Krishnamurti Subtitles home


SD70T3 - Pentru a înțelege meditaţia este nevoie de ordine
Al treilea discurs
San Diego State College, California, USA
7 Aprile 1970



0:20 Aş vrea, dacă îmi permiteţi, ca în această seară să discut despre... implicaţiile meditaţiei... şi despre ce îi este necesar minţii.. pentru a fi capabilă de o meditaţie adevărată - care este primul pas, ca să zicem aşa.
1:08 Mai întâi de toate, eu cred că trebuie înţeleasă... semnificaţia cuvântului "libertate". Pentru majoritatea dintre noi, libertate înseamnă libertatea de a ne exprima noi înşine, sau libertatea de a face ce ne place în societate; sau libertatea de a gândi ce ne place; sau libertatea de a avea un obicei plictisitor... sau libertatea de a avea o idiosincrazie anume, etc. A înţelege ce e libertatea - deoarece cred că îi este absolut necesară... unei minţi capabile, fără nicio distorsiune, pentru a fi în stare să mediteze.
2:50 Majoritatea dintre noi cerem libertate politică sau religioasă... sau să gândim ce ne place, ..şi aceasta este libertatea alegerii. Libertatea politică este corectă şi trebuie avută, dar majoritatea dintre noi nu cer şi nu află niciodată dacă este posibil să fi liber în interior. Mintea noastă e un sclav al propriilor proiecţii, al propriilor cereri, dorinţe şi împliniri. Mintea e un sclav al propriilor dorinţe puternice, al propriilor apetituri. Aparent, nu ne-am pus problema dacă este posibil să fim liberi în interior. Dar întotdeauna noi ne dorim libertatea în exterior - să ne împotrivim societăţii, împotriva unei structuri anume a societăţii. Şi această revoltă împotriva societăţii, ce are loc în întreaga lume, este o formă de violenţă ce indică faptul că ne concentrăm pe schimbarea exterioară... fără schimbare interioară. Aşadar violenţa joacă un rol extraordinar în viaţa noastră.
5:31 Nu întrebăm niciodată dacă mintea poate fi... liberă de violenţă, în mod complet. Am acceptat-o ca o parte a vieţii noastre, la fel cum am acceptat războiul ca un mod de viaţă. Şi avem războaiele noastre favorite - poate nu sunteţi de acord cu un razboi anume, dar nu vă deranjează să aveţi alte feluri de războaie. Vor fi întotdeauna războaie - şi au fost de 5000 de ani, deoarece omul a acceptat violenţa ca un mod de viaţă. Şi nu ne întrebăm niciodată dacă mintea poate fi într-adevăr, profund, liberă de violenţă. Societatea permisivă în care trăim, cultura emanată gradual de această societate, a face ceea ce îţi place sau a alege ceea ce îţi place, sunt încă indicatori ai violenţei. Acolo unde există varietate, nu există libertate. Varietatea aduce confuzie, nicidecum claritate. Când vezi ceva foarte clar, atunci nu există varietate, există numai acţiune. Doar o minte confuză alege. Iar varietatea este o dovadă a lipsei de libertate... şi de aceea în varietate este rezistenţă, conflict.
8:09 De aceea viaţa noastră de acum e bazată pe violenţă. Viaţa noastră e condiţionată de verbul "a fi". Vă rog, e foarte important să înţelegeţi, cum viaţa noastră e ghidată şi condiţionată de verbul "a fi": cineva a fost, cineva este şi cineva va fi. Ideea din acest verb este de a ajunge, de a reuşi, de a îndeplini, de a deveni; treptat să avem pace, treptat să scăpăm de ceea ce ne reţine. Aşadar verbul "a fi" este condiţionarea minţii în timp. Corect? Vă rog să urmăriţi.
9:47 Deoarece iluminarea nu este deloc o problemă de timp. Înţelegerea nu e o problemă de sensibilitate graduală; cineva înţelege imediat sau deloc. Cât timp mintea este condiţionată de acest verb, iar majoritatea minţilor sunt, toată structura noastră morală va fi bazată pe asta. Voi fi bun, voi atinge treptat o anumită stare a minţii şi aşa mai departe. Trebuie să fiţi conştienţi de acest cuvânt periculos. Aflaţi cum mintea poate fi liberă de acest cuvânt, deoarece cuvântul nu reprezintă lucrul, descrierea nu este niciodată cel descris. Şi totuşi suntem mulţumiţi cu descrierea, cu explicaţiile.
