Krishnamurti Subtitles

Bunătatea apare doar când există libertate

San Diego - 17 February 1972

Conversation with Eugene Shallert 1



0:02 Krisnamurti în Dialog cu
Părintele Eugene Schallert.
  
0:07 J.Krishnamurti s-a născut în Sudul Indiei
şi a fost educat în Anglia.
  
0:12 În ultimii 40 de ani a ţinut
conferinţe în America
  
0:16 Europa, India, Australia şi
alte părţi ale lumii.
  
0:21 El a repudiat din munca sa conexiunile
 
0:24 cu religiile organizate şi ideologiile
 
0:27 şi a spus că singura lui preocupare
 
0:29 este să ajute omul să fie
liber necondiţionat.
  
0:33 Este autorul mai multor cărţi dintre care
 
0:36 Trezirea Inteligenţei, Nevoia
urgentă de schimbare,
  
0:40 Eliberarea de Cunoscut şi
Zborul Vulturului.
  
0:45 În acest dialog îl are ca partener pe
Părintele Eugene J.Schallert
  
0:49 de la Societatea Iezuiţilor,
Directorul Centrului
  
0:52 de Cercetări Sociologice la
Universitatea din San Francisco
  
0:56 unde Părintele este Profesor Asociat.
 
1:02 S: Cred că ar trebui poate, să
începem prin a explora
  
1:09 cum am descoperit ceea ce este
cel mai real în lumea în care trăim
  
1:18 şi cum învăţăm să vedem ceea ce este real.
 
1:24 K: Credeţi, domnule
 
1:31 că pentru a vedea clar
 
1:35 întreaga complexitate a problemei
cu care se confruntă umanitatea
  
1:39 nu doar la nivel politic, religios, social
 
1:44 dar şi ca moralitate interioară
 
1:51 sensul în care ne stabilim identitatea
-dacă putem spune aşa-
  
1:58 nu este nevoie să fim total liberi?
 
2:06 S:Da, nu văd cum poate explora cineva
 
2:10 ceva revelator din lumea în care trăim
 
2:14 fără a recunoaşte sau a conştientiza
propria libertate interioară.
  
2:20 Simţi că eşti limitat sau
constrâns în abordarea
  
2:29 problemelor sociale, economice,
politice, morale
  
2:32 -şi în particular de cele religioase-
 
2:34 că nu le poţi explora din alt punct
 
2:37 decât cel care are la baza
ideea de a fii liber.
  
2:43 K:Dar cele mai multe religii şi culturi
 
2:47 fie ele Asiatice, din India, Europa
şi chiar America
  
2:53 condiţionează destul de mult mintea.
 
2:58 Şi remarci asta când călătoreşti
 
3:04 şi vezi cum în fiecare ţară, cultură,
 
3:10 durerea a fost folosită pentru
a modela mintea.
  
3:16 S: Presupun că asta este funcţia
culturii, să modeleze mintea
  
3:19 -nu foarte eficient- dar este atribuţia
culturii să furnizeze
  
3:24 asta şi să fie ca un tampon
între dimensiunile
  
3:28 existenţei umane şi apoi să transceadă
şi să schimbe existenţa
  
3:35 şi asta este o experienţă copleşitoare
pentru o persoană.
  
3:39 Cultura încearcă să fie flexibilă
 
3:45 sau utilă.
 
3:47 K: Da, dar chiar mă gândesc: când
cineva se interesează despre
  
3:53 cum este lumea de divizată politic,
social, religios,
  
4:00 moral, în special religios
 
4:05 deşi acesta din urmă ar trebui să fie
factorul care uneşte toate culturile
  
4:12 vedem cum a separat
religia umanitatea
  
4:20 în Catolici, Protestanţi,
Hinduşi, Musulmani
  
4:23 şi toţi spun "Căutăm un singur lucru".
 
4:28 S: Dar şi în interiorul fiecărei religii
 
4:31 oamenii au tendinţa de a se
separa în grupuri
  
4:35 unele împotriva altora şi asta
pare ingenios ....
  
4:40 K:Prin urmare libertatea este negarea
 
4:48 oricărei condiţionări faţă de orice cultură,
 
4:53 sau separare religioasă sau politică.
 
4:58 S: Cred că suprema libertate este
negarea unei astfel de condiţii.
  
5:03 Lupta pentru libertate
 
5:05 este încercarea de a trece prin sau pe sub
 
5:10 sau a obţine ceea ce depăşeşte
aceste procese care condiţionează.
  
5:14 Procesele care condiţionează
 
5:17 au loc în fiecare fiinţă umană
sau floare sau animal
  
5:24 iar scopul libertăţii este de fapt
 
5:28 de a ajunge la ceea ce este real.
 
5:34 K: Mă întreb ce înţelegem
prin condiţionare.
  
5:38 S: Condiţionarea în cultură, în istorie
 
5:42 în fiecare spaţiu diferă, după cum ştii.
 
5:48 În Vest de exemplu, condiţionarea
 
5:53 a fost realizată în principal
prin procesul
  
5:56 aducerii la lumină a proceselor
raţional-logice
  
6:01 care presupun că sunt productive.
 
6:03 Fără aceste procese raţionale nu am avea
 
6:06 camerele de televiziune la care vorbim.
În acelaşi timp
  
6:08 chiar şi cu acestea este posibil
să nu vedem nimic.
  
6:11 Aşa că bănuiesc că, avem de-a face
 
6:16 ca şi factor primar de
condiţionare în lume
  
6:20 cu genul de gânduri sau
categorii de concepte
  
6:25 sau constructe- le numesc fantezii-
 
6:27 cu care se întâlnesc oamenii şi
despre care cred că sunt reale.
  
6:31 K:Da, domnule dar nu cumva aceste
condiţionări separă oamenii?
  
6:38 S:Fără îndoială că da. Ele separă
oamenii atât faţă de sine
  
6:41 K:...dar şi în exterior.
S:Da.
  
6:44 K: Deci, dacă ne preocupă
pacea, războaiele,
  
6:52 ne-am săturat să trăim într-o
lume atât de violentă,
  
7:00 divizată, brutală, etc.
 
7:07 mi se pare că ăsta este rolul unui
om religios, serios
  
7:14 pentru că simt că religia este unicul
factor care uneşte oamenii.
  
7:20 S:Da.
 
7:21 K:Nu politica, economia, etc.
ci factorul religios.
  
7:28 Dar în loc să unească oamenii
 
7:33 religia i-a separat.
 
7:37 S:Nu sunt sigur că este aşa.
Cred că religia
  
7:41 a fost definită de cultură ca
un factor unificator.
  
7:47 Nu există prea multe dovezi în istorie
 
7:49 care să ateste că şi-a îndeplinit
această funcţie.
  
