Krishnamurti_RO

Krishnamurti Subtitles

Bunătatea apare doar când există libertate

San Diego - 17 February 1972

Conversation with Eugene Shallert 1

0:02	Krisnamurti în Dialog cu
	Părintele Eugene Schallert.

0:07	J.Krishnamurti s-a născut în Sudul Indiei
	şi a fost educat în Anglia.

0:12	În ultimii 40 de ani a ţinut
	conferinţe în America

0:16	Europa, India, Australia şi
	alte părţi ale lumii.

0:21	El a repudiat din munca sa conexiunile

0:24	cu religiile organizate şi ideologiile

0:27	şi a spus că singura lui preocupare

0:29	este să ajute omul să fie
	liber necondiţionat.

0:33	Este autorul mai multor cărţi dintre care

0:36	Trezirea Inteligenţei, Nevoia
	urgentă de schimbare,

0:40	Eliberarea de Cunoscut şi
	Zborul Vulturului.

0:45	În acest dialog îl are ca partener pe
	Părintele Eugene J.Schallert

0:49	de la Societatea Iezuiţilor,
	Directorul Centrului

0:52	de Cercetări Sociologice la
	Universitatea din San Francisco

0:56	unde Părintele este Profesor Asociat.

1:02	S: Cred că ar trebui poate, să
	începem prin a explora

1:09	cum am descoperit ceea ce este
	cel mai real în lumea în care trăim

1:18	şi cum învăţăm să vedem ceea ce este real.

1:24	K: Credeţi, domnule

1:31	că pentru a vedea clar

1:35	întreaga complexitate a problemei
	cu care se confruntă umanitatea

1:39	nu doar la nivel politic, religios, social

1:44	dar şi ca moralitate interioară

1:51	sensul în care ne stabilim identitatea
	-dacă putem spune aşa-

1:58	nu este nevoie să fim total liberi?

2:06	S:Da, nu văd cum poate explora cineva

2:10	ceva revelator din lumea în care trăim

2:14	fără a recunoaşte sau a conştientiza
	propria libertate interioară.

2:20	Simţi că eşti limitat sau
	constrâns în abordarea

2:29	problemelor sociale, economice,
	politice, morale

2:32	-şi în particular de cele religioase-

2:34	că nu le poţi explora din alt punct

2:37	decât cel care are la baza
	ideea de a fii liber.

2:43	K:Dar cele mai multe religii şi culturi

2:47	fie ele Asiatice, din India, Europa
	şi chiar America

2:53	condiţionează destul de mult mintea.

2:58	Şi remarci asta când călătoreşti

3:04	şi vezi cum în fiecare ţară, cultură,

3:10	durerea a fost folosită pentru
	a modela mintea.

3:16	S: Presupun că asta este funcţia
	culturii, să modeleze mintea

3:19	-nu foarte eficient- dar este atribuţia
	culturii să furnizeze

3:24	asta şi să fie ca un tampon
	între dimensiunile

3:28	existenţei umane şi apoi să transceadă
	şi să schimbe existenţa

3:35	şi asta este o experienţă copleşitoare
	pentru o persoană.

3:39	Cultura încearcă să fie flexibilă

3:45	sau utilă.

3:47	K: Da, dar chiar mă gândesc: când
	cineva se interesează despre

3:53	cum este lumea de divizată politic,
	social, religios,

4:00	moral, în special religios

4:05	deşi acesta din urmă ar trebui să fie
	factorul care uneşte toate culturile

4:12	vedem cum a separat
	religia umanitatea

4:20	în Catolici, Protestanţi,
	Hinduşi, Musulmani

4:23	şi toţi spun "Căutăm un singur lucru".

4:28	S: Dar şi în interiorul fiecărei religii

4:31	oamenii au tendinţa de a se
	separa în grupuri

4:35	unele împotriva altora şi asta
	pare ingenios ....

4:40	K:Prin urmare libertatea este negarea

4:48	oricărei condiţionări faţă de orice cultură,

4:53	sau separare religioasă sau politică.

4:58	S: Cred că suprema libertate este
	negarea unei astfel de condiţii.

5:03	Lupta pentru libertate

5:05	este încercarea de a trece prin sau pe sub

5:10	sau a obţine ceea ce depăşeşte
	aceste procese care condiţionează.

5:14	Procesele care condiţionează

5:17	au loc în fiecare fiinţă umană
	sau floare sau animal

5:24	iar scopul libertăţii este de fapt

5:28	de a ajunge la ceea ce este real.

5:34	K: Mă întreb ce înţelegem
	prin condiţionare.

5:38	S: Condiţionarea în cultură, în istorie

5:42	în fiecare spaţiu diferă, după cum ştii.

5:48	În Vest de exemplu, condiţionarea

5:53	a fost realizată în principal
	prin procesul

5:56	aducerii la lumină a proceselor
	raţional-logice

6:01	care presupun că sunt productive.

6:03	Fără aceste procese raţionale nu am avea

6:06	camerele de televiziune la care vorbim.
	În acelaşi timp

6:08	chiar şi cu acestea este posibil
	să nu vedem nimic.

6:11	Aşa că bănuiesc că, avem de-a face

6:16	ca şi factor primar de
	condiţionare în lume

6:20	cu genul de gânduri sau
	categorii de concepte

6:25	sau constructe- le numesc fantezii-

6:27	cu care se întâlnesc oamenii şi
	despre care cred că sunt reale.

6:31	K:Da, domnule dar nu cumva aceste
	condiţionări separă oamenii?

6:38	S:Fără îndoială că da. Ele separă
	oamenii atât faţă de sine

6:41	K:...dar şi în exterior.
	S:Da.

6:44	K: Deci, dacă ne preocupă
	pacea, războaiele,

6:52	ne-am săturat să trăim într-o
	lume atât de violentă,

7:00	divizată, brutală, etc.

7:07	mi se pare că ăsta este rolul unui
	om religios, serios

7:14	pentru că simt că religia este unicul
	factor care uneşte oamenii.

7:20	S:Da.

7:21	K:Nu politica, economia, etc.
	ci factorul religios.

7:28	Dar în loc să unească oamenii

7:33	religia i-a separat.

7:37	S:Nu sunt sigur că este aşa.
	Cred că religia

7:41	a fost definită de cultură ca
	un factor unificator.

7:47	Nu există prea multe dovezi în istorie

7:49	care să ateste că şi-a îndeplinit
	această funcţie.