11:42 Deci, cum am spus, vom aborda această problemă nu numai ce este meditaţia - cred că acesta e un cuvânt nou pe care l-aţi învăţat în această ţară, adus din Est, şi nu ştiţi semnificaţia întreagă a acestui cuvânt. Dar înainte de a explica meditaţia, care este... un lucru foarte complex şi cel mai important, meditaţia e cel mai frumos lucru din viaţă, dacă ştiţi semnificaţia ei. Dar inainte ca cineva să mediteze, trebuie să înţeleagă ce este viaţa, ce este iubirea şi ce este moartea. Dacă nu le întelegeţi pe acestea, meditaţia voastră este... doar o evadare; e o formă de autohipnoză. Corect?
12:59 De aceea trebuie să construiţi fundaţia, dar nu treptat. Trebuie să fie ordine... înainte ca mintea să poată înţelege complet... semnificaţia la ceea ce este meditaţia, trebuie să fie o ordine desăvârşită. Asta înseamnă sfârşitul întregului conflict, al întregii tulburări, al întregii dezordini din cineva, altfel şederea într-un colţ singur... pentru zece minute pe zi şi gânditul... că vei medita sau vei obţine iluminarea sunt o prostie, dacă nu vă supăraţi să o numesc aşa.
14:07 De aceea trebuie înţeles ce este viaţa. Şi cineva poate înţelege asta doar observând ceea ce este în realitate, nu în contradicţie cu un concept, cu o formulă, cu o ideologie, ci ceea ce este în realitate. De aceea trebuie să fie liber să observe în mod real ceea ce viaţa este, nu ceea ce ar trebui să fie. Dacă gândiţi în termeni de ceea ce ar trebui să fie, atunci evitaţi în totalitate ceea ce este viaţa într-adevăr.
15:16 Ce este viaţa pe care o trăim, această viaţă, viaţa zilnică reală este dezordine, aşa-i? Există conflict, există ambiţie, există luptă în noi înşine, dorinţe opuse şi contradictorii, frustrări nesfârşite. Există frustrare deoarece noi nu am înţeles deloc ce este realizarea, sau dacă există realizare. Ce înseamnă a realiza? Mica ambiţie a cuiva, dorinţele, invidiile, ambiţiile cuiva de a fi cineva? Care este centrul ce le cere pe toate acestea? Nu este acest centru cauza dezordinii? Fără să aducem ordine în această viaţă, o ordine matematică desăvârşită, viaţa are o semnificaţie foarte mică - mersul la serviciu in fiecare zi, pentru restul de 60 de ani, sau 40 de ani, trăirea în lupta aceasta constantă... dintre "ce este" şi "ce ar trebui să fie", dintre ambiţiile frustrante... şi viaţa simplă, clară şi frumoasă; imaginile construite despre sine sau despre alţii, activitatea egoistă care se desfăşoară tot timpul, care îi izolează pe fiecare, şi de aceea îi divizează.
18:22 Aceasta e viaţa noastră, o viaţă în conflict, o viaţă care nu are într-adevăr nicio semnificaţie aşa cum este, o viaţă care este un câmp de luptă, nu numai în voi înşivă ci şi în relaţiile voastre, o viaţă a diviziunii, contradicţiei, a rutinei, a monotoniei. Şi această viaţă, când vă uitaţi profund la ea, este foarte singuratică, e o viaţă ce nu are frumuseţe. Aceasta este viaţa noastră şi nu exagerăm când spunem asta, dacă observaţi atent, fără vreo prejudecată, înclinaţie, când priviţi la orice fiinţă umană, în lume, sfântul, preotul, specialistul, omul de carieră, religiosul, toţi sunt prinşi în asta.
