:57 Oare putem, fiecare dintre noi, care suntem fiinţe umane, trăind în această lume, fiinţe umane care reprezintă, de fapt, întreaga omenire... oare putem, fără a ne dedica nici unui partid politic, de stânga, de dreapta, de centru, fără a aparţine nici unei religii... unei religii organizate... nici unui guru... nici unei... colectivităţi dedicate unui anumit ideal... nici unui sistem, nici unei metode, fiindcă toate au devenit atât de corupte ? Şi... oare ce trebuie să facem ? Poate că unii dintre noi suntem serioşi... alţii pe jumătate serioşi, iar ceilalţi sunt nepăsători. Dacă suntem cât de cât serioşi, în sensul de a nu fi dedicaţi în nici un fel... fiindcă vom fi înţeles natura unui astfel de angajament... de a fi ataşaţi... de hainele noastre... de vreo ţinută ciudată pe care o poartă cineva, după ce am fost în India... şi aşa mai departe, să nu aparţinem de nimic anume... oare putem trăi în această lume... ne putem câştiga traiul... având relaţii cu alte fiinţe umane, fiind pe deplin liberi ? Fiindcă poate că numai atunci vom şti ce anume este iubirea. Ne-am exersat intelectul, am scris cărţi, am ţinut prelegeri, i-am convertit pe alţii... fie la comunism, fie la alte forme de escrocherii religioase. Şi, atunci când suntem deziluzionaţi, ne depărtăm de ele, iar alţii sunt prinşi în capcana lor. Asta se întâmplă. Şi se pare că trebuie să plecăm de la incertitudini... pentru a descoperi o siguranţă deplină, o certitudine.
7:27 Aşa cum am spus deunăzi... dezbatem, împreună. Nu acceptaţi nimic din ceea ce spune vorbitorul. Sper că începeţi să puneţi sub semnul întrebării... să vă îndoiţi, nu numai de ceea ce afirmă vorbitorul, ci să vă îndoiţi şi de propriile voastre activităţi... propria voastră formă de drog. Poate că nu consumaţi LSD... şi există diverse alte forme de droguri... alcool şi fumat ş.a.m.d. dar, de asemenea, puteţi fi drogaţi de o credinţă... drogaţi de idealuri... drogaţi de autoritate... de cineva care spune "eu ştiu, tu nu, aşa că te voi ajuta" sau "îţi voi arăta calea". Toate acelea sunt diverse forme de droguri... deoarece distrug claritatea propriei percepţii.
8:58 Deci întrebăm, împreună: Oare este posibil să trăieşti în această lume... fără nici o motivaţie ? Fiindcă iubirea nu are nici o motivaţie. Dacă am un motiv pentru a vă iubi, fiindcă aţi avut amabilitatea de vă aduna în acest cort... sau obţin vreun beneficiu psihologic, conversând cu voi... atunci sunt deja corupt... sunt deja pierdut. Plecând de la acea corupţie, cineva poate crea tot felul de iluzii... tot felul de idei, idealuri. Deci... oare cineva se poate elibera de toate acestea ? Fiindcă vom discuta, imediat, ce anume este meditaţia, ce anume este religia, dacă există ceva sacru în viaţă... ceva ce omul a căutat, în decursul timpului... ceva mai presus de gândire... mai presus de timp, mai presus de toate daunele pe care intelectul le-a produs. Oare există ceva ce este incoruptibil, atemporal... care este mai presus de orice gând ? Asta a căutat omul, din vremuri imemoriale.
11:07 Şi, dacă suntem cât de cât serioşi în propria noastră viaţă... observăm cât de pustie este. S-ar putea să purtaţi tot felul de veşminte... v-aţi putea păcăli, singuri, visând cu ochii deschişi... v-aţi putea păcăli, singuri, apelând la imaginaţie, la imagini. Şi devine mai important să descoperi... de ce mintea umană a creat imagini... nu numai la exterior... în temple, în biserici ş.a.m.d. În lumea islamică, moscheile nu sunt pline de imagini, dar ei au propriile forme de imagini, scrisul, care se practică de la stânga la dreapta. Un scris frumos, dar care devine imaginea, simbolul, ideea. Deci cineva trebuie să se întrebe... înainte de-a aborda această problemă, a meditaţiei... de ce creăm imagini... - Înţelegeţi ? - imagini ale ideilor... simbolurilor... conceptelor... şi, potrivit simbolurilor, imaginilor, conceptelor, noi trăim. De ce fiinţele umane au făcut asta, din vremuri imemoriale ?
13:07 Nu ştiu dacă nu aţi observat, cumva... atunci când sunteţi legaţi de o anumită persoană, intim sau în alt fel... mintea şi gândirea a creat, deja, o imagine. Este evident că voi, care aţi fost destul de amabili ca să veniţi aici, v-aţi creat, deja, o imagine despre vorbitor. Nu vă puteţi abţine, o aveţi, aşa cum aveţi o imagine despre soţia, soţul vostru ş.a.m.d. De ce oare mintea... gândirea, creierul, creează aceste imagini ? Fiindcă este foarte important să înţelegi asta... fiindcă acela ar putea fi motivul, cauza pentru care fiinţele umane nu iubesc.