7:53	Poate fi de asemenea o funcţie
	a dimensiunilor limitative

7:57	ale oricărei religii, sau incapacitatea
	oamenilor religioşi

8:01	de a treanscede propriile
	concepte religioase

8:05	sau legendele lor religioase
	sau mituri, dogme,

8:07	indiferent cum vrei să le numeşti.

8:09	Este de fapt o bază solidă pentru unitate.

8:16	K: Cineva nu poate ajunge atât de
	profund dacă nu este eliberat de exterior.

8:22	Mintea mea, nu va merge atât de adânc

8:26	decat dacă există o eliberare
	de credinţe, de dogme.

8:30	S: Într-un fel este adevărat. Trebuie
	să existe în om un simţ

8:38	-constiinţă, experienţă, ceva-

8:42	un simţ al propriei libertăţi interioare
	înainte de a fi religios

8:48	înainte de a permite categoriilor
	religioase, analitice

8:52	să aibă un sens pentru el.

8:54	Omul trebuie să fie uman şi liber
	înainte de a se gândi

8:58	să fie religios. Dar se întâmplă
	exact opusul.

9:02	K:Da, da. Prin urmare spunem că
	văzând lumea aşa cum este

9:06	acum nu la nivel conceptual, ci faptul
	că există o separare,

9:15	războaie, o violenţă teribilă
	care pătrunde lumea

9:23	cred că mintea religioasă poate aduce

9:28	adevărata unitate fiinţelor umane.

9:31	S: Aş spune mai degrabă că
	mintea umană este

9:36	cea care poate fi susceptibilă
	de bucurie, dacă vrei,

9:42	dar nu în sens de stimul ci
	o bucurie relativă

9:45	până la a fi autentic

9:48	şi asta poate uni oamenii
	şi încheia conflictele....

9:53	K: Şi atunci ne putem întreba
	ce separă oamenii?

9:59	Ce divizează fiinţele umane?

10:05	S: Cred că omul însuşi face asta.
	K: Infamia?

10:08	S: Nu, omul însuşi.

10:09	K: Ce înţelegi prin acest cuvânt?

10:12	S: Tendinţa noastră de a ne gandi la noi

10:16	ca bărbaţi, sau oameni şi nu ca fiinţe

10:20	ne separă de lumea în care trăim

10:24	-de copaci, flori, apus,
	mare, lac, fluvii,

10:28	de animale, păsări, peşti şi
	în final unii de alţii.

10:34	K:Asta este, unii de alţii.
	S: Da, în final ne separă unii de alţii.

10:37	K:Unii de alţii. Şi acest lucru dă
	putere sau prin asta

10:48	dă putere religiilor separatiste.

10:52	Vreau să ajung la ceva domnule,

10:58	dacă este posibil, ca realitatea
	sau adevărul

11:04	să fie abordate prin intermedul religiei

11:08	sau poate fi abordat sau perceput doar

11:16	când religiile organizate, credinţele
	şi propaganda, dogma

11:22	şi toate conceptele dispar complet?

11:27	S: Nu sunt foarte sigur că ar trebui
	să dispară complet

11:31	pentru o gramadă de motive
	care sunt ulterioare

11:35	fenomenului de a fi uman, în primul rând

11:40	sau a fi pur şi simplu.

11:41	Dacă vom aborda problema adevărului

11:45	adică a înţelege sau a vedea

11:49	trebuie mai întâi de toate să
	ajungem la problema de a fi

11:53	împreună cu întreaga dinamică interioară
	şi caracterul evolutiv al stării de a fi.

11:58	Dacă nu ajunge la acel nivel la început

12:02	nu vom obţine ceva de valoare

12:06	la "învăţăturile" pe care religii
	diferite le oferă omului.

12:12	Dacă aceste învăţături nu sunt
	relevante pentru existenţă,

12:14	de a fi, de a vedea, de a
	înţelege, de a iubi,

12:18	sau a încheia orice conflict,
	în sensul negativ,

12:21	atunci aceste învăţături nu sunt relevante
	pentru om, sunt fără importanţă.

12:28	K:De acord. Dar în realitate
	domnule, uitaţi-vă

12:32	că dacă cineva se naşte
	Hindus sau Musulman

12:38	el este condiţionat în acea cultură

12:42	în acel tipar comportamental
	şi este condiţionat

12:48	de o serie de credinţe, impuse
	şi atent cultivate

12:56	de diferite ordine religioase,
	pedepse, cărţi, etc.

13:04	pe cand altul este condiţionat
	de Creştinism

13:10	şi nu există un punct de întâlnire
	decât la nivel conceptual.

13:15	S:Vrei să spui, Krishnaji că pentru a fi liber,
	omul trebuie pur şi simplu

13:22	să se elibereze de orice este religios-

13:27	şi în principal de religie- dar şi la
	nivel politic sau cultural

13:32	de doctrinele sociale sau dogmele
	sau miturile pe care le-a asociat

13:35	cu sine fiind o persoană religioasă?

13:38	K:Corect.
	Pentru că în fond,

13:40	pentru a trăi este important să fim uniţi,

13:47	să existe armonie între fiinţele umane.

13:52	Şi asta poate exista doar dacă în
	fiecare din noi există armonie.

13:57	Şi această armonie nu este posibilă
	dacă există o formă de separare

14:03	înăuntru şi în afară- exterior
	sau interior.

14:08	În exterior, dacă există o
	divizare politică,

14:13	geografică, naţională

14:16	evident că trebuie să fie conflict.

14:19	Şi dacă există o divizare interioară

14:22	asta hrăneşte un mare conflict

14:28	care se exprimă prin violenţă,
	brutalitate, agresivitate, etc.

14:35	Fiinţele umane sunt educate astfel.

14:39	Un Hindus şi un Musulman sunt
	unul împotriva altuia,

14:44	sau Un Arab şi un Evreu,

14:46	sau Americanii şi Ruşii- vezi-
	asta în exterior.

14:49	S: Cred că aici avem de-a face nu atât cu

14:53	impunerea unei armonii din
	exteriorul fiinţei umane

14:57	sau cu impunerea unei lipse de armonie.

15:01	Mâinile mele se armonizează perfect,
	degetele se mişcă împreună

15:05	ochii se mişcă cu mâinile.

15:08	Poate că există un conflict în mintea
	mea sau între minte şi sentimente

15:14	în măsura în care am internalizat
	anumite concepte care se află în conflict.