7:53 Poate fi de asemenea o funcţie
a dimensiunilor limitative
  
7:57 ale oricărei religii, sau incapacitatea
oamenilor religioşi
  
8:01 de a treanscede propriile
concepte religioase
  
8:05 sau legendele lor religioase
sau mituri, dogme,
  
8:07 indiferent cum vrei să le numeşti.
 
8:09 Este de fapt o bază solidă pentru unitate.
 
8:16 K: Cineva nu poate ajunge atât de
profund dacă nu este eliberat de exterior.
  
8:22 Mintea mea, nu va merge atât de adânc
 
8:26 decat dacă există o eliberare
de credinţe, de dogme.
  
8:30 S: Într-un fel este adevărat. Trebuie
să existe în om un simţ
  
8:38 -constiinţă, experienţă, ceva-
 
8:42 un simţ al propriei libertăţi interioare
înainte de a fi religios
  
8:48 înainte de a permite categoriilor
religioase, analitice
  
8:52 să aibă un sens pentru el.
 
8:54 Omul trebuie să fie uman şi liber
înainte de a se gândi
  
8:58 să fie religios. Dar se întâmplă
exact opusul.
  
9:02 K:Da, da. Prin urmare spunem că
văzând lumea aşa cum este
  
9:06 acum nu la nivel conceptual, ci faptul
că există o separare,
  
9:15 războaie, o violenţă teribilă
care pătrunde lumea
  
9:23 cred că mintea religioasă poate aduce
 
9:28 adevărata unitate fiinţelor umane.
 
9:31 S: Aş spune mai degrabă că
mintea umană este
  
9:36 cea care poate fi susceptibilă
de bucurie, dacă vrei,
  
9:42 dar nu în sens de stimul ci
o bucurie relativă
  
9:45 până la a fi autentic
 
9:48 şi asta poate uni oamenii
şi încheia conflictele....
  
9:53 K: Şi atunci ne putem întreba
ce separă oamenii?
  
9:59 Ce divizează fiinţele umane?
 
10:05 S: Cred că omul însuşi face asta.
K: Infamia?
  
10:08 S: Nu, omul însuşi.
 
10:09 K: Ce înţelegi prin acest cuvânt?
 
10:12 S: Tendinţa noastră de a ne gandi la noi
 
10:16 ca bărbaţi, sau oameni şi nu ca fiinţe
 
10:20 ne separă de lumea în care trăim
 
10:24 -de copaci, flori, apus,
mare, lac, fluvii,
  
10:28 de animale, păsări, peşti şi
în final unii de alţii.
  
10:34 K:Asta este, unii de alţii.
S: Da, în final ne separă unii de alţii.
  
10:37 K:Unii de alţii. Şi acest lucru dă
putere sau prin asta
  
10:48 dă putere religiilor separatiste.
 
10:52 Vreau să ajung la ceva domnule,
 
10:58 dacă este posibil, ca realitatea
sau adevărul
  
11:04 să fie abordate prin intermedul religiei
 
11:08 sau poate fi abordat sau perceput doar
 
11:16 când religiile organizate, credinţele
şi propaganda, dogma
  
11:22 şi toate conceptele dispar complet?
 
11:27 S: Nu sunt foarte sigur că ar trebui
să dispară complet
  
11:31 pentru o gramadă de motive
care sunt ulterioare
  
11:35 fenomenului de a fi uman, în primul rând
 
11:40 sau a fi pur şi simplu.
 
11:41 Dacă vom aborda problema adevărului
 
11:45 adică a înţelege sau a vedea
 
11:49 trebuie mai întâi de toate să
ajungem la problema de a fi
  
11:53 împreună cu întreaga dinamică interioară
şi caracterul evolutiv al stării de a fi.
  
11:58 Dacă nu ajunge la acel nivel la început
 
12:02 nu vom obţine ceva de valoare
 
12:06 la "învăţăturile" pe care religii
diferite le oferă omului.
  
12:12 Dacă aceste învăţături nu sunt
relevante pentru existenţă,
  
12:14 de a fi, de a vedea, de a
înţelege, de a iubi,
  
12:18 sau a încheia orice conflict,
în sensul negativ,
  
12:21 atunci aceste învăţături nu sunt relevante
pentru om, sunt fără importanţă.
  
12:28 K:De acord. Dar în realitate
domnule, uitaţi-vă
  
12:32 că dacă cineva se naşte
Hindus sau Musulman
  
12:38 el este condiţionat în acea cultură
 
12:42 în acel tipar comportamental
şi este condiţionat
  
12:48 de o serie de credinţe, impuse
şi atent cultivate
  
12:56 de diferite ordine religioase,
pedepse, cărţi, etc.
  
13:04 pe cand altul este condiţionat
de Creştinism
  
13:10 şi nu există un punct de întâlnire
decât la nivel conceptual.
  
13:15 S:Vrei să spui, Krishnaji că pentru a fi liber,
omul trebuie pur şi simplu
  
13:22 să se elibereze de orice este religios-
 
13:27 şi în principal de religie- dar şi la
nivel politic sau cultural
  
13:32 de doctrinele sociale sau dogmele
sau miturile pe care le-a asociat
  
13:35 cu sine fiind o persoană religioasă?
 
13:38 K:Corect.
Pentru că în fond,
  
13:40 pentru a trăi este important să fim uniţi,
 
13:47 să existe armonie între fiinţele umane.
 
13:52 Şi asta poate exista doar dacă în
fiecare din noi există armonie.
  
13:57 Şi această armonie nu este posibilă
dacă există o formă de separare
  
14:03 înăuntru şi în afară- exterior
sau interior.
  
14:08 În exterior, dacă există o
divizare politică,
  
14:13 geografică, naţională
 
14:16 evident că trebuie să fie conflict.
 
14:19 Şi dacă există o divizare interioară
 
14:22 asta hrăneşte un mare conflict
 
14:28 care se exprimă prin violenţă,
brutalitate, agresivitate, etc.
  
14:35 Fiinţele umane sunt educate astfel.
 
14:39 Un Hindus şi un Musulman sunt
unul împotriva altuia,
  
14:44 sau Un Arab şi un Evreu,
 
14:46 sau Americanii şi Ruşii- vezi-
asta în exterior.
  
14:49 S: Cred că aici avem de-a face nu atât cu
 
14:53 impunerea unei armonii din
exteriorul fiinţei umane
  
14:57 sau cu impunerea unei lipse de armonie.
 
15:01 Mâinile mele se armonizează perfect,
degetele se mişcă împreună
  
15:05 ochii se mişcă cu mâinile.
 
15:08 Poate că există un conflict în mintea
mea sau între minte şi sentimente
  
15:14 în măsura în care am internalizat
anumite concepte care se află în conflict.
  