14:22 Am alergie la polen - nu plâng.
14:35 Dacă aţi observat, singuri, activitatea propriei gândiri şi minţi şi inimi şi creier... în relaţia voastră aveţi o imagine despre ea sau el. De ce ? Vă rog, aşa cum am spus, puneţi-vă singuri această întrebare ! Nu vă pun eu această întrebare. Voi, care trăiţi în această lume, cu toate dezbinările şi problemele şi suferinţa şi depresia cumplită, degenerarea... de ce aveţi o imagine ? Să ai o imagine, despre orice... asta vă conferă siguranţă ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Cineva se simte în siguranţă... Când ai o imagine despre altă persoană te simţi în siguranţă. Fiindcă celălalt acţionează, trăieşte... se străduie, insistă... şi... dacă nu ai o imagine despre acea persoană, atunci mintea şi inima ta, totul, trebuie să fie extrem de activ. Şi majoritatea minţilor noastre sunt leneşe... înceţoşate... întunecate... fără nici un fel de subtilitate, dinamică, agerime. Deci, să aibă o imagine despre altul... oferă cuiva o mare siguranţă.
16:51 Voi, care ascultaţi amabili vorbitorul, aveţi o imagine despre el, obligatoriu... altminteri n-aţi fi aici: reputaţia sa şi toate acele prostii. Deci, atunci când are o imagine, cineva simte că ştie. Nu mă cunoaşteţi pe mine, vorbitorul, nici pe soţia voastră, nici pe soţul vostru, nici pe prietenul vostru, dar, având o imagine, credeţi că-i cunoaşteţi. Deci cunoaşterea devine, prin intermediul imaginii, un sentiment al bunăstării... siguranţei, securităţii şi, drept urmare, are loc o degenerare treptată a creierului, a minţii... fiindcă atunci deveniţi leneşi, acceptaţi asta... nu contestaţi niciodată imaginea, în sine... nu vă îndoiţi niciodată de imagine. Imaginea pe care creştinismul a impus-o oamenilor... imaginea pe care au impus-o hinduşii, budiştii ş.a.m.d... să aibă aceste imagini conferă cuiva un sentiment de siguranţă, un sentiment de bunăstare. Şi, ca atare, treptat... imensa... vitalitate... pe care creierul o are, se diminuează treptat... şi prin acea diminuare, care este ceva inconştient, cineva se simte în siguranţă, securitate, în cadrul tradiţiei. "Conformează-te !"
19:09 Vă rog să observaţi asta, în voi înşivă, nu ceea ce spune vorbitorul. Descoperiţi, dacă vă pot sugera asta... dacă este sau nu adevărat. Nu ceea ce afirmă vorbitorul... ci imaginea pe care o aveţi... dacă nu cumva acea imagine vă face mintea să fie monotonă... dacă nu cumva acea imagine împiedică extraordinara înflorire a iubirii. Fiindcă, fără acea calitate... fără acea floare stranie... cineva nu poate avea parte de ordine... în propria viaţă şi, ca atare, ordine în viaţa socială. Societatea este creată de fiecare dintre noi. Nu este creaţia vreunor indivizi ciudaţi, din trecutul îndepărtat... sau a vreunui zeu suprauman... ci societatea în care trăim este creată de fiinţele umane... prin ambiţia lor, prin lăcomia lor, prin competiţia lor, prin lupta lor constantă... prin orgoliul lor... agresivitatea lor ş.a.m.d. Deci societatea e ceea ce suntem. Şi este important să fie înţeles acest lucru : dacă nu vom produce o transformare radicală în noi înşine... vom trăi pentru totdeauna într-o societate coruptă. Şi, ca atare, acea corupţie produce pericol, terorism... comunism... toate elementele învrăjbitoare ale societăţii. Vă rog să acordaţi atenţie tuturor acestor lucruri ! Este viaţa voastră, nu...
21:53 Deci întrebăm... dacă se poate trăi în această viaţă fără nici măcar o singură imagine. Ceea ce înseamnă: "Oare există siguranţă... mai presus de imagine ?" Îmi înţelegeţi întrebarea ? Oare există vreun sentiment al bunăstării... un sentiment al... al absenţei traumei, al traumei psihologice ? Oare există o asemenea stare... de siguranţă atât de deplină ? Nu siguranţa indusă de gândire... prin imagine, prin simbol, prin diverse forme de concluzii, idealuri ş.a.m.d. care nu conferă siguranţă... ci conferă iluzia de a te afla în siguranţă. Urmăriţi toate acestea ? Pentru numele lui Dumnezeu, acţionăm împreună ? Este foarte dificil să vorbeşti sau să ai o întâlnire serioasă cu atât de mulţi oameni... fiindcă ne gândim, cu toţii, la atât de multe lucruri diferite. Fiecare este preocupat de propriile sale probleme, de propriile sale dorinţe, de propriile sale căutări... sunteţi dedicaţi acestui guru sau acelei idei, aşa că doar veniţi şi ascultaţi, sunteţi sau nu de acord, pur şi simplu vă continuaţi existenţa cotidiană. Dar, dacă sunteţi serioşi... - şi viaţa solicită ca cineva să fie serios nu numai în starea actuală a lumii... funcţie de ceea ce oamenii au făcut în prezent şi de oamenii care au făcut asta - dacă nu sunteţi conştienţi de toate acestea, care se reflectă în sinea noastră... atunci trăiţi şi produceţi corupţie, degenerare.