15:19	K:Corect.

15:20	S: Ceea ce descopăr dacă sunt liber

15:24	este că în interiorul meu
	există o armonie .

15:28	Şi dacă este să fiu una cu tine trebuie
	să descopăr asta de la mâna mea

15:33	"Spune-mi mână, cum este
	să fii parte a ceva".

15:37	Pentru că mâna mea există deja în
	armonie cu braţul meu

15:41	şi cu corpul meu şi cu tine.

15:44	Dar mintea mea stabileşte
	aceste ciudate dualităţi.

15:47	K:Deci asta este problema, domnule.

15:49	Sunt aceste dualităţi create artificial-

15:57	pentru că tu eşti Protestant
	şi eu sunt Catolic

16:00	sau sunt comunist şi tu esti capitalist

16:03	sunt ele create artificial

16:07	pentru că fiecare societate
	are propriul interes

16:13	fiecare grup are forma proprie
	de securizare?

16:24	Sau vorbim despre diviziunea
	creată în sine

16:32	de eu şi non-eu?

16:37	Înţelegi la ce mă refer?
	S:Înţeleg.

16:39	K:Eu-l este ego-ul meu, egoismul meu,
	ambiţiile mele, lăcomia, invidia

16:44	şi asta te exclude, te opreşte
	să intri în această zonă.

16:54	S: Cred că, cu cât este cineva mai
	conştient de propriul egoism

17:00	de propria lăcomie, ambiţie sau
	pe de altă parte

17:04	de propria siguranţă, sau chiar
	pace în mod superficial

17:09	cu atat mai puţin conştient este de
	propriul sine care este de fapt

17:14	deja una cu tine- dar s-ar putea
	să nu observ asta.

17:18	K:Stai un pic domnule, ne îndreptăm
	spre ceva periculos.

17:23	Pentru că Hinduşii au susţinut

17:26	aşa cum au făcut multe religii, că în
	interiorul tău există armonie,

17:32	există Dumnezeu, acolo este
	realitatea. În tine.

17:35	Şi că tot ce ai de făcut este
	să îndepărtezi

17:40	straturile corupţiei, ipocriziei,

17:44	stupidităţii şi să ajungi
	treptat la un punct

17:49	în care eşti în armonie-

17:53	pentru că deja ai asta.

17:56	S: Hinduşii nu au un monopol exclusiv
	asupra acestui mod de a gândi.

18:00	Noi, Catolicii avem aceeaşi problemă.
	K: Aceeaşi problemă, evident.

18:05	S: Ne confruntăm cu o descoperire,

18:08	aceea de a vedea, a înţelege, a iubi,

18:12	a avea încredere - cu aceste cuvinte

18:15	ne confruntăm când descoperim
	aceste lucruri.

18:18	Şi nu cred că le descoperim
	îndepărtând anumite straturi.

18:24	Indiferent că este vorba despre straturile
	corupţiei, bunătăţii sau răului, oricare

18:30	nu asta este calea de a le descoperi.

18:32	Omul nu face abstracţie şi nu pretinde
	că se îndepartează de răul din el

18:39	pentru a se regăsi pe sine.

18:42	Este nevoie doar de o minte pătrunzătoare,
	empatică şi deschisă.

18:47	K:Da, dar cum ajunge el la asta?
	Cum poate cineva

18:55	cu toate necazurile în care a fost educat

19:00	sau în care trăieşte

19:03	să se detaşeze fără efort
	de toate acestea?

19:10	Pentru că în momentul în care există
	efort există şi distorsiune.

19:14	S: Sunt convins că aşa este.
	Fără efort, adică activitate,

19:20	comportament, prea multe
	discuţii şi evident

19:25	nu fără un consum enorm de energie.

19:28	K:Ah! Acea energie există doar
	în absenţa efortului.

19:33	S: Exact...

19:35	K:Dacă nu există fricţiune există o
	cantitate enormă de energie!

19:40	S:Exact. Fricţiunea distruge,
	disipă energia.

19:44	K:Fricţiunea există când există separare

19:46	între ceea ce este corect şi greşit,

19:50	între ceea ce numim rău şi bine.

19:53	Dacă încerc să fiu bun creez o fricţiune.

20:00	Problema este deci, cum să avem
	această enormă energie

20:07	care apare în absenţa conflictului?

20:17	Omul are nevoie de această enormă energie
	pentru a descoperi ce este adevărul.

20:23	S: Sau bunătatea. Dacă ne referim
	la bunătate în sensul

20:27	în care ai spus tu-cineva
	încearcă să fie bun-

20:30	avem de-a face cu coduri, cu lege....

20:34	K:Nu, nu mă refer la asta!
	S: Bunătatea morală în sens bun.

20:37	K:Bunătatea apare când există libertate.
	Nu apare odată cu legea,

20:42	pedepsele sau credinţele religioase.

20:46	S:Politice sau economice.
	Fără îndoială.

20:50	Dacă este să descopăr sensul
	interior al libertăţii

20:57	şi bunătăţii şi de a fi, trebuie
	să ne spunem că

21:02	motivele pentru care nu am descoperit asta

21:06	sau unul din motivele pentru
	care nu am descoperit asta

21:08	este pentru că avem în interior
	această ciudată tendinţă

21:12	de a începe de la suprafaţa lucrurilor
	şi a nu termina.

21:15	Ne oprim unde am început.

21:19	K: Am putea spune:

21:22	presupunem că nici unul din
	noi nu ştie nimic,

21:30	nu există religie....
	S:Nu avem nici o concepţie....

21:34	K:....nici o idee despre un concept.

21:39	Nu am credinţe, dogme, nimic!

21:45	Şi vreau să aflu cum să trăiesc
	corect, cum să fiu bun-

21:52	nu cum să fiu bun- să fiu bun.
	S: Să fiu bun. Da, da,da.

21:57	K:Pentru asta trebuie să mă întreb,
	să observ. Corect?

22:07	Pot doar să observ....

22:11	şi observarea este posibiliă doar
	când nu există separare.

22:16	S: Observarea elimină separarea.

22:18	K:Da, când mintea este capabilă să
	observe fără să separe

22:25	atunci percep, atunci există percepţie.

22:29	S: În orice observaţie care este
	mai mult decât una simplă

22:34	sau un construct mental

22:38	în orice observaţie întâlnim un adevăr.

22:43	Iar a fi, adevărul şi bunătatea
	sunt acelaşi lucru.

