Krishnamurti Subtitles home


SD70T2 - Se poate elibera mintea umană în totalitate de frică?
Al doilea discurs
San Diego State College, California, USA
6 Aprile 1970



0:17 Trebuie să fii decis. Numai aceia care sunt într-adevăr decişi, pot trăi în mod corect, pot avea o viaţă completă şi întreagă. Şi această determinare nu exclude bucuria, veselia. Dar cât timp există frică, nu poţi să fii decis sau bucuros, sau să ştii ce înseamnă să ai o mare bucurie. Frica pare să fie unul dintre cele mai comune lucruri din viaţă şi în mod ciudat am acceptat-o ca pe un mod de viaţă, la fel cum am acceptat violenţa în toate formele, am acceptat deasemenea şi ne-am obişnuit să fim speriaţi, psihic cât şi fizic.
1:58 În această dupa-amiază, dacă reuşim, ar trebui să abordăm această problemă. Cred că ar trebui să o abordăm complet şi să o înţelegem în întregime, astfel încât când părăsim această sală, acest loc să scăpăm de această frică. Cred că este un fapt realizabil, nu este doar o teorie, sau o speranţă, iar dacă cineva, aşa cum vom discuta, acordă mare atenţie la această problemă a fricii, sunt foarte sigur că explorând cauzele fricii şi modalităţile de abordare, de observare, de încetare completă, mintea noastră, mintea umană care a suferit atât de mult, care a îndurat atât de multă durere, care a trăit în tristeţe şi frică, această minte poate fi complet liberă de ceea ce numim frică.
4:11 Şi pentru a înţelege, trebuie să comunicăm unii cu alţii cu multă uşurinţă. Comunicarea înseamnă, la fel cum cuvântul exprimă, să creăm împreună, să înţelegem împreună, să lucrăm împreună; nu doar să-l ascultaţi pe vorbitor, să auziţi câteva cuvinte sau idei, ci împreună cu vorbitorul faceţi o călătorie, şi înţelegeţi această problemă foarte complexă a fricii. Şi pentru a comunica, pentru a face această călătorie împreună, nu presupune acceptare sau respingere, sau să vă spuneţi vouă înşivă că "e imposibil să scapi de frică", sau să explicaţi frica, sau să o acceptaţi - aveţi nevoie de o minte liberă pentru a explora această problemă, o minte care nu are nicio concluzie formată, care nu zice, e posibil sau e imposibil. Aşadar noi descoperim, explorăm împreună. De aceea trebuie să fiţi liberi să observaţi, să descoperiţi. Şi asta e absolut esenţial. În acest fel nu aveţi nicio prejudecată în a afla, prejudecată ce va preveni înţelegerea adevărului, a "ceea ce este".
6:42 Vedeţi, există atât de multe forme ale fricii, frică fizică cât şi psihică, psihosomatică. Pentru a analiza fiecare dintre aceste forme variate ale fricii e nevoie de un timp enorm, sunt necesare multe zile.. pentru a cerceta fiecare aspect al fiecărui tip de frică. Dar eu cred că puteţi observa... caracteristica fricii, a fricii generale, nu a unui anumit tip de frică, să observaţi natura fricii, structura fricii, nu să vă pierdeţi în detalii sau în tipul particular de frică a cuiva. Deoarece când noi înţelegem natura şi structura fricii, vom putea să aplicăm acea înţelegere, sau să urmăm acea înţelegere, sau să folosim acea înţelegere pentru un anumit fel de frică. Cineva poate avea frică de întuneric, fizic, sau cineva poate avea frică de soţ sau de soţie, sau de ce spune lumea, sau de ce gândeşte sau de ce face. Sau poate cineva are frică de singurătate, sau de lipsa de sens al vieţii, sau de plictiseala existenţei fără sens pe care o are. Cineva poate fi speriat de viitor, de ziua de mâine, de confuzie, de nesiguranţă, de bombă. Sau cineva poate fi speriat de moarte, de sfârşitul vieţii.