15:19 K:Corect.
 
15:20 S: Ceea ce descopăr dacă sunt liber
 
15:24 este că în interiorul meu
există o armonie .
  
15:28 Şi dacă este să fiu una cu tine trebuie
să descopăr asta de la mâna mea
  
15:33 "Spune-mi mână, cum este
să fii parte a ceva".
  
15:37 Pentru că mâna mea există deja în
armonie cu braţul meu
  
15:41 şi cu corpul meu şi cu tine.
 
15:44 Dar mintea mea stabileşte
aceste ciudate dualităţi.
  
15:47 K:Deci asta este problema, domnule.
 
15:49 Sunt aceste dualităţi create artificial-
 
15:57 pentru că tu eşti Protestant
şi eu sunt Catolic
  
16:00 sau sunt comunist şi tu esti capitalist
 
16:03 sunt ele create artificial
 
16:07 pentru că fiecare societate
are propriul interes
  
16:13 fiecare grup are forma proprie
de securizare?
  
16:24 Sau vorbim despre diviziunea
creată în sine
  
16:32 de eu şi non-eu?
 
16:37 Înţelegi la ce mă refer?
S:Înţeleg.
  
16:39 K:Eu-l este ego-ul meu, egoismul meu,
ambiţiile mele, lăcomia, invidia
  
16:44 şi asta te exclude, te opreşte
să intri în această zonă.
  
16:54 S: Cred că, cu cât este cineva mai
conştient de propriul egoism
  
17:00 de propria lăcomie, ambiţie sau
pe de altă parte
  
17:04 de propria siguranţă, sau chiar
pace în mod superficial
  
17:09 cu atat mai puţin conştient este de
propriul sine care este de fapt
  
17:14 deja una cu tine- dar s-ar putea
să nu observ asta.
  
17:18 K:Stai un pic domnule, ne îndreptăm
spre ceva periculos.
  
17:23 Pentru că Hinduşii au susţinut
 
17:26 aşa cum au făcut multe religii, că în
interiorul tău există armonie,
  
17:32 există Dumnezeu, acolo este
realitatea. În tine.
  
17:35 Şi că tot ce ai de făcut este
să îndepărtezi
  
17:40 straturile corupţiei, ipocriziei,
 
17:44 stupidităţii şi să ajungi
treptat la un punct
  
17:49 în care eşti în armonie-
 
17:53 pentru că deja ai asta.
 
17:56 S: Hinduşii nu au un monopol exclusiv
asupra acestui mod de a gândi.
  
18:00 Noi, Catolicii avem aceeaşi problemă.
K: Aceeaşi problemă, evident.
  
18:05 S: Ne confruntăm cu o descoperire,
 
18:08 aceea de a vedea, a înţelege, a iubi,
 
18:12 a avea încredere - cu aceste cuvinte
 
18:15 ne confruntăm când descoperim
aceste lucruri.
  
18:18 Şi nu cred că le descoperim
îndepărtând anumite straturi.
  
18:24 Indiferent că este vorba despre straturile
corupţiei, bunătăţii sau răului, oricare
  
18:30 nu asta este calea de a le descoperi.
 
18:32 Omul nu face abstracţie şi nu pretinde
că se îndepartează de răul din el
  
18:39 pentru a se regăsi pe sine.
 
18:42 Este nevoie doar de o minte pătrunzătoare,
empatică şi deschisă.
  
18:47 K:Da, dar cum ajunge el la asta?
Cum poate cineva
  
18:55 cu toate necazurile în care a fost educat
 
19:00 sau în care trăieşte
 
19:03 să se detaşeze fără efort
de toate acestea?
  
19:10 Pentru că în momentul în care există
efort există şi distorsiune.
  
19:14 S: Sunt convins că aşa este.
Fără efort, adică activitate,
  
19:20 comportament, prea multe
discuţii şi evident
  
19:25 nu fără un consum enorm de energie.
 
19:28 K:Ah! Acea energie există doar
în absenţa efortului.
  
19:33 S: Exact...
 
19:35 K:Dacă nu există fricţiune există o
cantitate enormă de energie!
  
19:40 S:Exact. Fricţiunea distruge,
disipă energia.
  
19:44 K:Fricţiunea există când există separare
 
19:46 între ceea ce este corect şi greşit,
 
19:50 între ceea ce numim rău şi bine.
 
19:53 Dacă încerc să fiu bun creez o fricţiune.
 
20:00 Problema este deci, cum să avem
această enormă energie
  
20:07 care apare în absenţa conflictului?
 
20:17 Omul are nevoie de această enormă energie
pentru a descoperi ce este adevărul.
  
20:23 S: Sau bunătatea. Dacă ne referim
la bunătate în sensul
  
20:27 în care ai spus tu-cineva
încearcă să fie bun-
  
20:30 avem de-a face cu coduri, cu lege....
 
20:34 K:Nu, nu mă refer la asta!
S: Bunătatea morală în sens bun.
  
20:37 K:Bunătatea apare când există libertate.
Nu apare odată cu legea,
  
20:42 pedepsele sau credinţele religioase.
 
20:46 S:Politice sau economice.
Fără îndoială.
  
20:50 Dacă este să descopăr sensul
interior al libertăţii
  
20:57 şi bunătăţii şi de a fi, trebuie
să ne spunem că
  
21:02 motivele pentru care nu am descoperit asta
 
21:06 sau unul din motivele pentru
care nu am descoperit asta
  
21:08 este pentru că avem în interior
această ciudată tendinţă
  
21:12 de a începe de la suprafaţa lucrurilor
şi a nu termina.
  
21:15 Ne oprim unde am început.
 
21:19 K: Am putea spune:
 
21:22 presupunem că nici unul din
noi nu ştie nimic,
  
21:30 nu există religie....
S:Nu avem nici o concepţie....
  
21:34 K:....nici o idee despre un concept.
 
21:39 Nu am credinţe, dogme, nimic!
 
21:45 Şi vreau să aflu cum să trăiesc
corect, cum să fiu bun-
  
21:52 nu cum să fiu bun- să fiu bun.
S: Să fiu bun. Da, da,da.
  
21:57 K:Pentru asta trebuie să mă întreb,
să observ. Corect?
  
22:07 Pot doar să observ....
 
22:11 şi observarea este posibiliă doar
când nu există separare.
  
22:16 S: Observarea elimină separarea.
 
22:18 K:Da, când mintea este capabilă să
observe fără să separe
  
22:25 atunci percep, atunci există percepţie.
 
22:29 S: În orice observaţie care este
mai mult decât una simplă
  
22:34 sau un construct mental
 
22:38 în orice observaţie întâlnim un adevăr.
 
22:43 Iar a fi, adevărul şi bunătatea
sunt acelaşi lucru.
  