20:01 Şi noi vrem să scăpăm. Scăpaţi prin naţionalism, prin credinţe, prin dogme, prin nenumăratele forme de distracţie, la care intră şi participarea religioasă. Aceasta e viaţa noastră, ne comparăm cu ceea ce ar trebui să fim, ne comparăm cu cel mareţ, cu cel mai nobil, cu cel mai inteligent, cu cel mai spiritual şi altele... De aceea apar conflictul şi frica. Aceasta e viaţa noastră, o luptă pentru siguranţă... şi în căutarea siguranţei, psihice cât şi fizice, dăm naştere la distrugere. Acestea sunt fapturi evidente. Vrem să scăpăm de asta,
21:40 deoarece omul a trăit aşa de mii şi mii de ani, în tristeţe, confuzie şi nefericire şi cu comportament deviat. Fără să schimbăm toate astea complet, radical, doar revoluţie exterioară, ce schimbă un sistem anume cu un alt sistem, nu rezolvă această agonie neplăcută. Există doar o singură revoluţie, revoluţia interioară.
22:56 Aşadar, reclamând societatea, dând vina pe ea pentru ceea ce sunteţi, învinovăţeşte evident ceva creat de voi - e societatea voastră, voi aţi construit-o, din lăcomia voastră, invidia, ambiţia, competitivitatea, comparaţia, din ura interioară, din violenţă. Aceasta e viaţa noastră, o viaţă într-adevăr nebună.
23:51 Acum întrebarea este cum poate fi schimbată această viaţă? Nu gradual, ci imediat. Altfel, sădiţi seminţele violenţei, deşi doriţi pace, în realitate sădiţi seminţele urii, ale nefericirii.
24:33 Observaţi toate acestea, dar nu verbal, nu ca o explicaţie, nu ca o idee, ci observaţi-le aşa cum sunt, simţindu-le, la fel cum simţiţi foamea, fiind legaţi în mod intim de ele. Nu puteţi fi profund, superb legaţi de forma de existenţă pe care o denumim viaţă, atâta timp cât folosiţi orice mod de a scăpa de aceasta, orice mod de alterare.
25:46 Deci, să fiţi conştienţi spontan, să fiţi conştienţi de acest întreg fenomen al existenţei, nu de existenţa altcuiva, să nu fiţi conştienţi de viaţa voastră dupa spusele cuiva, ale unui filozof, ale unui guru, ale unui psiholog, ci să fiţi conştienţi în mod real, deoarece voi înşivă o observaţi. Trebuie să fiţi conştienţi în mod complet de viaţă, deoarece nu puteţi trăi cum trăim acum - discutăm de interior, de psihologic, de o viaţă ce este atât de răvăşită. Iar dacă vrem ordine, şi ordinea este o calitate morală, ordinea cere disciplină, ce presupune să învăţaţi, nu să vă conformaţi, nu să imitaţi, ci să învăţaţi. Să învăţaţi despre dezordine, reprezentată de viaţa noastră, să o observaţi, să învăţaţi, iar cu această observare vine şi o disciplină extraordinară, neimpusă de cineva, deoarece chiar observarea în sine îşi are disciplina sa. Prin actul pur de observare voi învăţaţi, şi de aceea învăţarea este disciplină. Vă rog să înţelegeţi asta, deoarece ne-am impus nouă înşine atât de multe discipline - disciplina de afaceri, disciplina religioasă, disciplina de familie - bineînţeles, disciplina militară este cel mai absurd fel disciplinar.
28:57 Am avut atât de multe discipline - obligaţii şi interziceri, totdeauna ne-am conformat, imitând, oprimând şi fiind oprimaţi, dorind să realizăm ceva - toate acestea sunt dezordine. Pentru a înţelege ordinea, pentru a învăţa despre ea, nu ce ar trebui să fie ordinea, ci studierea ei, trebuie să învăţaţi despre dezordine. Corect? Ne înţelegem... sau sunteţi hipnotizaţi încet de cuvinte? Dacă sunteţi, "tant pis" (franceză: "cu atât mai rău!"), depinde de voi.