24:34 Deci, oare este posibil... pentru minte, pentru inimă şi, ca atare pentru creier, întreaga structură psihologică umană... care vă reprezintă... ca această întreagă conştiinţă să fie schimbată radical ? Conştiinţa noastră... este alcătuită din conţinutul său. Corect ? Urmăriţi asta ? Conştiinţa noastră constă din credinţele noastre, dorinţele noastre, grijile noastre, temerile, plăcerile, ipocrizia, orgoliul... zeii noştri, credinţele noastre. Toate acelea... reprezintă conştiinţa noastră. Şi noi trăim şi funcţionăm în limitele acelei conştiinţe. Nu spun nimic foarte ciudat. S-ar putea să sune straniu pentru voi, poate fiindcă auziţi asta pentru prima dată sau v-aţi gândit puţin la asta, dar nu aţi intrat suficient de profund în subiect. Vă puteţi îndoi de ceea ce s-a spus, dar ceea ce s-a spus vă reprezintă. Dacă vă îndoiţi de ceea ce sunteţi - şi anume de conştiinţa voastră, iar conştiinţa voastră constă în conţinutul ei - dacă vă îndoiţi de asta, începeţi să contestaţi asta... atunci poate că... mintea poate ajunge mai presus de acea conştiinţă. Înţelegeţi ce spun ? Urmăriţi asta ? Dezbatem împreună. Nu enunţăm nici o lege. Evidenţiem... legea consecinţelor naturale... legea care spune că acolo unde există o cauză, există şi un final. E o lege; vă puteţi îndoi de ea oricât doriţi... dar o puteţi cerceta, o puteţi aborda, vă puteţi îndoi de ea, cerceta, contesta şi veţi descoperi că este o realitate. Nu fiindcă asta spune vorbitorul, ci prin ea însăşi. Fie ascultaţi cu o atenţie atât de mare şi sesizaţi semnificaţia şi importanţa şi consecinţele sale, imediat... fie doriţi explicaţii. Şi, atunci când eşti dependent de explicaţii... - Observaţi ce se întâmplă în propriile voastre minţi, vă rog să ascultaţi asta ! - atunci când sunteţi satisfăcuţi de explicaţii, sunteţi satisfăcuţi numai de cuvinte... ceea ce înseamnă simpla acceptare a acţiunii intelectului. În timp ce, dacă începeţi să examinaţi... natura propriei voastre conştiinţe, care este conştiinţa omenirii... Vă rog să înţelegeţi acest lucru !
28:58 Nu este conştiinţa voastră, fiindcă atunci când mergeţi peste hotare, în India, Asia... la toţi guru lumii, la preoţi, veţi descoperi că toţi deţin fondul comun al acestei conştiinţe, suferinţa lor... pretenţiile lor, orgoliile lor... sentimentul ascensiunii eterne pe scara socială... pe scara către rai sau pe scara succesului material. Deci această conştiinţă este conştiinţa comună a întregii omeniri. Înţelegi, domnule ? Aşa este ! Te poţi îndoi. Îndoieşte-te, contestă, aprofundează asta. Nu spune "mă îndoiesc" şi pur şi simplu o respingi. Asta ar fi ceva destul de pueril. Dar, dacă spui: "Oare aşa este ?"... "Oare toate fiinţele umane... "Oare toate fiinţele umane... trec prin nelinişti similare... căutări similare... depresii similare ?" Ar putea varia, dar depresia tot depresie rămâne... neliniştea tot nelinişte este. Poate fi nelinişte occidentală sau nelinişte orientală, dar rămâne tot sentimentul de a fi îngrijorat, nesigur... disperat... este comun întregii omeniri. Şi, atunci când îţi dai seama că este comun întregii omeniri... - să-ţi dai seama efectiv de asta, nu numai ca o simplă idee, ca un concept, ca o imagine, ci atunci când îţi dai seama, lăuntric, că eşti la fel ca orice altă fiinţă umană... că ai putea avea un chip diferit, o educaţie diferită, o cultură socială diferită... ai putea venera ceva, sub o formă sau alta - atunci asta există, în interiorul tău, ca o văpaie.
32:11 Şi... noi întrebăm dacă acel conţinut poate fi golit, în totalitate. Dacă nu este golit... atunci eşti prins în capcana vechiului tipar existenţial... cu chinurile sale, cu cruzimile sale, cu orgoliile sale, cu pericolele sale imposibile. Deci... dacă vreţi să abordaţi asta, cu seriozitate... haideţi să dezbatem problema, împreună. Aceasta este meditaţia... nu să staţi cu picioarele încrucişate... obicei pe care l-aţi căpătat din India. Chiar nu ştiu de ce vă duceţi în India, de fapt. Este cea mai periculoasă ţară. Vorbesc serios. Este cea mai periculoasă ţară în care pot merge occidentalii. Este plină de romantism, în minţile voastre... plină de ceva misterios... plină de miracole care au loc acolo... plină de guru, care, ştiţi voi, au ajuns la capătul scării... şi în prezenţa lor simţiţi: "Oh Doamne, am dobândit ceva anume." Înţelegeţi toate acestea ? Romantism, sentimentalism, orgoliu, toate acelea sunt încurajate.