9:51 Aşadar există variate forme ale fricii, frici obsesive cât şi sănătoase, raţionale; dacă frica poate fi vreodată raţională sau sănătoasă. Dar, aparent, cei mai mulţi dintre noi sunt speriaţi în mod obsesiv de trecut, de ziua de azi, de ziua de mâine; lucrurile făcute în trecut... sau boala avută în trecut împreună cu durerea suferită şi cu agonia şi cu dorinţa de a nu se mai repeta... aduc frica de mâine. Cineva se sperie de trecerea timpului, de bătrâneţe, de senilitate, de dependenţa de altcineva.
11:14 De aceea există frica de trecerea timpului, frica de trecut şi frica de viitor, frica de singurătate, de moarte, de asumarea unei opinii publice, de nonconformism, de a nu fi în stare să reuşeşti, de a nu fi în stare să realizezi ceva, de a nu fi cineva în această lume stupidă şi asa mai departe. Mai există şi alte frici, nu numai conştiente, pe care le cunoaşteţi, dar şi frici adânc îngropate, nedescoperite, neexplorate, în locurile secrete ale minţii.
12:42 Aşa că problema nu se rezumă numai la cum să abordăm fricile conştiente... şi acelea care sunt ascunse, frica de trecerea timpului, frica de lucrurile făcute ieri, repetarea acelei suferinţe, mâine, frica de confuzie, de nesiguranţă, atât psihologică cât şi fizică. Există frica de singurătate exagerată şi evadarea din acea singurătate. Sigur, frica este o mişcare de depărtare de "ceea ce este", fuga, evadarea, evitarea a "ceea ce este" în realitate, mişcarea, fuga aceasta aduce frica. De aceea, comparaţia de orice fel dă naştere la frică - comparaţia dintre voi înşivă şi altcineva despre care voi credeţi că e mai măreţ, mai înţelept, mai nobil, etc. Este vorba despre comparaţia dintre ceea ce eşti şi ce ar trebui să fii.
15:24 De aceea frica este o depărtare de realitate - de "ce este", o mişcare, nu e obiectul înspre care evadaţi. Iar frica vine prin comparaţie. Şi există frică, adânc îngropată în sine însuţi, de care nu eşti conştient. Aceste probleme sunt toate foarte complexe. Niciuna din aceste probleme ale fricii nu poate fi rezolvată voind, - spunându-ţi ţie "Nu îmi va fi frică". Actul de voinţă nu are nicio semnificaţie. Sper că înţelegeţi toate acestea. Nu este un joc pe care eu îl joc cu voi, şi nici voi nu jucaţi un joc cu mine. Abordăm probleme foarte serioase şi de aceea trebuie să le acordaţi atenţia necesară. Şi nu puteţi acorda atenţie dacă interpretaţi sau traduceţi, sau comparând ce se spune cu ceea ce ştiţi deja - trebuie să ascultaţi. Trebuie să învăţaţi arta de a asculta, pentru că nu ascultaţi deloc, întotdeauna comparaţi, evaluaţi, judecaţi, respingeţi. De aceea vă împiedicaţi voi înşivă de a asculta în mod real. A-l asculta complet pe altul presupune acordarea întregii voastre atenţii - nu înseamnă că sunteţi sau nu de acord, deoarece nu există acord sau dezacord atunci când explorăm împreună. Doar microscopul prin care priviţi poate fi învechit, poate fi imprecis. Dar dacă aveţi un instrument de precizie atunci ceea ce voi vedeţi este ceea ce altul va vedea. De aceea nu se pune problema de acord sau dezacord sau respingere. Încercăm să examinăm
19:05 această problemă a fricii, de aceea e nevoie de atenţia voastră, e viaţa voastră, deoarece frica obturează mintea, o face insenzitivă, neinteresată. Cum poate o minte speriată să iubească? O minte dependentă, ce poate şti ea despre bucurie, în afară de frică? Deci...