22:47 K:Desigur.
 
22:48 S: Deci, întrebarea este: de ce trebuie
să mă gândesc la adevăr
  
22:52 atâta vreme cât el a fost asociat cu
consistenţa logică a categoriilor?
  
22:58 Mai degrabă adevărul a fost asociat
 
23:00 cu a fi tu însuţi.
 
23:03 Dacă trebuie mereu să îmi împart lumea
 
23:08 -am vorbit de dualităţi- aşa cum facem
sau am făcut în religia Catolică
  
23:15 dualitatea dintre corp şi suflet.
K: Bine, rău şi....
  
23:19 S: Iar binele şi răul se încarnează
într-o formă sau alta.
  
23:22 Dacă trebuie să gândesc aşa
atunci nu voi şti niciodată...
  
23:25 K:Evident.
S:.....ceea ce înseamnă să...
  
23:27 K:....fii bun.
S:Să fiu bun, da,da,
  
23:30 sau să fiu sincer, sau pur
şi simplu să fiu.
  
23:33 Cred că asta este problema şi aşa
cum ai spus şi tu,
  
23:36 există atâtea secole de
condiţionare culturală
  
23:40 din toate perspectivele
şi asta este dificil.
  
23:44 K: Adică, fiinţele umane sunt educate
 
23:46 evident în acest mod dualist.
 
23:50 S:Da şi poate am face asta mai bine
dacă nu am avea în vedere
  
23:57 aceste dualităţi evidente
între bine şi rău,
  
24:01 între sacru şi profan,
 
24:06 între corect şi greşit sau
adevărat şi fals
  
24:11 nici una dintre ele dar
oarecum ele se luptă
  
24:15 cu dualitatea care se află în noi:
 
24:17 dintre mine şi tine dintre
bărbat şi femeie.
  
24:22 K;Da, dualitatea dintre mine şi tine.
Şi care este rădăcina sa?
  
24:27 Care este sursa acestei separări
dintre mine şi tine,
  
24:33 noi şi ei- înţelegi?
 
24:37 S: Nu poate exista nici o sursă în noi
pentru că noi suntem una
  
24:42 aşa cum degetele mâinii mele sunt una.
Dar nu suntem conştienţi de asta.
  
24:44 K:Ah, stai. Nu.
Când spui "Suntem una"
  
24:48 asta este o presupunere.
Eu nu ştiu asta.
  
24:54 Separarea există.
 
24:58 Doar când nu mai există separare
pot spune...
  
25:03 ....nu mai trebuie să spun "Suntem una!"
Există o unitate.
  
25:06 S: Când spui "Eu sunt" spui "Suntem una".
 
25:09 K:Ah, nu!
S: Este redundant să adaugi "una" la "Eu sunt".
  
25:12 K:Nu, vreau să cercetăm asta pentru că
 
25:15 există doar- aşa trăiesc oamenii-
 
25:19 exisă eu şi tu,
 
25:21 dumnezeul meu şi al tău, ţara mea
şi a ta, doctrina mea, vezi?
  
25:26 Adică eu şi tu, eu şi tu.
 
25:30 Iar eu-l este o entitate condiţionată.
 
25:35 S:Da. Eu-l este o entitate condiţionată.
 
25:38 K: Să discutăm pe îndelete.
Eu-l este condiţionarea,
  
25:42 entitatea condiţionată, educată, hrănită,
 
25:47 de cultură, societate, religie,
 
25:50 concepte ideologice de viaţă.
 
25:55 Eu-l este egoist,
 
25:56 se înfurie, este violent,
el spune "Te iubesc"
  
26:01 sau "Nu te iubesc"- toate
astea formează eu-l.
  
26:05 Şi el este rădăcina separării.
 
26:10 S:Fără îndoială. De fapt terminologia
folosită de tine tradează
  
26:16 substanţa ideii tale.
Cuvântul "eu" este un pronume obiectiv.
  
26:21 De îndată ce am făcut din mine
ceva la care să mă uit
  
26:26 nu voi mai vedea nimic din ce este real
 
26:29 pentru că nu sunt acolo să văd.
 
26:32 De îndată ce am făcut din libertate
ceva exterior de atins
  
26:36 nu voi ajunge la acea libertate.
 
26:38 De îndată ce am făcut din libertate ceva
ce primesc de la cineva
  
26:41 nu voi ajunge la libertate.
 
26:43 K:Nu, nu. Autoritatea poate fi înlăturată.
 
26:46 Există eu şi tu.
Atâta vreme cât există separare
  
26:51 trebuie să existe conflict
între mine şi tine.
  
26:54 S:Fără îndoială.
 
26:55 K: Şi nu există doar conflictul
dintre mine şi tine
  
26:58 există un conflict în interiorul meu.
 
27:01 S: De îndată ce te-ai obiectivat trebuie
să existe conflict în interiorul tău.
  
27:04 K:Deci, aş vrea să aflu
 
27:10 dacă acest eu poate dispărea
astfel încât..
  
27:17 ...să nu mai existe Eu! Atâta.
Fără "astfel încât".
  
27:21 S: Da, pentru că nu mai există
"astfel încât" dacă eu-l dispare.
  
27:26 K: Acum, eu-l.
 
27:28 Este posibil oare să mi-l scot din minte?
 
27:35 Nu doar la nivel conştient ci profund,
 
27:41 din rădăcinile înconştiente ale fiinţei.
 
27:47 S: Cred nu doar că este posibil,
dar acesta este şi preţul
  
27:49 pe care îl plătim pentru a fi
buni sau autentici,
  
27:54 sau a fi, a trăi.
Pentru a trăi, preţul plătit
  
28:01 este să scăpăm de eu.
 
28:03 K:Există un proces, un sistem, o
metodă să facem asta?
  
28:10 S:Nu, nu cred că există vreun
proces sau metodă.
  
28:13 K: Dacă nu există vreun proces atunci
trebuie făcut instantaneu!
  
28:17 Şi asta trebuie să fie foarte clar
 
28:20 pentru că toate religiile au pretins că
există anumite procedee.
  
28:27 Întregul sistem evolutiv,
psihologic este un proces.
  
28:33 Şi dacă spui- pentru mine asta
este realitatea-
  
28:37 asta nu poate fi un proces,
 
28:43 care implică timp, un grad, etape,
 
28:48 şi există o singură variantă, să
facem asta instantaneu.
  
28:56 S:Da, să distrugem monstrul dintr-o dată.
 
28:59 K:Instantaneu!
S:Da.
  
29:02 Aşa trebuie făcut, fără îndoială.
Trebuie să distrugem eu-l.
  
29:07 K:Nu, să distrugem...nu aş folosi acest cuvânt.
Sfârşitul eu-lui
  
29:11 cu toate acumulările, experienţele,
 
29:15 cu tot ce a adunat conştient
şi inconştient
  
29:19 poate fi înlăturat acest conţinut?
 