34:16 Ştiţi că există o poveste în India... şi anume: un băiat, la vârsta de 15, 16 ani... (zgomot de tren, râsete) Nu te mai poţi duce în nici un loc în care să fie linişte. Era foarte multă linişte aici, pe vremuri, acum 20 de ani... foarte liniştit, fără avioane, fără camioane, drumul era greu. Acum am devenit foarte civilizaţi... şi, ca atare, foarte zgomotoşi.
35:27 Deci era un băiat, care avea cam 16 ani... şi familia sa era foarte religioasă... în sensul ortodox al acelui cuvânt, în India. Era un copil brahman. Şi, ca atare, le-a spus, tatălui său şi mamei sale: "Vă părăsesc, fiindcă vreau să descopăr adevărul. Aţi vorbit despre el. Mi-aţi spus despre el. Cărţile voastre îmi vorbesc despre el, dar eu vreau să-l descopăr." Deci el merge de la un guru la altul... de la un profesor la altul şi cutreieră întreaga Indie, timp de 50 de ani. Şi... nu-l descoperă. Îşi pune pe el diverse veşminte, colorate diferit, nu sariuri, ci veşminte diferit... colorate... şi într-un final spune: "Nu l-am descoperit, aşa că mai bine m-aş întoarce acasă." Aşa că se întoarce. Şi, în momentul în care deschide uşa, iată-l ! Înţelegeţi ? Fusese întotdeauna acolo, nu fiindcă a cutreierat el pe întreg Pământul... ci el este acolo... numai că nu ştim încotro să privim. Fiindcă noi, fiinţele umane, reprezentăm istoria omenirii. Înţelegeţi ? Noi suntem povestea omenirii... în noi se află istoria omenirii, "historia". Dar nu ştim cum să citim acea carte... aşa că spunem: "Te rog, spune-mi totul despre asta !" întrebăm pe toată lumea, în această călătorie a irosirii... cum să citim, "cum" - spune-mi. Înţelegeţi ce spun ? Este acolo. De aceea autocunoaşterea este foarte importantă... nu potrivit vreunui psihoterapeut... nu potrivit unor diverşi filozofi... fiindcă, atunci, te priveşti, pe tine însuţi, prin ochii lor... şi, ca atare, nu vei fi capabil vreodată să-ţi citeşti propria carte, care este cartea omenirii. Înţelegeţi toate acestea, domnilor ? Deci, pentru a şti fără nici o umbră de îndoială...
38:58 fără nici o... iluzie... fără nici o senzaţie... de reţinere... să ştii, să observi această întreagă activitate a conştiinţei, care este sinele, cineva o poate face foarte uşor. Nu trebuie să te depărtezi de ceea ce eşti, de fapt. Fie că mergi către nord, est, vest sau sud, este acolo unde te afli. Dar locul în care ne aflăm nu este prea plăcut. Nu este foarte încurajator. Suntem destul de plictisiţi. Dar dincolo, peste râu, este mai frumos... mai romantic, mai colorat şi, ca atare, construim o punte până acolo. Când sunteţi acolo, tot voi sunteţi acolo, înţelegeţi ? Tot tu eşti, acolo. Deci nu traversa puntea... dacă pot sublinia asta.
40:30 Deci este posibil să te citeşti, pe tine însuţi, să citeşti despre tine însuţi până la ultimul capitol şi până la ultimul cuvânt. Asta necesită atenţie, observare, nu analiză. Numai să observi... ceea ce se petrece... fără a-ţi direcţiona cumva propria observare. Această constantă... vigilenţă... faţă de reacţiile tale... faţă de reflexele tale, faţă de orgoliul tău... faţă de agresivitatea ta, pur şi simplu, te joci cu ea. În acest joc, de-a te urmări pe tine însuţi - joc spus cu umor - înveţi mult mai mult... observi mult mai mult, decât sforţându-te şi zicând: "Trebuie să mă cunosc pe mine însumi !" Şi este necesar, pentru minte şi, ca atare, pentru creier şi inimă, să te eliberezi de toate iluziile, înainte să începi să meditezi. Corect ? Este evident. Dacă stai cu picioarele încrucişate, încerci să te concentrezi, să-ţi focalizezi mintea, să respecţi un sistem, zi de zi... mintea poate fi sau încă este stăpânită de iluzii... şi ca atare sistemele tale, respiraţia ta, yoga ta, toate acestea încurajează iluziile în capcana cărora eşti prins. Înţelegeţi toate acestea ?