22:47	K:Desigur.

22:48	S: Deci, întrebarea este: de ce trebuie
	să mă gândesc la adevăr

22:52	atâta vreme cât el a fost asociat cu
	consistenţa logică a categoriilor?

22:58	Mai degrabă adevărul a fost asociat

23:00	cu a fi tu însuţi.

23:03	Dacă trebuie mereu să îmi împart lumea

23:08	-am vorbit de dualităţi- aşa cum facem
	sau am făcut în religia Catolică

23:15	dualitatea dintre corp şi suflet.
	K: Bine, rău şi....

23:19	S: Iar binele şi răul se încarnează
	într-o formă sau alta.

23:22	Dacă trebuie să gândesc aşa
	atunci nu voi şti niciodată...

23:25	K:Evident.
	S:.....ceea ce înseamnă să...

23:27	K:....fii bun.
	S:Să fiu bun, da,da,

23:30	sau să fiu sincer, sau pur
	şi simplu să fiu.

23:33	Cred că asta este problema şi aşa
	cum ai spus şi tu,

23:36	există atâtea secole de
	condiţionare culturală

23:40	din toate perspectivele
	şi asta este dificil.

23:44	K: Adică, fiinţele umane sunt educate

23:46	evident în acest mod dualist.

23:50	S:Da şi poate am face asta mai bine
	dacă nu am avea în vedere

23:57	aceste dualităţi evidente
	între bine şi rău,

24:01	între sacru şi profan,

24:06	între corect şi greşit sau
	adevărat şi fals

24:11	nici una dintre ele dar
	oarecum ele se luptă

24:15	cu dualitatea care se află în noi:

24:17	dintre mine şi tine dintre
	bărbat şi femeie.

24:22	K;Da, dualitatea dintre mine şi tine.
	Şi care este rădăcina sa?

24:27	Care este sursa acestei separări
	dintre mine şi tine,

24:33	noi şi ei- înţelegi?

24:37	S: Nu poate exista nici o sursă în noi
	pentru că noi suntem una

24:42	aşa cum degetele mâinii mele sunt una.
	Dar nu suntem conştienţi de asta.

24:44	K:Ah, stai. Nu.
	Când spui "Suntem una"

24:48	asta este o presupunere.
	Eu nu ştiu asta.

24:54	Separarea există.

24:58	Doar când nu mai există separare
	pot spune...

25:03	....nu mai trebuie să spun "Suntem una!"
	Există o unitate.

25:06	S: Când spui "Eu sunt" spui "Suntem una".

25:09	K:Ah, nu!
	S: Este redundant să adaugi "una" la "Eu sunt".

25:12	K:Nu, vreau să cercetăm asta pentru că

25:15	există doar- aşa trăiesc oamenii-

25:19	exisă eu şi tu,

25:21	dumnezeul meu şi al tău, ţara mea
	şi a ta, doctrina mea, vezi?

25:26	Adică eu şi tu, eu şi tu.

25:30	Iar eu-l este o entitate condiţionată.

25:35	S:Da. Eu-l este o entitate condiţionată.

25:38	K: Să discutăm pe îndelete.
	Eu-l este condiţionarea,

25:42	entitatea condiţionată, educată, hrănită,

25:47	de cultură, societate, religie,

25:50	concepte ideologice de viaţă.

25:55	Eu-l este egoist,

25:56	se înfurie, este violent,
	el spune "Te iubesc"

26:01	sau "Nu te iubesc"- toate
	astea formează eu-l.

26:05	Şi el este rădăcina separării.

26:10	S:Fără îndoială. De fapt terminologia
	folosită de tine tradează

26:16	substanţa ideii tale.
	Cuvântul "eu" este un pronume obiectiv.

26:21	De îndată ce am făcut din mine
	ceva la care să mă uit

26:26	nu voi mai vedea nimic din ce este real

26:29	pentru că nu sunt acolo să văd.

26:32	De îndată ce am făcut din libertate
	ceva exterior de atins

26:36	nu voi ajunge la acea libertate.

26:38	De îndată ce am făcut din libertate ceva
	ce primesc de la cineva

26:41	nu voi ajunge la libertate.

26:43	K:Nu, nu. Autoritatea poate fi înlăturată.

26:46	Există eu şi tu.
	Atâta vreme cât există separare

26:51	trebuie să existe conflict
	între mine şi tine.

26:54	S:Fără îndoială.

26:55	K: Şi nu există doar conflictul
	dintre mine şi tine

26:58	există un conflict în interiorul meu.

27:01	S: De îndată ce te-ai obiectivat trebuie
	să existe conflict în interiorul tău.

27:04	K:Deci, aş vrea să aflu

27:10	dacă acest eu poate dispărea
	astfel încât..

27:17	...să nu mai existe Eu! Atâta.
	Fără "astfel încât".

27:21	S: Da, pentru că nu mai există
	"astfel încât" dacă eu-l dispare.

27:26	K: Acum, eu-l.

27:28	Este posibil oare să mi-l scot din minte?

27:35	Nu doar la nivel conştient ci profund,

27:41	din rădăcinile înconştiente ale fiinţei.

27:47	S: Cred nu doar că este posibil,
	dar acesta este şi preţul

27:49	pe care îl plătim pentru a fi
	buni sau autentici,

27:54	sau a fi, a trăi.
	Pentru a trăi, preţul plătit

28:01	este să scăpăm de eu.

28:03	K:Există un proces, un sistem, o
	metodă să facem asta?

28:10	S:Nu, nu cred că există vreun
	proces sau metodă.

28:13	K: Dacă nu există vreun proces atunci
	trebuie făcut instantaneu!

28:17	Şi asta trebuie să fie foarte clar

28:20	pentru că toate religiile au pretins că
	există anumite procedee.

28:27	Întregul sistem evolutiv,
	psihologic este un proces.

28:33	Şi dacă spui- pentru mine asta
	este realitatea-

28:37	asta nu poate fi un proces,

28:43	care implică timp, un grad, etape,

28:48	şi există o singură variantă, să
	facem asta instantaneu.

28:56	S:Da, să distrugem monstrul dintr-o dată.

28:59	K:Instantaneu!
	S:Da.

29:02	Aşa trebuie făcut, fără îndoială.
	Trebuie să distrugem eu-l.

29:07	K:Nu, să distrugem...nu aş folosi acest cuvânt.
	Sfârşitul eu-lui

29:11	cu toate acumulările, experienţele,

29:15	cu tot ce a adunat conştient
	şi inconştient

29:19	poate fi înlăturat acest conţinut?