19:47 există frici conştiente la fel ca şi frici ascunse. Cum -la prima cercetare - cum dezvăluiţi aceste frici ascunse? Şi când le dezvăluiţi, cum puteţi fi liberi de ele, cum poate mintea să fie liberă de ele? Aceasta e prima întrebare. Vă rog să urmăriţi - voi înşivă trebuie să faceţi asta, voi înşivă trebuie să observaţi, vorbitorul doar vă arată direcţia. Cum se pot accesa aceste frici ascunse,
20:48 cum pot fi ele dezvăluite? Cineva îşi poate cunoaşte fricile conştiente şi va şti cum să le stăpânească. Dar mai există frici ascunse, poate că mult mai importante. Cum le veţi aborda, cum le veţi dezvălui?
21:15 Îmi permiteţi să îmi dau haina jos?
21:21 Aşadar discutăm cum nivelele adânci de frică pot fi dezvăluite. Pot ele fi dezvăluite prin analiză - analizându-le, observând cauzele? Va elibera analiza mintea de frică, nu numai de o frică anume, nevrotică ci... de întreaga frică, întreaga structură a fricii - prin analiză? Analiza presupune timp, necesitând multe, multe, multe zile, ani, întreaga viaţă a cuiva, iar la final poate veţi înţelege puţin dar veţi fi pregătiţi pentru mormânt. Totodată, analiza implică şi existenţa celui care analizează. Cine este cel care analizează? Este un profesionist, un expert, care are o diplomă, şi vă va analiza fricile voastre cele mai ascunse? Şi el va avea nevoie de timp şi de aceea vă va lua bani.
23:21 Deci analiza presupune existenţa analizatorului, care este cenzorul, rezultat al multor forme de condiţionare. El va analiza frica pe care el însuşi a creat-o. Corect? Sper că urmăriţi toate acestea, deoarece intenţia noastră este ca... atunci când veţi părăsi această sală sufocantă, nu veţi mai avea niciun fel de frică. Este posibil. Şi veţi cunoaşte un mod foarte diferit de viaţă, veţi şti ce înseamnă o bucuria foarte mare, plus o minte care este complet liberă de acest lucru teribil numit frică. Şi pentru a fi liber de acest lucru, trebuie să colaborăm, şi trebuie să vă străduiţi mult, la fel ca vorbitorul.
25:14 Deci analiza presupune timp şi un analizator. Vă rog să observaţi adevărul din toate acestea, nu opinia voastră contrară cu cea a vorbitorului... sau opinia sau cunoştinţele altcuiva - observaţi adevărul, faptul că e nevoie de timp. Intervalul dintre începutul analizei şi sfârşitul acesteia se raportează tot la timp... şi de aceea intervin mulţi alţi factori, care îi dau altă direcţie. Cel care analizează este un fragment printre alte multe fragmente ce le formează pe "mine", "eu", egoul.
26:15 Acesta devine cel care analizează, îşi asumă autoritatea de analizator, iar analiza sa trebuie să fie definitivată de fiecare dată, altfel care ar mai fi scopul analizei? Deci analiza, ce presupune timp şi divizare nu este sfârşitul fricii. Vă este cât de cât clar? A înţelege asta, înseamnă că aţi renunţat complet la toată ideea de schimbare progresivă, deoarece factorul schimbare este una dintre cauzele majore ale fricii. Aţi rămas toţi hipnotizaţi? Pentru mine, pentru vorbitor, acesta e un lucru foarte important, de aceea el simte foarte mult, el vorbeşte intens, el nu face propagandă - nu e nimic aici pentru voi la care să aderaţi, nimic pentru voi în care să credeţi; e doar de observat şi de învăţat şi să fiţi liberi de frică.
28:15 De aceea nu analiza este calea. Înţelegeţi ce înseamnă aceasta atunci când vedeţi adevărul? Înseamnă că nu mai gândiţi în termenii celui care analizează, care va examina, care va analiza, care va judeca, evalua, de aceea mintea voastră va fi liberă de încărcătura numită analiză, de aceea va fi capabilă să observe direct. Şi...