42:38 Domnule, am văzut un om, în New Delhi, în India. Obişnuiam să mă plimb prin grădinile de acolo. Un om venea în fiecare zi pe bicicletă, în fiecare zi, de la birou. Era un om sărac. Şi obişnuia să stea sub un copac, rezemând bicicleta de copac, şi se aşeza foarte liniştit... repetând o anumită mantra... - ştiţi ce este o mantra, voi explica imediat - şi se autohipnotiza... intrând într-o anumită stare. Înţelegeţi ? Şi, fiind în acea stare, puteai observa cum plictiseala, din cauza serviciului său, a familiei, a suferinţei zilnice, începea să dispară de pe faţa sa. Înţelegeţi ? Şi, astfel, faţa sa devenea foarte liniştită, fiindcă repeta, se autohipnotiza, se relaxa prin acea hipnoză, eliberându-se de propriile dorinţe, propriile concluzii. Era pe deplin fericit. Înţelegeţi ce spun ? Asta obişnuia să se întâmple, zi de zi. Am stat acolo câteva luni, odată şi obişnuiam să urmăresc acest om, în fiecare zi, sâmbăta, duminica. Acela era drogul său. Deci...
44:23 atunci când cineva meditează... trebuie să existe libertate deplină. Ştiu că preferaţi celălalt gen de meditaţie, mult mai uşor, complet lipsit de sens, dar care este foarte liniştitor.
44:50 Acum, cuvântul "mantra"... - pentru care oamenii au dat poate 50 de dolari sau 300 de dolari sau orice sumă or fi dat... şi asta a devenit o escrocherie groaznică - cuvântul "mantra" înseamnă - dacă sunteţi interesaţi de asta - în sanscrită înseamnă... a cugeta... a-şi aminti, a observa, a privi... fără a deveni. Înţelegeţi ? Şi... "tra" şi toate celelalte - nu voi intra în detalii - înseamnă... că, dacă există vreo acţiune egocentrică, o asemenea acţiune este distrugătoare. Aceasta este semnificaţia întregului cuvânt, "mantra". Cu alte cuvinte... (Sunetul trenului) Tocmai voiam să spun: "Haideţi să mergem în Himalaya !" Şi acolo sunt, dar mai mari. Nu, e mult mai bine să stăm aici şi să suportăm zgomotul ! Scuze !
46:53 Deci spunem: mintea... trebuie să fie complet liberă de toate iluziile... să nu aibă vreo imagine... să nu aibă motiv. Înţelegeţi ? Fără imagine, fără motiv, fără iluzie. O iluzie... un motiv, o direcţie, sunt însoţite de dorinţă... dorinţa de a descoperi raiul, dorinţa de a descoperi iluminarea, dorinţa de a dobândi ceva, dorinţa de-a avea experienţă. Înţelegeţi ? Nu ştiu de ce fiinţele umane doresc să aibă experienţe. Îmi înţelegeţi întrebarea ? Aveţi experienţe de toate genurile, acum: teroare, sex... violenţă... oprimare... dictatură, fie că e de dreapta sau de stânga sau de centru... fie că este comunistă... fascistă sau religioasă. Toate sunt la fel. Corect ? Ştiu că nu veţi accepta toate acestea. Îndoiţi-vă de ceea ce spun, dar sunt toate la fel. Toate vor să vă modeleze mintea. Toate vor să te forţeze să accepţi un anumit tipar de gândire. Şi, dacă refuzi, fie ajungi în lagărul de concentrare, eşti împuşcat, fie eşti pus într-o rezervă psihiatrică. Exact asta se întâmplă !
49:12 Deci mintea trebuie să fie total şi pe deplin liberă. Şi, până nu se ajunge la asta, să nu meditaţi ! Înţelegeţi ce spun ? Fiindcă este lipsit de sens. Îmi amintesc - scuzaţi-mă, nu trebuie să apelez la anecdote, nu-i aşa ? Numai la asta. Priveam pe o fereastră, în Benares... un cerşetor, înveşmântat într-o robă portocalie... - asta este roba sannyasi în India. Nu ştiu dacă înţelegeţi ce înseamnă cuvântul "sannyasi". Vă voi spune imediat ce înseamnă. Era îmbrăcat în acel mod şi era un om obişnuit, sărac, nu prea învăţat, după cum arăta, după cum vorbea. Stătea sub un copac şi a început să psalmodieze, să cânte, ţipător. Trecătorii s-au uitat la el şi s-au îndepărtat. Într-o săptămână - şi vă asigur că nu exagerez - într-o săptămână avea ghirlande în jurul gâtului... oamenii stăteau în jurul lui, slăvindu-l... dându-i de mâncare... aproape să cadă în genunchi, spunând: "Ce om măreţ eşti !" Înţelegeţi ? Asta s-a întâmplat într-o săptămână. Şi noi suntem atât de creduli. Corect ?
51:24 Deci spunem: o minte trebuie să se elibereze de toate aceste lucruri... apoi survine meditaţia. Acum, ce este meditaţia ? Din nefericire... oamenii din Orient sau aşa-zişii guru orientali au adus acest cuvânt... în lumea occidentală... cu toate nonsensurile din spatele lui... cu sistemele lor: forma tibetană de meditaţie, forma Zen de meditaţie, forma budistă de meditaţie, forma hindusă de meditaţie. Corect ? Urmăriţi toate acestea ? Corect ? Şi noi, destul de naivi, şi dorind să ajungem undeva anume, fiindcă suntem plictisiţi de propriile noastre vieţi... spunem, atunci: "În regulă, spune-mi cum să meditez !" Şi ei sunt prea dornici să vă spună, pentru un anumit preţ sau pe gratis. Deci, dacă evitaţi toate acestea, toate sistemele... Sisteme însemnând practicarea lor, zi de zi, ceea ce înseamnă că mintea voastră devine mecanică. Când vă dedicaţi unui anumit sistem, mintea voastră este deja coruptă. Repet, îndoiţi-vă, contestaţi, descoperiţi adevărul în această privinţă.