30:10 Am spus, trebuie să învăţaţi despre dezordine, reprezentată de viaţa noastră, de mintea noastră, de interior... esenţa fiinţei noastre este dezordine, deoarece dacă spuneţi că există un suflet, conform hinduşilor... Atman şi aşa mai departe, acestea sunt doar teorii. Filozofia nu are nimic de-a face cu modul de viaţă, iar noi încercăm să înţelegem ce este viaţa, observăm că în viaţă există dezordine multă, lupta, nefericirea, confuzia, agonia, vina, frica.
31:08 Trebuie să observaţi fără nicio opţiune, această dezordine care sunteţi voi, care sunt eu - observaţi-o, nu cum aţi vrea voi să fie, deoarece atunci creaţi un conflict între "ce este" şi "ce ar trebui să fie". Şi acolo unde este conflict, este dezordine. Vă rog să întelegeţi asta, acest lucru e foarte simplu - odată ce înţelegeţi, veţi descoperi asta observând dezordinea în voi înşivă, fără vreo distorsiune, fără să doriţi să faceţi ordine în această dezordine, sau să încercaţi să impuneţi ceea ce credeţi că e ordine, în dezordine, doar observând-o fără altă opţiune, fără vreo distorsiune. Apoi, ca rezultat al acestei observaţii vine ordinea supremă, cel mai valoros bun.
32:28 Aceasta este o revoluţie totală. Şi din această schimbare radicală interioară porneşte spre exterior ordinea, şi nu invers. Noi vrem întâi ordine exterioară... iar asta n-a fost posibil niciodată - orice revoluţie, chiar şi revoluţia comunistă, au spus "lăsaţi ordinea interioară, să avem o ordine de stat". Şi ştiţi ce se întâmplă, fiecare revoluţie a facut asta, a încercat să aducă ordinea exterioară fără să acorde niciun... fel de atenţie ordinii supreme, psihologice, din interior. Ordinea nu înseamnă numai calitate morală, ci şi iubire.
33:44 Şi ce este iubirea? Sunt curios dacă v-aţi pus vreodată această întrebare, ce este iubirea? Ce este iubirea, cum veţi afla? Veţi afla ce este prin ceea ce nu este, prin negare apare pozitivul. Dar dacă urmăriţi pozitivul, atunci este o urmărire a unei proiecţii a minţii. Când respingeţi toate proiecţiile minţii, în sensul renunţării, negării, atunci veţi afla ce este.
35:02 Asta vom face, vom afla ce nu este, ca să aflăm ce este. Putem începe? Bine. Întrebam ce este iubirea - ştiţi, acesta este unul dintre cele mai importante lucruri din viaţă. Dacă aveţi parte de iubire, puteţi face ceea ce vreţi, acolo nu există conflict, nu există răutate, există fericire perfectă, dar imaginându-vă ce este fericirea şi urmărind această idee, nu este iubire. Vom vedea ce nu este, iar apoi vom reveni la ceea ce este. Aşadar, nu se pune problema căutării iubirii, sau a cultivării iubirii - cum puteţi voi cultiva iubirea? Toată cultivarea este un produs al minţii, un produs al gândirii; e ca şi cum o minte care urmăreşte modestia, spune "cunosc mândria şi trebuie să cultiv modestia". Atunci când o minte care este mândră şi egoistă cultivă modestia, este tot egoistă. E la fel cu acei sfinţi care... pretind că sunt umili, deoarece ei au cultivat umilinţa. Ce vom face e să aflăm ce nu este,
37:29 nu prin mine, nu cu ajutorul vorbitorului nicidecum, ci ascultându-vă voi înşivă şi găsind ce nu este iar daca nu este ceva, scăpaţi de acel ceva imediat. Dacă nu scăpaţi, dacă nu dispare, atunci sunteţi prinşi în timp, sunteţi sclavi ai cuvântului şi verbului "a fi". Şi de aceea nu e vorba de iubire.
38:14 Pentru început vom aborda ceea ce nu este. Evident, nu este gelozie, nu este invidie, şi iubirea voastră este limitată sever fiind un prizonier al geloziei, invidiei. Corect? Când observaţi că ceea ce voi denumiţi iubire este înlănţuită... cu brutalitatea urâtă a geloziei, când observaţi în mod real, în acea observare gelozia dispare, şi nu veţi mai fi geloşi, nu veţi mai fi niciodată invidioşi.