29:29 dacă analiza nu este calea şi de aceea este falsă, cum veţi observa această frică? Cum veţi afla toată structura, toate părţile ascunse ale fricii? Prin vise? Visele sunt continuarea prin somn a orelor în care eşti treaz - Nu este aşa? Urmăriţi toate acestea? Nu ştiu dacă aţi observat că în vise există întotdeauna acţiune, faceţi ceva sau ceva se întâmplă, ceea ce e la fel cu orele în care eşti treaz, e o continuare a orelor în care eşti treaz, somnul, prin vise - este parte din întreaga mişcare. Deci visele nu sunt folositoare. Sunteţi de acord cu toate acestea? Vai, eu sper... Sunt sigur că nu sunteţi - dar n-are importanţă. Pentru că vedeţi ce facem, eliminăm obiceiurile cu care sunteţi obişnuiţi: analizarea, visele, dorinţa, timpul, şi când eliminăm mintea devine extraordinar de senzitivă. Şi prin această eliminare a devenit nu numai senzitivă, dar şi inteligentă.
32:07 Acum, având această sensibilitate şi inteligenţă vom observa frica. Corect? Suntem de acord? E foarte interesant, dacă abordaţi această problemă, deoarece atunci vă depărtaţi, vă despărţiţi de... întreaga structură socială în care timpul, analiza, dorinţa funcţionează.
32:53 Aşadar, ce este frica? Ce este frica, cum ia naştere? Frica e întotdeauna în legătură cu ceva, nu există de una singură: în legătură cu ceva care este permanent şi cu alt lucru care este deasemenea permanent. Corect? Există frica de ce s-a întâmplat ieri, de repetarea întâmplării mâine, fie vorba de durere sau de altă formă, există mereu un punct fix de la care începe legătura. Vom discuta asta, imediat, într-un minut.
34:14 După cum spuneam, frica există doar în legătură cu un lucru, altfel nu există frică în legătură cu trecutul - amintirea durerii din trecut şi dorinţa de a evita repetarea ei mâine sau azi - legătură cu ceva ce s-a întâmplat. Şi ce este frica? Ai suferit ieri, şi este clar, te-a durut. Există o speranţă că mâine nu va fi aşa.
35:21 De aceea există frică de ziua de ieri, există frică de ziua de mâine. Dar cum ia naştere frica? Voi puneţi această întrebare, nu eu. Aşa că străduiţi-vă. Ieri m-a durut, evident, îmi amintesc de asta, şi... nu-mi doresc asta şi mâine. Unde îşi are locul frica? Gândindu-mă la durerea de ieri, doar gândindu-mă, amintirea durerii de ieri proiectează frica de mâine, frica de a suferi mâine iar. Deci gândul aduce frica. Corect? Nu? Mă urmăriţi? Gândul aduce frica, o creşte, şi gândul deasemenea cultivă plăcerea. Pentru a înţelege frica trebuie să înţelegeţi plăcerea, deaoarece cele două sunt corelate, fără să înţelegeţi una, nu puteţi să o înţelegeţi pe cealaltă. pentru că, nu puteţi spune... "Eu trebuie să simt numai plăcere şi nicio frică", deoarece frica e cealaltă faţă a monedei, alături de plăcere. Corect? Suntem de acord unii cu ceilalţi?
37:48 Aşa că a fost plăcere ieri, sexuală sau alte feluri de plăcere, voi vă gândiţi la asta, aveţi o imagine, savuraţi plăcerea, gândindu-vă la ea. Şi e posibil ca mâine să nu mai aveţi parte de această plăcere. Deci gândul dă naştere fricii. Eu cred că e destul de clar, nu-i aşa?