53:36 Deci trebuie să existe o eliberare de toate acestea. Acum, acolo unde există libertate... ce se întâmplă ? Urmăriţi toate acestea ? Acolo unde există eliberare de orice angajament... de orice autoritate, de toate iluziile, imaginile, concluziile, care este starea minţii tale ? Înţelegeţi ce spun ? Descoperă domnule, nu te uita la mine ! Descoperă ! Este traiul vostru cotidian. Vedeţi, ne temem atât de mult... să nu fim nimic. Cultura noastră, educaţia noastră, totul spune: "Fii ceva anume !". Fie în lumea afacerilor, fie în lumea religiei, fie în domeniul divertismentului sau în cel fotbalistic- "Fii ceva anume !". Şi atunci când conştiinţa, cu întreg conţinutul ei, este golită... - dacă este posibil, îndoiţi-vă de asta, fiindcă asta sunteţi voi înşivă... îndoiţi-vă de orgoliul vostru... de ce anume eşti orgolios, de ce eşti blocat într-o anumită credinţă... agăţându-te de o experienţă trecută... de amintiri - şi... atunci când mintea este liberă, şi anume... atunci când toate chinurile tale nu mai există - Înţelegeţi ? - atunci ce mai rămâne ? Urmăriţi toate acestea ? Oh, domnilor, haideţi domnilor ! Înţelegi, domnule ? Când renunţi la fumat... fără a apela la vreo altă formă de fumat... când termini cu fumatul... sau când pui capăt unui anumit obicei plăcut... atunci când pui capăt ataşamentului, ce mai rămâne acolo ? Îmi înţelegeţi întrebarea ? Oare de asta ne temem ? Sunt ataşat de tine. Şi, dacă-i pun capăt, ce-mi mai rămâne ? Deci, dacă pun capăt orgoliului meu, concluziilor mele, credinţei mele, zeilor mei... - ştiţi voi, să tânjeşti, să tânjeşti, să tânjeşti - dacă termin cu toate acelea, ce se întâmplă ? Urmăriţi toate acestea ? Făceţi-o, vă rog ! Puneţi capăt ataşamentului vostru specific, acum... să nu vă pese de soţie, de soţ, de prietenă. Spuneţi: "În regulă, cel puţin din acest moment mă eliberez de ataşamente !" Ce are loc acolo, în minte ? Există o oarecare libertate, nu-i aşa ? Şi un sentiment al nimicniciei. Corect ?
58:00 Acum, nici un lucru... nimicnicie înseamnă nici un lucru. Lucru înseamnă, cuvântul "lucru" provine din "res" - voi explica totul - care înseamnă... ceea ce gândul a pus acolo. Înţelegeţi ? Lucrul este acţiunea gândirii. Gândirea este un proces material... - am explicat toate acelea - un proces material... fiindcă gândul este răspunsul memoriei, memorie care înseamnă experienţă, cunoaştere. Această experienţă, cunoaştere, memorie, este stocată în celulele cerebrale... şi, ca atare, este materie, este un proces al materiei. Nu vom aborda materia, momentan, am discutat această problemă cu savanţii, deci nu voi aborda asta, momentan. Deci, atunci când nu există nici un lucru... - Înţelegeţi ? - asta înseamnă că acţiunea gândirii a ajuns la un final. Aţi înţeles ? Adică, domnule, dacă o poţi face acum, stând aici, în acest cort... ştiind că eşti ataşat - de un guru sau de orice ai fi ataşat - pune-i capăt ! Nu spune: "De ce i-aş pune capăt ?" Am explicat toate acestea. Ar trebui să-i pui capăt deoarece consecinţa ataşamentului este teama, neliniştea, gelozia, ura, trauma psihologică, construirea unui zid în jurul tău, izolându-te singur ş.a.m.d. Este o realitate, de care nu trebuie să vă îndoiţi. Nu pierdeţi timpul îndoindu-vă, nu merită, e acolo ! Şi, dacă-i puneţi capăt... Ceea ce înseamnă că gândirea... nu mai are altă soluţie decât să-şi pună capăt singură.
1:00:41 Acum... sfârşitul gândirii este sfârşitul timpului. Corect ? Fiindcă gândirea este o mişcare. Timpul este o deplasare, de aici şi până acolo, fizic vorbind. Corect ? Îţi ia timp să mergi de aici până la casa ta sau cabana ta sau cortul tău sau orice ar fi. Pentru a acoperi acea distanţă e nevoie de timp. Şi gândirea este o mişcare. Orice mişcare poate fi măsurată. Corect ? Haideţi, domnilor ! Corect ? Deci, ceea ce este măsurat... ceea ce poate fi măsurat este lucrul creat de gândire... şi de timp. Uitaţi: îi ia cuiva poate două ore ca să meargă de aici până acasă, zece minute ş.a.m.d. ceea ce se poate măsura. Corect ? Prin distanţă, kilometraj, timp. Şi, de asemenea, gândirea poate fi măsurată. Corect ? Aţi remarcat asta ? Poate fi măsurată. Corect ? E nevoie s-o explic ? Oh, pentru numele lui Dumnezeu, haide domnule, explică-ţi-o singur ! Nu trebuie s-o explic eu ! Păreţi, cu toţii, a fi atât de uluiţi.