39:29 Vă rog să faceţi asta, în timp ce discutăm. Invidia apare numai când se face o comparaţie. Este iubirea comparaţie? Să zicem că renunţaţi la comparaţie, adică implicit la toată invidia. Atunci, este iubirea plăcere? Aici o sa fie puţin mai dificil. Pentru majoritatea dintre noi, iubirea este plăcere - fie că e iubire cu implicare sexuală, iubire pentru Dumnezeu sau iubirea pentru ... Dumnezeu mai ştie pentru ce. E bazată pe plăcere. Iubirea pentru respectabilitate este esenţa pură a unei minţi burgheze. Aşadar, este iubirea plăcere?
41:07 Observaţi, vă rog. Am spus ieri dupa-amiază ce este plăcerea - un produs al gândirii, aţi avut o plăcere de un anumit fel ieri, vă gândiţi la asta, creaţi imagini după imagini iar asta vă stimulează, vă oferă plăcere, sexuală sau de alt fel şi voi denumiţi asta iubire. Este iubire? Deoarece plăcerea implică frustrare, durere, agonie, dependenţă. Nu depindeţi voi psihologic de altcineva? Şi când depindeţi,când depindeţi de soţul sau soţia voastră - orice ar fi, şi când spuneţi "te iubesc", este aceasta iubire? Şi în acea dependenţă nu este frică?
42:30 Sunteţi rezultatul condiţionării voastre mentale, sunteţi rezultatul societăţii voastre, sunteţi rezultatul propagandei religioase sau de alt fel - de 2000 de ani; în India de 10000 sau de 5000 de ani li s-a spus ce să creadă, ce să gândească. Repetaţi ceea ce au spus alţii. Toată educaţia voastră asta este, repetarea a ceea ce aţi învăţat dintr-o carte. Asta sunteţi, sunteţi condiţionaţi mental, nu sunteţi fiinţe umane libere, fericite, active, pasionale. Sunteţi fiinţe umane speriate şi de aceea folosite, sub autoritatea altora; sau sub propria mică autoritate a înţelegerii voastre, ştiţi puţin despre nimic şi voi deveniţi o autoritate.
43:50 Aşa că nu sunteţi liberi. Şi intelectual - priviţi - sunteţi liberi? Nu mă refer la faptul că repetaţi ce au zis alţii, sau la ce aţi fost învăţaţi în universităţi... sau la ce aţi învăţat dintr-o carte. Şi cu ce experienţe aţi rămas? Observaţi, veţi vedea ce aţi experimentat. Aţi experimentat ceva numai dacă are o calitate recunoscută, altfel nu se poate numi experienţă. De aceea experienţele voastre sunt totdeauna vechi, ca şi gândurile, totdeauna vechi - gândurile nu sunt niciodată noi, deoarece sunt răspunsul memoriei.
44:57 Deci voi - dacă îmi scuzaţi repetarea - sunteţi fiinţe umane folosite, intelectual, emoţional. Vă duceţi în locuri unde să învăţaţi să fiţi senzitivi. Draguţă idee, aşa-i? Să fiţi învăţaţi de alţii cum să gândiţi.
45:32 Aşadar, moral, intelectual, profund, voi nu sunteţi liberi, şi de aceea sunteţi liberi doar în exprimarea sexuală. Şi de aceea a devenit aşa de importantă. Atunci sunteţi desăvârşiţi, atunci sunteţi liberi, gândirea îşi are propriile probleme, atitudini nevrotice şi acţiuni. De aceea sexul devine important în timp ce restul devine neimportant, când viaţa, cu tot ce reprezintă, nu doar sexul, viaţa ce include trăirea, ce include ce reprezintă iubirea, ce reprezintă moartea, toată mişcarea existenţei, când toată aceasta nu are nicio semnificaţie, acel fragment unic pe care îl denumiţi sex, devine extraordinar de important şi vital. Când nu sunteţi pasionaţi de libertate interioară, atunci sunteţi pasionaţi obsesiv de sex, asta este. Şi cu asta asociaţi iubirea, plăcerea. Şi cu asta asociaţi tandreţea, gentileţea, puteţi fi foarte tandru sexual, foarte blând, atent, dar în afară distrugeţi, ucideţi tot în jurul vostru - animale pentru hrană, vânătoare. Deci iubirea este bazată pe plăcere şi este într-adevăr iubire? Iubirea nu este sigur niciuna dintre acestea; compasiunea înseamnă pasiune pentru toţi, nu pentru mica voastră dorinţă particulară.