29:24	Nu prin efort, ci de către mine.

29:27	Dacă spun "Eu o să îl arunc"
	acolo există eu.

29:30	S:Da.

29:31	K: Sau dacă fac asta cu efort,
	tot mai există eu acolo.

29:35	Eu-l rămâne.

29:38	S: Pentru mine-evident- nu este un act

29:42	sau o actvitate a minţii şi
	nici una a voinţei

29:46	sau a sentimentelor sau a corpului,

29:50	care mă va ajuta să mă văd
	pe mine-nu, pardon eu-l-

29:55	care mă ajută să văd.
	K:Să văd, da.

29:59	S: Şi pentru că noi în aceasta
	lume facem lucruri,

30:03	sau vrem să avem, să acţionăm,
	nu înţelegem de fapt

30:07	la nivel profund ce se întâmplă
	înainte de a acţiona

30:13	sau înainte de a poseda ceva.

30:14	Şi cred că asta este apăsător pentru noi

30:17	să reflectăm înapoi şi să vedem
	că putem vedea

30:22	înainte să vedem

30:25	- cu cele două sensuri ale
	cuvântului a vedea-

30:27	aşa cum există iubire înainte să
	fim conştienţi că iubim

30:32	şi evident aşa cum există a fi

30:35	înainte ca cineva să fie
	conştient că există.

30:37	K:Da, dar eu...

30:40	S: Este oare această reflecţie din urmă

30:42	destul de profundă, imediată,
	este suficientă?

30:45	K:Staţi un pic, domnule, asta este
	problema, pentru că eu-l

30:49	este la un nivel conştient şi la nivelurile
	profunde ale conştiinţei.

30:57	Poate oare mintea conştientă să examineze
	eu-l inconştient şi să îl expună?

31:11	Sau conţinutul conştiinţei mele este eu-l!

31:18	S: Nu, sinele transcede
	conţinutul conştiinţei.

31:22	Dar eu-l poate fi conţinutul conştiinţei.

31:25	Dar eu-l nu este Eu, nu este sinele.

31:28	K:Stai puţin. Am inclus în Eu, sinele, ego,

31:34	întreaga concepţie, ideaţie despre mine,

31:41	despre sinele suprem, inferior, suflet:

31:44	toate astea sunt conţinutul
	conştiinţei mele

31:49	care mă formează pe mine,
	ego-ul, adică eu.

31:54	S: Mă alcătuiesc pe mine, da. Sunt fără
	îndoială de acord cu asta

31:58	că formează acel sine obiectiv pe care
	îl pot examina şi analiza

32:02	şi privi, compara despre care
	mă pot contrazice cu alţii.

32:07	Este explicativ sau este suma lucrurilor

32:12	care alcătuiesc "eu-l" explică istoria

32:16	multiplelor relaţii prezente

32:21	dar nu ne conduce către realitate.

32:23	K:Nu, realitatea nu poate apărea,
	nu putem ajunge acolo

32:29	dacă eu-l este prezent.

32:32	S: De fiecare dată, cum am mai spus
	- când insist să te văd

32:37	pe tine ca pe mine, nu poate
	apărea realitatea

32:42	şi nici libertatea.

32:43	K:Deci, poate acest conţinut al
	conştiinţei mele, adică eu-l,

32:49	ego-ul, sinele, ideaţia mea, gândurile,

32:53	ambiţiile, lăcomia- care mă
	alcătuiesc- naţionalitatea,

32:59	dorinţa mea de securitate, dorinţa
	pentru plăcere, sex,

33:04	de a face ceva sau altceva-

33:06	tot ce formează conţinutul
	conştiinţei mele.

33:11	Atâta vreme cât acel conţinut există,
	există şi separare,

33:17	între mine şi tine, între bine şi rău

33:21	şi apare separarea.

33:24	Şi noi spunem că golirea acestui conţinut

33:30	nu are loc în timp.

33:32	S:Şi nici nu are loc printr-o anumită
	metodologie.

33:34	K:Metodologie.
	Şi ce poate face atunci o persoană?

33:38	Să privim un pic,

33:41	să stăruim un pic aici pentru
	că este important

33:44	pentru că mulţi oameni spun
	"Trebuie să practici-ştii-

33:52	trebuie să te străduieşti, să faci
	un efort enorm,

33:55	să fii disciplinat, să controlezi,
	să suprimi".

33:59	S: Sunt familiar cu toate astea.

34:01	K: Asta este tot!

34:04	S:Nu a ajutat deloc.

34:06	K:Deloc.
	S:Nu, nu.

34:08	K:Deci cum poate fi golit conţinutul

34:11	dintr-o dată?

34:15	S:Aş spune-şi poate cercetăm împreună-

34:19	că acest conţinut nu poate fi golit
	printr-o acţiune negativă

34:25	de respingere a conţinutului.
	K:Nu, nu.Evident.

34:28	S: Asta este o pistă falsă, nu
	mergem pe ea.

34:32	K:Evident. Negând nu facem decât să
	o ascundem sub preş.

34:35	Ca şi cum am închide-o undeva.
	E tot acolo.

34:38	S: Este o amăgire.
	K:Exact, domnule.

34:43	Omul trebuie să vadă asta.
	Să fie foarte onest.

34:50	Altfel se păcăleşte pe sine
	şi se decepţionează.

34:55	Eu văd foarte clar, logic că eu-l produce
	aceste pagube în lume.

35:03	S:Eu nu văd asta atât de logic ci intuitiv.

35:07	K:Foarte bine.

35:09	S:Nu este rezultatul unui act anume.

35:11	K:Nu, nu.
	S: Nu este ceva dialectic...

35:12	K:Nu, desigur că nu.Nu este analitic,
	dialectic-îl vezi.

35:15	Vezi o fiinţă umană egoistă indiferent
	de poziţia sa politică

35:20	vezi fiinţe umane egoiste

35:23	şi cât de distrugătoare sunt.

35:29	Întrebarea este dacă acest conţinut
	poate fi înlăturat

35:36	astfel încât mintea să fie cu
	adevărat golită

35:40	şi activă şi deci capabilă să perceapă?

35:46	S:Probabil că acest conţinut nu poate
	fi pur şi simplu golit.