1:02:36 Uite, domnule... poţi măsura gândirea... atunci când spui "Voi deveni !". Corect ? "Voi deveni !" ceea ce înseamnă că nu sunt ceea ce ar trebui să fiu... dar voi deveni acel lucru. Acel lucru este planificat de gândire. Idealul - sau orice ar fi - este planificat de gândire. Deci, pentru a ajunge acolo... intervine mişcarea gândirii, de la "ceea ce există" la "ceea ce ar trebui să fie". Aceea este măsura. Acum, cuvântul "meditaţie" înseamnă nu numai să cugeţi, să reflectezi, să cercetezi în profunzime, ci mai are un sens, tot din limba sanscrită, de "a măsura". Înţelegeţi ce spun ? A măsura ! Şi, în meditaţie, măsura trebuie să ajungă la un final. Înţelegeţi ? Oh, pentru numele lui Dumnezeu ! Ceea ce înseamnă fără măsură, care este o comparaţie... înţelegeţi ? "Existam înainte de a veni la tine..." - la guru tău - "... tu mi-ai oferit sistemul, iar eu îl practic." Unde voi fi astăzi, mâine, poimâine ? Mă urmăriţi ? Cât de copilăresc este totul !
1:04:33 Deci măsura... care este o comparaţie - lăuntrică, o comparare a sinelui cu trecutul sau cu viitorul sau cu un exemplu - fără măsură, înţelegeţi... fără iluzie, fără imagine... şi stoparea absolută a voinţei. Urmăriţi ce cerinţă strictă necesită meditaţia ? Înţelegeţi ce spun ? Nu e ceva atât de uşor, ca a sta astfel şi a te ocupa cu cine ştie ce prostie. Aceasta necesită o atenţie extraordinară... o mare profunzime a analizei sinelui, lăuntrică. Ca atare, aveţi acel extraordinar sentiment al ordinii... ceea ce înseamnă absolut nici un conflict.
1:06:00 Apoi, dacă ajungeţi la asta... - şi sper că unii dintre voi o vor face şi trebuie s-o facă - atunci putem aborda semnificaţia meditaţiei. Înţelegeţi, domnilor ? Adică, atunci când există libertate... şi, ca atare... absenţa tuturor acelor lucruri... atunci există iubire... care nu înseamnă plăcere... care nu înseamnă dorinţă. Am abordat asta zilele trecute. Fără acea iubire, fără acea compasiune - şi, fiindcă există libertate, există inteligenţă - fără asta să nu meditaţi ! Atunci vă jucaţi cu ceva periculos, care nu merită. Înţelegeţi toate acestea ?
1:07:19 Am cunoscut un om... nu este o anecdotă... am cunoscut un om... eram mai tânăr pe atunci, care avea 75 de ani. Barbă albă, păr lung, era un sannyasi adevărat. Voi explica ce înseamnă acel cuvânt. Şi mi-a spus într-o zi, după ce a ascultat unele prelegeri, a venit să-l vadă pe vorbitor şi a spus: "Am plecat de acasă, cu 50 de ani în urmă. Eram judecător. Într-o dimineaţă mi-am dat seama că judecam oamenii... tâlharii, ucigaşii, criminalii, oamenii de afaceri escroci... şi aşa mai departe." Şi el s-a trezit într-o dimineaţă şi a zis: "Ce anume judec eu ? Nu ştiu care este adevărul... ca atare nu pot să judec." Aşa că şi-a convocat familia şi a spus: "Mă retrag !" "Puteţi păstra toţi banii mei ş.a.m.d. Mă voi duce, de unul singur... în vreun colţ al Pământului şi voi medita, pentru a descoperi ce este adevărul." După ceva mai mult de 25 de ani... el spuse: "Am venit la tine, ca să descopăr şi mi-am dat seama că m-am hipnotizat singur." Înţelegi, domnule ? La vârsta de 75 de ani, să spui că te-ai păcălit singur, după 50 de ani. Înţelegeţi câtă tărie necesită asta ? Şi, ca atare, am discutat.
1:09:26 Şi spun acelaşi lucru... spunem acelaşi lucru: să nu ai nici un fel de dorinţe, intenţii... idealuri, iluzii sau imagini ş.a.m.d. Mintea trebuie să fie complet liberă. Atunci intervine iubirea... care este nepieritoare, incoruptibilă. Fiindcă iubirea nu înseamnă ataşament. Înţelegeţi ? Atunci poţi începe să meditezi. Atunci meditaţia este cea mai simplă formă de... observare. Observaţie pură, nealterată... şi anume: mintea poate observa numai atunci când este complet liniştită. Corect ? Dacă ascultaţi acel zgomot... al trenului care trece, în linişte deplină... - Făceţi-o acum, când vorbim ! - acel zgomot nu are nici o... nu se încadrează în calitatea tăcerii. Înţelegeţi ? Mă întreb dacă aţi priceput asta. Domnilor, n-aţi făcut nici unul dintre aceste lucruri, deci nu sunt decât cuvinte, teorii. Deci...