38:33 Aşadar gândul nu numai că întreţine plăcerea, dar şi încurajează frica, iar gândirea s-a separat în ipostaza celui care analizează, dar lucrul de analizat e tot parte din gândire. În felul acesta se păcăleşte ea însăşi. Deci întrebarea este dacă gândirea face toate acestea, gândirea care refuză să examineze fricile inconştiente ascunse, gândirea care l-a format pe cel care analizează separat fiind de lucrul analizat, gândirea care a introdus timpul ca metodă de a scăpa de frică, dar care susţine frica, gândirea care întreţine plăcerea, care nu are nimic de-a face cu bucuria, deoarece bucuria nu este un produs al gândirii, nu este plăcere. Puteţi experimenta plăcerea, puteţi să vă gândiţi la ea la nesfârşit şi să extrageţi o plăcere mare, dar nu puteţi face asta cu bucurie. În momentul în care faceţi asta, ea a dispărut. A devenit ceva din care extrageţi plăcere ceva pe care vă este frică să o pierdeţi.
41:07 Aşadar gândirea este responsabilă pentru plăcere, suferinţă, frică. Şi deasemenea, gândirii îi este frică de a fi complet singură. Gândirea a condamnat-o deja, şi de aceea inventează o cale de evadare din singurătate prin forme variate de credinţe religioase sau culturale, căutarea fără sfârşit de... dependenţe mari şi solide.
42:10 Gândirea este responsabilă de asta. Atunci ce e de făcut? Sper că înţelegeţi toate acestea. Ce trebuie să facă cineva când îşi dă seama că gândirea, este răspunsul memoriei la orice provocare, mică sau mare, care susţine şi plăcerea şi frica; acestea sunt fapte, nu sunt invenţia vorbitorului, sau filozofia sa ciudată sau vreo teorie, acestea sunt fapte absolute observabile zilnic. Aşa că următoarea întrebare este, ce e de făcut? Pornim cu gândirea nu o puteţi ucide, nu o puteţi distruge, nu puteţi spune, "bine, voi uita", nu puteţi să îi rezistaţi - dacă rezistaţi, aceasta reprezintă altă exprimare a gândirii. Gândirea este un răspuns al memoriei. Şi aveţi nevoie de memorie pentru a funcţiona zilnic, pentru a merge la serviciu, pentru a vă întoarce acasă, pentru a putea discuta - această memorie este depozitul cunoştinţelor voastre tehnice. Aşadar aveţi nevoie de memorie, în totalitate.
44:40 Vedeţi, deasemenea, modul în care memoria susţine frica prin gândire, experimentând o anumită plăcere ieri, văzând frumuseţea apusului de soare superb, şi dorind iar repetarea aceleiaşi experienţe, prin folosirea unui drog sau prin prezenţa în acelaşi loc pentru a privi la acea lumină superbă. Şi când acest lucru nu se întâmplă, apare durerea, dezamăgirea, frustrarea. Deci gândirea... Aveţi nevoie de memorie cu toată puritatea şi claritatea gândirii într-o singură direcţie, tehnologică, pentru a funcţiona zilnic, pentru a vă întreţine şi aşa mai departe. Şi mai este faptul că... gândirea dă naştere la frică.
46:09 Deci ce e de făcut? Ce trebuie să facă mintea? Aţi înţeles întrebarea? Este clar? Voi vă întrebaţi, voi înşivă, nu eu vă întreb. Dacă acceptaţi întrebarea mea, întrebarea vorbitorului, atunci nu este întrebarea voastră. Dacă este întrebarea voastră, aşa trebuie să fie după această examinare, dacă nu, înseamnă că dormiţi. Dacă este a voastră atunci, cum veţi răspunde? Cum veţi răspunde la această întrebare, după ce aţi trecut prin... variatele fapturi ale analizei, timpului, ale evadării, ale dependenţei, văzând că depărtarea de "ceea ce este" e frică, mişcarea în sine e frică. Observând toate acestea, văzând adevărul din toate, nu o părere, nu judecata voastră obişnuită, care este răspunsul vostru la această problemă că gândirea trebuie să funcţioneze cel mai eficient, sănătos, şi totuşi aceeaşi gândire devine un pericol deoarece dă naştere la frică.