35:51	Cred că el poate fi văzut dintr-o
	anumită perspectivă,

35:54	pot vedea cât de inadecvat este,
	sau necorespunzător,

36:03	prin simplul fapt că îl privesc.

36:06	Asta am spus de la început

36:08	că atâta vreme cât văd adevărul
	din fecare religie

36:13	s-ar putea să nu mă văd pe mine.
	Şi modul în care descopăr

36:18	valoarea relativă a adevărului
	din fiecare religie

36:21	este a vedea adevărul în sine,
	nu ca pe un obiect.

36:26	K:Nu, nu pot, mintea nu poate
	percepe adevărul

36:32	dacă există separare.
	De asta trebuie să mă leg.

36:35	S: De îndată ce există orice
	fel de separare...

36:37	K:Gata.

36:39	S:...atuci te afli la un nivel categoric
	şi nu vei vedea.

36:41	K: Prin urmare întrebarea mea este
	dacă mintea se poate goli de conţinutul său.

36:49	Asta este-mă urmăreşti?

36:51	S: Urmăresc ce spui şi cred

36:53	că tu creezi o nouă metodologie.

36:55	K:Ah, nu, nu! Nu creez o altă metodologie.

36:58	Nu cred în metode.

37:00	Cred că sunt cele mai distructive
	şi mecanice lucruri.

37:05	S: Dar după ce ai spus asta
	te întorci şi spui

37:08	dacă mintea.....dacă sinele
	vede cu adevărat

37:15	se goleşte de conţinut.
	Nu este asta o metodă?

37:18	K:Nu, nu.
	S: Dar de ce?

37:20	K:O să-ţi arăt domnule.
	Nu este o metodă pentru că am zis

37:26	că atâta vreme cât există separare
	există şi conflict.

37:30	Aşa este atât politic dar şi religios.

37:33	Şi am spus că separarea
	există din cauza mea.

37:39	Eu-l este conţinutul conştiinţei mele.

37:42	Şi că golirea minţii conduce la unitate.

37:52	Văd asta, nu logic ci ca fapt,
	nu ca şi concept.

37:57	Văd asta în lume şi spun

38:01	"Cât de absurd şi de crud este".

38:03	Şi percepând asta mintea se goleşte.

38:09	Percepţia este golirea.

38:14	S:Sugerezi că percepţia

38:17	conţinutului neadecvat al conştiinţei

38:21	sau a eu-ului, această percepţie

38:26	sau lipsa de adevăr a eu-ului
	este descoperirea de a fi.

38:32	K:Corect.Corect.
	S: Cred că ar trebui să cercetăm asta.

38:35	K:Ar trebui.

38:37	S: Pentru că mă întreb dacă percepţia
	este de fapt atât de negativă

38:40	sau poate fi de fapt foarte pozitivă.

38:43	Se întâmplă când pur şi simplu
	vezi lucrurile

38:49	- nu trebuie să fiu eu sau tu
	în sens obiectiv

38:53	poate fi această masă sau mâna mea-

38:57	atunci descopăr cât de inadecvat
	este conţinutul conştiinţei

39:03	sau aceste lucruri obiective
	cum sunt eu sau tu.

39:07	Poate fi mai degrabă o profundă

39:13	etalare a energiei intelectuale
	sau mai degrabă personale

39:18	care devine vizibilă pentru mine.

39:26	Se disipează şi în acelaşi timp este
	uşor de gestionat cu concepte-

39:30	am fost de acord cu asta- este
	uşor să creăm concepte.

39:34	Este mai uşor pur şi simplu să văd.

39:39	K:Desigur.
	S: Înainte de concepte.

39:41	K:A vedea.
	S:Pur şi simplu a vedea.

39:44	K:Domnule,

39:47	Eu nu pot....
	Nu există percepţie

39:49	dacă ea are loc printr-o imagine.

39:54	S: Nu există percepţie dacă percepţia
	are loc printr-o imagine.

39:58	Cred că este foarte adevărat.

39:59	K: Iar mintea are imagini.

40:03	S: Mintea este fermecată de imagini.

40:05	K: Asta este. Are imagini. Eu am o
	imagine despre tine

40:10	iar tu despre mine.

40:14	Aceste imagini sunt construite
	prin contact, relaţii,

40:20	tu ai spus ceva, m-ai rănit,

40:23	este ceva construit, este acolo!
	Şi asta este memoria.

40:29	Celulele creierului sunt reziduri
	ale memoriei

40:34	care este formată din imagini.
	Corect?

40:39	Şi ideea este că

40:47	avem nevoie ca memoria -care este
	cunoaştere- să funcţioneze

40:53	tehnic vorbind, pentru a ajunge acasă, sau
	a conduce, am nevoie de ea.

41:00	Deci memoria are un loc ca şi cunoaştere.

41:04	Iar cunoaşterea ca imagine nu are un loc

41:11	în relaţiile dintre fiinţele umane.

41:15	S: Cred în continuare că evităm problema.

41:19	Eu cred că ceea ce ai spus cu
	privire la memorie

41:24	este foarte important

41:26	dar nu cred că memoria

41:30	sau repudierea ei de către conştiinţă

41:33	sau repudierea conţinutului conştiinţei

41:35	este soluţia problemei.
	Cred că trebuie să spunem

41:40	cum este de fapt, Krishnaji, că tu-

41:44	nu vorbesc metodologic acum
	- dar ştiu că ai văzut.

41:47	Cum ai văzut sau ce ai văzut?

41:52	Şi nu îmi spune ce ai eliminat

41:55	pentru a-mi descrie cum ai văzut.

41:57	K: O să-ţi spun cum am văzut.
	Pur şi simplu!

42:00	S:Da, acum să presupunem că
	vrei să spui cuiva

42:03	care nu avut o asemenea experienţă
	"Pur şi simplu vezi".

42:06	Pentru că eu îmi spun mereu mie

42:09	"Pur şi simplu vezi"

42:11	iar oamenii spun "Cum vezi pue şi simplu?"

42:14	Şi noi dacă suntem învăţători trebuie

42:18	să rezolvăm asta: "O sa te iau de mână

42:21	şi o să-ţi arăt cum văd."

42:23	K:O să-ţi arăt.
	Cred că este foarte simplu.

42:30	Mai întâi persoana trebuie să
	vadă ce este lumea,

42:35	să privească în jur.

42:39	Vezi. Nu ne situăm de nici o parte.

42:42	S: Da. Cred că terminologia noastră
	ne poate împiedica.