29:24 Nu prin efort, ci de către mine.
 
29:27 Dacă spun "Eu o să îl arunc"
acolo există eu.
  
29:30 S:Da.
 
29:31 K: Sau dacă fac asta cu efort,
tot mai există eu acolo.
  
29:35 Eu-l rămâne.
 
29:38 S: Pentru mine-evident- nu este un act
 
29:42 sau o actvitate a minţii şi
nici una a voinţei
  
29:46 sau a sentimentelor sau a corpului,
 
29:50 care mă va ajuta să mă văd
pe mine-nu, pardon eu-l-
  
29:55 care mă ajută să văd.
K:Să văd, da.
  
29:59 S: Şi pentru că noi în aceasta
lume facem lucruri,
  
30:03 sau vrem să avem, să acţionăm,
nu înţelegem de fapt
  
30:07 la nivel profund ce se întâmplă
înainte de a acţiona
  
30:13 sau înainte de a poseda ceva.
 
30:14 Şi cred că asta este apăsător pentru noi
 
30:17 să reflectăm înapoi şi să vedem
că putem vedea
  
30:22 înainte să vedem
 
30:25 - cu cele două sensuri ale
cuvântului a vedea-
  
30:27 aşa cum există iubire înainte să
fim conştienţi că iubim
  
30:32 şi evident aşa cum există a fi
 
30:35 înainte ca cineva să fie
conştient că există.
  
30:37 K:Da, dar eu...
 
30:40 S: Este oare această reflecţie din urmă
 
30:42 destul de profundă, imediată,
este suficientă?
  
30:45 K:Staţi un pic, domnule, asta este
problema, pentru că eu-l
  
30:49 este la un nivel conştient şi la nivelurile
profunde ale conştiinţei.
  
30:57 Poate oare mintea conştientă să examineze
eu-l inconştient şi să îl expună?
  
31:11 Sau conţinutul conştiinţei mele este eu-l!
 
31:18 S: Nu, sinele transcede
conţinutul conştiinţei.
  
31:22 Dar eu-l poate fi conţinutul conştiinţei.
 
31:25 Dar eu-l nu este Eu, nu este sinele.
 
31:28 K:Stai puţin. Am inclus în Eu, sinele, ego,
 
31:34 întreaga concepţie, ideaţie despre mine,
 
31:41 despre sinele suprem, inferior, suflet:
 
31:44 toate astea sunt conţinutul
conştiinţei mele
  
31:49 care mă formează pe mine,
ego-ul, adică eu.
  
31:54 S: Mă alcătuiesc pe mine, da. Sunt fără
îndoială de acord cu asta
  
31:58 că formează acel sine obiectiv pe care
îl pot examina şi analiza
  
32:02 şi privi, compara despre care
mă pot contrazice cu alţii.
  
32:07 Este explicativ sau este suma lucrurilor
 
32:12 care alcătuiesc "eu-l" explică istoria
 
32:16 multiplelor relaţii prezente
 
32:21 dar nu ne conduce către realitate.
 
32:23 K:Nu, realitatea nu poate apărea,
nu putem ajunge acolo
  
32:29 dacă eu-l este prezent.
 
32:32 S: De fiecare dată, cum am mai spus
- când insist să te văd
  
32:37 pe tine ca pe mine, nu poate
apărea realitatea
  
32:42 şi nici libertatea.
 
32:43 K:Deci, poate acest conţinut al
conştiinţei mele, adică eu-l,
  
32:49 ego-ul, sinele, ideaţia mea, gândurile,
 
32:53 ambiţiile, lăcomia- care mă
alcătuiesc- naţionalitatea,
  
32:59 dorinţa mea de securitate, dorinţa
pentru plăcere, sex,
  
33:04 de a face ceva sau altceva-
 
33:06 tot ce formează conţinutul
conştiinţei mele.
  
33:11 Atâta vreme cât acel conţinut există,
există şi separare,
  
33:17 între mine şi tine, între bine şi rău
 
33:21 şi apare separarea.
 
33:24 Şi noi spunem că golirea acestui conţinut
 
33:30 nu are loc în timp.
 
33:32 S:Şi nici nu are loc printr-o anumită
metodologie.
  
33:34 K:Metodologie.
Şi ce poate face atunci o persoană?
  
33:38 Să privim un pic,
 
33:41 să stăruim un pic aici pentru
că este important
  
33:44 pentru că mulţi oameni spun
"Trebuie să practici-ştii-
  
33:52 trebuie să te străduieşti, să faci
un efort enorm,
  
33:55 să fii disciplinat, să controlezi,
să suprimi".
  
33:59 S: Sunt familiar cu toate astea.
 
34:01 K: Asta este tot!
 
34:04 S:Nu a ajutat deloc.
 
34:06 K:Deloc.
S:Nu, nu.
  
34:08 K:Deci cum poate fi golit conţinutul
 
34:11 dintr-o dată?
 
34:15 S:Aş spune-şi poate cercetăm împreună-
 
34:19 că acest conţinut nu poate fi golit
printr-o acţiune negativă
  
34:25 de respingere a conţinutului.
K:Nu, nu.Evident.
  
34:28 S: Asta este o pistă falsă, nu
mergem pe ea.
  
34:32 K:Evident. Negând nu facem decât să
o ascundem sub preş.
  
34:35 Ca şi cum am închide-o undeva.
E tot acolo.
  
34:38 S: Este o amăgire.
K:Exact, domnule.
  
34:43 Omul trebuie să vadă asta.
Să fie foarte onest.
  
34:50 Altfel se păcăleşte pe sine
şi se decepţionează.
  
34:55 Eu văd foarte clar, logic că eu-l produce
aceste pagube în lume.
  
35:03 S:Eu nu văd asta atât de logic ci intuitiv.
 
35:07 K:Foarte bine.
 
35:09 S:Nu este rezultatul unui act anume.
 
35:11 K:Nu, nu.
S: Nu este ceva dialectic...
  
35:12 K:Nu, desigur că nu.Nu este analitic,
dialectic-îl vezi.
  
35:15 Vezi o fiinţă umană egoistă indiferent
de poziţia sa politică
  
35:20 vezi fiinţe umane egoiste
 
35:23 şi cât de distrugătoare sunt.
 
35:29 Întrebarea este dacă acest conţinut
poate fi înlăturat
  
35:36 astfel încât mintea să fie cu
adevărat golită
  
35:40 şi activă şi deci capabilă să perceapă?
 
35:46 S:Probabil că acest conţinut nu poate
fi pur şi simplu golit.
  