48:39 Când veţi înţelege ce înseamnă dezordine observând foarte aproape, veţi obţine ordinea. Şi ordinea are propria-i disciplină, ca o perfecţiune morală, de aceea acea ordine este bunul suprem şi de aceea iubirea n-are nimic în comun cu plăcerea, deoarece plăcerea conţine durere. Iubirea este veselie, iubirea este bucurie, nu este lucrul minuscul în care a transfomat-o omul. Şi pentru a afla ce este iubirea, trebuie să înţelegeţi ce este moartea. Corect? Vreţi să înţelegeţi ce este moartea? Da? Mă îndoiesc foarte mult, deoarece toţi sunteţi atât de speriaţi de moarte, aşa este?
50:22 Sau credeţi în viaţa de apoi şi de aceea nu sunteţi speriaţi. V-aţi organizat viaţa, ştiind că va ajunge la un sfârşit, aşa scurtă şi de slabă calitate cum este, şi sunteţi speriaţi de asta, de aceea vă spuneţi... "să o organizăm, să o analizăm, să o clarificăm" - cunoasteţi deja, tot restul. Sau credeţi în viaţa de apoi. Întreaga Asie crede în viaţa de apoi, milioane cred în reîncarnare. Dar niciodată nu se întreabă ce anume se reîncarnează. Ei cred că există o entitate permanentă care se va reîncarna şi aşa mai departe, nu voi intra în detalii. Dacă credeţi în reîncarnare, atunci ce importanţă are cum trăiţi azi, aşa-i? Deoarece veţi recupera în viaţa viitoare. E vorba de cum trăieşti, ce faci, ce gândeşti, ce moralitate ai. Aşadar, chiar dacă credeţi în reîncarnare, ceea ce contează este cum trăiţi acum. Trebuie să abordaţi moartea, nu să o amânaţi până la o vârstă înaintată, sau până la un accident, boală sau alt eveniment - trebuie să o cunoaşteţi, să o înţelegeţi, nu să fiţi speriaţi de ea.
52:41 Putem spune ca trebuie să înţelegem viaţa şi să evităm moartea. Dar dacă vedeţi viaţa ca un întreg în care există trăirea şi acest lucru extraordinar... numit iubire, împreună cu moartea, ca o unitate întreagă, nu ca trei lucruri separate, atunci ce este moartea? Organismul, prin uzură, boală şi altele ajunge la un sfârşit - ajunge la un sfârşit mai repede, atunci când există conflict. Toate problemele de inimă şi cu restul, sunt rezultatul... acestui mod de viaţă extrem de emoţional şi contradictoriu. Organismul ajunge la un sfârşit. Puteţi afirma că acesta este sfârşitul, terminarea; sau, ceea ce nu afirmaţi, că este sfârşitul întregii structuri. şi al noţiunii de "eu", acel "eu" care s-a dizivat în noi şi ei, noi şi aceia, noi şi tu, acel "eu" care este centru conflictului.
54:30 Poate acel "eu" muri? Nu cândva, ci în fiecare zi, atunci veţi şti ce este moartea, şi mintea va fi întodeauna cea de mâine, nouă, deoarece trecutul a murit. Urmăriţi toate aceastea? Nu domnilor, faceţi-o, nu o urmăriţi. Moarte plăcerii voastre, moarte mobilei voastre - asta sunteţi, mobila voastră: un scaun... sau toată mobila pe care aţi înmagazinat-o în mintea voastră, pe care o denumiţi cunoaştere. Aşadar moarte zilnică la tot ce aţi acumulat. Asta vi se va întâmpla oricum. Înseamnă să vă goliţi mintea de tot ce cunoaşteţi, înseamnă că mintea devine extraordinar de inocentă. Şi numai o asemenea minte are această extraordinară calitate religioasă a purităţii ce vine odată cu ce este cunoscut ca iluminare.