42:47	În loc să spunem "Cineva trebuie mai
	întâi să vadă ce este lumea"

42:51	putem începe să spunem "Omul trebuie
	să vadă lumea".

42:56	Să nu fie preocupat de naturi
	şi categorii.

42:58	K:Nu, nu. Să vadă lumea.
	S: Da, fără de ce-uri.

43:00	K:Să vadă lumea.
	S:Să vadă lumea.

43:02	K:Acelaşi lucru-să vadă lumea.
	S:Da.

43:03	K:Să vadă lumea aşa cum este.

43:05	Să nu o traducă în termenii
	conceptelor tale.

43:10	S: Aş putea spune "Vezi lumea
	aşa cum este?".

43:15	K:Da, putem...

43:17	S:Ajută asta?
	Adică, noi încercăm să...

43:19	K:Să vedem lumea aşa cum este.
	Nu poţi vedea lumea aşa cum este

43:23	dacă o interpretezi prin terminologia,
	categoriile tale,

43:30	temperamentul şi prejudecăţile tale.
	Să o vezi aşa cum este

43:35	violentă, brutală, oricum este.
	S:Sau bună sau frumoasă.

43:40	K:Aşa cum este. O poţi privi astfel? Adică

43:44	te poţi uita la un copac fără
	să ai imaginea lui-

43:50	din botanică sau alte denumiri
	-să priveşti doar copacul?

43:55	S:Şi de îndată ce ai descoperit
	- şi nu este uşor

44:00	să descoperi în lumea noastră
	- simpla experienţă

44:05	de a vedea copacul fără a te gândi
	la copac, sau natura sa

44:10	sau cum spui, botanica şi alte
	lucruri de genul,

44:13	care este următorul pas pentru
	a ajunge să vezi?

44:18	K: Atunci mă văd pe mine aşa cum sunt.

44:24	S: Dincolo de conţinutul
	conştiinţei noastre.

44:26	K:Văd totul, nu dincolo.
	Încă nu am început. Văd ceea ce sunt.

44:31	Şi atunci mă cunosc. Trebuie să existe
	o observaţie de sine

44:39	aşa cum sunt, fără a spune:
	ce groaznic, urât, frumos,

44:44	sentimental. Să fiu doar conştient de
	toată mişcarea din mine

44:54	conştientă şi inconştientă.

44:58	Încep cu un copac.
	Nu un proces. Văd asta.

45:04	Şi astfel mă văd pe mine.

45:09	Văd ipocrizia, propriile
	trucuri-ştii?-totul.

45:14	Veghez fără să aleg-doar privesc.

45:20	Mă cunosc.
	Mă cunosc tot timpul.

45:24	S:Dar într-un mod care nu este analitic.

45:27	K:Desigur. Dar mintea este antrenată
	să fie analitică.

45:35	Deci trebuie să urmăresc asta.
	De ce sunt analitic?

45:39	Priveşte.
	Şi vezi cât de inutil este totul.

45:43	Analiza ia timp

45:46	şi nu poţi să analizezi cu ajutor
	profesionist sau tu însuţi,

45:52	să vezi inutilitatea, absurditatea,
	pericolul.

45:56	Şi deci, ce faci?

45:58	Vezi lucrurile aşa cum sunt, vezi
	ce se întâmplă de fapt.

46:07	S: Tendinţa mea ar fi să spun că
	atunci când discutăm asta

46:12	am putea folosi cuvinte ca "Să vedem
	sinele în deplinătatea sa

46:19	cu toate polarităţile pozitive
	sau negative."

46:22	Să facem asta şi apoi să
	realizăm inutilitatea...

46:27	să privim analitic anumite
	dimensiuni ale sinelui

46:32	şi apoi să spunem "Dar trebuie să văd."

46:34	K:Desigur.

46:35	S: Pentru că deocamdată nu am văzut.
	Pentru că ceea ce am văzut

46:38	sunt categoriile analitice pe care
	le-am folosit să mă separ

46:41	cumva în mici bucăţele.

46:44	K: De aceea spun- poţi să priveşti
	un copac fără cunoaştere?

46:48	S: Fără condiţionarea iniţială.
	K:Condiţionarea iniţială.

46:51	Poţi privi? O floare, fără un cuvânt?

46:59	S: Pot vedea că persoana trebuie să
	poată să se privească pe sine.

47:05	Trebuie să fiu capabil să mă uit
	la tine Krishnamurti

47:09	şi să nu folosesc cuvântul "Krishnamurti".

47:11	Altfel nu te văd.
	K:Corect.

47:13	S:Asta este adevărat.

47:14	Acum, după ce am învăţat prin gândire

47:18	să spun "Trebuie să te văd fără să
	folosesc cuvântul" apoi...

47:25	K:Cuvântul, forma, imaginea,

47:28	conţinutul imaginii şi restul.

47:32	S:Da. Indiferent ce înseamnă cuvântul,
	nu trebuie să îl folosesc.

47:34	K:Asta presupune domnule o
	vigilenţă extraordinară.

47:38	S:Da. Necesită...

47:41	K:Vigilenţă, dar nu o corectare,

47:44	să nu spun "Nu trebuie, nu trebuie"-
	să contemplu.

47:51	S:Când foloseşti cuvântul "contemplu"
	- şi iar

47:54	pentru că suntem învăţători
	trebuie să avem grijă la cuvinte...

47:57	K:Să fim atenţi- nu contează ce
	cuvânt foloseşti.

48:01	S: Contemplarea are conotaţia de a
	observa şi observaţia are

48:06	conotaţia de a pune ceva undeva şi a privi

48:09	la microscop aşa cum face
	un om de ştiinţă.

48:11	Şi cred că asta nu vrem să arătăm.

48:13	K:Nu, desigur, desigur.

48:15	S: Deci dacă ai putea folosi iar
	cuvântul "contemplare"..

48:21	K:În loc de a observa, a fii conştient,
	să alegi să fii conştient.

48:25	S:Să alegi să fii conştient.
	Bine. În regulă.

48:27	K:Corect.
	S: Asta trebuie să facem.

48:29	K:Da. Să alegem să fim conştienţi de...

48:41	...acest mod de a trăi dualist,
	analitic, conceptual.

48:47	Să fim conştienţi de el.
	Să nu îl corectăm,

48:51	să nu spunem: "Asta este bine"
	- să fim atenţi la asta.

48:54	Şi noi facem asta, domnule atât de
	intens când suntem într-o criză.