35:51 Cred că el poate fi văzut dintr-o
anumită perspectivă,
  
35:54 pot vedea cât de inadecvat este,
sau necorespunzător,
  
36:03 prin simplul fapt că îl privesc.
 
36:06 Asta am spus de la început
 
36:08 că atâta vreme cât văd adevărul
din fecare religie
  
36:13 s-ar putea să nu mă văd pe mine.
Şi modul în care descopăr
  
36:18 valoarea relativă a adevărului
din fiecare religie
  
36:21 este a vedea adevărul în sine,
nu ca pe un obiect.
  
36:26 K:Nu, nu pot, mintea nu poate
percepe adevărul
  
36:32 dacă există separare.
De asta trebuie să mă leg.
  
36:35 S: De îndată ce există orice
fel de separare...
  
36:37 K:Gata.
 
36:39 S:...atuci te afli la un nivel categoric
şi nu vei vedea.
  
36:41 K: Prin urmare întrebarea mea este
dacă mintea se poate goli de conţinutul său.
  
36:49 Asta este-mă urmăreşti?
 
36:51 S: Urmăresc ce spui şi cred
 
36:53 că tu creezi o nouă metodologie.
 
36:55 K:Ah, nu, nu! Nu creez o altă metodologie.
 
36:58 Nu cred în metode.
 
37:00 Cred că sunt cele mai distructive
şi mecanice lucruri.
  
37:05 S: Dar după ce ai spus asta
te întorci şi spui
  
37:08 dacă mintea.....dacă sinele
vede cu adevărat
  
37:15 se goleşte de conţinut.
Nu este asta o metodă?
  
37:18 K:Nu, nu.
S: Dar de ce?
  
37:20 K:O să-ţi arăt domnule.
Nu este o metodă pentru că am zis
  
37:26 că atâta vreme cât există separare
există şi conflict.
  
37:30 Aşa este atât politic dar şi religios.
 
37:33 Şi am spus că separarea
există din cauza mea.
  
37:39 Eu-l este conţinutul conştiinţei mele.
 
37:42 Şi că golirea minţii conduce la unitate.
 
37:52 Văd asta, nu logic ci ca fapt,
nu ca şi concept.
  
37:57 Văd asta în lume şi spun
 
38:01 "Cât de absurd şi de crud este".
 
38:03 Şi percepând asta mintea se goleşte.
 
38:09 Percepţia este golirea.
 
38:14 S:Sugerezi că percepţia
 
38:17 conţinutului neadecvat al conştiinţei
 
38:21 sau a eu-ului, această percepţie
 
38:26 sau lipsa de adevăr a eu-ului
este descoperirea de a fi.
  
38:32 K:Corect.Corect.
S: Cred că ar trebui să cercetăm asta.
  
38:35 K:Ar trebui.
 
38:37 S: Pentru că mă întreb dacă percepţia
este de fapt atât de negativă
  
38:40 sau poate fi de fapt foarte pozitivă.
 
38:43 Se întâmplă când pur şi simplu
vezi lucrurile
  
38:49 - nu trebuie să fiu eu sau tu
în sens obiectiv
  
38:53 poate fi această masă sau mâna mea-
 
38:57 atunci descopăr cât de inadecvat
este conţinutul conştiinţei
  
39:03 sau aceste lucruri obiective
cum sunt eu sau tu.
  
39:07 Poate fi mai degrabă o profundă
 
39:13 etalare a energiei intelectuale
sau mai degrabă personale
  
39:18 care devine vizibilă pentru mine.
 
39:26 Se disipează şi în acelaşi timp este
uşor de gestionat cu concepte-
  
39:30 am fost de acord cu asta- este
uşor să creăm concepte.
  
39:34 Este mai uşor pur şi simplu să văd.
 
39:39 K:Desigur.
S: Înainte de concepte.
  
39:41 K:A vedea.
S:Pur şi simplu a vedea.
  
39:44 K:Domnule,
 
39:47 Eu nu pot....
Nu există percepţie
  
39:49 dacă ea are loc printr-o imagine.
 
39:54 S: Nu există percepţie dacă percepţia
are loc printr-o imagine.
  
39:58 Cred că este foarte adevărat.
 
39:59 K: Iar mintea are imagini.
 
40:03 S: Mintea este fermecată de imagini.
 
40:05 K: Asta este. Are imagini. Eu am o
imagine despre tine
  
40:10 iar tu despre mine.
 
40:14 Aceste imagini sunt construite
prin contact, relaţii,
  
40:20 tu ai spus ceva, m-ai rănit,
 
40:23 este ceva construit, este acolo!
Şi asta este memoria.
  
40:29 Celulele creierului sunt reziduri
ale memoriei
  
40:34 care este formată din imagini.
Corect?
  
40:39 Şi ideea este că
 
40:47 avem nevoie ca memoria -care este
cunoaştere- să funcţioneze
  
40:53 tehnic vorbind, pentru a ajunge acasă, sau
a conduce, am nevoie de ea.
  
41:00 Deci memoria are un loc ca şi cunoaştere.
 
41:04 Iar cunoaşterea ca imagine nu are un loc
 
41:11 în relaţiile dintre fiinţele umane.
 
41:15 S: Cred în continuare că evităm problema.
 
41:19 Eu cred că ceea ce ai spus cu
privire la memorie
  
41:24 este foarte important
 
41:26 dar nu cred că memoria
 
41:30 sau repudierea ei de către conştiinţă
 
41:33 sau repudierea conţinutului conştiinţei
 
41:35 este soluţia problemei.
Cred că trebuie să spunem
  
41:40 cum este de fapt, Krishnaji, că tu-
 
41:44 nu vorbesc metodologic acum
- dar ştiu că ai văzut.
  
41:47 Cum ai văzut sau ce ai văzut?
 
41:52 Şi nu îmi spune ce ai eliminat
 
41:55 pentru a-mi descrie cum ai văzut.
 
41:57 K: O să-ţi spun cum am văzut.
Pur şi simplu!
  
42:00 S:Da, acum să presupunem că
vrei să spui cuiva
  
42:03 care nu avut o asemenea experienţă
"Pur şi simplu vezi".
  
42:06 Pentru că eu îmi spun mereu mie
 
42:09 "Pur şi simplu vezi"
 
42:11 iar oamenii spun "Cum vezi pue şi simplu?"
 
42:14 Şi noi dacă suntem învăţători trebuie
 
42:18 să rezolvăm asta: "O sa te iau de mână
 
42:21 şi o să-ţi arăt cum văd."
 
42:23 K:O să-ţi arăt.
Cred că este foarte simplu.
  
42:30 Mai întâi persoana trebuie să
vadă ce este lumea,
  
42:35 să privească în jur.
 
42:39 Vezi. Nu ne situăm de nici o parte.
 
42:42 S: Da. Cred că terminologia noastră
ne poate împiedica.
  