1:11:24 pentru a observa atât de pur, mintea, trupul, toate simţurile organismul şi întreaga structură psihică, trebuie să fie complet liniştite... nu controlate. Din clipa în care controlezi există conflict. Corect ? Sunt atât de evidente toate aceste lucruri ! Deci conflictul trebuie să ia sfârşit. Şi, ca atare, asta înseamnă... - vă rog să înţelegeţi că este o afirmaţie periculoasă, dar o voi enunţa, pentru a-i observa natura - să nu existe absolut nici un control. Eu personal, dacă-mi permiteţi să vorbesc vreo două clipe despre vorbitor, el n-a controlat niciodată. Nu vă uitaţi la mine cu ochii mari ! Aţi putea crede că sunt nebun. Poate că sunt. Dar observaţi importanţa: atunci când există control, există două entităţi. Cea care controlează... controlând ceea ce a creat ea însăşi. Aţi înţeles, domnilor ? Aţi înţeles ? Adică, îmi controlez dorinţa: controlul dorinţei înseamnă să existe cineva care controlează lucrul numit dorinţă... şi, ca atare, există o dezbinare între controlor şi obiectul controlului. Corect ? Deci trebuie să existe conflict, acolo unde există dezbinare. Spuneţi: "Astăzi mi-am pierdut controlul, dar mâine va fi mai bine, voi avea eu grijă. Îmi voi exercita voinţa, autocontrolul, totul." Deci o persoană trebuie să trăiască fără nici un fel de conflict.
1:13:57 Ca atare, nu există nici un sentiment de control. Domnule, observă te rog frumuseţea lui, pentru numele lui Dumnezeu ! Făceţi-o, domnilor ! Atunci mintea este absolut liniştită. Există diverse tipuri de tăcere. După ce trenul a trecut există o anumită tăcere. Există linişte atunci când gândirea spune: "Trebuie să fiu liniştită !" Asta e o altă formă de tăcere. Există linişte între două zgomote. La urma urmei muzica este tăcerea dintre două note muzicale. Corect ? Corect ? Şi mai există liniştea pădurii: în pădure, atunci când există vreun animal periculos în mişcare... un tigru ş.a.m.d. întreaga pădure devine paralizată şi tăcută. Aţi fost vreodată într-o asemenea pădure ? Nu, voi, oameni buni, nu cunoaşteţi asta. Vânam un tigru, cândva... literalmente. N-am să intru în amănunte, uitaţi asta !
1:15:44 Deci această tăcere nu este produsă de gândire. Corect ? Este o tăcere absolută, nu una relativă. Şi, dacă mintea a ajuns la acel punct... atunci... oare există ceva sacru în viaţă ? Mă întreb. Nu vorbesc despre tăcere. Întreb: "Oare există ceva sacru în viaţa noastră, ceva sfânt ?" Nu creat de gândire. Înţelegeţi ? Biblia... şi toate lucrurile din Biblie... icoanele, crucile, tămâia, altarul, anafura... toate sunt create de gândire. Sper că nu există preoţi aici ! Şi... oare asta e ceva sacru ? Contestaţi asta, îndoiţi-vă de asta, descoperiţi... fiindcă omul a încercat întotdeauna... să descopere ceva mai presus de timp şi gândire. Şi, cercetând asta, s-a lăsat prins în capcană. Înţelegeţi ? Există prea multe capcane şi tentaţii. Cineva călătoreşte, dorind să descopere frumuseţea vieţii sau sacralitatea vieţii, dacă există ceva suprem, iubirea care este incoruptibilă. Cineva se întreabă. Apoi, vine vreo persoană şi spune: "Urmează asta şi vei afla !" Şi sunt prins în capcană. Şi devin deziluzionat, scriu despre asta, distrug imaginea şi trec la altceva.
1:18:27 Deci spun şi vă întreb: Oare există totuşi ceva sacru, sfânt ? Nu în temple, biserici - alea nu sunt sfinte. Toate sunt create de gândire, evident. Şi gândirea nu este sfântă. Dumnezeule, mi-aş fi dorit să fie... atunci ne-am fi comportat corespunzător.
1:18:58 Deci ne întrebăm dacă o minte, care este liberă... de toate acestea - şi, ca atare, posedă această calitate imensă a compasiunii, care merge laolaltă cu inteligenţa - oare are ceva sacru în ea ? Acum... dacă vorbitorul spune că există... atunci nu există. Aţi înţeles asta ? Înţelegeţi ? Doamne, mă bucur că măcar unii dintre voi înţeleg. Când vorbitorul spune că există... atunci, tocmai acel cuvânt... însăşi esenţa acelei mari iubiri şi frumuseţi nu există. Deci prin meditaţie... care este tăcerea absolută a minţii... a inimii ş.a.m.d. fiind complet liberi... veţi descoperi singuri... o asemenea libertate va... dezvălui, prin pura voastră observare, dacă există ceea ce este nemuritor, fără moarte, mai presus de timp şi spaţiu. Veţi descoperi. Există acolo, pentru o minte care este capabilă să ajungă la el. Am terminat !