49:04	S:Avem o altă problemă care o precede
	pe aceasta cu câţiva cm.

49:09	Cred că cealaltă problema este:
	ce fel de întrebări

49:14	îmi pot adresa mie pentru a
	fi conştient de tine

49:21	să nu folosesc categorii, sau
	să fiu conştient de faptul

49:24	că, fiind conştient de tine,
	folosesc categorii

49:26	şi stereotipuri şi tot felul de
	imagini amuzante

49:29	pe care le folosesc mai mereu.
	Există vreun fel în care

49:33	mă pot adresa ţie folosind anumite cuvinte

49:39	nu idei, cuvnte care să nu aibă
	legătură cu nişte idei

49:44	anumite cuvinte care să nu
	aibă legătură cu idei

49:47	care cumva mă învaţă- sau pe tine
	sau pe oricine-

49:51	că există ceva mai important

49:54	sau mai semnificativ în tine decât
	numele tău sau natura ta,

49:59	sau conţinutul, conştiinţa ta,
	binele sau răul tău?

50:03	Ce cuvânt ai folosi dacă ar fi să înveţi

50:07	o persoană tânară, sau una în vârstă-
	avem toţi problema asta-

50:10	ce cuvinte ai folosi pentru
	a te face înţeles

50:15	în mod non-raţional sau mai
	bine pre-raţional

50:20	că eşti mai mult decât conotaţia
	numelui tău?

50:25	K: Aş folosi acest cuvânt cred:
	să alegi să fii total conştient.

50:30	S: Total.

50:31	K:Să alegi să fii total conştient.
	Pentru că, a alege, aşa cum facem noi

50:38	conduce la mari conflicte.

50:42	S:Iar noi, din motive stranii asociem
	alegerea cu libertatea

50:46	care este antiteza libertăţii.

50:48	K:Desigur, este absurd!
	S:Da, este absurd.

50:52	Deci, a fi în mod liber conştient.

50:55	K:Da. În mod liber, fără alegere.

50:57	S:Adică fără a alege, în mod liber.

51:00	S: Presupunem acum că cineva vrea să spună

51:03	"Dar, domnule nu prea înţeleg
	ce vrei să spui

51:09	prin a fi în mod liber conştient,
	îmi poţi arăta?"

51:13	K:O să-ţi arăt. Mai întâi

51:17	alegerea implică dualitate.

51:23	S:Da, alegerea implică dualitate.

51:25	K: Dar există o alegere: aleg acel covor

51:28	este mai bun decât celălalt.
	La acest nivel trebuie să existe alegere.

51:33	Dar când este vorba despre
	a fi conştient de tine

51:39	alegerea implică dualitate, efort.

51:46	S:Alegerea implică o dezvoltare
	înaltă a conştiinţei limitării.

51:51	K:Da, da. Alegerea implică de asemenea
	să te conformezi.

51:57	S:Da- condiţionarea culturală.

52:01	K:Conformism.
	Adică imitare.

52:03	S:Da.

52:04	K:Imitarea înseamnă mai mult conflict.

52:09	Acel cuvânt trebuie înţeles

52:14	nu doar verbal dar şi în interior,
	sensul său

52:17	semnificaţia sa.
	Adică, eu înţeleg,

52:21	deplina semnificaţie a alegerii,
	în totalitate.

52:26	S:Pot încerca să traduc asta?

52:28	K:Da.
	S:Spui cumva

52:30	că a fi conştient în mod liber înseamnă
	că sunt într-un fel

52:35	conştient de prezenţa ta în mine

52:42	şi nu am nevoie de alegere?
	Alegerea este irelevantă,

52:45	abstractă, are de-a face cu categoriile

52:49	când nu simt, nu te văd, că
	trebuie să te aleg

52:55	sau să aleg să te plac, sau să te iubesc,

52:57	nu este implicată alegerea.

52:59	Ai spune că sunt liber în conştiinţa
	mea despre tine?

53:02	K:Da, dar vezi, domnule

53:07	există alegere în iubire?

53:14	Eu iubesc. Există alegere acolo?

53:17	S:Nu există nici o alegere în iubire.

53:19	K:Nu, tocmai asta este. Alegerea este
	un proces al intelectului.

53:26	Explic asta cât pot, cercetez asta

53:30	şi văd semnificaţia sa.

53:33	Acum, a fi conştient.
	Ce înseamnă a fi conştient?

53:37	Să fiu conştient de lucruri despre tine,
	în exterior

53:41	şi de asemenea să fiu conştient în interior
	de ceea ce se întâmplă, de motivele tale.

53:45	- să fiu conştient în mod liber:
	să mă uit, să privesc, să ascult,

53:53	să contemplu fără ca gândul să se mişte.

54:02	Gândul este imagine, este cuvântul.

54:06	Să urmăresc fără....

54:11	ca vreun gând să mă îndrepte
	într-o anumită direcţie.

54:16	Doar să urmăresc.

54:19	S: Cred că ai folosit un cuvânt mai bun
	adineauri când ai spus...

54:22	K:Să fiu conştient.
	S: Să fii conştient.

54:24	K:Da, domnule.
	S:Pentru că este

54:25	mai degrabă un act al existenţei
	decât unul al minţii

54:28	sau al sentimentelor.
	K:Desigur,desigur.

54:30	S:Deci când trebuie să...Trebuie într-un
	fel sau altul să devin

54:34	şi astfel să fiu conştient într-un
	sens pre-cognitiv

54:41	de prezenţa ta.
	K:Să fii conştient. Corect.

54:43	S: Şi asta precede alegerea.
	K:Da.

54:45	S: Şi face inutilă alegerea.

54:48	K:Nu există alegere- fii conştient.
	Nu există alegere.

54:50	S:Fii conştient.
	Conştienţa în mod liber.

54:52	K:De aici eu sunt conştient de mine.

55:02	Conştient, cât de ipocrit- ştii-

55:07	întreaga mişcare a mea şi a ta.

55:11	S: Ne îndepărtăm domnule. deja..

55:14	K:Intenţionat. Ştiu. M-am îndepărtat ca
	să mă raportez la asta.

55:17	Există această calitate a minţii
	eliberată de eu

55:25	şi prin urmare nu există separare.
	Nu spun "Noi suntem una"

55:31	ci descoperim unitatea ca lucru viu,
	nu ca şi concept

55:38	atunci când există această atenţie liberă.

55:44	S:Da.