42:47 În loc să spunem "Cineva trebuie mai
întâi să vadă ce este lumea"
  
42:51 putem începe să spunem "Omul trebuie
să vadă lumea".
  
42:56 Să nu fie preocupat de naturi
şi categorii.
  
42:58 K:Nu, nu. Să vadă lumea.
S: Da, fără de ce-uri.
  
43:00 K:Să vadă lumea.
S:Să vadă lumea.
  
43:02 K:Acelaşi lucru-să vadă lumea.
S:Da.
  
43:03 K:Să vadă lumea aşa cum este.
 
43:05 Să nu o traducă în termenii
conceptelor tale.
  
43:10 S: Aş putea spune "Vezi lumea
aşa cum este?".
  
43:15 K:Da, putem...
 
43:17 S:Ajută asta?
Adică, noi încercăm să...
  
43:19 K:Să vedem lumea aşa cum este.
Nu poţi vedea lumea aşa cum este
  
43:23 dacă o interpretezi prin terminologia,
categoriile tale,
  
43:30 temperamentul şi prejudecăţile tale.
Să o vezi aşa cum este
  
43:35 violentă, brutală, oricum este.
S:Sau bună sau frumoasă.
  
43:40 K:Aşa cum este. O poţi privi astfel? Adică
 
43:44 te poţi uita la un copac fără
să ai imaginea lui-
  
43:50 din botanică sau alte denumiri
-să priveşti doar copacul?
  
43:55 S:Şi de îndată ce ai descoperit
- şi nu este uşor
  
44:00 să descoperi în lumea noastră
- simpla experienţă
  
44:05 de a vedea copacul fără a te gândi
la copac, sau natura sa
  
44:10 sau cum spui, botanica şi alte
lucruri de genul,
  
44:13 care este următorul pas pentru
a ajunge să vezi?
  
44:18 K: Atunci mă văd pe mine aşa cum sunt.
 
44:24 S: Dincolo de conţinutul
conştiinţei noastre.
  
44:26 K:Văd totul, nu dincolo.
Încă nu am început. Văd ceea ce sunt.
  
44:31 Şi atunci mă cunosc. Trebuie să existe
o observaţie de sine
  
44:39 aşa cum sunt, fără a spune:
ce groaznic, urât, frumos,
  
44:44 sentimental. Să fiu doar conştient de
toată mişcarea din mine
  
44:54 conştientă şi inconştientă.
 
44:58 Încep cu un copac.
Nu un proces. Văd asta.
  
45:04 Şi astfel mă văd pe mine.
 
45:09 Văd ipocrizia, propriile
trucuri-ştii?-totul.
  
45:14 Veghez fără să aleg-doar privesc.
 
45:20 Mă cunosc.
Mă cunosc tot timpul.
  
45:24 S:Dar într-un mod care nu este analitic.
 
45:27 K:Desigur. Dar mintea este antrenată
să fie analitică.
  
45:35 Deci trebuie să urmăresc asta.
De ce sunt analitic?
  
45:39 Priveşte.
Şi vezi cât de inutil este totul.
  
45:43 Analiza ia timp
 
45:46 şi nu poţi să analizezi cu ajutor
profesionist sau tu însuţi,
  
45:52 să vezi inutilitatea, absurditatea,
pericolul.
  
45:56 Şi deci, ce faci?
 
45:58 Vezi lucrurile aşa cum sunt, vezi
ce se întâmplă de fapt.
  
46:07 S: Tendinţa mea ar fi să spun că
atunci când discutăm asta
  
46:12 am putea folosi cuvinte ca "Să vedem
sinele în deplinătatea sa
  
46:19 cu toate polarităţile pozitive
sau negative."
  
46:22 Să facem asta şi apoi să
realizăm inutilitatea...
  
46:27 să privim analitic anumite
dimensiuni ale sinelui
  
46:32 şi apoi să spunem "Dar trebuie să văd."
 
46:34 K:Desigur.
 
46:35 S: Pentru că deocamdată nu am văzut.
Pentru că ceea ce am văzut
  
46:38 sunt categoriile analitice pe care
le-am folosit să mă separ
  
46:41 cumva în mici bucăţele.
 
46:44 K: De aceea spun- poţi să priveşti
un copac fără cunoaştere?
  
46:48 S: Fără condiţionarea iniţială.
K:Condiţionarea iniţială.
  
46:51 Poţi privi? O floare, fără un cuvânt?
 
46:59 S: Pot vedea că persoana trebuie să
poată să se privească pe sine.
  
47:05 Trebuie să fiu capabil să mă uit
la tine Krishnamurti
  
47:09 şi să nu folosesc cuvântul "Krishnamurti".
 
47:11 Altfel nu te văd.
K:Corect.
  
47:13 S:Asta este adevărat.
 
47:14 Acum, după ce am învăţat prin gândire
 
47:18 să spun "Trebuie să te văd fără să
folosesc cuvântul" apoi...
  
47:25 K:Cuvântul, forma, imaginea,
 
47:28 conţinutul imaginii şi restul.
 
47:32 S:Da. Indiferent ce înseamnă cuvântul,
nu trebuie să îl folosesc.
  
47:34 K:Asta presupune domnule o
vigilenţă extraordinară.
  
47:38 S:Da. Necesită...
 
47:41 K:Vigilenţă, dar nu o corectare,
 
47:44 să nu spun "Nu trebuie, nu trebuie"-
să contemplu.
  
47:51 S:Când foloseşti cuvântul "contemplu"
- şi iar
  
47:54 pentru că suntem învăţători
trebuie să avem grijă la cuvinte...
  
47:57 K:Să fim atenţi- nu contează ce
cuvânt foloseşti.
  
48:01 S: Contemplarea are conotaţia de a
observa şi observaţia are
  
48:06 conotaţia de a pune ceva undeva şi a privi
 
48:09 la microscop aşa cum face
un om de ştiinţă.
  
48:11 Şi cred că asta nu vrem să arătăm.
 
48:13 K:Nu, desigur, desigur.
 
48:15 S: Deci dacă ai putea folosi iar
cuvântul "contemplare"..
  
48:21 K:În loc de a observa, a fii conştient,
să alegi să fii conştient.
  
48:25 S:Să alegi să fii conştient.
Bine. În regulă.
  
48:27 K:Corect.
S: Asta trebuie să facem.
  
48:29 K:Da. Să alegem să fim conştienţi de...
 
48:41 ...acest mod de a trăi dualist,
analitic, conceptual.
  
48:47 Să fim conştienţi de el.
Să nu îl corectăm,
  
48:51 să nu spunem: "Asta este bine"
- să fim atenţi la asta.
  
48:54 Şi noi facem asta, domnule atât de
intens când suntem într-o criză.
  