48:40 Acum, înainte de a răspunde la această întrebare, care este starea minţii ce a trecut prin toate acestea? Înţelegeţi la ce mă refer? Care este stadiul înţelegerii minţii voastre, mintea care a examinat... toate aceste forme variate ce au fost prezentate, ce au fost explicate sau observate, care este calitatea minţii voastre acum, deoarece răspunsul dat va fi de aceeaşi calitate. Dacă nu aţi urmat prezentarea nu aveţi niciun răspuns; dar dacă într-adevăr aţi urmat prezentarea, pas cu pas şi aţi abordat tot ce am discutat, atunci mintea voastră, veţi vedea, a devenit extraordinar de inteligentă, vie, senzitivă, deoarece a aruncat toată încărcătura stânjenitoare pe care a acumulat-o.
50:10 Atunci întrebarea este, cum observaţi tot acest proces al gândirii? Există un centru din care gândiţi? Vă rog să urmăriţi. Centrul este cenzorul, acela care judecă, evaluează, condamnă, justifică - mai gândiţi încă cu ajutorul acelui centru? Sau... nu există niciun centru din care provine gândirea, dar totuşi gândiţi. Corect? Observaţi diferenţa? Devine totul prea mult? - spuneţi-mi, vă rog.
51:28 Nu? Sunt surprins - mi-e teamă că doar ascultaţi.
51:42 Domnilor, gândirea a creat un centru cu eticheta de "eu" - eu, opiniile mele, ţara mea, Dumnezeul meu, experienţa mea, casa mea, mobila mea, soţia mea, copiii mei, ţara mea, ştiţi, eu, eu, eu. Acesta este centru din care voi acţionaţi, gândiţi. Acest centru divide, şi datorită acestui centru şi a divizării, există în mod clar conflict. Când părerea ta este împotriva părerii altcuiva, ţara mea, ţara ta şi altele duc la divizare. Ceea ce înseamnă că centrul divizează întotdeauna. Şi dacă gândiţi din acel centru.. şi observaţi din acel centru frica, sunteţi încă sub incidenţa fricii, deoarece acel centru s-a separat el însuşi de lucrul pe care l-a denumit frică, şi de aceea acum spune "Eu trebuie să scap de asta, eu trebuie să o analizez,eu trebuie să o depăşesc, să rezist". De aceea amplifică frica.
53:26 Aşadar, puteţi privi, poate mintea privi la frică - vom aborda asta puţin mai în detaliu - fără acest centru? Puteţi privi la acea frică fără să o denumiţi, deoarece în momentul în care spuneţi "frică" este deja în trecut, deoarece aţi denumit-o. Înţelegeţi? În momentul în care denumeşti ceva, nu l-ai divizat? Alb şi negru, maro, comunist - nu este aşa? De aceea orice divizare este o formă de rezistenţă, conflict şi frică.
54:33 Aşa că problema este să observi fără acel centru, şi să nu denumeşti acel lucru frică atunci când apare Toate acestea cer o disciplină riguroasă. Vedeţi, cuvântul "disciplină" înseamnă "a învăţa", a învăţa de la cineva - voi nu învăţaţi de la cel care vă vorbeşte, voi învăţaţi de la voi înşivă.
55:18 Dacă observaţi toate acestea de foarte aproape, cu grijă, adică cu afecţiune şi atenţie, atunci mintea observă fără o diviziune ca centrul cu care s-a obişnuit. Acesta este sfârşitul fricii, ascunse sau la vedere. Dacă nu aţi participat activ în această dupa-amiază, nu mergeţi acasă şi vă gândiţi la asta. Adevărul e ceva pe care voi trebuie să-l vedeţi imediat. Şi pentru a vedea ceva clar şi imediat, trebuie să participaţi cu toată inima şi mintea voastră şi cu toată fiinţa voastră.