49:04 S:Avem o altă problemă care o precede
pe aceasta cu câţiva cm.
  
49:09 Cred că cealaltă problema este:
ce fel de întrebări
  
49:14 îmi pot adresa mie pentru a
fi conştient de tine
  
49:21 să nu folosesc categorii, sau
să fiu conştient de faptul
  
49:24 că, fiind conştient de tine,
folosesc categorii
  
49:26 şi stereotipuri şi tot felul de
imagini amuzante
  
49:29 pe care le folosesc mai mereu.
Există vreun fel în care
  
49:33 mă pot adresa ţie folosind anumite cuvinte
 
49:39 nu idei, cuvnte care să nu aibă
legătură cu nişte idei
  
49:44 anumite cuvinte care să nu
aibă legătură cu idei
  
49:47 care cumva mă învaţă- sau pe tine
sau pe oricine-
  
49:51 că există ceva mai important
 
49:54 sau mai semnificativ în tine decât
numele tău sau natura ta,
  
49:59 sau conţinutul, conştiinţa ta,
binele sau răul tău?
  
50:03 Ce cuvânt ai folosi dacă ar fi să înveţi
 
50:07 o persoană tânară, sau una în vârstă-
avem toţi problema asta-
  
50:10 ce cuvinte ai folosi pentru
a te face înţeles
  
50:15 în mod non-raţional sau mai
bine pre-raţional
  
50:20 că eşti mai mult decât conotaţia
numelui tău?
  
50:25 K: Aş folosi acest cuvânt cred:
să alegi să fii total conştient.
  
50:30 S: Total.
 
50:31 K:Să alegi să fii total conştient.
Pentru că, a alege, aşa cum facem noi
  
50:38 conduce la mari conflicte.
 
50:42 S:Iar noi, din motive stranii asociem
alegerea cu libertatea
  
50:46 care este antiteza libertăţii.
 
50:48 K:Desigur, este absurd!
S:Da, este absurd.
  
50:52 Deci, a fi în mod liber conştient.
 
50:55 K:Da. În mod liber, fără alegere.
 
50:57 S:Adică fără a alege, în mod liber.
 
51:00 S: Presupunem acum că cineva vrea să spună
 
51:03 "Dar, domnule nu prea înţeleg
ce vrei să spui
  
51:09 prin a fi în mod liber conştient,
îmi poţi arăta?"
  
51:13 K:O să-ţi arăt. Mai întâi
 
51:17 alegerea implică dualitate.
 
51:23 S:Da, alegerea implică dualitate.
 
51:25 K: Dar există o alegere: aleg acel covor
 
51:28 este mai bun decât celălalt.
La acest nivel trebuie să existe alegere.
  
51:33 Dar când este vorba despre
a fi conştient de tine
  
51:39 alegerea implică dualitate, efort.
 
51:46 S:Alegerea implică o dezvoltare
înaltă a conştiinţei limitării.
  
51:51 K:Da, da. Alegerea implică de asemenea
să te conformezi.
  
51:57 S:Da- condiţionarea culturală.
 
52:01 K:Conformism.
Adică imitare.
  
52:03 S:Da.
 
52:04 K:Imitarea înseamnă mai mult conflict.
 
52:09 Acel cuvânt trebuie înţeles
 
52:14 nu doar verbal dar şi în interior,
sensul său
  
52:17 semnificaţia sa.
Adică, eu înţeleg,
  
52:21 deplina semnificaţie a alegerii,
în totalitate.
  
52:26 S:Pot încerca să traduc asta?
 
52:28 K:Da.
S:Spui cumva
  
52:30 că a fi conştient în mod liber înseamnă
că sunt într-un fel
  
52:35 conştient de prezenţa ta în mine
 
52:42 şi nu am nevoie de alegere?
Alegerea este irelevantă,
  
52:45 abstractă, are de-a face cu categoriile
 
52:49 când nu simt, nu te văd, că
trebuie să te aleg
  
52:55 sau să aleg să te plac, sau să te iubesc,
 
52:57 nu este implicată alegerea.
 
52:59 Ai spune că sunt liber în conştiinţa
mea despre tine?
  
53:02 K:Da, dar vezi, domnule
 
53:07 există alegere în iubire?
 
53:14 Eu iubesc. Există alegere acolo?
 
53:17 S:Nu există nici o alegere în iubire.
 
53:19 K:Nu, tocmai asta este. Alegerea este
un proces al intelectului.
  
53:26 Explic asta cât pot, cercetez asta
 
53:30 şi văd semnificaţia sa.
 
53:33 Acum, a fi conştient.
Ce înseamnă a fi conştient?
  
53:37 Să fiu conştient de lucruri despre tine,
în exterior
  
53:41 şi de asemenea să fiu conştient în interior
de ceea ce se întâmplă, de motivele tale.
  
53:45 - să fiu conştient în mod liber:
să mă uit, să privesc, să ascult,
  
53:53 să contemplu fără ca gândul să se mişte.
 
54:02 Gândul este imagine, este cuvântul.
 
54:06 Să urmăresc fără....
 
54:11 ca vreun gând să mă îndrepte
într-o anumită direcţie.
  
54:16 Doar să urmăresc.
 
54:19 S: Cred că ai folosit un cuvânt mai bun
adineauri când ai spus...
  
54:22 K:Să fiu conştient.
S: Să fii conştient.
  
54:24 K:Da, domnule.
S:Pentru că este
  
54:25 mai degrabă un act al existenţei
decât unul al minţii
  
54:28 sau al sentimentelor.
K:Desigur,desigur.
  
54:30 S:Deci când trebuie să...Trebuie într-un
fel sau altul să devin
  
54:34 şi astfel să fiu conştient într-un
sens pre-cognitiv
  
54:41 de prezenţa ta.
K:Să fii conştient. Corect.
  
54:43 S: Şi asta precede alegerea.
K:Da.
  
54:45 S: Şi face inutilă alegerea.
 
54:48 K:Nu există alegere- fii conştient.
Nu există alegere.
  
54:50 S:Fii conştient.
Conştienţa în mod liber.
  
54:52 K:De aici eu sunt conştient de mine.
 
55:02 Conştient, cât de ipocrit- ştii-
 
55:07 întreaga mişcare a mea şi a ta.
 
55:11 S: Ne îndepărtăm domnule. deja..
 
55:14 K:Intenţionat. Ştiu. M-am îndepărtat ca
să mă raportez la asta.
  
55:17 Există această calitate a minţii
eliberată de eu
  
55:25 şi prin urmare nu există separare.
Nu spun "Noi suntem una"
  
55:31 ci descoperim unitatea ca lucru viu,
nu ca şi concept
  
55:38 atunci când există această atenţie liberă.
 
55:44 S:Da.